|
20.4.2013 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 114/13 |
Hotărârea Curții (Camera a treia) din 28 februarie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Finanzgericht Baden-Württemberg — Germania) — Katja Ettwein/Finanzamt Konstanz
(Cauza C-425/11) (1)
(Acord între Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Confederația Elvețiană, pe de altă parte, privind libera circulație a persoanelor - Egalitate de tratament - Lucrători frontalieri care desfășoară o activitate independentă - Resortisanți ai unui stat membru al Uniunii Europene - Venituri profesionale realizate în acest stat membru - Transferul reședinței în Elveția - Refuzarea unui avantaj fiscal în statul membru menționat din cauza mutării reședinței)
2013/C 114/17
Limba de procedură: germana
Instanța de trimitere
Finanzgericht Baden-Württemberg
Părțile din procedura principală
Reclamantă: Katja Ettwein
Pârâtă: Finanzamt Konstanz
Obiectul
Cerere de decizie preliminară — Finanzgericht Baden-Württemberg — Interpretarea Acordului din 21 iunie 1999 dintre Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Confederația Elvețiană, pe de altă parte, privind libera circulație a persoanelor, aprobat în numele Comunității prin Decizia Consiliului și a Comisiei din 4 aprilie 2002 (JO L 114, p. 6, Ediție specială, 11/vol. 74, p. 97) și, în special, a articolelor 1, 2, 11, 16 și 21 din acord, precum și a articolelor 9, 13 și 15 din anexa la acord — Impozitarea directă a lucrătorilor frontalieri — Reglementare a unui stat membru care permite impozitarea comună a soților (Ehegattensplitting) în cazul în care aceștia își au reședința într-un stat membru al Uniunii sau al Spațiului Economic European și care o exclude în cazul în care reședința se află în Confederația Elvețiană
Dispozitivul
Articolul 1 litera (a) din Acordul încheiat între Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Confederația Elvețiană, pe de altă parte, privind libera circulație a persoanelor, semnat la Luxemburg la 21 iunie 1999, precum și articolul 9 alineatul (2), articolul 13 alineatul (1) și articolul 15 alineatul (2) din anexa I la acest acord trebuie interpretate în sensul că se opun reglementării unui stat membru prin care se refuză beneficiul impozitării comune în temeiul așa-numitei metode de „splitting”, prevăzută de această reglementare, unor soți resortisanți ai acestui stat ale căror venituri impozabile sunt supuse în totalitate impozitului pe venit în același stat, pentru simplul motiv că reședința acestora este situată pe teritoriul Confederației Elvețiene.