15.2.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 44/147

1.1

CESE întâmpină cu satisfacție comunicarea Comisiei Europene privind parteneriatul european pentru inovare (PEI) în domeniul apei, dar propune clarificări și îmbunătățiri menite să contribuie la eliminarea obstacolelor care stau în calea bunei dezvoltări a inovării în sectorul apei.

1.2

Inovarea în domeniul apei în Europa ar trebui să se bazeze pe o abordare integrală, care să țină seama de întregul ciclu al apei și să fie dedicată în mod prioritar obiectivului de a atinge peste tot în Europa „o stare bună a apelor de suprafață […] și […] subterane”, așa cum se stabilea în Directiva-cadru privind apa (1), precum și pe o mai bună protecție a acestei resurse, prin punerea în aplicare a principiului „poluatorul plătește”, cu suficientă forță disuasivă pentru a nu încuraja nici poluarea, nici imunitatea celor care ar fi constrânși să plătească.

1.3

Planul strategic de punere în aplicare a priorităților PEI trebuie să soluționeze lipsa accesului la apă sigură, curată și la un preț rezonabil a peste un milion de persoane din Europa, precum și faptul că mai multe milioane nu beneficiază de servicii de sanitație. Nevoile acestor oameni sunt o prioritate, din perspectiva incluziunii și a combaterii sărăciei.

1.4

Furnizorii de servicii publice de distribuție a apei, exploatanții și consumatorii trebuie să aibă un cuvânt de spus în procesul de decizie referitor la PEI privind apa. În plus, este necesar ca acesta să se materializeze printr-o mai bună coordonare a tuturor operatorilor, ca beneficiile inovării să se resimtă la nivel local și ca participarea organizațiilor reprezentative ale societății civile la noile rețele și grupuri ce urmează a fi create să fie facilitată.

1.5

În opinia CESE, este necesar să se pună la dispoziție în mod transparent rezultatele cercetărilor finanțate de către cel de-al șaptelea program-cadru european de cercetare și dezvoltare în beneficiul parteneriatelor pentru inovare în domeniul apei, ținând seama de caracterul specific și vital al apei pentru populație.

1.6

CESE dezaprobă abordarea inovațiilor din acest domeniu sensibil doar prin prisma protecției comerciale, recomandând ca instanțele, organismele, autoritățile regionale și locale și întreprinderile din economia socială să aibă la fel de ușor acces la aceste inovații.

1.7

CESE solicită Comisiei să depună mai multe eforturi pentru a garanta transparența și coordonarea anumitor inițiative importante aflate în curs de desfășurare, legate de problematica amplă a apei. De exemplu, sunt necesare precizări din partea Comisiei cu privire la sinergiile și funcționarea în comun a PEI recente privind apa, agricultura și materiile prime.

1.8

Nu va exista o politică reală de cercetare și inovare în domeniul apei fără transparență și fără o politică de ocupare a forței de muncă cu caracter incluziv, care să prevadă, încă de pe acum, atât garantarea personalului din punctul de vedere al numărului, al formării, al recunoașterii calificărilor, al tehnologiilor care să permită îmbunătățirea sănătății și a securității în ce privește procedeele de tratare și de purificare a apei și procedeele de salubrizare, cât și asigurarea ansamblului misiunilor, în toată diversitatea lor și la toate nivelurile.

1.9

CESE subliniază rolul rețelelor de organizații ale societății civile (OSC), care ar trebui să fie recunoscut și pus în valoare și, totodată, ar trebui să constituie un câmp de cercetare în ceea ce privește potențialul lor de inovare, datorită experienței și capitalului lor de cunoștințe.

2.1

Prin intermediul strategiei sale Europa 2020, UE dorește să redreseze economia europeană, astfel încât aceasta să redevină o economie generatoare de locuri de muncă, de competitivitate și de coeziune socială.

2.2

Strategia Europa 2020 pentru o economie inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii subliniază rolul central pe care-l joacă cunoașterea și inovarea pentru creșterea economică. În cadrul inițiativei „Orizont 2000”, în propunerea sa de program-cadru al UE pentru cercetare și inovare (2014-2020) (2), Comisia a propus majorarea bugetului pentru cercetare-dezvoltare la 80 de miliarde EUR, iar statele membre s-au declarat în favoarea obiectivului UE de a investi, în medie, 3 % din PIB în cercetare până în 2020 (a se vedea și avizul CESE INT/571, „Finanțarea cercetării și inovării” (3)).

2.3

Acesta este motivul pentru care Spațiul European de Cercetare (SEC) se plasează în centrul Strategiei Europa 2020 și al inițiativei emblematice a acesteia „O Uniune a inovării” (4), Consiliul European solicitând definitivarea lui până în 2014. (5) Inițiativa „O Uniune a inovării” are ca obiect asigurarea faptului că noile produse și servicii bogate în cunoaștere contribuie în mod semnificativ la creșterea economică și la ocuparea forței de muncă, precum și limitarea exodului de inteligență. Pentru atingerea acestui scop, este indispensabilă o bază științifică de nivel cu adevărat mondial.

2.4

În conformitate cu propunerea supusă examinării (6), parteneriatele europene în domeniul inovării (PEI) propuse în cadrul Inițiativei emblematice a Strategiei Europa 2020 – O Uniune a inovării (7) prevăd o abordare strategică și un cadru menit să analizeze lacunele inerente sistemului european de cercetare și inovare și metodelor sale, pentru a accelera inovațiile și a contribui în mod substanțial la soluționarea provocărilor societale. PEI ar putea constitui un mijloc de concentrare a expertizei și a resurselor asupra priorităților politice esențiale, mobilizând și conectând toți actorii interesați, indiferent de politică, sector sau parte a frontierelor, pentru ca populația să beneficieze mai rapid de progrese și de inovare (în acest sens pledează și CESE în avizele sale INT/599 Crearea de parteneriate în cercetare și inovare (8) și NAT/546 Planul de acțiune privind ecoinovarea (9)). Este important de subliniat că, în afara celor 40 de milioane EUR preconizate în contextul celui de-al 7-lea program-cadru pentru cercetare și dezvoltare, PEI în domeniul apei nu prevede niciun alt mod de finanțare suplimentară față de resursele actuale și că obiectivul său se limitează la căutarea de sinergii și la coordonarea instrumentelor existente.

2.5

Importanța inovării în domeniul gestionării apei este recunoscută de statele membre ale UE. La 21 iunie 2011, Consiliul Uniunii Europene a invitat Comisia „să investigheze un parteneriat de inovare privind apa, în strânsă colaborare cu statele membre, în vederea unei utilizări durabile și eficiente a apei” (10).

2.6

Inițiativa emblematică a Strategiei Europa 2020 „O Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor” (11) subliniază importanța angajării Europei în gestionarea durabilă a apei ca resursă vitală. Foaia de parcurs către o Europă eficientă din punct de vedere al utilizării resurselor (12) evidențiază câștigurile de eficacitate realizabile. Obiectivele strategice ale parteneriatului european pentru inovare până în 2020 sunt următoarele:

2.7

Comisia a elaborat un „Plan pentru salvgardarea resurselor de apă ale Europei”, etapă importantă a foii de parcurs privind eficiența utilizării resurselor. Planul va prezenta, până la sfârșitul anului 2012, răspunsul strategic la provocările legate de problemele și lacunele constatate în materie de implementare, generate de cadrul actual al politicii UE de gospodărire a resurselor de apă. Planul și PEI vor fi puse în aplicare în strânsă coordonare. În plus, PEI se va baza pe Planul de acțiune privind ecoinovarea (13).

2.8

Politica în domeniul protecției resurselor de apă ar trebui să poată cuprinde și compensații pentru limitările impuse activităților economice în anumite zone afectate grav de poluare. În aceste cazuri particulare, ajutoarele de stat actualizate ar trebui adaptate și incluse în noul plan european pentru salvgardarea resurselor de apă.

3.1

Cu ocazia primei sale întruniri, din 25 septembrie, Grupul de lucru privind PEI în domeniul apei a identificat 8 domenii prioritare:

3.2

Raportul Programului comun OMS/UNICEF pentru supravegherea apei și a sanitației arată că populația lumii care are acces la apă potabilă îmbunătățită (apă curentă dirijată prin canalizare sau puțuri protejate) va ajunge de la 89 % în 2010 (6,1 miliarde de persoane) la cca 92 %, între momentul de față și 2015.

3.3

Deși ONU recunoaște dreptul universal la apă și la sanitație, mai mult de 11 % din populația lumii, echivalentul a 783 de milioane de oameni, încă nu au acces la o apă potabilă sigură, iar 2,5 miliarde nu dispun de rețele de canalizare.

3.4

Apa este vitală pentru cvasitotalitatatea activităților umane, economice și sociale: producția industrială, energetică, agricultura, transporturile, recreerea și conservarea biodiversității și a patrimoniului cultural și natural. Securitatea alimentară sau energetică, europeană ori pe plan internațional, nu poate fi concepută în absența preocupării pentru resursa primară care este apa, aceasta devenind, alături de pământ, una dintre mizele principale ale secolului al XXI-lea. Din păcate, a doua jumătate a secolului trecut ne-a lăsat moștenire medii naturale acvatice degradate, fragilizate, secate, poluate.

3.5

Această resursă este serios amenințată de un model de dezvoltare economică destructiv pentru mediu, care postulează că apa este un bun exploatabil ca oricare altul și generează exploatarea excesivă a pânzelor freatice, poluarea solurilor, a cursurilor de apă și a oceanelor, dereglarea ciclului apei, degradarea stării ecologice a acestei resurse și a impactului ei asupra biodiversității, atât la nivel european, cât și la nivel mondial. Pentru ca politica în domeniul apei să fie echitabilă, eficientă și durabilă, trebuie să acceptăm faptul că apa nu trebuie considerată o marfă, ci un patrimoniu universal care trebuie protejat și apărat (14).

3.6

Gestionarea sa ar trebui să permită satisfacerea nevoilor populației, asigurând totodată conservarea ei pentru generațiile următoare. Este urgent necesară conștientizarea acestui fapt și ar trebui ca cercetarea pentru inovare să țină seama de această perspectivă. Această situație scoate în evidență importanța PEI în domeniul apei, ca instrument de îmbunătățire a eficienței materiale și financiare a gestiunii integrate a apei.

3.7

Însă acest obiectiv nu poate fi atins lăsând controlul și gestiunea resurselor în mâna întreprinderilor și a marilor grupuri private de la nivel mondial și nici accelerând privatizarea inovării și cercetării în acest sector vital; dimpotrivă, serviciile publice de calitate constituie cel mai bun mijloc de a construi societăți echitabile, durabile, pașnice și democratice iar investițiile în servicii publice de calitate, susținute de politici fiscale corecte, care să vină în sprijinul inovării și cercetării, vor contribui la rezolvarea crizei economice, favorizând accesul tuturor la servicii vitale și fundamentale și la creșterea economică. Astfel se justifică parteneriatele bazate pe regia publică a apei și cercetarea finanțată din fonduri publice de către cel de-al 7-lea program-cadru.

3.8

Pe plan european, statele membre ar trebui să insiste asupra refuzului liberalizării serviciilor de apă și de sanitație și asupra definirii acestora drept servicii publice de interes general, precum și asupra unui angajament mai ferm al Europei în plan internațional pentru punerea efectivă în practică a dreptului la apă. CESE dezaprobă abordarea inovațiilor din acest domeniu sensibil doar prin prisma protecției comerciale, recomandând ca instanțele, organismele, autoritățile regionale și locale și întreprinderile din economia socială să aibă acces cât mai ușor cu putință la aceste inovații.

3.9

Procesele și soluțiile reținute în cadrul PEI în domeniul apei ar trebui coordonate cu măsurile de adaptare vizând combaterea efectelor preconizate ale schimbărilor climatice.

4.1

Comitetul ia act de înființarea unui grup de experți la nivel înalt și a unui grup operativ cu scopul de a se institui o strategie a parteneriatului de inovare în domeniul apei. Acest proces ar trebui să constituie ocazia de a defini axele inovării în materie de politică a apei, pentru a se reafirma dreptul efectiv la apă sigură din punct de vedere cantitativ și calitativ, astfel încât să fie încurajată gestiunea durabilă a resurselor.

4.2

Acest obiectiv poate fi atins prin procedee de inovare care să pună în funcțiune cele mai moderne tehnologii novatoare, ținând cont de starea gestiunii integrate a bazinelor pe plan regional și cu condiția menținerii controlului în materie de prevenire a poluării. Gestionarea durabilă a resurselor trebuie îndeplinită printr-o repartizare între diversele moduri de utilizare care să asigure o dezvoltare umană, economică și de mediu durabilă a teritoriilor, prin planificarea modurilor de utilizare în cadrul unei gestiuni integrate a resurselor de apă, prin restaurarea calității habitatelor acvatice, promovarea procedeelor de control al consumului și de prevenire a poluării pe parcursul întregului proces de utilizare, de la consum la retratare, precum și, în final, prin interzicerea procedeelor poluante și sancționarea poluatorilor.

4.3

Aceste obiective trebuie să fie îndeplinite printr-o finanțare corectă și o contribuție echitabilă și repartizată proporțional între toți utilizatorii și exploatanții, fie ei industriali, agricoli sau individuali, care să fie gestionate de autoritățile publice prin efortul de realizare a unei „mai bune guvernanțe”, după cum preconiza CESE în avizul său exploratoriu NAT/495, „Integrarea politicii în domeniul apei” (15).

4.4

O politică justă și eficace în domeniul apei și punerea în aplicare a parteneriatului pentru inovare în domeniul apei necesită o politică novatoare de ocupare a forței de muncă, prin care lucrători formați și calificați, în special pentru posturile create sau transformate, să fie beneficiari ai unui statut al locului de muncă în măsură să garanteze exercitarea misiunii lor de gestiune a unui bun public, dispunând totodată de drepturi de intervenție în domeniul economic, social și de mediu, care să le fie recunoscute. Ar trebui căutate măsuri inovatoare pentru reducerea dificultății condițiilor de muncă și a impactului acestora asupra sănătății salariaților activi în sectorul salubrității.

4.5

Anchetele epidemiologice pentru lucrătorii din rețelele de salubritate, consolidarea comitetelor pentru igienă, securitate și condiții de muncă, îmbunătățirea monitorizării medicale, a mijloacelor de protecție și a echipamentelor de detectare a gazelor și substanțelor poluante sunt tot atâtea subiecte de cercetare socială și tehnică, ce ar trebui luate în considerare în momentul întocmirii planului strategic de punere în aplicare a priorităților PEI de către grupul de lucru.

4.6

Garantarea accesului universal, conservarea resursei, luarea în considerare a interesului general: la rândul lor, acestea ar trebui să fie preocupări de care să țină seama încă din prezent grupul de lucru în procesul de elaborare a planului strategic de punere în aplicare a priorităților PEI, pe care trebuie să îl propună pentru a fi adoptat la 18 decembrie 2012.

4.7

PEI în domeniul apei, care funcționează după planul strategic propus și adoptat, ar trebui să cuprindă platformele tehnologice corespunzătoare, care constituie nu numai surse de informare privind situația reală dintr-un anume loc sau sector, ci și entități care participă la cercetare și dezvoltare și la punerea în aplicare a noilor tehnologii (16).

4.8

Dincolo de chestiunile transversale și prioritățile stabilite, CESE recomandă ca fiecare proiect de inovare să acorde atenție și interacțiunii dintre ape și soluri, în special atunci când va fi vorba despre gestionarea apelor de suprafață.

4.9

Secetele, incendiile și inundațiile vor câștiga în amploare și durată. Ca atare, este vital ca, în ciuda politicilor de austeritate, să se mențină serviciile publice pentru gestionarea apei, pentru intervenții de ajutorare și pentru gestionarea catastrofelor la înălțimea acestui nou mediu natural imprevizibil. Căutarea de inovații trebuie să manifeste preocupare și față de rolul apei în conservarea ecosistemelor și a biodiversității.

4.10

Organismele publice și actorii care se ocupă de gestionarea apei trebuie să ia măsuri pentru prevenirea poluării apelor, nu doar ca să conserve calitatea apei în mod durabil, ci și ca să împiedice daunele potențial ireversibile cu factori de risc cunoscuți (poluanți organici persistenți, perturbatori ai activității endocrine) și chiar necunoscuți – din pricina acumulării substanțelor chimice, inclusiv a nanoparticulelor, care de bună seamă pot fi considerate factori de risc suplimentari. Este indispensabil să se evalueze urgent aceste noi riscuri, care ar putea constitui o amenințare serioasă pentru sănătatea publică.

4.11

Stabilirea unui preț al apei are ca obiectiv să contribuie la conservarea resursei din punct de vedere cantitativ. CESE preconizează un tarif care să țină cont de accesul universal, apa fiind un bun vital, și nu o marfă. Subliniază totuși că stabilirea unui preț nu rezolvă problema, întrucât nu este vorba numai de cantitatea apei, ci și de calitatea ei. În acest scop, trebuie luate măsuri publice pentru promovarea sensibilizării persoanelor particulare și a exploatanților industriali și agricoli în ceea ce privește alterarea calității apei și mijloacele mai puțin costisitoare de remediere a problemei, și anume prevenția.

4.12

Sub influența schimbărilor climatice și a activităților umane, apa devine tot mai rară, intensitatea poluării crește, iar consecințele se amplifică. Europa trebuie să înfrunte această problemă, cu privire la care trebuie să desfășoare cercetările necesare. Ea trebuie să contribuie la stimularea progreselor comunității internaționale în acest sens și, în politica sa de cooperare și de dezvoltare, să mobilizeze fondurile de ajutor pentru dezvoltarea accesului la apă și la mijloace de remediere a alterării calității acesteia (17).

4.13

CESE observă că decalajele dintre regiuni, pe întregul teritoriu european, au consecințe deosebit de grave în acest domeniu (secete și inundații) și trebuie să constituie un domeniu de luat în seamă pentru orientările grupurilor de redactare: se pune uneori întrebarea dacă nu există posibilitatea de a „compensa între zonele care suferă de un surplus și cele care suferă de un deficit de apă”.

4.14

Nu va exista o politică reală de cercetare și inovare în domeniul apei fără transparență și fără o politică de ocupare a forței de muncă cu caracter incluziv, care să prevadă, încă de pe acum, atât garantarea personalului din punctul de vedere al numărului, al formării, al recunoașterii calificărilor, al tehnologiilor care să permită îmbunătățirea sănătății și a securității în ce privește procedeele de tratare și de purificare a apei și procedeele de salubrizare, cât și asigurarea ansamblului misiunilor, în toată diversitatea lor și la toate nivelurile.

4.15

Conform Programului ONU – Dezvoltarea capacităților în domeniul apei și raportului său publicat recent (2012) „Apa și economia ecologică, aspecte privind dezvoltarea capacităților” (18), obiectivul este schimbarea nivelului la care se răspunde provocărilor pe care le prezintă pretutindeni insuficiența și deteriorarea calității apei, datorată modalităților agresive de dezvoltare, în întreaga lume. Cu alte cuvinte, nu se pot limita pe termen nedefinit numai contaminările, deoarece apa constituie, la rândul ei, un vector. Pe de altă parte, există deja numeroase tehnologii noi, însă ne confruntăm cu un risc real ca aceste tehnologii să fie depășite de îndată ce ajung pe piață, atâta timp cât nu se iau în considerare toate elementele în același timp: de exemplu, pentru a desaliniza apa este nevoie de energie, pentru a reutiliza apa în scopuri „secundare” (agricultură) trebuie ca aceasta să nu fie afectată de poluanți care să se potențeze reciproc.

4.16

În cel mai recent raport anual publicat (2011), Agenția europeană de mediu notează aceleași motive de îngrijorare. Se vede astfel că, și atunci când este reînnoită și tratată, apa nu este inepuizabilă, nici din punctul de vedere al calității, nici al cantității, și că cercetarea și inovarea în domeniul apei trebuie să se extindă, astfel încât să asigure durabilitatea și sustenabilitatea utilizării acesteia în toate domeniile, precum și controlul poluării și mai ales al poluării difuze (19).

4.17

CESE subliniază rolul rețelelor de OSC, care ar trebui să fie recunoscut și, totodată, ar trebui să constituie un câmp de cercetare în ceea ce privește potențialul lor de inovare, datorită experienței și capitalului lor de cunoștințe.

4.18

CESE reamintește că normele privind calitatea apei ar trebui să fie echivalente de la un capăt la celălalt al teritoriului european, ca, de altfel, și criteriile de evaluare a calității.

4.19

Apa, utilizarea, gestionarea și viitorul ei stârnesc diverse pasiuni, interese, îngrijorări, în funcție de interlocutori. În acest sens, CESE reafirmă necesitatea de a lua în serios atât consultarea obligatorie în cadrul gestionării integrate a bazinelor hidrografice, cât și consultarea obligatorie a OSC cu privire la participarea cetățenilor la deciziile care îi privesc în materie de mediu și la accesul lor la justiție, prevăzute în cadrul Convenției de la Aarhus; solicită Comisiei să elaboreze un raport de evaluare pe aceste două teme pentru ca UE să poată utiliza datele adecvate, care îi sunt necesare în cercetarea sa orientată către inovare și în materie de contribuție a societății civile la parteneriate.

4.20

CESE nu recomandă tratarea inovațiilor în acest domeniu sensibil exclusiv din punctul de vedere al protecției comerciale, ci recomandă acordarea unui acces la fel de facil instanțelor, organismelor și autorităților teritoriale locale precum cel acordat întreprinderilor din cadrul economiei sociale; CESE își pune întrebări cu privire la participarea serviciilor din cadrul Ministerului Științei și Tehnologiei din China la grupul de coordonare la nivel înalt privind Parteneriatul european pentru inovare în domeniul apei (20): fiind vorba de cooperarea externă pentru dezvoltare, CESE ar putea fi de acord cu o participare directă la definirea unei strategii europene din partea ministerului sus-menționat, însă de ce țările emergente sunt reprezentate de una singură dintre ele? Și de ce alte țări pentru care chestiunea necesității transferurilor de tehnologie este relevantă nu participă la acest „grup operativ european” (21)?