6.5.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 117/46

A.

întrucât noțiunea de zonă rurală a fost definită de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, aceasta fiind caracterizată, printre altele, prin densitatea redusă a populației și lipsa accesului la servicii și întrucât această definiție este utilizată de Comisie pentru identificarea și stabilirea obiectivelor referitoare la dezvoltare pentru aceste zone;

B.

întrucât zonele rurale din Uniunea Europeană prezintă disparități considerabile de la un stat membru la altul și întrucât, deși în unele state membre zonele rurale au cunoscut o creștere demografică și economică, multe dintre aceste zone se confruntă cu exodul rural sau populația lor este în căutare de posibilități de reconversie, ceea ce creează dificultăți enorme în zonele rurale;

C.

întrucât zonele rurale reprezintă aproape 80 % din teritoriul UE;

D.

întrucât necesitățile zonelor rurale intermediare, caracterizate de o structură economică similară celei din zonele urbane adiacente acestora, diferă de necesitățile zonelor preponderent rurale, periferice sau izolate;

E.

întrucât unul dintre obiectivele Uniunii constă în promovarea progresului economic și social și a unui nivel ridicat de ocupare a forței de muncă și în realizarea unei dezvoltări echilibrate și durabile;

F.

întrucât coeziunea economică, socială și teritorială a UE poate fi consolidată prin dezvoltarea economică și prin sporirea oportunităților de ocupare a forței de muncă din zonele rurale și urbane, precum și prin asigurarea unui acces egal la serviciile publice;

G.

întrucât reforma politicii structurale pentru perioada 2007-2013 a implicat modificarea structurii fondurilor și a principiilor pe care se bazează distribuirea ajutoarelor prin intermediul acestor fonduri, precum și crearea noului Fond european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR), care este legat de politica agricolă comună (PAC) și separat de politica de coeziune;

H.

întrucât programele LEADER au demonstrat în trecut modul în care poate fi promovată cu succes dezvoltarea rurală prin instrumente de politică regională;

I.

întrucât este esențial pentru reușita FEADR să se asigure complementaritatea reciprocă a activităților cofinanțate prin FEADR și a celor cofinanțate din fondurile structurale, și astfel asistența ce provine din diverse fonduri să fie coordonată în mod corespunzător, în special din Fondul european de dezvoltare regională (FEDR), din Fondul de coeziune (FC) și din Fondul social european (FSE), precum și să se asigurare o complementaritate a acestor fonduri;

J.

întrucât înființarea FEADR și separarea mijloacelor destinate obiectivelor dezvoltării rurale de politica de coeziune și de perspectiva mai largă a dezvoltării regionale nu trebuie să ducă nici la dublarea, nici la neglijarea anumitor obiective (de exemplu protecția mediului sau educația);

K.

întrucât transferul permanent de fonduri dintre Fondul european de garantare agricolă (FEGA) și FEADR duce la incertitudinea planificării atât pentru agricultori, cât și pentru promotorii de proiecte de dezvoltare rurală;

L.

întrucât, din motive de restricții bugetare, există riscul ca mijloacele financiare disponibile în cadrul FEDR să fie utilizate în mare parte pentru consolidarea competitivității economice concentrate în cele mai importante centre urbane sau în cele mai dinamice regiuni, în timp ce resursele din cadrul FEADR sunt destinate în principal îmbunătățirii competitivității agriculturii, care continuă să fie principalul motor al zonelor rurale, și prevede, de asemenea, sprijinirea activităților neagricole și dezvoltarea ntreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri) în zonele rurale, astfel că este necesară o mai bună coordonare pentru a nu rămâne zone neacoperite;

M.

întrucât IMM-urile, în special microîntreprinderile și întreprinderile meșteșugărești, au un rol esențial pentru menținerea activității economice și sociale în mediul rural și pentru garantarea stabilității;

N.

întrucât obiectivele politicii de dezvoltare rurală nu trebuie să vină în contradicție cu obiectivele de la Lisabona, cu condiția ca dezvoltarea rurală să se sprijine pe mecanismul competitivității relative (rentabilitate în creștere, combinată cu costuri relativ scăzute), în special în industria locală a procesării agroalimentare și în dezvoltarea IMM-urilor și a infrastructurii și serviciilor, cum ar fi turismul, educația sau protecția mediului;

O.

întrucât ar trebui recunoscută relația naturală dintre politica agricolă și politica de dezvoltare rurală, precum și complementaritatea dintre acestea,

1.

consideră că criteriile tradiționale utilizate pentru a deosebi zonele rurale de cele urbane (densitatea populației mai mică și un nivel de urbanizare mai scăzut) nu prezintă decât o imagine parțială asupra situației; prin urmare, consideră că ar trebui explorată posibilitatea de a adăuga criterii suplimentare și solicită Comisiei să facă o evaluare și să prezinte propuneri concrete în acest domeniu;

2.

consideră că, în măsura în care zonele rurale ale Uniunii Europene, care reprezintă aproximativ 80 % din teritoriul său, prezintă disparități considerabile de la un stat membru la altul, este necesar să fie adoptată și pusă în aplicare o abordare adecvată și integrată, care să contribuie la dezvoltarea durabilă a acestor zone și care să vizeze reducerea disparităților existente și promovarea dinamismului economic în zonele rurale și urbane; subliniază necesitatea de a aloca fonduri adecvate pentru luarea măsurilor necesare;

3.

reamintește, în această privință, faptul că toate regiunile Uniunii în ansamblu, inclusiv zonele rurale și cele periferice, ar trebui să beneficieze, în principiu, de aceleași șanse de dezvoltare, pentru a evita excluderile teritoriale ale zonelor celor mai dezavantajate;

4.

subliniază că într-un număr ridicat de zone rurale, accesul dificil la serviciile publice, lipsa locurilor de muncă și piramida vârstelor reduc potențialul de dezvoltare, în special posibilitățile pentru tineri și femei;

5.

subliniază faptul că în anumite zone nu există alternative la anumite forme de producție agricolă care, în multe cazuri, trebuie susținute indiferent de costuri din motive legate de politica regională și de mediu, în special în zonele agricole periferice și montane afectate de deșertificare;

6.

reamintește faptul că Consiliul European din Göteborg de la 15 - 16 iunie 2001 a extins obiectivele de la Lisabona la noțiunile de durabilitate și de coeziune și că politica de dezvoltare rurală vizează tocmai o dezvoltare durabilă, menținerea activităților rurale non-agricole, valorificarea potențialelor de dezvoltare locală, protecția mediului, amenajarea echilibrată a teritoriilor și dezvoltarea IMM-urilor;

7.

este convins că pentru succesul punerii în aplicare a politicii de dezvoltare rurală și pentru dezvoltarea durabilă a zonelor rurale trebuie să se țină seama în mod corespunzător de resursele naturale ale fiecărei zone și de caracteristicile specifice fiecăreia, protejând, consolidând și gestionând patrimoniul rural și dezvoltând legături și promovând interacțiunea cu zonele urbane;

8.

de asemenea, subliniază importanța de a evalua sectoare cu activități economice alternative și oportunitățile create de aceste sectoare pentru diversificarea activităților profesionale ale populației;

9.

consideră că provocările cu care se confruntă mediul rural necesită o politică de dezvoltare echilibrată care să cuprindă toți actorii economici și sociali, inclusiv întreprinderile mici și microîntreprinderile de producție și servicii, având în vedere rolul lor în dezvoltarea integrată a teritoriilor;

10.

apreciază că în cazul noilor state membre politica de dezvoltare rurală trebuie să aibă în vedere și eficientizarea activităților agricole și reducerea decalajelor de dezvoltare economică dintre zonele rurale și cele urbane inclusiv prin sprijinirea activităților non-agricole, obiectiv ce se poate atinge inclusiv prin utilizarea fondurilor structurale;

11.

salută obiectivele stabilite la a doua Conferință europeană privind dezvoltarea rurală, care a avut loc la Salzburg în 2003, dar regretă faptul că finanțarea acordată prin al doilea pilon al PAC de către ultimele perspective financiare a fost redusă semnificativ, creându-se astfel riscul ineficienței și o separare între agricultori și locuitorii din zonele rurale;

12.

subliniază faptul că este necesară dezvoltarea unei strategii de dezvoltare rurală coerentă și pe termen lung în vederea facilitării celei mai eficiente și eficace utilizări a fondurilor disponibile;

13.

invită statele membre și autoritățile regionale să elaboreze, în cadrul cooperării acestora cu Comisia și al parteneriatului cu toate autoritățile competente și cu organismele care reprezintă societatea civilă, o strategie de dezvoltare rurală durabilă pe termen lung transparentă, concepută la nivel național și regional, pentru a putea identifica clar prioritățile și obiectivele în materie de dezvoltare rurală și pentru a asigura adaptarea, coordonarea și complementaritatea ajutoarelor ce provin din diversele surse disponibile;

14.

invită Comisia, statele membre și autoritățile regionale să garanteze participarea directă a organizațiilor de reprezentare a IMM-urilor, microîntreprinderilor și întreprinderilor meșteșugărești, în vederea identificării respectivelor priorități pentru a răspunde în cel mai eficient mod posibil necesităților și așteptărilor acestor întreprinderi;

15.

recunoaște că politica de dezvoltare rurală joacă un rol extrem de important în ceea ce privește identificarea și rezolvarea problemelor specifice din zonele rurale și consideră că instituirea FEADR și a celui de-al doilea pilon al PAC reprezintă o încercare de a aborda diferitele situații și niveluri de provocări cu care se confruntă zonele rurale ale UE în mod flexibil, strategic, tematic și integrat și de simplificare a procedurilor de finanțare și de concentrare a fondurilor la nivelul acestor zone;

16.

reamintește faptul că statele membre au fost invitate să pregătească două documente strategice pentru actuala perioadă de programare: un Plan de strategie națională pentru dezvoltare rurală (FEADR) și un Cadru strategic național de referință pentru politica regională (fonduri structurale); reamintește faptul că li s-a solicitat statelor membre să mobilizeze sinergiile și să creeze mecanisme operaționale de coordonare a diferitelor fonduri; totuși, își exprimă regretul privind faptul că în acest proces accentul a fost pus, mai degrabă, pe garantarea demarcării între fonduri și programe, decât pe crearea sinergiilor la nivelul acestora;

17.

consideră că eficiența politicii de dezvoltare rurală nu poate fi obținută decât dacă măsurile puse în aplicare în cadru FEADR și al politicii de dezvoltare regională sunt coordonate și complementare, astfel încât să se evite dubla finanțare și disfuncționalitățile; ia act cu îngrijorare de coordonarea insuficientă a măsurilor luate în timpul actualei perioade de programare în statele membre; prin urmare, solicită propuneri de reformă din partea Comisiei pentru garantarea unei mai bune coordonări a planificării și aplicării măsurilor cofinanțate în cadrul politicii de coeziune și al PAC; recunoaște că reforma post-2013 a PAC și fondurile structurale ale UE vor oferi posibilitatea reevaluării relației dintre dezvoltarea rurală, pe de o parte, și politica agricolă și politica de coeziune, pe de altă parte;

18.

recunoaște că principalul rol al politicii de dezvoltare rurală este de a menține populația în zonele rurale și de a-i asigura acesteia un nivel de viață decent;

19.

consideră că această abordare, care constă în separarea dezvoltării rurale de politica de coeziune prin crearea FEADR, trebuie monitorizată foarte atent în vederea evaluării impactului său real asupra dezvoltării zonelor rurale; indică faptul că noul sistem a fost instituit în 2007 și că, prin urmare, nu se pot trage încă concluzii cu privire la viitorul acestei politici comunitare;

20.

subliniază faptul că una dintre prioritățile politicii de dezvoltare rurală este elaborarea unor măsuri care să nu conducă la abandonarea activităților agricole de către populația rurală și care să contribuie, inter alia, la promovarea unor exploatații competitive, la producerea de produse ecologice, de alimente și băuturi tradiționale de înaltă calitate;

21.

constată cu interes faptul că Axa 3 și Axa 4 (LEADER) din al doilea pilon al PAC, care reprezintă 15 % din totalul cheltuielilor aferente FEADR, privesc activități neagricole care vizează în principal diversificarea economiilor rurale; consideră că, având în vedere natura intervențiilor finanțate în cadrul acestor Axe, care se aseamănă cu anumite acțiuni finanțate prin fondurile structurale, există un risc de suprapunere a politicilor;

22.

subliniază totuși necesitatea de a se lua în considerare în special perspectivele populației care lucrează în sectorul agricol, care ar trebui să se afle în continuare în centrul măsurilor de sprijin din cadrul politicii de dezvoltare rurală;

23.

subliniază importanța sprijinirii tinerilor fermieri pentru a rămâne pe terenurile lor, chiar dacă aceștia nu se consacră în mod exclusiv producției agricole, prin oferirea de stimulente pentru dezvoltare și alte activități, precum turismul rural, și prin sprijinirea IMM-urilor din zonele rurale;

24.

consideră că obiectivele principale ale politicii de dezvoltare rurală pot fi realizate numai dacă această politică beneficiază de fonduri adecvate, care să fie utilizate conform priorităților stabilite pentru zonele rurale, și că fondurile obținute prin modulare ar trebui redistribuite întotdeauna comunităților agricole active;

25.

consideră că prin coordonarea politicii structurale și a măsurilor de dezvoltare rurală se pot obține proiecte cu o mai mare valoare adăugată europeană; este de părere că acest lucru reprezintă o posibilitate de valorizare durabilă a zonelor rurale, de exemplu prin intermediul unor măsuri de infrastructură sau al unor măsuri de protecție a mediului;

26.

solicită Comisiei să prezinte date precise și previziuni privind utilizarea FEADR și a fondurilor structurale în zonele rurale și să analizeze sinergiile care pot fi create de FEADR și fondurile structurale în ceea ce privește fondurile disponibile pentru zonele rurale;

27.

invită Comisia să analizeze dacă programele politicii regionale pot contribui la garantarea unui venit sigur pentru agricultori, de exemplu prin intermediul unor activități legate de protecția mediului și a naturii și de gestiunea spațiului natural;

28.

subliniază faptul că printre provocările principale cu care se confruntă politica de coeziune se află dezvoltarea durabilă, nivelul veniturilor pe cap de locuitor, accesibilitatea, accesul la bunurile și serviciile publice și exodul rural și că sprijinirea activităților economice în regiunile rurale poate constitui una dintre metodele cele mai eficace de realizare a acestor obiective;

29.

solicită Comisiei și statelor membre să țină cont în mod sistematic de zonele rurale în cadrul politicilor UE și să sprijine în mod adecvat proiectele destinate dezvoltării capitalului uman, accentuând oportunitățile de formare profesională a întreprinzătorilor agricoli și neagricoli din zonele rurale, în special a tinerelor, în vederea promovării ocupării forței de muncă și a creării de noi locuri de muncă;

30.

subliniază că, în vederea dezvoltării zonelor urbane, este necesar să se acorde o mai mare atenție și mai mult sprijin conservării peisajului natural și al suprafețelor cultivate, ecoturismului, producției și utilizării de energie regenerabilă și inițiativelor locale, cum ar fi programele de furnizare a unor alimente de calitate și piețele de produse locale;

31.

evidențiază rolul IMM-urilor în dezvoltarea rurală și contribuția acestora la convergență la nivel regional și local; invită Comisia, statele membre și autoritățile regionale și locale să pună accent pe sporirea competitivității, sprijinind și alte sectoare de producție, și să încurajeze spiritul întreprinzător în zonele rurale, în special prin eliminarea obstacolelor administrative, juridice sau cele legate de amenajare și prin crearea unei infrastructuri informatice adecvate, precum și prin creșterea stimulentelor acordate pentru realizarea de noi activități antreprenoriale, oferind, de asemenea, mai mult sprijin activităților neagricole și promovând în același timp diversificarea economică în aceste zone;

32.

atrage din nou atenția Consiliului, Comisiei, statelor membre și autorităților locale cu privire la imensa provocare pe care o reprezintă dispariția prefigurată a mai multor milioane de mici întreprinderi din zonele rurale, fapt ce va avea un impact considerabil la nivelul ocupării forței de muncă și, prin urmare, la nivelul stabilității spațiilor rurale; solicită luarea tuturor măsurilor necesare, la toate nivelurile, în strânsă cooperare cu partenerii economici și sociali;

33.

recunoaște faptul că dificultățile legate de punerea în aplicare a politicii de dezvoltare rurală țin de întrepătrunderea dintre politicile sectoriale și politica de coeziune teritorială, precum și dintre aspectele economice și sociale ale acestora, de numeroasele modele organizaționale pentru repartizarea competențelor și de coordonarea acțiunilor la nivelul statelor membre și, în acest sens, subliniază necesitatea de a crea sinergii între FEADR și fondurile structurale și de coeziune și solicită Comisiei să ofere sprijin autorităților naționale, regionale și locale pentru a înțelege în mod corect posibilitățile oferite de aceste instrumente financiare; solicită statelor membre să asigure dialogul dintre autoritățile responsabile astfel încât să creeze sinergii între intervențiile diferitelor fonduri și să sporească eficacitatea acestora;

34.

consideră că reforma finanțării dezvoltării rurale impune mai întâi efectuarea de către Comisie a unor studii aprofundate pentru a evalua toate politicile sectoriale care un impact asupra zonelor rurale, în special PAC și politica regională, în cadrul politicii de coeziune, precum și formularea unei serii de bune practici pentru politica de dezvoltare rurală în ansamblu;

35.

invită Consiliul să convoace o reuniune comună informală a miniștrilor responsabili de politica agricolă și de dezvoltare rurală pentru a se realiza un schimb de opinii cu privire la cele mai bune metode de coordonare a politicii de coeziune și a măsurilor de dezvoltare rurală, și să invite la această reuniune organele consultative ale UE (Comitetul Regiunilor și Comitetul Economic și Social European), precum și reprezentanți ai autorităților regionale și locale;

36.

solicită Comisiei crearea unui grup de lucru la nivel înalt până în 2011 în cadrul bilanțului de sănătate al PAC, care ar urma să prezinte propuneri pentru garantarea viitorului economiei rurale și al tuturor celor care vor locui în zone rurale după 2013;

37.

invită Comisia să stabilească sau să consolideze o reală administrare și un parteneriat la toate nivelurile, asociind în mod direct toți actorii, inclusiv IMM-urile și microîntreprinderile, precum și parteneri economici și sociali, în vederea definirii priorităților de acțiune cele mai adaptate necesităților de dezvoltare ale zonelor rurale;

38.

constată că în procesul de dezvoltare rurală trebuie să se țină seama de interesele zonelor suburbane și că acest proces trebuie coordonat îndeaproape cu promovarea dezvoltării urbane și subliniază că sinergiile dintre politicile de dezvoltare rurală și urbană nu sunt nici suficiente, nici eficiente;

39.

recunoaște potențialul comunităților rurale de a acționa în mod pozitiv în favoarea mediului prin desfășurarea unor activități ecologice și dezvoltarea de surse de energie alternative, precum biocombustibilii, ținând seama în special de cele patru noi provocări ale politicii de dezvoltare rurală evidențiate în cadrul bilanțului de sănătate al PAC, printre care se află, de exemplu, biodiversitatea și energiile regenerabile;

40.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.