|
15.8.2008 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 209/23 |
Acțiune introdusă la 22 mai 2008 — Comisia Comunităților Europene/Irlanda
(Cauza C-221/08)
(2008/C 209/34)
Limba de procedură: engleza
Părțile
Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: R. Lyal, W. Mölls, agenți)
Pârâtă: Irlanda
Concluziile reclamantei
|
— |
Constatarea că, prin stabilirea de prețuri cu amănuntul minime și maxime pentru țigări, Irlanda nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 9 alineatul (1) din Directiva 95/59/CE (1) a Consiliului din 27 noiembrie 1995 privind alte impozite decât impozitele pe cifra de afaceri care afectează consumul de tutun prelucrat; |
|
— |
constatarea că, prin nefurnizarea informațiilor necesare cu privire la legislația irlandeză aplicabilă pentru a permite Comisiei să își îndeplinească obligația de supraveghere a respectării Directivei 95/59, Irlanda nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 10 CE; |
|
— |
obligarea Irlandei la plata cheltuielilor de judecată. |
Motivele și principalele argumente
În temeiul Tobacco Products (Control of Advertising, Sponsorship and Sales Promotion) (No. 2) Regulations 1986 [Regulamentele privind produsele din tutun (controlul publicității, al sponsorizării și al promovării vânzărilor) (nr. 2) din 1986] și al convențiilor încheiate cu producătorii și importatorii de tutun, Irlanda impune un preț minim pentru țigări, corespunzător unui nivel care nu poate fi mai mic cu 3 % decât prețul mediu ponderat pentru țigările din categoria respectivă. În plus, în măsura în care producătorii și importatorii nu pot stabili prețuri mai mari cu 3 % decât prețul mediu ponderat, Irlanda impune de asemenea un preț maxim pentru țigări. Un astfel de sistem contravine articolului 9 alineatul (1) din Directiva 95/59, potrivit căruia producătorii de tutun sunt „liberi să determine prețul maxim de vânzare cu amănuntul pentru fiecare dintre produsele lor”.
În conformitate cu articolul 10 CE, statele membre au obligația de a facilita Comisiei îndeplinirea misiunii sale, în special conformându-se cererilor de informații formulate în cursul procedurii de constatare a neîndeplinirii obligațiilor. Comisia susține că, prin faptul că nu a furnizat nicio informație cu privire la legislația irlandeză aplicabilă, în pofida cererilor repetate ale Comisiei, Irlanda nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 10 CE.
(1) JO L 291, p. 40, Ediție specială, 09/vol. 2, p. 5.