15.2.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 44/44

1.1

Agricultura socială este o abordare inovatoare care asociază două concepte: agricultura multifuncțională și serviciile sociale/îngrijirile de sănătate la nivel local. Ea contribuie, în cadrul producției de bunuri agricole, la bunăstarea și la integrarea socială a persoanelor cu nevoi speciale. Importanța crescândă a agriculturii sociale a îndemnat CESE să elaboreze un aviz din proprie inițiativă pe această temă.

1.2

Agricultura socială s-a răspândit în întreaga Europă sub forme care prezintă caracteristici comune, dar și numeroase diferențe din punctul de vedere al abordării, al relațiilor cu celelalte sectoare și al finanțării.

1.3

Se dovedește însă necesară o definiție a agriculturii sociale la nivel european pentru a se determina activitățile care fac parte din aceasta și pentru stabilirea unui cadru și a unor criterii generale, inclusiv de calitate, pe care trebuie să le îndeplinească acțiunile pentru a beneficia de sprijin prin intermediul diferitelor politici. Această definiție nu trebuie însă să fie prea restrictivă, pentru a evita ținerea pe loc a unei realități în proces constant de evoluție.

1.4

Nici la nivelul Uniunii, nici la nivel național nu există un cadru de reglementare pentru agricultura socială, ceea ce duce la o lipsă de coordonare între diferitele politici și/sau instituții implicate. CESE apreciază că instituțiile UE și autoritățile și instituțiile regionale și naționale ar trebui să încurajeze și să susțină agricultura socială, instituind un cadru de reglementare adecvat și favorabil și demarând măsurile descrise în continuare.

1.5

Statisticile disponibile în domeniul agriculturii sociale sunt rare și fragmentare, ca atare, în opinia CESE, ar fi utilă lansarea unui program de cercetare statistică pentru a cuantifica și a analiza mai aprofundat existența ei în statele membre și diversele forme pe care le asumă. Această bază de date ar putea fi extinsă pentru promovarea programelor de cercetare în fiecare dintre statele membre.

1.6

Agricultura socială trebuie susținută prin cercetare interdisciplinară în diverse domenii pentru a valida rezultatele empirice, a analiza impactul acesteia și avantajele ei din diverse puncte de vedere (social, economic, de sănătate, personal...) și a garanta difuzarea cunoștințelor dobândite pe teren. În acest sens, ar fi de dorit să se promoveze și să se dezvolte efortul de cooperare început la nivel european prin proiectul SOFAR și prin acțiunile COST în viitorul program-cadru Orizont 2020 pentru perioada 2014-2020.

1.7

CESE consideră că este, de asemenea, esențială înființarea și consolidarea unor rețele de agricultură socială pentru a împărtăși lucrurile învățate, a face schimb de experiență și a favoriza conștientizarea. Totodată, ar fi de dorit o reprezentare comună a intereselor agriculturii sociale la nivel politic și înființarea unei organizații-umbrelă la nivel european. Schimburile dintre actorii implicați și rolul organizațiilor societății civile ar fi intensificate pe această cale.

1.8

Totodată, pentru a asigura un nivel ridicat de calitate și de competențe în activitățile din agricultura socială, este necesar să se acorde o atenție deosebită formării actorilor implicați - atât în ceea ce privește prestatorii acestor servicii, cât și persoanele cu nevoi specifice care beneficiază de aceste servicii.

1.9

Pentru a se dezvolta în întreaga Europă, agricultura socială are nevoie de un mediu propice, de o mai mare implicare a societății civile și de o cooperare fructuoasă între diversele domenii de politică și administrații (sănătate/ afaceri sociale/agricultură/ocuparea forței de muncă) la nivel european, național, regional și local. Aceasta înseamnă că autoritățile publice ar trebui să recunoască agricultura socială și să o susțină în mod bine orientat, permițându-i un acces durabil la mijloace financiare care să vizeze diferite aspecte ale acestui tip de agricultură.

1.10

De asemenea, ar putea fi utilă crearea de către Comisia Europeană a unei structuri permanente care să asocieze toate direcțiile generale implicate. Mecanisme similare ar putea fi puse în aplicare în statele membre. Totodată, Comisia ar trebui să încurajeze realizarea unui studiu comparativ al sistemelor de protecție socială din statele membre și al costurilor acestora, pentru a spori economiile care se pot realiza în cadrul proiectelor de agricultură socială.

1.11

CESE constată cu satisfacție că propunerile Comisiei pentru perioada 2014-2020 deschid noi perspective agriculturii sociale. Cu toate acestea, pare în continuare necesară o mai bună sprijinire a acesteia în cadrul viitoarei perioade de programare. În acest sens, UE și statele membre ar trebui să coordoneze recursul la diverse politici în domeniul agriculturii sociale. În opinia CESE, statele membre și diferitele autorități (naționale și comunitare) însărcinate și răspunzătoare cu gestionarea fondurilor europene ar trebui să-și intensifice colaborarea pentru a elimina obstacolele din calea accesului la fondurile structurale și pentru a facilita acest acces pentru actorii de pe teren.

1.12

Cadrul strategic comun oferă posibilitatea de a combina diferite fonduri în cadrul unei strategii de finanțare multiplă. În acest context, Comisia ar trebui să invite statele membre să menționeze agricultura socială în programarea lor și să elaboreze, în cadrul unei abordări integrate, programe specifice care să-i permită acestui sector să beneficieze în mai mare măsură de diversele fonduri structurale. O altă posibilitate ar putea-o constitui luarea în considerare a unor subprograme tematice consacrate agriculturii sociale sau sprijinirea în continuare a proiectelor LEADER desfășurate în acest domeniu.

2.1

Agricultura socială s-a dezvoltat aproape peste tot în zonele rurale europene de la sfârșitul secolului XX ca nouă practică sustenabilă din punct de vedere economic, iar numărul experiențelor în acest domeniu nu încetează să crească. Ansamblul acestor activități este denumit generic „agricultură socială”; alți termeni utilizați pentru desemnarea lor sunt „farming for health”, „care farming”, „green care” sau chiar „green therapies”. Toți acești termeni fac referire la diverse practici sau activități în domeniul îngrijirii, al reintegrării sociale, al formării și al reabilitării persoanelor dezavantajate sau al formării persoanelor cu nevoi specifice. Permițându-le persoanelor confruntate cu dificultăți să regăsească contactul cu o activitate de producție și cu natura, aceste activități contribuie la bunăstarea acestora, la ameliorarea stării sănătății lor și la incluziunea lor socială; ele facilitează învățarea practică, îmbunătățesc părerea despre sine și, în consecință, participarea la viața socială.

Agricultura socială este, în acest sens, o abordare inovatoare care asociază două concepte: agricultura multifuncțională și serviciile sociale/îngrijirile de sănătate la nivel local. Pe de o parte, este strâns legată de natura multifuncțională a agriculturii și se înscrie în întregime în conceptul de dezvoltare rurală, oferindu-le agricultorilor posibilitatea de a-și diversifica sursele de venituri. Pe de altă parte, ea este benefică societății, în măsura în care furnizează servicii sociale și îmbunătățește serviciile existente în beneficiul locuitorilor zonelor rurale, profitând de resursele agricole și rurale, în sensul larg al termenului.

2.2

Cu toate că practicile din domeniul agriculturii sociale în Europa prezintă numeroase similarități, în sensul că sunt strâns legate de activități tradiționale ale economiei rurale și au loc în întreprinderi agricole (ferme biologice, intensitate ridicată din punctul de vedere al mâinii de lucru, grad ridicat de multifuncționalitate, deschidere asupra teritoriului, o mare diversificare și flexibilitate), există și multe diferențe între țări, având în vedere istoria, abordările și orientările acestora. Pe scurt, având în vedere cât de diferite sunt practicile existente, se pot distinge trei abordări principale:

2.3

Și orientările sunt diferite: în Italia și în Franța, agricultura socială se află în principal în relație cu sectorul social și cel al îngrijirii, în Țările de Jos este mai apropiată de sistemul de sănătate, în Flandra este mai degrabă o activitate agricolă, iar în Germania, Marea Britanie, Irlanda și Slovenia orientarea se situează între sectorul social/sanitar și cel al sănătății.

2.4

Modalitățile de finanțare diferă de la țară la țară:

Cu toate acestea, în realitate, modalitățile de finanțare sunt adesea mult mai variate și mai mixte.

2.5

Agricultura socială are multiple forme de organizare. Ea se poate manifesta sub forma unor întreprinderi agricole private gestionate de un întreprinzător privat pentru care agricultura socială permite o diversificare a surselor de venituri, continuând totodată o producție normală destinată pieței; de asemenea, poate apărea sub formă de cooperative sociale, de asociații, de fundații, adică de organizații fără scop lucrativ. În alte cazuri, agricultura socială, deși organizată în cadrul unor exploatații agricole, ține de organisme publice sau de agenții din sectorul sănătății.

3.1

Nu este simplu să definim agricultura socială, deoarece ea include un amplu evantai de practici diferite. Pare totuși necesar să dispunem de o definiție la nivel european a acesteia, pentru a stabili care activități fac parte din ea și pentru a determina un cadru și criterii - inclusiv de calitate - pe care trebuie să le îndeplinească activitățile pentru a putea beneficia de sprijin din partea diferitelor politici. Însă această definiție nu trebuie să fie prea restrictivă, pentru a evita ținerea pe loc a unei realități în proces constant de evoluție. Dimpotrivă, ea trebuie să propună un cadru care să păstreze flexibilitatea necesară pentru a îngloba multitudinea de activități și abordarea tot mai des întâlnită a agriculturii sociale.

3.2

Chiar dacă activitățile care fac parte din agricultura socială sunt foarte variate, ele prezintă întotdeauna două elemente comune: a) activitățile se desfășoară într-o exploatație agricolă și b) ele sunt destinate unor persoane cu nevoi specifice, fie temporar, fie permanent, inclusiv în domeniul pedagogic. Prin aceasta, agricultura socială contribuie la bunăstarea și la dezvoltarea persoanelor, dar și la dezvoltarea regiunilor rurale și la un mai bun raport între oraș și sat.

3.3

Astfel, agricultura socială ar putea fi definită mai întâi ca ansamblu de activități care utilizează resurse agricole, atât vegetale, cât și animale, în zone rurale sau periurbane, pentru a genera prestații sociale, cum ar fi reabilitarea, terapia, locurile de muncă sociale, învățarea pe tot parcursul vieții și alte activități care contribuie la integrarea socială (conform definiției acțiunii COST 866 - Green Care - inițiativa Cooperarea europeană în domeniul științei și tehnologiei). În acest sens, obiectivul este, printre altele, de a crea în cadrul unei exploatații agricole condițiile care să permită participarea la activitățile cotidiene ale fermei a unor persoane cu nevoi deosebite, în scopul asigurării dezvoltării și a promovării acestor persoane și al ameliorării bunăstării lor.

3.4

În situația actuală, putem distinge patru domenii principale ale agriculturii sociale:

4.1

Prin activitățile sale care țin de domeniul terapiei, al inserției pe piața forței de muncă, al incluziunii sociale sau prin cele pedagogice, agricultura socială oferă, neîndoielnic, servicii publice de mare valoare, care contribuie la dezvoltarea durabilă. Totodată, prin diversificarea activităților pe care o generează și prin dinamica rezultată de aici, ea poate avea un impact substanțial asupra dezvoltării locale.

4.2

Au apărut numeroase experiențe în acest sens, în cadrul unei tendințe ascendente, creând rețele locale care permit o dezvoltare globală a teritoriilor. Din aceste motive, agricultura socială este conformă observațiilor din publicația OCDE „Noua paradigmă rurală” (2006) și este explicit menționată în „Analize ale politicii rurale” în ceea ce privește țările OCDE (de exemplu, Italia). Agricultura socială a fost studiată și în cadrul conferinței privind dezvoltarea rurală organizată de OCDE la Quebec (2009). În acest sens, unele inițiative în domeniul agriculturii sociale sunt finanțate în cadrul politicilor de dezvoltare rurală 2007-2013 (axele III și IV ale programului LEADER) și al măsurilor întreprinse prin Fondul social în favoarea incluziunii sociale.

4.3

Conștientizarea potențialului agriculturii sociale devine tot mai importantă la toate nivelurile, organizațiile agricole, comunitățile locale și instituțiile cu caracter social și de sănătate privind cu alți ochi agricultura socială. Cu toate acestea, numai câteva țări au pus în practică reglementări sectoriale, fie la nivel național, fie la nivel regional (Franța, Italia, Țările de Jos). În schimb, se constată pretutindeni o absență a legăturilor între diversele politici și/sau instituțiile implicate în agricultura socială.

Actorii din cadrul agriculturii sociale, însă, încep să se organizeze pentru a face schimb de experiențe, ca atare trebuie recunoscut faptul că rețelele spontan create ale agricultorilor sociali sunt esențiale.

4.4

În anii din urmă, Comisia Europeană a întreprins un număr de inițiative pentru sprijinirea acestor activități, precum acțiunea COST 866 - Green Care sau proiectul SOFAR (inițiativă finanțată de către Comisia Europeană în cadrul celui de-al șaselea program-cadru pentru cercetare și dezvoltare tehnologică); o inițiativă tematică a 7 state membre a fost lansată în decembrie 2009 în cadrul Rețelei europene pentru dezvoltare rurală pentru a analiza oportunitățile și obstacolele prezente în planurile naționale sau regionale de dezvoltare rurală, cofinanțate de FEADR. În 2008, Germania (Prof. Thomas VAN ELSEN) a propus un document de sinteză privind agricultura socială în cadrul proiectului SOFAR, acesta fiind actualizat în 2009.

5.1.1

Având în vedere bunurile publice pe care le produce și contribuția ei la dezvoltarea durabilă, agricultura socială ar trebui încurajată și sprijinită de instanțele europene și de guverne. Aceasta presupune instituirea, la diferite niveluri, a unui cadru de reglementare corespunzător și favorabil, recunoașterea valorii adăugate a agriculturii sociale, îmbunătățirea guvernanței acesteia, precum și un mediu favorabil și o cooperare fructuoasă între diversele domenii politice și administrații (domeniul sănătății, cel social, agricultură, ocuparea forței de muncă) la nivel european, național, regional și local. Totodată ar fi de dorit un sprijin orientat din partea autorităților publice și o punere în aplicare integrată a fondurilor structurale în favoarea agriculturii sociale, precum și promovarea și sprijinirea cercetării interdisciplinare sau intensificarea comunicării și a schimbului de experiențe.

5.1.2

În momentul instituirii unui cadru de reglementare, este necesar să se acorde o atenție deosebită problemelor legate de calitatea agriculturii sociale, pentru determinarea unor criterii generale, inclusiv de calitate, pe care trebuie să le îndeplinească acțiunile. În același sens, ar fi de dorit instituirea măsurilor necesare pentru asigurarea unei monitorizări adecvate a agriculturii sociale.

5.1.3

În plus, ar putea fi utilă o structură permanentă creată de Comisia Europeană cu participarea tuturor direcțiilor generale implicate, pentru a încuraja, monitoriza și coordona dezvoltarea agriculturii sociale în Europa. Structuri similare ar putea fi create în statele membre.

5.3.1

Ar trebui promovată și dezvoltată cooperarea la nivel european, demarată prin SOFAR și prin proiectul acțiunii COST 866 - Green Care. Sunt foarte importante producția și schimbul de cunoștințe științifice, profesionale și practice pe teritoriul Europei.

În vederea unor analize mai aprofundate, agricultura socială are nevoie de sprijinul cercetării din domeniile terapiei și medicinei, din domeniul locurilor de muncă sociale din agricultură, precum și din domeniul agriculturii și cel al formării. Această cercetare trebuie să aibă loc în strânsă legătură cu munca pe teren. Rezultatele empirice pozitive obținute în cadrul terapiilor cu ajutorul plantelor și al animalelor trebuie validate prin analize științifice riguroase, pentru a fi recunoscute de lumea medicală. Învățămintele trase din experiențele care privesc eficiența integrării persoanelor în ritmul zilnic și anual al muncii la fermă trebuie documentate și utilizate pentru dezvoltarea ulterioară a agriculturii sociale.

5.3.2

O cercetare interdisciplinară care analizează impactul și avantajele agriculturii sociale din perspective diferite (socială, economică, sanitară, personală), care asigură transferul cunoașterii obținute empiric și integrează actorii de pe teren poate genera idei inovatoare și poate consolida implicarea în agricultura socială. Sprijinul științific pentru proiectele-pilot poate contribui la dezvoltarea unor modele bazate pe întreprinderi individuale sau pe cooperative pentru o întreagă regiune. Ar trebui întreprinse studii și cercetări interdisciplinare pentru a analiza impactul agriculturii sociale, pe de o parte în ceea ce privește economiile posibile pentru sistemele de asigurări de sănătate, pe de altă parte pentru ameliorarea sănătății și bunăstării beneficiarilor prestațiilor agriculturii sociale. Aceste aspecte au făcut deja obiectul unor analize și studii în unele țări, ca de exemplu în Țările de Jos.

5.3.3

Aceste cercetări ar putea avea loc în cadrul viitorului program-cadru Orizont 2020 (2014-2020), având în vedere faptul că acesta ia în considerare aspectele sociale în domeniul cercetării și inovării. Coordonarea și sprijinirea agriculturii sociale prin intermediul Orizont 2020 este extrem de dezirabilă, în condițiile în care acest program ar putea facilita întâlnirile și schimburile dintre cercetătorii din diverse discipline care studiază acest tip de agricultură.

5.5.1

Proiectele inovatoare în domeniul agriculturii sociale se dezvoltă adesea în mod izolat, fără cunoștințe privind proiecte similare și fără schimb de experiență cu acestea. Or este esențială instaurarea și consolidarea unor rețele de agricultură socială pentru a asigura schimbul de experiență între proiecte, a contribui la a le face cunoscute și pentru a valorifica cele mai bune practici. Un prim pas în acest sens a fost realizat în cadrul Rețelei europene pentru dezvoltare rurală. Acest tip de rețea ar trebui consolidat.

5.5.2

În același fel, ar trebui să se promoveze cooperarea și publicațiile comune, precum și o prezență pe internet.

5.5.3

Totodată, ar fi oportune eforturile în direcția unei reprezentări comune a intereselor agriculturii sociale la nivel politic și încurajarea înființării unei organizații-umbrelă la nivel european. O asemenea organizație, care ar include societatea civilă, ar putea facilita schimburile dintre actorii agriculturii sociale și le-ar putea furniza asistență atât la nivel tehnic, cât și administrativ, veghind totodată la promovarea intereselor agriculturii sociale la nivel politic. În acest sens, un rol important le revine organizațiilor agricole.

5.5.4

Toate aceste activități ar putea fi programate și puse în practică în cadrul noii politici de dezvoltare rurală 2014-2020 și s-ar putea baza în special pe Rețeaua europeană de dezvoltare rurală și pe rețelele de dezvoltare rurală ale statelor membre, extinzând astfel inițiativa tematică privind agricultura socială menționată anterior astfel încât să includă și alte state membre.

5.6.1

În cadrul actualei politici de dezvoltare rurală, agricultura socială a putut beneficia de un anumit sprijin, mai cu seamă în cadrul axei III (diversificare) și IV (LEADER), precum și în cadrul axei „incluziune socială” a FSE. Recunoașterea agriculturii sociale ca element de dezvoltare a economiei rurale ar trebui să-i permită să beneficieze de toate acțiunile promovate și finanțate prin fondurile structurale europene (FEADER, FSE, FEDER) și, astfel, să aibă acces la noi surse de finanțare.

5.6.2

Chiar dacă propunerile Comisiei pentru viitoarea perioadă de programare a fondurilor structurale deschid diverse noi perspective, în măsura în care combaterea sărăciei, incluziunea socială, precum și diversificarea activităților agricole sunt menționate ca scopuri explicite ale acestei politici (care pot fi combătute în mod ideal în cadrul agriculturii sociale), pare necesară o subliniere mai clară a rolului agriculturii sociale, atât în viitoarea programare, cât și în contractele de parteneriat, pentru a o sprijini în mai mare măsură. În acest sens, UE și statele membre ar trebui să coordoneze recursul la diverse politici în domeniul agriculturii sociale. În opinia CESE, statele membre și diferitele autorități (naționale și comunitare) însărcinate și răspunzătoare cu gestionarea fondurilor europene ar trebui să-și intensifice colaborarea pentru a elimina obstacolele din calea accesului la fondurile structurale și pentru a facilita acest acces pentru actorii de pe teren.

5.6.3

Noul cadru de programare oferă agriculturii sociale posibilitatea de a-și asigura o finanțare provenită din mai multe fonduri, de-a lungul mai multor ani. În fapt, cadrul strategic comun permite asocierea diverselor fonduri în contextul unei strategii de finanțare multiplă; statele membre ar trebui îndemnate să menționeze agricultura socială în programarea lor și să elaboreze programe specifice pentru a-i permite acesteia să beneficieze în mai mare măsură de diferitele fonduri structurale. Este de o importanță esențială ca autoritățile naționale și locale să fie convinse să profite cu adevărat de asemenea posibilități de finanțare.

Având în vedere cadrul său multidimensional și multifuncțional, agricultura socială și părțile implicate în activitățile ei ar putea obține mari beneficii de pe urma unei abordări cu adevărat integrate, care să faciliteze și să coordoneze mai bine recursul la diversele fonduri, precum și procedurile și demersurile necesare în acest sens.

5.6.4

În acest scop, ar putea fi foarte utilă instaurarea unei politici de comunicare destinată statelor membre, în cadrul dezvoltării rurale, care să cuprindă și activitățile de monitorizare și de elaborare de rapoarte. O altă posibilitate ar putea fi conceperea unui subprogram tematic în cadrul articolului 8 sau consolidarea proiectelor LEADER care au ca obiect agricultura socială.

5.6.5

În sfârșit, diversele direcții generale ar trebui să-și consolideze colaborarea pentru a facilita accesul agriculturii sociale la toate fondurile structurale, eliminând obstacolele care au stat până în prezent în calea accesului agricultorilor la politicile regionale.