1)

Practica unui stat membru care, în scopul exercitării dreptului de deducere, vizează exclusiv momentul la care a survenit faptul generator al TVA-ului, fără a ține seama de faptul că exista un litigiu de drept civil între părți privind gradul de punere în aplicare, care a fost soluționat pe cale judiciară, astfel încât factura nu a fost emisă decât după pronunțarea unei hotărâri definitive este contrară principiului neutralității fiscale și cerințelor de formă care condiționează dreptul de deducere a TVA-ului?

2)

În cazul unui răspuns afirmativ, se poate înlătura termenul de prescripție de 5 ani prevăzut de legislația statului membru pentru exercitarea dreptului de deducere a TVA-ului, termen care începe să curgă de la data la care au fost prestate serviciile?

3)

În cazul unui răspuns afirmativ, exercitarea dreptului de deducere este influențată de luarea în considerare, având în vedere împrejurările speței, a faptului că prețul, astfel cum a fost stabilit printr-o hotărâre definitivă, nu a fost plătit decât ca urmare a procedurii de executare silită inițiate de contractant, motiv pentru care factura nu a fost emisă decât după expirarea termenului de prescripție?