1.10.2011 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 290/10 |
Recurs introdus la 25 iulie 2011 de Yvette Barthel și alții împotriva Ordonanței pronunțate la 10 mai 2011 de Tribunalul Funcției Publice în cauza F-59/10, Barthel și alții/Curtea de Justiție
(Cauza T-398/11 P)
2011/C 290/14
Limba de procedură: franceza
Părțile
Recurenți: Yvette Barthel (Arlon, Belgia), Marianne Reiffers (Olm, Luxemburg), Lieven Massez (Luxemburg, Luxemburg) (reprezentanți: S. Orlandi, A. Coolen, J-N. Louis, É. Marchal, D. Abreu Caldas, avocați)
Cealaltă parte în proces: Curtea de Justiție a Comunităților Europene
Concluziile
Recurenții solicită Tribunalului:
— |
Anularea Ordonanței Tribunalului Funcției Publice din 10 mai 2011 (cauza F-59/10, Barthel și alții/Curtea de Justiție) prin care se respinge ca inadmisibilă acțiunea recurenților; |
— |
constarea admisibilității acțiunii; |
— |
trimiterea cauzei Tribunalului Funcției Publice spre rejudecare pe fond conform dispozițiilor legale; |
— |
să dispună soluționarea odată cu fondul a cererii privind cheltuielile de judecată. |
Motivele și principalele argumente
În susținerea recursului, recurenții invocă două motive.
1. |
Primul motiv întemeiat pe încălcarea obligației de motivare în măsura în care, prin respingerea ca inadmisibilă a acțiunii recurenților, Tribunalul Funcției Publice a încălcat articolul 296 TFUE, articolul 36 prima teză din Statutul Curții de Justiție a Uniuni Europene, precum și articolul 7 alineatul (1) din anexa 1 la acesta, întrucât nu a examinat toate încălcările invocate în fața sa și nu a permis recurenților să ia la cunoștință justificarea respingerii motivelor întemeiate pe ilegalitatea interpretării a contrario a articolului 90 alineatul (2) din Statutul funcționarilor Uniunii Europene în raport cu articolul 91 din acesta și pe dreptul de a sesiza Curtea de Justiție cu o acțiune îndreptată împotriva oricărei decizii care îi lezează în termen de trei luni de la data la care au fost notificați conform celei de a doua liniuțe a acestei dispoziții. Întrucât nu a analizat toate motivele și argumentele dezvoltate de recurenți în acțiunea în anulare, Tribunalul Funcției Publice a încălcat obligația de motivare a ordonanței pe care a pronunțat-o. |
2. |
Al doilea motiv întemeiat pe o eroare de drept, în măsura în care Tribunalul Funcției Publice a considerat că decizia din 26 octombrie 2009 de respingere a cererii recurenților ar reprezenta o decizie pur confirmativă a lipsei unei răspuns care echivalează cu o decizie implicită de respingere, în timp ce tardivitatea răspunsului este justificată de așteptarea unui aviz intern solicitat de la un serviciu din cadrul Curții de Justiție pentru a-i permite să examineze dacă recurenții îndeplinesc condițiile pentru a beneficia de indemnizația de serviciu pentru munca în schimburi, conform articolului 56a din Statutul funcționarilor Uniunii Europene. |