Cauza C‑480/12
Minister van Financiën
împotriva
X BV
(cerere de decizie preliminară formulată de Hoge Raad der Nederlanden)
„Codul vamal comunitar — Domeniul de aplicare al articolului 203 și al articolului 204 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 — Regim de tranzit extern — Nașterea datoriei vamale ca urmare a neexecutării unei obligații — Prezentare cu întârziere a mărfurilor la biroul de destinație — A șasea directivă TVA — Articolul 10 alineatul (3) — Legătură între nașterea datoriei vamale și cea a TVA‑ului — Noțiunea de operațiuni impozabile”
Sumar – Hotărârea Curții (Camera întâi) din 15 mai 2014
Uniune vamală – Nașterea unei datorii vamale ca urmare a neexecutării unei obligații privind utilizarea regimului vamal în cauză – Omisiuni fără efect asupra utilizării corecte a regimului vamal – Domeniu de aplicare – Nerespectarea termenului de prezentare a mărfurilor – Lipsa unui termen rezonabil – Excludere
[Regulamentul nr. 2913/92 al Consiliului, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 648/2005, art. 203 și 204; Regulamentul nr. 2454/93 al Comisiei, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 444/2002, art. 356 și art. 859 pct. 2 lit. (c)]
Uniune vamală – Nașterea unei datorii vamale ca urmare a neexecutării unei obligații privind utilizarea regimului vamal în cauză – Omisiuni fără efect asupra utilizării corecte a regimului vamal – Domeniu de aplicare – Nerespectarea termenului de prezentare a mărfurilor – Excludere – Lipsa de informații cu privire la cauzele depășirii termenului sau cu privire la locul mărfurilor – Irelevanță
[Regulamentul nr. 2913/92 al Consiliului, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 648/2005, art. 203 și art. 204; Regulamentul nr. 2454/93 al Comisiei, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 444/2002, art. 356 și art. 859 pct. 2 lit. (c)]
Armonizarea legislațiilor fiscale – Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată – Livrare de bunuri – Noțiune – Vânzarea de mărfuri care au ieșit de sub incidența regimurilor vamale – Includere – Datorie vamală care a luat naștere exclusiv în temeiul articolului 204 din Regulamentul nr. 2913/92 – Irelevanță
[Regulamentul nr. 2913/92 al Consiliului, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 648/2005, art. 204; Directiva 77/388 a Consiliului, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2004/66, art. 2 și art. 7 alin. (3) primul paragraf]
Articolele 203 și 204 din Regulamentul nr. 2913/92 de instituire a Codului vamal comunitar, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 648/2005, coroborate cu articolul 859 punctul 2 litera (c) din Regulamentul nr. 2454/93 de stabilire a unor dispoziții de aplicare a Regulamentului nr. 2913/92, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 444/2002, trebuie interpretate în sensul că simpla depășire a termenului de prezentare, stabilit conform articolului 356 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2454/93, cu modificările ulterioare, nu determină o datorie vamală pentru sustragerea mărfurilor în cauză de sub supraveghere vamală, în sensul articolului 203 din Regulamentul nr. 2913/92, cu modificările ulterioare, ci o datorie vamală care are drept temei articolul 204 din acest din urmă regulament.
Astfel, articolele 203 și 204 din Regulamentul nr. 2913/92 au domenii de aplicare distincte. În timp ce primul are în vedere comportamentele care determină sustragerea mărfii de sub supravegherea vamală, cel de al doilea are ca obiect încălcări ale obligațiilor și nerespectări ale unor condiții legate de diferite regimuri vamale care nu au efect asupra supravegherii vamale. Astfel, rezultă din textul articolului 204 din Regulamentul nr. 2913/92 că această dispoziție nu își găsește aplicarea decât în cazurile care nu intră în domeniul de aplicare al articolului 203 din acest regulament.
În această privință, conform articolului 204 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 2913/92, o datorie vamală la import ia naștere prin neexecutarea uneia dintre obligațiile care rezultă, în privința mărfurilor supuse drepturilor de import, din utilizarea regimului vamal sub care sunt plasate, doar dacă nu se stabilește că acele omisiuni nu au un efect semnificativ asupra utilizării corecte a acestui regim. Orice caz care nu intră în sfera acestei excepții intră în domeniul de aplicare al articolului 204 din Regulamentul nr. 2913/92.
Cu toate acestea, articolul 859 punctul 2 litera (c) din Regulamentul nr. 2454/93 prevede expres că, în cazul în care termenul stabilit conform articolului 356 din acest regulament nu a fost respectat, iar prezentarea tardivă a mărfii nu poate fi justificată în conformitate cu alineatul (3) al acestui din urmă articol, depășirea termenului de prezentare este considerată ca neavând un efect semnificativ asupra corectitudinii operațiunii de depozitare temporare sau a regimului vamal considerat în măsura în care marfa a fost totuși prezentată la biroul de destinație într‑un termen rezonabil.
(a se vedea punctele 31, 32, 39, 41 și 45 și dispozitiv 1)
Articolul 204 din Regulamentul nr. 2913/92 de instituire a Codului vamal comunitar, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 648/2005, coroborat cu articolul 859 punctul 2 litera (c) din Regulamentul nr. 2454/93 de stabilire a unor dispoziții de aplicare a Regulamentului nr. 2913/92, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 444/2002, trebuie interpretat în sensul că nu este necesar, pentru ca o datorie vamală să ia naștere în temeiul articolului 204 menționat, ca persoanele interesate să furnizeze autorităților vamale informații cu privire la cauzele depășirii termenului stabilit potrivit articolului 356 din Regulamentul nr. 2454/93, cu modificările ulterioare, sau cu privire la locul în care s‑au aflat mărfurile în perioada cuprinsă între expirarea acestui termen și prezentarea efectivă a acestor mărfuri la biroul vamal de destinație.
Astfel, în cazul în care mărfurile se prezintă la biroul de destinație după expirarea termenului stabilit de biroul de plecare, iar nerespectarea termenului se datorează circumstanțelor temeinic justificate și acceptate de biroul de destinație, neimputabile transportatorului sau principalului obligat, se consideră că acesta din urmă a respectat termenul prevăzut.
(a se vedea punctele 43 și 45 și dispozitiv 1)
Articolul 7 alineatul (3) primul paragraf din A șasea directivă 77/388 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2004/66, trebuie interpretat în sensul că taxa pe valoarea adăugată este datorată în cazul în care mărfurile în cauză au ieșit de sub incidența regimurilor vamale prevăzute la acest articol, chiar dacă datoria vamală a luat naștere exclusiv în temeiul articolului 204 din Regulamentul nr. 2913/92 de instituire a Codului vamal comunitar, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 648/2005.
Astfel, în cazul în care mărfurile amintite au ieșit deja de sub incidența acestor regimuri la data la care au fost reexportate ca urmare a nașterii unei datorii vamale, acestea ar trebui să fie considerate că au făcut obiectul unui „import”, în sensul articolului 2 punctul 2 din A șasea directivă.
Or, în temeiul acestui articol 2, importul de bunuri este supus, printre altele, taxei pe valoarea adăugată.
(a se vedea punctele 47, 54 și 55 și dispozitiv 2)
Cauza C‑480/12
Minister van Financiën
împotriva
X BV
(cerere de decizie preliminară formulată de Hoge Raad der Nederlanden)
„Codul vamal comunitar — Domeniul de aplicare al articolului 203 și al articolului 204 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 — Regim de tranzit extern — Nașterea datoriei vamale ca urmare a neexecutării unei obligații — Prezentare cu întârziere a mărfurilor la biroul de destinație — A șasea directivă TVA — Articolul 10 alineatul (3) — Legătură între nașterea datoriei vamale și cea a TVA‑ului — Noțiunea de operațiuni impozabile”
Sumar – Hotărârea Curții (Camera întâi) din 15 mai 2014
Uniune vamală — Nașterea unei datorii vamale ca urmare a neexecutării unei obligații privind utilizarea regimului vamal în cauză — Omisiuni fără efect asupra utilizării corecte a regimului vamal — Domeniu de aplicare — Nerespectarea termenului de prezentare a mărfurilor — Lipsa unui termen rezonabil — Excludere
[Regulamentul nr. 2913/92 al Consiliului, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 648/2005, art. 203 și 204; Regulamentul nr. 2454/93 al Comisiei, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 444/2002, art. 356 și art. 859 pct. 2 lit. (c)]
Uniune vamală — Nașterea unei datorii vamale ca urmare a neexecutării unei obligații privind utilizarea regimului vamal în cauză — Omisiuni fără efect asupra utilizării corecte a regimului vamal — Domeniu de aplicare — Nerespectarea termenului de prezentare a mărfurilor — Excludere — Lipsa de informații cu privire la cauzele depășirii termenului sau cu privire la locul mărfurilor — Irelevanță
[Regulamentul nr. 2913/92 al Consiliului, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 648/2005, art. 203 și art. 204; Regulamentul nr. 2454/93 al Comisiei, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 444/2002, art. 356 și art. 859 pct. 2 lit. (c)]
Armonizarea legislațiilor fiscale — Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată — Livrare de bunuri — Noțiune — Vânzarea de mărfuri care au ieșit de sub incidența regimurilor vamale — Includere — Datorie vamală care a luat naștere exclusiv în temeiul articolului 204 din Regulamentul nr. 2913/92 — Irelevanță
[Regulamentul nr. 2913/92 al Consiliului, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 648/2005, art. 204; Directiva 77/388 a Consiliului, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2004/66, art. 2 și art. 7 alin. (3) primul paragraf]
Articolele 203 și 204 din Regulamentul nr. 2913/92 de instituire a Codului vamal comunitar, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 648/2005, coroborate cu articolul 859 punctul 2 litera (c) din Regulamentul nr. 2454/93 de stabilire a unor dispoziții de aplicare a Regulamentului nr. 2913/92, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 444/2002, trebuie interpretate în sensul că simpla depășire a termenului de prezentare, stabilit conform articolului 356 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2454/93, cu modificările ulterioare, nu determină o datorie vamală pentru sustragerea mărfurilor în cauză de sub supraveghere vamală, în sensul articolului 203 din Regulamentul nr. 2913/92, cu modificările ulterioare, ci o datorie vamală care are drept temei articolul 204 din acest din urmă regulament.
Astfel, articolele 203 și 204 din Regulamentul nr. 2913/92 au domenii de aplicare distincte. În timp ce primul are în vedere comportamentele care determină sustragerea mărfii de sub supravegherea vamală, cel de al doilea are ca obiect încălcări ale obligațiilor și nerespectări ale unor condiții legate de diferite regimuri vamale care nu au efect asupra supravegherii vamale. Astfel, rezultă din textul articolului 204 din Regulamentul nr. 2913/92 că această dispoziție nu își găsește aplicarea decât în cazurile care nu intră în domeniul de aplicare al articolului 203 din acest regulament.
În această privință, conform articolului 204 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 2913/92, o datorie vamală la import ia naștere prin neexecutarea uneia dintre obligațiile care rezultă, în privința mărfurilor supuse drepturilor de import, din utilizarea regimului vamal sub care sunt plasate, doar dacă nu se stabilește că acele omisiuni nu au un efect semnificativ asupra utilizării corecte a acestui regim. Orice caz care nu intră în sfera acestei excepții intră în domeniul de aplicare al articolului 204 din Regulamentul nr. 2913/92.
Cu toate acestea, articolul 859 punctul 2 litera (c) din Regulamentul nr. 2454/93 prevede expres că, în cazul în care termenul stabilit conform articolului 356 din acest regulament nu a fost respectat, iar prezentarea tardivă a mărfii nu poate fi justificată în conformitate cu alineatul (3) al acestui din urmă articol, depășirea termenului de prezentare este considerată ca neavând un efect semnificativ asupra corectitudinii operațiunii de depozitare temporare sau a regimului vamal considerat în măsura în care marfa a fost totuși prezentată la biroul de destinație într‑un termen rezonabil.
(a se vedea punctele 31, 32, 39, 41 și 45 și dispozitiv 1)
Articolul 204 din Regulamentul nr. 2913/92 de instituire a Codului vamal comunitar, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 648/2005, coroborat cu articolul 859 punctul 2 litera (c) din Regulamentul nr. 2454/93 de stabilire a unor dispoziții de aplicare a Regulamentului nr. 2913/92, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 444/2002, trebuie interpretat în sensul că nu este necesar, pentru ca o datorie vamală să ia naștere în temeiul articolului 204 menționat, ca persoanele interesate să furnizeze autorităților vamale informații cu privire la cauzele depășirii termenului stabilit potrivit articolului 356 din Regulamentul nr. 2454/93, cu modificările ulterioare, sau cu privire la locul în care s‑au aflat mărfurile în perioada cuprinsă între expirarea acestui termen și prezentarea efectivă a acestor mărfuri la biroul vamal de destinație.
Astfel, în cazul în care mărfurile se prezintă la biroul de destinație după expirarea termenului stabilit de biroul de plecare, iar nerespectarea termenului se datorează circumstanțelor temeinic justificate și acceptate de biroul de destinație, neimputabile transportatorului sau principalului obligat, se consideră că acesta din urmă a respectat termenul prevăzut.
(a se vedea punctele 43 și 45 și dispozitiv 1)
Articolul 7 alineatul (3) primul paragraf din A șasea directivă 77/388 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2004/66, trebuie interpretat în sensul că taxa pe valoarea adăugată este datorată în cazul în care mărfurile în cauză au ieșit de sub incidența regimurilor vamale prevăzute la acest articol, chiar dacă datoria vamală a luat naștere exclusiv în temeiul articolului 204 din Regulamentul nr. 2913/92 de instituire a Codului vamal comunitar, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 648/2005.
Astfel, în cazul în care mărfurile amintite au ieșit deja de sub incidența acestor regimuri la data la care au fost reexportate ca urmare a nașterii unei datorii vamale, acestea ar trebui să fie considerate că au făcut obiectul unui „import”, în sensul articolului 2 punctul 2 din A șasea directivă.
Or, în temeiul acestui articol 2, importul de bunuri este supus, printre altele, taxei pe valoarea adăugată.
(a se vedea punctele 47, 54 și 55 și dispozitiv 2)