8.7.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 184/63

1.

salută includerea în raport a unui capitol privind cheltuielile directe, dar subliniază faptul că se așteaptă ca acesta să fie completat în continuare cu date mai cuprinzătoare în rapoartele viitoare;

2.

își reiterează solicitarea referitoare la includerea în agenda Consiliului a rapoartelor anuale privind protejarea intereselor financiare ale Comunităților și a rezoluțiilor aferente ale Parlamentului European, precum și solicitarea adresată Consiliului de a transmite, ulterior, observațiile sale Parlamentului și Comisiei; este profund dezamăgit de faptul că, în ciuda solicitării Parlamentului și a insistențelor Comisiei, Consiliul nu a luat încă măsuri în acest sens;

3.

ia act de faptul că în domeniile resurselor proprii, cheltuielilor agricole, acțiunilor structurale și cheltuielilor directe valoarea neregulilor notificate în 2007 se ridica la 1 425 milioane EUR (față de 1 143 milioane EUR în 2006); sumele notificate Comisiei de către statele membre în 2007 pot fi defalcate după cum urmează:

4.

salută faptul că, după raportul parlamentar de anul trecut, Comisia a definit diferențele dintre nereguli și fraude în raportul său; cu toate acestea, definiția „suspiciunilor de fraudă” generează, încă, dificultăți pentru statele membre;

5.

salută eforturile depuse până în prezent de statele membre, dar subliniază încă o dată că acestea ar trebui să se asigure că dispun de mecanisme de control financiar adecvate și subliniază importanța unor acțiuni de prevenire din partea statelor membre, pentru a spori detectarea neregulilor înaintea efectuării efective de plăți către beneficiari; subliniază că lupta împotriva fraudei și a corupției este o responsabilitate permanentă a tuturor statelor membre și că, pentru a realiza un progres real, este, de asemenea, necesar un efort conjugat;

6.

subliniază necesitatea de a ajunge la o mai bună armonizare a metodelor de colectare și de utilizare a informațiilor pentru a furniza un cadru standardizat care va permite, în contextul unei strategii consolidate de prevenire, o evaluare mai eficientă a riscurilor de fraudă;

7.

salută faptul că unele state membre prezintă rapoarte de gestiune privind creditele comunitare gestionate la nivel național; invită celelalte state membre să ia inițiative similare și solicită Comisiei să ia toate măsurile necesare pentru ca aceste rapoarte de gestiune naționale să fie prezentate în toată Uniunea Europeană;

8.

constată că valoarea estimată afectată de nereguli a crescut cu 6 %; produsele cele mai afectate de nereguli au fost, ca și în anii precedenți, televizoarele și țigările;

9.

regretă întârzierea în adoptarea propunerii de regulament privind asistența administrativă reciprocă pentru protejarea intereselor financiare ale Comunității Europene împotriva fraudei și a oricăror alte activități ilegale (COM(2006)0473) și, în consecință, invită Consiliul să adopte cu promptitudine acest regulament;

10.

salută faptul că, în urma Comunicării sale privind necesitatea elaborării unei strategii coordonate pentru intensificarea luptei împotriva fraudei fiscale (COM(2006)0254), Comisia a adoptat o Comunicare privind o strategie coordonată în domeniul luptei împotriva fraudei fiscale (COM(2007)0758) și urmărește cu o atenție deosebită atât propunerea Comisiei de directivă a Consiliului privind asistența reciprocă în materie de recuperare a creanțelor reprezentând impozite, taxe și alte măsuri (COM(2009)0028), cât și propunerea Comisiei de directivă a Consiliului privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal (COM(2009)0029);

11.

subliniază necesitatea unui nou impuls politic pentru a realiza îmbunătățiri substanțiale în cooperarea privind combaterea fraudelor în domeniul TVA;

12.

regretă faptul că, întrucât OLAF nu are acces la conținutul schimbului de date între statele membre, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1798/2003 al Consiliului din 7 octombrie 2003 privind cooperarea administrativă în domeniul taxei pe valoarea adăugată (5), acesta nu își poate aduce contribuția la activitatea de informare și de prevenire în ceea ce privește frauda în domeniul TVA și la operațiunile antifraudă ale statelor membre; regretă, în acest context, faptul că OLAF nu a fost sesizat în legătură cu niciun caz de fraudă în domeniul TVA în 2007;

13.

readuce în atenția statelor membre numărul considerabil de fraude transfrontaliere în domeniul TVA;

14.

regretă agravarea fraudelor legate de originea produselor în ceea ce privește nu doar măsurile tarifare preferențiale, ci și contingentele tarifare din cadrul GATT;

15.

invită Comisia să facă o evaluare specifică, pe produs și pe țară, a potențialelor de fraudă, ținând seama de posibilitatea de a efectua controale sistematice, orientate și, dacă este cazul, permanente, atât în locul de origine cât și în locul de destinație, acordând o atenție specială fenomenului de tip „carusel”;

16.

reamintește că, începând de la 1 ianuarie 2007, statele membre sunt obligate să informeze Comisia cu privire la neregulile care implică sume mai mari de 10 000 EUR, pragul introdus prin Regulamentul (CE) nr. 1848/2006 al Comisiei din 14 decembrie 2006 privind neregulile și recuperarea sumelor acordate pe nedrept în cadrul finanțării politicii agricole comune și organizarea unui sistem de informare în acest domeniu (6); constată că numărul cazurilor de nereguli notificate a scăzut cu 53 % (1 548 de cazuri, față de 3 294 în 2006); subliniază faptul că acest număr relativ scăzut de nereguli poate fi explicat prin creșterea pragului de notificare;

17.

ia act de faptul că valoarea estimată afectată a crescut cu 44 %, o majorare legată parțial de cazuri cu un impact financiar semnificativ care au apărut sau au fost descoperite în anii precedenți, dar au fost notificate abia în 2007; constată că sectoarele cele mai afectate au fost cel al laptelui și al produselor lactate, al fructelor și legumelor, al zahărului, al dezvoltării rurale, precum și cel al cărnii de vită și mânzat;

18.

subliniază faptul că sectorul laptelui, al fructelor și legumelor, al zahărului și al dezvoltării rurale, cumulate, reprezintă aproximativ 77 % din cuantumul total al neregulilor, iar dezvoltarea rurală reprezintă, considerată separat, 38 % din totalitatea neregulilor notificate; în plus, consideră că, în cadrul dezvoltării rurale, cuantumul cel mai ridicat al neregulilor este notificat pentru măsurile de sprijin în domeniul silviculturii, iar numărul cel mai ridicat de nereguli este notificat pentru măsurile de sprijin în domeniul agromediului; solicită, prin urmare, OLAF să acorde o atenție specială în cadrul viitorului său raport anual neregulilor care afectează dezvoltarea rurală;

19.

subliniază faptul că nivelul de respectare a obligațiilor de notificare, în special în ceea ce privește respectarea termenelor de notificare, variază în mod semnificativ între statele membre; regretă faptul că în Austria și Suedia intervalul de timp dintre detectarea și notificarea neregulilor depășește cu mult decalajul temporal mediu (1,2 ani), fiind de 3,4 și respectiv de 2,3 ani;

20.

sprijină afirmația Curții de Conturi Europene (CCE) de la punctul 5.20 din raportul său anual menționat anterior, potrivit căreia sistemul integrat de gestionare și control (SIGC) continuă să fie un sistem de control eficient care limitează riscul unor cheltuieli nejustificate în cazul în care este pus în aplicare în mod adecvat și este alimentat cu date corecte și fiabile; sprijină extinderea aplicării sistemului la noi domenii care nu sunt acoperite de acesta în prezent; observă, totuși, faptul că ar trebui să crească numărul și calitatea controalelor efectuate pentru a consolida acțiunile de disuasiune întreprinse împotriva fraudei;

21.

invită Comisia să adopte o decizie politică fermă în cazul în care autoritățile grecești nu respectă termenele-limită stabilite de planul de acțiune pentru instituirea unui nou sistem operațional de identificare a parcelelor agricole – sistem de informare geografică;

22.

își reiterează solicitarea adresată Comisiei de a evalua eficiența și transparența sistemelor de monitorizare a plăților către fermieri în cadrul viitorului său raport anual;

23.

salută normele simplificate și clarificate ale Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului (7), precum și Regulamentul de punere în aplicare (CE) nr. 1828/2006 al Comisiei (8); cu toate acestea, este preocupat de afirmația Curții de Conturi de la punctul 6.31 din raportul său anual sus-menționat, conform căreia sistemele de gestionare și de control ale statelor membre, precum și supravegherea funcționării acestora de către Comisie sunt doar parțial eficiente;

24.

admite că în multe state membre se constată nereguli în utilizarea fondurilor europene sub forma gestionării defectuoase și, uneori, a fraudei; ia act de faptul că, în 2007, statele membre au semnalat 3 832 de nereguli (ceea ce reprezintă o creștere cu 19,2 % în raport cu 2006), că suma totală alocată în 2007 a fost de aproximativ 828 de milioane EUR (echivalentul a aproape 1,83 % din creditele de angajament), că procentajul suspiciunilor de fraudă a reprezentat circa 12-15 % din numărul total de nereguli semnalate și că valoarea totală a neregulilor pentru Fondul European de Dezvoltare Regională a crescut cu 48 % în comparație cu 2006;

25.

subliniază importanța planului de acțiune adoptat de Comisie la 19 februarie 2008 pentru consolidarea supravegherii în cadrul gestiunii în comun a acțiunilor structurale, plan care este menit să reducă numărul de erori din cererile de plată din partea statelor membre; are convingerea că acest nou plan de acțiune va îmbunătăți situația în mod semnificativ, nu în ultimul rând prin asistența acordată statelor membre în vederea dezvoltării capacității acestora de verificare a eligibilității cheltuielilor incluse în proiecte; constată că primul raport privind progresele înregistrate în privința acestui plan de acțiune semnalează unele rezultate inițiale pozitive;

26.

sprijină poziția Comisiei în luarea de măsuri corective în cazul descoperirii unor neregularități grave, inclusiv suspendarea plăților și recuperarea plăților necuvenite sau eronate; reamintește faptul că Comisia trebuie să prezinte de patru ori pe an rapoarte privind progresele înregistrate în implementarea planului său de acțiune; cu toate acestea, invită Comisia să-și intensifice eforturile de susținere a statelor membre în prevenirea apariției neregulilor și în transmiterea cunoștințelor de specialitate necesare către autoritățile naționale și regionale competente;

27.

salută calitatea rezultatelor obținute în cadrul majorității proiectelor și, pentru a nu prejudicia coerența și implementarea adecvată a fondurilor structurale, subliniază necesitatea de a se face distincția între:

28.

admite că absorbția efectivă a fondurilor structurale a creat provocări deosebite, în special pentru noile state membre, deoarece li se cere să respecte cerințe stricte și deseori complexe de utilizare a acestor fonduri; prin urmare, salută eforturile acestor state membre de ameliorare a propriilor capacități de implementare și le invită să-și intensifice activitatea, astfel încât să poată obține rezultate concrete într-o perioadă de timp acceptabilă;

29.

invită Comisia să țină cont de costurile administrative suportate de administrațiile naționale, regionale și locale ale statelor membre pentru respectarea cerințelor deseori complexe și costisitoare legate de monitorizarea și verificarea proiectelor cofinanțate;

30.

invită, în acest sens, Comisia și statele membre să acționeze metodic pentru a oferi consiliere privind modalitățile de evitare a neregulilor și a erorilor și deficiențelor administrative;

31.

îndeamnă Comisia să simplifice în continuare procedurile de gestionare și monitorizare din cadrul programelor privind fondurile structurale, proceduri ce poartă o parte din responsabilitate pentru neregulile efectuate de statele membre în implementarea acestor programe;

32.

este șocat de lipsa de disciplină în ceea ce privește notificarea de care dau dovadă statele membre chiar și după un număr de ani; consideră inacceptabil faptul că șase state membre (9) nu utilizează încă mijloacele electronice de notificare, 14 (10) state membre nu au respectat termenele de notificare, iar câteva (11) nu au clasificat niciunul dintre cazurile de nereguli care le-au fost notificate; solicită Comisiei să identifice soluții eficiente, în afara procedurii privind încălcarea dreptului comunitar, pentru a rezolva această problemă și să ia în considerare în mod serios instituirea unui sistem eficient de sancțiuni financiare care să fie integrat în viitoarele regulamente și pe care să îl pună în aplicare în mod sistematic;

33.

subliniază că clasificarea tipurilor de nereguli (indicând dacă este un caz de suspiciune de fraudă sau nu) este un element al raportării statelor membre care trebuie consolidat, având în vedere faptul că numeroase state membre nu oferă încă nicio calificare, iar altele au putut furniza o clasificare doar pentru un număr limitat al neregulilor raportate;

34.

îndeamnă statele membre care încă nu utilizează modulele electronice AFIS/ECR de raportare electronică să facă acest lucru rapid pentru a îmbunătăți calitatea datelor lor și promptitudinea raportării înainte de sfârșitul anului 2009; ia act de faptul că, în prezent, Comisia elaborează un nou sistem de notificare pe internet, Sistemul de gestionare a neregulilor (IMS), care va deveni operațional începând din vara anului 2009 și care, probabil, va ameliora disciplina în ceea ce privește notificarea;

35.

afirmă că este necesar să se depună mai multe eforturi pentru a ameliora armonizarea notificării privind neregulile, în special în ceea ce privește Fondul de coeziune;

36.

regretă faptul că baza de date de pe pagina de internet a Comisiei este incompletă, în pofida faptului că datele tuturor beneficiarilor politicii de coeziune a UE trebuie publicate de către autoritățile de management în conformitate cu normele privind utilizarea fondurilor structurale pentru perioada 2007-2013 (Regulamentul (CE) nr. 1828/2006 al Comisiei); invită, prin urmare, Comisia să coopereze cu statele membre pentru a ameliora fluxul de informații, în vederea operării unei baze de date mai eficiente și mai transparente; îndeamnă, de asemenea, statele membre și Comisia să respecte pe deplin și în limitele de timp prevăzute această obligație de transparență și în special înainte de iunie 2009 - termenul stabilit prin Rezoluția Parlamentului din 19 februarie 2008 privind transparența financiară (12);

37.

sprijină, în contextul propunerii de revizuire a Regulamentului (CE) nr. 1073/1999 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 mai 1999 privind investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) (13), solicitarea adresată statelor membre de a informa în mod sistematic OLAF privind acțiunile întreprinse în urma cazurilor transmise de către OLAF; subliniază faptul că acest lucru ar putea ameliora disciplina în ceea ce privește notificarea hotărârilor pronunțate de instanțele naționale cu privire la utilizarea frauduloasă a fondurilor structurale;

38.

atrage atenția asupra faptului că, deși numărul de nereguli a scăzut, impactul lor financiar a crescut de 2,2 ori, iar impactul financiar al suspiciunilor de fraudă a crescut de trei ori, în mare parte din cauza cheltuielilor „neeligibile”;

39.

ia act de publicarea de către Comisie a unei serii de rapoarte detaliate și complexe de evaluare critică a progreselor realizate în Bulgaria și în România în ceea ce privește reforma judiciară și lupta împotriva corupției, în conformitate cu mecanismele pentru cooperare și verificare, și a unui raport separat privind gestionarea fondurilor comunitare în Bulgaria, care evidențiază nevoia unui angajament și a unei acțiuni politice susținute pe teren, astfel încât valorile de referință fixate în momentul aderării să poate fi atinse pe deplin; ia, de asemenea, act de faptul că, în cazul Bulgariei, Comisia a suspendat în mod irevocabil o parte din finanțarea UE în temeiul programului Phare, din cauza unor nereguli reperate cu ajutorul sistemului său de control și audit; prin urmare, invită aceste state membre să ia măsuri urgente de punere în aplicare a măsurilor specifice de continuare a acțiunii propuse în aceste rapoarte; în cele din urmă, sprijină eforturile depuse până în prezent de aceste state membre și le invită să ia toate măsurile necesare în acest sens;

40.

are rezerve cu privire la faptul că, potrivit OLAF, nu s-au înregistrat cazuri de suspiciuni de fraudă pentru ISPA în 2007; ia act de faptul că Cipru și Lituania nu au notificat niciun caz în 2007;

41.

subliniază faptul că o problemă de rezolvat rămâne în continuare calitatea insuficientă a informațiilor notificate; observă că fiabilitatea informațiilor notificate are nivelul cel mai scăzut în Bulgaria și România; cu toate acestea, în termeni relativi, notificările primite din Ungaria sunt cele mai puțin fiabile; constată că respectarea termenelor de notificare cauzează și ea probleme în special în cinci state membre și într-o țară candidată (14);

42.

deoarece există probleme grave în ceea ce privește fiabilitatea informațiilor notificate și nivelul general de respectare a obligațiilor în câteva state membre din UE-12 (statele membre care au aderat la Uniunea Europeană în 2004 și în 2007), nivel în funcție de care se poate evalua în ce măsură dispozitivul administrativ de notificare din țara beneficiară este foarte solid sau foarte slab, consideră că vor exista probleme similare privind executarea fondurilor structurale și de coeziune; îndeamnă prin urmare statele membre în cauză să coopereze cu Comisia pentru a găsi modalități de remediere a acestei situații;

43.

subliniază faptul că sectorul ajutorului extern este din ce în ce mai afectat de nereguli și fraude;

44.

este preocupat de concluziile Raportului anual de activitate al OLAF potrivit căruia, în sectorul ajutorului extern, anchetatorii OLAF au întâmpinat adesea un modus operandi tipic fraudei organizate datorită deficiențelor în materie de coordonare între diferitele organizații internaționale donatoare;

45.

solicită Comisiei să acorde atenție problemei dublei finanțări a proiectelor; solicită Comisiei, în special, atunci când încheie sau modifică acorduri privind gestionarea și punerea în aplicare a proiectelor de către organizațiile internaționale, să trimită în mod sistematic toate rapoartele de audit intern și extern ale acestora cu privire la utilizarea fondurilor comunitare CCE și auditorului intern al Comisiei;

46.

regretă că ratele de recuperare rămân mici, mai ales în sectoare în care statele membre gestionează recuperările; subliniază faptul că, potrivit raportului OLAF, încă nu s-au recuperat circa 3,75 miliarde EUR;

47.

sprijină înscrierea sumelor recuperate la aceeași linie bugetară din care fuseseră plătite nejustificat;

48.

salută publicarea noii baze de date centrale de excludere a beneficiarilor de fonduri comunitare care au comis fraude (15); subliniază faptul că aceasta a devenit operațională începând cu 1 ianuarie 2009 și solicită Comisiei un raport de evaluare până la începutul lui 2010;

49.

subliniază faptul că este necesară o procedură de recuperare mai rapidă și mai eficientă; reiterează, așadar, invitația adresată Comisiei de a include elemente obligatorii și de prevenire în legislația viitoare cu privire la gestionarea în comun, astfel încât plățile neregulamentare să fie efectiv recuperate la sfârșitul procedurii de recuperare;

50.

solicită Comisiei să ia în calcul posibilitatea introducerii unui sistem de garanții, de exemplu prin înscrierea unei anumite sume într-o rezervă sau prin alocarea unei anumite sume pentru a accelera recuperarea sumelor restante;

51.

constată cu satisfacție semnarea de către Eurojust și OLAF la 24 septembrie 2008 a unui acord practic de cooperare (16) care definește modalitățile unei cooperări mai strânse și sporite și care prevede schimburi de date cu caracter general și personal; sprijină încheierea unui acord similar cu Europol;

52.

consideră că este indispensabil să se pună bazele unor sinergii operaționale și în materie de informații împreună cu Eurojust și Europol, de exemplu prin intermediul unei echipe comune operaționale și de schimb de informații, deoarece acest lucru ar reprezenta cu siguranță o valoare adăugată în lupta împotriva fraudei;

53.

subliniază, de asemenea, faptul că ar trebui clarificate, în cazul acestor organisme, competențele care se suprapun în prezent;

54.

sprijină obiectivul principal al propunerii de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1073/1999 privind investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) (COM(2006)0244) de consolidare a independenței OLAF; reamintește, cu toate acestea, importanța interconectării activităților și rezultatelor OLAF, a serviciilor Comisiei și autorităților statelor membre prin intermediul unor canale de comunicare eficiente, evitând suprapunerea activităților și absența comunicării;

55.

subliniază faptul că OLAF este singura autoritate care exercită toate competențele de investigare în materie de luptă împotriva fraudei și de prevenire a fraudei, a corupției și a altor activități ilegale, care aduc prejudicii bugetului general al UE; prin urmare, subliniază că funcția de investigare a OLAF ar trebui și mai mult consolidată în special în legătură cu fondurile structurale și ajutorul extern, sectoare în care s-au semnalat cele mai multe nereguli;

56.

subliniază faptul că din 2003 numărul de cazuri de urmărire a crescut constant și că în 2007 dosarele OLAF au fost finalizate în mare parte cu recuperare financiară sau cu recomandări de continuare a acțiunilor pe cale judiciară; concluzionează că acest fapt înseamnă că rezultatele investigațiilor OLAF sunt pozitive pentru statele membre și instituțiile UE;

57.

constată că recomandările OLAF nu sunt obligatorii, astfel încât autoritățile naționale să ia deciziile corespunzătoare și să impună sancțiunile în mod independent; consideră că înființarea unei procuraturi europene ar veni în sprijinul rezolvării dificultăților generate de natura transfrontalieră a cazurilor;

58.

subliniază necesitatea de a raționaliza instrumentele juridice, deoarece definițiile pentru fraudă, suspiciuni de fraudă și alte nereguli se regăsesc într-o serie de instrumente juridice diferite, în pofida solicitărilor repetate ale Parlamentului de reformare a normelor antifraudă;

59.

ia act de problema competenței statelor membre în ceea ce privește aplicarea articolelor 4 și 5 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene (17); consideră că, în caz de ambivalență, instanțele naționale ar trebui să îi solicite Curții de Justiție o hotărâre cu titlu preliminar;

60.

salută publicarea celui de-al doilea raport al OLAF privind controalele și inspecțiile la fața locului pentru elaborarea de bune practici pentru fiecare stadiu al controalelor, precum și noua versiune a vademecumului OLAF (orientări); solicită Comisiei să trimită comisiei competente a Parlamentului versiunea actualizată și integrală a manualului OLAF până în septembrie 2009;

61.

subliniază necesitatea clarificării procedurilor și termenelor limită obligatorii conform cărora autoritățile competente trebuie să ofere asistența necesară, precum și necesitatea unor dispoziții mai stricte în materie de cooperare pentru a determina autoritatea națională abilitată să ofere asistență; insistă, în vederea soluționării acestei probleme, asupra utilității poziției sale din 20 noiembrie 2008 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1073/1999 privind investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) (18);

62.

solicită Comisiei să ia măsurile necesare, inclusiv să lanseze proceduri privind încălcarea dreptului comunitar împotriva acelor state membre care nu oferă asistență serviciilor sale care execută controalele la fața locului prevăzute în Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96 al Consiliului din 11 noiembrie 1996 privind controalele și inspecțiile la fața locului efectuate de Comisie în scopul protejării intereselor financiare ale Comunităților Europene împotriva fraudei și a altor abateri (19);

63.

constată că, din moment ce continuarea pe cale judiciară a cazurilor este frecventă, iar admisibilitatea probelor strânse de OLAF în fața instanțelor naționale este foarte limitată, scopul trebuie să fie îmbunătățirea sprijinului judiciar pentru funcția de investigare a OLAF; consideră, în plus, că Eurojust ar trebui să fie informat atunci când informații sau rapoarte finale sunt transmise autorităților judiciare, în cazul în care acestea vizează forme grave de criminalitate transnațională și când două sau mai multe state membre sunt implicate;

64.

reamintește Comisiei de solicitarea Parlamentului de a include în raportul privind protejarea intereselor financiare din 2008 o analiză a structurilor statelor membre implicate în combaterea neregulilor;

65.

deplânge notificarea neadecvată de către statele membre a acțiunilor întreprinse în urma informațiilor transmise sau rapoartelor finale înaintate de OLAF; solicită statelor membre să se asigure că autoritățile competente prezintă un raport către OLAF cu privire la progresele înregistrate în acțiunile întreprinse în urma informațiilor sau recomandărilor transmise lor de către OLAF;

66.

constată că autoritățile naționale de audit au competențe extinse în materie de auditare a fondurilor UE și constituie prima sursă de informații atât pentru autoritățile naționale de urmărire, cât și pentru instituțiile UE; consideră, prin urmare, că intensificarea cooperării și a fluxului de informații dintre autoritățile de audit, autoritățile naționale de urmărire și OLAF, ar consolida și mai mult protecția intereselor financiare ale Comunităților;

67.

constată că, în conformitate cu poziția sa din 20 noiembrie 2008, menționată anterior, referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1073/1999 privind investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF), statele membre informează OLAF în mod sistematic cu privire la acțiunile întreprinse în urma cazurilor care le-au fost transmise de către OLAF și, prin urmare, solicită OLAF să abordeze acest aspect în următorul său raport anual;

68.

subliniază faptul că Serviciile de coordonare a luptei antifraudă (AFCOS) ale OLAF, înființate în statele membre care au aderat la UE după 2004, reprezintă puncte de contact/de informare foarte importante pentru OLAF; totuși, subliniază că, atâta vreme cât aceste servicii nu sunt independente de administrația națională, valoarea lor adăugată pe plan funcțional este minimă (în special în ceea ce privește notificarea neregulilor către Comisie); prin urmare, invită Comisia să prezinte o propunere comisiei competente a Parlamentului cu privire la sporirea eficienței activității acestor servicii și consideră, de asemenea, necesar să se îmbunătățească colaborarea cu țările candidate la aderare;

69.

regretă faptul că Comisia nu a putut oferi un raport cuprinzător cu privire la acțiunile întreprinse în urma Rezoluției Parlamentului din 11 octombrie 2007 privind implicațiile acordului dintre Comunitate, unele state membre și societatea Philip Morris, referitor la intensificarea luptei împotriva fraudei și a contrabandei cu țigări, și progresele înregistrate în vederea punerii în aplicare a recomandărilor făcute de Comisia de anchetă a Parlamentului privind regimul de tranzit comunitar (20) și, în special, în urma punctului 49 al acesteia, în care se solicită explicit Comisiei să publice acest raport până la sfârșitul lui 2008; așteaptă din partea Comisiei să prezinte acest raport înainte de sfârșitul procedurii de descărcare de gestiune pentru exercițiul financiar 2007;

70.

nu poate accepta faptul că, deși în temeiul acordurilor cu Philip Morris și Japan Tobacco Comunitatea a primit 1,65 miliarde USD pentru lupta împotriva fraudei, în loc să găsească o abordare comună, Comisia a trimis circa 90 % din această sumă, fără să o aloce, direct ministerelor de finanțe din statele membre; invită Consiliul și Comisia să instituie un grup de lucru tripartit cu Parlamentul, pentru a găsi soluții adecvate în vederea utilizării corespunzătoare și mai eficiente a acestor venituri ale Uniunii și a altor venituri similare; consideră că este inacceptabil ca, într-o perioadă de recesiune economică, sume de miliarde de euro provenind din amenzi plătite de societățile care au încălcat normele europene de concurență, prejudiciind interesele consumatorilor europeni, să nu fie utilizate de Uniune pentru a stimula economia în beneficiul persoanelor aflate în șomaj și/sau pentru a sprijini țările în curs de dezvoltare, care au cel mai mult de suferit în condiții de criză, ci, în schimb, să fie trimise pur și simplu trezoreriilor naționale;

71.

salută publicarea de către Comisie a Comunicării din 20 noiembrie 2008 privind produsele criminalității organizate (COM(2008)0766), care abordează problema confiscării produsului infracțiunii și convine cu Comisia că unul dintre mijloacele cele mai eficace de a lupta împotriva criminalității organizate este confiscarea și că trebuie adoptate măsuri pentru a spori numărul de confiscări și a crește sumele modeste recuperate;

72.

subliniază faptul că este esențial să se instituie mecanisme rapide și eficiente de înghețare și confiscare a activelor din străinătate și, prin urmare, o reformare a cadrului legislativ existent al UE ar trebui să fie avută în vedere; subliniază faptul că Decizia Consiliului 2007/845/JAI ar trebui pusă în aplicare de urgență, pentru a garanta faptul că toate statele membre instituie sau desemnează oficii de recuperare a creanțelor (ORC);

73.

își reia solicitarea adresată Comisiei de a furniza Parlamentului o analiză detaliată a sistemului sau sistemelor utilizate de criminalitatea organizată pentru a submina interesele financiare ale Comunităților; consideră că evaluarea anuală a amenințării criminalității organizate (OCTA - Organized Crime Threat Assessment) de către Europol este utilă, dar nu suficientă în acest scop;

74.

deplânge faptul că Convenția privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene din 1995 și protocoalele acesteia din 1996 și 2007 nu au fost încă ratificate de Republica Cehă, Ungaria, Malta și Polonia, că unul dintre cele două protocoale nu a fost ratificat de Estonia și Italia și că în șapte state membre transpunerea dispozițiilor întâmpină dificultăți;

75.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Curții de Justiție, Curții de Conturi, Comitetului de supraveghere al OLAF și OLAF.