Recurs introdus la 22 ianuarie 2019 de Republica Federală Germania împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a noua extinsă) din 13 decembrie 2018 în cauzele conexate T-339/16, T-352/16 și T-391/16, Ville de Paris, Ville de Bruxelles și Ayuntamiento de Madrid/Comisia Europeană

(Cauza C-177/19 P)

(2019/C 155/36)

Limba de procedură: spaniola și franceza

Părțile

Recurentă: Republica Federală Germania (reprezentanți: J. Möller, S. Eisenberg și D. Klebs, agenți)

Celelalte părți din procedură: Comisia Europeană, Ville de Paris, Ville de Bruxelles, Ayuntamiento de Madrid

Concluziile recurentei

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, recurenta invocă patru motive:

În primul rând, Tribunalul ar fi admis în mod eronat acțiunea. Presupunerea că orașele reclamante sunt vizate în mod direct de Regulamentul (UE) 2016/646 (1) în exercitarea competenței lor de adoptare a unor măsuri de reducere a poluării atmosferice ar fi viciată de o eroare de drept.

În al doilea rând, hotărârea atacată cuprinde o motivare insuficientă întrucât nu conține o motivare a modului în care acest regulament le vizează în mod direct pe reclamante. Mai mult, Tribunalul a dedus că reclamantele sunt vizate direct exclusiv din faptul că Directiva 2007/46/CE (2) interzice aplicarea interdicțiilor de circulație autovehiculelor care corespund normei Euro 6. Nici această interpretare a Directivei 2007/46 nu ar fi justă.

În al treilea rând, Tribunalul a presupus în mod eronat din punct de vedere juridic, în special cu încălcarea articolului 5 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 715/2007 (3), că Comisia nu ar fi fost competentă să adopte Regulamentul 2016/646 în forma actuală. Tribunalul ar fi omis faptul că Comisia dispunea de o marjă de manevră extinsă atunci când a stabilit în Regulamentul 2016/646 factori de conformitate pentru măsurarea emisiilor de gaze în testarea autovehiculelor în condiții reale de conducere. Contrar analizei Tribunalului, prin aceasta nu s-a operat o modificare a valorilor-limită din Regulamentul nr. 715/2007, ci s-ar fi stabilit specificații necesare în temeiul noutății și specificității procedurii de testare (marje de toleranță).

În al patrulea rând, Tribunalul a presupus în mod eronat din punct de vedere juridic că anularea unei părți a Regulamentului 2016/646 ar fi juridic posibilă. Astfel, el ar fi omis faptul că procedurile de măsurare nu pot fi efectuate în practică fără factori de conformitate și că Comisia a condiționat în mod expres obligativitatea procedurii de testare a autovehiculelor în condiții reale de conducere în scopul omologării de introducerea unor factori de corecție.

În cererea cu titlu subsidiar, guvernul german invocă faptul că Tribunalul nu a luat în considerare suficient aspectul că legiuitorul Uniunii nu putea să adopte o nouă reglementare în termenul stabilit în hotărâre. Prin urmare, efectele dispoziției anulate prin hotărâre ar trebui să fie menținute o perioadă maximă mult mai lungă decât 12 luni de la data la care hotărârea produce efecte.

(1)  Regulamentul (UE) 2016/646 al Comisiei din 20 aprilie 2016 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 692/2008 în ceea ce privește emisiile provenind de la vehiculele ușoare pentru pasageri și de la vehiculele ușoare comerciale (Euro 6) (JO 2016, L 109, p. 1).

(2)  Directiva 2007/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 septembrie 2007 de stabilire a unui cadru pentru omologarea autovehiculelor și remorcilor acestora, precum și a sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate destinate vehiculelor respective (JO 2007, L 136, p. 1).

(3)  Regulamentul (CE) nr. 715/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2007 privind omologarea de tip a autovehiculelor în ceea ce privește emisiile provenind de la vehiculele ușoare pentru pasageri și de la vehiculele ușoare comerciale (Euro 5 și Euro 6) și privind accesul la informațiile referitoare la repararea și întreținerea vehiculelor (JO 2007, L 171, p. 1).