20.11.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 317/24

—

Anularea hotărârii Tribunalului;

—

anularea deciziei AEM de respingere a ofertei recurentei și de atribuire a contractului ofertantului selectat;

—

obligarea AEM la plata cheltuielilor de judecată ale recurentei efectuate în legătură cu acțiunea în cauza T-331/06 și cu prezentul recurs, chiar și în situația respingerii prezentului recurs.

1.

Recurenta susține că Tribunalul a comis o eroare de drept prin interpretarea greșită sau prin neaplicarea articolului 97 din Regulamentul financiar (1) și a articolului 138 din Normele de aplicare, în condițiile în care anunțarea subcriteriilor anterior depunerii ofertelor este esențială pentru ca ofertanții să poată depune cele mai bune oferte. Tribunalul a respins eronat argumentul recurentei privind amestecarea criteriilor de selecție cu cele de atribuire pentru motivul formulării tardive a acestuia. Potrivit recurentei, chiar dacă abordarea urmată de Tribunal este corectă, acesta a interpretat greșit prevederile anunțului de participare atunci când a examinat dacă utilizarea unor curriculum vitae individuale în etapa de atribuire a încălcat prevederile anunțului de participare.

2.

În continuare, recurenta susține că nu îi este imputabil faptul că raportul comisiei de evaluare este redactat astfel încât nu se poate demonstra cum a ajuns această comisie la concluzia sa. Dacă AEM nu a aplicat o reevaluare a subcriteriilor, aceasta ar fi trebuit să conducă direct la anularea deciziei atacate din cauza motivării insuficiente în condițiile în care faptul că „nu este evident” ce fel de criterii au fost utilizate este parte a obligației de motivare.

3.

În ceea ce privește politica de mediu, se susține că Tribunalul a greșit atunci când a considerat că un criteriu de atribuire redactat în termeni atât de generali este îndeplinit prin simpla certificare a depunerii care este numai unul dintre mijloacele de probă. De asemenea, Tribunalul a greșit și atunci când nu a ținut seama de faptul că politica de mediu nu poate fi examinată decât în faza de selecție.

4.

Tribunalul a considerat că AEM nu a încălcat articolul 100 alineatul (2) din Regulamentul financiar și articolul 149 alineatul (2) din Normele de aplicare prin necomunicarea întregului raport de evaluare ofertanților care au depus o cerere în acest sens pentru a putea să aprecieze motivele respingerii ofertelor lor.

5.

În plus, raționamentul Tribunalului, pe lângă faptul că este eronat, este contrar nu numai obligației generale și preexistente de motivare, ci și Tratatului de la Lisabona care conferă Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene aceeași valoare juridică cu cea a tratatelor, în special articolului 41 din aceasta.

6.

În sfârșit, recurenta susține că hotărârea atacată nu numai că nu a motivat suficient respingerea motivelor privind eroarea vădită de apreciere, dar nici măcar nu le-a examinat în mod individual.