11.6.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 177/88

1.1

Din motive de securitate juridică pentru transportatorii aerieni și pentru autoritățile naționale, Comitetul recomandă adoptarea propunerilor privind decizia de înghețare inclusiv pentru 2013 a punerii în aplicare și amânarea cu un an a termenelor de restituire și de raportare a emisiilor pentru 2013.

1.2

De asemenea, se cuvine adoptată exceptarea micilor operatori necomerciali de aeronave, care nu produc decât foarte puține emisii de CO2, precum și autorizarea micilor companii nescutite de a recurge la proceduri administrative simplificate.

1.3

În schimb, în ceea ce privește elementele din propunere care se referă la zborurile spre și dinspre țările terțe pentru perioada 2014-2020, Comitetul nu poate spune același lucru. Este în interesul tuturor părților să fie evitat un război aviatic și/sau comercial și, prin urmare, să se încurajeze mai întâi negocierile pentru găsirea unei soluții globale.

1.4

Dat fiind că zborurile dintre aerodromurile din cadrul SEE vor rămâne acoperite integral de schema UE de comercializare a certificatelor de emisii (EU ETS) pentru sectorul aviației, Comitetul cere instituțiilor SEE:

2.1

Deși deține o proporție relativ redusă – de circa 5% din total – printre sursele de emisii de gaze cu efect de seră, sectorul aviației reprezintă unul dintre poluatorii care cunosc una dintre cele mai rapide creșteri, emisiile aproape dublându-se în ultimii 20 de ani. În plus, dat fiind că potențialul tehnologic de reducere a emisiilor este limitat în sectorul aviației, măsurile bazate pe piață (MBP), printre altele, permit acestui sector să contribuie la reducerea emisiilor, companiile aeriene compensând la nivel mondial creșterea puternică a emisiilor lor prin finanțarea voluntară a reducerilor de emisii în alte sectoare.

2.2

Inclusiv ca urmare a implicării UE, între altele prin suspendarea – la începutul lui 2013, prin așa-numita decizie suspensivă – a Directivei 2008/101/CE (reglementarea privind schema de comercializare a certificatelor de emisii în sectorul aviației) pentru transportatorii aerieni ale căror aeronave zboară spre sau dinspre Spațiul Economic European (SEE), Adunarea Organizaţiei Aviaţiei Civile Internaţionale (OACI) a luat la 4 octombrie 2013 decizia ca, prin utilizarea foii de parcurs adoptate pentru 2016 (anul în care va avea loc următoarea reuniune trienală a OACI), să pregătească la nivel mondial un mecanism bazat pe piață pentru emisiile sectorului aviatic internațional, pe care, în cazul aprobării, să-l aplice începând cu 2020. Între timp, statele sau grupurile de țări, cum ar fi UE, pot adopta dispoziții provizorii, dar nu a putut fi găsit niciun compromis cu privire la modalitățile precise pentru a se ajunge la acestea.

2.3

Aceste evoluții sunt conforme cu avizele anterioare (2) ale Comitetului: de la afirmația din 2006 („Pentru ca sistemul de comercializare a certificatelor de emisii să fie aplicat la nivel mondial, ar trebui introdus prin intermediul Organizaţiei Aviaţiei Civile Internaţionale. În cazul în care acest aspect este considerat adecvat în momentul negocierilor, introducerea pentru traficul aerian intracomunitar ca prim pas practic în această direcție ar putea reprezenta o opțiune fezabilă.”), trecând prin cea din 2007 [„Prin includerea sectorului aviației în Sistemul european de comercializare a cotelor de emisii (ETS), sistemul însuși devine în mod potențial mai puternic și consolidat, ca model de referință pentru lupta împotriva emisiilor de CO2 la nivel global.”], se ajunge la cea din 2013: „Comitetul salută așadar inițiativa de a suspenda aplicarea schemei ETS companiilor aeriene care efectuează zboruri având ca destinație și provenind din Spațiul Economic European (SEE), în așteptarea încheierii negocierilor internaționale”.

3.1

Date fiind rezultatele Adunării Organizației Aviaţiei Civile Internaţionale (OACI) din cadrul Națiunilor Unite, care a avut loc între 24 septembrie și 4 octombrie 2013, Comisia Europeană propune adaptarea ariei geografice de aplicare a schemei de comercializare a certificatelor de emisii (ETS) în sectorul aviației până la introducerea unui sistem mondial de comercializare.

3.2

Propunerea Comisiei urmărește să dea un nou impuls dezvoltării unui sistem mondial. În propunere nu se face nicio distincție între întreprinderi pe criteriul naționalității.

3.3

La început, schema UE de comercializare a certificatelor de emisii pentru sectorul aviației era aplicabilă pentru întreaga distanță parcursă în cadrul zborurilor cu plecare din și cu aterizare în aeroporturile din SEE, inclusiv zboruri spre sau dinspre țări terțe. În conformitate cu Decizia nr. 377/2013/UE (cunoscută ca decizia suspensivă), pentru 2012 schema se referea temporar doar la zborurile din interiorul SEE, și nu la zborurile spre sau dinspre țări terțe.

3.4

Comisia propune păstrarea aceluiași domeniu de aplicare și pentru 2013. În plus, se propune prelungirea cu un an a termenului acordat companiilor aeriene în ceea ce privește raportarea și restituirea emisiilor pentru 2013.

3.5

Pentru perioada 2014-2020, domeniul propus se referă – pe lângă cel menționat mai sus pentru 2013 – și la zborurile spre și dinspre țările din afara SEE pentru segmentele de zbor parcurse deasupra țărilor din SEE. Propunerea descrie modalitățile de punere în practică a acestor dispoziții.

3.6

De asemenea, propunerea ar avea alte trei consecințe:

3.7

În sfârșit, Comisia propune ca micii operatori necomerciali de aeronave, care nu produc decât foarte puține emisii de CO2, să fie scutiți de schema de comercializare a certificatelor de emisii pentru aviație. Micile companii cărora nu li se aplică această scutire vor avea posibilitatea să recurgă la proceduri administrative simplificate.

4.1

Prin decizia suspensivă, schema de comercializare a certificatelor de emisii pentru sectorul aviației se aplică temporar doar zborurilor în interiorul SEE, și nu celor spre și dinspre țări terțe. Comisia propune păstrarea aceluiași domeniu de aplicare și pentru 2013. În plus, se propune prelungirea cu un an a termenului acordat companiilor aeriene în ceea ce privește raportarea și restituirea certificatelor de emisie pentru 2013. Ținând seama de securitatea juridică necesară operatorilor de aeronave și autorităților naționale, CESE consideră că aceste propuneri sunt foarte potrivite, preconizând, ca atare, adoptarea lor.

4.2

Dat fiind că zborurile dintre aerodromurile SEE vor continua să cadă sub incidența schemei de comercializare a certificatelor de emisii, Comitetul cere instituțiilor UE și SEE să convină fără întârziere asupra instituirii cerului unic european (3), pentru a elimina emisiile inutile cauzate de devierile și întârzierile determinate de controlul traficului aerian.

4.3

Comitetul salută cu multă satisfacție exceptarea micilor operatori necomerciali de aeronave, care nu produc decât foarte puține emisii de CO2, precum și autorizarea micilor companii nescutite de a recurge la proceduri administrative simplificate.

4.4

În schimb, în ceea ce privește elementele din propunere care se referă la zborurile spre și dinspre țările terțe pentru perioada 2014-2020, Comitetul nu poate spune același lucru. Este în interesul tuturor părților să fie evitat un război aviatic și/sau comercial și, prin urmare, să se încurajeze mai întâi negocierile pentru găsirea unei soluții globale.

4.4.1

Chiar din datele menționate în analiza de impact privind dezbaterile din 2013 din cadrul OACI rezultă că, date fiind raporturile de forțe și punctele de vedere exprimate, trebuie acționat cu foarte multă precauție pentru a se ajunge în 2016 la rezultatul global scontat. Niciodată obiectivul nu a fost atât de aproape, dar există numeroase exemple de întârzieri în trecut, iar reușita nu poate fi garantată!

4.4.2

A anunța însă pur și simplu statele terțe – pentru că, la urma urmei, este vorba de o acțiune unilaterală a UE, în cazul în care această parte a propunerii este adoptată – că operatorii lor aerieni trebuie să plătească pentru emisiile de CO2 pe care le produc în spațiul aerian al SEE ar fi foarte dificil și reprezintă o cale care ar trebui avută în vedere numai în urma negocierilor bilaterale și/sau multilaterale, în conformitate cu articolul 16 litera a) din Rezoluția OACI, pentru a se evita riscul unui război aviatic/comercial la nivel global.

4.4.3

Deși SEE este îndreptățit din punct de vedere juridic să pună în aplicare propunerile, și administrația Statelor Unite este îndrituită ca, pe baza Emissions Trading Scheme Prohibition Act („Thune Bill”), să interzică operatorilor aerieni înregistrați în Statele Unite să se conformeze legislației UE privind schema de comercializare a certificatelor de emisii, pentru a nu mai vorbi de reacțiile Chinei și Indiei, care și-au manifestat împotrivirea în momentul adoptării Rezoluției OACI din 4 octombrie 2013. În această etapă nu este însă necesară modificarea conținutului propunerii Comisiei.

5.1

Se pare că, în anexa I – Glosar – a analizei de impact [SWD(2013) 430 final, p.51, EN], definițiile noțiunilor extra-EEA flights și intra – EEA flights au fost inversate din greșeală.