Avizul Comitetului Economic și Social European privind „Propunere de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind obligațiunile verzi europene”

[COM(2021) 391 final – 2021/0191 (COD)]

(2022/C 152/17)

Raportor:

Philip VON BROCKDORFF

Sesizări	Consiliu, 12.8.2021 Parlamentul European, 13.9.2021
Temei juridic	Articolele 114 și 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru uniunea economică și monetară și coeziune economică și socială
Data adoptării în secțiune	23.11.2021
Data adoptării în sesiunea plenară	8.12.2021
Sesiunea plenară nr.	565
Rezultatul votului (voturi pentru/voturi împotrivă/abțineri)	123/1/4

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

Standardul „voluntar” al UE privind obligațiunile verzi creează un regim bazat pe transparență și supraveghere. În cadrul unui astfel de regim, proiectele care sunt în acord cu taxonomia UE a activităților durabile vor fi eligibile pentru finanțare, iar emitenții vor trebui să furnizeze informații suplimentare în momentul emisiunii, precum și ulterior, prin raportări regulate privind utilizarea încasărilor și impactul proiectelor.

1.2.

CESE consideră că standardul UE privind obligațiunile verzi are și potențialul de a genera beneficii economice semnificative, atât pentru emitenți, cât și pentru investitori. Acest lucru este posibil pentru că propunerea vizează să creeze un mecanism universal, credibil și raționalizat pentru emisiunea de obligațiuni verzi, reducând la minimum asimetriile informaționale și oferind emitenților beneficii semnificative în materie de reputație, în temeiul acestui standard.

1.3.

CESE consideră că alinierea unor astfel de obligațiuni cu Regulamentul UE privind taxonomia le face potrivite și pentru finanțarea activităților economice care sprijină tranziția către economii mai durabile și decarbonizate.

1.4.

Standardul propus va contribui, de asemenea, la reducerea semnificativă a nivelurilor de incertitudine existente privind tipurile de active sau de cheltuieli care pot fi clasificate în mod rezonabil drept o utilizare verde a capitalului. Cu toate acestea, având în vedere alinierea la taxonomia UE, menționată anterior, CESE consideră că sunt necesare din partea Comisiei orientări clare pentru a-i ghida pe investitori către obligațiunile verzi și proiectele UE care au un impact pozitiv asupra mediului.

1.5.

CESE consideră că în dezvoltarea ulterioară a obligațiunilor verzi drept clasă de active, este necesar să se aplice un standard uniform în toate statele membre și care să fie aplicabil emitenților. Totuși, nu ar trebui subestimată provocarea cu care se confruntă emitenții în ceea ce privește respectarea standardelor prevăzute în taxonomia UE. Aceștia vor evalua, probabil, costurile unei examinări externe în comparație cu beneficiile accesării unei baze mai ample de investitori. Trebuie evitate situațiile în care emitenții privați ar putea prefera obligațiuni verzi alternative și procese de certificare mai puțin oneroase.

1.6.

Procedurile de raportare și conformitate propuse pot avea, de asemenea, un impact financiar disproporționat asupra IMM-urilor, care riscă să considere standardul UE privind obligațiunile verzi ca fiind prea punitiv, ceea ce poate descuraja continuarea creșterii. Și acest lucru trebuie evitat, prin urmare, CESE recomandă o abordare pragmatică în ceea ce privește cerințele în materie de supraveghere și raportare. Evitarea excesului de instrucțiuni și a suprareglementării, inclusiv în cazul emitenților corporativi, ar facilita adoptarea standardului UE privind obligațiunile verzi în cadrul tuturor piețelor de capital. În economiile aflate într-un proces de decarbonizare, emitenții corporativi sunt considerați la fel de importanți ca emisiunea de obligațiuni verzi a Comisiei, și CESE consideră că standardele aplicate pentru obligațiunile verzi emise de sectorul public și de emitenții corporativi trebuie să fie convergente.

1.7.

În ceea ce îi privește pe emitenții de obligațiuni verzi din afara UE, CESE este de părere că accesul la piețele de capital ale UE și cel în sens invers ar trebui să se bazeze pe alinierea taxonomiilor de la nivelul tuturor jurisdicțiilor, la nivel mondial. În opinia CESE, acest aspect are o relevanță deosebită, întrucât provocările legate de mediu, precum schimbările climatice, nu pot fi abordate de UE de una singură. Dacă nu există un teren comun privind alinierea taxonomiei cu țările terțe, este puțin probabil ca propunerea de regulament a Comisiei privind un standard voluntar pentru obligațiunile verzi să poată deveni un standard pentru piața globală a obligațiunilor verzi. Platforma internațională pentru finanțarea durabilă (IPSF) ar trebui să joace un rol esențial în asigurarea acestui teren comun, acționând ca un forum de dialog între factorii de decizie.

1.8.

Nu în ultimul rând, CESE salută cerința în temeiul taxonomiei UE pentru investiții vizând respectarea principiului de „a nu prejudicia în mod semnificativ” și garanțiile minime, dată fiind nevoia permanentă de a da prioritate transformării verzi, alături de protecția socială și de protejarea drepturilor omului și ale lucrătorilor. Acest lucru ar putea totuși limita domeniul de aplicare a alinierii taxonomiei cu țările terțe, în special dacă astfel de jurisdicții nu îndeplinesc criteriile principiului de „a nu aduce prejudicii semnificative”, precum recunoașterea drepturilor de negociere colectivă. În acest scop, CESE propune un comitet de monitorizare specific, care să supravegheze dinamica pieței obligațiunilor verzi, cu implicarea partenerilor sociali.

2.   Observații generale

2.1.

La 6 iulie 2021, Comisia Europeană a propus un nou regulament privind un standard voluntar al UE pentru obligațiunile verzi. Propunerea de regulament are scopul de a spori durabilitatea sistemului financiar ale UE prin crearea unui „standard de referință” pentru obligațiunile verzi care să poată fi comparat cu alte standarde de piață și, eventual, care să poată fi aliniat cu acestea.

2.2.

Standardul privind obligațiunile verzi va fi deschis pentru toții emitenții de obligațiuni verzi, inclusiv emitenți privați, publici sau suverani, incluzându-i și pe emitenții locali din afara UE.

2.3.

Cadrul propus va stabili un standard voluntar privind modul în care întreprinderile și autoritățile publice pot utiliza obligațiunile verzi pentru a atrage fonduri pe piețele de capital pentru finanțarea de proiecte.

2.4.

Standardul impune emitenților să aloce toate încasările din emisiuni unor activități care respectă cerințele Regulamentului (UE) 2020/852 al Parlamentului European și al Consiliului (1) privind taxonomia UE până la data de scadență a obligațiunii. Acesta stabilește obiectivele de mediu, criteriile de examinare și pragurile de performanță pentru activitățile economice. O activitate economică va fi considerată conformă dacă aceasta: (a) contribuie în mod substanțial la unul sau mai multe dintre obiectivele de mediu; (b) nu prejudiciază în mod semnificativ niciunul dintre obiectivele de mediu; și (c) este efectuată în conformitate cu garanțiile sociale și de guvernanță.

2.5.

Obligațiunile verzi ale UE vor contribui la abordarea finanțării proiectelor pe termen lung (până la 10 ani), atât timp cât proiectele sunt aliniate cu obiectivele de mediu ale Regulamentului privind taxonomia.

2.6.

Obligațiunile verzi ale UE vor face obiectul unei examinări externe pentru a se garanta că respectă cerințele menționate anterior, în special alinierea proiectelor la taxonomie. Propunerea prevede că examinatorii externi vor fi înregistrați la Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe (ESMA) și vor fi obligați să demonstreze, în mod regulat, că respectă condițiile pentru înregistrare.

2.7.

În cazul în care criteriile tehnice de examinare a conformității cu taxonomia UE în temeiul Regulamentului privind taxonomia sunt modificate după emiterea unei obligațiuni, propunerea permite emitenților să continue să se califice în temeiul criteriilor preexistente pentru o perioadă suplimentară de cinci ani. Cu toate acestea, CESE este de părere că, odată ce o obligațiune se califică drept „verde” la emitere, normele în materie de alocare a încasărilor nu ar trebui modificate. În practică, deși criteriile de examinare în raport cu taxonomia se modifică, iar obligațiunea nu mai îndeplinește noile criterii, aceasta ar trebui să rămână „verde” pe întreaga perioadă, până la scadență. Acest lucru ar trebui să contribuie la stabilitatea piețelor de obligațiuni verzi.

2.8.

Propunerea vizează, de asemenea, consolidarea încrederii investitorilor și a garanțiilor, precum și reducerea riscului ca proiectele finanțate prin obligațiuni verzi să nu îndeplinească obiectivele climatice urmărite. Emitenții de astfel de obligațiuni trebuie să efectueze raportări regulate.

2.9.

O „fișă informativă privind obligațiunile verzi” care să stabilească obiectivele de finanțare definitive ale emisiunii va fi obligatorie. Această fișă informativă va face obiectul unei „examinări pre-emisiune” efectuată de un examinator extern înregistrat pentru a se asigura că obligațiunea respectă cerințele aferente standardului privind obligațiunile verzi.

2.10.

Emitenții de obligațiuni verzi trebuie să publice rapoarte anuale care să indice modul în care încasările din obligațiuni sunt aliniate la taxonomia UE.

2.11.

Odată ce toate încasările rezultate din vânzarea obligațiunilor verzi au fost alocate (ceea ce trebuie să aibă loc înainte de scadența obligațiunilor), emitentul va trebui să obțină o „examinare post-emisiune”. Pentru anumiți emitenți (precum unele instituții financiare), aceasta va fi o cerință anuală.

2.12.

Va exista, de asemenea, cerința de a publica cel puțin un raport privind impactul general al obligațiunii asupra mediului.

3.   Observații specifice

3.1.

Propunerea Comisiei Europene privind un standard al Uniunii Europene pentru obligațiunile verzi este prezentată într-un moment în care cererea de obligațiuni verzi este în creștere în UE. Cu toate acestea, emisiunile actuale de obligațiuni verzi europene în UE reprezintă în continuare doar 2,6 % din totalul obligațiunilor UE, prin urmare există încă o oportunitate considerabilă de creștere. De exemplu, în cel de-al doilea trimestru din 2021, emisiunea de obligațiuni verzi în UE a crescut cu aproape 30 % în raport cu aceeași perioadă din 2020, reflectând traiectoria creșterii în acest domeniu (2).

3.2.

În pofida acestei dinamici, există o îngrijorare tot mai mare cu privire la amploarea reală a beneficiilor pentru mediu rezultate din proiectele finanțate de emisiunea acestor obligațiuni. Termenul utilizat pentru a descrie aceste îngrijorări este „dezinformare ecologică”, reflectând uneori incertitudinea cu privire la meritele ecologice ale proiectelor finanțate prin obligațiuni verzi. Acest lucru generează o problemă de credibilitate pentru emițătorii care încearcă să-și creeze o reputație de mediu și o asimetrie informațională pentru investitorii care se pot confrunta ex ante cu dificultăți în identificarea proiectelor cu adevărat durabile din punctul de vedere al mediului.

3.3.

Problema rezidă în faptul că obligațiunile verzi sunt la fel ca toate celelalte obligațiuni: diferența constând în faptul că încasările din emisiunea de obligațiuni verzi sunt utilizate pentru un proiect care îndeplinește anumite criterii de mediu prestabilite. În eventualitatea unei neîndepliniri a obligațiilor de plată, și la fel ca în cazul oricărei emisiuni de obligațiuni, investitorul are în general recurs la întregul bilanț al emitentului. Valoarea suplimentară pentru investitor este derivată din deținerea unei obligațiuni care îndeplinește criterii legate de obiective durabile și de mediu. Cu toate acestea, problema în acest context este că definițiile activităților durabile variază în toate jurisdicțiile din cadrul UE. Prin urmare, compararea impactului proiectelor între jurisdicții și deseori între regiunile dintr-un stat membru este practic imposibilă.

3.4.

Există, de asemenea, o problemă legată de raportarea utilizării încasărilor. Problemele legate de dezvăluirea și comunicarea de informații de către emitenți către investitori privind utilizarea încasărilor tind să fie mai pronunțate în statele membre în care va fi nevoie, pe viitor, de cel mai mare volum de investiții cu emisii scăzute de dioxid de carbon.

3.5.

Standardul UE privind obligațiunile verzi vizează să abordeze aceste probleme prin crearea unui regim bazat pe transparență și supraveghere. În cadrul unui astfel de regim, doar proiectele care sunt în acord cu taxonomia UE a activităților durabile vor fi eligibile pentru finanțare, iar emitenții vor trebui să furnizeze informații suplimentare în momentul emisiunii, precum și ulterior, prin raportări regulate privind utilizarea încasărilor și impactul acestora. În plus, doar examinatorii externi supravegheați de Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe (ESMA) vor putea să aprobe o obligațiune verde a UE. Cu toate acestea, CESE avertizează cu privire la concentrările pieței pentru a ține sub control costul examinatorilor externi. De exemplu, un proces de înregistrare simplu și rapid poate încuraja concurența în acest domeniu – ceea ce nu ar afecta negativ cunoștințele sau calitatea examinatorilor.

3.6.

Standardul UE privind obligațiunile verzi are și potențialul de a genera beneficii economice considerabile, atât pentru emitenți, cât și pentru investitori. În prezent, problemele legate de credibilitate și de asimetriile informaționale creează costuri suplimentare pentru toate părțile implicate, emitenții încercând să-și stabilească prerogativele prin diverse eforturi costisitoare, inclusiv prin proceduri de examinare externe scumpe și raportări sporite, în timp ce investitorii ar putea depune eforturi de căutare suplimentare pentru a identifica în mod adecvat oportunitățile de investiții adecvate și durabile. Propunerea privind obligațiunile verzi ale UE va crea un mecanism universal, credibil și raționalizat pentru emisiunea de obligațiuni verzi, reducând la minimum asimetriile informaționale și asigurând emitenților beneficii semnificative în materie de reputație în temeiul acestui standard.

3.7.

Obligațiunile verzi europene aliniate la Regulamentul UE privind taxonomia le face potrivite și pentru finanțarea activităților economice care sprijină tranziția către economii mai durabile și decarbonizate. Obligațiunile verzi ar trebui privite ca preferința principală și ar trebui create stimulente adecvate pentru a „ecologiza” sistemul financiar al UE.

3.8.

Propunerea va permite, de asemenea, întreprinderilor înregistrate în UE să emită obligațiuni verzi europene pentru a achiziționa sau a construi un activ aliniat la taxonomia UE, precum clădirile eficiente din punct de vedere energetic. Prin urmare, acest lucru va permite întreprinderilor să-și crească cota de active aliniate la taxonomie. Acest lucru ar trebui însă să ia în considerare și costurile sociale asociate, inclusiv concedierile colective.

3.9.

Standardul propus va contribui, de asemenea, la reducerea semnificativă a nivelurilor de incertitudine existente privind tipurile de active sau de cheltuieli care pot fi clasificate în mod rezonabil drept o utilizare verde a capitalului, ca urmare a alinierii la taxonomia UE menționate anterior, creând astfel o încredere crescută în piața obligațiunilor verzi și contribuind, astfel, la stimularea creșterii și investițiilor suplimentare în acest domeniu emergent și la raționalizarea finanțării verzi. În timp, standardul UE privind obligațiunile verzi poate deveni eficace, dar sunt necesare orientări din partea Comisiei pentru a-i ghida pe investitori către obligațiuni și proiecte de calitate superioară care au un impact cu adevărat pozitiv asupra mediului, precum și pentru crearea unei noi clase de active în cadrul pieței de capital din UE. Perspectiva unor astfel de orientări este un alt motiv pentru care această propunere este binevenită.

3.10.

În acest context, obligațiunile verzi vor deveni o componentă fundamentală pentru finanțarea tranziției către o economie cu emisii reduse de dioxid de carbon în întreaga UE. Obligațiunile verzi au, de obicei, durate lungi, capitalul fiind rambursat atunci când obligațiunea ajunge la scadență, astfel cum este necesar pentru proiectele mari de infrastructură. Deși utilizarea etichetei de „obligațiuni verzi” ale UE va fi voluntară, investitorii au la dispoziție toate stimulentele pentru a o utiliza în eforturile lor de mobilizare a capitalului pentru proiecte cu beneficii vizibile pentru mediu. Acest lucru în sine este deja un avantaj important, însă principalul avantaj este standardul ca atare, care oferă un indice de referință pentru activele verzi de pe piața de capital. Se preconizează că aceasta va dezvolta în continuare obligațiunile verzi ca o clasă de active, permițând investitorilor să identifice o curbă a randamentului specific instrumentelor obligațiunilor verzi. Asumând un standard uniform la nivelul statelor membre și aplicabil emitenților, fondurile de obligațiuni verzi și furnizarea de împrumuturi bancare verzi ar putea mobiliza fonduri suplimentare pentru a facilita tranziția la o economie cu emisii reduse de dioxid de carbon. O astfel de tranziție ar fi facilitată și mai mult în ipoteza în care prețul împrumuturilor verzi ar fi suficient de rezonabil.

3.11.

Obligațiunile verzi ale UE ar putea deveni o referință pentru obligațiunile verzi de pe piețele din afara UE, așa cum s-a constatat în cazul fondurilor de investiții cu amănuntul. În realitate, UE s-a impus ca lider mondial în domeniu (cu 51 % din emisiunea globală în 2020 din întreprinderile și organismele publice din UE), iar standardul privind obligațiunile verzi va genera oportunități suplimentare în materie de finanțare durabilă pentru investitorii UE de pe toate piețele internaționale.

3.12.

Este importantă stabilirea unui standard pentru obligațiunile verzi. Totuși, nu ar trebui subestimată provocarea cu care se confruntă emitenții în ceea ce privește respectarea standardelor prevăzute în taxonomia UE. Probabil, aceștia vor evalua costurile și complicațiile unui proces îndelungat al unei examinări externe supravegheate și aprobate de ESMA în comparație cu beneficiile accesării unei baze mai ample de investitori. Emitenții privați ar putea prefera, astfel, obligațiuni verzi alternative și procese de certificare mai puțin oneroase. Aceste procese de raportare și conformitate pot avea, de asemenea, un impact financiar disproporționat asupra IMM-urilor, care riscă să considere standardul UE privind obligațiunile verzi ca fiind prea punitiv, ceea ce poate descuraja continuarea creșterii. Experiența produselor piețelor de capital de la nivelul întregii UE, în cazul cărora gradul de adeziune nu a fost atât de încurajator, poate constitui un indiciu cu privire la interesul potențial pentru obligațiunile verzi ale UE.

3.13.

Prin urmare, este necesar ca supraveghetorul UE să pună în aplicare standardul pentru obligațiunile verzi într-un mod cât mai pragmatic posibil. Deși Comisia va fi principalul emitent de obligațiuni verzi, cu 250 miliarde EUR în cursul următorilor trei ani în cadrul NextGenerationEU, statele membre emițând obligațiuni verzi totale de aproape 80 miliarde EUR, rolul sectorului privat în emiterea obligațiunilor verzi nu poate fi minimizat. Evitarea excesului de instrucțiuni și a suprareglementării în cazul emitenților corporativi ar facilita adoptarea standardului privind obligațiunile verzi în cadrul tuturor piețelor de capital din UE. Cu toate acestea, se impune o doză de precauție. În temeiul propunerii, obligațiunile verzi emise de sectorul public din statele membre nu vor face obiectul unei evaluări externe, așa cum prevede propunerea. Deși emitenții din sectorul public trebuie să fie responsabili în continuare față de investitorii în obligațiuni, având în vedere angajamentele din partea statelor membre față de tranziția către o economie cu emisii reduse de dioxid de carbon, aplicarea generalizată a standardului UE privind obligațiunile verzi va garanta respectivul angajament. Pe de altă parte, autorizarea a două tipuri de obligațiuni verzi (una pentru sectorul public și una pentru emitenții corporativi) ar putea avea ca rezultat cel puțin două standarde diferite.

3.14.

O altă chestiune care trebuie abordată este modul în care se poate permite pentru emitenții de obligațiuni verzi din afara UE accesul pe piețele de capital din UE și cel în sens invers, ceea ce face necesară alinierea taxonomiilor de la nivelul tuturor jurisdicțiilor, la nivel mondial. În acest context, este relevantă referirea la platforma internațională pentru finanțarea durabilă, care este un forum de dialog între responsabilii de elaborarea politicilor, cu scopul general de a crește valoarea capitalului privat investit în investiții durabile din punctul de vedere al mediului. Obiectivul final al IPSF este de a facilita mobilizarea capitalului privat către investiții durabile din punctul de vedere al mediului. Prin urmare, IPSF oferă un forum multilateral de dialog între responsabilii de elaborarea politicilor pentru a-i ajuta pe investitori să identifice și să fructifice oportunitățile de investiții durabile care contribuie în mod real la obiectivele climatice și de mediu. Alinierea taxonomiilor ar trebui dezbătută și convenită în cadrul acestui forum.

3.15.

Astfel cum a fost menționat anterior, ESMA, în calitate de supraveghetor al pieței de capital a UE, va juca un rol esențial în asigurarea aplicării standardelor propuse într-un mod cât mai pragmatic cu putință. Acest lucru va necesita dezvoltarea competențelor și consolidarea calității sale de supraveghetor al examinatorilor obligațiilor verzi ale UE. Comisia stabilește criterii în materie de calificări și transparență, ele reprezentând o bază solidă pentru ESMA. În opinia noastră, pe măsură ce ESMA își consolidează capacitatea, ar putea, în timp, să-și sprijine omologii din afara UE să aplice standarde similare și, astfel, să faciliteze accesul investitorilor din UE la piețele emergente.

3.16.

Un alt punct care trebuie avut în vedere este faptul că tranziția către o economie a UE cu emisii scăzute de dioxid de carbon nu va necesita o finanțare cu mult peste cea disponibilă în cadrul NextGenerationEU. Sectorul privat joacă deja un rol în această tranziție, dar este nevoie de mult mai multe. Prin urmare, propunerea privind standardul UE pentru obligațiunile verzi va dezvolta și mai mult o piață a obligațiunilor verzi încă incipientă și va mobiliza emitenți suplimentari, pe lângă faptul că va facilita finanțarea transfrontalieră în cadrul piețelor de capital. În analiza finală, propunerea referitoare la standardul privind obligațiunile verzi va consolida reputația potențialilor emitenți și investitori și angajamentul lor față de obiectivele de dezvoltare durabilă și de mediu și anume: atenuarea schimbărilor climatice, adaptarea la schimbările climatice, utilizarea durabilă și protejarea resurselor acvatice și maritime, tranziția către o economie circulară, reciclarea, prevenirea deșeurilor, prevenirea și controlul poluării și protecția ecosistemelor sănătoase. Obiectivele de mediu și societale relevante vor face astfel parte din orice strategie corporativă. În plus, promovarea unei etichete ecologice a UE pentru produsele financiare, reducând totodată la minimum birocrația, ar contribui la sprijinirea întreprinderilor private care adoptă o astfel de strategie.

3.17.

CESE se așteaptă ca, în timp, investitorii să opteze pentru standardele UE privind obligațiunile verzi, întrucât acest lucru va garanta faptul că fondurile sunt utilizate în conformitate cu taxonomia, ceea ce, la rândul său, facilitează cerințele privind raportarea către investitori. Prin urmare, obiectivul ar trebui să fie adoptarea standardului propus pentru obligațiunile verzi în întreaga UE, indiferent că este vorba de sectorul privat sau de sectorul public.

3.18.

În acest sens, CESE ar dori ca obligațiunile verzi existente să beneficieze de o clauză de anterioritate în cadrul standardului propus, precum și eventuala aplicare a unor astfel de standarde obligațiunilor NextGenerationEU. CESE este ferm convins că obligațiunile verzi aliniate la taxonomie ar contribui la atingerea obiectivelor de mediu. În plus, CESE se așteaptă ca standardul UE privind obligațiunile verzi să crească interesul investitorilor în astfel de investiții, dezvoltând și mai mult piața obligațiunilor verzi. Deși aceasta este o veste bună pentru emitenți și investitori, CESE atrage atenția asupra provocărilor menționate anterior.

3.19.

Continuând și presupunând că propunerea este adoptată ca atare, ar fi interesant de evaluat (i) măsura în care investitorii, din UE și din afara UE, vor solicita emitenților să se alinieze la standardele propuse sau dacă propunerea va conduce la divergențe pe piața obligațiunilor verzi între UE și restul lumii și (ii) modul în care punerea în aplicare propusă pentru standardul UE privind obligațiunile verzi va afecta evoluțiile de pe piața obligațiunilor verzi din UE și din afara UE.

3.20.

În opinia CESE, acest aspect are o relevanță deosebită, întrucât provocările legate de mediu, precum schimbările climatice, nu pot fi abordate de UE de una singură. Dacă nu există un teren comun privind alinierea taxonomiei cu țările terțe, este puțin probabil ca propunerea de regulament a Comisiei privind un standard voluntar pentru obligațiunile verzi să poată deveni un standard pentru piața globală a obligațiunilor verzi. Acest lucru ar duce la fragmentarea piețelor de capital, existând eventual posibilitatea ca emitenții din țări terțe să nu adopte standardele propuse ale Comisie. Aceasta ar putea frâna fluxurile de fonduri necesare pentru abordarea provocărilor legate de mediu, în special a schimbărilor climatice.

3.21.

Nu în ultimul rând, CESE salută cerința în temeiul taxonomiei UE pentru investiții vizând respectarea principiului de „a nu prejudicia în mod semnificativ” și garanțiile minime, dată fiind nevoia permanentă de a da prioritate transformării verzi, alături de protecția socială și de protejarea drepturilor omului și ale lucrătorilor. Acest lucru ar putea totuși limita domeniul de aplicare a alinierii taxonomiei cu țările terțe, în special dacă astfel de jurisdicții nu îndeplinesc criteriile principiului de „a nu aduce prejudicii semnificative”, precum recunoașterea drepturilor de negociere colectivă. În acest scop, CESE propune un comitet de monitorizare specific, care să supravegheze dinamica pieței obligațiunilor verzi, cu implicarea partenerilor sociali.

---

(1)  Regulamentul (UE) 2020/852 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 iunie 2020 privind instituirea unui cadru care să faciliteze investițiile durabile și de modificare a Regulamentului (UE) 2019/2088 (JO L 198, 22.6.2020, p. 13).

(2)  Climate Bonds Initiative (2021). Defalcarea regională a emisiunii de obligațiuni verzi, în funcție de volumul emisiunilor.