(1)

Parlamentul European a invitat Comisia să procedeze fără întârziere la o consolidare a textelor juridice privind investigațiile administrative comunitare. Această consolidare vizează ameliorarea eficacității Oficiului European de Luptă Antifraudă („Oficiul”), precum și clarificarea cadrului juridic al misiunii acestuia.

(2)

Este necesar să se asigure faptul că personalul Oficiului își poate îndeplini misiunea în condiții de independență deplină. În acest scop, se impune aplicarea unui mod de gestionare a resurselor umane adaptat necesităților operaționale ale Oficiului: ar trebui să se găsească un echilibru mai bun între personalul temporar și personalul permanent.

(3)

Amintind responsabilitatea fiecărui serviciu al Comisiei și a celorlalte instituții, organisme, birouri și agenții ale Uniunii Europene și ale Comunităților Europene (denumite, în continuare instituții, organisme, birouri și agenții) în ceea ce privește protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene și recunoscând importanța aspectelor legate de acțiunea de prevenire în definirea unei politici europene în acest domeniu, inclusiv a combaterii fraudei și a corupției, mandatul Oficiului ar trebui extins pentru a cuprinde aceste aspecte. Elaborarea măsurilor legislative și administrative la nivel european ar trebui să se bazeze pe practica operațională a Oficiului în acest domeniu.

(4)

Având în vedere importanța cuantumului fondurilor comunitare alocate în sectorul ajutorului extern, numărul de investigații efectuate de Oficiu în acest sector, precum și cooperarea internațională în desfășurarea investigațiilor, ar trebui să se stabilească un temei juridic care să permită Comisiei să garanteze participarea autorităților competente din țările terțe, precum și a organizațiilor internaționale în îndeplinirea misiunii Oficiului.

(5)

Ar trebui să se prevadă norme clare care să confirme că Oficiul ║are prioritate la realizarea investigațiilor interne dar, în același timp, să instituie mecanisme care să permită instituțiilor, organismelor, birourilor și agențiilor să preia rapid investigațiile în cazurile în care OLAF decide să nu intervină.

(6)

Trebuie să se specifice faptul că decizia de a deschide o investigație rămâne la latitudinea Oficiului, care poate decide să nu deschidă o investigație în cazurile care sunt mai puțin importante sau care nu se încadrează în prioritățile de investigare stabilite anual de către Oficiu. Investigațiile interne asupra unor astfel de cazuri ar trebui gestionate de către instituții, iar investigațiile externe de către autoritățile naționale competente, în conformitate cu normele aplicabile în fiecare stat membru.

(7)

(7) Este necesar să se verifice, în cel mai scurt timp posibil, acuratețea informațiilor transmise de Oficiu în cadrul misiunii sale. Ar trebui astfel să se precizeze că instituțiile, organismele, birourile și agențiile oferă Oficiului acces automat și imediat la bazele de date de gestionare a fondurilor comunitare și la orice altă bază de date și informații relevante.

(8)

Ar trebuie instituită o obligație precisă pentru Oficiu de a informa instituțiile, organismele, birourile și agențiile în timp util asupra investigațiilor în curs în cazul în care un membru, un director, un funcționar sau un alt agent sau membru al personalului este implicat personal în faptele supuse investigației sau în cazul în care, pentru protejarea intereselor Uniunii, pot fi necesare măsuri administrative.

(9)

Pentru a eficientiza activitatea de investigare a Oficiului și în lumina evaluării de către instituții a activităților sale, în special a raportului de evaluare al Comisiei din aprilie 2003 și a raportului special nr. 1/2005 al Curții de Conturi privind gestionarea Oficiului (3), anumite aspecte ar trebui să fie clarificate, iar anumite măsuri pe care Oficiul le poate lua în cursul investigațiilor sale ar trebui să fie îmbunătățite. Prin urmare, Oficiului ar trebui să i se atribuie competența de a efectua inspecțiile și controalele prevăzute de Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96 al Consiliului din 11 noiembrie 1996 privind controalele și inspecțiile la fața locului efectuate de Comisie în scopul protejării intereselor financiare ale Comunităților Europene împotriva fraudei și a altor abateri (4) în cadrul investigațiilor interne și în cazurile de fraudă privind contractele de finanțare comunitară și ar trebui să i se asigure accesul la informațiile deținute de instituții, organisme, birouri și agenții în legătură cu investigațiile externe.

(10)

Practica operațională a Oficiului depinde în mare măsură de cooperarea cu statele membre. Este necesar ca statele membre să identifice, pentru Oficiu, autoritățile lor competente care pot oferi personalului Oficiului asistența necesară în exercitarea funcțiilor lor, în special în cazurile în care un stat membru nu a înființat un serviciu specializat cu misiunea de a coordona pe plan național lupta împotriva fraudei comunitare.

(11)

În scopul îmbunătățirii cadrului operațional, juridic și administrativ al luptei antifraudă, este necesar ca Oficiul să fie informat cu privire la acțiunile întreprinse în urma investigațiilor sale. Este important, de asemenea, să se impună autorităților competente din statele membre, precum și instituțiilor, organismelor, birourilor și agențiilor și, în ceea ce privește autoritățile din țările terțe și organizațiile internaționale, prin intermediul participării Comisiei, obligația de a prezenta Oficiului în mod periodic un raport privind progresele realizate în ceea ce privește acțiunile întreprinse în urma raportului final al investigației realizat de Oficiu.

(12)

Având în vedere interesul major de consolidare a cooperării dintre Oficiu, Oficiul European de Poliție (Europol) și Unitatea Europeană de Cooperare Judiciară (Eurojust), este necesară introducerea unui temei juridic care să permită Oficiului să încheie acorduri cu cele două agenții. Pentru a valorifica competențele Eurojust, ale Oficiului și ale autorităților competente din statele membre în ceea ce privește faptele care ar putea conduce la o urmărire penală, Oficiul are obligația de a informa Eurojust în presupusele cazuri de activități ilegale care aduc atingere intereselor financiare ale Comunităților Europene și care se dovedesc a fi infracțiuni grave care implică cel puțin două state membre.

(13)

Pentru asigurarea certitudinii juridice, este necesar să se codifice prin prezentul regulament garanțiile procedurale fundamentale , aplicabile în cadrul investigațiilor interne sau externe realizate de către Oficiu. Acest lucru nu afectează orice protecție mai extinsă care ar putea decurge din dispozițiile tratatelor, inclusiv ale Protocolului privind privilegiile și imunitățile Comunităților Europene, ale Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, ale Statutului deputaților în Parlamentul European , ale Statutului funcționarilor Comunităților Europene (denumit, în continuare„statutul”) și din orice alte dispoziții naționale relevante.

(14)

Garanțiile procedurale și drepturile legitime ale persoanelor supuse unei investigații sunt respectate și puse în practică fără a aplica, în această privință, un tratament diferit în funcție de diversele tipuri de investigații efectuate de Oficiu.

(15)

Pentru a garanta o cât mai mare transparență a activităților operaționale ale Oficiului, în special în ceea ce privește principiile care guvernează procedurile de investigație, drepturile legitime ale persoanelor implicate și garanțiile procedurale, dispozițiile privind protecția datelor, politica de comunicare a informațiilor privind anumite aspecte ale activității operaționale a Oficiului, controlul legalității acțiunilor întreprinse în cursul investigațiilor și căile de atac aflate la dispoziția persoanelor vizate, ar trebui să se prevadă un temei juridic care să permită Oficiului să adopte un cod de procedură al investigațiilor OLAF. Codul ar trebui publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(16)

Pentru a garanta respectarea garanțiilor procedurale în cursul investigației, este necesar să se asigure o funcție de control al legalității în cadrul Oficiului. Controlul legalității intervine în special înainte de deschiderea și de încheierea unei investigații și înainte de fiecare transmitere de informații autorităților competente ale statelor membre. Acesta este efectuat de experți în drept, care pot exercita o funcție judiciară într-un stat membru și care sunt în exercițiu în cadrul Oficiului. Directorul general al Oficiului solicită avizul acestor experți și în cadrul Consiliului executiv pentru investigații și operațiuni (denumit, în continuare, „consiliul executiv”).

(17)

Pentru a consolida protecția drepturilor individuale ale persoanelor supuse unor investigații și fără a aduce atingere articolului 90a din statut și competențelor Curții de Justiție a Comunităților Europene prevăzute în tratat, o persoană implicată personal trebuie să aibă dreptul, în ultima etapă a unei investigații, să i se transmită concluziile și recomandările din raportul final al investigației.▐

(18)

Pentru a asigura o mai mare transparență, este necesar să se asigure un nivel adecvat de informare a informatorilor, care trebuie să fie informați asupra deciziei inițiale de a se deschide sau nu o investigație și, la cererea lor expresă, asupra rezultatelor acțiunilor întreprinse pe baza informațiilor furnizate.

(19)

(20)

Experiența bazată pe practica operațională a demonstrat că ar fi util să se permită directorului general al Oficiului să delege exercitarea unora dintre funcțiile sale unuia sau mai multor membri ai personalului Oficiului, printr-un document scris, care să specifice condițiile și limitele aplicabile delegării.

(21)

Respectarea drepturilor fundamentale ale persoanelor supuse unei investigații ar trebui să fie garantată în orice moment, în special în procesul de comunicare a informațiilor. Ar trebui să fie clarificate principiile de bază ale politicii de comunicare a Oficiului. Comunicarea informațiilor privind investigațiile efectuate de Oficiu Parlamentului European, Consiliului, Comisiei și Curții de Conturi, fie în mod bilateral, fie în cadrul procedurii de concertare, ar trebui să se efectueze cu respectarea confidențialității investigațiilor, a drepturilor legitime ale persoanelor vizate și, după caz, a dispozițiilor naționale aplicabile procedurilor judiciare. Este necesar să se introducă un temei juridic care să permită Oficiului să încheie acorduri cu instituțiile vizate care să se aplice procesului de transmitere a informațiilor. Directorul general al Oficiului ar trebui să se asigure că procesul de comunicare a informațiilor către public respectă principiile neutralității și imparțialității. Codul de procedură al investigațiilor OLAF ar trebui să precizeze consecințele unei divulgări neautorizate de informații.

(22)

Ar trebui consolidat rolul Comitetului de supraveghere și revizuite criteriile și procedura de numire a membrilor acestuia. În momentul selecționării acestora, candidații trebuie să exercite înalte funcții judiciare sau de investigație, sau funcții comparabile. Aceștia sunt numiți pentru un mandat de cinci ani, care nu poate fi reînnoit. Pentru a păstra competențele în cadrul Comitetului de supraveghere, este necesar să se prevadă numirea anumitor membri ai acestuia în mod eșalonat .

(23)

Este adecvat să se extindă și să se consolideze sarcinile Comitetului de supraveghere care decurg din mandatul acestuia și să se garanteze independența Oficiului în funcția sa de investigație. Comitetul de supraveghere ar trebui să monitorizeze evoluția garanțiilor procedurale și durata investigațiilor. Acesta ar trebui să fie informat cu privire la investigațiile mai lungi de 12 luni și să emită avize destinate directorului general al Oficiului și, după caz, instituțiilor cu privire la investigațiile care nu sunt încheiate în termen de 18 de luni. Ar trebui precizat că acest Comitet de supraveghere nu intervine în desfășurarea investigațiilor în curs.

(24)

Este necesar să se evalueze cadrul juridic, instituțional și operațional al luptei antifraudă, al luptei împotriva corupției și a oricărei activități desfășurate în detrimentul intereselor financiare ale Comunităților Europene. Pentru realizarea acestui lucru, instituțiile ar trebui invitate să-și coordoneze acțiunile și să promoveze reflecția asupra aspectelor importante ale strategiei europene de combatere a fraudei. Ar trebui stabilită o procedură de concertare între Parlamentul European, Consiliu și Comisie. Aceasta ar trebui să se concentreze asupra anumitor elemente ale cooperării în acest domeniu dintre Oficiu și statele membre, instituțiile Uniunii Europene, precum și asupra relațiilor cu țările terțe și cu organizațiile internaționale, asupra politicii de investigație a Oficiului și asupra rapoartelor și analizelor Comitetului de supraveghere. Directorul general al Oficiului și președintele Comitetului de supraveghere ar trebui să participe la procedura de concertare, care ar trebui să aibă loc cel puțin o dată pe an.

(25)

Pentru a permite Comitetului de supraveghere să își îndeplinească misiunea în mod eficace, în condiții de independență deplină și în mod performant, este esențial ca Oficiul să asigure toate condițiile necesare pentru ca secretariatul Comitetului de supraveghere să acționeze în mod independent, sub controlul exclusiv al președintelui comitetului și al membrilor acestuia.

(26)

Pentru a consolida deplina independență în funcționarea Oficiului, directorul general al Oficiului ar trebui să fie numit pentru un mandat de cinci ani, ▐ reînnoibil o singură dată. În momentul selecției, candidații ar trebui să exercite sau să fi exercitat o înaltă funcție judiciară sau o funcție executivă de investigație și să posede experiență profesională operațională de cel puțin zece ani într-un post de conducere cu un grad înalt de responsabilitate. O parte semnificativă a acestei experiențe profesionale ar trebui să fi fost dobândită în domeniul luptei împotriva fraudei naționale și/sau comunitare. Procedura de numire nu ar trebui să depășească nouă luni. Directorul general al Oficiului este desemnat de comun acord de Parlamentul European și Consiliu și este numit în funcție de Comisie .

(27)

Având în vedere caracterul sensibil al postului său, este necesar să se prevadă obligația directorului general al Oficiului de a informa Comisia în cazul în care acesta are intenția de a exercita o nouă activitate profesională în termen de doi ani de la ieșirea sa din funcție, în conformitate cu articolul 16 din statut. Această informație figurează în raportul anual privind lupta împotriva fraudei redactat de către Comisie.

(28)

(29)

Aplicarea prezentului regulament ar trebui să se evalueze după o perioadă de patru ani. Comisia ar trebui să prezinte un raport Parlamentului European și Consiliului, însoțit de un aviz al Comitetului de supraveghere. În urma acestei evaluări, prezentul regulament ar trebui să poată fi revizuit. În orice caz, prezentul regulament ar trebui să fie revizuit după înființarea unui parchet european.

(30)

Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 1073/1999  (5) ar trebui modificat în consecință.

(31)

Prin prezentul regulament, cursul acțiunilor care pot fi întreprinse de Oficiu în cadrul investigațiilor externe sunt clarificate și consolidate doar pentru aspecte izolate în privința cărora sistemul existent este deficitar din punct de vedere legal și doar în cazurile în care acțiuni mai eficiente ale Oficiului pot asigura desfășurarea unor investigații externe fiabile, care să poată fi utilizate de către autoritățile din statele membre. În plus, garanțiile procedurale ar trebui să fie extinse la investigațiile externe astfel încât să se asigure un cadrul legal uniform pentru toate investigațiile desfășurate de Oficiu. Prezentul regulament respectă de deplin principiul subsidiarității astfel cum este prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat în respectivul articol, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv.

(32)

Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale și se conformează principiilor recunoscute, în special, de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special la articolele 47 și 48,

1.

La articolul 1, alineatele (1) și (2) se înlocuiesc cu următorul text:

„ (1)     Pentru intensificarea combaterii fraudei, a corupției și a oricăror alte activități ilegale care afectează interesele financiare ale Comunității Europene, Oficiul European de Luptă Antifraudă, instituit prin Decizia 1999/352/CE, CECO, Euratom a Comisiei (denumit în continuare: «Oficiul»), exercită prerogativele privind atribuțiile de investigare, conferite Comisiei prin reglementările comunitare, pe teritoriul statelor membre și, în conformitate cu acordurile de cooperare și asistență reciprocă în vigoare, în țările terțe.

Frauda, corupția și orice alte activități ilegale desfășurate în detrimentul intereselor financiare ale Comunității Europene, inclusiv încălcările, sunt definite în reglementările comunitare și în dispozițiile acordurilor de cooperare și asistență reciprocă în vigoare în acest domeniu.

(2)     Oficiul furnizează statelor membre asistență din partea Comisiei pentru organizarea unei cooperări strânse și periodice între autoritățile lor competente în vederea coordonării activității acestora în scopul protejării intereselor financiare ale Comunității Europene. Oficiul contribuie la elaborarea și dezvoltarea de metode de prevenire și de combatere a fraudei, a corupției și a oricăror alte activități ilegale care afectează interesele financiare ale Comunității Europene .”

2.

Articolul 3 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 3

Investigațiile externe

(1)   Oficiul exercită atribuțiile conferite Comisiei prin Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96 de a efectua inspecții și verificări la fața locului în statele membre și, în conformitate cu acordurile de cooperare și asistență reciprocă în vigoare, în țări terțe și în cadrul organizațiilor internaționale.

Ca parte a funcției sale de investigație, Oficiul efectuează inspecțiile și verificările menționate la articolul 9 alineatul (1) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 și în reglementările sectoriale menționate la articolul 9 alineatul (2) din regulamentul în cauză, în statele membre și, în conformitate cu acordurile de cooperare și asistență reciprocă în vigoare, în țările terțe și în organizațiile internaționale .

(2)   Pentru a stabili existența unei fraude, a unui act de corupție sau a oricărei alte activități ilegale menționate la articolul 1 care are legătură cu un acord sau cu o decizie de subvenționare sau cu un contract de finanțare comunitară, Oficiul poate efectua, în conformitate cu procedurile prevăzute în Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96, inspecții și verificări la fața locului la operatorii economici care beneficiază, direct sau indirect , de astfel de finanțări.

Statele membre adoptă și pun în practică toate măsurile necesare pentru a garanta că Oficiul își exercită funcția de investigație menționată în prezentul articol. Acestea își oferă sprijinul Oficiului în cadrul inspecțiilor și verificărilor la fața locului, efectuate în conformitate cu procedurile prevăzute în Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96, la operatorii economici care beneficiază direct sau indirect de finanțări comunitare.

(3)   În cursul unei investigații externe și în cazurile în care acest lucru este ▐ necesar pentru a stabili existența unei fraude, a unui act de corupție sau a oricărei alte activități ilegale menționate la articolul 1, Oficiul poate avea acces la orice informații relevante deținute de instituțiile, organismele, birourile și agențiile care au legătură cu faptele care fac obiectul investigației. În acest scop, se aplică articolul 4 alineatele (2) și (4).

(4)   În cazul în care Oficiul dispune, înaintea unei investigații, de informații care sugerează existența unei fraude, a unui act de corupție sau a oricărei alte activități ilegale menționate la articolul 1, directorul general al Oficiului informează autoritățile competente ale statelor membre interesate, iar autoritățile în cauză, fără a aduce atingere normelor sectoriale, se asigură că se iau măsurile adecvate și, dacă este cazul, se fac investigații, în conformitate cu legislația națională, investigații la care poate participa și personalul Oficiului. Autoritățile competente ale statelor membre interesate informează directorul general al Oficiului cu privire la măsurile luate și la constatările făcute pe baza informațiilor astfel furnizate.

(5)     Atunci când Oficiul hotărăște să nu deschidă o investigație, acesta informează Eurojust cu privire la transmiterea de informații autorităților competente ale statelor membre referitoare la existența unei posibile fraude, a unui act de corupție sau a oricărei activități ilegale menționate la articolul 1, care se dovedesc a fi infracțiuni grave și care implică cel puțin două state membre. Eurojust este informat de către Oficiu în cazul în care o investigație a acestuia din urmă este de competența Eurojust, în conformitate cu modalitățile prevăzute în acordurile de cooperare și asistență reciprocă încheiate între cele două organisme .”

3.

Se introduce următorul articol:

„Articolul 3a

Cooperarea dintre Oficiu și Eurojust, Europol și alte organizații internaționale

Oficiul, în exercitarea competențelor care îi sunt conferite prin prezentul regulament, poate încheia acorduri de cooperare și asistență reciprocă cu Eurojust și Europol. Aceste acorduri au drept scop clarificarea competențelor fiecăruia dintre aceste organisme și definirea cooperării lor în cadrul spațiului de libertate, securitate și justiție.

Oficiul poate încheia acorduri de cooperare și asistență reciprocă și cu alte organizații internaționale .”

4.

Articolul 4 se modifică după cum urmează:

5.

Articolul 5 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 5

Începerea investigațiilor

(1)   Oficiul poate deschide o investigație atunci când există suspiciuni suficient de serioase privind comiterea unor fraude, a unor acte de corupție sau a altor activități ilegale menționate la articolul 1. Decizia privind deschiderea unei investigații ține seama de prioritățile politicii de investigare și de programul de activități de investigare al Oficiului, stabilit în conformitate cu articolul 11a și cu articolul 12 alineatul (6). Se poate ține seama, de asemenea, de informații provenite din surse anonime, dacă există suspiciuni suficient de serioase .

(2)     Decizia privind deschiderea unei investigații este luată de directorul general al Oficiului, în urma consultării consiliului executiv al Oficiului și în conformitate cu dispozițiile privind controlul legalității prevăzute la articolul 14.

(3)   Decizia privind deschiderea unei investigații externe este luată de directorul general al Oficiului, care acționează din proprie inițiativă sau în urma unei cereri din partea statului membru interesat sau a unei instituții a Comunităților Europene sau a Uniunii Europene .

Decizia privind deschiderea unei investigații interne este luată de directorul general al Oficiului, care acționează din proprie inițiativă sau în urma unei cereri din partea unei instituții a Comunităților Europene sau a Uniunii Europene în cadrul căreia urmează să aibă loc investigația.

Atât timp cât Oficiul face o investigație internă în sensul prezentului regulament, instituțiile, organismele, birourile sau agențiile nu deschid o investigație paralelă asupra acelorași fapte.

(4)   În cazul în care intenționează să deschidă o investigație în temeiul autonomiei sale administrative, instituțiile, organismele, birourile sau agențiile solicită Oficiului să le comunice dacă faptele în cauză fac deja obiectul unei investigații interne. Oficiul anunță în termen de 15 zile lucrătoare de la data cererii dacă există deja o investigație în curs sau dacă planifică să deschidă o investigație în temeiul alineatului (5). Absența unui răspuns este considerată a fi o decizie din partea Oficiului de a nu deschide o investigație internă.

(5)   Decizia privind deschiderea unei investigații se adoptă în termen de două luni de la primirea de către Oficiu a unei cereri menționate la alineatele (3) sau (4). Decizia este comunicată de îndată instituției, organismului, biroului sau agenției sau statului membru care a făcut cererea. Orice decizie de a nu deschide o investigație este motivată.

În cazul în care un funcționar sau un alt membru al personalului unei instituții, al unui organism, al unui birou sau al unei agenții, furnizează Oficiului, în conformitate cu articolul 22a din statut sau cu dispozițiile corespondente din Regimul aplicabil celorlalți agenți, informații privind o eventuală fraudă sau încălcare, Oficiul îl informează cu privire la decizia privind deschiderea unei investigații asupra faptelor în cauză.

Înaintea de deschiderea și pe toată durata investigației, instituțiile, organismele, birourile și agențiile oferă Oficiului acces automat și imediat la bazele de date de gestionare a fondurilor comunitare și la orice alte baze de date și informații relevante care permit Oficiului să verifice acuratețea informațiilor transmise.

(6)   În cazul în care, pe baza unor considerente de oportunitate sau pe baza priorităților sale de investigare, decide să nu deschidă o investigație internă, Oficiul transmite de îndată informațiile disponibile instituției, organismului, biroului sau agenției interesate, pentru a lua măsurile necesare în conformitate cu normele care îi sunt aplicabile. Dacă este cazul, Oficiul stabilește de comun acord cu instituția, organismul, biroul sau agenția măsurile adecvate pentru a păstra confidențialitatea sursei informațiilor în cauză și solicită, după caz, să fie informat asupra acțiunilor întreprinse.

În cazul în care, pe baza unor considerente de oportunitate sau pe baza priorităților sale de investigare, Oficiul decide să nu deschidă o investigație externă, se aplică articolul 3 alineatul (4).”

6.

Articolul 6 se modifică după cum urmează:

7.

La articolul 7, alineatele (1) și (2) se modifică după cum urmează:

„ (1)     Instituțiile, organismele, oficiile și agențiile înaintează oficiului fără întârziere orice informații legate de posibile cazuri de fraudă sau de corupție sau orice altă activitate ilegală care aduce atingere intereselor financiare ale Comunităților Europene .

(2)     Instituțiile, organismele, birourile și agențiile, și, în măsura în care acest lucru este permis de legislația națională, statele membre, la cererea Oficiului sau din proprie inițiativă , transmit acestuia orice document sau informații pe care le dețin care sunt legate de o investigație în desfășurare .”

8.

Se introduc următoarele articole ║:

„Articolul 7a

Garanții procedurale

(1)   În cadrul investigației sale, Oficiul caută să găsească probe în favoarea și împotriva persoanei în cauză. Investigațiile se realizează în mod obiectiv și imparțial, respectând principiul prezumției de nevinovăție și garanțiile procedurale, detaliate în codul de procedură al investigațiilor OLAF menționat la articolul 15a .

(2)   Imediat ce o investigație relevă faptul că ar putea fi implicat un membru, un director, un funcționar, un agent sau orice altă persoană care deservește o instituție, un organism, un birou sau o agenție sau un operator economic, persoana în cauză este informată cu privire la aceasta, cu condiția ca acest lucru să nu prejudicieze desfășurarea investigației.

În orice caz, la încheierea unei investigații, înainte de redactarea raportului final , se pot trage concluzii care să se refere nominal la o persoană fizică sau juridică numai dacă persoanei implicate personal în acest fel i s-a dat oportunitatea să-și facă cunoscut punctul de vedere, în scris sau în cursul unei întrevederi cu agenții desemnați ai Oficiului , asupra tuturor aspectelor care o privesc. Persoana în cauză trebuie să primească un rezumat privind aceste aspecte în invitația de a-și prezenta observațiile și trebuie să își prezinte observațiile în termenul indicat de Oficiu. În cazul unei întrevederi , persoana în cauză are dreptul de a fi asistată de orice altă persoană dorește. Orice persoană implicată personal are dreptul de a utiliza orice limbă oficială a Comunității dorește; cu toate acestea, funcționarilor și celorlalți agenți ai Comunităților li se poate cere să utilizeze o limbă oficială a Comunității pe care o cunosc aprofundat. O persoană implicată personal are dreptul de a evita autoincriminarea.

În cazurile în care este necesară păstrarea unui secret absolut pentru desfășurarea investigației sau utilizarea unor proceduri de investigație care intră sub jurisdicția unei autorități judiciare naționale, în conformitate cu legislația națională aplicabilă investigațiilor , directorul general al Oficiului poate decide să amâne îndeplinirea obligației de a solicita persoanei implicate personal să își facă cunoscut punctul de vedere, cu respectarea dispozițiilor articolului 14 privind controlul legalității . În cazul unei investigații interne, directorul general al Oficiului ia decizia după ce a informat instituția, organismul, biroul sau agenția de care aparține persoana implicată.

Instituția, organismul, biroul sau agenția decid dacă sunt necesare măsuri de prevenire sau măsuri administrative, ținând seama în mod adecvat de necesitatea de a garanta eficacitatea investigației desfășurate și de măsurile specifice recomandate de Oficiu pentru păstrarea confidențialității. Instituția, organismul, biroul sau agenția informează Oficiul în cel mai scurt timp posibil cu privire la decizia de a lua măsuri în temeiul prezentului articol sau, după caz, cu privire la necesitatea de a iniția o procedură disciplinară complementară referitoare la fapte cu privire la care instituția, organismul, biroul sau agenția sunt competente în temeiul statutului. O procedură disciplinară complementară poate fi inițiată după concertarea cu Oficiul.

(3)   Invitația la orice audiere, fie a unui martor, fie a unei persoane implicate personal în sensul alineatului (2), trebuie transmisă cu un preaviz de cel puțin 10 zile lucrătoare; perioada de preaviz poate fi mai scurtă, cu consimțământul expres al persoanei care urmează a fi audiată. Invitația include o enumerare a drepturilor persoanei audiate. Oficiul întocmește un proces-verbal al audierii, pe care îl prezintă persoanei audiate pentru ca aceasta să îl aprobe sau să adauge observații.

În cazul în care, în cursul audierii, apar indicii că persoana audiată ar putea fi implicată în faptele care fac obiectul investigației, normele de procedură prevăzute la alineatul (2) se aplică imediat.

(4)   Garanțiile procedurale prevăzute la prezentul articol se aplică fără a aduce atingere:

Articolul 7b

Informare privind clasarea fără urmări a investigației

În cazul în care, la încheierea unei investigații, nu s-a reținut nici o acuzație împotriva unui membru, unui director, unui funcționar, unui alt agent sau unei persoane care deservește o instituție, un organism, un birou sau o agenție sau împotriva unui operator economic, investigația asupra persoanei fizice sau juridice în cauză este clasată fără urmări, printr-o decizie a directorului general al Oficiului, care informează, în scris, persoana implicată, într-un termen de 10 zile lucrătoare de la data la care a fost luată decizia și, după caz, instituția, organismul, biroul sau agenția în cauză cu privire la aceasta.

Articolul 7c

Protecția surselor jurnalistice

Pentru a asigura o informare obiectivă a contribuabililor europeni și pentru a garanta libertatea presei, toate organismele Uniunii Europene care participă la activitatea de investigare ar trebui să respecte principiul protecției surselor jurnalistice, în conformitate cu legislația națională .”

9.

La articolul 8, alineatele (3) și (4) se înlocuiesc cu următorul text:

„(3)   Oficiul respectă dispozițiile comunitare și naționale privind protecția datelor personale, în special dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului (6).

(4)   Directorul general al Oficiului se asigură că sunt aplicate dispozițiile prezentului articol și dispozițiile articolului 287 din tratat.

10.

Se introduce următorul articol ║:

„Articolul 8a

Notificarea raportului final la încheierea investigației

Înainte de a transmite raportul final al investigației instituțiilor, organismelor, birourilor sau agențiilor interesate sau autorităților competente din statele membre interesate, Oficiul transmite concluziile și recomandările din raportul final persoanei implicate personal în chestiunea care face obiectul investigației interne sau externe.

Directorul general al Oficiului poate decide să nu comunice informațiile prevăzute la primul paragraf în cazurile în care este necesar să se păstreze un secret absolut sau să se utilizeze măsuri de investigare care intră sub jurisdicția unei autorități judiciare naționale, în conformitate cu legislația națională aplicabilă investigațiilor . În cazul unei investigații interne, directorul general al Oficiului ia decizia după ce a informat în prealabil și în mod adecvat instituția, organismul, biroul sau agenția de care aparține persoana implicată.

În cazul în care persoana implicată personal consideră că garanțiile procedurale prevăzute la articolul 6 alineatul (5) și la articolul 7a nu au fost respectate, iar acest lucru ar fi putut afecta concluziile investigației, persoana în cauză poate depune o cerere de aviz la Comitetul de supraveghere, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 14a , în termen de 10 zile lucrătoare de la primirea concluziilor raportului final.”

11.

Articolul 9 se modifică după cum urmează:

12.

Articolul 10 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 10

Schimbul de informații dintre Oficiu și autoritățile naționale din statele membre

(1)   Fără a aduce atingere articolelor 8 și 9 din prezentul regulament și dispozițiilor din Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96, Oficiul poate transmite, în orice moment, autorităților competente ale statelor membre interesate informațiile obținute în cursul investigațiilor externe.

Decizia privind transmiterea informațiilor este luată de directorul general al Oficiului, în urma consultării consiliului executiv al Oficiului și în conformitate cu dispozițiile privind controlul legalității prevăzute la articolul 14 alineatul (2).

(2)   Fără a aduce atingere articolelor 8 și 9, în cursul investigațiilor interne, directorul general al Oficiului transmite autorităților judiciare ale statelor membre interesate informațiile obținute de către Oficiu cu privire la faptele care necesită utilizarea unor proceduri de investigare aflate sub jurisdicția unei autorități judiciare naționale sau care, din cauza gravității lor, necesită deschiderea imediată a urmăririi penale. În astfel de cazuri, directorul general al Oficiului informează mai întâi instituția, organismul, biroul sau agenția interesată. Informațiile transmise includ identitatea persoanei care face obiectul investigației, un rezumat al faptelor constatate, o evaluare juridică preliminară și eventualul prejudiciu financiar.

Decizia privind transmiterea informațiilor este luată de directorul general al Oficiului, în urma consultării consiliului executiv al Oficiului și în conformitate cu dispozițiile privind controlul legalității prevăzute la articolul 14 alineatul (2).

Înainte de a transmite informațiile menționate la primul paragraf și atât timp cât aceasta nu afectează buna desfășurare a investigației , Oficiul acordă persoanei care face obiectul investigației oportunitatea de a-și prezenta observațiile asupra chestiunilor care o privesc, cu respectarea condițiilor și în conformitate cu modalitățile prevăzute la articolul 7a alineatul (2) al doilea și al treilea paragraf.

(3)   Autoritățile competente ale statului membru interesat, în special autoritățile judiciare, informează imediat directorul general al Oficiului, în măsura în care acest lucru nu contravine legislației naționale, asupra măsurilor care au fost luate pe baza informațiilor ce le-au fost transmise în temeiul prezentului articol.

(4)     Schimbul de informații și cooperarea între Oficiu și autoritățile competente ale statelor membre, precum și acțiunile întreprinse și măsurile luate sau executate pe baza informațiilor care le-au fost transmise, fac obiectul unei analize regulate în cadrul procedurii de concertare instituite prin articolul 11a .”

13.

Se introduc următoarele articole:

„Articolul 10a

Schimbul de informații între Oficiu și instituțiile interesate

(1)     Directorul general al Oficiului informează periodic, cel puțin o dată pe an, Parlamentul European, Consiliul, Comisia și Curtea de Conturi cu privire la rezultatele investigațiilor efectuate de Oficiu, respectând confidențialitatea acestora, drepturile legitime ale persoanelor implicate și, după caz, dispozițiile naționale aplicabile procedurilor judiciare.

Directorul general al Oficiului acționează în conformitate cu principiul independenței care caracterizează misiunea acestuia.

(2)     Parlamentul European, Consiliul, Comisia și Curtea de Conturi asigură respectarea confidențialității investigațiilor efectuate de Oficiu, precum și a drepturilor legitime ale persoanelor implicate și, în cazul în care au fost declanșate proceduri judiciare, a tuturor dispozițiilor naționale aplicabile acestora.

(3)     Oficiul și instituțiile implicate pot încheia acorduri privind transmiterea oricărei informații necesare pentru îndeplinirea misiunii Oficiului, respectând principiile prevăzute la alineatele (1) și (2).

Articolul 10b

Informarea publicului larg

Directorul general al Oficiului garantează că publicul este informat în mod neutru, imparțial și cu respectarea principiilor prevăzute la articolul 10a.

Codul de procedură al investigațiilor OLAF, adoptat în baza articolul 15a, detaliază regulile de prevenire a divulgării neautorizate a informațiilor referitoare la activitatea operațională a Oficiului și sancțiunile disciplinare aplicabile în cazul divulgării neautorizate, în conformitate cu articolul 8 alineatul (3) .”

14.

Articolul 11 se modifică după cum urmează:

15.

Se introduce următorul articol ║:

„Articolul 11a

Procedura de concertare

(1)     Se instituie o procedură de concertare între Parlamentul European, Consiliu și Comisie.

(2     Procedura de concertare se aplică:

(3)     Concertarea are loc cel puțin o dată pe an și la solicitarea uneia dintre instituții.

(4)     Directorul general al Oficiului și președintele Comitetului de supraveghere participă la procedura de concertare. La aceste reuniuni pot fi invitați reprezentanți ai Curții de Conturi, ai Eurojust și ai Europol.

(5)     Concertarea este pregătită în cursul uneia sau a mai multor reuniuni tehnice. Reuniunile sunt convocate la cererea uneia dintre instituții sau a Oficiului.

(6)     Procedura de concertare nu afectează în niciun caz buna desfășurare a investigațiilor și este realizată respectându-se pe deplin independența directorului general al Oficiului.

(7)     Instituțiile, organismele, birourile, agențiile, Oficiul și statele membre îi informează de fiecare dată pe participanții la procedura de concertare cu privire la acțiunile întreprinse în urma concluziilor la care se ajunge în cadrul procedurii de concertare .”

16.

Articolul 12 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 12

Directorul general al Oficiului

(1)    Oficiul este condus de un director general numit de Comisie pentru un mandat de cinci ani , care poate fi reînnoit o singură dată .

Parlamentul European și Consiliul îl desemnează de comun acord pe directorul general al Oficiului, pe baza unei liste de șase candidați prezentată de Comisie. Anunțul de depunere a candidaturilor se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Numirea se face în termen de trei luni de la prezentarea listei de candidați de Comisie. În ansamblul său, procedura de numire nu poate să depășească nouă luni și trebuie să înceapă cu cel puțin nouă luni înainte de sfârșitul mandatului directorului general al Oficiului în exercițiu, care rămâne în funcție până la începutul mandatului noului director general al Oficiului.

În cazul în care Parlamentul European și/sau Consiliul nu își exprimă opoziția față de reînnoirea mandatului directorului general al Oficiului cu cel puțin nouă luni înaintea expirării primului său mandat, Comisia prelungește mandatul directorului general al Oficiului. Opoziția față de această prelungire trebuie să fie justificată. În caz contrar, se aplică procedura de numire prevăzută la al treilea paragraf din prezentul alineat.

(2)     Directorul general al Oficiului este ales dintre candidații din statele membre care exercită sau au exercitat o înaltă funcție judiciară sau o funcție executivă de investigație și care posedă o experiență profesională operațională de cel puțin zece ani într-un post de conducere cu un grad înalt de responsabilitate. O parte semnificativă a acestei experiențe profesionale trebuie să fi fost dobândită în domeniul luptei împotriva fraudei naționale și/sau comunitare. Directorul general al Oficiului trebuie să posede cunoștințe aprofundate de funcționare a instituțiilor Uniunii Europene și să cunoască totodată o a doua limbă oficială a Uniunii Europene. Candidații trebuie să prezinte toate garanțiile de independență.

(3)     Directorul general al Oficiului nu solicită și nu acceptă instrucțiuni de la nici un guvern sau instituție, organism, birou sau agenție în îndeplinirea îndatoririlor sale în legătură cu deschiderea și efectuarea de investigații interne sau externe sau cu redactarea de rapoarte în urma acestor investigații. În cazul în care directorul general al Oficiului consideră că o măsură luată de Comisie pune în discuție independența sa, acesta informează imediat Comitetul de supraveghere în acest sens pentru a obține avizul său și decide cu privire la posibilitatea de a intenta sau nu o acțiune împotriva instituției în cauză în fața Curții de Justiție.

Directorul general al Oficiului raportează periodic Parlamentului European, Consiliului, Comisiei și Curții de Conturi, în cadrul procedurii de concertare prevăzute la articolul 11a, asupra concluziilor investigațiilor efectuate de către Oficiu, asupra acțiunilor întreprinse ulterior și asupra dificultăților întâmpinate, respectând confidențialitatea investigațiilor, drepturile legitime ale persoanelor implicate și, după caz, dispozițiile naționale aplicabile procedurilor judiciare.

Instituțiile respective asigură respectarea confidențialității investigațiilor efectuate de către Oficiu, precum și a drepturilor legitime ale persoanelor implicate și, în cazul în care au fost declanșate proceduri judiciare, respectarea tuturor dispozițiilor naționale aplicabile acestora.

(4)   Înainte de adoptarea oricăror sancțiuni disciplinare împotriva directorului general al Oficiului, Comisia consultă Comitetul de supraveghere, în cursul reuniunilor cu reprezentanți ai Parlamentului European și ai Consiliului în contextul procedurii de concertare menționate la articolul 11a .

Măsurile legate de sancțiunile disciplinare împotriva directorului general al Oficiului sunt supuse unor decizii argumentate, care sunt transmise spre informare Parlamentului European, Consiliului și Comitetului de supraveghere.

(5)     Directorul general al Oficiului informează Comisia în cazul în care acesta are intenția de a exercita o nouă activitate profesională în termen de doi ani de la ieșirea sa din funcție, în conformitate cu articolul 16 din statut.

(6)   Directorul general al Oficiului stabilește anual, după obținerea unui aviz din partea Comitetului de supraveghere, programul de activități și prioritățile politicii de investigare al Oficiului.

(7)   Directorul general al Oficiului poate delega exercitarea unora dintre funcțiile sale prevăzute la articolul 5, articolul 6 alineatul (3), articolul 7b și articolul 10 alineatul (2) unuia sau mai multor membri ai personalului Oficiului, printr-un document scris care să specifice condițiile și limitele care reglementează delegarea.”

17.

Se adaugă următorul articol:

„Articolul 12a

Intervenția directorului general al Oficiului în fața Curții de Justiție a Comunităților Europene și a instanțelor naționale

Directorul general al Oficiului poate interveni în problemele care vizează activitățile întreprinse de Oficiu, care sunt aduse în fața Curții de Justiție a Comunităților Europene și, în conformitate cu legislația națională, în fața instanțelor naționale.

Înainte de a interveni în fața Curții de Justiție a Comunităților Europene sau a instanțelor naționale, directorul general al Oficiului solicită avizul Comitetului de supraveghere .”

18.

Articolul 13 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 13

Finanțarea

Creditele pentru Oficiu, al căror cuantum total este înscris într-o linie bugetară specifică în secțiunea bugetului general al Uniunii Europene aferentă Comisiei, se stabilesc în detaliu într-o anexă la secțiunea respectivă.

Schema de personal a Oficiului se anexează la schema de personal a Comisiei.”

19.

Articolul 14 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 14

Controlul legalității investigațiilor Oficiului

(1)     Controlul legalității investigațiilor Oficiului vizează respectarea garanțiilor procedurale și a drepturilor fundamentale ale persoanelor implicate într-o investigație a Oficiului.

(2)     Controlul legalității se efectuează înainte de deschiderea și înainte de încheierea unei investigații, precum și înainte de fiecare transmitere de informații autorităților competente ale statelor membre vizate în sensul articolelor 9 și 10 și ține seama de o evaluare a caracterului strict confidențial al investigației.

(3)     Controlul legalității investigațiilor este efectuat de experții în drept și proceduri de investigație ai Oficiului, care sunt calificați să exercite o funcție judiciară într-un stat membru. Avizul acestora este anexat raportului final al investigației.

(4)     Codul de procedură al investigațiilor OLAF menționat la articolul 15a detaliază procedura privind controlul legalității .”

20.

Se introduce următorul articol:

„Articolul 14a

Depunerea plângerilor de către persoanele supuse investigațiilor Oficiului

(1)     Orice persoană implicată personal într-o investigație poate depune o plângere pe lângă Comitetul de supraveghere, reclamând încălcarea drepturilor sale procedurale sau a drepturilor omului în cursul investigației. În urma primirii plângerii, Comitetul de supraveghere o transmite fără întârziere unui consilier revizor.

(2)     Directorul general al Oficiului, hotărând pe baza unei propuneri a Comitetului de supraveghere, numește un consilier revizor pentru un mandat de cinci ani, care nu poate fi reînnoit. Comitetul de supraveghere face propunerea pe baza unei liste cu mai mulți candidați, întocmită în urma unei invitații pentru depunerea candidaturilor.

(3)     Consilierul revizor acționează cu deplină independență. Acesta nu solicită, nici nu acceptă, instrucțiuni din partea nimănui în executarea sarcinilor sale. Acesta nu îndeplinește în cadrul Oficiului alte funcții decât cele legate de monitorizarea respectării procedurilor.

(4)     Consilierul revizor este competent pentru a trata, de asemenea, plângerile informatorilor, inclusiv ale persoanelor care intră sub incidența articolului 22 din statut.

(5)     Consilierul revizor transmite avizul său reclamantului, Comitetului de supraveghere și directorului general al Oficiului în termen de 30 de zile lucrătoare de la transmiterea plângerii.

(6)     Consilierul revizor prezintă periodic Comitetului de supraveghere un raport de activitate. Acesta prezintă Comitetului de supraveghere și Comisiei rapoarte statistice și analitice periodice în ceea ce privește aspectele conexe plângerilor .”

21.

Articolul 15 se înlocuiește cu următorul text :

„Articolul 15

Raport de evaluare

În cursul celui de-al …  (7) , Comisia transmite Parlamentului European și Consiliului un raport privind aplicarea prezentului regulament, însoțit de un aviz al Comitetului de supraveghere. Raportul precizează dacă este necesară modificarea prezentului regulament. În orice caz, prezentul regulament se modifică după înființarea unui Parchet European.

22.

Se introduce următorul articol:

„Articolul 15a

Codul de procedură al investigațiilor OLAF

(1)     Oficiul adoptă un «cod de procedură al investigațiilor OLAF» care include principiile juridice și în special principiile de procedură adoptate prin prezentul regulament. Acesta ține seama de practica operațională a Oficiului.

(2)     Codul de procedură al investigațiilor OLAF precizează procedurile de punere în aplicare a mandatului și statutului Oficiului, principiile generale ale procedurii de investigație, diferitele etape ale procedurii de investigație, principalele acțiuni de investigație, drepturile legitime ale persoanelor vizate, garanțiile procedurale, dispozițiile referitoare la protecția datelor și politica de comunicare și privind accesul la documente, dispozițiile privind controlul legalității, precum și căile de atac aflate la dispoziția persoanelor implicate.

(3)     Înainte de adoptarea codului de procedură al investigațiilor OLAF, Parlamentul European, Consilil și Comisia, precum și Comitetul de supraveghere al Oficiului sunt consultate pentru aviz. Comitetul de supraveghere garantează independența Oficiului în cursul procedurii de adoptare a codului de procedură al investigațiilor OLAF.

(4)     Codul de procedură al investigațiilor OLAF poate fi actualizat la propunerea directorului general al Oficiului. În acest caz, se aplică procedura de adoptare prevăzută în prezentul articol.

(5)     Codul de procedură al investigațiilor OLAF adoptat de Oficiu se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene .”

▐