10.3.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 75/109

Raportor:

Thomas McDONOGH

1.1.

Politica comună în domeniul pescuitului a fost introdusă în anii 60 și 70 și necesită o revizuire constantă. Comitetul salută acest proces de actualizare a politicii în pas cu progresul tehnologic, cu scopul de a îmbunătăți conservarea și protejarea stocurilor de pește. Comitetul salută măsurile propuse de Comisie, dintre care multe sunt sugerate în Raportul WGNSSK 2016 (1). Ele vor permite ca legislația europeană în domeniul pescuitului să fie adusă la zi și vor proteja o industrie foarte valoroasă.

1.2.

Activitățile de pescuit din Marea Nordului și zonele adiacente sunt extrem de complexe, incluzând nave din cel puțin șapte state membre costiere, precum și din Norvegia, care utilizează o mare varietate de unelte de pescuit pentru a viza o gamă largă de diferite specii de pește și crustacee. Un aspect esențial îl reprezintă faptul că multe dintre stocurile demersale importante (și anume cele care trăiesc pe sau aproape de fundul mării) sunt capturate în cadrul pescuitului mixt. În practică, acest lucru înseamnă că, de fiecare dată când o navă își retrage uneltele de pescuit, captura sa va consta într-o combinație de diferite specii. Compoziția combinației respective se va schimba în funcție de tipul de unelte de pescuit utilizate, precum și de momentul și locul în care acestea sunt utilizate.

1.3.

Pentru navele care capturează stocuri de pește care fac obiectul capturilor totale admisibile (TAC), aceasta înseamnă că navele ar trebui să înceteze pescuitul odată ce cota lor pentru un anumit stoc este epuizată. Înainte de adoptarea așa-numitului „regulament de bază” (2), nu era necesar ca navele să înceteze pescuitul odată ce cota pentru una dintre specii era epuizată. În schimb, ele puteau să pescuiască în continuare alte specii-țintă și, ca urmare, continuau să captureze speciile pentru care cotele erau deja epuizate, deși nu puteau să debarce în mod legal astfel de capturi. Capturile în surplus față de cotă trebuiau să fie aruncate înapoi în mare. Odată ce cota pentru stocul respectiv era epuizată, aceasta bloca posibilitățile de a continua pescuitul altor stocuri. Prin urmare, este de dorit să se ia în considerare faptul că unele stocuri sunt capturate împreună în cadrul pescuitului mixt atunci când se stabilesc capturile totale admisibile (TAC) pentru stocurile respective. O astfel de abordare ar trebui să prezinte avantaje atât pentru conservarea, cât și pentru exploatarea stocurilor. Prezenta propunere adoptă această abordare.

1.4.

Regulamentul de bază are ca obiectiv soluționarea problemelor privind pescuitul excesiv și aruncarea înapoi în mare a capturilor într-un mod mai eficace decât legislația anterioară. Prin urmare, trebuie luate măsuri corespunzătoare pentru evitarea eventualelor consecințe economice și sociale negative asupra industriei pescuitului. Primul pas către o astfel de gestionare adaptabilă ar fi includerea tuturor stocurilor relevante într-un singur plan de gestionare. Acesta ar include ratele-țintă ale mortalității prin pescuit, exprimate sub formă de intervale pentru fiecare stoc, în cazul în care sunt disponibile, care ar constitui baza pentru stabilirea capturilor totale admisibile anuale pentru stocurile respective.

2.1.

Ar trebui să se instituie o comisie independentă care să revizuiască cotele naționale. Cu toate acestea, refacerea stocurilor de pește nu depinde numai de mortalitatea prin pescuit, ci și de alți factori, precum schimbările climatice. Orice demers în direcția unui pescuit sustenabil va necesita adaptarea navelor și a echipamentului de pescuit (ceea ce reprezintă un proces costisitor), date științifice solide și măsuri permanente de formare și sensibilizare a pescarilor. Aspectele sociale ale pescuitului se cer la rândul lor luate în considerare, întrucât, la ora actuală, pescarii care practică pescuitul la scară mică sunt pe cale de a fi eliminați de pe piață. Este prioritară conservarea locurilor de muncă existente în comunitățile din multe zone de coastă ale Uniunii care sunt dependente de pescuit.

2.2.

Sunt necesare cercetări suplimentare cu privire la efectele pisciculturii asupra stocurilor de pește sălbatic. Somonul sălbatic este pe cale de dispariție – în principal din cauza pescuitului excesiv și a reglementărilor deficiente, însă impactul exact al fermelor piscicole asupra populației de somon sălbatic nu este cunoscut. Dacă ar beneficia de un marketing corespunzător, somonul sălbatic s-ar putea vinde la un preț mai mare decât cel al somonului de crescătorie. Pescuitul sportiv aduce o contribuție importantă la economie în zonele mai izolate: se estimează că fiecare somon sălbatic pescuit generează în medie o contribuție de 1 200 EUR la economia locală, prin intermediul salariilor pentru monitorii de pescuit, al cheltuielilor pentru cazare și transport, etc.

2.3.

Trebuie luate măsuri pentru a inversa declinul pescuitului anghilelor. Problema capturilor de puiet de pește ar trebui abordată prin creșterea dimensiunii minime a ochiurilor de plase. De asemenea, ar trebui să existe restricții referitoare la plasele monofilament.

2.4.

Ar trebui înăsprite sancțiunile pentru încălcările legislației în materie de pescuit. Ar trebui să se ia măsuri ferme împotriva angajării de imigranți ilegali pe ambarcațiunile de pescuit, mulți dintre aceștia nefiind nici măcar remunerați și aflându-se practic în situația de prizonieri, dat fiind că pașapoartele le sunt confiscate (se cunosc cazuri confirmate, victimele fiind persoane din America Centrală). Condițiile de muncă și viață la bordul navelor trebuie să se conformeze celor mai înalte standarde ale UE. De aceste condiții ar trebui să beneficieze și lucrătorii din afara UE.