1)

Directiva 93/13 (1), interpretată în lumina principiului efectivității, se opune, într-un dosar precum cel din litigiul principal, aplicării normelor de prescripție în următoarele cazuri: (a) pentru declararea caracterului abuziv al unei clauze, (b) pentru eventualele restituiri, (c) atunci când consumatorul este reclamant și (d) atunci când consumatorul este pârât, inclusiv în cazul unei cereri reconvenționale?

2)

În cazul unui răspuns negativ, în totalitate sau parțial, la prima întrebare, Directiva 93/13, interpretată în lumina principiului efectivității, se opune, într-un dosar precum cel în discuție în litigiul principal, aplicării unei jurisprudențe naționale care stabilește începutul termenului de prescripție la data acceptării ofertei de împrumut în loc de data apariției unor dificultăți financiare serioase?

3)

Clauze precum cele în discuție în litigiul principal, care prevăd printre altele că francul elvețian este moneda de calcul, iar euro moneda de plată, și care au ca efect plasarea riscului de schimb valutar în sarcina împrumutatului, fac parte din obiectul principal al contractului în sensul articolului 4 [alineatul] 2 din Directiva 93/13, în lipsa contestării cuantumului comisioanelor de schimb valutar și în prezența unor clauze care prevăd, la date fixe, posibilitatea împrumutatului de a exercita o opțiune de conversie în euro potrivit unei formule prestabilite?

4)

Directiva 93/13, interpretată în lumina principiului efectivității dreptului comunitar, se opune unei jurisprudențe naționale care consideră că o clauză sau un ansamblu de clauze, precum cele în discuție în litigiul principal, sunt „clare și inteligibile” în sensul directivei, pentru motivele că:

5)

În cazul unui răspuns pozitiv la cea de a patra întrebare, Directiva 93/13, interpretată în lumina principiului efectivității dreptului comunitar, se opune unei jurisprudențe naționale care consideră că o clauză sau un ansamblu de clauze, precum cele în discuție în litigiul principal, sunt „clare și inteligibile” în sensul directivei, având în vedere că la elementele indicate în cea de a patra întrebare se adaugă numai o simulare a unei scăderi de 5,29 % a monedei de plată în raport cu moneda de calcul, într-un contract cu o durată inițială de 25 de ani, fără a menționa termeni precum „risc” sau „dificultate”?

6)

Sarcina probei caracterului „clar și inteligibil” al unei clauze în sensul Directivei 93/13, inclusiv în privința circumstanțelor care însoțesc încheierea contractului, revine profesionistului sau consumatorului?

7)

În cazul în care sarcina probei caracterului clar și inteligibil al clauzei aparține profesionistului, Directiva 93/13 se opune unei jurisprudențe naționale care consideră, în prezența unor documente referitoare la tehnicile de vânzare, că revine împrumutaților sarcina de a dovedi, pe de o parte, că au fost destinatari ai informațiilor conținute în aceste documente și, pe de altă parte, că acestea le-au fost adresate de bancă sau, dimpotrivă, impune ca aceste elemente să constituie o prezumție cu privire la faptul că informațiile conținute în documentele menționate au fost transmise, inclusiv verbal, împrumutaților, prezumție simplă a cărei răsturnare incumbă profesionistului, care trebuie să răspundă pentru informațiile comunicate de intermediarii pe care i-a ales?

8)

Existența unui dezechilibru semnificativ poate fi caracterizată într-un contract precum cel în discuție în litigiul principal, în care ambele părți suportă un risc de schimb valutar, având în vedere că, pe de o parte, profesionistul dispune de mijloace superioare consumatorului pentru a anticipa riscul de schimb valutar și că, pe de altă parte, riscul suportat de profesionist este limitat, în timp ce acela suportat de consumator nu este?