27.4.2015 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 138/7 |
Hotărârea Curții (Camera a doua) din 26 februarie 2015 (cerere de decizie preliminară formulată de Bayerisches Verwaltungsgericht München – Germania) – Andre Lawrence Shepherd/Bundesrepublik Deutschland
(Cauza C-472/13) (1)
([Trimitere preliminară - Spațiul de libertate, securitate și justiție - Azil - Directiva 2004/83/CE - Articolul 9 alineatul (2) literele (b), (c) și (e) - Standardele minime referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea beneficia de statutul de refugiat - Condițiile pentru a fi considerat refugiat - Acte de persecuție - Sancționarea penală a unui militar din Statele Unite care a refuzat efectuarea serviciului militar în Irak])
(2015/C 138/08)
Limba de procedură: germana
Instanța de trimitere
Bayerisches Verwaltungsgericht München
Părțile din procedura principală
Reclamant: Andre Lawrence Shepherd
Pârâtă: Bundesrepublik Deutschland
Dispozitivul
1) |
Dispozițiile articolului 9 alineatul (2) litera (e) din Directiva 2004/83/CE a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind standardele minime referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea beneficia de statutul de refugiat sau persoanele care, din alte motive, au nevoie de protecție internațională și referitoare la conținutul protecției acordate trebuie interpretate în sensul că:
|
2) |
Dispozițiile articolului 9 alineatul (2) literele (b) și (c) din Directiva 2004/83 trebuie interpretate în sensul că, în împrejurări precum cele din cauza principală, nu rezultă că măsurile la care se expune un militar ca urmare a refuzului de a-și efectua serviciul, precum condamnarea la o pedeapsă privativă de libertate sau excluderea din armată, pot fi considerate, ținând seama de exercitarea legitimă, de către statul în cauză, a dreptului său de a menține forțe armate, ca fiind atât de disproporționate sau de discriminatorii încât să se numere printre actele de persecuție prevăzute la dispozițiile respective. Cu toate acestea, este de competența autorităților naționale să verifice acest aspect. |