(1)

Prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/309 al Comisiei (2) (denumit în continuare „regulamentul inițial”), Comisia a instituit taxe compensatorii definitive la importurile de anumiți păstrăvi-curcubeu originari din Turcia (denumite în continuare „măsurile în vigoare”). Aceste taxe au fost cuprinse între 6,9 % și 9,5 %.

(2)

La 4 iunie 2018, în urma unei reexaminări intermediare parțiale privind subvenționarea tuturor producătorilor-exportatori, Comisia a decis să mențină măsurile stabilite inițial [Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/823 al Comisiei (3)]. Comisia a constatat că modificarea legislativă din dreptul turc privind subvențiile pentru producătorii de păstrăvi, care a făcut obiectul reexaminării, nu justifica revizuirea taxelor compensatorii pentru toți producătorii de păstrăvi din Turcia. Cu toate acestea, s-a observat că impactul modificării legislative era diferit la nivel de societate comercială și depindea de situația specifică a fiecăreia dintre acestea (4).

(3)

La 5 iunie 2018, unul dintre producătorii-exportatori din Turcia, „BAFA Su Ürünleri Yavru Üretim Merkezi Sanayi Ticaret AŞ”, făcând parte din grupul Kiliç (denumit în continuare „solicitantul”), a introdus o cerere de reexaminare intermediară parțială care se limitează la examinarea subvenționării în ceea ce îl privește.

(4)

Solicitantul a susținut că împrejurările privind subvenționarea din Turcia pe care s-au bazat măsurile existente în cazul său s-au schimbat și că modificările aveau un caracter durabil în ceea ce îl privește pe solicitant.

(5)

În urma informării statelor membre și după ce a constatat că există suficiente probe care să justifice deschiderea unei proceduri de reexaminare intermediară parțială, Comisia a anunțat, la 22 mai 2019, printr-un aviz publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (denumit în continuare „avizul de deschidere”) (5), deschiderea reexaminării intermediare parțiale, în conformitate cu articolul 19 alineatul (1) din regulamentul de bază, limitată la examinarea subvenției în ceea ce îl privește pe solicitant.

(6)

Perioada anchetei de reexaminare („PAR”) s-a derulat între 1 ianuarie 2018 și 31 decembrie 2018.

(7)

În avizul de deschidere, Comisia a invitat părțile interesate să participe la anchetă. În plus, a informat în mod specific solicitantul, industria din Uniune (asociația producătorilor) și autoritățile turce cu privire la deschiderea reexaminării intermediare parțiale.

(8)

Părților interesate li s-a oferit posibilitatea de a-și face cunoscute punctele de vedere în scris și de a solicita o audiere până la termenul stabilit în avizul de deschidere.

(9)

Asociația daneză de acvacultură, asociația de producători care a reprezentat solicitantul în ancheta inițială (denumită în continuare „DAO”), a depus o cerere. DAO a fost de părere că modificările aduse de autoritățile turce cadrului juridic nu puteau fi considerate ca având un caracter durabil și că valoarea subvențiilor pentru producătorii de păstrăvi, inclusiv pentru solicitant, continua să fie ridicată. DAO a considerat, de asemenea, că solicitantul nu putea cere Comisiei să îi revizuiască rata subvenției numai pe baza deprecierii lirei turcești și că Comisia trebuie să ia în considerare alte scheme de subvenționare pentru producătorii de păstrăvi de care solicitantul ar putea să beneficieze. În opinia DAO, Comisia trebuie să țină seama și de alți factori, cum ar fi faptul că prețurile de import din Turcia au subcotat în mod semnificativ prețurile din Uniune.

(10)

Comisia a reamintit că cererea de reexaminare intermediară nu s-a bazat numai pe deprecierea lirei turcești, astfel cum a afirmat DAO. Dimpotrivă, principalul motiv al cererii de reexaminare a fost afirmația conform căreia nivelul subvențiilor pentru solicitant a scăzut după modificarea legislativă care a avut loc în Turcia în 2016. În al doilea rând, a observat, de asemenea, că domeniul de aplicare al reexaminării s-a limitat la evaluarea nivelului de subvenționare în ceea ce îl privește pe solicitant. Nivelul subcotării (care a fost legat de o evaluare a unui prejudiciu cauzat industriei din Uniune) nu a făcut obiectul respectivei reexaminări. În consecință, Comisia a evaluat nivelul subvențiilor cu privire la solicitant, precum și caracterul durabil al modificărilor abordate mai jos, în considerentele 30-57.

(11)

În urma comunicării constatărilor și a comunicării suplimentare, DAO și-a reiterat opinia potrivit căreia fluctuația unei monede nu poate fi considerată o modificare cu caracter durabil, iar Comisia ar fi trebuit să analizeze măsura în care deprecierea a contribuit la evoluția nivelului de subvenționare.

(12)

Comisia a acceptat afirmația potrivit căreia cursul de schimb pentru moneda din Turcia a fluctuat după ancheta inițială și că, astfel, fluctuația ratei de schimb nu poate fi considerată o modificare cu caracter durabil. Cu toate acestea, nu a fost de acord cu afirmația DAO potrivit căreia ar fi trebuit să ia în considerare cursul de schimb din ancheta inițială ca fiind „de referință” în vederea evaluării efectului fluctuațiilor sale asupra calculării cuantumului subvenționării. Deși fluctuațiile cursului de schimb afectează în mod inevitabil calculul noii subvenției pentru solicitant, motivul pentru recalculare este impactul modificării legislative din 2016 asupra solicitantului. Prin urmare, Comisia a respins afirmația.

(13)

Comisia a căutat și a verificat toate informațiile pe care le-a considerat necesare pentru a evalua impactul avut asupra solicitantului de modificările juridice în ceea ce privește implementarea schemei de subvenționare directă.

(14)

Comisia a trimis un chestionar solicitantului (inclusiv societăților afiliate) și autorităților turce. S-au primit răspunsuri complete la chestionar de la ambele părți. Comisia a verificat informațiile furnizate în răspunsurile la chestionar la sediul solicitantului.

(15)

La 27 februarie 2020, Comisia a informat toate părțile interesate cu privire la faptele și motivele principale pe baza cărora intenționa să propună modificarea nivelului taxei aplicabile în cazul solicitantului. Părților interesate li s-a oferit ocazia de a formula observații până la 12 martie 2020 și de a solicita o audiere cu Comisia și/sau cu consilierul-auditor pentru proceduri comerciale. Comisia a analizat observațiile formulate de părțile interesate și le-a luat în considerare, după caz. În urma comunicării constatărilor, Comisia a organizat o audiere a solicitantului la 12 martie 2020.

(16)

În urma evaluării observațiilor prezentate de părți după comunicarea constatărilor, Comisia a făcut o comunicare suplimentară la 3 aprilie 2020. Aceasta a informat toate părțile interesate cu privire la intenția sa de a modifica nivelul taxei propuse pentru solicitant în documentul de informare generală inițial. Părților interesate li s-a oferit ocazia de a formula observații referitor la faptele și considerațiile nou-propuse până la 8 aprilie 2020 și de a solicita o audiere cu Comisia și/sau cu consilierul-auditor pentru proceduri comerciale. Comisia a analizat noile observații formulate de părțile interesate și le-a luat în considerare, după caz.

(17)

Produsul care face obiectul reexaminării este păstrăvul-curcubeu (Oncorhynchus mykiss):

(18)

Ca și în ancheta inițială, Comisia a constatat că produsele fabricate în Uniune și produsele fabricate în Turcia sunt produse similare în sensul articolului 2 litera (c) din regulamentul de bază.

(19)

Subvențiile pentru producția de păstrăv din Turcia sunt reglementate printr-un decret adoptat anual de guvernul turc. Decretul prevede condițiile de bază și cuantumul subvențiilor pentru producția în acvacultură în Turcia. Procedurile și principiile referitoare la punerea în aplicare a decretului sunt stabilite ulterior prin comunicate emise de Ministerul Alimentației, Agriculturii și Zootehniei din Turcia în fiecare an.

(20)

În ancheta inițială, subvențiile au fost acordate în temeiul Decretului nr. 2013/4463 din 7 martie 2013 privind subvențiile agricole pentru anul 2013 și publicat în Monitorul Oficial nr. 28612 din 8 aprilie 2013 (denumit în continuare „Decretul din 2013”). Acest decret viza păstrăvii produși în 2013.

(21)

În temeiul decretului, au fost acordate subvenții tuturor producătorilor de păstrăvi care dețin o autorizație de producție valabilă referitoare la o unitate de piscicultură. O licență de producție putea avea ca obiect producția realizată în mare, într-un rezervor de acumulare sau producția situată pe uscat. Un producător de păstrăvi putea deține mai multe licențe de producție (unități de piscicultură) situate în același rezervor de acumulare sau în aceeași zonă în mare.

(22)

Producția pentru fiecare dintre aceste licențe a fost eligibilă pentru subvenții până la următoarele limite: 0,65 lire turcești („TL”) pe kg de păstrăv pentru o producție de până la 250 de tone pe an; pentru o producție între 251 și 500 de tone, producătorii de păstrăvi au primit jumătate din sumă (0,325 TL/kg). Nu s-a putut primi nicio subvenție pentru producția de peste 500 de tone.

(23)

În perioada anchetei inițiale, solicitantul deținea 13 unități de piscicultură (denumite în continuare „ferme”) (corespunzând unui număr de 13 licențe). Acesta a beneficiat de subvenții pentru 11 dintre unitățile sale de piscicultură.

(24)

În Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/823, Comisia a evaluat modificarea legislativă din 2016 și impactul său asupra nivelului general de subvenționare a producătorilor de păstrăvi din Turcia.

(25)

Comisia a constatat că, în 2016, subvențiile au fost acordate producătorilor de păstrăvi în temeiul Decretului nr. 2016/8791 (6) privind sprijinul agricol care urmează să fie acordat în 2016 (denumit în continuare „Decretul din 2016”). În plus, Comunicatul nr. 2016/33 (7) privind sprijinirea acvaculturii a detaliat condițiile de acordare a subvențiilor.

(26)

În timp ce cuantumul subvenției exprimat în TL/kg a rămas la nivelul din 2013, un nou articol 4.16 din Decretul din 2016 a exclus de la subvenționare fermele cu licențe care erau „situate în aceeași zonă potențială stabilită de Minister, în același rezervor de acumulare sau în rezervorul regional de acumulare situat în aceeași zonă”.

(27)

În temeiul respectivului articol și spre deosebire de situația înregistrată în cursul anchetei inițiale, în cazul în care un producător de păstrăvi deținea mai mult de o licență de producție (sau „unitate de piscicultură”) în același zonă potențială în largul mării, astfel cum este definită de către minister, în același rezervor (de acumulare) sau în aceleași rezervoare situate în aceleași regiuni, care aparțineau aceleiași persoane sau aceleiași întreprinderi/societăți, aceste licențe sau unități piscicole au fost considerate ca reprezentând o singură licență sau unitate aparținând respectivei societăți, iar subvenția directă trebuia plătită conform respectivei interpretări.

(28)

Cu toate acestea, Comisia a concluzionat că această limitare nu a afectat în mod substanțial nivelul global al subvențiilor primite în cazul unei părți importante a producătorilor de păstrăvi din Turcia în ansamblu. În plus, întrucât guvernul turc introdusese noi subvenții, pe baza previziunilor bugetare pentru anii următori, Comisia a concluzionat că reducerea subvențiilor în general poate fi doar temporară și nu poate fi considerată o modificare de durată.

(29)

În același timp, Comisia a observat că impactul a fost diferit la nivel de societate comercială, în funcție de situația specifică legată de producția fiecăreia dintre acestea. Producția de păstrăvi din Turcia se bazează pe întreprinderi familiale și este un sector fragmentat, compus în principal din întreprinderi mici și mijlocii. În cazul acestor societăți comerciale mici, dacă dețineau una sau mai puține ferme în aceeași zonă, numărul licențelor pentru care puteau primi subvenții rămânea același. Cu toate acestea, începând din 2016, societățile comerciale care dețineau mai mult de o licență în aceeași regiune sau zonă în cadrul vechiului regim puteau beneficia de subvenții directe numai pentru una dintre acestea. Prin urmare, deși majoritatea societăților (mici) au fost afectate doar într-o măsură limitată sau nu au fost afectate deloc de reforma din 2016, era probabil ca societățile sau grupurile de societăți, precum solicitantul, să fie afectate de modificare în mod mai pronunțat.

(30)

În 2018, subvențiile au fost acordate producătorilor de păstrăvi în temeiul Decretului nr. 2018/11460 (8) privind sprijinul agricol care urmează să fie acordat în 2018 (denumit în continuare „Decretul din 2018”). În plus, Comunicatul nr. 2018/24 (9) privind sprijinirea acvaculturii a detaliat condițiile de acordare a subvențiilor. Astfel cum s-a confirmat în ancheta inițială, aceste măsuri reprezintă subvenții care pot face obiectul unor măsuri compensatorii [a se vedea considerentele 61 și 62 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1195/2014 al Comisiei (10)]. Comisia a revizuit valoarea subvenționării acordate solicitantului în cursul PAR.

(31)

În cursul PAR (2018), solicitantul dispunea de 11 unități de piscicultură. Unitățile de piscicultură erau situate în 3 regiuni diferite. Înainte de modificarea legislativă, solicitantul era eligibil să primească subvenții pentru toate cele 11 unități ale sale (a se vedea considerentul 22). Cu toate acestea, ca urmare a modificării legislative din 2016 și în conformitate cu legislația în vigoare în cursul PAR, era eligibil să primească subvenții pentru produsul care face obiectul reexaminării pentru o unitate din fiecare regiune.

(32)

Astfel, în cursul PAR, solicitantul a beneficiat de subvenții numai pentru 2 din cele 11 unități ale sale (11), în limitele din Decretul din 2018 menționate mai jos (în comparație cu 11 unități care ar fi fost eligibile pentru subvenții în temeiul legislației în vigoare înainte de 2016).

(33)

Cuantumurile subvențiilor în timpul PAR au fost următoarele: până la o producție de 250 de tone, subvenția a fost stabilită la 0,75 TL/kg; între 250 și 500 de tone, subvenția a fost stabilită la 0,375 TL/kg și nu s-a acordat nicio subvenție pentru producția de peste 500 de tone (12).

(34)

Urmând aceeași metodologie ca cea stabilită în ancheta inițială, pentru peștele din crescătoriile proprii, beneficiul total pentru solicitant a fost valoarea medie a subvenției directe primite în cursul PAR. Pentru peștele achiziționat, beneficiul a fost calculat pe baza subvențiilor totale acordate de autoritățile turce și împărțit la cantitatea totală de păstrăvi produsă în Turcia. Calculul beneficiului a dus la o rată ad valorem a subvenției de 1,44 %.

(35)

În urma comunicării constatărilor, solicitantul a susținut că schema de sprijin pentru „bunele practici agricole” s-a încheiat în 2019 și că, prin urmare, Comisia nu trebuie să țină seama de aceasta pentru calcularea subvenției indirecte. Solicitantul a susținut, de asemenea, că nivelul taxei de administrare care trebuie dedus din valoarea subvenției nu este de 0,2 %, ci de 2 %.

(36)

Comisia a acceptat aceste două afirmații și a recalculat ratele subvenției în consecință. Calculul beneficiului a dus la o nouă rată a subvenției ad valorem de 1,42 %.

(37)

De asemenea, solicitantul a susținut că Comisia ar fi trebuit să țină seama de modificarea criteriilor de eligibilitate din 2019. Conform noilor condiții, un fermier ar putea beneficia de 0,75 TL/kg pentru o cantitate maximă de 350 de tone de producție. Astfel, în comparație cu 2018, beneficiul maxim per licență de pescuit a scăzut. Comisia a considerat că trebuie să își bazeze calculele numai pe datele verificate din PAR. Prin urmare, a respins afirmația.

(38)

În urma comunicării constatărilor, DAO a menționat și noile condiții de eligibilitate pentru subvențiile directe din 2019. Conform afirmațiilor DAO, în 2019, un fermier care produce între 250 și 350 de tone ar putea primi mai multe subvenții decât în 2018. Prin urmare, DAO a solicitat Comisiei să stabilească dacă, în 2019, solicitantul a putut achiziționa peștele de la acești fermieri și, prin urmare, a putut beneficia în mod indirect de mai multe subvenții decât în 2018.

(39)

Comisia a reamintit mai întâi că, în 2019, valoarea maximă a subvenției acordate pentru fiecare licență de pescuit a scăzut (a se vedea considerentul 37). Prin urmare, fermierii care cresc peste 350 de tone de păstrăvi au primit mai puține subvenții per licență de pescuit. Dacă solicitantul ar fi achiziționat pește de la acești fermieri, ar fi beneficiat de mai puține subvenții decât în 2018. În al doilea rând, ca și în PAR, calculul subvențiilor indirecte a trebuit să se bazeze pe o subvenție medie per tonă de pește achiziționat. Această medie nu putea reflecta situația fiecărui fermier de la care solicitantul a cumpărat pește. Prin urmare, Comisia a respins afirmația.

(40)

În 2018, autoritățile turce au introdus o nouă schemă de sprijin pentru creșterea păstrăvilor destinați reproducerii în incubatoare protejate împotriva bolilor. Această nouă schemă nu a fost analizată în cadrul anchetei inițiale. Condițiile și cuantumul sprijinului au fost precizate în Decretul din 2018 și în Comunicatul nr. 2018/24 (a se vedea considerentul 30).

(41)

În cazul în care o societate comercială exploatează un incubator pentru păstrăvi care îndeplinește anumite criterii de siguranță, aceasta ar putea beneficia de subvenția de 60 TL pe bucată pentru cel mult 10 000 de bucăți (valoarea maximă a subvenției care putea fi primită era de 600 000 TL pe an).

(42)

Comisia a considerat că sprijinul (sub forma unei subvenții directe) a constituit subvenții pentru producția de păstrăvi similare subvențiilor directe, și anume o contribuție financiară care conferă un beneficiu în conformitate cu articolul 3 alineatul (1) litera (a) punctul (i) și cu articolul 3 alineatul (2) din regulamentul de bază. Deoarece sprijinul a fost acordat producătorilor de păstrăvi, Comisia a concluzionat că schema era una specifică în sensul articolului 4 alineatul (2) litera (a) din regulamentul de bază. Beneficiul a constat în subvenții directe acordate producătorilor de păstrăvi care îndeplineau criteriile de eligibilitate.

(43)

Astfel, s-a concluzionat că sprijinul poate fi considerat o subvenție care poate face obiectul unor măsuri compensatorii.

(44)

În timpul vizitei de verificare, administratorul de producție al societății a menționat că societatea investise și ar investi în continuare în echipamente pentru a deveni eligibilă pentru subvenție în anii următori. Cu toate acestea, directorul executiv al societății comerciale și reprezentanții legali au respins aceste informații, susținând că o astfel de decizie ar fi fost supusă aprobării membrilor consiliului de administrație și, în orice caz, nu se prevedea că va fi luată în viitor.

(45)

Având în vedere informațiile clare și lipsite de ambiguitate oferite de către administratorul de producție cu privire la măsurile de investiții adoptate în trecut și declarațiile contradictorii ale reprezentanților societății în cursul vizitei de verificare, Comisia a considerat că este probabil ca societatea să beneficieze în viitor de schemă și a calculat un beneficiu maxim de 0,72 %, exprimat ca rată ad valorem a subvenției. Comisia a comunicat părților intenția sa prin documentul de informare generală.

(46)

În urma comunicării constatărilor, autoritățile turce și solicitantul au contestat intenția Comisiei, exprimată în documentul de comunicare, de a aplica măsuri compensatorii referitor la schemă. Aceste părți au susținut că solicitantul nu îndeplinea condițiile pentru a beneficia de această schemă și că nu s-a adresat guvernului în acest sens. De asemenea, nu a existat nicio plată din partea guvernului către solicitant nici în 2018, nici în 2019 în cadrul acestei scheme. Guvernul turc a subliniat, de asemenea, că, în orice caz, schema avea o durată limitată, de trei ani.

(47)

La 23 martie 2020, solicitantul a prezentat și o scrisoare oficială pentru a contracara îndoielile exprimate de Comisie cu privire la posibilitatea de a beneficia, în viitor, de orice subvenție în cadrul schemei. Solicitantul s-a angajat să nu facă nicio investiție până în 2025 pentru a deveni eligibil în cadrul schemei. În plus, în cazul în care investiția se realizează în 2025 sau ulterior, nicio societate afiliată a grupului Kiliç nu va depune vreo cerere în cadrul acestei scheme.

(48)

În urma transmiterii scrisorii de către solicitant, DAO a susținut că scrisoarea era un element de probă auto-constituit, pe care Comisia nu trebuie să îl în considerare. DAO a susținut că, în plus, solicitantul nu și-a asumat niciun angajament față de alte scheme de subvenții.

(49)

Pe baza informațiilor de mai sus, Comisia a reevaluat dacă era probabil ca solicitantul să primească beneficii în cadrul schemei în viitor și a fost asigurată de guvern, prin observațiile formulate, că solicitantul nu era eligibil în cadrul schemei și nu a depus nicio cerere în cursul PAR sau în 2019. În plus, Comisia a luat act de scrisoarea societății din 23 martie 2020 prin care declară că nu va deveni eligibilă cel puțin până în 2025. În ceea ce privește argumentul invocat de DAO, potrivit căruia scrisoarea ar fi fost un element de probă auto-constituit și care a sosit doar după comunicarea constatărilor, Comisia a considerat că scrisoarea a fost transmisă cu ocazia comunicării, și anume în timp util pentru exercitarea drepturilor solicitantului și, prin urmare, fondul său nu poate fi neglijat. În plus, Comisia are datoria de a evalua toate observațiile primite efectiv, în caz contrar, scopul comunicării constatărilor fiind zădărnicit. Scrisoarea reprezintă un angajament ferm al solicitantului și se referă la evaluarea probabilității de a primi beneficii cu titlu de compensare în viitor în cadrul acestei scheme. Prin urmare, faptul că scrisoarea nu menționează alte scheme de subvenții este irelevant. În acest context, Comisia a decis să nu instituie măsuri compensatorii împotriva acestei scheme.

(50)

În urma comunicării suplimentare, DAO a reiterat obligația Comisiei de a lua în considerare factori referitori la o perioadă ulterioară perioadei de anchetă, iar Comisia ar fi trebuit să își confirme evaluarea inițială prin includerea sprijinului în calcul. În special, DAO a formulat obiecții cu privire la decizia Comisiei de a considera scrisoarea solicitantului drept dovadă fiabilă. Acesta a susținut că decizia consiliului de administrație nu este obligatorie și ar putea fi modificată în orice moment. În opinia sa, aceasta a constituit o încălcare a principiului juridic fundamental potrivit căruia unei societăți nu i se permite să creeze un element de probă în favoarea sa, contrar informațiilor din vizita de verificare privind o măsură de investiții luată în trecut.

(51)

Comisia a considerat că decizia de a nu institui măsuri compensatorii referitoare la schemă nu s-a bazat doar pe scrisoarea de angajament a solicitantului, ci și pe alte elemente de fapt, cum ar fi informațiile furnizate de guvern, potrivit cărora solicitantul nu a solicitat sprijin și nici nu era eligibil în temeiul acestei scheme. Comisia și-a reiterat sarcina de a evalua toate informațiile și elementele de probă primite după comunicarea constatărilor și, în acest context, faptul că solicitantul și-a asumat angajamentul în acest scop nu a fost decisiv pentru evaluarea probabilității ca solicitantul să beneficieze de respectiva schemă în viitor. În plus, a amintit că nu se contestă faptul că solicitantul nu a făcut toate investițiile necesare pentru a deveni eligibil pentru sprijin în cadrul schemei respective. Prin urmare, Comisia a respins afirmația.

(52)

În cele din urmă, întrucât problema instituirii de măsuri compensatorii pentru orice sprijin acordat pentru creșterea păstrăvilor destinați reproducerii în incubatoare protejate împotriva bolilor a devenit fără obiect, Comisia nu a inclus observațiile formulate de DAO cu privire la calculul adecvat al beneficiilor viitoare în cadrul acestei scheme.

(53)

În cursul PAR, solicitantul a beneficiat de șase împrumuturi preferențiale, în vederea finanțării capitalului circulant. Împrumuturile au fost acordate de Banca Agricolă a Republicii Turcia (Türkiye Cumhurriyetti Ziraat bankasi sau „Ziraat Bankasi”) pentru împrumuturi legate în mod specific de producția agricolă și de Türk Eximbank (13) pentru împrumuturile legate de activitățile de export. Aceste informații sunt în concordanță cu constatările anchetei inițiale (14) și, întrucât nu a fost furnizată nicio dovadă că situația s-a schimbat, Comisia a stabilit că ambele bănci pun în aplicare politica de stat și sunt organisme publice în sensul regulamentului de bază.

(54)

Temeiul juridic relevant a fost Decretul 2018/11188 (credite de investiții și operaționale cu dobândă scăzută pentru producția agricolă din partea Ziraat Bank) și programul de reescontare al Türk Eximbank (15).

(55)

Beneficiul pentru solicitant a constat în furnizarea unor rate ale dobânzii mai mici decât cele disponibile în mod normal pe piață. Comisia a alocat beneficiul legat de programul de reescontare vânzărilor la export, în timp ce celelalte împrumuturi subvenționate pentru întreaga producție a grupului au fost alocate vânzărilor totale. Beneficiul total din cele șase împrumuturi a dus la o rată ad valorem a subvenției de 0,15 %.

(56)

În urma comunicării constatărilor, solicitantul a susținut că, în cazul unuia dintre împrumuturile contestate, a trebuit să plătească un comision, în timp ce împrumutul de referință a fost acordat fără comision. Acesta a susținut că Comisia ar fi trebuit să reducă beneficiul în consecință. Comisia a constatat că, pentru o comparație echitabilă, calculele au trebuit să fie utilizate doar pentru compararea ratelor dobânzii, fără alte taxe bancare, pentru împrumutul real sau pentru împrumutul de referință. Prin urmare, Comisia a respins afirmația.

(57)

În plus, solicitantul a contestat utilizarea aceleiași valori de referință de către Comisie, pentru a stabili un beneficiu în cazul a două dintre împrumuturile care făceau obiectul unor măsuri compensatorii acordate în perioade diferite. În plus, acesta a susținut că rata dobânzii pentru unul dintre împrumuturile contestate a fost fixată pe o bază lunară (și nu anuală) și, prin urmare, rata dobânzii pe care solicitantul a primit-o a fost stabilită la o rată a pieței. Comisia a acceptat ambele afirmații. Acest lucru a dus la o nouă rată a subvenției ad valorem pentru aceste împrumuturi, și anume de 0,13 %.

(58)

Beneficiul total pentru solicitant a dus la o rată ad valorem a subvenției de 1,55 %:

(59)

Concluziile de mai sus se referă la situația specifică a solicitantului și, prin urmare, nu afectează nivelul ratelor subvenției pentru societățile enumerate în anexa la regulamentul inițial.

(60)

După comunicarea constatărilor și comunicarea suplimentară, autoritățile turce au susținut că Comisia ar fi trebuit să recalculeze rata subvenției pentru „toate celelalte societăți”. Comisia a respins argumentul, reiterând faptul că reexaminarea intermediară parțială și constatările sale privind reducerea semnificativă a nivelului subvenției se refereau numai la solicitant. Comisia a reamintit, de asemenea, că faptele constatate față de toți ceilalți producători de păstrăvi din Turcia au rămas neschimbate. În această privință, Comisia a observat, de asemenea, că, astfel cum se menționează în avizul de deschidere (secțiunea 5), în cazul în care o parte interesată consideră că este justificată o reexaminare a măsurilor aplicabile acesteia, partea în cauză poate solicita o reexaminare în temeiul articolului 19 din regulamentul antisubvenții de bază.

(61)

În urma comunicării constatărilor, autoritățile turce au afirmat că, în cazul în care Comisia nu ar fi luat în considerare beneficiul acordat pentru „creșterea păstrăvilor destinați reproducerii în incubatoare protejate împotriva bolilor”, rata subvenției ad valorem totală ar fi fost de minimis. Acestea au reiterat această afirmație după comunicarea suplimentară. Comisia a reamintit că pragul de minimis este de 1 %, dar, pentru țările în curs de dezvoltare, este de 2 %. În plus, a reamintit că, pentru aplicarea articolului 14 alineatul (5), o țară este considerată țară în curs de dezvoltare dacă este inclusă în anexa II la Regulamentul (UE) nr. 978/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 de aplicare a unui sistem generalizat de preferințe tarifare și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 732/2008 al Consiliului (JO L 303, 31.10.2012, p. 1) (16). Întrucât Turcia nu este inclusă pe lista țărilor eligibile în temeiul regulamentului în cauză, Comisia a respins cererea.

(62)

Constatările de mai sus referitoare la situația specifică a solicitantului au confirmat constatările din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/823, rezumate în considerentele 24-29 de mai sus. Deși regulamentul menționat anterior a evaluat situația generală în ceea ce privește toți producătorii de păstrăvi din Turcia (și anume, situația unui producător mediu de păstrăvi), a constatat, de asemenea, că, în urma modificării legislative din 2016, anumiți producători de păstrăvi au primit subvenții cu mult reduse [considerentul 49 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/823].

(63)

Comisia a concluzionat că acesta este cazul solicitantului. În primul rând, a observat că rata subvenției ad valorem nou calculată, de 1,55 %, a reprezentat o scădere semnificativă în comparație cu rata de 9,5 % stabilită în ancheta inițială.

(64)

În al doilea rând, solicitantul nu a putut beneficia de multe alte scheme de subvenții pentru a compensa integral reducerea subvenției directe (17).

(65)

În plus, modificarea legislativă care a dus la scăderea numărului de ferme piscicole a fost introdusă în 2016 și a rămas în vigoare în PAR (2018) și în 2019 (18), adică deja pentru o perioadă de 4 ani. Guvernul Turciei nu a comunicat Comisiei niciun plan de reinstituire a criteriilor de eligibilitate aplicabile înainte de 2016. Prin urmare, Comisia a considerat modificarea din 2016 ca fiind o modificare de durată în sensul articolului 19 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(66)

După comunicarea constatărilor și după comunicarea suplimentară, DAO a contestat constatarea Comisiei potrivit căreia scăderea subvențiilor primite de solicitant avea un caracter durabil. În opinia sa, Comisia ar fi trebuit să evalueze caracterul durabil al schemei de subvenționare în ansamblu și nu ar fi trebuit să se concentreze doar asupra modificării din 2016 a doar uneia dintre schemele de subvenționare. În continuare, DAO a susținut că, după 2016, autoritățile turce au continuat să introducă noi scheme de subvenționare pentru a compensa scăderea subvențiilor ca urmare a modificării din 2016, și anume subvenții pentru producția în sisteme închise, subvenții pentru păstrăvi de peste 1 kg, subvenții pentru bune practici agricole și subvenții pentru etichetarea peștelui. De asemenea, potrivit DAO, Comisia nu a luat în considerare la calcularea noilor condiții de eligibilitate „sprijinul pentru creșterea păstrăvilor destinați reproducerii în incubatoare protejate împotriva bolilor” și majorarea din 2019 a sumei maxime care poate fi primită. În plus, DAO a considerat că orice investiție nouă realizată de solicitant pentru a obține sprijinul ar fi realizată pe baza unui împrumut subvenționat, acordat de autoritățile publice.

(67)

Astfel cum s-a explicat mai sus, Comisia a evaluat nu numai efectul modificării legislative din 2016 asupra solicitantului, ci și orice nouă schemă de subvenționare de care solicitantul ar fi putut beneficieze în cursul PAR și după și a constatat că solicitantul nu era eligibil să primească nicio subvenție pentru schema de producție în sisteme închise, întrucât producția sa de păstrăvi este situată în rezervoare de acumulare, nu într-un sistem închis care îndeplinește cerințele de eligibilitate. Comisia a constatat, de asemenea, că subvențiile pentru etichetarea produselor pescărești și pentru bunele practici agricole au fost oprite în 2018 și, respectiv, în 2019. În plus, Comisia a constatat și a verificat că subvenția pentru păstrăvii de peste 1 kg a fost în beneficiul păstrăvilor de peste 1,2 kg, adică păstrăvii care nu se încadrează în definiția produsului în cauză. În cele din urmă, astfel cum se explică în considerentele 40-52, solicitantul nu a beneficiat de sprijinul pentru incubatoare protejate împotriva bolilor în cursul PAR și nu există probabilitatea ca solicitantul să primească un astfel de sprijin până în 2025. În vederea reevaluării noilor informații, astfel cum se explică în considerente 46 și 47, Comisia a concluzionat că solicitantul nu ar beneficia în viitor de nicio subvenție în cadrul schemei „sprijin pentru creșterea păstrăvilor destinați reproducerii în incubatoare protejate împotriva bolilor”.

(68)

De asemenea, Comisia a considerat că afirmația potrivit căreia solicitantul ar finanța orice echipament nou printr-un împrumut subvenționat s-a bazat pe o posibilitate, mai degrabă decât pe dovezi concrete. În consecință, Comisia a respins argumentul.

(69)

Pe baza celor de mai sus, Comisia a considerat că, în temeiul articolului 19 alineatul (4) din regulamentul de bază și pe baza constatărilor de mai sus, circumstanțele în ceea ce privește subvenționarea s-au modificat semnificativ, iar scăderea subvențiilor directe are un caracter durabil în ceea ce îl privește pe solicitant.

(70)

Din considerentele de mai sus rezultă că taxa compensatorie pentru solicitant trebuie modificată, astfel cum se prevede în secțiunea 3.4.

(71)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul comitetului instituit prin articolul 15 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/1036 al Parlamentului European și al Consiliului (19),