|
21.6.2012 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 181/195 |
Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1185/2003 privind îndepărtarea înotătoarelor rechinilor la bordul navelor
COM(2011) 798 final – 2011/0364 (COD)
2012/C 181/34
Raportor: dl José María ESPUNY MOYANO
La 30 noiembrie și 13 decembrie 2011, în conformitate cu articolul 43 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), Parlamentul European și respectiv Consiliul au hotărât să consulte Comitetul Economic și Social European cu privire la
Propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1185/2003 privind îndepărtarea înotătoarelor rechinilor la bordul navelor
COM(2011) 798 final – 2011/0364 COD.
Secțiunea pentru agricultură, dezvoltare rurală și protecția mediului, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la data de 14 martie 2012.
În cea de-a 479-a sesiune plenară, care a avut loc la 28 și 29 martie 2012 (ședința din 28 martie), Comitetul Economic și Social European a adoptat prezentul aviz cu 103 voturi pentru, 30 voturi împotrivă și 22 abțineri.
1. Concluzii
1.1 Comitetul respinge cu fermitate practicarea îndepărtării înotătoarelor rechinilor la bordul navelor de către orice flotă din lume.
1.2 CESE este de acord cu Comisia, care consideră că eliminarea permiselor de pescuit temporare și punerea în aplicare a unei politici a înotătoarelor legate de corp ar garanta faptul că în UE nu se practică îndepărtarea înotătoarelor rechinilor. Cu toate acestea, Comitetul este îngrijorat de consecințele economice și sociale ale acestor măsuri, și, prin urmare, consideră că ar trebui căutate măsuri alternative care să asigure respectarea interdicției privind îndepărtarea înotătoarelor rechinilor, fără a afecta în mod considerabil rentabilitatea întreprinderilor și securitatea echipajului, chiar dacă aceste alternative nu vor elimina problemele ce rezultă din monitorizarea și controlul aplicării măsurilor, menționate de Comisie.
1.3 CESE sugerează următoarele măsuri alternative:
|
1.3.1 |
Obligația de a debarca în același port corpurile și înotătoarele. |
|
1.3.2 |
Eliminarea permiselor speciale pentru flota specializată în pescuitul de pește proaspăt. |
|
1.3.3 |
Acordarea de permise speciale navelor frigorifice, cu condiția ca acestea să utilizeze un mecanism de trasabilitate care să garanteze corelația între corpurile și înotătoarele debarcate. |
|
1.3.4 |
Punerea în aplicare, în toate organizațiile regionale de pescuit (ORP), a unui program de document statistic privind comercializarea înotătoarelor de rechin. |
1.4 Comitetul recomandă ca toate ORP să adopte planuri de gestionare privind capturile de rechini care să stabilească, printre altele, măsuri de limitare a efortului de pescuit, interdicții de pescuit spațio-temporale și interdicția de a efectua transbordări în largul mării.
1.5 Comitetul solicită Comisiei Europene să facă tot ceea ce îi stă în putință pentru a asigura respectarea atât a interdicției privind îndepărtarea înotătoarelor rechinilor de către flotele țărilor terțe în cazul cărora această practică persistă, din păcate, cât și a obligației pe care o au flotele țărilor terțe, în cadrul ORP, de a transmite date fiabile cu privire la captura acestor specii.
1.6 CESE solicită Comisiei Europene să garanteze în scris că operația de prelucrare care ar fi necesar să se desfășoare în țările terțe de debarcare pentru a tăia complet înotătoarele este considerată ca o „simplă tăiere” și, prin urmare, nu modifică originea europeană a produsului.
2. Introducere
2.1 Regulamentul (CE) nr. 1185/2003 al Consiliului privind îndepărtarea înotătoarelor rechinilor la bordul navelor (1) prevede o interdicție generală a practicii „îndepărtării înotătoarelor rechinilor” (finning), care presupune îndepărtarea înotătoarelor rechinilor și aruncarea în mare a restului corpului.
2.2 De asemenea, acest regulament permite statelor membre să elibereze permise speciale de pescuit care autorizează îndepărtarea înotătoarelor rechinilor la bordul navelor, însă nu și aruncarea înapoi în mare a corpului animalului. Pentru a se asigura corespondența între greutatea înotătoarelor și cea a corpurilor, s-a stabilit un raport ponderal între înotătoare și greutatea în viu (procentaj).
2.3 Comisia consideră că eliberarea acestor permise speciale nu garantează controlul practicii îndepărtării înotătoarelor rechinilor și, în consecință, propune, pe de o parte, eliminarea acestora și, pe de altă parte, să se permită ca înotătoarele rechinilor să fie tăiate, în parte, și îndoite spre carcasă.
3. Observații generale
3.1 Comitetul respinge cu fermitate practicarea îndepărtării înotătoarelor rechinilor de către orice flotă din lume.
3.2 CESE a putut constata că numeroși oameni de știință, precum și numeroase state membre, ONG-uri și sectorul pescuitului consideră că existența acestei practici în UE nu poate fi dovedită (2). Cu toate acestea, este demonstrat că ea există în țări terțe.
3.3 Comitetul consideră că este important să se cunoască activitatea flotei de pescuit cu paragate plutitoare care capturează specii pelagice de rechini și care, până în prezent, a utilizat permisele de pescuit speciale, pentru a putea înțelege de ce este necesară menținerea acestora.
3.3.1 Flota comunitară de pescuit cu paragate plutitoare care capturează rechini este alcătuită din aproximativ 200 de nave (3). Fiecare navă are la bord între 12 și 15 membri ai echipajului.
3.3.2 Aceste nave se ocupă, în principal, cu pescuitul de pește-spadă și realizează, de asemenea, capturi de specii pelagice de rechini: rechinul albastru (BSH) (Prionace glauca) reprezintă aproximativ 87 % și rechinul mako (SMA) (Isurus oxyrinchus) aproximativ 10 % din capturile totale de specii pelagice de rechini. Ambele specii de rechini au o preponderență ridicată în sistemul epipelagic oceanic și o largă răspândire geografică în oceanele Atlantic, Indian și Pacific. Conform celor mai recente estimări ale Comisiei Internaționale pentru Conservarea Tonului din Oceanul Atlantic (ICCAT), situația biologică și rata de exploatare a stocurilor de Prionace glauca și Isurus oxyrinchus sunt bune. Biomasele lor respective sunt superioare sau se află în limitele producției maxime durabile.
3.3.3 Prezentarea înotătoarelor la prima vânzare de către flota de pescuit a UE, proces caracterizat printr-o utilizare integrală, diferă de practica altor flote occidentale din afara Europei, care nu utilizează decât o parte a acestora sau le aruncă.
3.3.4 Trebuie să se facă diferența între activitatea navelor specializate în pescuitul de pește proaspăt și cea a navelor frigorifice.
|
3.3.4.1 |
Nave cu activități legate de peștele proaspăt sau mixt (pește congelat și, într-o anumită proporție, pește proaspăt): aceste nave operează în Oceanul Atlantic și își debarcă de obicei capturile în portul Vigo sau în alte porturi comunitare, cu înotătoarele netăiate. Durata ieșirilor în larg ale acestor nave este în general de puțin mai mult de o lună. |
|
3.3.4.2 |
Nave cu activități legate de peștele congelat: aceste nave operează în oceanele Atlantic, Indian și Pacific, iar ieșirile lor în larg durează în general cel puțin trei luni. La bordul acestor nave, rechinii capturați sunt decapitați și eviscerați și li se taie toate înotătoarele. Toate părțile rechinului se spală din abundență cu apă și se introduc apoi în tunelul de congelare. Ficații sunt puși în pungi și apoi în cutii de plastic. Odată încheiat procesul de congelare, corpurile sunt ambalate, mai întâi în folii de plastic și apoi în pânze din bumbac (pentru a proteja produsul și a-i păstra calitatea). Înotătoarele și ficații se pun în cutii. Înainte ca produsele să fie stocate în cala navei, toate părțile sunt etichetate, indicându-se tipul de produs, prezentarea sa și zona în care a fost pescuit. Capturile sunt debarcate, de obicei, în portul Vigo sau în alte porturi din UE, precum și în porturi străine:
|
3.3.5 În mod normal, corpurile și înotătoarele sunt debarcate în același port. În schimb, comercializarea înotătoarelor și cea a corpurilor urmează, în general, filiere diferite. Astfel, odată debarcate, corpurile sunt transportate către Vigo sau America de Sud (în principal Brazilia, Peru și Columbia). Cele transportate la Vigo se vând, în general, în Italia, Grecia, România, Ucraina, Polonia, Rusia, Portugalia, Andaluzia și America de Sud. În ceea ce privește înotătoarele, acestea sunt trimise, de obicei, la Vigo, iar apoi în Japonia, Hong Kong, China, California etc. sau sunt trimise direct către aceste țări de la locul unde sunt debarcate.
3.3.6 În ceea ce privește prețurile, corpul de rechin se vinde, în general, la prima vânzare, la un preț mediu aflat între 0,50 și 2 EUR/kg, în timp ce acest preț se situează între 10 și 15 EUR/kg în cazul înotătoarelor de rechin albastru și rechin mako, la prima vânzare.
3.3.7 În prezent, veniturile obținute de armatori în urma vânzării corpurilor de rechini reprezintă în jur de 55 % din veniturile totale, în timp ce comercializarea înotătoarelor reprezintă în jur de 45 % din veniturile totale.
3.3.8 Din punct de vedere nutrițional, carnea de rechin, care nu are oase, are un aport caloric de 130 de calorii la 100 de grame. Rechinul are o carne semi-grasă (4,5 grame la 100 de grame) și foarte bogată în proteine de calitate (21 de grame la 100 de grame) care conțin toți aminoacizii esențiali. Grăsimea sa este, în cea mai mare parte, nesaturată; în consecință, consumul său este adecvat pentru regimurile de prevenire și tratament al bolilor cardiovasculare, cu condiția să fie gătită cu grăsimi corespunzătoare, cum ar fi uleiul de măsline sau de semințe. Carnea de rechin este ușor de digerat și, deși conține mai puține vitamine din grupa B decât cea a altor pești, este foarte bogată în vitaminele liposolubile A și E. Principalele minerale pe care aceasta le conține sunt fosforul, potasiul, magneziul și fierul.
3.3.9 În prezent, conform recomandărilor FAO, rechinul se utilizează în întregime. Pe lângă corp și înotătoare, se utilizează, de asemenea, ficatul, din care industria farmaceutică și cosmetică extrage vitamina A și scualen, și pielea, pentru confecționarea de articole din piele.
3.4 Comitetul consideră că trebuie să se cunoască motivele pentru care flota europeană necesită permise speciale:
|
3.4.1 |
Motive de securitate: atunci când animalul este congelat, înotătoarele lipite de corp sunt ca niște cuțite ascuțite și pot face ca manipularea rechinului la bordul anumitor nave, care sunt în permanent tangaj, să prezinte un risc important pentru membrii echipajului în cursul procesului de manipulare și debarcare. |
|
3.4.2 |
Motive de calitate: stocarea înotătoarelor lipite în mod natural de corp provoacă deteriorarea capturilor, atât la nivelul înotătoarelor, cât și la cel al corpurilor, prin frecare și tăiere între exemplarele de rechin. Produsul recent capturat și congelat oferă o calitate superioară din punct de vedere nutrițional, igienic și sanitar. Tăierea înotătoarelor înainte de congelarea corpului permite ca lanțul frigorific să nu fie întrerupt în niciun moment. |
|
3.4.3 |
Motive legate de utilizarea rațională a spațiului: stocarea separată a corpurilor și a înotătoarelor (sau în spațiile rămase libere după stivuirea corpurilor) permite utilizarea mai bună a spațiului disponibil în cală, sporindu-se, astfel, rentabilitatea navelor. |
|
3.4.4 |
Motive legate de faptul că înotătoarele și corpurile urmează filiere de comercializare diferite. Această măsură ar presupune ca, la sosirea la locul de debarcare dintr-o țară terță, să se taie înotătoarele pe uscat, ceea ce ar avea următoarele implicații:
|
3.5 Îndepărtarea înotătoarelor rechinilor este practicată de nave din afara Europei care, în pofida faptului că nu dispun de sisteme de congelare, operează în larg și de-a lungul unor perioade lungi și care conservă așadar doar înotătoarele printr-un proces de deshidratare și aruncă corpurile, care, altfel, ar putrezi la bord. Pentru navele frigorifice europene care ar fi afectate de propunerea Comisiei, practicarea îndepărtării înotătoarelor rechinilor ar implica aruncarea peste bord a unei surse prețioase de venituri provenind din vânzarea corpurilor, ceea ce este lipsit de logică, în termeni comerciali.
3.6 CESE este de acord cu Comisia, care consideră că eliminarea permiselor de pescuit temporare și punerea în aplicare a unei politici a înotătoarelor legate de corp ar garanta faptul că în UE nu se practică îndepărtarea înotătoarelor rechinilor. Cu toate acestea, având în vedere elementele menționate anterior și posibilele consecințe negative pe care aceste măsuri le-ar putea avea pentru pescari, consideră că ar trebui căutate metode alternative care să asigure respectarea interdicției privind îndepărtarea înotătoarelor rechinilor, fără a afecta în mod considerabil rentabilitatea întreprinderilor și securitatea echipajelor, chiar dacă aceste alternative nu vor elimina problemele ce rezultă din monitorizarea și controlul aplicării măsurilor, menționate de Comisie.
3.7 CESE sugerează următoarele măsuri alternative:
|
3.7.1 |
Obligația de a debarca în același port corpurile și înotătoarele. |
|
3.7.2 |
Eliminarea permiselor speciale pentru flota specializată în pescuitul de pește proaspăt. |
|
3.7.3 |
Acordarea de permise speciale navelor frigorifice cu condiția ca acestea să utilizeze un mecanism de trasabilitate care să garanteze corelația între corpurile și înotătoarele debarcate. |
|
3.7.4 |
Punerea în aplicare, în toate organizațiile regionale de pescuit (ORP), a unui program de document statistic privind comercializarea înotătoarelor de rechin, la fel ca cel existent în cazul tonului roșu în cadrul Comisiei internaționale pentru conservarea tonului din Oceanul Atlantic (ICCAT). |
3.8 Totodată, Comitetul recomandă ca toate ORP să adopte planuri de gestionare privind capturile de rechini care să stabilească, printre altele, măsuri de limitare a efortului de pescuit, interdicții de pescuit spațio-temporale și interdicția de a efectua transbordări în largul mării.
3.9 Comitetul consideră că Comisia Europeană ar trebui să depună eforturi mai susținute pentru a asigura respectarea atât a interdicției privind îndepărtarea înotătoarelor rechinilor de către flotele țărilor terțe în cazul cărora această practică persistă, din păcate, cât și a obligației pe care o au flotele țărilor terțe, în cadrul ORP, de a transmite date fiabile cu privire la captura acestor specii.
4. Observații specifice
4.1 Comitetul salută inițiativele luate de unele state membre pentru a proteja populațiile de rechini cele mai vulnerabile, în special interdicția stabilită de Spania în ce privește capturarea de rechini-vulpe (din familia Alopiidae) și rechini-ciocan (din familia Sphyrnidae) (5); în acest sens, solicită ca în cadrul tuturor organizațiilor regionale de pescuit (ORP) să se adopte măsurile adecvate de protecție și gestionare a speciilor celor mai vulnerabile de rechini.
4.2 Comitetul consideră că modelul actual, bazat pe procentaje, este adecvat și operațional. Cu toate acestea, din diferitele studii științifice pe această temă realizate de institute de cercetare europene rezultă că procentajul de 5 % nu este adecvat (fiind prea scăzut) nici pentru practicile de pescuit ale flotei europene, bazate pe utilizarea integrală maximizată a greutății înotătoarelor și nici pentru principalele specii de rechini care ar putea fi capturate (rechinul albastru și rechinul mako) și, așadar, nici pentru ansamblul speciilor combinate. CESE consideră că ar trebui să se redefinească procentajele maxime admisibile, stabilite pe baza unor criterii realiste și în temeiul unor informații tehnice și științifice suficiente, în lumina studiilor deja realizate. Noul procentaj ar trebui să țină seama în mod explicit de greutatea în viu a rechinilor, pentru a evita problemele actuale de interpretare.
Bruxelles, 28 martie 2012
Președintele Comitetului Economic și Social European
Staffan NILSSON
(2) Raportul Comisiei către Consiliu și Parlamentul European cu privire la aplicarea Regulamentului (CE) nr. 1185/2003, din 23.12.2005 (COM(2005)700); Raportul din proprie inițiativă al Comisiei pentru pescuit a Parlamentului European, INI/2054/2006; Poziția Consiliului consultativ regional al pescuitului în larg (LDRAC) în ce privește consultarea Comisiei cu privire la un plan de acțiune al UE pentru rechini și Procesul-verbal al LDRAC cu privire la consultarea publică privind modificarea Regulamentului privind îndepărtarea înotătoarelor rechinilor, din 18.2.2011.
(3) Fără a lua în calcul navele din Mediterana, care nu necesită permise speciale.
(4) Regulamentul (UE) nr. 1063/2010 al Comisiei din 18 noiembrie 2010 de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 2454/93 de stabilire a unor dispoziții de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului de instituire a Codului vamal comunitar JO L 307, 23.11.2010. Art. 78.1.i)
(5) Hotărârea ARM/2689/2009, din 28 septembrie, prin care se interzice capturarea de rechini-vulpe (familia Alopiidae) și de rechini-ciocan (familia Sphyrnidae), Monitorul Oficial spaniol, nr. 240, luni, 5 octombrie 2009, p. 84098.