22.1.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 16/21

—

având în vedere articolul 192 paragraful (2) din Tratatul CE,

—

având în vedere articolul 2 și articolul 141 al treilea paragraf din Tratatul CE,

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 18 iulie 2007 intitulată „Combaterea diferenței de remunerare între bărbați și femei” (COM(2007)0424),

—

având în vedere raportul elaborat de rețeaua Comisiei de experți juriști în domeniile ocupării forței de muncă, afaceri sociale și egalitate între bărbați și femei, din februarie 2007 intitulat „Aspecte juridice ale diferenței de remunerare între bărbați și femei”;

—

având în vedere Pactul european pentru egalitatea de gen, adoptat de către Consiliul European de la Bruxelles, la 23 și 24 martie 2006,

—

având în vedere jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene în temeiul articolului 141 din Tratatul CE,

—

având în vedere dispozițiile Convenției din 1994 al Organizației Internaționale a Muncii (OMI) referitoare la munca cu fracțiune de normă, care solicită statelor semnatare să includă în contractele de achiziții publice o clauză privind munca, inclusiv problema egalității de remunerare;

—

având în vedere articolul 11 alineatul (1) litera (d) din Convenția asupra eliminării tuturor formelor de discriminare față de femei, adoptată prin Rezoluția 34/180 din 18 decembrie 1979 a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite;

—

având în vedere Cadrul de acțiune al partenerilor sociali europeni privind egalitatea de gen din 1 martie 2005 și rapoartele adoptate în urma acestuia,

—

având în vedere Rezoluțiile sale din 13 martie 2007 referitoare la o foaie de parcurs pentru egalitatea între femei și bărbați (2006-2010) (1) și din 3 septembrie 2008 referitoare la egalitatea între femei și bărbați — 2008 (2),

—

având în vedere articolele 39 și 45 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen și avizul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (A6-0389/2008),

A.

întrucât în Uniunea Europeană femeile câștigă în medie cu 15 % mai puțin decât bărbații și cu până la 25 % mai puțin în sectorul privat; întrucât diferențele de remunerare variază între 4 % și peste 25 % în statele membre și această diferență nu pare a se diminua în mod considerabil;

B.

întrucât o femeie este nevoită să lucreze până în data de 22 februarie (adică 418 zile) pentru a câștiga la fel de mult ca un bărbat pe perioada unui an;

C.

întrucât aplicarea principiului remunerării egale pentru aceeași muncă și pentru o muncă de valoare egală este crucială pentru realizarea egalității de gen;

D.

întrucât diferența de remunerare între femei și bărbați persistă, așa cum o demonstrează datele care indică un progres extrem de redus (de la 17 % în 1995 la 15 % în 2005), în ciuda unui aparat legislativ consistent aflat în vigoare de mai bine de 30 de ani, precum și a măsurilor adoptate și a resurselor cheltuite în încercarea de a reduce această diferență; întrucât cauzele acestei diferențe trebuie analizate și trebuie concepute abordări în vederea eliminării diferențelor de remunerare și a segregării pieței muncii a femeilor care însoțește acest fenomen;

E.

întrucât în statele membre femeile au în timpul școlii o rată a promovabilității mai mare decât bărbații și alcătuiesc majoritatea absolvenților, fără a se înregistra o reducere comparabilă a diferenței de remunerare;

F.

întrucât diferența de remunerare este rezultatul discriminărilor directe și indirecte, al factorilor sociali și economici, al segregării de pe piața muncii și al structurii generale salariale și este, în plus, legată de o serie de factori juridici, sociali și economici, care nu se limitează la problema remunerării egale pentru aceeași muncă;

G.

întrucât diferențele de remunerare nu ar trebui să fie pur si simplu determinate pe baza diferențelor de venit brut pe oră, ci ar trebui, de asemenea, să se țină cont de factori precum primele individuale, clasificarea profesională, modelele de organizare a muncii, experiența profesională și productivitatea, care nu ar trebui măsurate doar în termeni cantitativi (orele de prezență fizică la locul de muncă), ci și în termeni calitativi și în funcție de impactul reducerii timpului de lucru, al concediilor și al absențelor medicale asupra veniturilor;

H.

întrucât reducerea diferenței de remunerare a constituit unul dintre obiectivele Strategiei de la Lisabona pentru creșterea economică și ocuparea forței de muncă, dar nu i s-a acordat suficientă atenție de către majoritatea statelor membre;

I.

întrucât o îmbunătățire a cadrului juridic al Uniunii ar trebui să permită statelor membre și partenerilor sociali să identifice mai eficient cauzele profunde pentru care diferența de remunerare continuă să existe;

J.

întrucât profesiile și locurile de muncă în care predomină femeile au tendința de a fi subevaluate în comparație cu cele în care predomină bărbații, situație care nu este justificată în mod necesar de niciun criteriu obiectiv;

K.

întrucât decalajul digital existent pe criterii de gen are un impact clar asupra remunerării;

L.

întrucât regimul salarial care ține cont de vechime la calcularea remunerării este defavorabil acelor femei care au fost nevoite să își întrerupă (de mai multe ori) cariera din cauza unor factori externi, precum întreruperile din activitatea profesională legate de copii, opțiuni ocupaționale diferite sau programe de lucru scurte, și dezavantajează în mod permanent și structural aceste femei;

M.

întrucât, așa cum arată datele statistice, calificările și experiențele dobândite de femei sunt mai puțin răsplătite din punct de vedere financiar decât cele dobândite de bărbați; întrucât, pe lângă conceptul de „remunerare egală pentru munca cu valoare egală”, care nu trebuie influențat de o abordare stereotipică din punct de vedere al genului, trebuie să aibă loc și o disociere de modalitatea tradițională de atribuire a rolurilor în societate, care a influențat până acum în mare măsură parcursurile educaționale și profesionale; în plus, concediul de maternitate și cel parental nu trebuie să aibă drept consecință discriminări la adresa femeilor pe piața forței de muncă;

N.

întrucât diferența de remunerare are un impact grav asupra statutului economic și social al femeilor, de-a lungul vieții lor profesionale și mai târziu, întrucât, datorită faptului că își aduc contribuția la societate prin alte mijloace decât prin încadrarea în muncă, de exemplu prin îngrijirea copiilor și a rudelor în vârstă, numeroase femei sunt mai expuse riscului sărăciei și mai puțin independente din punct de vedere economic;

O.

întrucât diferența de remunerare este și mai mare în cazul femeilor imigrante, al femeilor cu handicap, al femeilor care aparțin minorităților și al femeilor necalificate;

P.

întrucât este esențial să dispunem de date separate în funcție de gen și de un cadru juridic actualizat, care să ia în considerare perspectiva de gen și să permită abordarea cauzelor care se află la originea acestei discriminări salariale;

Q.

întrucât educația poate și trebuie să contribuie la eradicarea din societate a stereotipurilor de gen;

R.

întrucât Comisia a fost invitată în mod repetat de către Parlament să adopte inițiative, inclusiv să reexamineze legislația actuală, pentru a ajuta la eliminarea diferențelor de remunerare și a riscului sărăciei în rândul pensionarilor și la asigurarea unui nivel de trai decent pentru aceștia;

S.

întrucât Directiva 2006/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2006 privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă (reformare) (3) prevede faptul că principiul remunerării egale pentru munca egală sau munca cu valoare egală este o parte indispensabilă și esențială din acquis-ul comunitar, inclusiv jurisprudența Curții de Justiție cu privire la discriminarea pe criterii de gen, precum și că este necesar să se ia măsuri suplimentare pentru aplicarea acestui principiu;

T.

întrucât punerea în aplicare, de către statele membre, de partenerii sociali și de organismele de promovare a egalității, a unor măsuri precum cele stabilite în Cadrul de acțiune privind egalitatea de gen din 1 martie 2005, menționat mai sus, ar permite eliminarea diferențelor de remunerare prin intermediul unui dialog social eficient;

U.

întrucât definirea unei strategii de eliminare a diferențelor de remunerare, a segregării orizontale și verticale a pieței muncii și a stereotipurilor legate de profesiile și sectoarele unde femeile sunt predominante va solicita crearea unui cadru de măsuri legislative și de altă factură la diverse niveluri, care să distingă între discriminarea salarială și diferențele de remunerare bazate pe alți factori decât discriminarea directă sau indirectă, deoarece prima constituie în mod direct obiectul legislației, iar cea din urmă trebuie abordată prin intermediul unor politici cu obiectiv precis și măsuri specifice;

V.

întrucât Comisia, după cum s-a specificat în comunicarea menționată mai sus din 18 iulie 2007, efectuează o analiză în cursul anului 2008 a cadrului juridic al Uniunii cu privire la egalitatea de remunerare, care trebuie să implice toți factorii interesați; întrucât rezultatele acestei analize ar trebui să beneficieze de o publicitate adecvată;

W.

întrucât unul dintre obiectivele stabilite îl constituie egalitatea de pensii dintre bărbați și femei, printre altele în ceea ce privește vârsta de pensionare;

X.

întrucât Institutul European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați poate juca un rol fundamental, în monitorizarea evoluției decalajului de remunerare între bărbați și femei și în analizarea cauzelor acestui decalaj, precum și în evaluarea impactului legislației;