—

anularea hotărârii atacate;

—

anularea deciziei atacate; și

—

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată efectuate de recurente în fața Curții și a Tribunalului.

1.

Primul motiv, întemeiat pe erori de drept în ceea ce privește interpretarea de către Tribunal a articolului 33 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 al Comisiei (1) (denumit în continuare „AD-CVU”). Tribunalul nu ar fi apreciat scopul și contextul articolului 33 din AD-CVU, ar fi încălcat în mod nejustificat dreptul comercianților de a reacționa la măsurile de politică comercială ale Uniunii prin relocarea activităților lor de producție și ar fi interpretat în mod eronat nivelul probatoriu necesar pentru a transfera sarcina probei asupra recurentelor.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe erori de drept în ceea ce privește concluzia Tribunalului potrivit căreia articolul 33 din AD-CVU nu depășește limitele delegării conferite Comisiei prin articolul 62 din Regulamentul (UE) nr. 952/2013 (2) de stabilire a Codului vamal al Uniunii.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea dreptului recurentelor la bună administrare. Tribunalul ar fi confirmat în mod eronat decizia atacată, deși a constatat o încălcare a dreptului recurentelor de a fi ascultate, și ar fi concluzionat în mod eronat că durata procedurii Comisiei, inclusiv termenul de inițiere a procedurii oficiale, nu a fost excesivă, cu încălcarea principiului termenului rezonabil și a așteptărilor legitime ale recurentelor.