21.10.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 389/50

1.1.

CESE salută cu entuziasm comunicarea privind „Digitalizarea industriei europene” (1). Comitetul consideră că întregul pachet (2) reprezintă primul pas dintr-un vast program european de lucru care urmează să fie realizat în strânsă cooperare între toate părțile interesate publice și private.

1.2.

CESE își exprimă aprecierea pentru viziunea strategică coerentă și ambițioasă cu privire la politica industrială de care dă dovadă comunicarea, precum și pentru faptul că ea se concentrează asupra a patru chestiuni centrale: (1) tehnologiile și platformele; (2) standardele și arhitecturile de referință; (3) coeziunea geografică, tradusă printr-o rețea de centre de inovare regionale; (4) competențe la toate nivelurile.

1.3.

Urgența reiese din analiza efectuată de Comisia Europeană. Comisia subliniază punctele forte ale industriei digitale europene, însă exprimă totodată temerea că valoarea adăugată ar putea să migreze masiv dinspre actorii industriali către proprietarii de platforme digitale specializate și subliniază absența unor standarde comune și a unor soluții interoperabile. De asemenea, este mare nevoie de competențe digitale.

1.4.

Industria 4.0 (cea de a patra revoluție industrială) este, prin esența sa, un proces ascendent. Însă sectorul public ar trebui să elaboreze orientări strategice și are un rol decisiv în calitate de autoritate de reglementare, facilitator și susținător financiar.

1.5.

Digitalizarea și Industria 4.0 afectează profund modelele de afaceri și întregul context în care funcționează întreprinderile în prezent. Sensibilizarea și existența unui scop comun în rândul tuturor părților interesate sunt aspecte extrem de importante: pe lângă întreprinderi, ele privesc partenerii sociali de la toate nivelurile, mediul academic, institutele de cercetare, actorii publici regionali și locali, sectorul educației și consumatorii.

1.6.

Nicio țară europeană nu este capabilă să valorifice cu succes pe cont propriu toate oportunitățile aduse de era digitală. Europa, în ansamblu, reprezintă dimensiunea critică, fiind comparabilă cu marile piețe, cum ar fi SUA și China. Digitalizarea industriei necesită o strategie industrială comună pentru UE și statele membre. Acest lucru ar trebui să contribuie la consolidarea bazei industriale a Europei, să atragă noi investiții și să determine repatrierea investițiilor și a locurilor de muncă. Această strategie va menține atenția Europei asupra obiectivului de a obține o cotă a producției industriale de 20 % din PIB până în 2020.

1.7.

Este esențial să existe un mediu sigur și predictibil. Întreprinderile nou-înființate (start-ups) și cele aflate în proces de extindere (scaled-ups) merită o atenție deosebită. Consiliul, în special Consiliul Competitivitate, ar trebui, la inițiativa Comisiei Europene, să decidă de urgență cu privire la o strategie industrială 4.0 a UE și o piață unică digitală (DSM), care să înlocuiască fragmentarea actuală ce rezultă din 28 de politici digitale. DSM ar trebui să fie o parte integrantă a pieței unice restructurate, pentru a se evita fragmentarea mediului digital european.

1.8.

Cooperarea este esențială. Platformele 4.0 naționale și regionale trebuie să reunească toți actorii relevanți. Fiecare ar trebui să își dezvolte propriile caracteristici într-un cadru comun al UE. Ar trebui promovate parteneriatele de orice tip, sinergiile și formarea de clustere, acordurile transfrontaliere și ar trebui stabilit un nivel de referință european.

1.9.

În aceeași ordine de idei, trebuie promovate parteneriatele public-privat și proiectele importante de interes european comun (3), precum și inițiativele privind guvernarea electronică.

1.10.

Amplificarea discrepanțelor dintre statele membre în ceea ce privește producția industrială și performanțele tehnologice este îngrijorătoare. CESE solicită ca, printr-o cooperare bine concepută, să se promoveze convergența.

1.11.

CESE salută finanțarea planificată în valoare de 5 miliarde EUR pentru cercetare și dezvoltare în domeniul TIC prevăzută de programul Orizont 2020, precum și finanțarea dintr-o serie de alte fonduri europene, inclusiv Planul de investiții Juncker. Comisia Europeană trebuie să clarifice modul în care vor fi puse în aplicare aceste intenții politice.

1.12.

Aparent, sunt necesare resurse financiare suplimentare substanțiale. Comisia Europeană vorbește despre o sumă de 50 de miliarde EUR numai pentru investiții în domeniul TIC. Acest lucru înseamnă o implicare financiară serioasă a sectoarelor public și privat în Europa. Este încă neclar cum vor fi puse în aplicare aceste dispoziții financiare într-un interval de timp rezonabil.

1.13.

Capitalul privat deține un rol central în finanțare. Băncile trebuie încurajate să contribuie la Industria 4.0. O piață de capital europeană pe deplin funcțională ar oferi un sprijin adecvat.

1.14.

Oferta de produse personalizate la prețuri specifice producției de masă va aduce beneficii considerabile utilizatorilor și consumatorilor. Cele mai multe domenii ale consumului personal vor beneficia de performanțe mai bune și de o calitate mai înaltă.

1.15.

În privința consecințelor sociale considerabile ale digitalizării în industrie, comunicarea dezamăgește prin concizie. Efectele nete sunt imprevizibile. Pentru a se evita o ruptură a societății este nevoie să se acorde o atenție specială generațiilor și grupurilor de venituri care ar putea fi grav afectate. Pentru mulți alții, vor exista noi oportunități.

1.16.

Digitalizarea va avea efecte semnificative asupra pieței forței de muncă și a organizării muncii, cum ar fi creșterea inegalităților în materie de venituri și reducerea accesului la sistemele de securitate socială, ceea ce se poate dovedi o evoluție negativă în cazul în care nu este contracarată în mod corespunzător (4).

1.17.

Asigurarea unor relații sociale stabile, a unei societăți coezive și a unei forțe de muncă bine educate și motivate, cu venituri decente și locuri de muncă de calitate, presupune o implicare activă a tuturor părților implicate. Este nevoie de dialog social și cuprinzător la toate nivelurile – UE, național, regional și la nivelul întreprinderilor – pentru a asigura o adaptare echitabilă a salariaților afectați de digitalizare, cu o anticipare din timp și sprijin suficient pentru adaptarea profesională.

1.18.

Există o legătură directă între programele și facilitățile educaționale și coeziunea socială. Printre aspectele principale se numără actualizarea competențelor și a calificărilor pentru utilizatorii tehnologiei digitale, precum și recalificarea. Întreprinderile și partenerii sociali ar trebui să fie implicați îndeaproape în elaborarea programelor școlare pentru toate nivelurile și formele de învățământ.

1.19.

CESE se așteaptă din partea Comisiei la o asumare a rolului de catalizator prin implementarea eficientă a planului strategic. Aceasta presupune în speță coordonarea eficientă a unor abordări concurente, evitarea incertitudinii și a fragmentării pieței. Piața unică digitală este esențială. Accelerarea procesului de standardizare europeană va avea un rol decisiv.

1.20.

În plus, CESE așteaptă ca Comisia să își asume un rol activ în:

2.1.

Digitalizarea în industrie reprezintă o parte esențială a unei mutații mai ample în economie, care cuprinde robotizarea, știința materialelor și noi procese de producție, supranumită Industria 4.0. Această schimbare de paradigmă va modifica în mod radical mediul de afaceri și societatea. În 2014, UE nu avea încă o viziune clară a aspectelor economice, tehnologice, sociale și societale ale proiectului Industria 4.0. CESE a prezentat o listă de măsuri dorite (7).

2.2.

În luna septembrie 2015, CESE a adoptat un aviz în care a analizat consecințele socioeconomice ale procesului de digitalizare a industriei și ale piețelor disruptive ale forței de muncă (8).

2.3.

Evoluții intersectoriale au loc în special în SUA, China, UE, Japonia și Coreea. Vor urma și altele. Volumele mari de date, ca materie primă nouă, reprezintă un catalizator pentru schimbarea modelelor de produse și servicii. Domenii anterior fără legătură între ele (9) interacționează acum, în timp ce serviciile (mai ales digitale) integrate în lanțurile valorice generează o valoare adăugată substanțială pentru procesele de producție.

2.4.

În prezent, nicio întreprindere nu poate funcționa fără o strategie digitală. Această strategie afectează atât produsele, serviciile, cât și procesele la nivelul industriei în ansamblul său. În vederea dezvoltării unor noi piețe, digitalizarea industriei generează o concurență acerbă între întreprinderi și între blocurile economice. Și cooperarea preconcurențială la nivel mondial este un lucru obișnuit în mediul de afaceri.

2.5.

Măsurile sunt determinate de o strategie industrială orientată, în special în SUA și China, unde întreprinderile sunt avantajate de piețele interne mari. Aceasta înseamnă politică la nivel înalt. În 2011, administrația Obama a lansat un program amplu, aflat în curs desfășurare, cu privire la noile tehnologii, în special în domeniul TIC, care implică mediul de afaceri, institute de cercetare și universități din întreaga țară.

2.6.

Ca de obicei, proiectele private vor beneficia substanțial de pe urma noilor programe tehnologice care au fost recent anunțate de agențiile federale.

2.7.

SUA intenționează să folosească transformarea digitală pentru a recâștiga terenul pierdut pe piețele industriale, profitând în același timp de libertatea de funcționare americană și de dominația actorilor la nivel mondial în domeniul TIC și a volumelor mari de date, cum ar fi Google, Amazon, Microsoft, Cisco și alții (10).

2.8.

Un consorțiu al marilor companii industriale urmărește același scop. O listă a celor mai inovatoare 50 de întreprinderi din 2014 arată că șapte din zece întreprinderi mari au sediul în SUA (11).

2.9.

Autoritățile chineze folosesc transformarea digitală pentru a consolida poziția Chinei la nivel mondial. În documentele oficiale se subliniază obiectivul de a ajunge la nivelul SUA.

2.10.

Ambiția explicită a Chinei este evidențiată într-un program de stat interdisciplinar intitulat Made in China 2025, bazat pe obiectivele inițiativei germane Industrie 4.0. Acesta este un concept complet nou în cadrul proceselor economice și de producție ale Chinei, cu un grad înalt de coordonare între factorii de decizie, actorii economici și forțele inovatoare.

2.11.

S-au alocat în acest scop resurse financiare ample. În pofida recesiunii economice, aceste programe specifice nu sunt afectate.

2.12.

Interesul față de Industria 4.0 a crescut semnificativ. În paralel, digitalizarea reprezintă o prioritate majoră pentru Comisia Juncker. Aceasta va necesita o coordonare optimă între serviciile Comisiei Europene.

2.13.

O orientare clară în cadrul Consiliului Competitivitate este esențială pentru stabilirea unui scop comun în rândul factorilor de decizie CE, naționali și regionali. Digitalizarea industriei și volumele mari de date din sectorul european de producție trebuie să asigure o poziție puternică pentru viitor. Acesta este prin însăși esența sa un proces ascendent, care implică toate părțile interesate. Sectorul public acționează în calitate de autoritate de reglementare, de facilitator și de susținător financiar.

2.14.

Din 2011, inițiativa a venit din partea Germaniei, prin eforturile combinate ale guvernului federal, ale mediului academic și de afaceri. În urma lansării inițiativei Industrie 4.0 în 2013, procesul a fost integrat în Plattform 4.0 și într-un acord de cooperare între guvern, întreprinderi și sindicate. Mediul de afaceri este tot mai implicat în inițiative interdisciplinare, de multe ori în cooperare cu autoritățile regionale.

2.15.

În același timp, există Industrie 4.0 în Austria, Industrie du futur în Franța, Catapult în Regatul Unit, Smart Industry în Țările de Jos și altele. Este un peisaj divers, fiecare țară dezvoltându-și propria viziune asupra revoluției industriale 4.0 și a viitorului industriei. Totuși, intensitatea cooperării și gradul de urgență diferă foarte mult de la o țară la alta.

2.16.

Inițiativele naționale, regionale și locale (la nivel de orașe!) sunt complementare. CE preconizează în mod corect acorduri și parteneriate transfrontaliere, precum și realizarea unui schimb de bune practici.

2.17.

Întreprinderile mari și întreprinderile medii specializate preiau conducerea. Principalele preocupări se referă la discrepanțele semnificative dintre țări, la activitățile restante sau la sensibilizarea insuficientă la nivelul IMM-urilor și la întârzierea implicării publice. O problemă foarte dificilă este aceea a fragmentării pieței europene și obișnuita imagine europeană deprimantă a 28 de politici industriale și digitale diferite.

2.18.

Digitalizarea industriei și Industria 4.0 nu vizează numai tehnologia. Mediul de afaceri trebuie să se pregătească pentru schimbări radicale generate de o serie de factori: viteza, volumul și imprevizibilitatea producției, precum și fragmentarea suplimentară și reorientarea lanțurilor valorice, noile relații între institutele de cercetare, învățământul superior și sectorul privat, noile modele de afaceri, noile legături între întreprinderile mari și mai mici, noile modalități de cooperare între toate nivelurile de afaceri (proiectare, producție, vânzări, logistică, întreținere), nevoia de competențe actualizate și noi, alături de noi modalități de lucru, precum și legături mai strânse între mediul de afaceri și utilizator. În special industriile tradiționale se confruntă cu provocările aferente acestor concepte absolut noi (12).

2.19.

Consumatorul își va putea asuma rolul principal mai mult decât oricând. Combinând producția cu serviciile, digitalizarea atrage după sine personalizarea și o producție adaptată la costuri similare sau mai mici decât costurile producției de serie, de multe ori într-un nou cadru. În același timp, trebuie să se facă posibilă obținerea de către consumatori a unor informații adecvate cu privire la efectele sociale și de mediu ale produselor, care să le faciliteze formarea opiniei în mod informat în ce privește achizițiile pe care intenționează să le facă.

3.1.

În sprijinirea inițiativei Industria 4.0 și a părților interesate – întreprinzători, personal, parteneri sociali, furnizori și clienți, furnizori de educație – UE are nevoie de o strategie industrială cu o diviziune adecvată a muncii între toate părțile implicate. Rolul Consiliului Competitivitate este crucial. La fel ca toate politicile industriale, și aceasta este o chestiune de competențe partajate.

3.2.

Consiliul European (13) a stabilit obiectivul ca, până în 2020, industria europeană să constituie 20 % din PIB-ul european, în loc de 12 % cât reprezintă în prezent. Însă ezitarea în rândul investitorilor și lipsa de direcție (europeană) conduc, în schimb, la scăderea sectorului producției.

3.3.

Evidențiind necesitatea unor politici coerente, serviciile Comisiei pregătesc în prezent un program de lucru impresionant – reglementări, standardizare, C&D și resurse financiare – în strânsă cooperare cu statele membre și cu mediul de afaceri.

3.4.

CESE constată cu satisfacție că în prezent sunt analizate cele mai multe dintre cele șaptesprezece recomandări pe care le-a prezentat în avizul său din 2014 (14).

3.5.

CE, guvernele, întreprinderile și părțile interesate vor participa simultan în cadrul reuniunilor de politică privind Industria 4.0. Ar trebui încurajate PPP-urile la nivel european (15), la fel ca și importantul proiect de interes european comun avut în vedere privind componentele electronice cu consum scăzut de energie pentru internetul obiectelor. Este nevoie de o foaie de parcurs detaliată pentru întreprinderi și guverne.

3.6.

O preocupare majoră o reprezintă existența în prezent a 28 de politici digitale. Acest aspect este absolut contraproductiv pentru nevoia de extindere și un argument major pentru accelerarea DSM.

3.7.

Piața unică digitală (DSM) ar trebui să devină o parte integrantă a pieței unice restructurate. Reglementarea inteligentă trebuie accelerată. Ordinea de zi cuprinde:

3.8.

CESE solicită consultări pentru a găsi echilibrul adecvat între dispozițiile legislative și marja de manevră a actorilor economici.

3.9.

Europa trebuie să depună eforturi pentru a stabili standarde la nivel mondial, în strânsă cooperare cu actorii din afara Europei.

3.10.

Regulamentul general privind protecția datelor (GDPR) conține posibilități flexibile pentru statele membre. Este important ca GDPR să nu ducă la rezultate care să restrângă accesul la date și posibilitățile de reutilizare a acestora, făcând să crească incoerențele de pe piața UE.

3.11.

Securitatea cibernetică este încă subestimată în mare măsură la nivelul mediului de afaceri și al statelor. Criminalitatea cibernetică se răspândește peste tot în lume. În mod evident, UE trebuie să se implice în acest sens.

3.12.

CESE îndeamnă CE să acorde o atenție deosebită statisticilor, care încă sunt trecute cu vederea în mod sistematic. Pentru mediul de afaceri și factorii de decizie este esențial să existe elemente de probă statistice mai detaliate privind serviciile.

4.1.

Tot mai multe țări și regiuni depun în prezent eforturi semnificative în vederea digitalizării.

4.2.

Cu toate acestea, discrepanțele tot mai mari dintre țări și gradul inegal de conștientizare la nivelul întreprinderilor din diferite țări reprezintă o preocupare majoră. O problemă majoră este interoperabilitatea dintre întreprinderi și furnizori.

4.3.

Există programe de sensibilizare create pentru întreprinderi și părțile interesate. Fiecare țară își găsește propriile metode. Platformele, de multe ori la nivel regional, sunt foarte importante pentru consolidarea cooperării între întreprinderile mari și mici, precum și între acestea și institutele de cercetare și universități.

4.4.

Trebuie încurajată extinderea PPP-urilor regionale și naționale. Acestea reunesc parteneri din diverse medii și promovează „fertilizarea încrucișată”. De asemenea, ele promovează cooperarea și pot fi o binevenită sursă de sprijin financiar extrem de necesar.

4.5.

Platformele, centrele de excelență și piloții se concentrează adesea pe anumite părți ale procesului de digitalizare, de exemplu, pe modificarea lanțurilor valorice, pe noi modele de afaceri și pe inovarea socială și la locul de muncă (16), cu participarea activă a salariaților și a sindicatelor. Trebuie să se încurajeze crearea de ghișee unice. Organizațiile din sector își asumă un rol în abordarea problemelor specifice sectorului.

4.6.

Universitățile (tehnice) în jurul cărora s-au creat incubatoare – campusuri de afaceri – joacă, de asemenea, un rol proactiv. Conceptul de universitate antreprenorială, care se extinde pe tot continentul, este deosebit de util (17).

4.7.

Rețele de întreprinderi, platforme, organizații sectoriale și universități contribuie la intensificarea tendințelor dorite. DSM ar trebui să îmbunătățească condițiile de cooperare transfrontalieră. Este posibil să fie nevoie de anumite condiții economice și juridice pentru partajarea procesului de creare a valorii adăugate prin digitalizare la nivel de industrie și pentru a încuraja cooperarea între actorii de dimensiuni (foarte) diferite. Este necesar să se acorde o atenție deosebită IMM-urilor și start-upurilor. Cele mai multe dintre acestea nu dețin informații specifice și, în multe cazuri, nu dispun de instrumentele necesare îmbunătățirii.

4.8.

În comparație cu SUA, întreprinderile de tip start-up și scaled-up sunt mai degrabă un punct slab în Europa. Fertilizarea încrucișată între rețelele mari și mici de incubatoare (transfrontaliere) dă rezultate. Formatorii, cum ar fi antreprenorii și mentorii pensionari și cu experiență, angajați cu fracțiune de normă, pot aduce un sprijin deosebit de util.

5.1.

Digitalizarea devine o prioritate pentru fondurile europene (Orizont 2020, fonduri regionale și altele). Centrul Comun de Cercetare de la Sevilla și viitoarele centre de inovare cu experiență la nivel mondial pot avea efecte foarte benefice.

5.2.

Din punctul de vedere al CESE, problema finanțării tuturor investițiilor necesare este mult mai complexă decât lasă să se înțeleagă comunicarea. Evident, sunt necesare resurse financiare suplimentare substanțiale. CE vorbește de o sumă de 35 de miliarde EUR numai pentru investiții în domeniul TIC. Aceasta presupune o cooperare strânsă între finanțarea UE, națională și regională, precum și implicarea activă a industriei prin intermediul platformelor și al PPP-urilor. Este necesară o clarificare cu privire la modul în care vor fi puse în aplicare aceste dispoziții financiare într-un interval de timp rezonabil. Apare întrebarea obișnuită: cine trebuie să plătească și în ce scop?

5.3.

Finanțarea europeană este de multe ori criticată, și pe bună dreptate, întrucât este prea lentă și prea birocratică, ceea ce, de obicei, generează costuri mari și descurajează întreprinderile mici. Să privim exemplul SUA! Este absolut necesar să existe proceduri adaptate și mai puțină birocrație, menținându-se în același timp corectitudinea. Ar putea fi util să se reducă numărul de parteneri obligatorii în consorțiile de cercetare și dezvoltare (18).

5.4.

Clasamentele incubatoarelor de afaceri din cadrul universităților pentru întreprinderile mici ar putea fi un instrument util pentru măsurarea start-upurilor promițătoare și accelerarea procedurilor birocratice ale UE.

5.5.

Întreprinderile de tip start-up și scaled-up, cum ar fi cele de tip „unicorn” (19), conduc procese digitale inovatoare. Americanii ocupă locurile fruntașe în această categorie. În plus, observatorii americani în domeniul inovării sunt foarte activi în Europa și sunt mereu în căutarea unor preluări profitabile.

5.6.

Pe lângă sectorul bancar, este implicat activ și capitalul privat. Chiar și sistemul bancar privat este în proces de digitalizare. FinTech funcționează în paralel cu acesta. Fiind o ramură a lumii digitale, acesta promovează viteza, eficiența și transparența sporită, precum și schimbarea atitudinii față de clienți. Mai multe hotspot-uri FinTech în Europa, pe lângă cel de la Londra, ar fi de ajutor.

5.7.

Băncile și FinTech ar trebui să fie un partener principal în cadrul DSM, cu un nivel mai ridicat de performanță și creare de valoare adăugată. Acestea ar trebui să fie încurajate să acționeze ca partener strategic pentru industrie, având sarcina de a evalua din punct de vedere profesional beneficiul economic, social și de mediu al proiectelor. Formele complet noi ale platformelor care asigură interconectarea și serviciile cu valoare adăugată pot fi utile în acest sens.

5.8.

Regulamentele financiare (sau revizuirea acestora) nu ar trebui să împiedice sectorul bancar să își asume riscuri calculate în investiții în Industria 4.0.

5.9.

Este nevoie de o piață europeană de capital de sine stătătoare pentru a crea condiții financiare echitabile comparabile cu cele din SUA.

6.1.

Industria 4.0 și societatea digitală vor avea consecințe pentru toată lumea. Trebuie sensibilizată opinia publică. Sunt în dezbatere riscurile și incertitudinile privind viitorul, precum și șansele și oportunitățile, condițiile sociale și acceptarea.

6.2.

În nord-vestul Europei, revoluția digitală este deja prezentă zi de zi în mass-media (TV, presă, platforme de comunicare socială). În unele țări, opinia publică este destul de bine informată, dar informațiile trebuie să fie îmbunătățite considerabil în toată Europa.

6.3.

Oferta de produse personalizate la prețuri specifice producției de masă va aduce beneficii considerabile utilizatorilor și consumatorilor. Se așteaptă performanțe semnificativ mai mari în următoarele domenii:

6.4.

Industria 4.0 afectează semnificativ toate profesiile de pe piața forței de muncă. Acest lucru plasează politicile privind piața forței de muncă în centrul evoluțiilor viitoare. Pe această temă, argumentația din comunicare dezamăgește prin lipsa de detalii și profunzime.

6.5.

În 2015, CESE a analizat efectele digitalizării asupra sectorului serviciilor și a ocupării forței de muncă (21). S-au observat modificări în fișele posturilor, la nivelul competențelor și al calificărilor, în educație și formare, în mediile de lucru și organizarea proceselor, la nivelul relațiilor contractuale dintre întreprinderi și angajați, al metodelor de lucru, al planificării carierei etc.

6.6.

Una dintre cele mai mari provocări contemporane este găsirea unei modalități de a face față unei tehnologii care va avansa în continuare, dar care ar putea deveni inaccesibilă pentru anumite persoane (posibil, multe) (22). Este nevoie de o angajare a politicii și a societății în ansamblu, a sectorului afacerilor, a sindicatelor, a organizațiilor nonprofit și a sectorului public, a organizațiilor sectoriale și a ONG-urilor.

6.7.

În epoca digitală, coeziunea socială va depinde în mare măsură de educație. Educația la toate nivelurile și sistemele de formare profesională din întreaga Europă necesită urgent competențe și calificări actualizate, dacă se dorește ca populația să țină pasul cu evoluțiile și cu nevoia de mobilitate (internațională). Ar trebui promovate creativitatea și spiritul antreprenorial (23).

6.8.

Pentru a asigura forței de muncă din UE competențele de care are nevoie în era digitală, trebuie să fie promovate investiții publice și private în formarea profesională și să fie evaluată necesitatea de a institui măsuri la nivel european care să generalizeze experiențele pozitive din statele membre în materie de concediu de studiu (24).

6.9.

UE are nevoie de o agendă privind competențele bazată pe o listă de competențe-cheie. Crearea unui forum UE al învățământului și mediului de afaceri, cu includerea partenerilor sociali, va oferi un sprijin excelent în acest sens. Partenerii sociali din sectoarele utilizatoare ar trebui, de asemenea, să fie implicați în definirea competențelor digitale pentru industrie. Marea coaliție UE pentru locuri de muncă în sectorul digital și coalițiile naționale aferente ar trebui să fie bine coordonate.

6.10.

Digitalizarea deschide oportunități și generează mai multe opțiuni pentru cetățeni în ceea ce privește responsabilitatea și libertatea personală (de exemplu, programul și locul de muncă). Foarte multe persoane beneficiază deja de aceste avantaje, fie în cadrul întreprinderilor existente, fie prin trecerea la noi întreprinderi sau la activități independente. Ar trebui să se analizeze în ce mod ar trebui puse în aplicare diverse forme de flexibilitate de către partenerii sociali de la nivel național, în conformitate cu practicile naționale și legislația de la acest nivel, pentru a se crea un echilibru echitabil între interesele lucrătorilor și cele ale angajatorilor (25).

6.11.

În principal din cauza robotizării, numeroși lucrători, inclusiv la nivel de manageri, sunt concediați în prezent. Clasa de mijloc inferioară este grav afectată, ca și generația mai în vârstă. Societatea are o responsabilitate clară față de cei care, din cauza vârstei sau a calificărilor insuficiente, nu mai sunt în măsură să participe la piața muncii.

6.12.

Pentru a sprijini ocuparea forței de muncă, în pofida scăderii cererii de forță de muncă, trebuie identificate eventualele probleme, în dialog cu toate părțile interesate, și în funcție de necesități trebuie elaborate soluții strategice corespunzătoare în fiecare stat membru (de exemplu, și în domeniul investițiilor publice, inovării creatoare de locuri de muncă, precum și alocării muncii și reducerii timpului de lucru) (26).

6.13.

În paralel, nepotrivirile de pe piața forței de muncă trebuie remediate. Trebuie facilitată perfecționarea competențelor tuturor celor considerați capabili în acest sens. În Europa există sute de mii de locuri de muncă în sectorul tehnic și sectorul TIC. Este necesară o comunicare adecvată.

6.14.

Întreprinderile și sindicatele se confruntă cu aceleași provocări. Este în interesul tuturor să existe o forță de muncă bine educată și motivată, cu un venit decent și locuri de muncă de calitate. Dacă nu este bine gestionată, rezistența la nivelul opiniei publice și în rândul lucrătorilor poate provoca tensiuni dăunătoare.

6.15.

Este necesar un dialog social la toate nivelurile – UE, național, regional și al întreprinderilor. Starea economiei și mediul social, tradițiile și cultura variază de la o țară la alta. Este esențial ca toate părțile interesate să își asume responsabilitatea comună.

6.16.

La nivelul UE, dialogul social cu privire la inițiativa Industria 4.0 ar trebui să vizeze:

6.17.

În paralel, dialogul social are loc la nivel de sector. Un exemplu în acest sens este dialogul dintre Ceemet și industriAll în industria metalurgică, industria construcțiilor de mașini și industria bazată pe tehnologie. Federația Bancară Europeană (FBE), sectorul asigurărilor și băncile centrale poartă un dialog similar cu Uni-Europa Finance. În plus, FBE și Uni-Europa lucrează la un proiect de reconversie profesională la nivel european care implică 40 000 de angajați.

6.18.

Aceleași abordări sunt sau ar trebui să fie aplicate la nivel național, ținându-se seama de discrepanțele uriașe dintre țări în ceea ce privește cultura, agenda și practicile și de disparitățile în ceea ce privește dialogul social însuși și implicarea guvernului în calitate de legiuitor și facilitator.

6.19.

La nivel regional și de întreprindere, dialogul social se va concentra asupra transformărilor modelelor de afaceri și asupra situațiilor specifice pentru persoane fizice, a specializărilor regionale și a fertilizării încrucișate între întreprinderi, școli și campusuri universitare și de afaceri. Platformele naționale și regionale pot fi, de asemenea, de mare ajutor în toate aceste domenii (27).

6.20.

În concluzie, un dialog social bine gestionat este esențial pentru a genera o mentalitate comună și obiective comune pentru societate, întreprinderi și părțile direct interesate într-un domeniu care este încă plin de capcane economice și sociale.