—

anularea ordonanței atacate, pronunțată de Tribunal la 15 martie 2018 și prin care acțiunea introdusă de Polskie Górnictwo Naftowe i Gazownictwo S.A. în cauza T-130/17 este respinsă ca inadmisibilă;

—

statuarea cu privire la admisibilitate și declararea ca admisibilă a acțiunii în anulare formulate de reclamantă în cauza T-130/17 în temeiul articolului 263 TFUE, privind Decizia C(2016) 6950 final a Comisiei din 28 octombrie 2016 de revizuire a condițiilor de derogare de către gazoductul OPAL, acordate în temeiul Directivei 2003/55/CE ( 1 ), de la regulile privind accesul terților și de la reglementarea tarifară;

—

trimiterea cauzei la Tribunal în vederea unei examinări pe fond a acțiunii.

1)

Tribunalul a realizat o interpretare eronată a articolului 263 TFUE atunci când a considerat că reclamanta nu era vizată direct de decizia atacată.

În cadrul acestui motiv, reclamanta arată că Tribunalul a săvârșit o eroare de apreciere atunci când a constatat că reclamanta nu era vizată direct de decizia atacată. Abordarea reținută de Tribunal nu este conformă cu jurisprudența care prevala până la acel moment, vizând o incidență directă a deciziilor Comisiei asupra operatorilor, alții în afara autorităților naționale de reglementare, care sunt destinatarii deciziilor menționate. În special, reclamanta observă că autoritatea de reglementare germană intenționa în mod vădit să adopte o derogare normativă.

2)

Tribunalul a dat o interpretare eronată articolului 263 TFUE atunci când a statuat că reclamanta nu era vizată individual prin decizia atacată.

În cadrul acestui motiv, reclamanta susține că situația sa permite individualizarea sa, în sensul jurisprudenței în materie de admisibilitate a acțiunilor. În temeiul poziției sale pe piață, reclamanta este vizată în mod individual prin decizia atacată. Această decizie are de asemenea un impact asupra reclamantei ca urmare a stadiului participării în cadrul gazoductului Yamal, concurent al gazoductului OPAL (care constituie prelungirea gazoductului North Stream), precum și ca urmare a situației reclamantei, aceasta fiind un operator obligat să garanteze securitatea aprovizionării cu gaz.

3)

Tribunalul a realizat o interpretare eronată a articolului 263 al patrulea paragraf in fine TFUE atunci când a statuat că decizia atacată nu este un act normativ.

În cadrul acestui motiv, recurenta susține că decizia atacată constituie un act normativ și că aprecierea Tribunalului este eronată în această privință.