31985R2220

REGULAMENTUL (CEE) NR. 2220/85 AL COMISIEI

din 22 iulie 1985

de stabilire a normelor comune de aplicare a regimului de garanții pentru produsele agricole

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene,

având în vedere Regulamentul (CEE) nr. 2727/75 al Consiliului din 29 octombrie 1975 privind organizarea comună a pieței în sectorul cerealelor (1), modificat ultima dată de Regulamentul (CEE) nr. 1018/84 (2), în special articolul 7 alineatul 5, articolul 8 alineatul 4, articolul 12 alineatul 2, articolul 15 alineatele 3 și 5 și articolul 16 alineatul 6 și dispozițiile corespunzătoare ale altor regulamente privind organizarea comună a pieței de produse agricole, precum și alte dispoziții ale regulamentelor privind organizarea comună a pieței, care, pentru punerea lor în practică, prevăd o garanție,

având în vedere Regulamentul (CEE) nr. 525/77 al Consiliului din 14 martie 1977 de instituire a unui regim de ajutor pentru producția de conserve de ananas (3), modificat ultima dată de Regulamentul (CEE) nr. 1699/85 (4), în special articolul 8,

având în vedere Regulamentul (CEE) nr. 1079/77 al Consiliului din 17 mai 1977 privind impozitul de coresponsabilitate și măsurile destinate lărgirii pieței în sectorul laptelui și produselor lactate (5), modificat ultima dată de Regulamentul (CEE) nr. 1302/85 (6), în special articolul 3,

având în vedere Regulamentul (CEE) nr. 2169/81 al Consiliului din 27 iulie 1981 de stabilire a normelor privind regimul de ajutor pentru bumbac (7), modificat ultima dată de Regulamentul (CEE) nr. 1462/84 (8), în special articolul 5 alineatul 3,

având în vedere Regulamentul (CEE) nr. 1431/82 al Consiliului din 18 mai 1982 de stabilire a unor măsuri speciale pentru mazăre, fasole, bob mare și lupin dulce (9), modificat ultima dată de Regulamentul (CEE) nr. 1485/85 (10), în special articolul 3 alineatul 5,

având în vedere Regulamentul (CEE) nr. 1677/85 al Consiliului din 11 iunie 1985 privind sumele compensatorii în sectorul agricol (11), în special articolul 12,

întrucât numeroase dispoziții ale regulamentelor comunitare în domeniul agriculturii prevăd constituirea unei garanții pentru a asigura plata sumelor datorate, în cazul nerespectării unei obligații; întrucât din experiență reiese că această cerință este interpretată în practică în moduri foarte diferite; întrucât, pentru a se evita condițiile inegale de concurență, această cerință trebuie definită într-o manieră completă;

întrucât trebuie definită, în special, forma garanției;

întrucât numeroase dispoziții din regulamentele comunitare în domeniul agriculturii prevăd că garanția constituită se reține dacă o obligație garantată a fost încălcată, indiferent dacă cerințele încălcate erau principale, secundare sau subordonate; întrucât, în interesul unui tratament echitabil, ar trebui stabilită o distincție între consecințele încălcării unei cerințe principale sau a uneia secundare sau subordonate; întrucât ar trebui în special să se prevadă, în cazurile în care este permis acest lucru, ca doar o parte din garanție să se rețină atunci când cerința principală a fost efectiv respectată, deși data limită stabilită pentru respectarea cerinței a fost puțin depășită sau dacă o cerință subordonată nu a fost respectată;

întrucât distincția între consecințele nerespectării unei obligații nu ar trebui să se facă pe baza obținerii sau a refuzului unui avans; întrucât, în consecință, garanțiile constituite pentru acordarea avansurilor sunt reglementate de norme speciale;

întrucât cheltuielile de constituire a unei garanții, efectuate atât de partea care constituie garanția cât și de autoritățile competente, pot să nu fie proporționale cu suma a cărei plată este asigurată prin garanție, dacă această sumă este inferioară unei anumite limite; întrucât autoritățile competente ar trebui să aibă dreptul de a nu solicita o garanție de plată cu o valoare inferioară acestei limite; întrucât, în plus, autoritatea competentă trebuie abilitată să nu solicite o garanție atunci când calitatea persoanei care răspunde de respectarea obligațiilor face inutilă o astfel de solicitare;

întrucât o autoritate competentă ar trebui să aibă dreptul de a refuza sau de a înlocui o garanție oferită atunci când aceasta nu este considerată satisfăcătoare;

întrucât, în cazul în care acest lucru nu s-a făcut în altă parte, trebuie stabilit un termen pentru prezentarea probelor necesare eliberării sumei garantate;

întrucât, în ceea ce privește rata reprezentativă utilizată pentru conversia în moneda națională a unei sume garantate exprimate în ECU, trebuie definită cauza menționată la articolul 5 din Regulamentul (CEE) nr. 1676/85 al Consiliului din 11 iunie 1985 privind valoarea unității de calcul și ratele de conversie care trebuie aplicate în cadrul politicii agricole comune (12);

întrucât ar trebui stabilită o procedură care trebuie urmată din momentul în care o garanție a fost declarată ca fiind reținută;

întrucât Comisia trebuie să fie în măsură să urmărească punerea în aplicare a dispozițiilor privind garanțiile;

întrucât prezentul regulament stabilește normele care se aplică în general tuturor sectoarelor și produselor, cu excepția cazurilor în care există reglementări contrare prevăzute în legislația comunitară specifică; întrucât reglementările specifice, stabilite pentru fiecare sector, se aplică până în momentul în care sunt abolite sau modificate;

întrucât măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizele tuturor comitetelor de gestionare competente,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

TITLUL I

Domeniul de aplicare

Articolul 1

Prezentul regulament stabilește dispozițiile privind garanțiile care trebuie acordate fie în baza regulamentelor enumerate în continuare, fie în temeiul regulamentelor de aplicare, cu excepția cazurilor în care există dispoziții contrare prevăzute de regulamentele respective:

Articolul 2

Prezentul regulament nu se aplică în cazul garanțiilor constituite pentru asigurarea plății taxelor de import sau de export menționate la articolul 1 și 10 din Directiva 79/623/CEE a Consiliului (29).

Articolul 3

În sensul prezentului regulament, se înțelege prin:

TITLUL II

Solicitarea garanției

Articolul 4

Garanția trebuie să fie constituită de sau în numele persoanei responsabile de plata sumei, în cazul în care o obligație nu este îndeplinită.

Articolul 5

(1)   Autoritatea competentă poate să nu solicite constituirea garanției dacă suma totală garantată este mai mică de 100 ECU.

(2)   În cazul aplicării dispozițiilor alineatului 1, partea interesată se angajează în scris să plătească o sumă echivalentă cu cea care i-ar fi fost solicitată dacă ar fi constituit o garanție care, prin urmare, ar fi fost reținută total sau parțial.

(3)   Dispozițiile prezentului articol nu se aplică în cazurile în care garanția se referă la un certificat de import, de export sau de stabilire în avans.

Articolul 6

Autoritatea competentă poate să nu solicite o garanție dacă persoana responsabilă de respectarea obligațiilor este:

Articolul 7

(1)   O garanție a cărei valoare este stabilită în ECU se convertește în monedă națională pe baza ratelor de schimb următoare:

(2)   Dacă a fost constituită o garanție globală, rata care se aplică unei operațiuni speciale este rata în vigoare în ziua în care garanția ar fi trebuit să intre în vigoare dacă nu ar fi fost constituită o garanție globală.

TITLUL III

Formele garanției

Articolul 8

(1)   O garanție poate fi constituită:

(2)   Autoritatea competentă poate autoriza constituirea unei garanții:

(3)   Autoritatea competentă poate condiționa acceptarea garanțiilor menționate la alineatul 2 de respectarea condițiilor complementare.

Articolul 9

Autoritatea competentă refuză să accepte sau solicită înlocuirea oricărei garanții pe care o consideră neadaptată sau insuficientă sau care nu asigură o acoperire pe o perioadă de timp corespunzătoare.

Articolul 10

Articolul 11

(1)   Orice garanție poate fi înlocuită cu o alta.

Cu toate acestea , înlocuirea este condiționată de autorizarea de către autoritatea competentă în următoarele cazuri:

(2)   O garanție globală poate fi înlocuită cu altă garanție globală cu condiția ca noua garanție globală să acopere cel puțin partea din garanția globală inițială care, în momentul înlocuirii garanției, trebuie să asigure respectarea uneia sau a mai multor obligații asumate.

Articolul 12

Garanția trebuie constituită sau plătită în moneda statului membru în care se află autoritatea competentă.

Articolul 13

Dacă un depozit în numerar se efectuează prin virament, nu se va considera că acesta constituie o garanție decât atunci când autoritatea competentă are siguranța că poate dispune de suma respectivă.

Articolul 14

(1)   Un cec a cărui plată este garantată de o instituție financiară acreditată în acest sens de statul membru din care face parte autoritatea competentă interesată este considerat depozit în numerar. Autoritatea competentă nu este obligată să prezinte un cec garantat pentru plată decât la expirarea perioadei de garanție.

(2)   Un alt cec decât cel menționat la alineatul 1 nu constituie o garanție decât atunci când autoritatea competentă are siguranța că poate dispune de suma respectivă.

(3)   Toate cheltuielile efectuate de către instituțiile financiare sunt suportate de către partea care constituie garanția.

Articolul 15

Nu se acordă nici o dobândă părții care constituie o garanție sub formă de depozit în numerar.

Articolul 16

(1)   Garantul trebuie să aibă rezidența sau un sediu în Comunitate și, sub rezerva dispozițiilor tratatului privind libera prestație a serviciilor, să fie acceptat de autoritatea competentă a statului membru în care s-a constituit garanția. Garantul se angajează să prezinte o garanție scrisă.

(2)   Garanția scrisă trebuie cel puțin:

(3)   Autoritatea competentă poate accepta din partea garantului o comunicare scrisă care constituie o garanție scrisă. În acest caz, autoritatea competentă ia măsurile necesare pentru a se asigura de autenticitatea acesteia.

(4)   Când a fost prezentată o garanție globală scrisă, autoritatea competentă stabilește procedura prin care garanția globală respectivă, totală sau parțială, să fie afectată unei obligații speciale.

Articolul 17

Imediat ce o parte dintr-o garanție globală este afectată unei obligații speciale, soldul disponibil din garanția globală trebuie actualizat.

TITLUL IV

Avansurile

Articolul 18

Dispozițiile prezentului titlu:

Articolul 19

(1)   Garanția se eliberează dacă:

(2)   Imediat după depășirea datei limită pentru probarea dreptului la acordarea definitivă a sumei avansate fără ca dovada acestui drept să fie furnizată, autoritatea competentă aplică neîntârziat procedura prevăzută la articolul 29.

Totuși, dacă legislația comunitară prevede acest lucru, dovada poate să fie prezentată și după această dată limită, o dată cu rambursarea parțială a garanției.

(3)   Dacă dispozițiile privind forța majoră, conținute în legislația comunitară, prevăd că rambursarea nu trebuie să depășească suma acordată în avans, se aplică următoarele condiții suplimentare:

Atunci când condițiile menționate la literele (a) și (b) nu sunt respectate, condițiile de rambursare sunt aceleași ca în cazurile în care nu există nici un caz de forță majoră.

TITLUL V

Garanții eliberate, garanții reținute altele decât cele menționate în titlul IV

Articolul 20

(1)   O obligație poate conține cerințe principale, secundare sau subordonate.

(2)   O cerință principală este o cerință de îndeplinire sau neîndeplinire a unui act, fundamentală pentru obiectivele menționate în regulamentul care o impune.

(3)   O cerință secundară este o cerință de respectare a unui termen stabilit pentru respectarea unei cerințe principale.

(4)   O cerință subordonată este oricare altă cerință prevăzută de un regulament.

(5)   Prezentul titlu nu se aplică în cazul în care reglementarea comunitară specifică nu a stabilit cerința sau cerințele principale.

Articolul 21

Garanția se eliberează de îndată ce se prezintă dovada prevăzută în acest scop, atestând că toate cerințele principale, secundare și subordonate au fost respectate.

Articolul 22

(1)   O garanție este reținută în totalitate pentru cantitatea pentru care o cerință principală nu a fost respectată.

(2)   Se consideră că o cerință principală nu a fost respectată dacă dovada corespunzătoare nu este prezentată în termenul stabilit în acest scop, cu excepția cazurilor de forță majoră.

Procedura prevăzută la articolul 29 pentru recuperarea sumei reținute se aplică imediat.

(3)   Dacă dovada respectării cerinței sau a cerințelor principale este adusă în termen de 18 luni de la terminarea perioadei menționate la alineatul 2, se rambursează 85 % din suma reținută.

Dacă dovada respectării cerinței sau a cerințelor principale este adusă în termen de 18 luni de la expirarea perioadei menționate la alineatul 2 și dacă cerința secundară aferentă nu a fost respectată, suma rambursată este egală cu suma care ar fi eliberată în cazul aplicării articolului 23 alineatul 2, din care se scad 15 % din partea vizată a sumei garantate.

(4)   Nu se efectuează nici o rambursare a sumei reținute în cazul în care dovada respectării cerinței sau cerințelor principale este adusă după expirarea celor 18 luni menționate la alineatul 3.

Articolul 23

(1)   Dacă, în termenul stabilit în acest scop, se face dovada că cerința sau cerințele principale au fost respectate în timp ce o cerință secundară nu a fost respectată, se eliberează o parte a garanției, iar restul sumei asigurate se reține. Procedura prevăzută la articolul 29 pentru recuperarea sumei reținute se aplică imediat.

(2)   Procentul de eliberare a garanției corespunde garanției care acoperă partea respectivă din suma garantată, din care se scad:

(3)   Dispozițiile prezentului articol nu se aplică termenelor privind cererile sau utilizarea licențelor de import și de export și certificatelor de fixare în avans, termenelor privind stabilirea taxelor la import și export și a restituirilor la export prin licitație.

Articolul 24

(1)   Nerespectarea uneia sau a mai multor cerințe subordonate duce la reținerea a 15 % din partea vizată a sumei garantate.

(2)   Procedura prevăzută la articolul 29 pentru recuperarea sumei reținute se aplică imediat.

(3)   Prezentul articol nu se aplică în cazul aplicării articolului 22 alineatul 3.

Articolul 25

Dacă se face dovada că toate cerințele principale au fost respectate dar că atât o cerință secundară, cât și una subordonată nu au fost respectate, se aplică articolele 23 și 24, iar suma care va fi reținută este egală cu suma reținută prin aplicarea articolului 23, la care se adaugă 15 % din suma care ar fi fost eliberată dacă toate cerințele subordonate ar fi fost respectate.

Articolul 26

Valoarea totală a sumei reținute nu poate depăși 100 % din partea vizată a sumei garantate.

Articolul 27

(1)   O garanție se eliberează parțial la cerere, dacă dovada prevăzută în acest sens se face pentru o parte din cantitatea de produs, cu condiția ca această parte să nu fie mai mică decât o cantitate minimă stabilită în regulamentul de impunere a garanției.

În cazul în care normele comunitare specifice nu prevăd o cantitate minimă, autoritatea competentă poate limita ea însăși numărul de părți eliberate de orice garanție și poate stabili o sumă minimă pentru orice eliberare de acest tip.

(2)   Înainte de eliberarea totală sau parțială a garanției, autoritatea competentă poate solicita prezentarea unei cereri de eliberare în scris.

(3)   În cazul în care o garanție acoperă, în conformitate cu articolul 10 alineatul 1, mai mult de 100 % din suma care trebuie garantată, partea garanției care depășește procentul de 100 % se eliberează atunci când restul sumei garantate este definitiv eliberat sau reținut.

Articolul 28

(1)   Dacă nu este prevăzut nici un termen pentru prezentarea dovezilor necesare în vederea eliberării unei garanții, acesta va fi de:

(2)   Perioada prevăzută la alineatul 1 nu trebuie să depășească 3 ani de la data la care garanția a fost afectată obligației în cauză, cu excepția cazurilor de forță majoră.

TITLUL VI

Dispoziții generale

Articolul 29

Atunci când autoritatea competentă are cunoștință de elementele care conduc la reținerea totală sau parțială a garanției, ea va cere fără întârziere părții interesate să plătească suma reprezentând garanția reținută, această plată trebuind să fie efectuată în termen de maximum 30 de zile calculate din ziua emiterii cererii.

În cazul în care plata nu a fost efectuată în termenul stabilit, autoritatea competentă:

Autoritatea competentă încasează definitiv garanția menționată la articolul 8 alineatul 1 litera (a) fără a cere, în prealabil, părții interesate să efectueze plata respectivă.

Articolul 30

Conform procedurii prevăzute la articolul 38 din Regulamentul nr. 136/66/CEE și în alte articole corespunzătoare din alte regulamente privind organizarea comună a pieței, Comisia poate prevedea derogări de la dispozițiile precedente.

TITLUL VII

Comunicări

Articolul 31

(1)   Statele membre aduc la cunoștința Comisiei, cel târziu la data de 31 iulie, numărul total și valoarea totală a garanțiilor obținute în anul precedent, indiferent de stadiul la care a ajuns procedura menționată la articolul 29, indicând garanțiile care sunt afectate statelor membre și cele care sunt afectate Comisiei.

(2)   Informațiile menționate la alineatul 1 vor fi furnizate pentru fiecare dispoziție comunitară care prevede o garanție.

(3)   Informațiile referitoare la garanțiile de 1 000 ECU sau mai puțin nu se comunică.

(4)   Informațiile cuprind atât sumele plătite direct de către partea interesată, cât și sumele recuperate prin realizarea garanției.

(5)   Comisia transmite statelor membre un rezumat al informațiilor prevăzute în temeiul prezentului articol.

Articolul 32

(1)   Statele membre informează Comisia în legătură cu tipurile de instituții autorizate să fie garante, precum și cu condițiile aferente. Schimbările care intervin în tipurile de instituții autorizate și în condițiile aferente sunt de asemenea notificate. Comisia informează la rândul său celelalte state membre.

(2)   Statele membre ale căror autorități competente aplică dispozițiile articolului 8 alineatul 2 informează Comisia în legătură cu tipurile de garanții acceptate în temeiul dispozițiilor menționate, precum și în legătură cu condițiile aferente.

Articolul 33

Prezentul regulament intră în vigoare la 1 martie 1986.

El se aplică garanțiilor acordate cu începere de la această dată și garanțiilor globale care sunt utilizate cu începere de la această dată pentru a asigura respectarea uneia sau a mai multor obligații speciale.

La cererea părții interesate, prezentul regulament se aplică garanțiilor constituite înainte de data respectivă, care nu au fost încă eliberate sau reținute.

(1)  JO L 281, 1.11.1975, p. 1.

(2)  JO L 107, 19.4.1984, p. 1.

(3)  JO L 73, 21.3.1977, p. 46.

(4)  JO L 163, 22.6.1985, p. 12.

(5)  JO L 131, 26.5.1977, p. 6.

(6)  JO L 137, 27.5.1985, p. 9.

(7)  JO L 211, 31.7.1981, p. 2.

(8)  JO L 142, 29.5.1984, p. 1.

(9)  JO L 162, 12.6.1982, p. 28.

(10)  JO L 151, 10.6.1985, p. 7.

(11)  JO L 164, 24.6.1985, p. 6.

(12)  JO L 164, 24.6.1985, p. 1.

(13)  JO 172, 30.9.1966, p. 3025/66.

(14)  JO L 148, 28.6.1968, p. 13.

(15)  JO L 148, 28.6.1968, p. 24.

(16)  JO L 94, 28.4.1970, p. 1.

(17)  JO L 246, 5.11.1971, p. 1.

(18)  JO L 118, 20.5.1972, p. 1.

(19)  JO L 282, 1.11.1975, p. 1.

(20)  JO L 282, 1.11.1975, p. 49.

(21)  JO L 282, 1.11.1975, p. 77.

(22)  JO L 106, 25.6.1976, p. 1.

(23)  JO L 73, 21.3.1977, p. 1.

(24)  JO L 142, 30.5.1978, p. 2.

(25)  JO L 54, 5.3.1979, p. 1.

(26)  JO L 183, 16.7.1980, p. 1.

(27)  JO L 177, 1.7.1981, p. 4.

(28)  JO L 379, 31.12.1981, p. 1.

(29)  JO L 179, 17.7.1979, p. 31.

(30)  JO L 62, 7.3.1980, p. 5.

  翻译：

查看mercari原页面

收藏该商品

立即下单