|
30.7.2011 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 226/4 |
Hotărârea Curții (Camera a treia) din 9 iunie 2011 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Supremo Tribunal de Justiça — Portugalia) — José Maria Ambrósio Lavrador, Maria Cândida Olival Ferreira Bonifácio/Companhia de Seguros Fidelidade-Mundial SA
(Cauza C-409/09) (1)
(Asigurare de răspundere civilă pentru pagubele produse de autovehicule - Directivele 72/166/CEE, 84/5/CEE și 90/232/CEE - Dreptul la despăgubire prin asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagubele produse de autovehicule - Condiții de limitare - Contribuția victimei la propriul prejudiciu - Răspundere pentru risc - Dispoziții aplicabile terțului minor victimă a unui accident)
2011/C 226/06
Limba de procedură: portugheza
Instanța de trimitere
Supremo Tribunal de Justiça
Părțile din acțiunea principală
Reclamanți: José Maria Ambrósio Lavrador, Maria Cândida Olival Ferreira Bonifácio
Pârâtă: Companhia de Seguros Fidelidade-Mundial SA
Obiectul
Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Supremo Tribunal de Justiça — Interpretarea articolului 1 din A treia Directivă 90/232/CEE a Consiliului din 14 mai 1990 privind armonizarea legislației statelor membre referitoare la asigurarea de răspundere civilă pentru pagubele produse de autovehicule (JO L 129, p. 33, Ediție specială, 06/vol. 1, p. 240) — Întinderea acoperirii oferite de asigurarea obligatorie în favoarea terților — Dispoziții aplicabile în privința terților minori, victime ale unui accident
Dispozitivul
Directiva 72/166/CEE a Consiliului din 24 aprilie 1972 privind apropierea legislațiilor statelor membre cu privire la asigurarea de răspundere civilă auto și introducerea obligației de asigurare a acestei răspunderi, A doua directivă 84/5/CEE a Consiliului din 30 decembrie 1983 privind apropierea legislațiilor statelor membre privind asigurarea de răspundere civilă pentru pagubele produse de autovehicule și A treia directivă 90/232/CEE a Consiliului din 14 mai 1990 privind armonizarea legislației statelor membre referitoare la asigurarea de răspundere civilă pentru pagubele produse de autovehicule trebuie interpretate în sensul că nu se opun unor dispoziții naționale care intră în sfera dreptului răspunderii civile și care permit excluderea sau limitarea dreptului victimei unui accident de a solicita o despăgubire în temeiul asigurării de răspundere civilă a autovehiculului implicat în accident, pe baza unei aprecieri individuale a contribuției exclusive sau parțiale a acestei victime la prejudiciul pe care l-a suferit.