1)

Articolul 3 litera (g) din Directiva 2008/48/CE (1) trebuie interpretat în sensul că costurile aferente serviciilor accesorii stipulate într-un contract de credit de consum, precum și remunerația aferentă posibilității de amânare și de reducere a ratelor, constituie o parte a dobânzii anuale efective a creditului?

2)

Articolul 10 alineatul (2) litera (g) din Directiva 2008/48/CE trebuie interpretat în sensul că indicarea eronată a dobânzii anuale efective într-un contract de credit încheiat între un profesionist și un consumator (împrumutat) trebuie considerată ca lipsă a indicării dobânzii anuale efective în contractul de credit și că instanța națională trebuie să aplice consecințele juridice prevăzute de dreptul național pentru lipsa indicării dobânzii anuale efective într-un contract de credit de consum?

3)

Articolul [23] din Directiva 2008/48/CE trebuie interpretat în sensul că o sancțiune prevăzută de legiuitorul național care constă în nulitatea contractului de credit de consum, potrivit căreia numai capitalul acordat trebuie rambursat, este proporțională în cazul în care dobânda anuală efectivă nu este indicată în mod exact în contractul de credit de consum?

4)

Articolul 4 alineatele (1) și (2) din Directiva 93/13/CEE (2) trebuie interpretat în sensul că costurile aferente unui pachet de servicii accesorii prevăzute într-un act adițional separat la un contract principal de credit de consum trebuie considerate ca făcând parte din obiectul principal al contractului și, prin urmare, nu pot face obiectul examinării caracterului abuziv?

5)

Articolul 3 alineatul (1) din Directiva 93/13/CEE coroborat cu punctul 1 litera (o) din anexa la directivă trebuie interpretat în sensul că o clauză cuprinsă într-un contract privind servicii accesorii unui credit de consum este abuzivă atunci când consumatorului îi este acordată în cadrul acesteia posibilitatea abstractă de a amâna și de a reeșalona plățile, el datorând remunerația chiar dacă nu recurge la această posibilitate?

6)

Articolul 6 alineatul (1) și articolul 7 alineatul (1) din Directiva 93/13, precum și principiul efectivității trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări care permite ca o parte din cheltuielile de procedură să fie suportate de consumator în următoarele cazuri: 1) atunci când se admite în parte cererea având ca obiect constatarea faptului că sumele nu sunt datorate ca urmare a constatării caracterului abuziv al unei clauze contractuale […]; 2) atunci când exercitarea de către consumator a dreptului de cuantificare a pretenției este practic imposibilă sau excesiv de dificilă și 3) în orice caz atunci când există o clauză abuzivă, inclusiv în cazurile în care existența clauzei abuzive nu are incidență directă, totală sau parțială, asupra valorii pretenției creditorului sau în cazurile în care clauza nu are legătură directă cu obiectul cauzei?