Jurnalul Oficial C 183/2007

4.8.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 183/2

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 14 iunie 2007 (cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare formulată de Symvoulio tis Epikrateias — Grecia) — Medipac — Kazantzidis AE/Venizeleio-Pananeio (PE.S.Y. KRITIS)

(Cauza C-6/05) (1)

(Libera circulație a mărfurilor - Directiva 93/42/CEE - Achiziționarea de către un spital a unor dispozitive medicale purtând marcajul CE - Măsuri de protecție - Contract de achiziții publice de bunuri - Contract care nu atinge pragul de aplicare a Directivei 93/36/CEE - Principiul egalității de tratament și obligația de transparență)

(2007/C 183/02)

Limba de procedură: greaca

Instanța de trimitere

Symvoulio tis Epikrateias

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Medipac — Kazantzidis AE

Pârât: Venizeleio-Pananeio (PE.S.Y. KRITIS)

Obiectul

Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare — Symvoulio tis Epikrateias — Interpretarea Directivei 93/36/CEE a Consiliului din 14 iunie 1993 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de bunuri (JO L 199, p. 1) și a Directivei 93/42/CEE a Consiliului din 14 iunie 1993 privind dispozitivele medicale (JO L 169, p. 1) — Respingerea unei oferte privind produse ce poartă marcajul CE — Necorespundere calitativă a acestor produse în privința protecției sănătății publice și a utilizării speciale căreia îi sunt destinate — Procedură de achiziționare de produse tehnico-medicale de către un spital

Dispozitivul

Principiul egalității de tratament și obligația de transparență se opun ca o autoritate contractantă, care a lansat o procedură de cerere de ofertă pentru furnizarea de dispozitive medicale și a precizat că acestea din urmă trebuie să fie conforme cu Farmacopeea europeană și să poarte marcajul CE, să respingă direct și în afara cadrului procedurii de protecție prevăzute la articolele 8 și 18 din Directiva 93/42/CEE a Consiliului din 14 iunie 1993 privind dispozitivele medicale, astfel cum a fost modificată prin Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 septembrie 2003, din motive privind protecția sănătății publice, materialele propuse, deși îndeplinesc această condiție tehnică impusă. Dacă autoritatea contractantă consideră că acestea sunt susceptibile să compromită sănătatea publică, este obligată să informeze organismul național competent în vederea punerii în aplicare a respectivei proceduri de protecție.

O autoritate contractantă care a sesizat organismul național competent în vederea punerii în aplicare a procedurii de protecție prevăzute la articolele 8 și 18 din Directiva 93/42, astfel cum a fost modificată prin Regulamentul nr. 1882/2003, în privința dispozitivelor medicale care poartă marcajul CE este obligată să suspende procedura de cerere de ofertă până la finalizarea acestei proceduri de protecție, rezultatul acesteia fiind obligatoriu pentru autoritatea contractantă. Dacă punerea în aplicare a unei asemenea proceduri de protecție cauzează o întârziere susceptibilă să compromită funcționarea unui spital public și, prin urmare, sănătatea publică, autoritatea contractantă este îndreptățită să ia toate măsurile provizorii necesare, cu respectarea principiului proporționalității, care să îi permită să procure materialele necesare pentru buna funcționare a acestui spital.

(1) JO C 69, 19.3.2005.

4.8.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 183/3

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 14 iunie 2007 — Comisia Comunităților Europene/Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord

(Cauza C-127/05) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Politică socială - Protecția securității și a sănătății lucrătorilor - Directiva 89/391/CEE - Articolul 5 alineatul (1) - Obligația angajatorului de a asigura securitatea și sănătatea lucrătorilor, sub toate aspectele, referitoare la activitatea desfășurată - Răspunderea angajatorului)

(2007/C 183/03)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: M.-J. Joncszy și N. Yerrell, agenți)

Pârât: Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord (reprezentanți: C. Gibbs, agent, D. Anderson, QC și D. Barr, barrister)

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Încălcarea articolului 5 alineatele (1) și (4) din Directiva 89/391/CEE a Consiliului din 12 iunie 1989 privind punerea în aplicare de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și sănătății lucrătorilor la locul de muncă (JO L 183, p. 1) — Reglementare națională ce limitează obligația angajatorului de a asigura securitatea și sănătatea lucrătorilor, sub toate aspectele, referitoare la activitatea desfășurată

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Comisia Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 143, 11.6.2005.

4.8.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 183/3

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 14 iunie 2007 — Comisia Comunităților Europene/Irlanda

(Cauza C-148/05) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Directiva 79/923/CEE - Calitatea apelor conchilicole - Desemnarea apelor conchilicole - Programe de reducere a poluării - Stabilirea unor parametri de control)

(2007/C 183/04)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: B. Doherty și D. Recchia, agenți)

Pârâtă: Irlanda (reprezentanți: D. O'Hagan și N. Travers, agenți)

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Transpunerea incompletă a articolelor 3, 4 și 5 din Directiva 79/923/CEE a Consiliului din 30 octombrie 1979 privind calitatea apelor conchilicole (JO L 281, p. 47) — Omiterea desemnării unor situri de ape conchilicole, a stabilirii unor programe pentru reducerea poluării și a stabilirii parametrilor de control.

Dispozitivul

Omițând:

—	să desemneze toate apele conchilicole care necesită o desemnare, potrivit articolului 4 din Directiva 79/923/CEE a Consiliului din 30 octombrie 1979 privind calitatea apelor conchilicole;

—	să stabilească, conform articolului 3 din Directiva 79/923, toate valorile necesare privind apele conchilicole desemnate sau care necesită o desemnare în temeiul articolului 4 din aceasta, și

—	să adopte, conform articolului 5 din Directiva 79/923, toate măsurile necesare pentru stabilirea unor programe de reducere a poluării apelor care necesită o desemnare în temeiul articolului 4 din aceasta,

Irlanda nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul acestei directive.

2)	Obligă Irlanda la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 69, 19.3.2005.

4.8.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 183/4

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 21 iunie 2007 — Comisia Comunităților Europene/Republica Italiană

(Cauza C-173/05) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Articolele 23 CE, 25 CE și 133 CE - Acord de cooperare CEE-Algeria - Taxă de protecție a mediului pentru gazoducte instalate pe teritoriul Regiunii Sicilia - Taxă cu efect echivalent unei taxe vamale)

(2007/C 183/05)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: E. Traversa și J. Hottiaux, agenți)

Pârâtă: Republica Italiană (reprezentanți: I. M. Braguglia, agent, și A. Cingolo, avocat)

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Încălcarea articolelor 23, 25, 26 și 133 CE, precum și a articolelor 4 și 9 din Acordul de cooperare între Comunitatea Economică Europeană și Republica Algeriană Democratică și Populară, semnat la 26 aprilie 1976 și aprobat prin Regulamentul (CEE) nr. 2210/78 al Consiliului din 26 septembrie 1978 (JO L 263, p. 1) — Legislație națională care impune o taxă de protecție a mediului (tributo ambientale) pentru gazoductele instalate pe teritoriul Regiunii Sicilia

Dispozitivul

Întrucât a instituit o taxă de mediu asupra gazului metan provenind din Algeria, Republica Italiană nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolelor 23 CE, 25 CE și 133 CE, precum și al articolului 9 din Acordul de cooperare între Comunitatea Economică Europeană și Republica Algeriană Democratică și Populară, semnat la Alger la 26 aprilie 1976 și aprobat în numele Comunității prin Regulamentul (CEE) nr. 2210/78 al Consiliului din 26 septembrie 1978.

2)	Respinge acțiunea pentru celelalte capete de cerere.

3)	Obligă Republica Italiană la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 155, 25.6.2005.

4.8.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 183/4

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 14 iunie 2007 (cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare formulată de Oberster Patent- und Markensenat — Austria) — Armin Häupl/Lidl Stiftung & Co. KG.

(Cauza C-246/05) (1)

(Dreptul mărcilor - Articolul 10 alineatul (1) din Directiva 89/104/CEE - Lipsa utilizării serioase a unei mărci - Noțiunea de „dată la care procedura de înregistrare s-a încheiat’)

(2007/C 183/06)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Oberster Patent- und Markensenat

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Armin Häupl

Pârâtă: Lidl Stiftung & Co. KG.

Obiectul

Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare — Oberster Patent- und Markensenat — Interpretarea articolelor 10 alineatul (1) și 12 alineatul (1) din Directiva 89/104/CEE: Prima directivă a Consiliului din 21 decembrie 1988 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci (JO L 40, p. 1) — Lipsa utilizării serioase a unei mărci — Cauze exterioare societății care o împiedică să deschidă supermagazine pe teritoriul național, pe când strategia sa obișnuită constă în a nu comercializa produsele purtând această marcă decât în propriile supermagazine — Noțiunea de dată la care procedura de înregistrare s-a încheiat

Dispozitivul

„Data la care procedura de înregistrare s-a încheiat”, în sensul articolului 10 alineatul (1) din Prima directivă 89/104/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1988 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci, trebuie stabilită în fiecare stat membru în funcție de normele de procedură în materie de înregistrare în vigoare în acest stat.

Articolul 12 alineatul (1) din Directiva 89/104 trebuie interpretat în sensul că reprezintă „motive întemeiate pentru [neutilizarea]” unei mărci obstacolele care prezintă o legătură directă cu această marcă, care fac utilizarea acesteia imposibilă sau derezonabilă și care sunt independente de voința titularului respectivei mărci. Revine instanței de trimitere să aprecieze elementele de fapt ale cauzei din acțiunea principală în lumina acestor indicații.

(1) JO C 193, 6.8.2006.

4.8.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 183/5

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 21 iunie 2007 (cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare formulată de Rechtbank te Rotterdam — Țările de Jos) — Acțiune penală împotriva Omni Metal Service

(Cauza C-259/05) (1)

(Regulamentul (CEE) nr. 259/93 - Deșeuri - Cabluri compuse din cupru și PVC - Exportul în China în scopuri de valorificare - Cod GC 020 - Deșeu mixt - Combinație de două substanțe cuprinse în lista verde de deșeuri - Neincluderea acestui deșeu mixt în lista respectivă - Consecințe)

(2007/C 183/07)

Limba de procedură: olandeza

Instanța de trimitere

Rechtbank te Rotterdam

Partea din acțiunea principală

Omni Metal Service

Obiectul

Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare — Rechtbank te Rotterdam — Interpretarea Regulamentului (CEE) nr. 259/93 al Consiliului din 1 februarie 1993 privind supravegherea și controlul transporturilor de deșeuri în interiorul, la intrarea și ieșirea din Comunitatea Europeană (JO L 30, p. 1) — Resturi de cabluri având un diametru de 15 cm compuse din diferite substanțe care trebuie să fie sau nu considerate drept resturi de ansambluri electronice în sensul codului GC 020 din lista verde de deșeuri prevăzută la anexa II din regulamentul menționat — Posibilitatea de a transporta aceste deșeuri fără procedură de notificare sau necesitatea de a le transporta separat

Dispozitivul

Codul GC 020 din lista verde de deșeuri prevăzută la anexa II din Regulamentul (CEE) nr. 259/93 al Consiliului din 1 februarie 1993 privind supravegherea și controlul transporturilor de deșeuri în interiorul, la intrarea și ieșirea din Comunitatea Europeană, astfel cum a fost modificat de Regulamentul (CE) nr. 2557/2001 al Comisiei din 28 decembrie 2001, trebuie interpretat în sensul că include cabluri, numai cu condiția ca acestea să provină din ansambluri electronice.

Regulamentul nr. 259/93, astfel cum a fost modificat de Regulamentul nr. 2557/2001, trebuie interpretat în sensul că împrejurarea că un deșeu compozit combină două substanțe incluse, și una, și cealaltă, în lista verde de deșeuri prevăzută la anexa II din acest regulament nu are drept consecință faptul că regimul instituit în temeiul regulamentului respectiv, referitor la deșeurile incluse în această listă, se aplică cu privire la deșeul compozit respectiv.

(1) JO C 243, 1.10.2005.

4.8.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 183/5

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 14 iunie 2007 — Comisia Comunităților Europene/Republica Finlanda

(Cauza C-342/05) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Directiva 92/43/CEE - Conservarea habitatelor naturale - Specii de faună și floră sălbatică - Vânătoare de lupi)

(2007/C 183/08)

Limba de procedură: finlandeza

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: M. van Beek și I. Koskinen, agenți)

Pârâtă: Republica Finlanda (reprezentant: E. Bygglin, agent)

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Încălcarea articolelor 12 alineatul (1) și 16 alineatul (1) din Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică (JO L 206, p. 7) — Vânătoare de lupi

Dispozitivul

Prin faptul de a autoriza vânătoarea de lupi cu titlu preventiv, fără a se fi stabilit că aceasta este de natură să prevină pagube importante în sensul articolului 16 alineatul (1) litera (b) din Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică, Republica Finlanda nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolelor 12 alineatul (1) și 16 alineatul (1) litera (b) din această directivă.

2)	Respinge restul capetelor de cerere.

3)	Comisia Comunităților Europene și Republica Finlanda suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 281, 12.11.2005.

4.8.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 183/6

Hotărârea Curții (Camera a opta) din 21 iunie 2007 — Comisia Comunităților Europene/Regatul Spaniei

(Cauza C-358/05) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Directiva 2003/54/CE - Piața internă de energie electrică - Netranspunerea în termenul prevăzut)

(2007/C 183/09)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: B. Schima și S. Pardo Quintillán, agenți)

Pârât: Regatul Spaniei (reprezentant: F. Diez Moreno, agent)

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Neadoptarea, în termenul prevăzut, a actelor necesare pentru a se conforma Directivei 2003/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2003 privind normele comune pentru piața internă de energie electrică și de abrogare a Directivei 96/92/CE — Declarații privind operațiunile de dezafectare și de gestionare a deșeurilor (JO L 176, p. 37)

Dispozitivul

Întrucât nu a adoptat, în termenul stabilit, toate actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma Directivei 2003/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2003 privind normele comune pentru piața internă de energie electrică și de abrogare a Directivei 96/92/CE, Regatul Spaniei nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul acestei directive.

2)	Obligă Regatul Spaniei la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 269, 26.11.2005.

4.8.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 183/6

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 21 iunie 2007 (cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare formulată de Supremo Tribunal Administrativo — Portugalia) — Optimus-Telecomunicações, SA/Fazenda Pública

(Cauza C-366/05) (1)

(Impozite indirecte aplicate acumulărilor de capital - Directiva 69/335/CEE, astfel cum a fost modificată prin Directiva 85/303/CEE - Articolul 7 alineatul (1) - Impozit pe aportul de capital - Scutire - Condiții - Situația la 1 iulie 1984)

(2007/C 183/10)

Limba de procedură: portugheza

Instanța de trimitere

Supremo Tribunal Administrativo

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Optimus-Telecomunicações, SA

Pârâtă: Fazenda Pública

Intervenientă: Ministério Público

Obiectul

Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare — Supremo Tribunal Administrativo — Interpretarea articolelor 4 alineatul (2), 7 alineatul (1), 8 și 10 din Directiva 69/335/CEE a Consiliului din 17 iulie 1969 privind taxele indirecte aplicate majorării capitalului [a se citi: „privind impozitele indirecte aplicate acumulărilor de capital”] (JO L 249, p. 25), astfel cum a fost modificată prin Directiva 85/303/CEE a Consiliului din 10 iunie 1985 (JO L 156, p. 23) — Impozitarea unei societăți comerciale pe acțiuni cu o taxă de timbru asupra unei operațiuni de majorare de capital social realizată în numerar, deși la 1 iulie 1984 acest tip de operațiune era scutit de la plata acestor taxe

Dispozitivul

În cazul unui stat precum Republica Portugheză, care a aderat la Comunitățile Europene cu efect de la 1 ianuarie 1986, în absența unor prevederi derogatorii în actul de aderare a acestui stat sau într-un alt act comunitar, articolul 7 alineatul (1) din Directiva 69/335/CEE a Consiliului din 17 iulie 1969 privind taxele indirecte aplicate majorării capitalului [a se citi: „privind impozitele indirecte aplicate acumulărilor de capital”], astfel cum a fost modificată prin Directiva 85/303/CEE a Consiliului din 10 iunie 1985, trebuie să fie interpretat în sensul în care scutirea obligatorie prevăzută în acest articol se aplică tuturor tranzacțiilor ce intră în domeniul de aplicare a Directivei 69/335 și care, la 1 iulie 1984, erau scutite, în acest stat, de plata impozitului pe aportul de capital sau care erau supuse acestui impozit cu o cotă mai mică sau egală cu 0,50 %.

În cazul unui stat precum Republica Portugheză, care a aderat la Comunitățile Europene cu efect de la 1 ianuarie 1986, articolele 7 alineatul (1) și 10 din Directiva 69/335, astfel cum a fost modificată prin Directiva 85/303, interzic introducerea după 1 ianuarie 1986 a unei taxe de timbru asupra unei operațiuni de majorare a capitalului social care intră în domeniul de aplicare a Directivei 69/335 și care, la 1 iulie 1984, era scutită de plata respectivei taxe în temeiul dreptului național.

(1) JO C 330, 24.12.2005.

4.8.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 183/7

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 14 iunie 2007 — Comisia Comunităților Europene/Regatul Belgiei

(Cauza C-422/05) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Directiva 2002/30/CE - Transport aerian - Restricții de exploatare referitoare la zgomot pe aeroporturile comunitare - Adoptarea de către statul membru, în cursul termenului pentru transpunere, a unor dispoziții de natură a compromite în mod grav rezultatul impus de directivă)

(2007/C 183/11)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: F. Benyon și M. Huttunen, agenți)

Pârât: Regatul Belgiei (reprezentanți: M. Wimmer și A. Hubert, agenți)

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Încălcarea articolului 10 al doilea paragraf și a articolului 249 al treilea paragraf CE — Măsuri adoptate de statul membru în cursul/perioadei pentru transpunerea Directivei 2002/30/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 martie 2002 privind stabilirea normelor și a procedurilor cu privire la introducerea restricțiilor de exploatare referitoare la zgomot pe aeroporturile comunitare (JO L 85, p. 40) care sunt de natură a compromite în mod grav rezultatul impus de directivă — Reglementare națională care limitează zborurile de noapte ale anumitor avioane civile subsonice cu reacție

Dispozitivul

Întrucât a adoptat decretul regal din 14 aprilie 2002 de reglementare a zborurilor de noapte ale anumitor avioane civile subsonice cu reacție, Regatul Belgiei nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul Directivei 2002/30/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 martie 2002 privind stabilirea normelor și a procedurilor cu privire la introducerea restricțiilor de exploatare referitoare la zgomot pe aeroporturile comunitare, precum și al articolului 10 al doilea paragraf CE, coroborat cu articolul 249 al treilea paragraf CE.

2)	Obligă Regatul Belgiei la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 48, 25.2.2006.

4.8.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 183/8

Hotărârea Curții (Camera a opta) din 21 iunie 2007 [cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare formulată de Finanzgericht Hamburg (Germania)] — Firma Laub GmbH & Co. Vieh & Fleisch Import-Export/Hauptzollamt Hamburg-Jonas

(Cauza C-428/05) (1)

(Restituiri la export - Regulamentul (CEE) nr. 3665/87 - Noțiunea de „plată pe nedrept a unei restituiri’ - Plata restituirii în temeiul unei documentații incomplete - Posibilitatea de a completa dosarul de restituire după expirarea termenelor prevăzute la articolele 47 alineatul (2) și 48 alineatul (2) litera (a) din respectivul regulament, în cadrul unei proceduri de recuperare declanșate ulterior)

(2007/C 183/13)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Finanzgericht Hamburg

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Firma Laub GmbH & Co. Vieh & Fleisch Import-Export

Pârât: Hauptzollamt Hamburg-Jonas

Obiectul

Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare — Finanzgericht Hamburg — Interpretarea art. 11 alin. (3) primul paragraf prima teză, art. 47 alin. (2) și art. 48 alin. (2) lit. (a) din Regulamentul (CEE) nr. 3665/87 al Comisiei din 27 noiembrie 1987 privind normele comune de aplicare a sistemului de restituiri la export pentru produsele agricole (JO L 351, p. 1), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 495/97 al Comisiei din 18 martie 1997 (JO L 77, p. 12) — Noțiunea de „plată nedatorată a unei restituiri” — Rambursarea restituirilor acordate la prezentarea unui document de transport incomplet, documentul completat corect nefiind prezentat decât după expirarea termenelor

Dispozitivul

O restituire la export nu poate fi calificată ca „plătită pe nedrept”, în sensul articolului 11 alineatul (3) primul paragraf prima teză din Regulamentul (CEE) nr. 3665/87 al Comisiei 1987 privind normele comune de aplicare a sistemului de restituiri la export pentru produsele agricole, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 604/98 al Comisiei din 17 martie 1998, dacă beneficiarul, în cadrul unei proceduri de recuperare a respectivei restituiri, prezintă dovezile necesare pentru a-și justifica dreptul la respectiva restituire. Le revine autorităților naționale competente să stabilească un termen rezonabil care să îi permită beneficiarului să prezinte aceste probe.

(1) JO C 36, 11.2.2006.

4.8.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 183/8

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 14 iunie 2007 (cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare formulată de Hoge Raad der Nederlanden — Țările de Jos) — Stichting Regionaal Opleidingen Centrum Noord-Kennemerland/West-Friesland (Horizon College)/Staatssecretaris van Financiën

(Cauza C-434/05) (1)

(A șasea directivă TVA - Scutiri - Articolul 13 secțiunea A alineatele (1) litera (i) și (2) - Punerea la dispoziția unei instituții de învățământ destinatare, în schimbul unei remunerații, a unui cadru didactic angajat de către o altă instituție de învățământ)

(2007/C 183/14)

Limba de procedură: olandeza

Instanța de trimitere

Hoge Raad der Nederlanden

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Stichting Regionaal Opleidingen Centrum Noord-Kennemerland/West-Friesland (Horizon College)

Pârât: Staatssecretaris van Financiën

Obiectul

Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare — Hoge Raad der Nederlanden — Interpretarea articolului 13 secțiunea A alineatul (1) litera (i) din Directiva 77/388/CEE: A șasea directivă a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri — sistemul comun de taxă pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare (JO L 145, p. 1) — Întinderea scutirii prevăzute de acesta — Punerea la dispoziția unei instituții școlare, în schimbul unei remunerații, a unui cadru didactic angajat de către o altă instituție școlară

Dispozitivul

Articolul 13 secțiunea A alineatul (1) litera (i) din A șasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri — sistemul comun de taxă pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare trebuie să fie interpretat în sensul că termenii „educația copiilor și a tinerilor, învățământul școlar și universitar, formarea și reorientarea profesională” nu vizează faptul de a pune, cu titlu oneros, un profesor la dispoziția unei instituții de învățământ în sensul aceleiași prevederi, în care acest profesor desfășoară temporar activități didactice sub responsabilitatea acesteia, chiar dacă instituția care realizează punerea la dispoziție este ea însăși un organism de drept public care are un scop educativ sau un alt organism definit de statul membru în cauză ca având obiect similar de activitate.

Articolul 13 secțiunea A alineatul (1) litera (i) din A șasea directivă 77/388 coroborat cu alineatul (2) din același articol trebuie să fie interpretat în sensul că faptul de a pune, cu titlu oneros, un profesor la dispoziția unei instituții de învățământ, în care acest profesor desfășoară temporar activități didactice sub responsablitatea acesteia poate constitui o operațiune scutită de taxa pe valoarea adăugată în măsura în care este vorba de prestări de servicii „strâns legate” de învățământ în sensul aceleiași prevederi, dacă o astfel de punere la dispoziție este mijlocul de a beneficia, în cele mai bune condiții, de învățământul care este considerat ca o prestație principală, cu condiția totuși, care trebuie verificată de judecătorul național, ca:

—

atât această prestație principală, cât și punerea la dispoziție care este strâns legată de aceasta să fie realizate de organismele prevăzute la articolul 13 secțiunea A alineatul (1) litera (i), ținând cont, dacă este cazul, de condițiile eventual stabilite de către statul membru respectiv în aplicarea alineatului (2) litera (a) din același articol,

—

punerea la dispoziție respectivă să fie de o asemenea natură sau calitate, încât, fără concursul unui astfel de serviciu, nu s-ar putea garanta că învățământul oferit de către instituția destinatară și, prin urmare, învățământul de care beneficiază studenții acestei instituții ar avea o valoare echivalentă și

—	scopul principal al unei o astfel de puneri la dispoziție să nu fie acela de a obține venituri suplimentare prin efectuarea unei operațiuni care se află în concurență directă cu cele ale întreprinderilor comerciale pasibile de plata taxei pe valoarea adăugată.

(1) JO C 74, 25.3.2006.

4.8.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 183/9

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 14 iunie 2007 (cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare formulată de Bundesfinanzhof — Germania) — Werner Haderer/Finanzamt Wilmersdorf

(Cauza C-445/05) (1)

(A șasea directivă TVA - Scutiri - Articolul 13 secțiunea A alineatul (1) litera (j) - Pregătirea particulară oferită de profesori și la nivel de învățământ școlar și universitar - Învățământ oferit în cadrul cursurilor organizate de centre de pregătire pentru adulți - Lipsa unei legături contractuale directe cu elevii)

(2007/C 183/15)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesfinanzhof

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Werner Haderer

Pârât: Finanzamt Wilmersdorf

Obiectul

Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare — Bundesfinanzhof — Interpretarea articolului 13 secțiunea A alineatul (1) litera (j) din A șasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri — sistemul comun de taxă pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare (JO L 145, p. 1) — Scutire pentru pregătirea particulară oferită de profesori — Pregătire oferită în cadrul cursurilor organizate de universități populare

Dispozitivul

În împrejurări precum cele din acțiunea principală, activitățile unui particular având statut de colaborator independent, constând în oferirea de cursuri de susținere școlară, precum și cursuri de ceramică și olărit în centre de învățământ pentru adulți nu pot beneficia de scutirea de taxa pe valoarea adăugată prevăzută de articolul 13 secțiunea A alineatul (1) litera (j) din A șasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri — sistemul comun de taxă pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare, decât dacă astfel de activități constituie pregătire oferită de un profesor, pe cont propriu și pe propria sa răspundere și la nivel de învățământ școlar și universitar. Îi revine instanței de trimitere să verifice dacă acesta este cazul și în litigiul din acțiunea principală.

(1) JO C 60, 11.3.2006.

4.8.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 183/10

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 21 iunie 2007 (cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare formulată de Finanzgericht Berlin-Brandenburg — Germania) — Volker Ludwig/Finanzamt Luckenwalde

(Cauza C-453/05) (1)

(A șasea directivă - TVA - Noțiunea de „tranzacții de negociere a creditelor’)

(2007/C 183/16)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Finanzgericht Berlin-Brandenburg

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Volker Ludwig

Pârât: Finanzamt Luckenwalde

Obiectul

Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare — Interpretarea articolului 13 secțiunea B litera (d) punctul 1 din Directiva 77/388/CEE: A șasea directivă a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri — sistemul comun de taxă pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare (JO L 145, p. 1), astfel cum a fost modificată — Noțiunea de „tranzacții de negociere a creditelor” — Refuzul de a scuti un comision primit de un consilier în domeniul administrării patrimoniului din partea unei întreprinderi de consultanță în domeniul administrării patrimoniului al cărei subagent este, drept remunerație pentru încheierea unui contract de credit, în absența unui raport contractual între consilier și părțile la contractul de credit

Dispozitivul

Împrejurarea că o persoană plătitoare de impozit analizează situația patrimonială a clienților prospectați prin demersurile sale în vederea procurării de credite acestora nu se opune recunoașterii unei prestări de negociere a creditelor scutită în sensul articolului 13 secțiunea B litera (d) punctul 1 din A șasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri — sistemul comun de taxă pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare, dacă, în lumina elementelor de interpretare de mai sus, prestarea de negociere a creditelor oferită de persoana plătitoare de impozit respectivă trebuie considerată ca fiind prestarea principală la care prestarea de consultanță patrimonială este accesorie, astfel încât aceasta beneficiază de același tratament fiscal ca și prima. Instanța de trimitere are competența să stabilească dacă acesta este cazul în litigiul aflat pe rolul său.

Împrejurarea potrivit căreia o persoană plătitoare de impozit nu este legată contractual față de niciuna dintre părțile la un contract de credit la încheierea căruia a contribuit și nu intră direct în contact cu una dintre aceste părți nu se opune faptului ca persoana plătitoare de impozit respectivă să furnizeze o prestare de negociere de credite scutită în sensul articolului 13 secțiunea B litera (d) punctul 1 din A șasea directivă 77/388.

(1) JO C 60, 11.3.2006.

4.8.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 183/11

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 14 iunie 2007 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Finanzgericht Düsseldorf (Germania) — Euro Tex Textilverwertung GmbH/Hauptzollamt Duisburg

(Cauza C-56/06) (1)

(Asociere între Comunitățile Europene și statele membre ale acestora și Republica Polonă - Noțiunea de „produse originare’ - Îmbrăcăminte uzată)

(2007/C 183/17)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Finanzgericht Düsseldorf

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Euro Tex Textilverwertung GmbH

Pârât: Hauptzollamt Duisburg

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Finanzgericht Düsseldorf — Interpretarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Protocolul nr. 4 la Acordul european instituind o asociere între Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Republica Polonă, pe de altă parte — Protocolul nr. 4 privind noțiunea de „produse originare” și metodele în materie de cooperare administrativă (JO L 348, p. 2), astfel cum a fost modificat prin Decizia nr. 1/97 a Consiliului de asociere între Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Republica Polonă, pe de altă parte, din 30 iunie 1997 (JO L 221, p. 1) — Noțiunea de „produse originare” — Determinarea originii articolelor de îmbrăcăminte uzată ce au făcut obiectul unor operațiuni de triere și asortare pe teritoriul Comunității

Dispozitivul

Întrucât articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Protocolul nr. 4 la Acordul european instituind o asociere între Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Republica Polonă, pe de altă parte, astfel cum a fost modificat prin Decizia nr. 1/97 a Consiliului de asociere între Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Republica Polonă, pe de altă parte, din 30 iunie 1997, nu admite efectuarea unei distincții între operațiunile simple și cele mai complexe de asortare, operațiunile de asortare de tipul celor descrise în cadrul deciziei de trimitere sunt cuprinse în noțiunea de operațiune simplă de asortare în sensul prevederii amintite.

(1) JO C 86, 8.4.2006.

4.8.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 183/11

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 14 iunie 2007 (cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare formulată de Obvodní soud pro Prahu 3 — Republica Cehă) — Telefónica O2 Czech Republic a.s., fostă Český Telecom a.s./Czech On Line a.s.

(Cauza C-64/06) (1)

(Comunicații electronice - Rețele și servicii - Cadrul de reglementare comun - Întreprindere dominantă - Obligația de interconectare cu alți operatori - Dispoziții tranzitorii - Directiva 97/33)

(2007/C 183/18)

Limba de procedură: ceha

Instanța de trimitere

Obvodní soud pro Prahu 3

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Telefónica O2 Czech Republic a.s., fostă Český Telecom a.s.

Pârâtă: Czech On Line a.s.

Obiectul

Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare — Obvodní soud pro Prahu 3 (Republica Cehă) — Interpretarea dispozițiilor Directivei 2002/19/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind accesul la rețelele de comunicații electronice și la infrastructura asociată, precum și interconectarea acestora (Directiva privind accesul) (JO L 108, p. 7), precum și ale Directivei 2002/21/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind un cadru de reglementare comun pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice (directivă-cadru) (JO L 108, p. 33) — Obligația, impusă de autoritatea națională de reglementare unei întreprinderi care dispune de o putere semnificativă pe piața telecomunicațiilor, de a încheia un contract de interconectare a rețelelor cu un alt operator, în urma unei proceduri administrative care s-a desfășurat în cea mai mare parte înaintea aderării la UE și care nu a fost precedată de o analiză de piață

Dispozitivul

În temeiul dispozițiilor tranzitorii ale Directivei 2002/19/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind accesul la rețelele de comunicații electronice și la infrastructura asociată, precum și interconectarea acestora (Directiva privind accesul) și ale Directivei 2002/21/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind un cadru de reglementare comun pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice (directivă-cadru), Český telekomunikační úřad era îndreptățită să examineze obligația unei întreprinderi de telecomunicații ce dispunea de o putere semnificativă pe piață, în sensul Directivei 97/33/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 iunie 1997 privind interconectarea în telecomunicații în vederea asigurării unui serviciu universal și a interoperabilității prin aplicarea principiilor de furnizare a unei rețele deschise (ONP), astfel cum a fost modificată prin Directiva 98/61/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 septembrie 1998, de a încheia un acord de interconectare a rețelei sale cu cea a unui alt operator, ulterior datei de 1 mai 2004, în cadrul dispozițiilor Directivei 97/33, astfel cum a fost modificată.

(1) JO C 121, 20.5.2006.

4.8.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 183/12

Hotărârea Curții (Camera a opta) din 14 iunie 2007 — Comisia Comunităților Europene/Republica Italiană

(Cauza C-82/06) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Mediu - Deșeuri - Deșeuri periculoase - Directivele 75/442/CEE și 91/689/CEE - Obligația de a elabora și de a comunica planuri de gestionare a deșeurilor)

(2007/C 183/19)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: D. Recchia și M. Konstantinidis, agenți)

Pârâtă: Republica Italiană (reprezentanți: I. Braguglia și G. Fiengo, agenți)

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Încălcarea articolului 7 din Directiva 75/442/CEE a Consiliului din 15 iulie 1975 privind deșeurile (JO L 194, p. 39), așa cum a fost modificată prin Directiva 91/156/CEE a Consiliului din 18 martie 1991 (JO L 78, p. 32) și a articolului 6 din Directiva 91/689/CEE a Consiliului din 12 decembrie 1991 privind deșeurile periculoase (JO L 377, p. 20) — Obligația de a comunica planuri de gestionare a deșeurilor

Dispozitivul

Prin faptul că nu a elaborat:

—	planul de gestionare a deșeurilor pentru provincia Rimini, conform articolului 7 alineatul (1) din Directiva 75/442/CEE a Consiliului din 15 iulie 1975 privind deșeurile, așa cum a fost modificată prin Directiva 91/156/CEE a Consiliului din 18 martie 1991,

—	planurile de gestionare a deșeurilor cuprinzând siturile sau instalațiile de eliminare adecvate pentru Regiunea Lazio, conform articolului 7 alineatul (1) a patra liniuță din Directiva 75/442, așa cum a fost modificată prin Directiva 91/156,

—	planurile de gestionare a deșeurilor pentru Regiunile Friuli-Venezia Giulia și Apulia, precum și pentru provincia autonomă Bolzano-Alto Adige și provincia Rimini, conform articolului 6 din Directiva 91/689/CEE a Consiliului din 12 decembrie 1991 privind deșeurile periculoase,

Republica Italiană nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul acestor directive.

2)	Obligă Republica Italiană la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 86, 8.4.2006.

4.8.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 183/12

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 21 iunie 2007 (cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare formulată de College van Beroep voor het bedrijfsleven — Țările de Jos) — Stichting ROM-projecten/Staatssecretaris van Economische Zaken

(Cauza C-158/06) (1)

(Fonduri structurale - Restituirea unui ajutor comunitar în caz de nereguli - Lipsa publicării și a comunicării condițiilor de acordare a ajutorului - Necunoașterea beneficiarului - Bună credință - Securitate juridică - Efectivitate - Articolul 10 CE)

(2007/C 183/20)

Limba de procedură: olandeza

Instanța de trimitere

College van Beroep voor het bedrijfsleven

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Stichting ROM-projecten

Pârât: Staatssecretaris van Economische Zaken

Obiectul

Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare — College van Beroep voor het bedrijfsleven — Interpretarea articolului 6 din Decizia C(95) 1753 a Comisiei din 16 octombrie 1995 privind acordarea unui sprijin din Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDER) și din Fondul Social European (FSE) pentru un program operațional în cadrul inițiativei comunitare PME în beneficiul zonelor eligibile în cadrul obiectivelor 1 și 2 din Țările de Jos — Dispoziție necondițională și precisă care produce efecte directe opozabile beneficiarului final — Interpretarea articolului 38 alineatul (1) litera (h) din Regulamentul (CE) nr. 1260/1999 al Consiliului din 21 iunie 1999 de stabilire a dispozițiilor generale referitoare la Fondurile structurale (JO L 161, p. 1) — Nerecuperarea, ca urmare a unei nereguli, față de un beneficiar neinformat cu privire la decizia Comisiei

Dispozitivul

Atunci când condițiile de acordare a unui sprijin financiar oferit de Comunitate unui stat membru sunt enunțate în decizia de acordare, dar nu au fost nici publicate, nici comunicate de acest stat membru beneficiarului final al sprijinului, dreptul comunitar nu se opune aplicării principiului securității juridice în sensul împiedicării restituirii de către acest beneficiar a sumelor plătite nejustificat, cu condiția să fie constatată buna credință a beneficiarului respectiv. Într-un astfel de caz, statul membru interesat poate fi considerat financiar responsabil pentru sumele nerecuperate pentru a face dreptul Comunității de a obține restituirea sprijinului să fie efectiv.

(1) JO C 60, 11.3.2006.

4.8.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 183/13

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 21 iunie 2007 (cereri având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare introduse de Cour du travail de Bruxelles — Belgia) — Office national des pensions (ONP)/Emilienne Jonkman, (C-231/06), Hélène Vercheval (C-232/06) și Noëlle Permesaen (C-233/06)/Office national des pensions

(Cauze conexate C-231/06 — C-233/06) (1)

(Egalitate de tratament între bărbați și femei - Regim legal de pensii - Directiva 79/7/CEE - Însoțitoare de zbor - Acordarea unei pensii egale cu cea a însoțitorilor de zbor - Plata cotizațiilor de regularizare într-o singură tranșă - Plata dobânzilor - Principiul efectivității - Obligațiile unui stat membru care decurg dintr-o hotărâre preliminară)

(2007/C 183/21)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Cour du travail de Bruxelles

Părțile din acțiunea principală

Reclamanți: Office national des pensions (ONP), Noëlle Permesaen (C-233/06)

Pârâtă: Emilienne Jonkman (C-231/06), Hélène Vercheval (C-232/06), Office national des pensions

Obiectul

Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare — Cour du travail de Bruxelles — Interpretarea Directivei 79/7/CEE a Consiliului din 19 decembrie 1978 privind aplicarea treptată a principiului egalității de tratament între bărbați și femei în domeniul securității sociale (JO L 6, p. 24) — Posibilitatea pe care o are o femeie, care a fost exclusă de la regimul de pensii mai favorabil, de a se afilia la acesta, cu efect retroactiv, cu condiția plății cotizațiilor aferente perioadei respective de afiliere, sub forma unei sume unice, precum și a dobânzilor de întârziere

Dispozitivul

Directiva 79/7/CEE a Consiliului din 19 decembrie 1978 privind aplicarea treptată a principiului egalității de tratament între bărbați și femei în domeniul securității sociale, atunci când un stat membru adoptă o reglementare care urmărește să permită persoanelor de un anumit sex, inițial discriminate, să beneficieze pe întreaga durată a pensiei de regimul de pensii aplicabil persoanelor de celălalt sex,

—

nu se opune ca respectivul stat să condiționeze afilierea aceasta de plata unor cotizații de regularizare constituite din diferența între cotizațiile plătite de persoanele discriminate inițial în cursul perioadei în care a avut loc discriminarea și cotizațiile mai mari plătite de cealaltă categorie de persoane în aceeași perioadă, majorate cu dobânzile care compensează deprecierea monetară.

—	se opune, în schimb, ca statul respectiv să solicite ca plata cotizațiilor de regularizare să fie majorată cu alte dobânzi decât cele care urmăresc să compenseze deprecierea monetară,

—	se opune, de asemenea, solicitării ca plata respectivă să fie efectuată într-o singură tranșă, atunci când această condiție face practic imposibilă sau excesiv de dificilă regularizarea vizată. Acesta este cazul în special când suma de plată depășește pensia anuală a persoanei interesate.

Ca urmare a unei hotărâri pronunțate cu privire la o cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare din care decurge incompatibilitatea unei reglementări naționale cu dreptul comunitar, le revine autorităților statului membru avut în vedere să ia măsurile generale sau specifice adecvate care pot asigura respectarea dreptului comunitar, asigurându-se că, în cel mai scurt timp, dreptul național se aliniază dreptului comunitar și drepturile pe care justițiabilii le au în temeiul dreptului comunitar dobândesc efecte depline.

Atunci când a fost constatată o discriminare contrară dreptului comunitar, atâta timp cât nu au fost adoptate măsuri care restabilesc egalitatea de tratament, judecătorul național este ținut să îndepărteze orice dispoziție națională discriminatorie, fără să fie necesar să solicite sau să aștepte eliminarea prealabilă a acesteia de către legiuitor; judecătorul național este de asemenea ținut să le aplice membrilor grupului defavorizat același regim ca și cel de care beneficiază persoanele din cealaltă categorie.

(1) JO C 190, 12.8.2006.

4.8.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 183/14

Hotărârea Curții (Camera a șaptea) din 14 iunie 2007 — Comisia Comunităților Europene/Marele Ducat al Luxemburgului

(Cauza C-321/06) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Directiva 2002/14/CE - Informarea și consultarea lucrătorilor - Netranspunerea în termenul prevăzut)

(2007/C 183/22)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: J. Enegren și G. Rozet, agenți)

Pârât: Marele Ducat al Luxemburgului (reprezentant: C. Schiltz, agent)

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Neadoptarea, în termenul prevăzut, a actelor necesare pentru a se conforma Directivei 2002/14/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 martie 2002 de stabilire a unui cadru general de informare și consultare a lucrătorilor din Comunitatea Europeană — Declarația comună a Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei privind reprezentarea lucrătorilor (JO L 80, p. 29)

Dispozitivul

Întrucât nu a adoptat, în termenul prevăzut, actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma Directivei 2002/14/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 martie 2002 de stabilire a unui cadru general de informare și consultare a lucrătorilor din Comunitatea Europeană, Marele Ducat al Luxemburgului nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul acestei directive.

2)	Obligă Marele Ducat al Luxemburgului la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 212, 2.9.2006.

4.8.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 183/14

Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 14 iunie 2007 — Comisia Comunităților Europene/Regatul Suediei

(Cauza C-333/06) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Regulamentul (CE) nr. 261/2004 - Transport aerian - Refuz la îmbarcare și anularea sau întârzierea prelungită a unui zbor - Compensare și asistență a pasagerilor - Adoptarea de sancțiuni)

(2007/C 183/23)

Limba de procedură: suedeza

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: R. Vidal Puig și K. Simonsson, agenți)

Pârât: Regatul Suediei (reprezentant: A. Kruse, agent)

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Neadoptarea dispozițiilor necesare pentru a se conforma articolului 16 din Regulamentul (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 295/91 (JO L 46, p. 1) — Adoptarea de sancțiuni eficiente, proporționale și disuasive

Dispozitivul

Prin faptul că nu a stabilit sancțiuni pentru nerespectarea dispozițiilor articolului 14 din Regulamentul (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 295/91, Regatul Suediei nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 16 din acest regulament.

2)	Respinge celelalte capete de cerere ale acțiunii.

3)	Obligă Regatul Suediei la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 224, 16.9.2006.

4.8.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 183/15

Hotărârea Curții (Camera a opta) din 21 iunie 2007 — Comisia Comunităților Europene/Republica Italiană

(Cauza C-339/06) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Directiva 2004/116/CE - Anexa la Directiva 82/471/CEE - Alimentație animală - Candida guilliermondii - Netranspunere în termenul prevăzut)

(2007/C 183/24)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentant: C. Cattabriga, agent)

Pârâtă: Republica Italiană (reprezentanți: I. Braguglia și S. Fiorentino, agenți)

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Neadoptarea în termenul prevăzut a tuturor dispozițiilor necesare pentru a se conforma Directivei 2004/116/CE a Comisiei din 23 decembrie 2004 de modificare a anexei la Directiva 82/471/CEE a Consiliului privind includerea microorganismului Candida guilliermondii (JO L 379, p. 81)

Dispozitivul

Prin neadoptarea, în termenul prevăzut, a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma Directivei 2004/116/CE a Comisiei din 23 decembrie 2004 de modificare a anexei la Directiva 82/471/CEE a Consiliului privind includerea microorganismului Candida guilliermondii, Republica Italiană nu și-a îndeplinit obligațiile ce îi revin în temeiul acestei directive

2)	Obligă Republica Italiană la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 224, 16.9.2006.

4.8.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 183/15

Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 21 iunie 2007 — Comisia Comunităților Europene/Regatul Spaniei

(Cauza C-392/06) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Directiva 2002/15/CE - Organizarea timpului de lucru al persoanelor care efectuează activități mobile de transport rutier - Netranspunerea în termenul prevăzut)

(2007/C 183/25)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: N. Yerrell și R. Vidal Puig, agenți)

Pârât: Regatul Spaniei (reprezentant: M. A. Sampol Pucurull, agent)

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Neadoptarea în termenul prevăzut a dispozițiilor necesare pentru a se conforma Directivei 2002/15/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 martie 2002 privind organizarea timpului de lucru al persoanelor care efectuează activități mobile de transport rutier (JO L 80, p. 35)

Dispozitivul

Prin neadoptarea, în termenul prevăzut, a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma Directivei 2002/15/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 martie 2002 privind organizarea timpului de lucru al persoanelor care efectuează activități mobile de transport rutier, Regatul Spaniei nu și-a îndeplinit obligațiile ce îi revin în temeiul acestei directive.

2)	Obligă Regatul Spaniei la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 294, 2.12.2006.

4.8.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 183/16

Acțiune introdusă la 30 martie 2007 — Comisia Comunităților Europene/Republica Polonă

(Cauza C-170/07)

(2007/C 183/26)

Limba de procedură: poloneza

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: J. Hottiaux și K. Herrmann, agenți)

Pârâtă: Republica Polonă

Concluziile reclamantei

—

constatarea faptului că, prin impunerea obligației unei inspecții tehnice auto, înainte de înmatriculare, pentru vehiculele utilizate din import, în timp ce vehiculele naționale care prezintă aceleași caracteristici nu sunt supuse unei asemenea obligații, Republica Polonă nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 28 CE;

—	obligarea Republicii Polone la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Articolul 28 CE interzice restricțiile cantitative la import între statele membre, precum și orice măsuri cu efect echivalent. Potrivit jurisprudenței Curții, în lipsa armonizării, „orice reglementare comercială a statelor membre, susceptibilă de a obstrucționa comerțul intracomunitar, direct sau indirect, în mod efectiv sau potențial, trebuie considerată măsură cu efect echivalent celui al restricțiilor cantitative”.

O măsură cu efect echivalent celui al restricțiilor cantitative constituie o încălcare a articolului 28 CE, dacă nu este justificată în temeiul articolului 30 CE sau dacă, potrivit jurisprudenței Curții, nu este impusă de motive imperative de interes public.

Comisia menționează că legea poloneză privind circulația rutieră (Prawo o ruchu drogowym) impune obligația de a efectua o inspecție tehnică auto înainte de prima înmatriculare a vehiculelor în Polonia. Pentru vehiculele noi nu există această obligație, astfel că, practic, numai vehiculele utilizate, importate din alte state membre, sunt supuse unei inspecții tehnice auto înainte de înmatricularea lor în Polonia. În consecință, această obligație reprezintă o măsură discriminatorie pentru vehiculele importate din alte state membre în raport cu vehiculele naționale. În plus, autoritățile poloneze percep pentru respectiva inspecție tehnică auto o taxă semnificativă, aproape dublă în comparație cu taxa pentru inspecția tehnică periodică a vehiculelor naționale din aceeași categorie. Autoritățile poloneze nu au prezentat o justificare întemeiată pentru această diferență. Potrivit unei jurisprudențe constante, prevederile de drept intern care impun costuri suplimentare pentru mărfurile importate în comparație cu mărfurile naționale similare reprezintă o restricție a comerțului intracomunitar în sensul articolului 28 CE.

Pentru a justifica o astfel de măsură, statul membru trebuie să dovedească că aceasta este necesară și proporțională cu obiectivul urmărit. Potrivit articolului 30 CE, măsura respectivă nu trebuie să constituie un mijloc de discriminare arbitrară și nici o restricție disimulată în comerțul dintre statele membre.

În această privință, Comisia consideră că utilizarea unui vehicul pe drumurile publice după ultima inspecție tehnică auto poate justifica, pe motive de protecție a sănătății și a vieții persoanelor, o inspecție la momentul înmatriculării, care să stabilească dacă vehiculul nu a fost implicat într-un accident și dacă este în stare tehnică bună. Prin urmare, statele membre pot să impună obligația unei inspecții tehnice auto înainte de înmatriculare, sub rezerva ca această cerință să nu constituie totuși un mijloc de discriminare arbitrară, în sensul că obligația trebuie să incumbe atât vehiculelor importate din alte state membre, cât și vehiculelor naționale care prezintă aceleași caracteristici. Dacă dispozițiile de drept intern nu prevăd totuși inspecția tehnică auto pentru vehiculele naționale supuse înmatriculării și care prezintă aceleași caracteristici ca și vehiculele importate din alte state membre, trebuie considerat că aceste dispoziții constituie un mijloc de discriminare arbitrară.

Mai mult, prevederile poloneze care restrâng comerțul intracomunitar nu pot fi justificate pe motive de protecție a sănătății și a vieții persoanelor, deoarece ele nu respectă condițiile necesității și proporționalității.

În primul rând, dacă un vehicul a trecut cu succes inspecția tehnică auto într-unul din statele membre, principiul echivalenței și al recunoașterii reciproce care rezultă din articolul 3 alineatul (2) din Directiva 96/96/CE obligă toate statele membre să recunoască dovada eliberată în aceste condiții, ca și cum ar fi eliberată de ele însele. Autoritățile poloneze nu pot invoca nulitatea inspecțiilor tehnice auto periodice efectuate în alte state membre. Înscrierea radierii vehiculului în documentele de înmatriculare nu are ca scop să anuleze toate inspecțiile tehnice auto sau alte certificate referitoare la starea tehnică a vehiculului, cu atât mai mult cu cât radierea înmatriculării vehiculului nu are nicio legătură cu starea tehnică a acestuia. În al doilea rând, inspecția selectivă ar avea un caracter mai proporțional pentru garantarea siguranței rutiere, dacă aceasta ar privi numai acele vehicule importate din alte state membre în legătură cu care există un motiv de a crede că ar constitui un risc pentru siguranța rutieră sau pentru mediu. În al treilea rând, Comisia nu este de acord cu argumentul guvernului polonez potrivit căruia inspecția tehnică auto este necesară pentru identificarea vehiculelor și pentru lupta împotriva corupției. Nu este necesară o inspecție tehnică specifică al cărei cost este aproape dublu în comparație cu cel al inspecției tehnice auto periodice pentru a stabili categoria, subcategoria, locul de destinație sau tipul vehiculului. Aceste informații sunt deja cuprinse, de obicei, în documentele vehiculului prezentate autorităților poloneze care efectuează înmatricularea. În al patrulea rând, Comisia respinge argumentul autorităților poloneze referitor la Convenția de la Viena. Lipsa unor reglementări adecvate la nivel internațional nu are incidență asupra obligației Republicii Polone față de Comunitate.

4.8.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 183/17

Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare introdusă de Amtsgericht Landau/Isar (Germania) la 7 mai 2007 — Acțiune penală împotriva lui Rainer Günther Möginger

(Cauza C-225/07)

(2007/C 183/28)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Amtsgericht Landau/Isar

Partea din acțiunea principală

Rainer Günther Möginger

Întrebările preliminare

Articolul 1 alineatul (2), articolul 7 alineatul (1) litera (b), articolul 8 alineatele (2) și (4) și articolul 9 din Directiva 91/439/CEE a Consiliului din 29 iulie 1991 privind permisele de conducere (1), astfel cum a fost modificată de Directiva 97/26/CE a Consiliului din 2 iunie 1997 (denumită în continuare „directiva”), trebuie interpretate în sensul

că un stat membru nu poate refuza recunoașterea permisului de conducere emis într-un alt stat membru nici în cazul în care, pe teritoriul primului stat membru, posesorului permisului de conducere i-a fost aplicată o măsură de retragere sau anulare a dreptului de conducere și în cazul în care aceasta este însoțită de o măsură de interzicere temporară pentru o nouă autorizare a dreptului de conducere în acest stat membru, al cărei termen nu a expirat înainte ca permisul de conducere să fi fost emis de celălalt stat membru?

În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare:

Această directivă trebuie interpretată în sensul că principiul recunoașterii reciproce poate fi încălcat de instanțele și autoritățile primului stat membru, în cazul în care, într-un caz de speță, unui posesor al permisului de conducere îi este interzis, pe motiv de abuz de drept, să se prevaleze de dreptul de conducere dobândit într-un alt stat din Uniunea Europeană, în special atunci când, dintr-o apreciere de ansamblu a împrejurărilor obiective rezultă că, în ciuda respectării formale a cerințelor comunitare, obiectivul reglementării conținute în directivă nu a fost atins și atunci când există un element subiectiv sub forma intenției de a dobândi un asemenea avantaj prevăzut în legislația comunitară sub forma recunoașterii dreptului de conducere dobândit în celălalt stat membru al Uniunii Europene, prin crearea arbitrară a cerințelor cerute pentru obținerea sa,

mai ales,

—	în cazul în care, potrivit informațiilor aflate la dispoziția primului stat membru, titularul permisului de conducere a avut la data emiterii permisului de conducere domiciliul stabil pe teritoriul acestui stat membru, iar nu pe teritoriul statului membru emitent al permisului de conducere, și

—

atunci când, potrivit informațiilor aflate la dispoziția primului stat membru, a reieșit că, pe baza unor împrejurări obiective și care pot fi controlate pe cale judecătorească, titularul dreptului de conducere nu a avut nicio posibilitate să dobândească în mod legal dreptul de conducere în primul stat membru.

(1) JO L 237, p. 1; JO ediţia specială în limba română, capitolul 7, volumul 2, p. 62.

4.8.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 183/18

Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare introdusă de Bundesverwaltungsgericht (Germania) la 14 mai 2007 — Dieter Janecek/Freistaat Bayern

(Cauza C-237/07)

(2007/C 183/29)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesverwaltungsgericht

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Dieter Janecek

Pârât: Freistaat Bayern

Întrebările preliminare

Articolul 7 alineatul (3) din Directiva 96/62/CE a Consiliului din 27 septembrie 1996 privind evaluarea și gestionarea calității aerului înconjurător (1) trebuie interpretat în sensul că unui terț, a cărui sănătate este afectată, îi este conferit un drept subiectiv la elaborarea unui plan de acțiune chiar și atunci când acesta, independent de un plan de acțiune, este în măsură să își valorifice dreptul la apărare împotriva efectelor dăunătoare asupra sănătății ale depășirii valorii limită de pulberi fine în suspensie PM10 prin solicitarea în justiție a intervenției autorităților?

În cazul unei răspuns afirmativ la prima întrebare, un terț afectat de poluarea prin pulberi fine în suspensie PM10, dăunătoare pentru sănătate, are un drept la elaborarea unui astfel de plan de acțiune care indică măsurile de luat pe termen scurt, în scopul asigurării respectării stricte a valorii limită pentru emisiile de pulberi fine în suspensie?

În cazul unui răspuns negativ la a doua întrebare, în ce proporție măsurile prevăzute în planul de acțiune trebuie să reducă riscul depășirii valorii limită și să limiteze durata acestora? Planul de acțiune poate fi limitat, în cadrul unei abordări progresive, la măsuri care, în mod cert, nu garantează respectarea valorii limită, dar care contribuie totuși la îmbunătățirea calității aerului pe termen scurt?

(1) JO L 296, p. 55.

4.8.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 183/18

Recurs formulat la 14 mai 2007 de Derya Beyatli împotriva ordonanței Tribunalului de Primă Instanță (Camera a cincea) pronunțate la 5 martie 2007 în cauza T-455/04: Derya Beyatli și Armagan Candan/Comisia Comunităților Europene

(Cauza C-238/07 P)

(2007/C 183/30)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Derya Beyatli (reprezentant: A. Demetriades, Δικηγόρος)

Cealaltă parte în proces: Comisia Comunităților Europene

Concluziile recurentei

—	anularea ordonanței atacate

—	anularea deciziei pârâtei din 5 mai 2004

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată din prezentul recurs

Motivele și principalele argumente

Recurenta susține că ordonanța atacată ar trebui anulată pentru următoarele motive:

Tribunalul de Primă Instanță a săvârșit o eroare de drept prin omisiunea de a identifica probe prin intermediul activităților de cercetare judecătorească pentru deschiderea nu doar a arhivelor EPSO, ci și a arhivelor Reprezentanței Comunității Europene în Cipru și/sau a Comisiei în general;

Ca urmare a omisiunii TPI, pârâții nu au dezvăluit toată corespondența relevantă dintre Reprezentanța Comunității Europene în Cipru și/sau Comisie și/sau EPSO. Așadar, drepturile recurentei cu privire la un proces echitabil au fost încălcate în cursul procedurii în fața TPI.

4.8.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 183/19

Acțiune introdusă la 22 mai 2007 — Comisia Comunităților Europene/Regatul Suediei

(Cauza C-246/07)

(2007/C 183/31)

Limba de procedură: suedeza

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: G. Valero Jordana și C. Tufvesson, agenți)

Pârât: Regatul Suediei

Concluziile reclamantei

—

constatarea faptului că, prin propunerea cu caracter unilateral ca substanța PFOS (acid sulfonic perfluoroctanic) să fie adăugată în anexa A la Convenția de la Stockholm asupra poluanților organici persistenți, Regatul Suediei nu și-a îndeplinit obligațiile ce îi revin în temeiul articolului 10 CE și al articolului 300 alineatul (1) CE;

—	obligarea Regatului Suediei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Suedia a propus în mod unilateral ca substanța PFOS (acid sulfonic perfluoroctanic) să fie adăugată în anexa A la Convenția de la Stockholm asupra poluanților organici persistenți.

Comisia susține că propunerea unilaterală a Suediei privind PFOS a condus la divizarea reprezentării comunitare la nivel internațional. Suedia a acționat în mod unilateral cu privire la PFOS deși cunoștea faptul că legislația aplicabilă acestei substanțe era în curs de elaborare în cadrul Comunitatății. Acțiunea Suediei a împiedicat Comunitatea și statele membre să prezinte împreună propuneri de adăugiri la Convenția de la Stockholm. Astfel, Suedia nu și-a îndeplinit obligațiile ce îi revin în temeiul articolului 10 CE și al articolului 300 alineatul (1) CE.

4.8.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 183/20

Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare formulată de Court of Appeal (Civil Division) (Regatul Unit) la 29 mai 2007 — Intel Corporation Inc./CPM United Kingdom Limited

(Cauza C-252/07)

(2007/C 183/33)

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

Court of Appeal (Civil Division)

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Intel Corporation Inc.

Pârâtă: CPM United Kingdom Limited

Întrebările preliminare

În sensul articolului 4 alineatul (4) litera (a) din Prima Directivă 89/104 a Consiliului din 21 decembrie 1988 (1), atunci când:

a)	marca anterioară se bucură de un larg renume pentru anumite tipuri de produse și servicii specifice;

b)	produsele și serviciile nu sunt similare sau substanțial similare cu produsele și serviciile mărcii ulterioare;

c)	marca anterioară este unică în raport cu orice produse sau servicii;

d)	consumatorul mediu își reamintește marca anterioară când întâlnește serviciile pentru care marca ulterioară este folosită,

sunt aceste împrejurări suficiente în sine pentru a se stabili (i) „o legătură” în sensul punctelor [29] și [30] din hotărârea din 23 octombrie Adidas-Salomon AG/Fitnessworld Trading Ltd (C-408/01, Rec., p. I-12537) și/sau (ii) un profit necuvenit și/sau o atingere în sensul acestui articol?

2)	Dacă nu, ce factori ar trebui luați în considerare de către o instanță națională pentru a decide ce este suficient? Mai precis, în cadrul analizei generale pentru a se stabili dacă există o „legătură”, ce semnificație trebuie dată produselor și serviciilor incluse în descrierea mărcii ulterioare?

În cadrul articolului 4 alineatul (4) litera (a), ce este necesar pentru a se îndeplini condiția atingerii aduse caracterului distinctiv? Mai precis, (i) este necesar ca marca anterioară să fie unică, (ii) este suficientă o primă utilizare conflictuală pentru a se stabili atingerea adusă caracterului distinctiv și (iii) se impune ca atingerea adusă caracterului distinctiv al mărcii anterioare să aibă un efect asupra comportamentului economic al consumatorului?

(1) JO L 40, 11.2.1989, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 92.

4.8.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 183/20

Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare formulată de High Court of Justice (Chancery Division) (Regatul Unit) la 29 mai 2007 — Canterbury Hockey Club, Canterbury Ladies Hockey Club/Commissioners of HM Revenue and Customs

(Cauza C-253/07)

(2007/C 183/34)

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

High Court of Justice (Chancery Division)

Părțile din acțiunea principală

Reclamanți: Canterbury Hockey Club, Canterbury Ladies Hockey Club

Pârâți: Commissioners of HM Revenue and Customs

Întrebările preliminare

În sensul scutirii prevăzute de articolul 13 secțiunea A alineatul (1) litera (m) din A șasea directivă (1), termenul de „persoane” în contextul „persoanelor care iau parte la activități sportive” cuprinde persoane juridice și asociații fără personalitate juridică, sau este limitat la indivizi, în sensul de persoane fizice ori ființe umane?

Dacă termenul de „persoane” în contextul „persoanelor care iau parte la activități sportive” cuprinde persoane juridice și asociații fără personalitate juridică, precum și persoane fizice, atunci expresia „anumite servicii strâns legate de sport” permite unui stat membru să limiteze scutirea doar la persoanele fizice care iau parte la activități sportive?

(1) A șasea Directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri — sistemul comun de taxă pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare (JO L 145, p. 1).

4.8.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 183/21

Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare introdusă de Finanzgericht Düsseldorf (Germania) la 31 mai 2007 — Mitsui & Co. Deutschland GmbH/Hauptzollamt Düsseldorf

(Cauza C-256/07)

(2007/C 183/36)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Finanzgericht Düsseldorf

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Mitsui & Co. Deutschland GmbH

Pârât: Hauptzollamt Düsseldorf

Întrebările preliminare

Plățile, de natura celor din speță, efectuate de vânzătorul-fabricant cumpărătorului în cadrul unui contract de garanție și prin care cumpărătorului i se rambursează costurile de reparație facturate de către proprii cumpărători diminuează valoarea în vamă, în sensul articolului 29 alineatele (1) și (3) litera (a) din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 (1) din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar, declarată pe baza prețului convenit între vânzătorul-fabricant și cumpărător?

Plățile menționate în prima întrebare, efectuate de către vânzătorul-fabricant către cumpărător pentru rambursarea cheltuielilor de garanție reprezintă o modificare a valorii de tranzacție în sensul articolului 145 alineatul (2) din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 (2) din 2 iulie 1993 de stabilire a unor dispoziții de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului de instituire a Codului Vamal Comunitar, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 444/2002 (3) al Comisiei de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 2454/93, precum și a Regulamentelor (CE) nr. 2787/2000 și (CE) nr. 993/2001 (JO L 68/11)?

În caz de răspuns afirmativ la prima sau la a doua întrebare: articolul 145 alineatele (2) și (3) din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 de stabilire a unor dispoziții de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului de instituire a Codului Vamal Comunitar, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 444/2002 al Comisiei de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 2454/93, precum și a Regulamentelor (CE) nr. 2787/2000 și (CE) nr. 993/2001 trebuie aplicat importurilor ale căror declarații vamale au fost acceptate înainte de intrarea în vigoare a Regulamentului (CE) nr. 444/2002 al Comisiei de modificare a regulamentului de aplicare a Codului Vamal Comunitar, precum și a Regulamentelor (CE) nr. 2787/2000 și (CE) nr. 993/2001?

În caz de răspuns afirmativ la a treia întrebare: articolul 145 alineatele (2) și (3) din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 de stabilire a unor dispoziții de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului de instituire a Codului Vamal Comunitar, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 444/2002 al Comisiei de modificare a regulamentului de aplicare a Codului Vamal Comunitar, precum și a Regulamentelor (CE) nr. 2787/2000 și (CE) nr. 993/2001 este valid?

(1) JO L 302, p. 1.

(2) JO L 253, p. 1.

(3) JO L 68, p. 11.

4.8.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 183/23

Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare introdusă de Audiencia Provincial de Barcelona (Spania) la 31 mai 2007 — Pedro IV Servicios, S.L./Total España S.A.

(Cauza C-260/07)

(2007/C 183/40)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Audiencia Provincial de Barcelona

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Pedro IV Servicios, S.L.

Pârâtă: Total España S.A.

Întrebările preliminare

Atunci când articolul 12 alineatul (2) din Regulamentul (CEE) nr. 1984/83 al Comisiei (1) prevede că „prin derogare de la dispozițiile alineatului (1) litera (c), în cazul în care acordul se referă la o stație service pe care furnizorul a închiriat-o unui revânzător sau asupra căreia i-a acordat folosința de drept sau de fapt, revânzătorului îi pot fi impuse obligațiile de cumpărare exclusivă și interdicțiile de concurență prevăzute de prezentul titlu pe toată perioada în care acesta exploatează efectiv stația service” [traducere neoficială], dispoziția trebuie interpretată în sensul că se referă la ipoteza în care furnizorul care închiriază este inițial proprietar al terenului și al instalațiilor sau, dimpotrivă, referirea la închirierea stației service include toate titlurile care din punct de vedere juridic acordă drepturi furnizorului doar asupra stației, acesta fiind, în consecință, în măsură să o închirieze însuși proprietarului terenului, fără a se supune limitelor temporale pe care dispoziția le impune pentru acordurile de cumpărare exclusivă?

În cazul în care în speță ar fi aplicabil Regulamentul (CE) nr. 2790/99 din 22 decembrie 1999 (2) care prevede la articolul 5 că exceptarea nu este aplicabilă dacă acordul de cumpărare exclusivă depășește 5 ani, deși „limitarea temporală […] nu se aplică atunci când bunurile sau serviciile contractuale sunt vândute de cumpărător din spații sau terenuri aflate în proprietatea furnizorului sau închiriate de furnizor de la terți care nu au legătură cu cumpărătorul, cu condiția ca durata obligației de neconcurență să nu depășească perioada de ocupare a spațiilor sau a terenurilor de către cumpărător” [traducere neoficială], dispoziția trebuie interpretată în sensul că prin menționarea închirierii, se referă la ipoteza în care furnizorul care închiriază este și proprietar inițial al terenului și al instalațiilor sau, dimpotrivă, referirea la închirierea stației service include toate titlurile care din punct de vedere juridic acordă furnizorului drepturi strict asupra stației, acesta fiind, în consecință, în măsură să o închirieze însuși proprietarului terenului, fără a se supune limitelor temporale pe care dispoziția le impune pentru acordurile de cumpărare exclusivă?

Atunci când articolul 81 alineatul (1) litera (a) din Tratatul CE se referă la interdicția stabilirii indirecte a prețurilor de cumpărare sau de vânzare, iar Regulamentul (CEE) nr. 1984/83 al Comisiei subliniază în al optulea considerent că „celelalte dispoziții restrictive de concurență și, în special, cele care limitează libertatea revânzătorului de a stabili prețurile sau condițiile sale de revânzare sau de a-și alege clienți, nu pot fi exceptate în temeiul acestui regulament” [traducere neoficială], fără a menționa stabilirea prețului de revânzare între celelalte restricții de concurență permise de articolul 11, aceste dispoziții trebuie interpretate în sensul că vizează orice clauză care limitează libertatea revânzătorului de a stabili prețul de vânzare către consumatori, cum ar putea fi stabilirea de către furnizor a marjei de distribuție a operatorului stației service, prin stabilirea prețului carburantului pe care îl furnizează revânzătorului în condițiile cele mai avantajoase stabilite cu alte stații care ar putea să se stabilească în Barcelona, fără a fi în nici un caz superior prețului mediu stabilit de alți furnizori importanți de pe piață, adăugând marja minimă considerată oportună și obținând în acest fel prețul de vânzare către consumatori (PVC), pe care furnizorul nu îl impune expres, ci recomandă aplicarea acestuia?

Atunci când articolul 81 alineatul (1) litera (a) din Tratatul CE se referă la interdicția stabilirii indirecte a prețurilor de cumpărare sau de vânzare, iar Regulamentul (CE) nr. 2790/99 din 22 decembrie 1999 include la articolul 4 litera (a) ca restricție deosebit de gravă a concurenței menținerea prețului de revânzare, aceste dispoziții trebuie interpretate în sensul că vizează orice clauză care limitează libertatea revânzătorului de a stabili prețul de vânzare către consumatori, cum ar putea fi stabilirea de către furnizor a marjei de distribuție a operatorului stației service, prin stabilirea prețului carburantului pe care îl furnizează revânzătorului în condițiile cele mai avantajoase stabilite cu alte stații care ar putea să se stabilească în Barcelona, fără a fi în nici un caz superior prețului mediu stabilit de alți furnizori importanți de pe piață, adăugând marja minimă considerată oportună și obținând în acest fel PVC, pe care furnizorul nu îl impune expres, ci recomandă aplicarea acestuia?

(1) Regulamentul (CEE) nr. 1984/83 al Comisiei din 22 iunie 1983 privind aplicarea articolului 85 alineatul (3) din tratat categoriilor de acorduri de cumpărare exclusivă (JO L 173, p. 5).

(2) Regulamentul (CE) nr. 2790/1999 al Comisiei din 22 decembrie 1999 privind aplicarea articolului 81 alineatul (3) din tratat categoriilor de acorduri verticale și practici concertate (JO L 336, p. 21).

4.8.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 183/24

Acțiune introdusă la 5 iunie 2007 — Comisia Comunităților Europene/Republica Portugheză

(Cauza C-266/07)

(2007/C 183/41)

Limba de procedură: portugheza

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: António Caeiros și Jean-Baptiste Laignelot, agenți)

Pârâtă: Republica Portugheză

Concluziile reclamantei

—

constatarea faptului că, permițând incinerarea deșeurilor provenind de la spitale în instalații de incinerare care nu dispun de un aviz valabil, Republica Portugheză nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 4 din Directiva 2000/76/CE din 4 decembrie 2000 privind incinerarea deșeurilor (1) și, cu titlu subsidiar, al articolului 9 din Directiva 2006/12/CE din 5 aprilie 2006 privind deșeurile (2);

—	obligarea Republicii Portugheze la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Potrivit interpretării coroborate a articolului 3 din Directiva 2000/76/CE citată mai sus și a alineatului (2) al articolului 20 din aceeași directivă, este vorba despre un incinerator nou în sensul Directivei 2000/76/CE, astfel încât aceasta din urmă este aplicabilă incineratorului din Parque da Saúde din Lisabona. Incineratorul ar putea fi pus în funcțiune numai după obținerea unui aviz care să respecte condițiile prevăzute la articolul 4 din directiva menționată. Autoritățile portugheze nu au respectat această obligație.

În orice caz, chiar dacă s-ar considera, quod non, că incineratorul în cauză ar fi trebuit să fie calificat ca „incinerator existent” în sensul Directivei 2000/76/CE, și că, în consecință, această directivă nu îi era aplicabilă, funcționarea sa presupunea obținerea unui aviz prealabil în conformitate cu articolul 9 primul paragraf din Directiva 2006/12/CE.

(1) JO L 332, p. 91.

(2) JO L 114, p. 9.

4.8.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 183/24

Acțiune introdusă la 12 iunie 2007 — Comisia Comunităților Europene/Republica Portugheză

(Cauza C-284/07)

(2007/C 183/43)

Limba de procedură: portugheza

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: A. Caeiros și D. Kukovec, agenți)

Pârâtă: Republica Portugheză

Concluziile reclamantei

—

constatarea, în principal, a faptului că, prin neadoptarea tuturor actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma Directivei 2005/51/CE a Comisiei din 7 septembrie 2005 de modificare a anexei XX la Directiva 2004/17/CE și a anexei VIII la Directiva 2004/18/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului privind contractele de achiziții publice (1), Republica Portugheză nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 3 primul paragraf din Directiva 2005/51/CE citată mai sus;

—	constatarea, în subsidiar, a faptului că, în orice caz, prin necomunicarea acestor măsuri Comisiei, Republica Portugheză nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul aceleiași dispoziții;

—	obligarea Republicii Portugheze la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Termenul pentru transpunerea directivei în dreptul intern a expirat la 31 ianuarie 2006.

(1) JO L 257, p. 127.

4.8.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 183/25

Acțiune introdusă la 14 iunie 2007 — Comisia Comunităților Europene/Republica Portugheză

(Cauza C-289/07)

(2007/C 183/44)

Limba de procedură: portugheza

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: A. Caeiros și D. Kukovec, agenți)

Pârâtă: Republica Portugheză

Concluziile reclamantei

—

constatarea, în principal, a faptului că, prin neadoptarea tuturor actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma Directivei 2004/17/CΕ a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 de coordonare a procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții în sectoarele apei, energiei, transporturilor și serviciilor poștale (1), Republica Portugheză nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 71 alineatul (1) primul paragraf din Directiva 2004/17/CE citată mai sus;

—	constatarea, în subsidiar, a faptului că, în orice caz, prin necomunicarea acestor măsuri Comisiei, Republica Portugheză nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul aceleiași dispoziții;

—	obligarea Republicii Portugheze la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Termenul pentru transpunerea directivei în dreptul intern a expirat la 31 ianuarie 2006.

(1) JO L 134, p. 1, Ediție specială, 6/vol. 8, p. 3.

4.8.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 183/25

Recurs introdus la 14 iunie 2007 de Comisia Comunităților Europene împotriva hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera întâi) pronunțate la 29 martie 2007 în cauza T-366/00, Scott SA, susținută de Republica Franceză/Comisia Comunităților Europene

(Cauza C-290/07 P)

(2007/C 183/45)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Comisia Comunităților Europene (reprezentant: J. Flett, agent)

Celelalte părți în proces: Scott SA, Republica Franceză

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curții:

—	casarea hotărârii recurate;

—

pronunțarea unei hotărâri definitive privind aspectele ce fac obiectul recursului. În cazul în care nu se pronunță o astfel de hotărâre, Comisia solicită Curții transmiterea cauzei către TPI pentru rejudecarea oricărui aspect cu privire la care Curtea consideră că stadiul procedurii nu permite pronunțarea unei hotărâri definitive;

—	obligarea reclamantei la suportarea propriilor cheltuieli de judecată și la plata celor efectuate de către Comisie în procedura în fața Curții precum și în fața Tribunalului de Primă Instanță; obligarea Republicii Franceze la suportarea propriilor cheltuieli de judecată.

Motivele și principalele argumente

Primele patru motive de recurs fac referire la erori de drept cuprinse de hotărârea recurată referitoare la drepturile procedurale ale terților și la obligațiile procedurale ce incumbă Comisiei în cadrul procedurilor privind ajutorul de stat:

Primul motiv de recurs privește excluderea din dosarul administrativ a comentariilor suplimentare ale societății Scott din 24.12.1999, transmise la 13 luni de la expirarea termenului prevăzut.

Cel de-al doilea motiv de recurs privește faptul că prin hotărârea recurată se constată că, din punct de vedere procedural, Comisia avea obligația să acorde Franței o posibilitate suplimentară de a face dovada presupuselor evaluări.

Cel de-al treilea motiv de recurs privește faptul că prin hotărârea recurată se constată că, din punct de vedere procedural, Comisia avea obligația să acorde societății Scott o posibilitate suplimentară de a prezenta comentarii.

Cel de-al patrulea motiv de recurs privește faptul că prin hotărârea recurată se constată că, din punct de vedere procedural, Comisia avea obligația de a folosi serviciile unui „expert extern”.

În legătură cu aceste aspecte, Comisia susține că hotărârea recurată nici nu enunță și nici nu aplică criteriul legal corect, anume acela privitor la încălcarea de către Comisie a unei norme fundamentale de procedură. În plus, hotărârea recurată nu putea să decidă în mod legal asupra acestor aspecte, dat fiind că cererea societății Scott nu cuprindea niciun astfel de motiv de anulare. În orice caz, Comisia susține că nu a fost încălcată nicio normă fundamentală de procedură. Nicio astfel de normă nu este prevăzută de Regulamentul de procedură și nu există temei legal pentru ca prin hotărârea recurată să se „acorde” asemenea drepturi sau să se impună asemenea obligații pe baza aprecierilor eronate cuprinse în hotărârea recurată. În fine, nu a fost încălcată nicio normă fundamentală de procedură:

Argumentele suplimentare prezentate de Scott, excluse din dosarul cauzei, au fost prezentate din nou de Franța la 21.2.2000, incluse în dosarul administrativ, fiind evaluate în cadrul hotărârii recurate.

Date fiind cele patru solicitări de informații și ordinul de furnizare a informațiilor, Comisia nu avea obligația de a acorda Franței o posibilitate suplimentară de a prezenta pretinsele evaluări.

Scott a avut numeroase posibilități de a prezenta observații și, mai ales, a participat la redactarea răspunsului la ordinul de furnizare a informațiilor.

Atât Franța cât și Scott au avut numeroase posibilități de a prezenta o evaluare la data acordării ajutorului, însă nu au făcut acest lucru.

Motivele de recurs de la cel de-al cincilea la al optulea reunesc ceea ce Comisia a denumit, pentru facilitare, doar „aspecte preliminare”, referitoare la erori de drept cuprinse în hotărârea recurată privind: lipsa oricărui motiv de anulare privitor la pretinsele evaluări din cererea înaintată de Scott, criteriul de revizuire aplicat de către Tribunalul de Primă Instanță (conform căruia Comisia nu deține nicio marjă de apreciere), faptul că hotărârea recurată se fundamentează pe speculații și nu pe dovezi reale, precum și inversarea sarcinii probei în procedura ajutorului de stat și în procedura în fața Tribunalului de Primă Instanță.

Cel de-al nouălea și al zecelea motiv de recurs privesc erori de drept material referitoare la uzină.

Cel de-al nouălea motiv de recurs se referă la metoda de evaluare a elementului de ajutor de stat cuprins de transferurile în natură. Contrar constatărilor din hotărârea recurată, în lipsa unei evaluări a prețului de la data acordării ajutorului de stat sau a unei licitații deschise, Comisia este îndreptățită să utilizeze costul ca substitut al valorii. Această metodă se dovedește a fi fost cu atât mai logică în prezenta cauză cu cât uzina fusese construită pentru a corespunde cerințelor Scott. Motivarea din hotărârea recurată cu privire la pretinsul preț de vânzare la 11 ani după acordare se bazează pe o serie de presupuse neregularități procedurale și alte erori de drept, fiind, în orice caz, eronată din punct de vedere material.

Cel de-al zecelea motiv de recurs privește presupuse erori ale Comisiei în privința aplicării metodei costului. Constatările cuprinse în hotărârea recurată se bazează pe o serie de pretinse neregularități procedurale și alte erori de drept. Devizul moderat privind costurile realizat de către Comisie era cel mai redus posibil și nu există niciun temei care să susțină anularea deciziei atacate pentru motivul că ajutorul de stat ar fi putut fi mai ridicat.

Motivele de recurs de la cel de-al unsprezecelea la al treisprezecelea au în vedere erori de drept material referitoare la teren.

Cel de-al unsprezecelea motiv de recurs privește faptul că, prin hotărârea recurată, evaluarea moderată cuprinsă în procesul-verbal al ședinței consiliului municipal al orașului Orléans din 27.5.1994 a fost respinsă ca reprezentând numai un „rezumat foarte concis și lipsit de explicații detaliate”.

Cel de-al doisprezecelea motiv de recurs se referă la metoda de evaluare a elementelor de ajutor de stat cuprinse de transferul în natură, fiind similar celui de-al nouălea motiv de recurs. În lipsa unei evaluări a prețului de la data acordării ajutorului de stat sau a unei licitații deschise, Comisia este îndreptățită să utilizeze costul ca substitut al valorii. Această metodă se dovedește a fi fost cu atât mai logică în prezenta cauză cu cât cea de a treia achiziție de teren fusese concepută pentru a corespunde cerințelor Scott. Argumentația din hotărârea recurată cu privire la pretinsul audit fiscal depinde de presupuse neregularități procedurale și alte erori de drept, fiind, în orice caz, eronată din punct de vedere material.

Cel de-al treisprezecelea motiv de recurs privește anumite presupuse erori ale Comisiei în privința aplicării metodei costului. Constatările cuprinse în hotărârea recurată se bazează pe o serie de pretinse neregularități procedurale și alte erori de drept. Comisia a utilizat cea mai redusă valoare posibilă a terenului, astfel cum au afirmat atât Scott cât și Franța. Faptele și dovezile ce susțin afirmațiile Comisiei sunt următoarele: documentul cuprinzând oferta, presupusele evaluări efectuate de Galtier și Commissaire aux apports, procesul-verbal al ședinței consiliului municipal al orașului Orléans din 27.5.1994 precum și prețul mediu al celor trei achiziții de parcele de teren. Nu există niciun temei care să fundamenteze anularea deciziei atacate pentru motivul că ajutorul de stat ar fi putut fi mai ridicat.

Cel de-al paisprezecelea motiv de recurs privește ordinul de furnizare a informațiilor, mai ales în ceea ce privește terenul, metoda costului utilizată pentru evaluarea elementului de ajutor de stat și achizițiile celor trei parcele de teren. Acesta reprezintă un aspect procedural, fiind tratat însă în final întrucât este conex celui de-al treisprezecelea motiv de recurs.

Prin cel de-al cincisprezecelea motiv de recurs, Comisia solicită Curții casarea hotărârii recurate întrucât Tribunalul de Primă Instanță a denaturat înțelesul vădit al elementelor de probă supuse aprecierii acestuia și mai ales întrucât Tribunalul de Primă Instanță a înlocuit argumentația ce stătea la baza deciziei atacate cu propria argumentație.

4.8.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 183/27

Acțiune introdusă la 18 iunie 2007 — Comisia Comunităților Europene/Republica Elenă

(Cauza C-293/07)

(2007/C 183/47)

Limba de procedură: greaca

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: M. Konstantinidis și D. Recchia)

Pârâtă: Republica Elenă

Concluziile reclamantei

—

constatarea că, întrucât nu a adoptat toate măsurile necesare pentru instituirea și aplicarea unui regim juridic coerent, specific și complet, capabil să garanteze gestionarea viabilă și protejarea eficientă a zonelor desemnate ca arii de protecție specială, ținându-se cont de obiectivele de conservare prevăzute de Directiva 79/409/CEE a Consiliului din 2 aprilie 1979 privind conservarea păsărilor sălbatice (1), Republica Elenă nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 4 alineatele (1) și (2) din această directivă, coroborat cu articolul 4 alineatul (4) prima liniuță din aceasta, astfel cum a fost modificată de articolul 6 alineatele (2)-(4) din Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică;

—	obligarea Republicii Elene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Întemeindu-se pe un număr mare de plângeri, de întrebări parlamentare și de petiții, Comisia susține că Republica Elenă nu aplică în mod corect dispozițiile Directivei 79/409/CEE care prevede adoptarea de măsuri pentru conservarea și pentru evitarea poluării sau a deteriorării habitatelor păsărilor sălbatice.

Potrivit Comisiei, încălcarea directivei constă în lipsa de protecție a ariilor de protecție specială (APS), dar și în existența unor activități care pot dăuna integrității APS și provoca grave consecințe negative asupra obiectivelor de conservare a APS și a speciilor pentru care au fost desemnate acestea.

Afirmația autorităților elene, potrivit căreia cadrul normativ existent garantează într-un mod satisfăcător protecția tuturor speciilor de păsări sălbatice și a habitatelor lor respective este respinsă de argumentul Comisiei potrivit căruia cadrul normativ în discuție nu constituie o un cadru specific și eficient de protecție pentru ansamblul APS.

(1) JO L 103, 25.4.1979, p. 1.

4.8.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 183/31

Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 20 iunie 2007 — Tirrenia di Navigazione și alții/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-246/99) (1)

(„Ajutoare de stat - Transport maritim - Decizia de inițiere a procedurii prevăzute la articolul 88 alineatul (2) CE - Ajutoare noi - Ajutoare existente’)

(2007/C 183/60)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamante: Tirrenia di Navigazione SpA, fostă Tirrenia di Navigazione SpA și Adriatica di Navigazione SpA (Napoli, Italia); Caremar SpA (Napoli); Toremar SpA (Livorno, Italia); Siremar SpA (Palermo, Italia); și Saremar SpA (Cagliari, Italia) (reprezentanți: inițial A. Tizzano și G. Roberti, apoi G. Roberti, A. Franchi și G. Bellitti, avocats)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: D. Triantafyllou, V. Di Bucci și E. De Persio, agenți)

Interveniente în favoarea pârâtei: Navigazione Libera del Golfo SpA (Napoli) (reprezentanți: S. Ravenna și A. Abate, avocats); Aliscafi Società Navigazione Alta Velocità SpA (Aliscafi SNAV) (Messina, Italia) (reprezentanți: B. Castaldo și C. Forte, avocats); Traghetti Pozzuoli Srl (Napoli); Alilauro SpA (Napoli); și Linee Lauro Srl (Pozzuoli, Italia) (reprezentant: E. Amato, avocat)

Obiectul

Cerere de anulare a Deciziei Comisiei din 6 august 1999 de inițiere a procedurii prevăzute la articolul 88 alineatul (2) CE privind ajutorul de stat acordat de Republica Italiană întreprinderilor care fac parte din Gruppo Tirrenia de Navigazione (JO 1999, C 306, p. 2).

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă reclamantele la suportarea propriilor cheltuieli de judecată și la plata cheltuielilor de judecată efectuate de Comisie și de intervenientele Navigazione Libera del Golfo SpA, Linee Lauro Srl, Traghetti Pozzuoli Srl și Alilauro SpA.

3)	Intervenienta Aliscafi Società Navigazione Alta Velocità (Aliscafi SNAV) SpA suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 20, 22.1.2000.

4.8.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 183/31

Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 27 iunie 2007 — Nuova Gela Sviluppo/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-65/04) (1)

(„FEDER - Încheierea acordării unei contribuții financiare comunitare - Acțiune în anulare - Acțiune în despăgubiri - Clauză compromisorie’)

(2007/C 183/61)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Nuova Gela Sviluppo, fosta Gela Sviluppo Soc. Cons. pa (Gela, Italia) (reprezentant: P. Menchetti, avocat)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: L. Flynn și M. Velardo agenți, asistați de A. Dal Ferro, avocat)

Obiectul

În principal, anularea unei decizii cuprinse în scrisoarea Comisiei din 16 decembrie 2003 privind încheierea acordării contribuției FEDER 98.05.26.001, anularea deciziilor Comisiei de reducere a contribuției, de retragere a contribuției și de recuperare a soldului contribuției, precum și anularea punctului 6.2 din decizia Comisiei SEC(1999) 1316 din 9 septembrie 1999 privind Orientările pentru încheierea financiară a intervențiilor operaționale (1994-1999) din fondurile structurale, și, în subsidiar, repararea prejudiciului suferit de reclamantă și punerea în executare a convenției din 13 septembrie 1999 încheiate între reclamantă și Comisie.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă reclamanta la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 106, 30.4.2004.

4.8.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 183/32

Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 19 iunie 2007 — Asturias Cuerno/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-473/04) (1)

(„Funcționari - Remunerație - Indemnizație de expatriere - Articolul 4 alineatul (1) litera (a) din anexa VII la Statutul funcționarilor - Servicii prestate pentru o organizație internațională - Indemnizație de instalare - Diurnă’)

(2007/C 183/62)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Cristina Asturias Cuerno (Bruxelles, Belgia) (reprezentanți: R. García-Gallardo Gil-Fournier și A. Sayagués Torres, avocats)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: J. Currall, agent, asistat de J. Rivas Andrés, J. Gutiérrez Gisbert și M. Canal Fontcuberta, avocats)

Obiectul

Cerere de anulare a deciziei Comisiei din 25 august 2004 prin care s-a respins reclamația reclamantei din 27 aprilie 2004 și prin care i s-a refuzat acordarea indemnizației de expatriere prevăzută de articolul 4 alineatul (1) litera (a) din anexa VII la Statutul funcționarilor Comunităților Europene, precum și a altor indemnizații conexe.

Dispozitivul

1)	Anulează deciziile Comisiei din 28 ianuarie 2004 și 25 august 2004.

2)	Reclamanta are dreptul la acordarea indemnizației de expatriere prevăzută de articolul 4 din anexa VII la Statutul funcționarilor Comunităților Europene, precum și de indemnizația de instalare prevăzută de articolul 5 din anexa respectivă.

3)	Respinge celelalte capete de cerere.

4)	Comisia suportă toate cheltuielile de judecată.

(1) JO C 45, 19.2.2005.

4.8.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 183/32

Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 27 iunie 2007 — Țările de Jos/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-182/06) (1)

(„Apropierea legislațiilor - Dispoziții derogatorii de drept intern - Respingerea de către Comisie a unui proiect de decret anticipând reducerea valorii limită comunitare pentru emisiile de pulberi în suspensie produse de anumite autovehicule noi cu motor diesel - Obligație de diligență și de motivare - Specificitatea problemei respectării valorilor limită comunitare pentru concentrația de pulberi în suspensie din aerul înconjurător de către statul membru care notifică’)

(2007/C 183/63)

Limba de procedură: olandeza

Părțile

Reclamant: Regatul Țărilor de Jos (reprezentanți: H. Sevenster și M. de Grave, agenți)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: M. Patakia, A. Alcover San Pedro și H. van Vliet, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare a Deciziei 2006/372/CE a Comisiei din 3 mai 2006 cu privire la un proiect de dispoziții de drept intern notificat de către Regatul Țărilor de Jos în temeiul articolului 95 alineatul (5) CE care stabilește limitele pentru emisiile de pulberi în suspensie provenind de la autovehiculele cu motor diesel (JO L 142, p. 16).

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Regatul Țărilor de Jos la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 212, 2.9.2006.

4.8.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 183/33

Acțiune introdusă la 8 mai 2007 — SC Gerovital Cosmetics/OAPI — SC Farmec (GEROVITAL H3 Prof. Dr. A. Aslan)

(Cauza T-163/07)

(2007/C 183/65)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: SC Gerovital Cosmetics S.A. (București, România) (reprezentant: D. Boștină, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte în procedura în fața camerei de recurs: Farmec S.A. (Cluj-Napoca, România)

Concluziile reclamantei

—	anularea deciziei Camerei a doua de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 27 februarie 2007 pronunțate în cauza R 271/2006-2 — GEROVITAL H3; și, în subsidiar,

—	anularea deciziei diviziei de anulare din 23 decembrie 2005 pronunțate în procedura privind declararea nulității numărului de referință 872C 0000986 034, marca comunitară 986034 GEROVITAL H3;

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Marca comunitară înregistrată care a făcut obiectul unei cereri de declarare a nulității: marca figurativă comunitară care conține elementele verbale „Gerovital H3 Prof. Dr. A. Aslan” pentru produse și servicii din clasele 3 și 42 — cerere nr. 986 034.

Titularul mărcii comunitare: reclamanta.

Partea care solicită declararea nulității mărcii comunitare: Farmec S.A.

Dreptul la marcă al părții care solicită declararea nulității: marca națională figurativă „Gerovital H3 PROF. DR. ANA ASLAN” pentru anumite produse din clasa 3.

Decizia diviziei de anulare: anulează în întregime marca.

Decizia camerei de recurs: respinge recursul.

Motivele invocate: încălcarea articolului 52 și a articolului 53 alineatul (2) din Regulamentul nr. 40/94 al Consiliului.

Reclamanta consideră că marca figurativă românească, parțial cesionată — cu privire la produse specifice stabilite în contractul de cesiune — de către titularul înregistrărilor naționale și internaționale ale mărcii, este o marcă anterioară de renume care se bucură de o astfel de notorietate în mai multe state membre. De aceea, se consideră îndreptățită să beneficieze de prioritate și de exclusivitate la înregistrare.

De asemenea, contrar drepturilor celeilaltei părți în procedura de anulare și în recurs (denumită în continuare „Farmec”), reclamanta susține că are drepturi mai largi asupra mărcii, atât în ceea ce privește gama de produse cosmetice pe care este îndreptățită să o producă, cât și în ceea ce privește compoziția acestora. Presupunând că ambele societăți au drepturi egale și distincte asupra mărcii GEROVITAL H3 Prof. Dr. A. Aslan în ceea ce privește intensitatea protecției, în opinia reclamantei nu ar trebui să aibă nicio relevanță aspectul legat de anterioritate/precedență la care Farmec a făcut referire.

În sfârșit, reclamanta invocă faptul că drepturile sale de proprietate ar fi serios afectate dacă s-ar afla în imposibilitatea de a dobândi recunoașterea și protecția internațională a drepturilor ce decurg din contractul de cesiune, deși aceasta afirmă că beneficiază de drepturi și protecție depline în România.

4.8.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 183/34

Acțiune introdusă la 4 iunie 2007 — Frosch Touristik/OAPI — DSR touristik (FLUGBÖRSE)

(Cauza T-189/07)

(2007/C 183/66)

Limba în care a fost formulată acțiunea: germana

Părțile

Reclamantă: Frosch Touristik GmbH (München, Germania) (reprezentant: H. Lauf, Rechtsanwalt)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte în procedura în fața camerei de recurs: DSR touristik GmbH

Concluziile reclamantei

—	anularea deciziei Camerei a patra de recurs a OAPI din 22 martie 2007 (R 1084/2004-4) și trimiterea cauzei spre rejudecare Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale);

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Marca comunitară înregistrată care a făcut obiectul unei cereri de declarare a nulității: marca verbală „FLUGBÖRSE” pentru produse și servicii din clasele 16, 39 și 42 (marca comunitară nr. 81 406).

Titularul mărcii comunitare: reclamanta.

Partea care solicită declararea nulității mărcii comunitare: DSR touristik GmbH.

Decizia diviziei de anulare: admite în parte cererea de declarare a nulității respectivei mărci.

Decizia camerei de recurs: respinge recursul.

Motivele invocate: greșita aplicare a articolului 51 alineatul (1) litera (a), a articolului 7 alineatul (1) litera (c), precum și a articolului 51 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 (1).

(1) Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (JO 1994, L 11, p. 1).

4.8.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 183/34

Acțiune introdusă la 31 mai 2007 — Anheuser-Busch/OAPI — Budějovický Budvar (BUDWEISER)

(Cauza T-191/07)

(2007/C 183/67)

Limba în care a fost formulată acțiunea: germana

Părțile

Reclamantă: Anheuser-Busch, Inc. (St. Louis, Statele Unite ale Americii) (reprezentant: V. von Bomhard, Rechtsanwältin)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte în procedura în fața camerei de recurs: Budějoviský Budvar, národní podnik

Concluziile reclamantei

—	anularea deciziei Camerei a doua de recurs a OAPI din 20 martie 2007 (R 299/2006-2);

—	în subsidiar, anularea deciziei Camerei a doua de recurs a OAPI din 20 martie 2007 (R 299/2006-2), în măsura în care privește produsele „băuturi nealcoolice”;

—	obligarea OAPI și, dacă intervine în cauză, a celeilalte părți din procedura în fața OAPI la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Persoana care solicită înregistrarea mărcii comunitare: reclamanta.

Marca comunitară vizată: marca verbală „BUDWEISER” pentru produse din clasa 32 (cererea de înregistrare nr. 24 646).

Titularul mărcii sau al semnului invocat în sprijinul opoziției: Budějoviský Budvar, národní podnik

Marca sau semnul invocat în sprijinul opoziției: marca internațională verbală „BUDWEISER” pentru produse din clasa 32, marca internațională figurativă „Budweiser Budvar” pentru produse din clasele 31 și 32, precum și marca internațională figurativă „Budweiser Budvar” pentru produse din clasa 32.

Decizia diviziei de opoziție: admite opoziția și refuză înregistrarea.

Decizia camerei de recurs: respinge recursul.

Motivele invocate: încălcarea dreptului de a fi audiat, greșita aplicare a articolului 74 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 (1), precum și încălcarea articolului 43 alineatul (2) din același regulament; în subsidiar, încălcarea articolului 73 din regulamentul menționat prin inexistența motivării.

(1) Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (JO 1994, L 11, p. 1).

4.8.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 183/35

Acțiune introdusă la 6 iunie 2007 — Agencja Wydawnicza Technopol/OAPI (222)

(Cauza T-200/07)

(2007/C 183/68)

Limba de procedură: poloneza

Părțile

Reclamantă: Agencja Wydawnicza „Technopol” Sp. z o.o. (reprezentant: D. Rzążewska, radca prawny)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Concluziile reclamantei

—	anularea în tot a deciziei Camerei a patra de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 22 martie 2007, cauza R 1276/2006-4;

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Marca comunitară vizată: marca verbală „222” pentru produse din clasa 16

Decizia examinatorului: refuză înregistrarea

Decizia camerei de recurs: respinge recursul

Motivele invocate: aplicarea greșită a articolului 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul nr. 40/94 privind marca comunitară (1), având în vedere că semnul „222” nu este nici descriptiv și nici lipsit de caracter distinctiv pentru produsele indicate

(1) Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993, JO L 11, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 146.

4.8.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 183/35

Acțiune introdusă la 6 iunie 2007 — Agencja Wydawnicza Technopol/OAPI (333)

(Cauza T-201/07)

(2007/C 183/69)

Limba de procedură: poloneza

Părțile

Reclamantă: Agencja Wydawnicza „Technopol” Sp. z o.o. (reprezentant: D. Rzążewska, radca prawny)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Concluziile reclamantei

—	anularea în tot a deciziei Camerei a patra de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 22 martie 2007, cauza R 1277/2006-4;

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Marca comunitară vizată: marca verbală „333” pentru produse din clasa 16

Decizia examinatorului: refuză înregistrarea

Decizia camerei de recurs: respinge recursul

Motivele invocate: aplicarea greșită a articolului 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul nr. 40/94 privind marca comunitară (1), având în vedere că semnul „333” nu este nici descriptiv și nici lipsit de caracter distinctiv pentru produsele indicate

(1) Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993, JO L 11, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 146.

4.8.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 183/36

Acțiune introdusă la 6 iunie 2007 — Agencja Wydawnicza Technopol/OAPI (555)

(Cauza T-202/07)

(2007/C 183/70)

Limba de procedură: poloneza

Părțile

Reclamantă: Agencja Wydawnicza „Technopol” Sp. z o.o. (reprezentant: D. Rzążewska, radca prawny)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Concluziile reclamantei

—	anularea în tot a deciziei Camerei a patra de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 22 martie 2007, cauza R 1278/2006-4;

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Marca comunitară vizată: marca verbală „555” pentru produse din clasa 16

Decizia examinatorului: refuză înregistrarea

Decizia camerei de recurs: respinge recursul

Motivele invocate: aplicarea greșită a articolului 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul nr. 40/94 privind marca comunitară (1), având în vedere că semnul „555” nu este nici descriptiv și nici lipsit de caracter distinctiv pentru produsele indicate

(1) Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993, JO L 11, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 146.

4.8.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 183/36

Acțiune introdusă la 7 iunie 2007 — Eurallumina/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-207/07)

(2007/C 183/71)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Eurallumina SpA (Portoscuso, Italia) (reprezentanți: L. Martin Alegi, R. Denton și E. Cormack, Solicitors)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantei

—

Fie:

—	să se anuleze în întregime decizia litigioasă; sau

—	să se dispună că prezenta scutire autorizată prin Decizia 2001/224/CEE a Consiliului este valabilă până la 31 decembrie 2006 și că nicio sumă la care a renunțat statul italian nu trebuie considerată ajutor de stat ilegal sau cel puțin nu trebuie rambursată; sau

—

să se anuleze în întregime decizia litigioasă și să se dispună că prezenta scutire autorizată prin Decizia 2001/224/CEE a Consiliului este valabilă până la 31 decembrie 2006 și că nicio sumă la care a renunțat statul italian nu trebuie considerată ajutor de stat ilegal sau cel puțin să nu fie recuperată; sau

—	să se dispună recuperarea a maximum 3 EUR pe tonă.

—

Fie:

—	să se anuleze articolele 1, 4, 5 și 6 din decizia litigioasă în măsura în care se referă la Eurallumina; sau

—	să se dispună că prezenta scutire autorizată prin Decizia 2001/224/CEE a Consiliului este valabilă până la 31 decembrie 2006 și că nicio sumă la care a renunțat statul italian nu trebuie considerată ajutor de stat ilegal sau cel puțin nu trebuie rambursată; sau

—

să se anuleze articolele 1, 4, 5 și 6 din decizia litigioasă în măsura în care se referă la Eurallumina și să se dispună că prezenta scutire autorizată prin Decizia 2001/224/CEE a Consiliului este valabilă până la 31 decembrie 2006 și că nicio sumă la care a renunțat statul italian nu trebuie considerată ajutor de stat ilegal sau cel puțin nu trebuie rambursată; sau

—	să se dispună recuperarea a maximum 3 EUR pe tonă.

—	în subsidiar, să se modifice articolele 5 și 6 din decizia litigioasă în măsura în care se referă la Eurallumina astfel încât, în conformitate cu prezenta scutire, până la 31 decembrie 2006, să nu se ramburseze nicio sumă la care a renunțat statul italian; și

—	să se dispună obligarea Comisiei Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Reclamanta solicită anularea Deciziei Comisiei C(2007) 286 final din 7 februarie 2007, prin care Comisia a stabilit că scutirile de la plata accizelor acordate de Franța, Irlanda și Italia de la 1 ianuarie 2004 pentru uleiurile minerale folosite drept combustibil în producția de alumină reprezintă ajutoare de stat în sensul articolului 87 alineatul (1) CE și că o anumită parte din aceste ajutoare este incompatibilă cu piața comună.

În susținerea cererii sale, reclamanta arată că nu reprezintă ajutor de stat continuarea scutirii de la plata accizelor pentru uleiurile minerale folosite drept combustibil pentru producția de alumină în Sardinia și după intrarea în vigoare a Directivei 2003/96/CE (1) a Consiliului la 1 ianuarie 2004, întrucât articolul 18 alineatul (1) din directivă și anexa II la aceasta prevăd în mod expres că această scutire, aprobată prin Decizia 2001/224/CE (2) a Consiliului, este valabilă până la 31 decembrie 2006. În opinia reclamantei, Directiva 2003/93/CE validează în mod expres scutirea de la plata accizelor, acordată reclamantei până la 31 decembrie 2006.

În plus, reclamanta susține că, deși scutirea aprobată prin Decizia 2001/224/CE a Consiliului este o măsură selectivă la prima vedere, aceasta este justificată de „natura și logica de ansamblu” atât ale normelor comunitare cât și ale sistemului fiscal italian și astfel nu reprezintă ajutor de stat.

Mai mult, reclamanta arată că, deși scutirea aprobată prin Decizia 2001/224/CE a Consiliului este considerată ajutor de stat, aceasta îndeplinește condițiile unei excepții de la interdicția prevăzută în articolul 87 alineatul (1) CE, conform normelor privind ajutoarele pentru mediu (3).

În sfârșit, reclamanta afirmă că, declarând că aplicarea unei scutiri de la plata accizelor a uleiurilor minerale utilizate drept combustibil pentru producția de alumină, printre altele, în Sardinia, era un ajutor de stat recuperabil de la 1 ianuarie 2004, Comisia a încălcat principiile încrederii legitime, al securității juridice, al prezumției de validitate, al legii speciale, al efectului util și al bunei administrări, întrucât reclamanta era îndreptățită să presupună că scutirea aprobată până la 31 decembrie 2006 prin Decizia 2001/224/CE a Consiliului este un act comunitar valid din punct de vedere juridic și că orice măsură dispusă de autoritățile italiene pentru punerea în aplicare a deciziei și faptul că reclamanta s-a întemeiat pe aceasta nu conduc la un rezultat nelegal.

(1) Directiva 2003/96/CE a Consiliului din 27 octombrie 2003 privind restructurarea cadrului comunitar de impozitare a produselor energetice și a electricității (JO L 283, 31.10.2003, p. 51).

(2) Decizia Consiliului 2001/224/CE din 12 martie 2001 privind cotele reduse ale accizelor și scutirile de la aceste accize pentru unele uleiuri minerale utilizate în anumite scopuri (JO L 84, 23.3.2001, p. 23).

(3) Linii directoare comunitare privind ajutorul de stat pentru protecţia mediului (OJ C 37, 3.2.2001, p. 3), în special punctul 51 alineatul (1) literele (a) și (b).

4.8.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 183/37

Acțiune introdusă la 5 iunie 2007 — BOT Elektrownia Bełchatów și alții/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-208/07)

(2007/C 183/72)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: BOT Elektrownia Bełchatów S.A. (Rogowiec, Polonia), BOT Elektrownia Turów S.A. (Bogatynia, Polonia), BOT Elektrownia Opole S.A. (Brzezie, Polonia), Elektrownia „Kozienice” S.A. (Świerże Górne, Polonia), Elektrownia Połaniec S.A. — Grupa Electrabel Polska (Połaniec, Polonia), Elektrownia „Rybnik” S.A. (Rybnik, Polonia), Elektrownia Skawina S.A. (Skawina, Polonia), Elektrownia „Stalowa Wola” S.A. (Stalowa Wola, Polonia), Południowy Koncern Energetyczny S.A. (Katowice, Polonia), Zespół Elektrowni Dolna Odra S.A. (Nowe Czarnowo, Polonia), Zespół Elektrowni Ostrołęka S.A. (Ostrołęka, Polonia) și Zespół Elektrowni Pątnów-Adamów-Konin S.A. (Konin, Polonia) (reprezentanți: B. Krużewski, M. Ciemiński, J. Młot-Schönthaler, N. Dodoo și S. Boullart, lawyers)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamanților

—	anularea deciziei;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Reclamantele solicită anularea deciziei Comisiei din 26 martie 2007 privind planul național de alocare pentru alocarea cotelor de emisie de gaze cu efect de seră pentru perioada 2008-2012, notificat de Polonia conform Directivei 2003/87/CE (1).

În susținerea cererii lor, reclamantele pretind faptul că a comis o eroare Comisia atunci când a adoptat o decizie de reducere substanțială, inter alia, a cantității totale a cotelor de emisie a CO2 pe care instalațiile care fac obiectul Directivei 2003/87/CE le pot emite.

În acest sens, reclamantele susțin că au fost încălcate de către Comisie norme fundamentale de procedură prevăzute în Directiva 2003/87/CE, prin faptul că i) aceasta a adoptat în mod nelegal decizia contestată după expirarea perioadei de trei luni prevăzută de articolul 9 alineatul (3) din directivă, și ii) a restrâns în mod nelegal dreptul reclamantelor de a fi consultate înaintea adoptării de către Polonia a unui plan național definitiv de alocare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră pentru perioada 2008-2012.

Mai mult, reclamantele invocă faptul că aceeași Comisie a comis un abuz de puterea conferită în temeiul Directivei 2003/87/CE prin faptul că i) aceasta a adoptat o rată a creșterii produsului intern brut prea scăzută pentru Polonia și un coeficient al reducerii emisiei prea strict, rezultatul fiind alocarea unei cote totale de emisie subestimate pentru Polonia; și ii) a denaturat scopul real al directivei de instrument eficient din punctul de vedere al costurilor în vederea îndeplinirii angajamentelor privind emisia de gaze cu efect de seră ale părților semnatare ale Protocolului de la Kyoto prin reducerea nivelului național de emisie pentru 2008-2012 cu mult sub ceea ce era necesar pentru ca Polonia să-și atingă obiectivul potrivit protocolului.

În sfârșit, reclamantele susțin că principiile încrederii legitime, al proporționalității, al egalității de tratament și al obligației de cooperare instituțională, precum și obligația de motivare nu au fost respectate de către Comisie.

(1) Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 2003 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității și de modificare a Directivei 96/61/CE a Consiliului (JO L 275, p. 32).

4.8.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 183/38

Acțiune introdusă la 12 iunie 2007 — Gaedertz/OAPI — Living Byte Software (GlobalRemote)

(Cauza T-209/07)

(2007/C 183/73)

Limba în care a fost formulată acțiunea: germana

Părțile

Reclamant: Johann-Christoph Gaedertz (Frankfurt am Main, Germania) (reprezentant: E. M. Gerstenberg, Rechtsanwalt)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte în procedura în fața camerei de recurs: Living Byte Software GmbH

Concluziile reclamantului

—	anularea deciziei din 25 aprilie 2007 a Camerei a patra de recurs a OAPI în cauza R 272/2005-4;

—	declararea nulității mărcii comunitare nr. 1 466 499 „GlobalRemote”;

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Marca comunitară înregistrată care a făcut obiectul unei cereri de declarare a nulității: marca figurativă „GlobalRemote” pentru produse și servicii din clasele 9, 38 și 42 (marca comunitară nr. 1 466 499).

Titularul mărcii comunitare: Living Byte Software GmbH.

Partea care solicită declararea nulității mărcii comunitare: reclamantul.

Decizia diviziei de anulare: respinge cererea de declarare a nulității.

Decizia camerei de recurs: respinge recursul.

Motivele invocate: în special, încălcarea articolului 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 (1) deoarece marca comunitară care face obiectul cererii de declarare a nulității este lipsită de caracterul distinctiv necesar și are o natură pur descriptivă.

(1) Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (JO 1994, L 11, p. 1).

4.8.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 183/39

Acțiune introdusă la 11 iunie 2007 — RSA Security Ireland/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-210/07)

(2007/C 183/74)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: RSA Security Ireland Ltd (Shannon, Irlanda) (reprezentanți: S. Daly, solicitor și B. Conway, barrister)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantei

—	anularea deciziei Comisiei notificată reclamantei de Revenue Commissioners la 30 martie 2007, întrucât nu s-a clasificat produsul reclamantei în scopul clasificării tarifare conform Nomenclaturii Combinate prin referire la caracteristicile și calitățile obiective ale produsului;

—

constatarea faptului că determinarea clasificării vamale a produsului trebuie făcută în conformitate cu caracteristica intrinsecă a produsului în sensul a ceea ce este propriu unei mașini automate de prelucrare a datelor și, în consecință, că se cuvine a fi clasificat în codul 8471 din Nomenclatura Combinată; sau, în subsidiar

—	constatarea faptului că produsul trebuie clasificat prin referire la caracteristica sa esențială de mașină sau dispozitiv de calculat potrivit codului 8470 din Nomenclatura Combinată;

—

constatarea faptului că, în conformitate cu regulile acceptate de clasificare a mărfurilor în scopuri vamale comunitare, caracteristica esențială a produsului nu este aceea a unui dispozitiv de securitate sau a unui mijloc de acces la datele înregistrate, fie stocate într-o mașină automată de prelucrare a datelor, fie în alt mod;

—	obligarea de a-i fi restituit reclamantei, cu dobândă, un astfel de drept vamal plătit de aceasta cu privire la importul produsului în Comunitate de la intrarea în vigoare a deciziei Comisiei.

Motivele și principalele argumente

Prin acțiunea sa, reclamanta solicită anularea deciziei Comisiei de care a fost informată prin poșta electronică transmisă de Revenue Commissioners la 30 martie 2007 ca răspuns la o cerere de informații tarifare obligatorii formulată de reclamantă cu privire la un dispozitiv de securitate care poate fi conectat la o mașină automată de prelucrare a datelor denumit „SID 800 Product”.

Reclamanta susține că decizia, astfel cum a fost comunicată în primul rând către Revenue Commissioners și apoi reclamantei înseși, nu a clasificat produsul acesteia din urmă prin referire la caracteristicile și calitățile sale obiective și a determinat clasificarea tarifară într-un mod care constituie o eroare fundamentală de drept.

Reclamanta susține, în continuare, că o corectă clasificare tarifară a produsului prin referire la caracteristicile sale esențiale ar trebui să fie de unitate a unei mașini automate de prelucrare a datelor conform codului 8471 din Codul Vamal Comunitar (1) prin faptul că produsul întrunește cerințele Notei 5(B) din codul 8471 pentru o astfel de clasificare sau este în sine o mașină automată de prelucrare a datelor.

În subsidiar, reclamanta susține că clasificarea tarifară corectă a produsului prin referire la caracteristicile ei obiective este cea a unei mașini sau a unui dispozitiv de calculat conform Codului tarifar 8470 din Codul Vamal Comunitar.

În sfârșit, reclamanta invocă faptul că acțiunile Comisiei în legătură cu cererea sa de informații tarifare obligatorii cu privire la produs pe baza proprietăților produsului ca unitate a unei mașini automate de prelucrare a datelor echivalează cu lipsa unei proceduri echitabile și cu abuzul de putere.

(1) Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar (JO L 302, p. 1).

4.8.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 183/39

Acțiune introdusă la 13 iunie 2007 — AWWW/Fundația Europeană pentru Îmbunătățirea Condițiilor de Viață și de Muncă

(Cauza T-211/07)

(2007/C 183/75)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: AWWW GmbH ArbeitsWelt — Working World (Göttingen, Germania) (reprezentanți: B. Schreier, M. Kappuhne, lawyers)

Pârâtă: Fundația Europeană pentru Îmbunătățirea Condițiilor de Viață și de Muncă

Concluziile reclamantei

—

Anularea procedurii de atribuire a contractului de achiziții publice: licitația publică restrânsă accelerată nr. 2007/S 13-014125 publicată în JO S 13, 19.1.2007 referitoare la informarea și analiza calității muncii și a încadrării în muncă, relațiile industriale și restructurarea la nivel european, a Fundației Europene pentru Îmbunătățirea Condițiilor de Viață și de Muncă

Motivele și principalele argumente

Reclamanta pretinde că pârâta nu a desfășurat corect procedura de atribuire a contractului de achiziții publice.

Reclamanta susține în primul rând că nu sunt suficient motivate cauzele de respingere a ofertei sale. În particular, extrasele din fișa de evaluare care i-au fost transmise reclamantei nu ar explica în mod corespunzător motivul pentru care contractul a fost atribuit altui ofertant.

În al doilea rând, reclamanta mai susține că scrisoarea pârâtei din 15 mai 2007 conține vicii de formă, întrucât anexa B la raportul de evaluare nu ar fi fost semnată de persoane însărcinate cu evaluarea rezultatelor licitației publice.

4.8.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 183/40

Acțiune introdusă la 15 iunie 2007 — Harman International Industries/OAPI — Becker (Barbara Becker)

(Cauza T-212/07)

(2007/C 183/76)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Harman International Industries, Inc. (Northridge, SUA) (reprezentant: M. Vanhegan, barrister)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte în procedura în fața camerei de recurs: Barbara Becker (Miami, SUA)

Concluziile reclamantei

—	anularea punctului 1 din decizia Camerei întâi de recurs din 7 martie 2007 (cauza R 502/2006-1) prin care a fost anulată decizia diviziei de opoziție din 15 februarie 2005;

—	respingerea în întregime a cererii nr. 2 939 072 de înregistrare a mărcii comunitare;

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă în fața camerei de recurs și a Tribunalului de Primă Instanță.

Motivele și principalele argumente

Persoana care solicită înregistrarea mărcii comunitare: Barbara Becker.

Marca comunitară vizată: marca verbală comunitară „Barbara Becker” pentru produse din clasa 9 — cererea nr. 2 939 072.

Titularul mărcii sau al semnului invocat în sprijinul opoziției: Harman International Industries, Inc.

Marca sau semnul invocat în sprijinul opoziției: mărcile verbale comunitare „BECKER” și „BECKER ONLINE PRO” pentru produse din clasa 9.

Decizia diviziei de opoziție: admite opoziția în întregime.

Decizia camerei de recurs: admite recursul și respinge opoziția.

Motivele invocate: încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) și a articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 40/94 al Consiliului („RMC”).

Reclamanta susține că în mod greșit a aplicat camera de recurs articolul 8 alineatul (1) litera (b) din RMC atunci când a constatat că nu exista nicio similitudine conceptuală între marca „BECKER” a reclamantei și semnul a cărui înregistrare a solicitat-o „Barbara Becker”, și că prin urmare nu exista nici un risc de confuzie. Mai mult, reclamanta afirmă că, în aplicarea articolului 8 alineatul (5) din RMC, camera de recurs a săvârșit o eroare de drept atunci când a constatat că nu exista nicio legătură între semnul a cărui înregistrare a solicitat-o „Barbara Becker” și marca comunitară în sine.

4.8.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 183/40

Acțiune introdusă la 22 iunie 2007 — Donnici/Parlamentul European

(Cauza T-215/07)

(2007/C 183/77)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamant: Beniamino Donnici (reprezentanți: M. Sanino, G. Roberti, I. Perego și P. Salvatore, avvocati)

Pârât: Parlamentul European

Concluziile reclamantului

—	anularea Deciziei Parlamentului European din 24 mai 2007 privind verificarea prerogativelor reclamantului;

—	declararea articolului 3 alineatul (5) din Regulamentul de procedură al Parlamentului European ca ilegal, potrivit articolului 241 CE;

—	obligarea Parlamentul European la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Decizia atacată în prezenta cauză declară ca nefiind valid mandatul de deputat în Parlamentul European al domnului Beniamino Donnici, a cărui alegere a fost comunicată de autoritatea națională competentă, și confirmă validitatea mandatului domnului Achille Occhetto.

Se subliniază în această privință că, printr-o hotărâre definitivă și cu autoritate de lucru judecat, Consiliul de Stat, a anulat proclamarea domnului Achille Occhetto ca deputat în Parlamentul European.

În susținerea pretențiilor sale, reclamantul arată că Parlamentul European:

—	nu era competent să se pronunțe asupra validității mandatului de deputat european conferit domnului Donnici;

—	a încălcat articolul 12 din Actul din 1976, normă care nu îi permite să repună în discuție deciziile pronunțate de autoritățile naționale în cadrul competențelor acestora;

—

a aplicat în mod eronat articolul 3 alineatul (5) din Regulamentul de procedură, a cărui ilegalitate o invocă în plus reclamantul, în măsura în care această dispoziție este contrară Actului din 1976. Regulamentul de procedură, în calitate de izvor de drept derivat, nu poate prin sine însuși să atribuie Parlamentului European competențe care nu sunt deja prevăzute în Act;

—	a apreciat în mod eronat că poate invoca o încălcare a articolului 6 din Actul din 1976 și a încălcat principiul autorității de lucru judecat „înlăturând aplicarea” hotărârilor, devenite definitive, pronunțate cu privire la această cauză de instanțele naționale;

—	nu a motivat în mod adecvat decizia atacată și, în special, nu a explicat care sunt motivele care l-au determinat să nu țină cont de avizul contrar formulat în această privință de serviciul său juridic.

4.8.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 183/42

Hotărârea Tribunalului Funcției Publice (Camera a doua) din 28 iunie 2007 — da Silva/Comisia Comunităților Europene

(Cauza F-21/06) (1)

(Funcționari - Numirea în grad - Post de director publicat înainte de 1 mai 2004 - Modificarea statutului - Articolul 2 și articolul 5 alineatul (5) din Anexa XIII la Statutul funcționarilor - Încadrarea în grad potrivit noilor dispoziții mai puțin favorabile - Principiu potrivit căruia fiecare funcționar are dreptul la carieră)

(2007/C 183/81)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Joao Da Silva (Bruxelles, Belgia) (reprezentanți: G. Vandersanden și L. Levi, avocats)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: J. Currall, H. Kraemer și K. Herrmann, agenți)

Intervenient în interesul pârâtei: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: M. Arpio Santacruz și I. Sulce, agenți)

Obiectul

Pe de o parte, anularea deciziei Comisiei din 18 mai 2005 de numire a reclamantului în calitate de director, în măsura în care aceasta stabilește încadrarea acestuia în gradul A*14 în loc de gradul A2 indicat în anunțul pentru ocuparea unui post vacant publicat în 2003, și pe de altă parte, reîncadrarea reclamantului în gradul A*15 (fost A2) precum și reconstituirea carierei sale cu efect retroactiv.

Dispozitivul

1)	Anulează decizia Comisiei Comunităților Europene din 18 mai 2005, în măsura în care stabilește încadrarea domnului da Silva în calitate de director în gradul A*14, treapta 2.

2)	Comisia Comunităților Europene suportă cheltuielile de judecată ale domnului da Silva precum și propriile cheltuieli de judecată.

3)	Consiliul Uniunii Europene suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 108, 6.5.2006, pagina 31.

4.8.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 183/43

Hotărârea Tribunalului Funcției Publice (Camera întâi) din 19 iunie 2007 — Davis și alții/Consiliul Uniunii Europene

(Cauza F-54/06) (1)

(„Funcție publică - Funcționari - Pensii - Coeficienți corectori - Pensionare după intrarea în vigoare a statutului în versiunea sa aplicabilă începând cu 1 mai 2004 - Aplicarea coeficienților corectori calculați în funcție de costul mediu al vieții în țara de reședință a pensionarilor - Regim tranzitoriu - Suprimarea coeficienților corectori pentru drepturile de pensie dobândite după intrarea în vigoarea a statutului în versiunea sa aplicabilă începând cu 1 mai 2004’)

(2007/C 183/83)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamanți: Davis și alții (Bolton, Marea Britanie) și alți trei reclamanți (reprezentanți: S. Orlandi, A. Coolen, J.-N. Louis și E. Marchal, avocats)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: M. Arpio Santacruz și I. Sulce, agenți)

Obiectul

Anularea deciziilor Consiliului de stabilire a drepturilor de pensie ale reclamanților, în măsura în care nu se aplică un coeficient corector părții din drepturile lor de pensie dobândite după 30 aprilie 2004 și coeficientul corector aplicat părții din drepturile lor de pensie dobândită înainte de 30 aprilie 2004 este diferit de cel care se aplică remunerației funcționarilor în activitate în Regatul Unit sau în Danemarca.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă fiecare parte la plata propriilor cheltuieli de judecată.

(1) JO C 154, 1.7.2006, p. 28.

4.8.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 183/43

Acțiune introdusă la 16 mai 2007 — Wolfgang A. Mandt/Parlamentul European

(Cauza F-45/07)

(2007/C 183/84)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamant: Wolfgang A. Mandt (Kreuztal, Germania) (reprezentant: B. Kolb, Rechtsanwältin)

Pârât: Parlamentul European

Concluziile reclamantului

—	anularea deciziei din 8 februarie 2007 prin care se reduce cu 50 % pensia de urmaș a reclamantului,

—	obligarea pârâtului la plata retroactivă către reclamant, de la 1 aprilie 2005, a pensiei de urmaș a defunctei sale soții Gisela Neumann precum și la plata în continuare, în fiecare lună, a acestei sume.

Motivele și principalele argumente

Parlamentul European a redus cu 50 % pensia de urmaș a reclamantului, ca văduv al doamnei Gisela Neumann, invocând nerecunoașterea hotărârii de divorț belgiene obținute în 1995 de defuncta sa soție împotriva primului soț, care a dobândit putere de lucru judecat.

Acțiunea este îndreptată împotriva nerecunoașterii acestei hotărâri precum și împotriva Regulamentului (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului din 27 noiembrie 2003. Reclamantul arată că el este singurul „soț urmaș” întrucât căsătoria sa cu defuncta este valabilă din punct de vedere juridic (articolul 18 din anexa VIII la Statutul funcționarilor).

4.8.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 183/43

Acțiune introdusă la 30 mai 2007 — Tiralongo/Comisia Comunităților Europene

(Cauza F-55/07)

(2007/C 183/85)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamant: Giuseppe Tiralongo (Ladispoli, Italia) (reprezentanți: F. Sciaudone, R. Sciaudone și S. Frazzani, avvocati)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantului

—	declararea admisibilității prezentei acțiuni;

—

dispunerea furnizării de către Comisie a informațiilor și a prezentării de către aceasta a înscrisurilor referitoare la recrutarea și la prelungirile succesive ale contractului doamnei X în cadrul Oficiului European de Luptă contra Fraudei (denumit în continuare „OLAF”), precum și citarea acesteia în calitate de martor;

—	adoptarea tuturor măsurilor de organizare a procedurii și de cercetare judecătorească necesare pentru a se stabili încălcarea principiilor egalității de tratament și al nediscriminării săvârșită de către Comisie;

—	obligarea Comisiei la plata sumei de 460 000 de euro sau a altei sume pe care Tribunalul o va considera echitabilă, cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul material cauzat reclamantului;

—	obligarea Comisiei la plata sumei de 100 000 de euro sau a altei sume pe care Tribunalul o consideră echitabilă, cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral cauzat reclamantului;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Reclamantul, agent temporar în cadrul OLAF până la data de 30 aprilie 2005, solicită despăgubirea prejudiciului care, potrivit acestuia, rezultă dintr-o serie de conduite ilicite de care s-ar face vinovată Comisia în cadrul privința prelungirii contractului său. Conduitele ilicite menționate privesc în special: i) încălcarea reglementării aplicabile și a jurisprudenței relevante în materia funcției publice; ii) încălcarea principiului încrederii legitime; iii) încălcarea principiilor egalității de tratament și al nediscriminării.

4.8.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 183/44

Acțiune introdusă la 11 iunie 2007 — Gerochristos/Parlamentul European

(Cauza F-56/07)

(2007/C 183/86)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Ioannis Gerochristos (Bruxelles, Belgia) (reprezentant: E. Boigelot, avocat)

Pârât: Parlamentul European

Concluziile reclamantului

—	anularea deciziei Parlamentului din 26 septembrie 2006 de numire a reclamantului ca funcționar stagiar în grupa de funcții de administratori, cu încadrare în gradul AD 6, treapta 3;

—	anularea deciziei subsecvente a Parlamentului de reținere a sumei de 994,95 euro din salariul de bază al reclamantului și restituirea acestei sume către reclamant, în cel mai scurt termen după decizia de anulare care va fi pronunțată;

—	obligarea pârâtului la plata sumei de 25 000 euro, sub rezerva unei majorări și/sau diminuări în cursul procedurii, cu titlu de despăgubire pentru prejudiciu moral și material și atingere adusă carierei reclamantului;

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Reclamantul, laureat al concursului general EPSO A/18/04 (1), al cărui anunț fusese publicat înainte de intrarea în vigoare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 723/2004 al Consiliului din 22 martie 2004 de modificare a Statutului funcționarilor Comunităților Europene, precum și a Regimului aplicabil celorlalți agenți ai acestor Comunități (2), era agent temporar cu gradul AST 8 la momentul recrutării sale în calitate de funcționar cu gradul AD 6.

În susținerea acțiunii sale, reclamantul invocă, în primul rând, încălcarea obligației de motivare prevăzută la articolul 25 alineatul (2) din Statutul funcționarilor Comunităților Europene (denumit în continuare „statutul”), în măsura în care administrația nu i-ar fi furnizat niciodată explicații cu privire la motivele încadrării sale în gradul AD 6, precum și ale deciziei de reținere a sumei de 994,95 euro din salariul său de bază.

În al doilea rând, pe de o parte, reclamantul invocă încălcarea articolului 31 din statut, a articolelor 2 și 8 din anexa XIII la statut și a dispozițiilor din anunțul concursului și, pe de altă parte, ridică o excepție de nelegalitate a articolului 13 alineatul (1) din anexa XIII la statut.

În al treilea rând, reclamantul susține că administrația nu ar fi respectat principiile egalității de tratament și nediscriminării, mai ales în măsura în care acesta ar fi prejudiciat în raport cu agenții temporari și funcționarii care au beneficiat de o încadrare mai avantajoasă în temeiul articolului 5 alineatele (2) și (4) din anexa XIII la statut sau al anumitor dispoziții adoptate de Biroul Parlamentului la 13 februarie 2006.

În al patrulea rând, reclamantul invocă încălcarea principiilor securității juridice și încrederii legitime, mai ales în măsura în care anunțul concursului urmărea constituirea unei liste de rezervă pentru recrutarea de administratori cu gradul A7/A6.

În al cincilea rând, reclamantul invocă încălcarea principiului bunei administrări și a obligației de solicitudine.

În sfârșit, reclamantul susține că, întrucât a procedat la reținerea din salariul său de bază a sumei menționate mai sus, administrația ar fi încălcat articolul 85 din statut.

(1) JO C 96 A, 21.4.2004, p. 1.

(2) JO L 124, 27.4.2004, p. 1.

		ISSN 1830-3668
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		C 183

Ediţia în limba română	Comunicări şi informări	Anul 50 4 august 2007

Informarea nr.	Cuprins	Pagina
	IV Informări
	INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUȚII ȘI ORGANE ALE UNIUNII EUROPENE
	Curtea de Justiție
2007/C 183/01	Ultima publicație a Curții de Justiție în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene JO C 170, 21.7.2007	1