—

anularea deciziei BCE din 21 martie 2019 privind proiectul de achiziție de către reclamanți a unor participații calificate la banca țintă;

—

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv este întemeiat pe faptul că termenul de evaluare de către BCE în conformitate cu articolul 22 alineatul (2) din Directiva 2013/36 (1) a expirat înainte de adoptarea deciziei atacate și, prin urmare, BCE nu se mai putea opune proiectului de achiziție.

2.

Al doilea motiv este întemeiat pe încălcarea de către BCE a procedurii prevăzute la articolul 15 din Regulamentul nr. 1024/2013 (2) și la articolele 85-87 din Regulamentul-cadru nr. 468/2014 (3).

3.

Al treilea motiv este întemeiat pe faptul că decizia atacată se întemeiază pe o interpretare și o aplicare eronate ale criteriilor de evaluare în conformitate cu articolul 23 din Directiva 2013/36 și cu transpunerea acestuia în dreptul leton.

4.

Al patrulea motiv este întemeiat pe încălcarea de către BCE a principiului proporționalității.

5.

Al cincilea motiv este întemeiat pe neluarea în considerare de către BCE a naturii discreționare a deciziei de a se opune la proiectul de achiziție.

6.

Al șaselea motiv este întemeiat pe denaturarea de către BCE a faptelor relevante ale speței.

7.

Al șaptelea motiv este întemeiat pe încălcarea de către BCE a principiilor încrederii legitime și securității juridice.

8.

Al optulea motiv este întemeiat pe încălcarea de către BCE a principiului nemo auditor prin neluarea în considerare a propriei responsabilități pentru pierderea încrederii în procesul de reglementare.