|
22.6.2015 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 205/10 |
Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 23 aprilie 2015 (cerere de decizie preliminară formulată de Varhoven administrativen sad – Bulgaria) – GST – Sarviz AG Germania/Direktor na Direktsia „Obzhalvane i danachno-osiguritelna praktika” Plovdiv pri Tsentralno upravlenie na Natisonalnata agentsia za prihodite
(Cauza C-111/14) (1)
((Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată - Directiva 2006/112/CE - Principiul neutralității fiscale - Persoană obligată la plata TVA-ului - Plată eronată a TVA-ului de către destinatar - Aplicarea TVA-ului în cazul prestatorului de servicii - Refuzul de a acorda rambursarea TVA-ului prestatorului de servicii))
(2015/C 205/13)
Limba de procedură: bulgara
Instanța de trimitere
Varhoven administrativen sad
Părțile din procedura principală
Reclamantă: GST – Sarviz AG Germania
Pârât: Direktor na Direktsia „Obzhalvane i danachno-osiguritelna praktika” Plovdiv pri Tsentralno upravlenie na Natisonalnata agentsia za prihodite
Dispozitivul
|
1) |
Articolul 193 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2010/88/UE a Consiliului din 7 decembrie 2010, trebuie interpretat în sensul că este obligată la plata taxei pe valoarea adăugată numai persoana impozabilă care prestează servicii, în cazul în care acestea au fost furnizate de la un sediu comercial fix situat în statul membru în care trebuie plătită această taxă. |
|
2) |
Articolul 194 din Directiva 2006/112, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2010/88, trebuie interpretat în sensul că nu permite administrației fiscale a unui stat membru să considere persoană obligată la plata taxei pe valoarea adăugată destinatarul unei prestări de servicii furnizate de la un sediu comercial fix al prestatorului, în cazul în care atât acesta din urmă, cât și destinatarul acestor servicii sunt stabiliți pe teritoriul aceluiași stat membru, chiar dacă acest destinatar a plătit deja taxa respectivă bazându-se pe supoziția eronată că prestatorul nu dispunea de un sediu comercial fix în acest stat. |
|
3) |
Principiul neutralității taxei pe valoarea adăugată trebuie interpretat în sensul că se opune unei dispoziții naționale care permite administrației fiscale să refuze prestatorului de servicii rambursarea acestei taxe pe care a plătit-o, deși destinatarului acestor servicii, care a plătit de asemenea taxa menționată pentru aceleași servicii, i-a fost refuzat dreptul de a o deduce, pentru motivul că nu dispunea de documentul fiscal corespunzător, legea națională nepermițând regularizarea documentelor fiscale în cazul în care există o decizie definitivă de rectificare a impunerii. |