15.6.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 169/132

—

având în vedere interzicerea totală a torturii și a altor tratamente sau pedepse crude, inumane sau degradante, aplicabilă în toate circumstanțele și, ca normă peremptorie în dreptul internațional, tuturor statelor,

—

având în vedere forma practică conferită acestei interdicții în mai multe instrumente și documente internaționale și regionale referitoare la drepturile omului, printre care Declarația Universală a Drepturilor Omului, Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice (PIDCP) și Convenția ONU împotriva torturii și altor pedepse ori tratamente crude, inumane sau degradante (Convenția împotriva torturii),

—

având în vedere Regulile minimale standard pentru tratamentul deținuților, adoptate de ONU,

—

având în vedere Convenția ONU privind statutul refugiaților,

—

având în vedere Carta ASEAN referitoare la promovarea și protecția drepturilor omului și a drepturilor fundamentale care a intrat în vigoare la 15 decembrie 2008 și crearea Comisiei interguvernamentale pentru drepturile omului a ASEAN la 23 octombrie 2009,

—

având în vedere Declarația ASEAN privind protecția și promovarea drepturilor lucrătorilor migranți din 13 ianuarie 2007,

—

având în vedere Orientările politicii UE față de țările terțe în ceea ce privește tortura și alte pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante, adoptate în 2001 și revizuite în 2008,

—

având în vedere Documentul de strategie UE-Malaysia pentru perioada 2007-2013,

—

având în vedere articolul 122 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât orice formă de pedeapsă corporală este interzisă în toate circumstanțele în conformitate cu dreptul internațional;

B.

întrucât dreptul malaysian prevede pedepsirea prin flagelare (cunoscută sub numele de „biciuire”) pentru cel puțin 66 de infracțiuni și întrucât, potrivit estimărilor organizației Amnesty International, anual, circa 10 000 de cetățeni malaysieni și un număr din ce în ce mai mare de refugiați și imigranți sunt flagelați în închisorile din Malaysia;

C.

întrucât autoritățile malaysiene au extins în ultimii ani lista infracțiunilor pedepsite cu flagelarea, printre acestea numărându-se intrarea ilegală în țară sau consumul de droguri;

D.

întrucât Consiliul pentru Drepturile Omului al ONU, din care face parte și Malaysia, a adoptat Rezoluția 8/8 în care se afirmă că „pedepsele corporale pot fi echivalate cu tortura” și întrucât practica flagelării provoacă dureri și suferințe puternice, precum și traume fizice și psihologice de lungă durată;

E.

întrucât, deși flagelarea – o rămășiță a domniei coloniale – este practicată încă într-un număr redus de țări, Malaysia este singura țară cu o populație considerabilă și un nivel ridicat de dezvoltare umană care păstrează această formă de pedeapsă;

F.

întrucât victimele străine ale flagelării adesea nu sunt informate despre acuzațiile care li se aduc, li se refuză dreptul la un interpret și nu au acces la asistență juridică, acest lucru reprezentând o încălcare a dreptului lor la un proces obiectiv și imparțial;

G.

întrucât medicii implicați în procesul de pedepsire – care au doar rolul de a atesta că deținuții au condiția fizică necesară pentru a fi flagelați și de a-i resuscita în cazul în care își pierd cunoștința - încalcă etica medicală;

H.

întrucât Baroul din Malaysia, care reprezintă 8 000 de avocați, a solicitat abolirea acestei forme de pedeapsă, argumentând că aceasta contravine tuturor normelor internaționale privind drepturile omului și diverselor convenții privind tortura,

1.

condamnă ferm flagelarea și toate formele de pedeapsă corporală și rele tratamente aplicate deținuților; este ferm convins că Malaysia nu poate invoca legile sale interne pentru a justifica o practică ce este echivalentă cu tortura și este clar ilegală în conformitate cu dreptul internațional;

2.

solicită insistent Malaysiei să adopte un moratoriu asupra flagelării și a tuturor formelor de pedeapsă corporală în toate cazurile, în vederea abolirii acestora în legislație și în practică;

3.

invită autoritățile malaysiene să pună capăt imediat practicii actuale prin care se fac presiuni asupra funcționarilor din închisori și a medicilor să fie complici la relele tratamente aplicate deținuților în timpul flagelării;

4.

invită Parlamentul malaysian să ratifice Convenția ONU împotriva torturii și Protocolul său opțional, precum și Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și protocoalele la acesta și să modifice legislația malaysiană pentru ca infracțiunile legate de imigrație să fie considerate infracțiuni administrative și nu infracțiuni penale sancționate cu închisoarea sau cu pedepse corporale, precum și să pună capăt pedepsirii prin flagelare a infracțiunilor legate de droguri;

5.

invită Comisia pentru drepturile omului și Comitetul pentru reforma legislației din Malaysia să facă recomandări adecvate guvernului cu privire la eliminarea din legislație a pedepselor corporale;

6.

invită autoritățile malaysiene să aplice standardele internaționale privind protecția migranților, a refugiaților și a solicitanților de azil, inclusiv în cadrul procedurilor penale inițiate împotriva lor, pentru a asigura protecția efectivă a acestora împotriva torturii și a relelor tratamente;

7.

invită Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Comisia și Consiliul să aducă sistematic în discuție, în cadrul contactelor lor politice cu această țară, situația drepturilor omului din Malaysia și, în special, acuzațiile cu privire la diverse abuzuri și rele tratamente aplicate migranților și solicitanților de azil;

8.

îndeamnă Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Comisia și Consiliul să continue demersurile pe lângă toți partenerii internaționali ai Uniunii Europene cu privire la ratificarea și punerea în aplicare de către aceștia a convențiilor internaționale de interzicere a torturii și a relelor tratamente; invită Uniunea Europeană să considere lupta împotriva torturii și a relelor tratamente ca o prioritate absolută a politicii sale în domeniul drepturilor omului, în special printr-o aplicare mai strictă a orientărilor Uniunii Europene și a tuturor celorlalte instrumente ale UE, precum Instrumentul European pentru Democrație și Drepturile Omului;

9.

consideră că înființarea Comisiei interguvernamentale pentru drepturile omului a ASEAN reprezintă un pas binevenit în direcția unei abordări mai cuprinzătoare și a unei aplicări efective a standardelor privind drepturile omului în regiune; consideră că acest organism s-ar putea ocupa de problema flagelării în Malaysia, care vizează adesea migranți și solicitanți de azil provenind din state membre ale ASEAN;

10.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Guvernului și Parlamentului Malaysiei, guvernelor statelor membre ale ASEAN, raportorului special al ONU privind tortura și Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite.