19.2.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 65/105

—

având în vedere articolul 19 din Declarația Universală a Drepturilor Omului (DUDO), articolul 19 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice (PIDCP) și articolul 10 din Convenția pentru protecția diversității expresiilor culturale,

—

având în vedere articolul 13 din Convenția Organizației Națiunilor Unite privind Drepturile copilului, care recunoaște dreptul la libertatea de exprimare al copiilor,

—

având în vedere rezoluția Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU din 28 martie 2008 (7/36) referitoare la extinderea mandatului raportorului special privind promovarea și protecția dreptului la libertatea de opinie și de exprimare (1),

—

având în vedere rapoartele Raportorului special al ONU, Frank La Rue, privind promovarea și protecția dreptului la libertatea de opinie și de exprimare (2), ce subliniază, de asemenea, aplicabilitatea normelor și standardelor internaționale privind dreptul la libertatea de opinie și de exprimare în cazul internetului, considerat drept mijloc de comunicare,

—

având în vedere rezoluția Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU din 5 iulie 2012 , intitulată „The promotion, protection and enjoyment of human rights on the Internet” (3) (Promovarea, protecția și exercitarea drepturilor omului pe internet), care recunoaște importanța protecției drepturilor omului și libera circulație a informațiilor în mediul online,

—

având în vedere raportul din 21 martie 2011 al Reprezentantului special al ONU, John Ruggie, privind problema drepturilor omului și societățile transnaționale și alte întreprinderi comerciale, intitulat „Principiile directoare privind afacerile și drepturile omului: implementarea cadrului Organizației Națiunilor Unite «Protecție, respect și remediere»” (4),

—

având în vedere Rezoluția S/RES/1738 a Consiliului de Securitate al ONU privind atacurile, în conflictele armate, împotriva jurnaliștilor, profesioniștilor din mass-media și personalului asociat (5), din 23 decembrie 2006,

—

având în vedere Convenția de la Geneva din 12 august 1949 (6), în special articolul 79 din Protocolul adițional I al acesteia, privind protecția jurnaliștilor angajați în misiuni profesionale periculoase în zone de conflict armat,

—

având în vedere Planul de acțiune al ONU pentru siguranța jurnaliștilor și problema impunității, adoptat la 12 aprilie 2012 de Comitetul directorilor executivi din cadrul ONU (7),

—

având în vedere Rezoluția 1920(2013) a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei privind „Situația libertății mass-mediei în Europa”, adoptată la 24 ianuarie 2013,

—

având în vedere activitatea desfășurată de Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) pentru libertatea mass-mediei și, în special, rapoartele reprezentantului său pentru libertatea mass-mediei,

—

având în vedere rapoartele elaborate de ONG-uri referitoare la mass-media, cum ar fi cele ale organizației „Reporteri fără frontiere” (Indicii libertății presei) și ale organizației Freedom House (rapoartele privind libertatea presei), dar și ale Institutului Internațional de Presă (programul „Death Watch” și raportul anual al libertății presei la nivel mondial),

—

având în vedere rezoluția sa din 6 februarie 2013 referitoare la „Responsabilitatea socială a întreprinderilor: promovarea intereselor societății și calea către o redresare durabilă și favorabilă incluziunii” (8),

—

având în vedere Rezoluția sa din 6 februarie 2013 referitoare la „Responsabilitatea socială a întreprinderilor: un comportament responsabil și transparent al întreprinderilor și o creștere economică durabilă” (9),

—

având în vedere Rezoluția sa din 13 decembrie 2012 referitoare la Raportul anual privind drepturile omului în lume și politica Uniunii Europene în această privință (10),

—

având în vedere Rezoluția sa din 22 noiembrie 2012 referitoare la Conferința Mondială privind Telecomunicațiile Internaționale (WCIT-12) a Organizației Internaționale a Telecomunicațiilor și la eventuala extindere a sferei de aplicare a regulamentelor internaționale în materie de telecomunicații (11),

—

având în vedere Rezoluția sa din 11 decembrie 2012 referitoare la „O strategie privind libertatea digitală în politica externă a UE” (12),

—

având în vedere Cadrul strategic și Planul de acțiune privind drepturile omului și democrația (11855/2012), adoptate de Consiliu la 25 iunie 2012,

—

având în vedere Recomandarea sa din 13 iunie 2012 adresată Consiliului referitoare la Reprezentantul Special al Uniunii Europene pentru drepturile omului (13),

—

având în vedere declarația Înaltului Reprezentant, Catherine Ashton, în numele Uniunii Europene, cu ocazia Zilei Mondiale a Libertății Presei (14),

—

având în vedere Comunicarea comună a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate și a Comisiei Europene către Parlamentul European și Consiliu din 12 decembrie 2011, intitulată „Drepturile omului și democrația în centrul acțiunilor externe ale Uniunii Europene – către o abordare mai eficientă” (COM (2011)0886),

—

având în vedere comunicarea din 12 decembrie 2011 a comisarului pentru Agenda digitală privind Strategia „No Disconnect” (15),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor din 25 octombrie 2011, intitulată „O nouă strategie a UE (2011-2014) pentru responsabilitatea socială a întreprinderilor” (COM(2011)0681),

—

având în vedere Rezoluția sa din 7 iulie 2011 referitoare la politicile externe ale UE în favoarea democratizării (16),

—

având în vedere Comunicarea comună a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate și a Comisiei din 25 mai 2011, intitulată „Un răspuns nou în contextul schimbărilor din țările vecine” (COM(2011)0303),

—

având în vedere Rezoluția sa din 16 decembrie 2008 referitoare la educarea privind mijloacele de informare din mediul digital (17),

—

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1889/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 decembrie 2006 de instituire a unui instrument de finanțare pentru promovarea democrației și drepturilor omului la scară mondială (IEDDO) (18), precum și toate celelalte instrumente de finanțare externă ale UE,

—

având în vedere Rezoluția sa din 14 februarie 2006 privind clauza referitoare la drepturile omului și democrația în acordurile Uniunii Europene (19),

—

având în vedere rezoluțiile sale privind o serie de cazuri stringente de încălcare a drepturilor omului, a democrației și a statului de drept, inclusiv rezoluțiile sale specifice pentru anumite țări prin care își manifestă îngrijorarea cu privire la libertatea presei și a media, în special în privința detenției jurnaliștilor și a bloggerilor;

—

având în vedere articolul 11 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, în special prevederea conform căreia „Libertatea și pluralismul mijloacelor de informare în masă sunt respectate”;

—

având în vedere articolele 3 și 21 din Tratatul privind Uniunea Europeană și articolul 207 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

—

având în vedere orientările Uniunii Europene în domeniul drepturilor omului,

—

având în vedere Convenția europeană a drepturilor omului a Consiliului Europei și negocierile în curs de desfășurare pentru aderarea UE la această convenție,

—

având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe (A7-0176/2013),

A.

întrucât dreptul la libertatea de exprimare este un drept universal al omului, care stă la baza democrației și este esențial pentru realizarea altor drepturi la care aspiră oamenii din întreaga lume, cum ar fi dezvoltarea, demnitatea și împlinirea fiecărei ființe umane;

B.

întrucât restricțiile privind libertatea de exprimare au consecințe grave, ar trebui să fie foarte limitate și pot fi justificate numai dacă se respectă o serie de condiții precise și stricte, prevăzute de o legislație care este considerată ea însăși legitimă în temeiul dreptului internațional; întrucât libertatea de exprimare este un drept fundamental și este strâns legată de libertatea și pluralismul presei și al mass-mediei; întrucât statele care au aderat la Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice (PIDCP) și la Convenția Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) sunt obligate să se asigure că sunt garantate independența, libertatea și pluralismul presei și mijloacelor media;

C.

întrucât platformele media sunt esențiale pentru exercitarea dreptului la libertatea de exprimare; întrucât presa independentă, ca manifestare colectivă a libertății de exprimare, este unul dintre actorii majori ai peisajului mediatic și are rol de santinelă a democrației;

D.

întrucât libertatea presei, a mass-media, a sectorului digital și a jurnalismului este considerată un bun public;

E.

întrucât platformele media (digitale) au un caracter din ce în ce mai global și au număr din ce în ce mai mare de utilizatori;

F.

întrucât internetul și mass-media sunt instrumente folosite de apărătorii drepturilor omului;

G.

întrucât neutralitatea internetului este un principiu esențial pentru caracterul deschis al internetului, încurajând comunicarea prin asigurarea concurenței și transparenței, neutralitatea acestuia este, de asemenea, benefică pentru oportunitățile de afaceri și stimulează inovația, crearea de locuri de muncă și creștere economică;

H.

întrucât libertatea cuvântului și de exprimare, libertatea mediei și a jurnaliștilor sunt amenințate în toată lumea și întrucât jurnaliștii sunt adesea apărători ai drepturilor omului și promotori ai libertății de asociere, de gândire și ai libertății religioase și a convingerilor; întrucât, cu toate acestea, ziariștii sunt adesea persecutați și deținuți în închisori;

I.

întrucât noile platforme media digitale și online au contribuit la creșterea diversității și a pluralismului;

J.

întrucât trebuie optimizate eforturile și programele UE de promovare și de protecție a libertății presei și a mass-mediei în toată lumea, plecând de la activitatea valoroasă a societății civile și a organizațiilor de jurnaliști;

K.

întrucât UE este credibilă pe scena mondială numai dacă libertățile presei și ale mass-media sunt protejate și respectate și în interiorul Uniunii;

1.

recunoaște faptul că guvernele sunt responsabilii principali pentru garantarea și protejarea libertății presei și a mass-mediei; subliniază că guvernele au, de asemenea, responsabilitatea principală pentru îngrădirea libertății presei și a media, iar în cele mai grave cazuri, recurg din ce în ce mai frecvent la presiuni juridice pentru a restricționa această libertate, de exemplu abuzând de legislația antiterorism sau antiextremism și de legile privind securitatea națională, trădarea sau subversiunea; observă faptul că trebuie să se realizeze un echilibru între problemele de securitate națională și libertatea de informare, pentru a preveni abuzurile și a pentru a garanta independența presei și a mass-mediei; recunoaște că imperiile mediatice deținute de politicieni sunt uneori abilitate să desfășoare campanii de dezinformare; subliniază că este esențial ca presa și mass-media să poată funcționa independent și fără presiuni de natură politică și financiară; este alarmat de faptul că, potrivit celor mai recente clasamente anuale și rapoarte de analiză (a se vedea lista din anexa de la finalul raportului A7-0176/2013), calificativele acordate libertății presei și a mass-mediei în diferite țări din interiorul și din afara Europei înregistrează o tendință generală descrescătoare;

2.

subliniază faptul că mass-media liberă, independentă și pluralistă, atât online, cât și cea tradițională, reprezintă una dintre componentele fundamentale ale democrației și pluralismului; recunoaște importanța resurselor de informare, ca garanții reale ale libertății și pluralismului mass-mediei; subliniază faptul că menținerea și consolidarea libertății și a independenței mass-mediei în lume constituie un interes comun; constată că rolul mass-mediei libere și independente și schimburile libere de informații sunt deosebit de importante în contextul schimbărilor democratice care au loc în regimurile nedemocratice;

3.

regretă faptul că în întreaga lume jurnaliștii sunt frecvent răniți, uciși sau supuși unor abuzuri grave, adesea agresorii nefiind pedepsiți; subliniază, așadar, că trebuie combătută impunitatea; subliniază că autoritățile nu se pot ocupa de amenințările și violențele împotriva jurnaliștilor și nu le pot asigura siguranța decât dacă autoritățile politice, judiciare și de poliție iau măsuri ferme împotriva celor care atacă jurnaliști și activitatea lor; subliniază că impunitatea afectează nu doar libertatea presei, ci și activitatea zilnică a jurnaliștilor, creând un climat de teamă și de autocenzură; consideră că UE ar trebui să ia o poziție mai fermă împotriva țărilor care permit în mod constant impunitatea unor astfel de acte și solicită tuturor statelor membre să garanteze siguranța jurnaliștilor;

4.

subliniază că legile, reglementările statutare, intimidarea, amenzile și proprietatea presei concentrată în mâinile politicienilor sau ale altor persoane cu interese contradictorii, toate acestea constituie elemente ce pot limita libertatea de a obține informații sau de a avea acces la acestea, sau pot conduce la amenințări la adresa libertății de exprimare;

5.

subliniază faptul că guvernele pot exercita o presiune indirectă asupra presei și mass-mediei; consideră că, în multe țări, mass-media se bazează foarte mult pe publicitatea oferită de guvern, care poate deveni ulterior un instrument de presiune împotriva sa, și că acordarea de licențe sau impunerea de sancțiuni fiscale pot fi, de asemenea, folosite pentru a restricționa funcționarea mass-mediei care are atitudini critice;

6.

regretă faptul că incriminarea exprimării este din ce în ce mai frecventă; reamintește că jurnaliștii din întreaga lume sunt frecvent deținuți în închisori din cauza activității lor; este la curent cu faptul că legile privind defăimarea, blasfemia și legislația penală referitoare la defăimare, precum și legile care se referă la „stricarea imaginii țării de origine în străinătate” sau la „propaganda homosexuală” sunt folosite pentru a trimite în detenție sau pentru a cenzura jurnaliștii și pentru a bloca libera exprimare; regretă faptul că cenzura stimulează autocenzura; solicită încetarea hărțuirii jurnaliștilor, care ar trebui să își poată desfășura activitatea în mod independent, fără să se teamă de violențe și de recriminări, precum și eliberarea imediată a tuturor jurnaliștilor și bloggerilor deținuți în închisori ca urmare a activității lor;

7.

condamnă cu fermitate faptul că mulți jurnaliști nu au acces la asistență juridică, deși profesia lor se află din ce în ce mai frecvent în prima linie în lupta pentru drepturile omului, în mediul online sau offline;

8.

consideră că tendința de concentrare a proprietății mass-mediei în conglomerate de mari dimensiuni reprezintă o amenințare la adresa libertății și a pluralismului mass-mediei, în special odată cu apariția, în paralel, a digitalizării; subliniază importanța unei structuri mediatice de bază deschise și favorabile, precum și a existenței unor autorități de reglementare independente;

9.

recunoaște potențialul fundațiilor private și a ONG-urilor în sprijinirea jurnalismului de calitate și în stimularea inovării;

10.

subliniază că întreprinderile au noi responsabilități într-o lume conectată global și digital, dar se confruntă și cu noi provocări, în domenii care erau în mod tradițional apanajul autorităților publice; este la curent cu faptul că ordinele guvernamentale de blocare care afectează conținuturile și serviciile online exercită o presiune asupra independenței editoriale și a continuității serviciului;

11.

este la curent că, mult prea des, mass-media este utilizată ca instrument tradițional de propagandă sau este implicată în astfel de instrumente și că, în special în ceea ce privește mijloacele mass-media publice, independența financiară și politică sunt esențiale, la fel ca și pluralismul; subliniază faptul că mass-media publică liberă și independentă joacă un rol esențial în consolidarea democrației, în maximizarea implicării societății civile în dezbaterile publice și în participarea democratică a cetățenilor;

12.

încurajează elaborarea de coduri etice pentru jurnaliști și pentru persoanele implicate în managementul centrelor media, pentru a asigura independența totală a jurnaliștilor și a organismelor mass-media; recunoaște importanța aplicării acestor coduri prin înființarea unor organisme de reglementare independente;

13.

recunoaște impactul potențial al mass-mediei actuale din ce în ce mai digitalizate și influența asupra puterii conferite persoanelor obișnuite, prin creșterea nivelului de informare și de gândire critică, și este conștient de faptul că aceste fenomene le creează anxietate celor aflați la putere;

14.

recunoaște rolul fundamental al platformelor mass-media digitale și online în revoltele împotriva regimurilor dictatoriale din ultimii ani;

15.

subliniază că accesul la informații, în mediul online, dar și offline, este necesar pentru evoluția opiniilor și a exprimării acestora, precum și pentru exprimarea și comunicarea conținuturilor prin intermediul platformelor media, întrucât acestea constituie modalități esențiale de monitorizare a puterii;

16.

recunoaște că digitalizarea mijloacelor mass-media și a informației a lărgit sfera de influență și impactul acestora, dar în același timp, linia de demarcație dintre informație și opinie a devenit mai neclară; constată o creștere semnificativă a conținuturilor generate de utilizatori și a jurnalismului practicat de cetățeni;

17.

consideră că digitalizarea presei și a mijloacelor mass-media adaugă noi dimensiuni în peisajul mediatic, ridicând probleme legate de accesul la informații și de calitatea, obiectivitatea și protecția acestora;

18.

subliniază că digitalizarea facilitează accesul la informații, controlul funcționarilor oficiali, difuzarea largă a datelor și a documentației, precum și aducerea în atenția publicului a unor nedreptăți sau cazuri de corupție;

19.

subliniază că pentru a debloca întregul potențial al infrastructurilor TI, este nevoie de interoperabilitate globală și de reglementări adecvate, aceste elemente TIC trebuind incluse în mijloacele media existente sau viitoare, împreună cu condiții fundamentale precum independența, pluralitatea și diversitatea;

20.

regretă toate încercările de creare a diferite forme de „internet închis”, deoarece acestea reprezintă încălcări grave ale dreptului la informare; îndeamnă toate autoritățile să se abțină de la astfel de încercări;

21.

este îngrijorat de supravegherea în masă, de cenzura în masă și de tendințele de blocare și filtrare care nu numai că afectează mass-media și activitatea jurnaliștilor și a bloggerilor, ci și perturbă activitatea societății civile în demersurile acesteia vizând importante transformări politice, economice și sociale; condamnă toate arestările și tentativele de arestare a bloggerilor; consideră că astfel de acțiuni constituie un atac la adresa libertății de exprimare și de opinie;

22.

regretă faptul că numeroase tehnologii și servicii utilizate în țări terțe pentru a încălca drepturile omului prin cenzurarea informațiilor, supraveghere în masă, monitorizare, precum și prin urmărirea și localizarea cetățenilor și a activităților acestora în rețelele de telefonie (mobilă) și pe internet, provin din UE; îndeamnă Comisia să ia toate măsurile necesare pentru a pune capăt acestui „comerț cu arme digitale”;

23.

subliniază necesitatea unei mai bune înțelegeri a rolului intermediarilor și a responsabilităților acestora; consideră că autoritățile de reglementare a pieței pot contribui la menținerea concurenței, dar că este necesară, de asemenea, explorarea unor noi modalități de implicare a actorilor privați pentru a păstra valoarea publică a informației; recunoaște că autoreglementarea poate implica riscuri specifice atunci când lipsește un control (democratic);

24.

subliniază că platformele și serviciile digitale și cele bazate pe date (computerizate), cum ar fi motoarele de căutare, sunt în proprietate privată, astfel încât este nevoie de transparență pentru a păstra valoarea publică a informației și pentru a preveni restricționarea accesului la informații și a libertății de exprimare;

25.

subliniază necesitatea semnalării neregulilor și a protecției surselor, precum și necesitatea ca UE să acționeze în această direcție la nivel global;

26.

condamnă cu fermitate orice încercare de a folosi internetul sau rețelele de socializare on line pentru promovarea și stimularea activităților teroriste; îndeamnă autoritățile să adopte o poziție fermă în acest sens;

27.

subliniază că promovarea și protecția libertății presei și a mass-mediei la nivel global sunt esențiale pentru ca UE să fie considerată o comunitate de valori; subliniază că UE trebuie să își demonstreze o autoritate politică maximă, pentru a asigura protecția jurnaliștilor la nivel global;

28.

consideră că UE trebuie să-și asume un rol de lider în asigurarea independenței, pluralismului și diversității media și în apărarea statutului, libertății și securității jurnaliștilor și a bloggerilor; subliniază că, în acest scop, UE nu trebuie să intervină în conținut, ci mai degrabă trebuie să susțină crearea unui mediu propice și să elimine restricțiile libertății de exprimare la nivel global;

29.

subliniază cu îngrijorare faptul că, în ultimii ani, unele mijloace de comunicare în masă, mai ales din UE, au ajuns chiar ele să fie monitorizate pentru comportament neetic și presupus ilegal; consideră că UE poate avea o influență doar dacă își soluționează mai întâi problemele de pe teritoriul său;

30.

încurajează Comisia să continue să monitorizeze atent independența presei și a mijloacelor mass-media din statele membre;

31.

consideră că, deși UE se ocupă de libertatea presei și a mass-mediei printr-o serie de politici și programe, nu se acordă o atenție specifică de ansamblu asupra acestei problematici, și nici o viziune și valori de referință coerente care să-i ghideze acțiunea;

32.

consideră că lipsa unei strategii globale generează fragmentare și riscuri, în detrimentul unor principii politice importante, precum transparența și răspunderea;

33.

solicită insistent Comisiei, în special DG DEVCO, precum și Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE) să îmbunătățească cooperarea și coordonarea programării, în special prin crearea unor sinergii între activitatea politică și cea diplomatică și prin implementarea în comun a finanțării și a proiectelor, inclusiv prin monitorizare și evaluare; solicită Comisiei să amelioreze analiza și evaluarea programării anterioare, actuale și viitoare și să facă publice rezultatele;

34.

solicită o trecere de la finanțarea ad-hoc a proiectelor la o abordare mai viabilă, care să implice și donatori și interlocutori privați; recunoaște necesitatea unei perspective asupra programării adaptate în funcție de fiecare țară, la nivel național și regional;

35.

îndeamnă UE să joace un rol mai important, în special în relația cu țările candidate, dar și în relațiile cu țările din vecinătatea sa imediată din sud și din est, precum și în contextul negocierilor comerciale și de asociere; invită UE să adopte o strategie prin care să monitorizeze atent și să reacționeze la schimbările legislative care limitează pluralismul și libertatea presei în țările terțe;

36.

subliniază faptul că instrumentele financiare externe existente, cum ar fi IEDDO, instrumentele geografice și altele, trebuie utilizate în mod flexibil pentru a contribui la consolidarea societății civile; subliniază că asumarea răspunderii și construcția capacităților la nivel local sunt esențiale pentru o dezvoltare și un progres sustenabile;

37.

subliniază faptul că UE trebuie să sprijine educația și formarea celor care elaborează politicile și reglementările, precum și mass-media din țările terțe, pentru a promova libertatea presei și a mass-mediei și forme de reglementare a pieței adecvate și neutre din punct de vedere tehnologic, reamintind în special că, în perioade de tranziție, libertățile sunt adesea limitate în numele stabilității și securității;

38.

subliniază faptul că dezvoltarea mass-media și crearea unui cadru propice pentru libertatea de exprimare ar trebui să constituie o parte importantă a dialogului UE la nivel de țară; subliniază că, în acordurile de comerciale, de parteneriat, de cooperare și de asociere cu țările terțe precum și în programele de ajutor, trebuie respectate valori de referință și condiționalități clare, în conformitate cu articolul 21 din TUE; îndeamnă SEAE și Comisia să respecte și să pună în aplicare rapoartele și recomandările Parlamentului cu privire la negocierile pentru astfel de acorduri; reamintește faptul că, pentru a asigura credibilitatea și eficacitatea UE în relațiile și interacțiunile sale cu alte state și țări, este esențial să se promoveze coerența, coordonarea și transparența între Parlament, SEAE și Comisie în ceea ce privește punerea în aplicare și monitorizarea acestor drepturi fundamentale ale omului;

39.

invită Comisia să acorde prioritate combaterii impunității în programele sale privind libertatea de exprimare și libertatea media, inclusiv prin furnizarea de asistență în investigarea infracțiunilor comise împotriva jurnaliștilor, prin constituirea unor fonduri pentru apărarea în instanță și prin furnizarea de expertiză;

40.

consideră că finanțarea UE nu ar trebui să se limiteze la organizațiile internaționale specializate (intermediare), ci ar trebui să includă și organizațiile locale;

41.

invită Comisia să-și revizuiască clauzele de confidențialitate în finanțările pentru drepturile omului în contextul presei și al mass-mediei, întrucât acestea pot lăsa o marjă de manevră pentru discreditarea a jurnaliștilor, a centrelor media și a ONG-urilor, prejudiciind astfel, și credibilitatea activităților UE în domeniul drepturilor omului, care sunt prin natura lor deschise și transparente;

42.

subliniază că programele vizând presa și mass-media trebuie să se concentreze și asupra îmbunătățirii structurilor (publice și juridice) și a susținerii întreprinderilor mass-media locale, pentru a mări transparența, independența, capacitatea de a fi sustenabile, profesionalismul și deschiderea acestora; subliniază faptul că politicile UE în domeniul mass-media ar trebui, de asemenea, să urmărească maximizarea pluralismului și a diversității prin intermediul susținerii mijloacelor de comunicare independente și emergente;

43.

reamintește faptul că libertatea de exprimare și pluralismul mass-mediei, inclusiv pe internet, sunt valori europene fundamentale; subliniază importanța fundamentală a libertății presei și a mass-mediei în politica de extindere a UE, precum și importanța libertăților digitale în acest context, având în vedere faptul că aceste libertăți constituie drepturi ale omului și, în consecință, fac parte din criteriile politice de la Copenhaga;

44.

consideră că UE ar trebui să includă în asistența sa electorală și componente de susținere, de exemplu prin promovarea cooperării între organismele de management electoral din țările terțe și presă, astfel încât să se îmbunătățească transparența și legitimitatea proceselor electorale și a rezultatelor;

45.

consideră că, în țările aflate în tranziție, UE ar trebui să se axeze pe libertatea presei și a mass-mediei în contextul proceselor de reconciliere și reconstrucție;

46.

își exprimă aprobarea și aprecierea călduroasă privind activitatea importantă a mai multor organizații internaționale (de jurnaliști) care se ocupă de problema libertății presei și a mass-mediei și subliniază că acestea trebuie să beneficieze de sprijinul deplin al UE, având în vedere caracterul esențial al activităților lor de legătură;

47.

solicită SEAE să utilizeze în mod optim angajamentul UE în forurile multilaterale axate pe libertatea presei, a mijloacelor media și pe libertățile digitale, cum ar fi Consiliul Europei și OSCE, dar și în cadrul ONU;

48.

îndeamnă Comisia, Consiliul și SEAE să adopte cât mai curând o strategie privind libertatea presei și a mass-mediei în cadrul politicii externe a UE și să integreze recomandările din prezentul raport în viitoarele orientări privind libertatea de exprimare (online și offline);

49.

cere ca prezentul raport să fie citit și luat în considerare împreună cu rezoluția sa „O strategie privind libertatea digitală în politica externă a UE”;

50.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate/Vicepreședintele Comisiei, Serviciului European de Acțiune Externă, Reprezentantului Special al UE pentru Drepturile omului, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Biroului Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile omului, UNESCO, Consiliului Europei și Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa.