Jurnalul Oficial C 69/2009

21.3.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 69/2

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 9 octombrie 2008 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Finanzgericht Hamburg — Germania) — Interboves GmbH/Hauptzollamt Hamburg-Jonas

(Cauza C-277/06) (1)

(Directiva 91/628/CEE - Restituiri la export - Protecția animalelor în timpul transportului - Transportul maritim al bovinelor între două puncte geografice din Comunitate - Vehicul încărcat pe un vapor fără descărcarea animalelor - Timp de odihnă de 12 ore - Obligație)

(2009/C 69/02)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Finanzgericht Hamburg

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Interboves GmbH

Pârât: Hauptzollamt Hamburg-Jonas

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Finanzgericht Hamburg — Interpretarea capitolului VII punctul 48 punctul 7 literele (a) și (b) din anexa la Directiva 91/628/CEE a Consiliului din 19 noiembrie 1991 privind protecția animalelor în cursul transportului și de modificare a Directivelor 90/425/CEE și 91/496/CEE (JO L 340, p. 17, Ediție specială, 03/vol. 10, p. 182) — Necesitatea de a prevedea un timp de odihnă de 12 ore după transportul maritim al bovinelor între două puncte din Comunitate cu un vehicul încărcat pe un vapor fără descărcarea animalelor

Dispozitivul

—

Punctul 48 punctul 7 litera (a) din anexa la Directiva 91/628 trebuie să fie interpretat în sensul că acesta stabilește dispozițiile generale aplicabile transporturilor maritime, inclusiv transportului cu o navă ro ro prin care se face legătura în mod regulat și direct între două puncte geografice din Comunitate, cu ajutorul unor vehicule încărcate pe nave fără descărcarea animalelor, cu excepția, în ceea ce privește acest tip de nave, a perioadelor de odihnă acordate animalelor după debarcarea lor, care sunt prevăzute la punctul 48 punctul 7 litera (b) din anexa menționată.

—

În conformitate cu această din urmă dispoziție, existența unei legături între perioada de transport rutier anterioară și cea ulterioară unei perioade de transport cu o navă ro ro prin care se face legătura în mod regulat și direct între două puncte geografice din Comunitate, cu ajutorul unor vehicule încărcate pe nave fără descărcarea animalelor, depinde de depășirea sau de nedepășirea duratei maxime de 28 de ore de transport cu o navă ro ro, menționată la punctul 48 punctul 4 litera (d) din anexa la Directiva 91/628.

—

În cazul în care transportul cu o navă ro ro prin care se face legătura în mod regulat și direct între două puncte geografice din Comunitate, cu ajutorul unor vehicule încărcate pe nave fără descărcarea animalelor, nu depășește durata maximă de 28 de ore, imediat după debarcarea în portul de destinație poate începe o perioadă de transport rutier. Pentru a calcula durata acestei perioade, trebuie să se ia în considerare durata perioadei de transport rutier care a precedat transportul cu o navă ro ro, cu excepția cazului în care perioada de transport rutier anterioară transportului maritim a fost neutralizată printr o perioadă de odihnă de cel puțin 24 de ore, în temeiul punctului 48 punctul 5 din anexa la Directiva 91/628. Îi revine instanței de trimitere competența de a verifica dacă, în acțiunea principală, călătoria în cauză îndeplinește condițiile menționate mai sus.

(1) JO C 212, 2.9.2006.

21.3.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 69/3

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 29 ianuarie 2009 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Consiglio di Stato — Italia) — Consiglio Nazionale degli Ingegneri/Ministero della Giustizia, Marco Cavallera

(Cauza C-311/06) (1)

(Recunoașterea diplomelor - Directiva 89/48/CEE - Omologarea unui titlu de studii - Inginer)

(2009/C 69/03)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Consiglio di Stato

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Consiglio Nazionale degli Ingegneri

Pârâți: Ministero della Giustizia, Marco Cavallera

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Consiglio di Stato — Interpretarea Directivei 89/48/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1988 privind sistemul general de recunoaștere a diplomelor de învățământ superior acordate pentru formarea profesională cu durata minimă de trei ani (JO 1989, L 19, p. 16, Ediție specială, 05/vol. 2, p. 76) — Aplicabilitate în cazul unui resortisant italian înscris în ordinul profesional spaniol al inginerilor ca urmare a omologării diplomei sale de inginer, resortisant care nu și-a exercitat însă niciodată profesia în Spania și a solicitat să fie înscris în ordinul profesional italian pe baza unui titlu eliberat în Spania care îi conferă dreptul să exercite profesia de inginer

Dispozitivul

Prevederile Directivei 89/48/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1988 privind sistemul general de recunoaștere a diplomelor de învățământ superior acordate pentru formarea profesională cu durata minimă de trei ani nu pot fi invocate, în vederea accesului la o profesie reglementată într-un stat membru gazdă, de deținătorul unui titlu eliberat de o autoritate a unui alt stat membru care nu atestă nicio formare din cadrul sistemului de învățământ al acestui stat membru și nu are la bază nici un examen, nici o experiență profesională dobândită în respectivul stat membru.

(1) JO C 249, 14.10.2006.

21.3.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 69/3

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 20 ianuarie 2009 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Landesarbeitsgericht Düsseldorf, House of Lords — Germania, Regatul Unit) — Gerhard Schultz-Hoff/Deutsche Rentenversicherung Bund

(Cauze conexate C-350/06 și C-520/06) (1)

(Condiții de muncă - Organizarea timpului de lucru - Directiva 2003/88/CE - Dreptul la concediul anual plătit - Concediu medical - Concediu anual care coincide cu un concediu medical - Indemnizație pentru concediul anual plătit neefectuat până la încetarea contractului pe motiv de boală)

(2009/C 69/04)

Limba de procedură: germana și engleza

Instanța de trimitere

Landesarbeitsgericht Düsseldorf, House of Lords

Părțile din acțiunea principală

Reclamanți: Gerhard Schultz-Hoff (C-350/06), Stringer și alții (C-520/06)

Pârâte: Deutsche Rentenversicherung Bund (C-350/06), Her Majesty's Revenue and Customs

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Landesarbeitsgericht Düsseldorf, House of Lords — Interpretarea articolului 7 alineatele (1) și (2) din Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru (JO L 299, p. 9, Ediție specială, 05/vol. 7, p. 3) — Drept la concediul anual remunerat subordonat următoarelor condiții: prezență efectivă la locul de muncă, menținerea capacității de muncă pe perioada concediului și efectuare a concediului care nu poate fi prelungită după o dată limită în cursul anului următor — Dreptul unui lucrător aflat în concediu medical pe durată nedeterminată de a beneficia de concediu în această perioadă — Dreptul unui lucrător concediat în timpul unui concediu medical de lungă durată de a fi despăgubit pentru concediul neefectuat în anul de referință

Dispozitivul

Articolul 7 alineatul (1) din Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru trebuie interpretat în sensul că nu se opune unor dispoziții sau unor practici naționale potrivit cărora un lucrător aflat în concediu medical nu are dreptul la un concediu anual plătit efectuat într-o perioadă de concediu medical.

Articolul 7 alineatul (1) din Directiva 2003/88 trebuie interpretat în sensul că se opune unor dispoziții sau unor practici naționale care prevăd că dreptul la concediul anual plătit se stinge la expirarea perioadei de referință și/sau a unei perioade de report stabilite de dreptul național chiar și în cazul în care lucrătorul s-a aflat în concediu medical în toată perioada de referință sau într-o parte din aceasta și incapacitatea sa de muncă a continuat până la încetarea raportului său de muncă, motiv pentru care nu a putut să își exercite dreptul la concediul anual plătit.

Articolul 7 alineatul (2) din Directiva 2003/88 trebuie interpretat în sensul că se opune unor dispoziții sau unor practici naționale care prevăd că, la încetarea raportului de muncă, nu se acordă nicio indemnizație pentru concediul anual plătit neefectuat lucrătorului care s-a aflat în concediu medical în toată perioada de referință sau într-o parte din aceasta și/sau în toată perioada de report sau într-o parte din aceasta, motiv pentru care nu a putut să își exercite dreptul la concediul anual plătit. Pentru calculul indemnizației menționate, remunerația obișnuită a lucrătorului, care este cea care trebuie menținută în perioada de repaus ce corespunde concediului anual plătit, este de asemenea determinantă.

(1) JO C 281, 18.11.2006.

JO C 56, 10.3.2007.

21.3.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 69/4

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 25 noiembrie 2008 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de College van Beroep voor het bedrijfsleven — Țările de Jos) — Heemskerk BV, Firma Schaap/Productschap Vee en Vlees

(Cauza C-455/06) (1)

(Regulamentele (CE) nr. 615/98, nr. 1254/1999 și nr. 800/1999 - Directiva 91/628/CEE - Restituiri la export - Protecția bovinelor în cursul transportului - Competența unui organ administrativ al unui stat membru de a considera, contrar declarației medicului veterinar oficial, că mijlocul de transport al animalelor nu este conform dispozițiilor comunitare - Competența instanțelor judecătorești din statele membre - Examinare din oficiu a motivelor întemeiate pe dreptul comunitar - Normă națională privind interzicerea reformatio in peius)

(2009/C 69/05)

Limba de procedură: olandeza

Instanța de trimitere

College van Beroep voor het bedrijfsleven

Părțile din acțiunea principală

Reclamante: Heemskerk BV, Firma Schaap

Pârâtă: Productschap Vee en Vlees

Obiectul

Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare — College van Beroep voor het bedrijfsleven — Interpretarea articolului 2 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 615/1998 al Comisiei din 18 martie 1998 de stabilire a normelor specifice de aplicare a sistemului de restituiri la export în privința bunăstării animalelor vii din specia bovină în cursul transportului (JO L 82, p. 19), a articolului 33 alineatul (9) din Regulamentul (CE) nr. 1254/1999 a Consiliului din 17 mai 1999 privind organizarea comună a pieței în sectorul cărnii de vită și mânzat (JO L 160, p. 21, Ediție specială, 03/vol. 28, p. 80), a Directivei 91/628/CEE a Consiliului din 19 noiembrie 1991 privind protecția animalelor în cursul transportului și de modificare a Directivelor 90/425/CEE și 91/496/CEE (JO L 340, p. 17, Ediție specială, 03/vol. 10, p. 182) și a Regulamentului (CE) nr. 800/1999 al Comisiei din 15 aprilie 1999 de stabilire a normelor comune de aplicare a sistemului de restituiri la export pentru produsele agricole (JO L 102, p. 11, Ediție specială, 03/vol. 27, p. 187) — Competența unui organ administrativ al unui stat membru de a considera, în contradicție cu declarația medicului veterinar oficial, mijlocul de transport ca fiind neconform dispozițiilor comunitare — Aprecierea pe baza criteriilor statului membru vizat sau a statului pavilionului pe care îl arborează nava care transportă animalele — Competența instanțelor judecătorești ale statelor membre.

Dispozitivul

Regulamentului (CE) nr. 615/98 al Comisiei din 18 martie 1998 de stabilire a normelor specifice de aplicare a regimului restituirilor la export în ceea ce privește bunăstarea animalelor vii din specia bovină în cursul transportului și în special articolul 1 și articolul 5 alineatele (3) și (7) din acesta trebuie interpretate în sensul că autoritatea națională competentă în materia restituirilor la export este abilitată să decidă că un transport de animale nu a fost efectuat în conformitate cu dispozițiile Directivei 91/628/CEE a Consiliului din 19 noiembrie 1991 privind protecția animalelor în cursul transportului și de modificare a Directivelor 90/425/CEE și 91/496/CEE, astfel cum a fost modificată prin Directiva 95/29/CE a Consiliului din 29 iunie 1995, atunci când, în temeiul articolului 2 alineatul (3) din același regulament, medicul veterinar oficial certificase conformitatea acestui transport cu dispozițiile acestei directive. Pentru a ajunge la această concluzie, respectiva autoritate trebuie să se întemeieze pe elemente obiective, referitoare la bunăstarea animalelor respective, care sunt de natură să pună în discuție documentele prezentate de exportator, cu excepția situației în care acesta din urmă dovedește, dacă este cazul, că elementele invocate de autoritatea competentă pentru a stabili nerespectarea Directivei 91/628, astfel cum a fost modificată prin Directiva 95/29, nu sunt relevante.

Atunci când o navă a fost autorizată pentru transportul de animale pentru o anumită suprafață de către statul membru de pavilion, autoritatea competentă a statului membru de export trebuie să se întemeieze pe această autorizație pentru a aprecia dacă au fost respectate dispozițiile comunitare referitoare la bunăstarea animalelor în cursul transportului.

Noțiunea „în conformitate cu dispozițiile stabilite de legislația comunitară cu privire la bunăstarea animalelor” prevăzută la articolul 33 alineatul (9) din Regulamentul (CE) nr. 1254/1999 al Consiliului din 17 mai 1999 privind organizarea comună a pieței în sectorul cărnii de vită și mânzat trebuie interpretată în sensul că, atunci când se dovedește că cerințele comunitare privind densitatea de încărcare prevăzute în capitolul VI punctul 47 secțiunea B din anexa la Directiva 91/628, astfel cum a fost modificată prin Directiva 95/29, nu au fost respectate în cursul transportului animalelor, trebuie, în principiu, să se concluzioneze în sensul nerespectării acestor dispoziții în privința totalității animalelor vii transportate.

4)	Dreptul comunitar nu obligă instanța națională să aplice din oficiu o dispoziție de drept comunitar atunci când o astfel de aplicare ar determina înlăturarea de către această instanță a principiului, consacrat de dreptul național relevant, al interzicerii reformatio in peius.

(1) JO C 20, 27.1.2007.

21.3.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 69/5

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 22 ianuarie 2009 — Comisia Comunităților Europene/Republica Portugheză

(Cauza C-150/07) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Plata cu întârziere a resurselor proprii - Dobânzi de întârziere datorate - Reguli de contabilizare - Regim ATA)

(2009/C 69/06)

Limba de procedură: portugheza

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: G. Wilms și M. Afonso, agenți)

Pârâtă: Republica Portugheză (reprezentanți: L. Inez Fernandes, J. A. Anjos și C. Guerra Santos, agenți)

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Încălcarea articolului 2, a articolului 6 alineatul (2), a articolelor 9, 10 și 11 din Regulamentul (CEE, Euratom) nr. 1552/89 al Consiliului din 29 mai 1989 de punere în aplicare a Deciziei 88/376/CEE, Euratom privind resursele proprii ale Comunităților (JO L 155, p. 1) — Refuzul de a plăti dobânzi de întârziere în cazul plății tardive a resurselor proprii în cadrul regimului ATA — Reguli de contabilizare

Dispozitivul

Prin refuzul de a plăti Comisiei Europene dobânzi de întârziere datorate în cazul plății tardive a resurselor proprii în cadrul regimului ATA, Republica Portugheză nu și-a îndeplinit obligațiile are îi revin în temeiul articolului 2, al articolului 6 alineatul (2), al articolelor 9, 10 și 11 din Regulamentul (CEE, Euratom) nr. 1552/89 al Consiliului din 29 mai 1989 de punere în aplicare a Deciziei 88/376/CEE, Euratom privind resursele proprii ale Comunităților.

2)	Respinge acțiunea pentru restul motivelor.

3)	Republica Portugheză suportă, în afara propriilor cheltuieli de judecată, trei pătrimi din cheltuielile de judecată efectuate de Comisia Comunităților Europene.

4)	Comisia Comunităților Europene suportă restul propriilor cheltuieli de judecată.

(1) JO C 117, 26.5.2007.

21.3.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 69/5

Hotărârea Curții (Camera a opta) din 9 octombrie 2008 — Comisia Comunităților Europene/Regatul Țărilor de Jos

(Cauza C-230/07) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Directiva 2002/22/CE - Comunicații electronice - Numărul de apel de urgență unic european - Localizarea apelantului - Netranspunerea în termenul prevăzut)

(2009/C 69/07)

Limba de procedură: olandeza

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: W. Wils și M. Shotter, agenți)

Pârât: Regatul Țărilor de Jos (reprezentant: C. M. Wissels, agent)

Intervenientă în susținerea pârâtului: Republica Lituania (reprezentant: D. Kriaučiūnas, agent)

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Neadoptarea, în termenul prevăzut, a actelor necesare pentru a se conforma articolului 26 alineatul (3) din Directiva 2002/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind serviciul universal și drepturile utilizatorilor cu privire la rețelele și serviciile electronice de comunicații (directiva privind serviciul universal) (JO L 108, p. 51, Ediție specială. 13/vol. 35, p. 213)

Dispozitivul

Prin nepunerea, pentru apelurile către numărul de apel de urgență unic european „112”, la dispoziția autorităților care intervin în caz de urgență, a informațiilor referitoare la localizarea apelantului, în măsura posibilităților tehnice, Regatul Țărilor de Jos nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 26 alineatul (3) din Directiva 2002/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind serviciul universal și drepturile utilizatorilor cu privire la rețelele și serviciile electronice de comunicații (directiva privind serviciul universal).

2)	Obligă Regatul Țărilor de Jos la plata cheltuielilor de judecată.

3)	Republica Lituania suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 155, 7.7.2007.

21.3.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 69/6

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 20 ianuarie 2009 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Bundesgerichtshof — Germania) — Sony Music Entertainment (Germany) GmbH/Falcon Neue Medien Vertrieb GmbH

(Cauza C-240/07) (1)

(Drepturi conexe dreptului de autor - Drepturi ale producătorilor de fonograme - Drept de reproducere - Drept de distribuție - Durata de protecție - Directiva 2006/116/CE - Drepturi ale resortisanților țărilor terțe)

(2009/C 69/08)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesgerichtshof

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Sony Music Entertainment (Germany) GmbH

Pârâtă: Falcon Neue Medien Vertrieb GmbH

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Bundesgerichtshof — Interpretarea articolului 10 alineatul (2) din Directiva 2006/116/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind durata de protecție a dreptului de autor și a anumitor drepturi conexe (JO L 372, p. 12, Ediție specială, 17/vol. 3, p. 7) — Aplicabilitatea duratei de protecție în cazul unei opere care nu a fost niciodată protejată în statul membru în care se solicită protecția și al cărei titular de drepturi nu este resortisant al Comunității

Dispozitivul

Durata de protecție prevăzută de Directiva 2006/116/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind durata de protecție a dreptului de autor și a anumitor drepturi conexe se aplică, în temeiul articolului 10 alineatul (2) din directivă, și atunci când obiectul în cauză nu a fost protejat niciodată în statul membru în care se solicită protecția.

Articolul 10 alineatul (2) din Directiva 2006/116 trebuie interpretat în sensul că duratele de protecție prevăzute de această directivă se aplică unei situații în care opera sau obiectul în cauză era, la 1 iulie 1995, protejat ca atare în cel puțin un stat membru, în aplicarea dispozițiilor naționale ale acestui stat membru privitoare la dreptul de autor sau la drepturile conexe, iar titularul unor astfel de drepturi asupra acestei opere sau a acestui obiect, resortisant al unei țări terțe, beneficia, la data amintită, de protecția prevăzută de respectivele dispoziții naționale.

(1) JO C 170, 21.7.2007.

21.3.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 69/6

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 29 ianuarie 2009 (cereri de pronunțare a unor hotărâri preliminare formulate de Bundesfinanzhof — Germania) — Hauptzollamt Hamburg-Jonas/Josef Vosding Schlacht-, Kühl- und Zerlegebetrieb GmbH & Co.

(Cauzele conexate C-278/07 — C-280/07) (1)

(Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 - Protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene - Articolul 3 - Recuperarea unei restituiri la export - Determinarea termenului de prescripție - Abateri săvârșite anterior intrării în vigoare a Regulamentului nr. 2988/95 - Normă de prescripție care face parte din dreptul civil general al unui stat membru)

(2009/C 69/09)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesfinanzhof

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Hauptzollamt Hamburg-Jonas

Pârâți: Josef Vosding Schlacht-, Kühl- und Zerlegebetrieb GmbH & Co (C-278/07), Vion Trading GmbH (C-279/07), Ze Fu Fleischhandel GmbH (C-280/07)

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Bundesfinanzhof — Interpretarea articolului 3 alineatul (1) primul paragraf prima teză și a articolului 3 alineatul (3) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene (JO L 312, p. 1, Ediție specială, 01/vol. 1, p. 166) — Stabilirea termenului de prescripție aplicabil abaterilor comise înaintea intrării în vigoare a Regulamentului nr. 2988/95 și care determină recuperarea unei restituiri la export

Dispozitivul

Termenul de prescripție prevăzut la articolul 3 alineatul (1) primul paragraf din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene este aplicabil măsurilor administrative precum recuperarea unei restituiri la export obținute nejustificat de un exportator ca urmare a unor abateri săvârșite de acesta din urmă.

În situații precum cele din acțiunea principală, termenul de prescripție prevăzut la articolul 3 alineatul (1) primul paragraf din Regulamentul nr. 2988/95:

—	se aplică unor abateri săvârșite anterior intrării în vigoare a acestui regulament;

—	începe să curgă de la data săvârșirii abaterii în cauză.

3)	Termenele de prescripție mai lungi pe care statele membre păstrează posibilitatea de a le aplica în temeiul articolului 3 alineatul (3) din Regulamentul nr. 2988/95 pot rezulta din dispoziții de drept comun anterioare datei adoptării acestui regulament.

(1) JO C 211, 9. 9.2007.

21.3.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 69/7

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 15 ianuarie 2009 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Bundesfinanzhof — Germania) — Hauptzollamt Hamburg-Jonas/Bayerische Hypotheken- und Vereinsbank AG

(Cauza C-281/07) (1)

(Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 - Protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene - Articolul 3 - Recuperarea unei restituiri la export - Eroare a administrației naționale - Termen de prescripție)

(2009/C 69/10)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesfinanzhof

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Hauptzollamt Hamburg-Jonas

Pârâtă: Bayerische Hypotheken- und Vereinsbank AG

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Bundesfinanzhof — Interpretarea articolului 3 alineatul (1) primul paragraf prima teză din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene (JO L 312, p. 1, Ediție specială, 01/vol. 1, p. 166) — Aplicabilitatea termenului de prescripție prevăzut de Regulamentul nr. 2988/95 în cazul recuperării unei restituiri la export plătite ca urmare a unei erori a administrației naționale, fără ca actorul economic în cauză să fi săvârșit o abatere

Dispozitivul

Termenul de prescripție de 4 ani prevăzut la articolul 3 alineatul (1) primul paragraf din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene nu este aplicabil unei proceduri de recuperare a unei restituiri la export plătite nejustificat unui exportator ca urmare a unei erori a autorităților naționale, în cazul în care exportatorul nu a săvârșit nicio abatere în sensul articolului 1 alineatul (2) din acest regulament.

(1) JO C 211, 8.9.2007.

21.3.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 69/8

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 27 ianuarie 2009 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Bundesfinanzhof — Germania) — Hein Persche/Finanzamt Lüdenscheid

(Cauza C-318/07) (1)

(Libera circulație a capitalurilor - Impozit pe venit - Deductibilitatea donațiilor efectuate în favoarea unor organisme recunoscute ca fiind de interes general - Limitarea deductibilității la donațiile efectuate în favoarea organismelor naționale - Donații în natură - Directiva 77/799/CEE - Asistență reciprocă acordată de către autoritățile competente ale statelor membre în domeniul impozitării directe)

(2009/C 69/11)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesfinanzhof

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Hein Persche

Pârâtă: Finanzamt Lüdenscheid

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Bundesfinanzhof — Interpretarea articolului 5 al treilea paragraf CE, a articolului 56 CE și a Directivei 77/799/CEE a Consiliului din 19 decembrie 1977 privind asistența reciprocă acordată de autoritățile competente din statele membre în domeniul impozitării directe (JO L 336, p. 15, Ediție specială, 09/vol. 1, p. 21) — Reglementare națională potrivit căreia acordarea avantajului fiscal prevăzut pentru donații efectuate în favoarea organismelor care urmăresc scopuri de interes general este supusă condiției ca donatarul să fie stabilit pe teritoriul național — Aplicabilitatea normelor Tratatului CE privind libera circulație a capitalurilor donațiilor în natură, sub forma unor bunuri de uz curent, făcute de un resortisant al unui stat membru unor organisme care urmăresc scopuri de interes general, ce au sediul în alt stat membru

Dispozitivul

Atunci când o persoană impozabilă solicită într-un stat membru deductibilitatea fiscală a donațiilor efectuate în favoarea unor organisme stabilite și recunoscute ca fiind de interes general într-un alt stat membru, astfel de donații intră în domeniul de aplicare al prevederilor privind libera circulație a capitalurilor din Tratatul CE, chiar dacă acestea sunt efectuate în natură sub formă de bunuri de uz curent.

Articolul 56 CE se opune unei reglementări a unui stat membru în temeiul căreia, în ceea ce privește donațiile făcute organismelor recunoscute ca fiind de interes general, beneficiul deducerii fiscale nu este acordat decât pentru donațiile efectuate în favoarea organismelor stabilite pe teritoriul național, fără nicio posibilitate pentru persoana impozabilă de a demonstra că o donație efectuată în favoarea unui organism stabilit într-un alt stat membru îndeplinește condițiile impuse de respectiva reglementare pentru acordarea unui astfel de beneficiu.

(1) JO C 247, 20.10.2007.

21.3.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 69/8

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 22 ianuarie 2009 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Bundesfinanzhof — Germania) — STEKO Industriemontage GmbH/Finanzamt Speyer-Germersheim

(Cauza C-377/07) (1)

(Impozit pe profit - Dispoziții tranzitorii - Deducerea devalorizării participațiilor deținute la societăți nerezidente)

(2009/C 69/12)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesfinanzhof

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: STEKO Industriemontage GmbH

Pârât: Finanzamt Speyer-Germersheim

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Bundesfinanzhof — Interpretarea articolului 56 CE — Impozitul pe profit — Dispoziții tranzitorii pentru anul 2001 care interzic unei societății să deducă deprecierea valorii care a afectat acțiuni străine deținute de societate

Dispozitivul

În împrejurări precum cele în cauză în acțiunea principală, în care o societate de capital rezidentă deține la o altă societate de capital o participație mai mică de 10 %, articolul 56 CE trebuie interpretat în sensul că se opune ca o interdicție de a deduce reducerea de profit rezultat dintr-o astfel de participație să intre în vigoare mai devreme pentru participația la o societate nerezidentă decât pentru participația la o societate rezidentă.

(1) JO C 283, 24.11.2007.

21.3.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 69/9

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 22 ianuarie 2009 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Conseil d'État (Franța)) — Association nationale pour la protection des eaux et rivières — TOS, Association OABA/Ministère de l'écologie, du développement et de l'aménagement durables

(Cauza C-473/07) (1)

(Poluare și noxe - Directiva 96/61/CE - Anexa I - Punctul 6.6 litera (a) - Creștere de păsări domestice în sistem intensiv - Definiție - Noțiunea „pasăre domestică’ - Număr maxim de animale pe instalație)

(2009/C 69/13)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Conseil d'État

Părțile din acțiunea principală

Reclamante: Association nationale pour la protection des eaux et rivières — TOS, Association OABA

Pârât: Ministère de l'écologie, du développement et de l'aménagement durables

Cu participarea: Association France Nature Environnement

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Conséil d'État (Franța) — Interpretarea Directivei 96/61/CE a Consiliului din 24 septembrie 1996 privind prevenirea și controlul integrat al poluării (JO L 257, p. 26, Ediție specială, 15/vol. 3, p. 183) — Domeniul de aplicare ratione materiae al directivei — Instalații pentru creșterea în sistem intensiv a păsărilor domestice cu capacități de peste 40 000 de păsări (supuse unui regim de autorizare) [punctul 6.6. litera (a) din anexa I la directivă] — Noțiunile „păsări domestice” și „capacități” — Prepelițele, potârnichile și porumbeii sunt sau nu incluși în domeniul de aplicare al directivei? — În cazul unui răspuns afirmativ, este admisibilă o reglementare națională care ponderează numărul de animale pe capacitate în funcție de specii?

Dispozitivul

Noțiunea de păsări domestice care figurează la punctul 6.6 litera (a) din anexa I la Directiva 96/61/CE a Consiliului din 24 septembrie 1996 privind prevenirea și controlul integrat al poluării, astfel cum a fost modificată prin Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 septembrie 2003, trebuie interpretată în sensul că include prepelițele, potârnichile și porumbeii.

Punctul 6.6 litera (a) din anexa I la Directiva 96/61, astfel cum a fost modificată prin Regulamentul nr. 1882/2003, se opune unei reglementări naționale, precum cea în discuție în acțiunea principală, care determină calcularea pragurilor de autorizare a instalațiilor de creștere în sistem intensiv pornind de la sistemul de animale echivalente care se bazează pe o ponderare a animalelor pe capacitate în funcție de specii pentru a lua în considerare conținutul de azot excretat în mod efectiv de diferitele păsări.

(1) JO C 22, 26.1.2008.

21.3.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 69/9

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 22 ianuarie 2009 — Comisia Comunităților Europene/Republica Polonă

(Cauza C-492/07) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Directiva 2002/21/CE - Rețele și servicii de comunicații electronice - Noțiunea „abonat’)

(2009/C 69/14)

Limba de procedură: poloneza

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: A. Nijenhuis și K. Mojzesowicz, agenți)

Pârâtă: Republica Polonă (reprezentant: M. Dowgielewicz, agent)

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Neadoptarea, în termenul prevăzut, a măsurilor necesare pentru a se conforma articolului 2 litera (k) din Directiva 2002/21/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind un cadru de reglementare comun pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice (Directivă-cadru) (JO L 108, p. 33, Ediție specială, 13/vol. 35, p. 195) — Definiția abonatului

Dispozitivul

Prin netranspunerea corectă a Directivei 2002/21/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind un cadru de reglementare comun pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice (Directivă-cadru) și în special a articolului 2 litera (k) din aceasta, referitor la definiția noțiunii „abonat”, Republica Polonă nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul acestei directive.

2)	Obligă Republica Polonă la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 22, 26.1.2008.

21.3.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 69/10

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 29 ianuarie 2009 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Kammarrätten i Stockholm — Migrationsöverdomstolen — Suedia) — Migrationsverket/ Edgar Petrosian, Nelli Petrosian, Svetlana Petrosian, David Petrosian, Maxime Petrosian

(Cauza C-19/08) (1)

(Drept de azil - Regulamentul (CE) nr. 343/2003 - Reprimirea de către un stat membru a unui solicitant de azil a cărui cerere a fost respinsă și care se află în alt stat membru, unde a introdus o nouă cerere de azil - Momentul de la care începe să curgă termenul de executare a transferului solicitantului de azil - Procedură de transfer care face obiectul unei căi de atac care poate avea efect suspensiv)

(2009/C 69/15)

Limba de procedură: suedeza

Instanța de trimitere

Kammarrätten i Stockholm — Migrationsöverdomstolen

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Migrationsverket

Pârâți: Edgar Petrosian, Nelli Petrosian, Svetlana Petrosian, David Petrosian, Maxime Petrosian

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Kammarrätten i Stockholm, Migrationsöverdomstolen — Interpretarea articolului 20 alineatul (1) litera (d) și a articolului 2 din Regulamentul (CE) nr. 343/2003 al Consiliului din 18 februarie 2003 de stabilire a criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de azil prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe (JO L 50, p. 1, Ediție specială, 19/vol. 6, p. 56) — Reprimirea de către un stat membru a unui solicitant de azil care se află într-un alt stat membru și a prezentat din nou, în acest stat, o cerere de azil — Începutul termenului pentru transferul solicitantului de azil

Dispozitivul

Articolul 20 alineatul (1) litera (d) și alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 343 (2003) al Consiliului din 18 februarie 2003 de stabilire a criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de azil prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe trebuie interpretat în sensul că, în cazul în care legislația statului membru solicitant prevede efectul suspensiv al unei căi de atac, termenul de executare a transferului nu începe să curgă încă de la decizia provizorie a instanței de suspendare a punerii în aplicare a procedurii de transfer, ci numai de la decizia instanței care statuează cu privire la caracterul întemeiat al procedurii și care nu mai poate împiedica această punere în aplicare.

(1) JO C 64, 8.3.2008.

21.3.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 69/10

Ordonanța Curții (Camera a opta) din 12 decembrie 2008 — Aktieselskabet af 21. november 2001/Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale), TDK Kabushiki Kaisha (TDK Corp.)

(Cauza C-197/07 P) (1)

(Recurs - Marcă comunitară - Regulamentul (CE) nr. 40/94 - Articolul 8 alineatul (5) - Renume - Profit necuvenit generat din caracterul distinctiv sau din renumele mărcii anterioare - Cerere de înregistrare ca marcă comunitară a semnului verbal „TDK’ - Opozițiea titularului mărcilor verbale și figurative, comunitare și naționale, TDK - Refuz de înregistrare)

(2009/C 69/16)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: Aktieselskabet af 21. november 2001) (reprezentant: C. Barret Christiansen, advokat)

Celelalte părți în proces: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: G. Schneider, agent), TDK Kabushiki Kaisha (TDK Corp.) (reprezentant: A. Norris, barrister)

Obiectul

Recurs introdus împotriva Hotărârii Camerei întâi a Tribunalului de Primă instanță (Camera întâi) din 6 februarie 2007, Aktieselskabet af 21. November 2001/OAPI ((T-477/04)) de respingere ca neîntemeiată a unei acțiuni formulate de persoana care solicită înregistrarea mărcii verbale „TDK” pentru produse din clasa 25 împotriva deciziei R 364//2003-1 a Camerei întâi de recurs a OAPI din 7 octombrie 2004, de respingere a recursului împotriva deciziei diviziei de opoziție care refuză înregistrarea mărcii menționate în cadrul opoziției formulate de titularul mărcilor verbale și figurative, comunitare și naționale „TDK”

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	Obligă Aktieselskabet af 21. november 2001 la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 129, 9.6.2007.

21.3.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 69/11

Ordonanța Curții din 11 septembrie 2008 — Coats Holdings Ltd, J&P Coats Ltd/Comisia Comunităților Europene

(Cauza C-468/07 P) (1)

(Recurs - Articolul 119 din Regulamentul de procedură - Concurență - Înțelegeri - Amendă - Concluzii prin care se urmărește reducerea cuantumului amenzii stabilite de Tribunal)

(2009/C 69/17)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurente: Coats Holdings Ltd, J&P Coats Ltd (reprezentanți: W. Sibree și C. Jeffs, solicitors)

Cealaltă parte în proces: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: F. Castillo de la Torre și K. Mojzesowicz, agenți)

Obiectul

Recurs introdus împotriva Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera a doua) din 12 septembrie 2007, Coats Holdings și J&P Coats/Comisia Comunităților Europene (T-36/05), prin care Tribunalul a anulat în parte Decizia C(2004)4221 final a Comisiei din 26 octombrie 2004 referitoare la o procedură de aplicare a articolului 81 CE (cazul COMP/F-1/38.338 — PO/Needles) privind acorduri de împărțire a piețelor produselor de mercerie și de împărțire a pieței geografice și a stabilit amenda aplicată reclamantelor la 20 de milioane de euro — Cerere de reducere a cuantumului amenzii

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	Obligă Coats Holdings Ltd și J&P Coats Ltd la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 297, 8.12.2007.

21.3.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 69/11

Ordonanța Curții din 25 noiembrie 2008 — Territorio Energia Ambiente SpA (TEA)/Comisia Comunităților Europene

(Cauza C-500/07 P) (1)

(Recurs - Acțiune în anulare - Termen de introducere a acțiunii - Data la care începe să curgă termenul - Acțiune prin care se solicită Tribunalului stabilirea domeniului de aplicare ratione personae al unei decizii a Comisiei - Necompetență vădită)

(2009/C 69/18)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Recurentă: Territorio Energia Ambiente SpA (TEA) (reprezentanți: E. Coffrini și F. Tesauro, avocați)

Cealaltă parte în proces: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: E. Righini și G. Conte, agenți)

Obiectul

Recurs declarat împotriva Ordonanței Tribunalului de Primă Instanță (Camera a patra) din 17 septembrie 2007, Territorio Energia Ambiente SpA (TEA)/Comisia, (T-175/07), prin care Tribunalul a respins o cerere având ca obiect constatarea în principal a faptului că recurenta nu este vizată prin Decizia 2003/193/CE a Comisiei din 5 iunie 2002 privind un ajutor de stat constând în scutiri fiscale și împrumuturi în condiții preferențiale acordate de Italia unor întreprinderi de servicii publice al căror acționariat este în majoritate public (JO 2003, L 77, p. 21) și, în subsidiar, a faptului că recurenta nu a beneficiat de un ajutor nelegal și urmărind să obțină, în consecință, anularea, în măsura necesară, a acestei decizii

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	Obligă Territorio Energia Ambiente SpA (TEA) la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 37, 9.2.2008.

21.3.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 69/12

Ordonanța Curții din 25 noiembrie 2008 — S.A.BA.R. SpA/Comisia Comunităților Europene

(Cauza C-501/07 P) (1)

(Recurs - Acțiune în anulare - Termen de introducere a acțiunii - Data la care începe să curgă termenul)

(2009/C 69/19)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Recurentă: S.A.BA.R. SpA (reprezentanți: E. Coffrini și F. Tesauro, avocați)

Cealaltă parte în proces: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: E. Righini și G. Conte, agenți)

Obiectul

Recurs formulat împotriva Ordonanței Tribunalului de Primă Instanță (Camera a patra) din 17 septembrie 2007, S.A.BA.R./Comisia (T-176/07), prin care Tribunalul a respins cererea de anulare a Deciziei Comisiei din 5 iunie 2002 prin care a fost declarată incompatibilă cu piața comună schema de ajutoare (C-27/99 ex NN 69/98) prevăzută de legislația italiană sub formă de scutiri fiscale și de împrumuturi în condiții preferențiale acordate unor întreprinderi de servicii publice al căror acționariat este în majoritate public (JO 2003, L 77, p. 21)

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	Obligă S.A.BA.R. SpA la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 37, 9.2.2008.

21.3.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 69/12

Ordonanța Curții (Camera a șasea) din 17 octombrie 2008 — AGC Flat Glass Europe SA, fostă Glaverbel SA/Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

(Cauza C-513/07) (1)

(Recurs - Marcă comunitară - Regulamentul (CE) nr. 40/94 - Articolul 7 alineatul (3) - Marcă figurativă care reprezintă textura unei suprafețe de sticlă - Refuz de înregistrare - Proba caracterului distinctiv dobândit prin utilizare - Public vizat și teritoriul ce trebuie luat în considerare)

(2009/C 69/20)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: AGC Flat Glass Europe SA, fostă Glaverbel SA (reprezentant: T. Koerl, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: O. Mondéjar Ortuño, agent)

Obiectul

Recurs formulat împotriva hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera a doua) din 12 septembrie 2007, Glaverbel/OAPI (T-141/06), prin care Tribunalul a respins acțiunea în anularea Deciziei R 986/2004-4 a Camerei a patra de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței interne (OAPI) din 1 martie 2006 de respingere a recursului împotriva deciziei examinatorului prin care se refuză înregistrarea unei mărci figurative care reprezintă textura unei suprafețe de sticlă pentru anumite produse din clasele 19 și 21

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	Obligă AGC Flat Glass Europe SA la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 51, 23.2.2008.

21.3.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 69/13

Ordonanța Curții din 28 noiembrie 2008 — Philippe Combescot/Comisia Comunităților Europene

(Cauza C-525/07 P) (1)

(Recurs - Funcționari - Raport asupra evoluției carierei - Obligația de asistență - Hărțuire morală - Repararea prejudiciului - Recurs în parte vădit inadmisibil și în parte vădit nefondat)

(2009/C 69/21)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Recurent: Philippe Combescot (reprezentanți: A. Maritati și V. Messa, avocați)

Cealaltă parte în proces: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: J. Currall, agent și S. Corongiu, avocat)

Obiectul

Recurs formulat împotriva Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera a doua) din 12 septembrie 2007, Combescot/Comisia (T–249/04) prin care Tribunalul a respins o cerere având ca obiect, pe de o parte, recunoașterea caracterului ilegal al comportamentelor superiorilor ierarhici ai recurentului, recunoașterea dreptului acestuia din urmă la asistență și la anularea raportului asupra evoluției carierei recurentului pentru perioada cuprinsă între 1 iulie 2001 și 31 decembrie 2002 și, pe de altă parte, plata unei despăgubiri reprezentând repararea prejudiciilor invocate suferite de recurent

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	Obligă pe domnul Combescot la plata cheltuielilor de judecată efectuate în recurs.

(1) JO C 37, 9.2.2008.

21.3.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 69/13

Ordonanța Curții din 28 noiembrie 2008 — Philippe Combescot/Comisia Comunităților Europene

(Cauza C-526/07 P) (1)

(Recurs - Funcționari - Numire în postul de șef de delegație în Columbia - Excludere din concurs - Cerere de reparare a prejudiciului - Determinarea întinderii reparării prejudiciului - Recurs în parte vădit inadmisibil și în parte vădit nefondat)

(2009/C 69/22)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Recurent: Philippe Combescot (reprezentanți: A. Maritati și V. Messa, avocați)

Cealaltă parte în proces: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: J. Currall, agent și S. Corongiu, avocat)

Obiectul

Recurs formulat împotriva Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera a doua) din 12 septembrie 2007, Combescot/Comisia (T-250/04), prin care Tribunalul nu a reținut decât existența unui prejudiciu moral, respingând astfel cererea reclamantului având ca obiect recunoașterea ilegalității deciziei care l-a exclus din concursul pentru numirea în postul de șef de delegație în Columbia, anularea procedurii pentru concursul menționat și anularea deciziei de numire în postul respectiv, precum și repararea celorlalte prejudicii invocate de recurent

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	Obligă pe domnul Combescot la plata cheltuielilor de judecată efectuate în recurs.

(1) JO C 37, 9.2.2008.

21.3.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 69/14

Ordonanța Curții (Camera a șasea) din 9 decembrie 2008 — Enercon GmbH/Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

(Cauza C-20/08) (1)

(Recurs - Marcă comunitară - Marcă tridimensională constituită din forma produsului - Regulamentul (CE) nr. 40/94 - Articolul 7 alineatul (1) - Caracter distinctiv al mărcii - Recurs în parte vădit inadmisibil și în parte vădit nefondat)

(2009/C 69/23)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamant: Enercon GmbH) (reprezentanți: R. Böhm și U. Sander, Rechtsanwälte)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: G. Schneider, agent)

Obiectul

Recurs introdus împotriva hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera a cincea) din 15 noiembrie 2007, Enercon/OAPI (T-71/06) prin care Tribunalul a respins acțiunea în anulare formulată împotriva deciziei Camerei a doua de recurs a OAPI din 30 noiembrie 2005, prin care a fost respinsă decizia examinatorului care refuză înregistrarea unei mărci comunitare tridimensionale reprezentând învelișul nacelei unei turbine eoliene, pentru produse din clasa 7 — Caracter distinctiv al unei mărci tridimensionale reprezentate prin forma produsului

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	Obligă Enercon GmbH la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 79, 29.3.2008.

21.3.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 69/14

Ordonanța Curții (Camera a șaptea) din 13 noiembrie 2008 — Miguel Cabrera Sánchez/Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale), Industrias Cárnicas Valle SA

(Cauza C-81/08) (1)

(Recurs - Marcă comunitară - Regulamentul (CE) nr. 40/94 - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) - Risc de confuzie - Marcă mixtă verbală și figurativă - Opoziție a titularului unei mărci anterioare)

(2009/C 69/24)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamant: Miguel Cabrera Sánchez (reprezentant: J. Calderón Chavero, abogado)

Celelalte părți în proces: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: J. García Murillo, agent), Industrias Cárnicas Valle SA

Obiectul

Recurs formulat împotriva Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera a treia) din 13 decembrie 2007, Cabrera Sánchez/OAPI — Industrias Cárnicas Valle (T-242/06), prin care Tribunalul a respins o acțiune introdusă împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a OAPI din 15 iunie 2006 (cauza R 790/2005-1), privind o procedură de opoziție între domnul Miguel Cabrera Sánchez și Industrias Cárnicas Valle, S.A.

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	Îl obligă pe domnul Cabrera Sánchez la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 128, 24.5.2008.

21.3.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 69/15

Ordonanța Curții (Camera a treia) din 27 noiembrie 2008 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Niedersächsisches Finanzgericht — Germania) — Monika Vollkommer/Finanzamt Hannover-Land I

(Cauza C-156/08) (1)

(Articolul 104 alineatul (3) din Regulamentul de procedură - A șasea directivă TVA - Articolul 33 alineatul (1) - Noțiunea de „impozit pe cifra de afaceri’ - Dreptul de cesiune a bunurilor imobiliare)

(2009/C 69/25)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Niedersächsisches Finanzgericht

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Monika Vollkommer

Pârâtă: Finanzamt Hannover-Land I

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Niedersächsisches Finanzgericht — Interpretarea art. 33 alin. (1) din Directiva 77/388/CEE: A Șasea directivă a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri — sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare (JO L 145, p. 1) și a art. 401 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO L 347, p. 1, Ediție specială, 09/vol. 3, p. 7) — Luarea în considerare, la determinarea bazei de evaluare a impozitelor pe cesiunea bunurilor imobiliare („Grunderwerbsteuer”), a viitoarelor prestări de servicii având ca obiect construirea unei clădiri, la care se aplică impozitul pe cifra de afaceri dacă operațiunea de achiziționare cuprinde, în același timp, livrarea terenului construibil și prestările sus-menționate

Dispozitivul

Articolul 33 din A Șasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri — sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare, astfel cum a fost modificată prin Directiva 91/680/CEE a Consiliului din 16 decembrie 1991, trebuie interpretat în sensul că nu se opune posibilității ca un stat membru, cu ocazia achiziționării unui teren neconstruit, să includă prestări viitoare de lucrări de construcții în baza de impozitare utilizată pentru calculul impozitelor pe cesiuni și tranzacții — precum „Grunderwerbsteuer” prevăzut de legea germană — și astfel, să supună operațiunea căreia i se aplică taxa pe valoarea adăugată potrivit directivei menționate și altor impozite, cu condiția ca acestea din urmă să nu aibă caracterul de taxe pe valoarea adăugată.

(1) JO C 183, 19.7.2008.

21.3.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 69/15

Ordonanța Curții (Camera a cincea) din 3 octombrie 2008 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Tribunale ordinario di Milano — Italia) — Crocefissa Savia, Monica Maria Porcu, Ignazia Randazzo, Daniela Genovese, Mariangela Campanella/Ministero dell'Istruzione, dell'Università e della Ricerca, Direzione Didattica II Circolo — Limbiate, Úfficio Scolastico Regionale per la Lombardia, Direzione Didattica III Circolo — Rozzano, Direzione Didattica IV Circolo — Rho, Istituto Comprensivo — Castano Primo, Istituto Comprensivo A. Manzoni — Rescaldina

(Cauza C-287/08) (1)

(Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare - Lipsă de legătură cu dreptul comunitar - Necompetența vădită a Curții)

(2009/C 69/26)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Tribunale ordinario di Milano

Părțile din acțiunea principală

Reclamante: Crocefissa Savia, Monica Maria Porcu, Ignazia Randazzo, Daniela Genovese, Mariangela Campanella

Pârâte: Ministero dell'Istruzione, dell'Università e della Ricerca, Direzione Didattica II Circolo — Limbiate, Úfficio Scolastico Regionale per la Lombardia, Direzione Didattica III Circolo — Rozzano, Direzione Didattica IV Circolo — Rho, Istituto Comprensivo — Castano Primo, Istituto Comprensivo A. Manzoni — Rescaldina

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Tribunale ordinario di Milano — Interpretarea articolului 6 alineatul (2) UE și a articolului 6 din Convenția europeană a drepturilor omului — Dreptul la un proces echitabil — Legislație națională care are efect retroactiv și care modifică condițiile din contractul de muncă privind salariul

Dispozitivul

Curtea de Justiție a Comunităților Europene este vădit necompetentă pentru a răspunde la întrebările adresate de Tribunale ordinario di Milano prin decizia din 16 iunie 2008.

(1) JO C 236, 13.9.2008.

21.3.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 69/16

Acțiune introdusă la 25 septembrie 2008 — Comisia Comunităților Europene/Republica Federală Germania

(Cauza C-424/08)

(2009/C 69/27)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: B. Schima și A. Sipos, agenți)

Pârâtă: Republica Federală Germania

Concluziile reclamantei

—

Constatarea că Republica Federală Germania nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 11 alineatul (1) litera (c) din Directiva 96/82/CE a Consiliului din 9 decembrie 1996 privind controlul asupra riscului de accidente majore care implică substanțe periculoase, prin faptul că autoritățile germane competente nu au elaborat planuri de urgență externe pentru toate entitățile cărora li se aplică dispozițiile articolului 9 din această directivă;

—	obligarea Republicii Federale Germania la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Articolul 11 alineatul (1) litera (c) din Directiva 96/82/CE impune statelor membre să garanteze că, pentru toate entitățile cărora li se aplică dispozițiile articolului 9 din această directivă, autoritățile competente elaborează un plan de urgență extern care să conțină măsurile ce trebuie luate în exteriorul entității. Este necesar ca aceste planuri de urgență externe să conțină nu numai informații cu privire la măsurile pentru acordarea de sprijin prin acțiuni interne și cu privire la măsurile pentru acțiuni externe de rezolvare a situației, ci și informații specifice publicului, referitoare la accident și la conduita pe care trebuie să o adopte. În plus, planurile de urgență trebuie să conțină, de exemplu, și informații pentru serviciile de urgență ale altor state membre în cazul în care se produce un accident major cu posibile consecințe transfrontaliere.

Obiectul prezentei acțiuni este constatarea că Republica Federală Germania nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 11 alineatul (1) litera (c) din Directiva 96/82/CE, prin faptul că nu a elaborat planuri de urgență externe pentru toate entitățile cărora li se aplică dispozițiile articolului 9 din această directivă.

21.3.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 69/16

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Landgericht Tübingen (Germania) la 15 octombrie 2008 — FGK Gesellschaft für Antriebsmechanik mbH/Notar Gerhard Schwenkel

(Cauza C-450/08)

(2009/C 69/28)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Landgericht Tübingen

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: FGK Gesellschaft für Antriebsmechanik mbH.

Pârât: Notar Gerhard Schwenkel

Beteiligte: Präsidentin des Landgerichts Tübingen

Întrebările preliminare

Directiva 69/335/CEE a Consiliului din 17 iulie 1969 privind taxele indirecte aplicate majorării capitalului (1) (astfel cum a fost modificată prin Directiva 85/303/CEE a Consiliului din 10 iunie 1985) trebuie interpretată în sensul că taxele aplicate de un notar funcționar pentru realizarea unui act care intră în domeniul de aplicare al Directivei 69/335 sunt considerate impozit în sensul acestei directive atunci când dispozițiile naționale aplicabile prevăd, pe de o parte, că funcția de notar poate fi exercitată și de funcționarii care sunt ei înșiși creditorii taxelor încasate în temeiul activității pe care o desfășoară și, pe de altă parte, că nicio fracțiune din taxele încasate pentru realizarea unui act privind o operațiune care intră în domeniul de aplicare al directivei nu este transferată statului prin efectul unei renunțări de aplicare generală?

(1) JO L 249, p. 25, Ediție specială, 09/vol. 1, p. 9.

21.3.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 69/16

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Hoge Raad der Nederlanden (Țările de Jos) la 23 octombrie 2008 — Don Bosco Onroerend Goed BV/Staatssecretaris van Financïen

(Cauza C-461/08)

(2009/C 69/29)

Limba de procedură: olandeza

Instanța de trimitere

Hoge Raad der Nederlanden

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Don Bosco Onroerend Goed BV

Pârât: Staatssecretaris van Financïen

Întrebările preliminare

Articolul 13 secțiunea B litera (g) coroborat cu articolul 4 alineatul (3) litera (a) din A șasea directivă (1) trebuie interpretat în sensul că este supusă la plata taxei livrarea unei clădiri care a fost parțial demolată având în vedere înlocuirea acesteia cu o nouă clădire ce urmează a fi construită?

Aspectul dacă ordinul de demolare a fost dat de către vânzătorul sau de către cumpărătorul clădirii și acesta și-a facturat costul acestei demolări are vreo incidență asupra răspunsului la prima întrebare având în vedere că livrarea nu este supusă la plata taxei decât dacă ordinul de demolare a fost dat de către vânzător și dacă acesta și-a facturat costul acestei demolări?

3)	Aspectul dacă planurile noii clădiri au fost realizate de către vânzătorul sau de către cumpărătorul clădirii are vreo incidență asupra răspunsului la prima întrebare având în vedere că livrarea nu este supusă la plata taxei decât dacă planurile noii clădiri au fost realizate de către vânzător?

În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare, taxa se aplică la orice livrare care are loc după momentul în care lucrările de demolare încep efectiv sau aceasta se aplică numai la livrările care au loc la un moment ulterior, în special la momentul în care demolarea a avansat în mod susbstanțial?

(1) Directiva 77/388/CEE: A șasea directivă a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri — sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare (JO L 145, p. 1).

21.3.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 69/17

Acțiune introdusă la 6 noiembrie 2008 — Comisia Comunităților Europene/Republica Austria

(Cauza C-477/08)

(2009/C 69/30)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: H. Støvlbæk și M. Adam, Bevollmächtigte)

Pârâtă: Republica Austria

Concluziile reclamantei

—

Constatarea faptului că prin neadoptarea integrală a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare în vederea transpunerii Directivei 2005/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoașterea calificărilor profesionale (1), sau în orice caz, prin necomunicarea integrală a acestor dispoziții, Republica Austria nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul directivei menționate;

—	obligarea Republicii Austria la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Termenul pentru transpunerea directivei a expirat la 20 octombrie 2007.

(1) JO L 255, p. 22, Ediție specială, 05/vol. 8, p. 3.

21.3.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 69/17

Recurs introdus la 18 noiembrie 2008 de Fornaci Laterizi Danesi SpA împotriva Ordonanței Tribunalului de Primă Instanță (Camera întâi) pronunțate la 9 septembrie 2008 în cauza T-224/08, Fornaci Laterizi Danesi SpA/Comisia Comunităților Europene

(Cauza C-498/08 P)

(2009/C 69/31)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Recurentă: Fornaci Laterizi Danesi SpA (reprezentanți: M. Salvi, L. de Nora, M. Manganiello, P. Rivetta, avocați)

Cealaltă parte în proces: Comisia Comunităților Europene

Concluziile recurentei

—	Anularea Ordonanței Tribunalului de Primă Instanță al Comunităților Europene (Camera întâi) din 9 septembrie 2008, pronunțată în cauza T-224/08, notificată prin fax la 12 septembrie 2008 și, în cazul în care se admite, trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului de Primă Instanță;

—	în subsidiar, așadar, în cazul netrimiterii spre rejudecare Tribunalului de Primă Instanță, admiterea concluziilor formulate de recurentă în judecata în primă instanță;

—	în orice caz, obligarea Comisiei la plata către recurentă a cheltuielilor de judecată efectuate în prezentul proces.

Motivele și principalele argumente

Eroare privind premisele de drept, motivare eronată, aplicare eronată a normei juridice în cauză, lipsa cercetării (articolul 230 al cincilea paragraf CE, articolele 249 CE și 254 CE, inclusiv în raport cu articolul 6 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale).

21.3.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 69/18

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Naczelny Sąd Administracyjny (Republica Polonă) la 28 noiembrie 2008 — Telekomunikacja Polska S.A. w Warszawie/Prezesowi Urzędu Komunikacji Elektronicznej

(Cauza C-522/08)

(2009/C 69/32)

Limba de procedură: polona

Instanța de trimitere

Naczelny Sąd Administracyjny

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Telekomunikacja Polska S.A. w Warszawie

Pârât: Prezes Urzędu Komunikacji Elektronicznej

Întrebările preliminare

Dreptul comunitar permite statelor membre să interzică tuturor întreprinderilor care furnizează servicii de telecomunicații condiționarea încheierii unui contract de furnizare de servicii de cumpărarea unui alt serviciu (vânzare legată) și, în special, o asemenea măsură depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor urmărite de directivele cuprinse în pachetul normativ privind telecomunicațiile (Directiva 2002/19/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind accesul la rețelele de comunicații electronice și la infrastructura asociată, precum și interconectarea acestora (1), Directiva 2002/20/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind autorizarea rețelelor și serviciilor de comunicații electronice (2), Directiva 2002/21/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind un cadru de reglementare comun pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice (3) și Directiva 2002/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind serviciul universal și drepturile utilizatorilor cu privire la rețelele și serviciile electronice de comunicații (4))?

În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare: în lumina dreptului comunitar, autoritatea națională este competentă să supravegheze respectarea interdicției prevăzute la articolul 57 alineatul (1) punctul 1 din Legea privind telecomunicațiile (Prawo Telekomunikacyjne) din 16 iulie 2004 (Dz. U. nr. 171, poziția 1800, cu modificările ulterioare)?

(1) JO L 108, 24.4.2004, p. 7, Ediție specială, 13/vol. 35, p. 169.

(2) JO L 108, 24.4.2004, p. 21, Ediție specială, 13/vol. 35, p. 183.

(3) JO L 108, 24.4.2002, p. 33, Ediție specială, 13/vol. 35, p. 195.

(4) JO L 108, 24.4.2002, p. 51, Ediție specială, 13/vol. 35, p. 213.

21.3.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 69/18

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Obersten Gerichtshof (Austria) la 4 decembrie 2008 — Mediaprint Zeitungs- und Zeitschriftenverlag GmbH & Co. KG/„Österreich”-Zeitungsverlag GmbH

(Cauza C-540/08)

(2009/C 69/33)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Obersten Gerichtshof

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Mediaprint Zeitungs- und Zeitschriftenverlag GmbH & Co. KG

Pârâtă:„Österreich”-Zeitungsverlag GmbH

Întrebările preliminare

O normă națională care interzice, în afară de excepțiile enumerate limitativ, anunțarea, oferirea sau acordarea de avantaje gratuite care însoțesc publicații periodice precum și anunțarea de avantaje gratuite aferente altor produse sau servicii, fără obligația de a verifica de la caz la caz caracterul înșelător, agresiv sau neloial al unei astfel de practici comerciale este contrară articolului 3 alineatul (1) și articolului 5 alineatul (5) din Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori și de modificare a Directivei 84/450/CEE a Consiliului, a Directivelor 97/7/CE, 98/27/CE și 2002/65/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European și al Consiliului („Directiva privind practicile comerciale neloiale”) (1) sau altor dispoziții din această directivă, chiar dacă norma națională în discuție urmărește nu numai protecția consumatorilor, ci și alte obiective care nu intră în domeniul de aplicare material al directivei citate anterior, cum ar fi, de exemplu, menținerea pluralismului presei sau protecția concurenților mai slabi?

În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare,

posibilitatea de a participa la un joc de noroc cu premii, legată de cumpărarea unui ziar, este o practică comercială neloială în sensul articolului 5 alineatul (2) din Directiva privind practicile comerciale neloiale pentru simplul motiv că această posibilitate de a participa la un joc de noroc reprezintă, cel puțin pentru o parte din publicul vizat, chiar dacă nu singurul motiv, în mod cert motivul determinant pentru cumpărarea ziarului?

(1) JO L 149, p. 22.

21.3.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 69/19

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Finanzgericht München (Germania) la 11 decembrie 2008 — British American Tobacco (Germany) GmbH/Hauptzollamt Schweinfurt

(Cauza C-550/08)

(2009/C 69/34)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Finanzgericht München

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: British American Tobacco (Germany) GmbH

Pârâtă: Hauptzollamt Schweinfurt

Întrebările preliminare

Articolul 5 alineatul (2) primul paragraf prima liniuță din Directiva 92/12/CEE a Consiliului din 25 februarie 1992 privind regimul general al produselor supuse accizelor și privind deținerea, circulația și monitorizarea acestor produse (1) trebuie interpretat în sensul că produsele necomunitare supuse accizelor și plasate sub regimul de perfecționare activă prevăzut la articolul 84 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 (Codul vamal) sunt considerate plasate sub regim de suspendare a accizelor și atunci când produsele respective sunt fabricate în regim de perfecționare activă din produse la care nu se aplică accize și numai după importarea acestora din urmă, astfel încât, în conformitate cu considerentul al cincisprezecelea al Directivei 92/12/CEE, în ceea ce privește circulația produselor menționate nu este necesară utilizarea documentului de însoțire.

În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare:

Articolul 15 alineatul (4) din Directiva 92/12/CEE trebuie interpretat în sensul că dovada preluării de către destinatar a produselor supuse accizelor poate fi administrată și în alt mod decât prin intermediul documentului de însoțire menționat la articolul 18 din Directiva 92/12/CEE?

(1) JO L 76, p. 1, Ediție specială, 09/vol. 1, p. 129.

21.3.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 69/19

Recurs introdus la 16 decembrie 2008 de Powerserv Personalservice GmbH, fosta Manpower Personalservice GmbH împotriva Hotărârii pronunțate de Tribunalul de Primă Instanță (Camera a cincea) la 15 octombrie 2008 în cauza T-405/05 — Powerserv Personalservice GmbH/Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

(Cauza C-553/08 P)

(2009/C 69/35)

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurentă: Powerserv Personalservice GmbH, fosta Manpower Personalservice GmbH (reprezentant: B. Kuchar, Rechtsanwältin)

Celelalte părți în proces: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale), Manpower Inc.

Concluziile recurentei

—	Anularea deciziei atacate a Tribunalului de Primă Instanță din 15 octombrie 2008, T-405/05 și anularea mărcii comunitare 76059 pentru toate produsele și serviciile desemnate;

—	anularea deciziei atacate a Tribunalului de Primă Instanță din 15 octombrie 2008, T-405/05 în măsura în care aceasta se întemeiază pe neprezentarea dovezii privind dobândirea caracterului distinctiv al mărcii comunitare nr. 76059 și trimiterea cauzei Tribunalului de Primă Instanță spre rejudecare;

—	în orice caz, obligarea OAPI și titularului mărcii comunitare să suporte propriile cheltuieli, precum și să plătească cheltuielile efectuate de reclamantă în cauzele care s-au aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, al Tribunalului de Primă Instanță și al Curții.

Motivele și principalele argumente

Prezentul recurs este îndreptat împotriva Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță care a respins acțiunea în anulare introdusă de reclamantă împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (denumită în continuare „OAPI”) din 22 iulie 2005 referitoare la cererea de anulare a mărcii comunitare „MANPOWER”. Tribunalul s-a pronunțat în sensul că marca comunitară „MANPOWER” pentru produsele și serviciile înregistrate este descriptivă numai în Regatul Unit, în Irlanda, în Germania și în Austria și a menținut decizia camerei de recurs potrivit căreia marca vizată a dobândit caracter distinctiv prin utilizare în țările în care aceasta este descriptivă.

Motivele invocate în susținerea recursului se întemeiază pe încălcarea dispozițiilor coroborate ale articolului 51 alineatele (1) litera (a) și (2) și ale articolului 7 alineatele (1) litera (c) și (3) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară.

Contrar aprecierii Tribunalului, semnul „MANPOWER” este– astfel cum în mod întemeiat a reținut camera de recurs a OAPI — descriptiv și în Țările de Jos, în Suedia, în Danemarca și în Finlanda, precum și în toate celelalte state membre ale Comunității înainte de 1 mai 2004. Dacă Tribunalul ar fi ținut cont de faptul că, potrivit unei statistici a Comisiei Europene, 47 % dintre persoanele în discuție de pe teritoriul Comunității vorbesc engleză, acesta ar fi trebuit să concluzioneze că marca verbală „MANPOWER” este descriptivă, nu doar în Germania și în Austria, ci și în alte state membre ale Uniunii Europene, în special în Țările de Jos, în Suedia, în Finlanda și în Danemarca. În ceea ce privește celelalte state membre ale Comunității înainte de 1 mai 2004, Tribunalul nu a recunoscut nici faptul că, datorită școlarizării obligatorii din fiecare dintre aceste state membre, procentul relevant al populației are cunoștințe suficiente de engleză ca să poată înțelege un vocabular de bază, cum ar fi cuvinte ca „MANN” și „POWER”, și de asemenea să perceapă termenul „MANPOWER” ca fiind descriptiv în ceea ce privește produsele și serviciile titularului mărcii. Cu toate acestea, Tribunalul nu doar omite să justifice rațiunea pentru care nu se recunoaște că populația din afara Regatului Unit și a Irlandei deține cunoștințe, fie chiar de bază, de limbă engleză, dar încalcă și propria jurisprudență, potrivit căreia se recunoaște că populația din afara Regatului Unit și a Irlandei are cunoștințe de bază de limbă engleză cât privește percepția unei mărci.

În ceea ce privește dovada dobândirii caracterului distinctiv prin utilizare, Tribunalul a săvârșit o eroare de drept în măsura în care, raportat la decizia camerei de recurs, a extins publicul relevant fără să reevalueze dovezile prezentate cu privire la dobândirea caracterului distinctiv. Chiar dacă s-ar admite că Tribunalul s-a pronunțat în mod corect în sensul că dovada notorietății era necesară numai în ceea ce priveștte Regatul Unit, Irlanda, Germania și Austria, acesta ar fi trebuit, având în vedere extinderea publicului, să anuleze decizia camerei de recurs cu privire la acest aspect și să trimită cauza acesteia spre rejudecare. De asemenea, Tribunalul a confirmat în mod greșit opinia camerei de recurs referitoare la un „efect de extindere” al eventualei notorietăți a mărcii verbale vizate dinspre Regatul Unit spre Irlanda, neputându-se invoca o „extindere” a notorietății unei mărci nici de la un stat membru la altul, nici de la un produs sau un serviciu către un al produs sau serviciu.

21.3.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 69/20

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Bundesverwaltungsgericht (Germania) la 19 decembrie 2009 — Müller Fleisch GmbH/Land Baden-Württemberg

(Cauza C-562/08)

(2009/C 69/36)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesverwaltungsgericht

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Müller Fleisch GmbH

Pârât: Land Baden-Württemberg

Parte interesată: Vertreter des Bundesinteresses beim Bundesverwaltungsgericht

Întrebarea preliminară

Articolul 6 alineatul (1), coroborat cu capitolul A partea I din anexa III la Regulamentul (CE) nr. 999/2001 (1), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) al Comisiei nr. 1248/2001 (2) din 22 iunie 2001, trebuie interpretat în sensul că se opune obligației de testare a tuturor bovinelor de peste 24 de luni, astfel cum a fost instituită prin BSE — Untersuchungsverordnung (reglementarea germană privind testul ESB) din 1 decembrie 2000 (BGBl I, p. 1659), modificat prin Regulamentul din 25 ianuarie 2001 (BGBl I, p. 164)?

(1) Regulamentul (CE) nr. 999/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 mai 2001 de stabilire a unor reglementări pentru prevenirea, controlul și eradicarea anumitor forme transmisibile de encefalopatie spongiformă (JO L 147, p. 1, Ediție specială 03/vol. 37, p. 213).

(2) Regulamentul (CE) nr. 1248/2001 al Comisiei din 22 iunie 2001 de modificare a anexelor III, X, XI la Regulamentul (CE) nr. 999/2001 al Parlamentului European și al Consiliului privind supravegherea epidemiologică și testarea encefalopatiei spongiforme transmisibile (JO L 147, p. 1, Ediție specială 03/vol. 38, p. 64).

21.3.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 69/21

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Juzgado Contencioso-Administrativo de Granada (Spania) la 18 decembrie 2008 — Carlos Sáez Sánchez și Patricia Rueda Vargas/Junta de Andalucía și Manuel Jalón Morente și alții

(Cauza C-563/08)

(2009/C 69/37)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Juzgado Contencioso-Administrativo de Granada

Părțile din acțiunea principală

Reclamanți: Carlos Sáez Sánchez și Patricia Rueda Vargas

Pârâți: Junta de Andalucía și Manuel Jalón Morente și alții

Întrebarea preliminară

Articolele 2.3 și 2.4 din Legea statală 16/1997 din 25 aprilie 1997 privind serviciile farmaceutice, în măsura în care stabilesc limitele teritoriale și demografice pentru deschiderea de farmacii, sunt contrare articolului 43 CE, prin faptul că reprezintă un sistem de limitare al numărului de farmacii diproporționat, chiar contraproductiv, în raport cu obiectivul de aprovizionare adecvată cu medicamente a teritoriului respectiv?

21.3.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 69/21

Recurs introdus la 18 decembrie 2008 de SGL Carbon AG împotriva Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera a cincea) pronunțate la 8 octombrie 2008 în cauza T-68/04, SGL Carbon AG/Comisia Comunităților Europene

(Cauza C-564/08 P)

(2009/C 69/38)

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurentă: SGL Carbon AG (reprezentanți: M. Klusmann și K. Beckmann, avocați)

Cealaltă parte în proces: Comisia Comunităților Europene

Concluziile recurentei

—	Anularea Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera a cincea) pronunțate la 8 octombrie 2008 în cauza T-68/04 (SGL Carbon AG/Comisia);

—	reducerea în mod adecvat a amenzii aplicate reclamantei în articolul 2 din decizia atacată a Comisiei din 3 decembrie 2003;

—	în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului de Primă Instanță.

—	obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Obiectul prezentului recurs este reprezentat de Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță prin care a fost respinsă acțiunea recurentei formulată împotriva Deciziei 2004/420/CE a Comisiei din 3 decembrie 2003 referitoare la o înțelegere pe piața produselor pe bază de carbon și de grafit pentru aplicații electrice și mecanice.

Recurenta își întemeiază recursul pe două motive, și anume pe încălcarea dreptului comunitar de către Tribunal și pe un viciu de procedură.

Prin intermediul primului motiv, recurenta reproșează Tribunalului că a comis o eroare de drept prin neluarea în considerare a argumentării sale prezentate în primă instanță, cu privire la includerea eronată a cifrelor de afaceri captive în volumele piețelor utilizate pentru stabilirea cuantumurilor de pornire ale amenzilor. În plus, aceasta contestă mărirea disproporționată din punct de vedere al dreptului material a cuantumului de pornire care i-a fost aplicat, invocând o încălcare a principiului nediscriminării și a principiului proporționalității, precum și o încălcare a articolului 253 CE.

Prin intermediul celui de al doilea motiv, recurenta invocă o eroare de apreciere în stabilirea cuantumului de pornire al amenzii care i s-a aplicat și care depășește puterea de apreciere a Tribunalului. Astfel, potrivit recurentei, Tribunalul a încălcat de asemenea principiul nediscriminării și principiul proporționalității. Recurenta susține că, în ceea ce privește problema unei stabiliri forfetare admisibile a amenzilor în funcție de categoriile de cote de piață, Tribunalul s-a îndepărtat de la propria jurisprudență în dauna reclamantei, fără a prezenta o motivare juridică. În timp ce în hotărâri anterioare similare a considerat categoriile de cote de piață, respectiv „segmentele” de o valoare maximă de 5 % ca adecvate, în prezenta cauză, Tribunalul s-a întemeiat pe categorii de cote de piață de 10 %, ceea ce o dezavantajează în mod decisiv pe recurentă în calitate de întreprindere aflată la limita inferioară a categoriei din care face parte.

21.3.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 69/21

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Rechtbank Assen (Țările de Jos) la 22 decembrie 2008 — 1. Combinatie Spijker Infrabouw/de Jonge Konstruktie 2. van Spijker Infrabouw BV 3. de Jonge Konstruktie BV/Provincie Drenthe

(Cauza C-568/08)

(2009/C 69/39)

Limba de procedură:olandeza

Instanța de trimitere

Rechtbank Assen

Părțile din acțiunea principală

Reclamanți:

1.	Combinatie Spijker Infrabouw/de Jonge Konstruktie

2.	van Spijker Infrabouw BV

3.	de Jonge Konstruktie

Pârât: Provincie Drenthe

Întrebările preliminare

Articolul 1 alineatele (1) și (3) și articolul 2 alineatele (1) și (6) din Directiva 89/665/CEE (1) trebuie interpretate în sensul că sunt compatibile cu un sistem în care protecția juridică, pe care instanța națională trebuie să o garanteze în litigiile privind atribuirea contractelor de achiziții publice de drept european, a devenit mai dificilă din cauza faptului că, în acest sistem, în care atât instanța administrativă, cât și cea civilă pot avea competență în ceea ce privește aceeași decizie și efectele acesteia, aceste instanțe pot pronunța decizii paralele incompatibile?

b)	In acest context, este legal ca instanța administrativă să fie obligată să se limiteze la a se pronunța asupra deciziei de atribuire a contractului și, în cazul unui răspuns afirmativ, pentru care motiv și în ce condiții?

În acest context, este legal ca Algemene wet bestuursrecht, care reglementează în general acțiunile cu care este sesizată instanța administrativă, nu permite sesizarea acesteia atunci când este vorba despre decizii privind încheierea unui contract de achiziții publice de lucrări de către autoritatea contractantă și unul dintre ofertanți și, în cazul unui răspuns afirmativ, pentru care motiv și în ce condiții?

d)	Răspunsul la a doua întrebare prezintă importanță în această privință?

Articolul 1 alineatele (1) și (3) și articolul 2 alineatele (1) și (6) din Directiva 89/665/CEE trebuie interpretate în sensul că se opun unui sistem în care, pentru a obține repede o decizie, singura procedură disponibilă este acea care se caracterizează prin faptul că, în principiu, are ca obiect să permită adoptarea cu celeritate a unei măsuri obligatorii, avocații nu au dreptul să își exprime opinia, probele nu pot fi, în principiu, administrate în scris iar dispozițiile legale privind probele nu sunt aplicabile?

b)	În cazul unui răspuns negativ, același răspuns este valabil și în cazul în care hotărârea pronunțată nu conduce la stabilire definitivă a raporturilor juridice și nu face parte dintr-un proces decizional cu valoare de lucru judecat?

c)	Are importanță faptul că hotărârea pronunțată creează obligații numai în sarcina părților, deși ar putea exista și alte părți interesate?

Este compatibil cu Directiva 89/665/CEE faptul că un judecător delegat cu luarea măsurilor provizorii obligă autoritatea contractantă să adopte o decizie de atribuire a unui contract de achiziții publice care, în cursul judecării pe fond ulterioare, este declarată incompatibilă cu dispozițiile privind achizițiile publice din dreptul european?

a)	În cazul unui răspuns negativ la întrebarea anterioară, autoritatea contractantă trebuie considerată răspunzătoare în această privință și, în cazul unui răspuns afirmativ, în ce sens?

a)	Același răspuns este valabil și în cazul în care la acea întrebare se răspunde în sens afirmativ?

b)	În cazul în care acea autoritate contractantă ar trebui să repare prejudiciul, dreptul comunitar stabilește criterii în baza cărora acest prejudiciu trebuie constatat și evaluat și, în cazul unui răspuns afirmativ, care sunt aceste criterii?

c)	În cazul în care autoritatea contractantă nu poate fi considerată răspunzătoare, dreptul comunitar permite desemnarea unei alte persoane responsabile și în care temei?

5)	În cazul în care, în temeiul dreptului național și/sau al răspunsurilor date la întrebările de mai sus, este imposibil sau extrem de dificil în practică să se stabilească cui îi revine răspunderea, ce trebuie să facă instanța națională?

(1) Directiva Consiliului din 21 decembrie 1989 privind coordonarea actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind aplicarea procedurilor care vizează căile de atac față de atribuirea contractelor de achiziții publice de produse și a contractelor publice de lucrări, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2007/66/CE (89/665/CEE) (JO L 395, p. 33, Ediție specială, 06/vol. 1, p. 237).

21.3.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 69/22

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Oberster Gerichtshof (Austria) la 22 decembrie 2008 — Internetportal und Marketing GmbH/Richard Schlicht

(Cauza C-569/08)

(2009/C 69/40)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Oberster Gerichtshof

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Internetportal und Marketing GmbH

Pârât: Richard Schlicht

Întrebările preliminare

Articolul 21 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 874/2004 al Comisiei din 28 aprilie 2004 de stabilire a normelor de politică publică privind punerea în aplicare și funcțiile domeniului de nivel „.eu” și a principiilor de înregistrare (1) trebuie interpretat în sensul că, potrivit acestei dispoziții, există un drept inclusiv:

a)	în cazul în care o marcă a fost înregistrată numai pentru a se putea solicita, în cursul primei părți a înregistrării pe etape, înregistrarea unui domeniu care corespunde unei denumiri generice — preluate din limba germană — fără intenția de a fi utilizată pentru produse sau servicii?

în cazul în care o marcă pe baza căreia a fost înregistrat domeniul și care corespunde unei denumiri generice — preluate din limba germană — se îndepărtează de numele de domeniu în măsura în care conține caractere speciale care au fost eliminate din numele de domeniu, deși acesta ar fi putut fi exprimat prin caractere normale, și că eliminarea acestora are drept efect posibilitatea diferențierii numelui de domeniu față de marcă fără a se crea un risc de confuzie?

2)	Articolul 21 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 874/2004 trebuie interpretat în sensul că interesul legitim există numai în cazurile prevăzute la articolul 21 alineatul (2) literele (a)-(c)?

În cazul unui răspuns negativ la această întrebare:

3)	În sensul articolului 21 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 874/2004, există un interes legitim și în cazul în care titularul numelui de domeniu care corespunde unei denumiri generice — preluate din limba germană — intenționează să îl utilizeze pentru un site internet tematic?

În cazul unui răspuns afirmativ la prima și la a treia întrebare:

4)	Articolul 21 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 874/2004 trebuie interpretat în sensul că numai împrejurările enumerate la literele (a)-(e) ale acestei dispoziții se află la originea relei-credințe, potrivit articolului 21 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 874/2004?

În cazul unui răspuns negativ la această întrebare:

În sensul articolului 21 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 874/2004, se poate de asemenea considera că există rea-credință în cazul în care numele de domeniu a fost înregistrat în cursul primei părți a înregistrării pe etape pe baza unei mărci ce corespunde unei denumiri generice — preluate din limba germană — marcă pe care titularul numelui de domeniu a dobândit-o numai pentru a putea solicita înregistrarea numelui de domeniu în cursul primei părți a înregistrării pe etape și pentru a devansa astfel alte persoane interesate și, prin urmare, în orice ipoteză, și pe titularii drepturilor asupra mărcii?

(1) JO L 162, p. 40, Ediție specială, 13/vol. 45, p. 71.

21.3.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 69/23

Acțiune introdusă la 29 decembrie 2008 — Comisia Comunităților Europene/Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord

(Cauza C-582/08)

(2009/C 69/41)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: R. Lyal, M. Afonso, agenți)

Pârât: Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord

Concluziile reclamantei

—

Constatarea faptului că, prin refuzul de a recupera taxa plătită în amont pentru anumite operațiuni efectuate de persoane impozabile care nu sunt stabilite pe teritoriul Comunității Europene, Regatul Unit nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolelor 169, 170 și 171 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (1) și al articolului 2 alineatul (1) din A treisprezecea directivă 86/560/CEE a Consiliului din 17 noiembrie 1986 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri (2) — Sisteme de restituire a taxei pe valoarea adăugată persoanelor impozabile care nu sunt stabilite pe teritoriul Comunității;

—	obligarea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Comisia susține că articolul 2 alineatul (1) din A treisprezecea directivă nu poate fi interpretat ca excluzând rambursarea TVA-ului perceput pe produsele și serviciile utilizate pentru operațiunile de asigurare și financiare menționate la articolul 17, alineatul (3) litera (c) din A șasea directivă TVA (3). Comisia consideră, prin urmare, că reglementarea Regatului Unit este contrară dreptului comunitar în măsura în care aceasta refuză dreptul la rambursarea acelui TVA persoanelor impozabile care nu sunt stabilite pe teritoriul Comunității Europene.

(1) JO L 347, p. 1, Ediție specială, 09/vol. 3, p. 7.

(2) JO L 326, p. 40, Ediție specială, 09/vol. 1, p. 81.

(3) JO L 145, p. 1, A șasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri — sistemul comun de taxă pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare.

21.3.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 69/24

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Conseil d'État (Franța) la 2 ianuarie 2009 — Centre d'exportation du livre français (CELF), Ministre de la culture et de la communication/Société internationale de diffusion et d'édition

(Cauza C-1/09)

(2009/C 69/42)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Conseil d'État

Părțile din acțiunea principală

Reclamanți: Centre d'exportation du livre français (CELF), Ministre de la culture et de la communication

Pârâtă: Société internationale de diffusion et d'édition.

Întrebările preliminare

Instanța națională poate suspenda judecarea cauzei în ceea ce privește obligația de a restitui un ajutor de stat până când Comisia Comunităților Europene adoptă o decizie definitivă privind compatibilitatea ajutorului cu dispozițiile care reglementează piața comună, atunci când instanța comunitară a anulat prima decizie a Comisiei prin care acest ajutor a fost declarat compatibil?

Adoptarea de către Comisie a trei decizii prin care ajutorul a fost declarat compatibil piața comună, înainte ca aceste decizii să fie anulate de Tribunalul de Primă Instanță al Comunităților Europene, poate constitui o circumstanță excepțională care să determine instanța națională să limiteze obligația de recuperare a ajutorului?

21.3.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 69/24

Acțiune introdusă la 9 ianuarie 2009 — Comisia Comunităților Europene/Regatul Belgiei

(Cauza C-6/09)

(2009/C 69/43)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: V. Peere și P. Dejmek, agenți)

Pârât: Regatul Belgiei

Concluziile reclamantei

—

Constatarea faptului că prin neadoptarea tuturor actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma Directivei 2005/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 octombrie 2005 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor și finanțării terorismului (1) și, în orice caz, prin necomunicarea acestora Comisiei, Regatul Belgiei nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul acestei directive;

—	obligarea Regatului Belgiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Termenul pentru transpunerea Directivei 2005/60/CE a expirat la 15 decembrie 2007. Or, la data introducerii prezentei acțiuni, pârâtul nu luase încă toate măsurile necesare pentru transpunerea directivei sau, în orice caz, nu le comunicase Comisiei.

(1) JO L 309, p. 15, Ediție specială, 09/vol. 2, p. 214.

21.3.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 69/24

Acțiune introdusă la 9 ianuarie 2009 — Comisia Comunităților Europene/Regatul Belgiei

(Cauza C-7/09)

(2009/C 69/44)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: C. Cattabriga și J. Sénéchal, agenți)

Pârât: Regatul Belgiei

Concluziile reclamantei

—

Constatarea faptului că, prin neadoptarea tuturor actelor cu putere de lege sau a actelor administrative necesare pentru a se conforma Directivei 2006/86/CE din 24 octombrie 2006 de punere în aplicare a Directivei 2004/23/CE a Parlamentului European și a Consiliului cu privire la cerințele de trasabilitate, notificarea reacțiilor și a incidentelor adverse grave, precum și la anumite cerințe tehnice pentru codificarea, prelucrarea, conservarea, stocarea și distribuirea țesuturilor și a celulelor umane (1), sau, în orice caz, prin necomunicarea acestora Comisiei, Regatul Belgiei nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul acestei directive.

—	obligarea Regatului Belgiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Termenul de transpunere a Directivei 2006/86/CE, mai puțin a articolului 10 din cadrul acesteia, a expirat la 1 septembrie 2007. Or, la data introducerii prezentei acțiuni, pârâtul nu adoptase măsurile necesare pentru a transpune directiva sau, în orice caz, nu le comunicase Comisiei.

(1) JO L 294, p. 32, Ediție specială, 15/vol. 17, p. 150.

21.3.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 69/25

Acțiune introdusă la 9 ianuarie 2009 — Comisia Comunităților Europene/Regatul Belgiei

(Cauza C-8/09)

(2009/C 69/45)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: C. Cattabriga și J. Sénéchal, agenți)

Pârât: Regatul Belgiei

Concluziile reclamantei

—

Constatarea faptului că, prin neadoptarea actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma Directivei 2006/17/CE a Comisiei din 8 februarie 2006 de aplicare a Directivei 2004/23/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind anumite cerințe tehnice referitoare la donarea, obținerea și controlul țesuturilor și al celulelor de origine umană (1) sau, în orice caz, prin necomunicarea acestora Comisiei, Regatul Belgiei nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul acestei directive;

—	obligarea Regatului Belgiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Termenul pentru transpunerea Directivei 2006/17/CE a expirat la 1 noiembrie 2006. Or, la data introducerii prezentei acțiuni, pârâta nu luase încă măsurile necesare pentru a transpune directiva sau, în orice caz, nu le comunicase Comisiei.

(1) JO L 38, p. 40.

21.3.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 69/25

Acțiune introdusă la 9 ianuarie 2009 — Comisia Comunităților Europene/Regatul Belgiei

(Cauza C-9/09)

(2009/C 69/46)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: C. Cattabriga și J. Sénéchal, agenți)

Pârât: Regatul Belgiei

Concluziile reclamantei

—

Constatarea faptului că, prin neadoptarea actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma Directivei 2004/23/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind stabilirea standardelor de calitate și securitate pentru donarea, obținerea, controlul, prelucrarea, conservarea, stocarea și distribuirea țesuturilor și a celulelor umane (1) sau, în orice caz, prin necomunicarea acestora Comisiei, Regatul Belgiei nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul acestei directive;

—	obligarea Regatului Belgiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Termenul pentru transpunerea Directivei 2004/23/CE a expirat la 7 aprilie 2006. Or, la data introducerii prezentei acțiuni, pârâta nu luase încă măsurile necesare pentru a transpune directiva sau, în orice caz, nu le comunicase Comisiei.

(1) JO L 102, p. 48, Ediție specială, 15/vol. 11, p. 129.

21.3.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 69/25

Acțiune introdusă la 12 ianuarie 2009 — Comisia Comunităților Europene/Republica Cehă

(Cauza C-15/09)

(2009/C 69/47)

Limba de procedură: ceha

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: M. van Beek, L. Jelínek, agenți)

Pârâtă: Republica Cehă

Concluziile reclamantei

—

Constatarea faptului că, prin neadoptarea tuturor actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma Directivei 2004/113/CE (1) a Consiliului din 13 decembrie 2004 de aplicare a principiului egalității de tratament între femei și bărbați privind accesul la bunuri și servicii și furnizarea de bunuri și servicii, sau, în orice caz, prin necomunicarea acestora Comisiei, Republica Cehă nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 17 din directivă;

—	obligarea Republicii Cehe la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Termenul pentru transpunerea directivei în dreptul intern a expirat la 21 decembrie 2007.

(1) JO L 373, p. 37, Ediție specială, 5/vol. 07, p. 135.

21.3.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 69/26

Acțiune introdusă la 14 ianuarie 2009 — Comisia Comunităților Europene/Republica Federală Germania

(Cauza C-17/09)

(2009/C 69/48)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: B. Schima și C. Zadra, agenți)

Pârâtă: Republica Federală Germania

Concluziile reclamantei

—

Constatarea faptului că, prin atribuirea de către orașul Bonn și Müllverwertungsanlage Bonn GmbH a unui contract de achiziții publice de servicii privind eliminarea deșeurilor biodegradabile și vegetale fără organizarea unei proceduri formale europene de atribuire a unui contract, Republica Federală Germania nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 8 în coroborare cu titlurile III-VI ale Directivei 92/50/CEE a Consiliului din 18 iunie 1992 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de servicii (1);

—	obligarea Republicii Federale Germania la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Obiectul prezentei acțiuni este reprezentat de un contract de prestare de servicii cu titlu oneros privind eliminarea deșeurilor biodegradabile și vegetale, încheiat între orașul Bonn și Müllverwertungsanlage Bonn GmbH (denumită în continuare MVA GmbH), pe de o parte, și societatea privată de eliminare a deșeurilor EVB Entsorgung und Verwertung Bonn GmbH & Co. KG (denumită în continuare EVB), pe de altă parte. MVA GmbH este o întreprindere de stat al cărei capital este deținut în proporție de 93,46 % de către Stadtwerke Bonn GmbH — o filială deținută în proporție de 100 % de orașul Bonn — și în proporție de 6,54 % direct de orașul Bonn. Prin acest contract, EVB se angajează, pe de o parte, să preia deșeuri menajere, să le supună unei sortări prealabile și să le predea în scopul eliminării prin instalația de valorificare a deșeurilor din Bonn și, pe de altă parte, să elimine în cadrul instalațiilor sale de compostare deșeuri biodegradabile și vegetale de pe teritoriul orașului Bonn contra unui cost anual de 6 milioane DEM.

Deși contractul de eliminare a deșeurilor în cauză constituie un contract de achiziții publice în sensul articolului 1 litera (a) din Directiva 92/50/CEE, acesta ar fi fost încheiat direct cu EVB, fără organizarea unei proceduri formale europene de atribuire a unui contract și fără cerere de ofertă europeană. Contractul ar avea ca obiect prestarea de servicii de eliminare a deșeurilor în sensul categoriei 16 din anexa I A la directiva menționată și, în această privință, ar depăși în mod considerabil valorile prag pentru aplicarea directivei.

Contrar opiniei guvernului german, nu ar putea prezenta importanță chestiunea dacă, în afara serviciilor de compostare, contractul cuprinde și alte servicii, prestate de oraș sau de MVA în contul EVB. Dimpotrivă, aspectul determinant este acela că prin contract se stabilesc obligații juridice în sarcina EVB, în raport cu orașul, de prestare a unor servicii de compostare contra cost. În plus, nu s-ar putea susține că prestațiile de compostare reprezintă un aspect accesoriu neglijabil al contractului, întrucât aceste prestații sunt unul din elementele centrale ale conceptului negociat de părți și, din punct de vedere economic, o parte importantă a volumului prestațiilor schimbate.

Comisia nu ar putea subscrie nici susținerii guvernului german în sensul că orașul Bonn ar fi fost îndreptățit, în temeiul articolului 11 alineatul (3) litera (b) din Directiva 92/50 CEE, să atribuie serviciile de compostare conform procedurii negociate, fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare. Potrivit jurisprudenței Curții, respectiva dispoziție a directivei ar fi de strictă interpretare, iar sarcina probei existenței circumstanțelor excepționale care justifică excepția ar reveni celui care dorește să se prevaleze de aceasta. Întrucât guvernul german nu ar fi expus în mod circumstanțiat faptul că EVB este titularul unui drept exclusiv de prestare a serviciilor de compostare în cauză și temeiul juridic al unui astfel de drept, nu s-ar putea admite că sunt îndeplinite condițiile de aplicare a excepției prevăzute la articolul 11 alineatul (3) litera (b) din Directiva 92/50/CEE.

(1) JO L 209, p. 1, Ediție specială, 06/vol. 2, p. 50.

21.3.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 69/27

Acțiune introdusă la 14 ianuarie 2009 — Comisia Comunităților Europene/Regatul Spaniei

(Cauza C-18/09)

(2009/C 69/49)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: K. Simonsson și L. Lozano Palacios, agenți)

Pârât: Regatul Spaniei

Concluziile reclamantei

—

Constatarea faptului că, prin menținerea în vigoare a Legii 48/2003 din 26 noiembrie privind regimul economic și prestările de servicii ale porturilor de interes general, și în special a articolului 24 alineatul (5) și a articolului 27 alineatele (1), (2) și (4) din această lege, care stabilesc un sistem de facilități și de scutiri de la plata taxelor portuare, Regatul Spaniei nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul dreptului comunitar și, în particular, al articolului 1 din Regulamentul (CEE) nr. 4055/86 (1) al Consiliului din 22 decembrie 1986 de aplicare a principiului libertății de a presta servicii în transporturile maritime între state membre și între state membre și țări terțe

—	obligarea Regatului Spaniei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Legislația spaniolă stabilește o serie de scutiri și facilități privind taxele portuare. Aceste scutiri și facilități se acordă în funcție de porturile de origine și de destinație ale navelor și au drept consecință aplicarea unor tarife mai avantajoase, în primul rând, traficului între arhipelagurile spaniole sau cu Ceuta și Melilla, în al doilea rând, traficului între aceste porturi și porturi din Uniunea Europeană și, în al treilea rând, între porturile Uniunii Europene. Această legislație este, prin urmare, discriminatorie în opinia Comisiei.

Regatul Spaniei, care invocă situarea geografică specifică a porturilor în cauză, nu a justificat necesitatea și nici proporționalitatea măsurii. Deși Regatul Spaniei s-a angajat să modifice legislația în cauză, Comisia nu are cunoștință despre adoptarea niciunei legi care să pună capăt încălcării.

(1) JO L 378, p. 1, Ediție specială, 06/vol. 1, p. 173.

21.3.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 69/27

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Högsta domstolen la 19 ianuarie 2009 — Djurgården-Lilla Värtans Miljöskyddsförening/AB Fortum Värme samägt med Stockholms stad

(Cauza C-24/09)

(2009/C 69/50)

Limba de procedură: suedeza

Instanța de trimitere

Högsta domstolen

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Djurgården-Lilla Värtans Miljöskyddsförening

Pârâtă: AB Fortum Värme samägt med Stockholms stad

Întrebările preliminare

Articolul 10a din Directiva 85/337/CEE (1) — potrivit căruia membrii publicului interesat au, în anumite condiții, acces la o cale de atac în fața unei instanțe judiciare sau unui organism independent sau imparțial instituit în conformitate cu legea, prin care este contestată legalitatea de fond sau de procedură a unei decizii — presupune că există deopotrivă o cerință conform căreia publicul interesat are dreptul de a formula acțiune în justiție împotriva unei decizii pronunțate de o instanță cu privire la o procedură de autorizare în cazul în care publicul respectiv a avut posibilitatea de a participa la analiza aspectelor cu care a fost sesizată instanța menționată și de a-și face cunoscut punctul de vedere în fața acesteia?

În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare, articolul 1 alineatul (2), articolul 6 alineatul (4) și articolul 10a din Directiva 85/337/CEE trebuie interpretate în sensul că pot fi impuse prin legislația națională o serie de alte cerințe cât privește publicul interesat menționat la articolul 6 alineatul (4), pe de o parte, și la articolul 10a, pe de altă parte, ceea ce ar avea drept consecință faptul că o asociație locală de protecție a mediului, care are dreptul să participe la procesul decizional prevăzut la articolul 6 alineatul (4) în ceea ce privește un proiect care poate avea un impact semnificativ asupra mediului într-o zonă în care asociația este activă, nu dispune de acces la o cale de atac vizată de articolul 10a din Directiva 85/337/CEE, în măsura în care numărul membrilor acesteia este inferior numărului minim prevăzut în dreptul intern?

Articolul 15a din Directiva 96/61/CE (2) — potrivit căruia membrii publicului interesat au, în anumite condiții, acces la o cale de atac în fața unei instanțe judiciare sau unui organism independent sau imparțial instituit în conformitate cu legea, prin care este contestată legalitatea de fond sau de procedură a unei decizii — presupune că există deopotrivă o cerință conform căreia publicul interesat are dreptul de a formula acțiune în justiție împotriva unei decizii pronunțate de o instanță cu privire la o procedură de autorizare în cazul în care publicul respectiv a avut posibilitatea de a participa la analiza aspectelor cu care a fost sesizată instanța menționată și de a-și face cunoscut punctul de vedere în fața acesteia?

În cazul unui răspuns afirmativ la a treia întrebare, articolul 2 alineatul (14) și articolul 15a din Directiva 96/61/CE trebuie interpretate în sensul că pot fi impuse prin legislația națională o serie de alte cerințe cât privește accesul la justiție, ceea ce ar avea drept consecință faptul că o asociație locală de protecție a mediului, care are dreptul să participe la procesul decizional cu privire la un proiect care poate avea un impact semnificativ asupra mediului într-o zonă în care asociația este activă, nu dispune de acces la o cale de atac vizată de articolul 15a din Directiva 96/61/CE, în măsura în care numărul membrilor acesteia este inferior numărului minim prevăzut în dreptul intern?

(1) Directiva 85/337/CEE a Consiliului din 27 iunie 1985 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului (JO L 175, p. 40, Ediție specială, 15/vol. 1, p. 174).

(2) Directiva 96/61/CE a Consiliului din 24 septembrie 1996 privind prevenirea și controlul integrat al (JO L 257, p. 26, Ediție specială, 15/vol. 3, p. 183).

21.3.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 69/28

Acțiune introdusă la 21 ianuarie 2009 — Comisia Comunităților Europene/Republica Austria

(Cauza C-28/09)

(2009/C 69/51)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: P. Oliver, A. Alcover San Pedro și B. Schima, avocați)

Pârâtă: Republica Austria

Concluziile reclamantei

—	Constatarea faptului că, prin instituirea unei interdicții de circulație pe un tronson al autostrăzii A 12 pentru camioane cu o masă totală mai mare de 7,5 tone care transportă anumite produse, Republica Austria nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolelor 28 și 29 CE;

—	obligarea Republicii Austria la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Instituirea unei interdicții de circulație sectoriale pe autostrada A 12 pentru camioane cu o masă totală mai mare de 7,5 tone care transportă anumite produse ar constitui o măsură care produce efecte echivalente cu ale unei restricții cantitative și, prin urmare, nu ar fi compatibilă cu articolele 28 și 29 CE. Măsura în litigiu nu ar fi nici adecvată, nici necesară îmbunătățirii calității aerului pe autostrada A 12 întrucât aceasta nu urmărește un obiectiv precis și nu ia nicidecum în considerare măsuri mai puțin limitative, precum limitări permanente ale vitezei sau interzicerea circulației în funcție de nivelul emisiilor. În plus, pârâta nu ar fi demonstrat existența unei alternative adecvate la transportul rutier.

21.3.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 69/28

Acțiune introdusă la 30 ianuarie 2009 — Comisia Comunităților Europene/Republica Italiană

(Cauza C-42/09)

(2009/C 69/52)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: L. Lozano Palacios și E. Vesco, agenți)

Pârâtă: Republica Italiană

Concluziile reclamantei

—

Constatarea faptului că, prin neadoptarea actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma Directivei 2005/45/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoașterea reciprocă a brevetelor navigatorilor eliberate de statele membre și de modificare a Directivei 2001/25/CE (1) sau, în orice caz, prin necomunicarea acestora Comisiei, Republica Italiană nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 5 din această directivă;

—	obligarea Republicii Italiene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Termenul pentru transpunerea Directivei 2005/45/CE a expirat la 20 octombrie 2007.

(1) JO L 255, p. 160, Ediție specială, 05/vol. 8, p. 124.

21.3.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 69/29

Recurs introdus la 29 ianuarie 2009 de Republica Elenă împotriva Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera a opta) pronunțate la 19 noiembrie 2008 în cauza T-404/05, Republica Elenă/Comisia Comunităților Europene

(Cauza C-43/09 P)

(2009/C 69/53)

Limba de procedură: greaca

Părțile

Recurentă: Republica Elenă (reprezentanți: C. Meïdanis și M. Tassopoulou)

Cealaltă parte în proces: Comisia Comunităților Europene

Concluziile recurentei

—	Declararea prezentului recurs ca fiind admisibil și fondat;

—	anularea în tot a Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță al Comunităților Europene pronunțate la 19 noiembrie 2008, în cauza T-404/05, Republica Elenă/Comisia Comunităților Europene, care face obiectul prezentului recurs;

—	obligarea Comisiei Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prin Hotărârea din 19 noiembrie 2008, a cărei anulare este solicitată în cadrul prezentului recurs, Tribunalul de Primă Instanță al Comunităților Europene a respins acțiunea în tot.

În susținerea recursului împotriva hotărârii menționate, Republica Elenă invocă trei motive.

Prin primul motiv, recurenta susține că Tribunalul de Primă Instanță a interpretat și a aplicat în mod eronat dreptul comunitar în ceea ce privește competența ratione temporis a Comisiei de a introduce respectiva rectificare financiară și că hotărârea acestuia conține o motivare contradictorie.

Prin al doilea motiv, se invocă faptul că Tribunalul de Primă Instanță a interpretat și a aplicat în mod eronat dreptul comunitar în ceea ce privește încălcarea principiului neretroactivității în privința respectării măsurilor de publicitate și că hotărârea acestuia conține o motivare contradictorie cu privire la acest aspect.

Prin al treilea motiv, se invocă faptul că Tribunalul de Primă Instanță a încălcat principiul comunitar al proporționalității.

21.3.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 69/29

Acțiune introdusă la 30 ianuarie 2009 — Comisia Comunităților Europene/Republica Elenă

(Cauza C-44/09)

(2009/C 69/54)

Limba de procedură: greaca

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: M. van Beek și M. Karanasou-Apostolopoulou)

Pârâtă: Republica Elenă

Concluziile reclamantei

—

Constatarea faptului că, prin neadoptarea actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma Directivei 2004/113/CE (1) a Consiliului din 13 decembrie 2004 de aplicare a principiului egalității de tratament între femei și bărbați privind accesul la bunuri și servicii și furnizarea de bunuri și servicii, și, în orice caz, prin necomunicarea acestora Comisiei, Republica Elenă nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul respectivei directive;

—	obligarea Republicii Elene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Termenul pentru transpunerea Directivei 2004/113/CE în dreptul intern a expirat la 21 decembrie 2007.

(1) JO L 373, p. 37, Ediție specială, 5/vol. 07, p. 135.

21.3.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 69/34

Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 10 februarie 2009 — Deutsche Post și DHL International/Comisia

(Cauza T-388/03) (1)

(„Ajutoare de stat - Decizie de a nu ridica obiecții - Acțiune în anulare - Calitate procesuală activă - Admisibilitate - Dificultăți serioase’)

(2009/C 69/79)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Deutsche Post AG (Bonn, Germania) și DHL International (Diegem, Belgia) (reprezentanți: J. Sedemund și T. Lübbig, avocați)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: V. Kreuschitz și M. Niejahr, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare a Deciziei C(2003) 2508 fin a Comisiei din 23 iulie 2003 de a nu ridica obiecții în urma procedurii preliminare de examinare prevăzute la articolul 88 alineatul (3) CE împotriva mai multor măsuri adoptate de autoritățile belgiene în favoarea întreprinderii poștale publice belgiene La Poste SA

Dispozitivul

Anulează Decizia C(2003) 2508 final a Comisiei din 23 iulie 2003 de a nu ridica obiecții, în urma procedurii preliminare de examinare prevăzute la articolul 88 alineatul (3) CE, împotriva mai multor măsuri adoptate de autoritățile belgiene în favoarea întreprinderii poștale publice belgiene La Poste SA.

2)	Comisia suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de Deutsche Post AG și de DHL International.

(1) JO C 35, 7.2.2004.

21.3.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 69/34

Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 28 ianuarie 2009 — Centro Studi Manieri/Consiliul

(Cauza T-125/06) (1)

(„Contracte de achiziții publice de servicii - Procedură de cerere de ofertă privind gestiunea integrală a unei creșe - Decizie de recurgere la serviciile Oficiului pentru Infrastructură și Logistică (OIB) și de renunțare la o procedură de cerere de ofertă’)

(2009/C 69/80)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamant: Centro Studi Manieri (Roma, Italia) (reprezentanți: C. Forte, M. Forte și G. Forte, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: A. Vitro, P. Mahnič și M. Balta, agenți)

Obiectul

În primul rând, cerere de anulare a deciziei Consiliului, făcută publică printr-o scrisoare a Secretariatului General din 16 ianuarie 2006, de renunțare la procedura de cerere de ofertă 2003/S 209-187862 privind gestiunea integrală a unei creșe, în al doilea rând, cerere de anulare a evaluării pozitive a propunerii Oficiului pentru Infrastructură și Logistică (OIB) pentru gestionarea acelorași servicii și, în al treilea rând, cerere de daune interese

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Centro Studi Antonio Manieri Srl la plata propriilor cheltuieli de judecată, precum și a cheltuielilor efectuate de Consiliu.

(1) JO C 131, 3.6.2006.

21.3.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 69/35

Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 4 februarie 2009 — Omya/Comisia

(Cauza T-145/06) (1)

(„Concurență - Concentrări - Solicitare de informații - Articolul 11 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 139/2004 - Caracterul necesar al informațiilor solicitate - Proporționalitate - Termen rezonabil - Abuz de putere - Încălcarea încrederii legitime’)

(2009/C 69/81)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Omya AG (Oftringen, Elveția) (reprezentanți: Ch. Ahlborn, C. Berg, solicitors, C. Pinto Correia, avocat, și J. Flynn, QC)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: V. Di Bucci, X. Lewis, R. Sauer, A. Whelan și F. Amato, ulterior V. Di Bucci, X. Lewis, R. Sauer și A. Whelan, agenți)

Obiectul

Acțiune împotriva Deciziei Comisiei din 8 martie 2006, adoptată în temeiul articolului 11 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al Consiliului din 20 ianuarie 2004 privind controlul concentrărilor economice între întreprinderi (JO L 24, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 201), prin care se solicită corectarea informațiilor comunicate în cadrul examinării cauzei COMP/M.3796 (Omya/J. M. Huber PCC).

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Omya AG la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 165, 15.7.2006.

21.3.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 69/35

Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 11 februarie 2009 — Iride și Iride Energia/Comisia

(Cauza T-25/07) (1)

(Ajutoare de stat - Sectorul energetic - Compensarea costurilor irecuperabile - Decizie de declarare a ajutorului compatibil cu piața comună - Obligația întreprinderii beneficiare de a rambursa în prealabil un ajutor anterior declarat ilegal - Resurse de stat - Avantaj - Obligație de motivare)

(2009/C 69/82)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamante: Iride SpA (Torino, Italia) și Iride Energia SpA (Torino) (reprezentanți: L. Radicati di Brozolo, M. Merola, C. Bazoli, avocați)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: E. Righini și G. Conte, agenți)

Obiectul

Anularea Deciziei 2006/941/CE a Comisiei din 8 noiembrie 2006 privind ajutorul de stat C 11/06 (ex N 127/05) pe care Republica Italiană intenționează să îl pună în aplicare în favoarea AEM Torino (JO L 366, p. 62) sub forma unor subvenții destinate rambursării costurilor irecuperabile în sectorul energetic, în măsura în care, pe de o parte, aceasta concluzionează că este vorba despre un ajutor de stat, iar pe de altă parte, condiționează compatibilitatea ajutorului cu piața comună de rambursarea de către AEM Torino a ajutoarelor ilegale anterioare acordate în cadrul unei scheme de ajutor în favoarea întreprinderilor denumite „municipalizzate”

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Iride SpA și Iride Energia SpA la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 69, 24.3.2007.

21.3.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 69/36

Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 28 ianuarie 2009 — Germania/Comisia

(Cauza T-74/07) (1)

(FEDR - Reducerea contribuției financiare - Modificarea planului de finanțare fără acordul Comisiei - Cote de finanțare maxime prevăzute pentru măsuri specifice - Noțiunea de modificare importantă - Articolul 24 din Regulamentul (CEE) nr. 4253/88 - Obligație de motivare - Acțiune în anulare)

(2009/C 69/83)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Republica Federală Germania (reprezentanți: M. Lumma și C. Blaschke, agenți, asistați de C. von Donat, avocat)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: G. Wilms și L. Flynn, agenți)

Obiectul

Cererea de anulare a Deciziei C (2006) 7271 a Comisiei din 27 decembrie 2006 privind reducerea participării financiare a Fondului european de dezvoltare regională (FEDR) acordate în favoarea Programului operațional al inițiativei comunitare Intereg II în regiunile Saarland, Lorena și Palatinatul occidental.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Republica Federală Germania la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 95, 28.4.2007.

21.3.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 69/36

Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 28 ianuarie 2009 — Volkswagen/OAPI (TDI)

(Cauza T-174/07) (1)

(„Marcă comunitară - Cerere de înregistrare a mărcii comunitare verbale TDI - Motiv absolut de refuz - Caracter descriptiv - Lipsa caracterului descriptiv dobândit prin utilizare - Articolul 7 alineatul (1) litera (c) și articolul 7 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 - Articolul 62 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 - Articolul 74 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 40/94’)

(2009/C 69/84)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Volkswagen AG (Wolfsburg, Germania) (reprezentanți: S. Risthaus, H.-P. Schrammek, C. Drzymalla și R. Jepsen, avocați )

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: G. Schneider, agent)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a OAPI din 7 martie 2007 (cauza r 1479/2005-1) privind o cerere de înregistrare a semnului verbal TDI, ca marcă comunitară

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Volkswagen AG suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale).

(1) JO C 155, 7.7.2007.

21.3.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 69/37

Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 11 februarie 2009 — Bayern Innovativ/OAPI — Life Sciences Partners Perstock (LifeScience)

(Cauza T-413/07) (1)

(„Marcă comunitară - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii comunitare figurative LifeScience - Marcă comunitară figurativă anterioară Life Sciences Partners - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 40/94’)

(2009/C 69/85)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Bayern Innovativ — Bayerische Gesellschaft für Innovation und Wissenstransfer mbH (Nürenberg, Germania) (reprezentanți: A. Beschorner, B. Glaser, C. Thomas, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: A. Folliard-Monguiral, agent)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI: Life Sciences Partners Perstock NV (Amsterdam, Țările de Jos)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a OAPI din 2 august 2007 (cauza R 1545/2006-1) privind o procedură de opoziție între Life Sciences Partners Perstock NV și Bayern Innovativ — Bayerische Gesellschaft für Innovation und Wissenstransfer mbH.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Bayern Innovativ — Bayerische Gesellschaft für Innovation und Wissenstransfer mbH la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 8, 12.1. 2008.

21.3.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 69/37

Ordonanța Tribunalului de Primă Instanță din 17 decembrie 2008 — Fox Racing/OAPI — Lloyd IP (SHIFT)

(Cauza T-74/06) (1)

(„Marcă comunitară - Lipsa necesității de a se pronunța’)

(2009/C 69/86)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Fox Racing, Inc. (Morgan Hill, Statele Unite) (reprezentant: P. Brownlow, solicitor)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: J. Laporta Insa, agent )

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă la Tribunal: Lloyd IP Limited (Penrith, Regatul Unit) (reprezentant: R. Elliot, solicitor)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a OAPI din 8 decembrie 2005 (cauza R 1180/2004-1) privind o procedură de opoziție între Lloyd IP Limited și Fox Racing, Inc.

Dispozitivul

1)	Ne mai este necesară pronunțarea asupra fondului acțiunii.

2)	Reclamanta va suporta propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de pârât.

3)	Intervenienta va suporta propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 108, 6.5.2006.

21.3.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 69/38

Ordonanța președintelui Tribunalului de Primă Instanță din 15 ianuarie 2009 — Ziegler/Comisia

(Cauza T-199/08 R)

(„Măsuri provizorii - Concurență - Plata unei amenzi - Garanție bancară - Cerere de suspendare a executării - Lipsa urgenței’)

(2009/C 69/87)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Ziegler SA (Bruxelles, Belgia) (reprezentanți: J.-L. Lodomez și J. Lodomez, avocați)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: inițial A. Bouquet și O. Beynet, ulterior A. Bouquet și N. von Lingen, agenți)

Obiectul

Cerere de suspendare a executării Deciziei C(2008) 926 final a Comisiei din 11 martie 2008 privind o procedură de aplicare a articolului 81 [CE] și a articolului 53 din Acordul SEE (Cazul COMP/38.543 — Servicii internaționale de mutare)

Dispozitivul

1)	Respinge cererea de măsuri provizorii.

2)	Cererea privind cheltuielile de judecată se va soluționa odată cu fondul.

21.3.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 69/38

Ordonanța Tribunalului de Primă Instanță din 10 decembrie 2008 — Canon Communications/OAPI — Messe Düsseldorf (MEDTEC)

(Cauza T-262/08) (1)

(„Marcă comunitară - Opoziție - Retragerea opoziției - Nepronunțarea asupra fondului’)

(2009/C 69/88)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Canon Communications LLC (Los Angeles, Statele Unite) (reprezentanți: M. Mak și E. Zietse, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: O. Montalto, agent)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI: Messe Düsseldorf GmbH (Düsseldorf, Germania)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a OAPI din 30 aprilie 2008 (cauza R 817/2005-1) privind o procedură de opoziție între Messe Düsseldorf GmbH și Canon Communications LLC.

Dispozitivul

1)	Constată că nu mai este necesar să se pronunțe asupra fondului cauzei.

2)	Reclamanta și cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și, fiecare dintre ele, jumătate din cheltuielile efectuate de pârât.

(1) JO C 223, 30.8.2008.

21.3.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 69/38

Ordonanța președintelui Tribunalului de Primă Instanță din 14 noiembrie 2008 — Säveltäjäin Tekijänoikeustoimisto Teosto/Comisia

(Cauza T-401/08 R)

(„Măsuri provizorii - Decizie a Comisiei prin care se dispune încetarea unei practici concertate în materia gestiunii colective a drepturilor de autor - Cerere de suspendare a executării - Lipsa urgenței’)

(2009/C 69/89)

Limba de procedură: finlandeza

Părțile

Reclamantă: Säveltäjäin Tekijänoikeustoimisto Teosto ry (Helsinki, Finlanda) (reprezentant: H. Pokela, avocat)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: E. Paasivirta, F. Castillo de la Torre și P. Aalto, agenți)

Obiectul

Cerere de suspendare a executării dispozițiilor articolului 3 și ale articolului 4 alineatele (1) și (2) din Decizia C (2008) 3435 final a Comisiei din 16 iulie 2008 privind o procedură de aplicare a articolului 81 CE și a articolului 53 din Acordul privind SEE (cazul COMP/C2/38.698 — CISAC) în ceea ce o privește pe reclamantă

Dispozitivul

1)	Respinge cererea de măsuri provizorii.

2)	Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

21.3.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 69/39

Ordonanța președintelui Tribunalului de Primă Instanță din 14 noiembrie 2008 — Artisjus/Comisia

(Cauza T-411/08 R)

(„Măsuri provizorii - Decizia Comisiei prin care se dispune încetarea unei practici concertate în materie de gestiune colectivă a drepturilor de autor - Cerere de suspendare a executării - Lipsa urgenței’)

(2009/C 69/90)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Artisjus Magyar Szerzői Jogvédő Iroda Egyesület (Budapesta, Ungaria) (reprezentanți: Z. Hegymegi-Barakonyi și P. Vörös, avocați)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: F. Castillo de la Torre și V. Bottka, agenți)

Obiectul

Cerere de suspendare a aplicării dispozițiilor coroborate ale articolului 3 și ale articolului 4 alineatele (2) și (3) din Decizia C (2008) 3435 final a Comisiei din 16 iulie 2008 privind o procedură de aplicare a articolului 81 CE și a articolului 53 din Acordul privind SEE (cauza COMP/C2/38.698 — CISAC), în măsura în care este vizată reclamanta.

Dispozitivul

1)	Respinge cererea de măsuri provizorii.

2)	Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

21.3.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 69/39

Recurs introdus la 12 ianuarie 2009 de Georgi Kerelov împotriva Hotărârii pronunțate la 29 noiembrie 2007 de Tribunalul Funcției Publice în cauza F-19/07, Kerelov/Comisia

(Cauza T-60/08 P)

(2009/C 69/91)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurent: Georgi Kerelov (Pazardzhik, Bulgaria) (reprezentant: A. Kerelov, avocat)

Cealaltă parte în proces: Comisia Comunităților Europene

Concluziile recurentului

—	Anularea Hotărârii Tribunalului Funcției Publice (TFP) din 29 noiembrie 2007, în cauza F-19/07, Kerelov/Comisia;

—	admiterea concluziilor prezentate de recurent în primă instanță;

—	obligarea intimatei la suportarea tuturor cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prin prezentul recurs, recurentul solicită anularea Hotărârii Tribunalului Funcției Publice (TFP) din 29 noiembrie 2007 pronunțată în cauza Kerelov/Comisia, F-19/07 de respingere a acțiunii prin care recurentul a solicitat, pe de o parte, anularea deciziilor comisiei de evaluare a concursului general EPSO/AD/43/06 de a nu îl înscrie pe lista de rezervă a concursului menționat, precum și, pe de altă parte, daune-interese pentru repararea prejudiciului ce se pretinde a fi fost suferit.

În susținerea recursului, recurentul invocă zece motive întemeiate pe următoarele aspecte având următorul obiectiv:

—	o încălcare a principiilor care reglementează procesul administrativ în materia probelor, întrucât TFP a inversat sarcina probei;

—	o încălcare a principiului contradictorialității, întrucât TFP nu a acordat recurentului un termen suficient pentru a lua poziție cu privire la noile documente depuse la dosar;

—	o încălcare a principiului caracterului public al procedurii, întrucât la TFP nu s-a desfășurat o nouă ședință ca urmare a depunerii de noi documente;

—	o încălcare a obligației de imparțialitate, întrucât TFP nu a luat măsurile necesare pentru instruirea dosarului;

—	o eroare de drept, întrucât TFP a considerat că dreptul de excludere a unui candidat aparține comisiei de evaluare a concursului și nu directorului Oficiului European pentru Selecția Personalului (EPSO);

—	o eroare de drept, întrucât TFP a considerat că interdicția contactelor dintre candidații la concurs și membrii comisiei de evaluare ia sfârșit la momentul publicării listei de rezervă în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și nu la momentul încheierii lucrărilor comisiei de evaluare;

—

o încălcare a principiilor dreptului administrativ material, întrucât a confirmat Decizia comisiei de evaluare din 2 februarie 2007 de a-l exclude pe recurent din concurs, în măsura în care:

—	decizia menționată nu ar fi fost depusă la dosar în versiune originală;

—	decizia menționată nu ar cuprinde motive suficient de precise pentru a permite destinatarului acesteia să ia cunoștință de situația de fapt exactă care a stat la baza deciziei; și

—	comisia de evaluare nu l-ar fi invitat pe recurent să se explice în legătură cu faptele care îi erau reproșate, mai precis trimiterea către comisia de evaluare a două scrisori;

—	o verificare din oficiu a oricărei alte încălcări a normelor juridice aplicabile, care ar fi putut să fie săvârșită de TFP.

21.3.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 69/40

Recurs introdus la 12 ianuarie 2009 de Georgi Kerelov împotriva Ordonanței pronunțate la 12 decembrie 2007 de Tribunalul Funcției Publice în cauza F-110/07, Kerelov/Comisia

(Cauza T-100/08 P)

(2009/C 69/92)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurent: Georgi Kerelov (Pazardzhik, Bulgaria) (reprezentant: A. Kerelov, avocat)

Cealaltă parte în proces: Comisia Comunităților Europene

Concluziile recurentului

—	Anularea Ordonanței Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene din 12 decembrie 2007 pronunțate în cauza F-110/07, Kerelov/Comisia;

—	admiterea concluziilor prezentate de recurent în primă instanță;

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prin prezentul recurs, recurentul solicită anularea Ordonanței Tribunalului Funcției Publice (TFP) din 12 decembrie 2007, pronunțată în cauza Kerelov/Comisia, F-110/07, prin care a fost respinsă ca vădit inadmisibilă acțiunea prin care recurentul solicitase anularea deciziei directorului Oficiului Comunităților Europene pentru Selecția Personalului (EPSO) de a nu îi comunica informațiile și documentele referitoare la concursul general EPSO/AD/46/06.

În susținerea recursului formulat, recurentul invocă o serie de motive întemeiate pe, sau având ca obiect:

—

încălcarea unuia dintre principiile care guvernează procedura administrativă, întrucât TFP a considerat că cererea de sesizare a instanței nu cuprindea motive de drept, fără a efectua însă o verificare din oficiu a legalității deciziei atacate în primă instanță care să nu se limiteze la motivele formulate de recurent;

—

încălcarea dreptului de „acces la instanță” și a principiului imparțialității Tribunalului, întrucât TFP a respins acțiunea recurentului ca vădit inadmisibilă fără a-i da posibilitatea să îndrepte neregularitatea acțiunii sale, într-un moment în care recurentul nu mai putea introduce o nouă acțiune care să respecte cerințele legale, întrucât termenul de exercitare a acțiunii expirase;

—	încălcarea principiului privind dreptul de a-și susține cauza în fața unei instanțe și a principiului caracterului public al procedurii, întrucât nu a avut loc o ședință de judecată;

—	încălcarea principiului echității procedurii, întrucât TFP nu a audiat recurentul cu privire la cauza de inadmisibilitate a acțiunii sale;

—

încălcarea articolului 21 primul paragraf din Statutul Curții de Justiție și a articolului 44 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul de procedură al Tribunalului de Primă Instanță, întrucât TFP a aplicat în realitate o „regulă a cristalizării dezbaterii contencioase” considerând că cererea nu cuprindea motive de drept;

—	verificarea din oficiu a oricărei alte încălcări a normelor de drept aplicabile care ar fi putut fi comisă de TFP.

21.3.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 69/40

Recurs introdus la 29 octombrie 2008 de Radu Duta împotriva Hotărârii pronunțate la 4 septembrie 2008 de Tribunalul Funcției Publice în cauza F-103/07, Duta/Curtea de Justiție

(Cauza T-475/08 P)

(2009/C 69/93)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurent: Radu Duta (Luxemburg, Luxemburg) (reprezentant: F. Krieg, avocat)

Cealaltă parte în proces: Curtea de Justiție a Comunităților Europene

Concluziile recurentului

—	Admiterea prezentului recurs astfel cum a fost formulat;

—	declararea recursului ca fiind justificat pe fond;

—	prin urmare, prin reformarea Hotărârii Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene din 4 septembrie 2008, declararea acțiunii recurentului ca fiind admisibilă și întemeiată;

—	prin urmare, anularea pentru motivele enunțate mai sus a deciziilor atacate;

—	în măsura necesară, retrimiterea cauzei în fața instanței competente pentru a statua în conformitate cu hotărârea care se va pronunța în cauza de față;

—	obligarea intimatei la plata sumei de 1 100 000 (un milion o sută de mii) de euro cu titlu de daune interese;

—	în măsura necesară, dispunerea unei expertize pentru evaluarea prejudiciului suferit de recurent;

—	obligarea intimatei la plata tuturor cheltuielilor de judecată;

—	autorizarea recurentului să se refere în mod expres la concluziile sale din primă instanță care sunt anexate la prezenta cerere de recurs și considerate că fac parte integrantă din aceasta;

—	în plus, autorizarea recurentului să își rezerve în mod expres toate drepturile, mijloacele și acțiunile, în special posibilitatea de a sesiza Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Motivele și principalele argumente

Prin prezentul recurs, recurentul solicită anularea Hotărârii Tribunalului Funcției Publice (TFP) din 4 septembrie 2008, pronunțată în cauza F-103/07, Duta/Curtea de Justiție, prin care se respinge ca inadmisibilă acțiunea având ca obiect, pe de o parte, anularea memorandumului prin care reclamantul a fost informat că nu i se propune un post de referent juridic și, pe de altă parte, o cerere de daune interese pentru repararea prejudiciului pe care pretinde că l-a suferit.

Recurentul arată că a introdus recursul cu caracter preventiv, pentru a-și păstra dreptul la acțiune în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Acesta nu invocă în mod precis elementele criticate ale hotărârii a cărei anulare o solicită, nici argumentele juridice care susțin în mod specific această cerere.

21.3.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 69/41

Acțiune introdusă la 24 decembrie 2008 — Syndicat des thoniers méditerranéens și alții/Comisia

(Cauza T-574/08)

(2009/C 69/94)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamanți: Syndicat des thoniers méditerranéens (Marsilia, Franța), Jean-Luc Buono, Gérard Buono, Marc Carreno, Roger Louis Paul Del Ponte (Balaruc les Bains, Franța), Serge Antoine Di Rocco (Frontignan, Franța), Jean Louis Donnarel, Jean-François Flores, Jean Louis Etienne Jalabert (Sigean, Franța), Jean Gérald Lubrano (Marseille, Franța), Gérald Jean Lubrano (Balaruc les Bains, Franța), Jean Lubrano, Jean Lucien Lubrano, Fabrice Marin, Robert Marin, Hervé Marin, Nicolas Marin, Sébastien Marin, Jean-Marc Penniello, Serge Antoine José Perez (Sorède, Franța) (reprezentant: C. Bonnefoi, avocat)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamanților

—

Declararea răspunderii Comisiei Europene pentru consecințele aplicării Regulamentului (CE) nr. 530/2008 al Comisiei din 12 iunie de stabilire a unor măsuri de urgență în ceea ce privește navele de pescuit cu plase-pungă care pescuiesc ton roșu în Oceanul Atlantic, la est de meridianul de 45° longitudine vestică, și în Marea Mediterană;

—

o despăgubire proporțională cu consecințele acestei recunoașteri a răspunderii; această despăgubire este apreciată pe baza elementelor de probă anexate și în curs de confirmare; este exprimată în euro:

—	Buono Jean-Luc și Gérard 323 053 sau 564 956 (în funcție de situația luată în considerare, și anume, înainte sau după impozitare);

—	Carreno Marc 1 euro simbolic;

—	Del Ponte Roger 518 707 sau 703 707 (în funcție de situația luată în considerare, și anume, înainte sau după impozitare);

—	Di Rocco Serge 388 047 sau 634 207 (în funcție de situația luată în considerare, și anume, înainte sau după impozitare);

—	Donnarel Jean-Louis 351 685;

—	Flores Jean-François 1 euro simbolic;

—	Jalabert Jean Louis Etienne 144 643;

—	Lubrano Jean și Lubrano Jean Lucien 212 358;

—	Lubrano Jean-Gérald 237 160 sau 474 320 (în funcție de situația luată în considerare, și anume, înainte sau după impozitare);

—	Lubrano Gérald 213 588;

—	Marin Fabrice și Marin Robert 466 665 sau 610 820 (în funcție de situația luată în considerare, și anume, înainte sau după impozitare);

—	Marin Hervé, Marin Nicolas, Marin Robert, Marin Sébastien 1 euro simbolic;

—	Penniello Jean-Marc 624 000;

—	Perez Serge Antoine 54 645;

—	o despăgubire morală a STM proporțională cu consecințele acestei declarări a răspunderii, și anume o sumă forfetară de 30 000 euro care va fi utilizată pentru informarea membrilor în materie de drepturi și de reglementare comunitară în domeniul pescuitului;

—	rambursarea tuturor cheltuielilor de judecată, pentru care va fi prezentat un justificativ detaliat, efectuate în legătură cu această procedură.

Motivele și principalele argumente

Reclamanții, marinari pescari și sindicatul acestora, solicită repararea prejudiciului pe care consideră ca l-au suferit din cauza adoptării Regulamentului (CE) nr. 530/2008 al Comisiei (1) prin care se interzice pescuirea tonului roșu în Oceanul Atlantic, la est de meridianul de 45° longitudine vestică, și în Marea Mediterană cu nave de pescuit cu plasă-pungă înregistrate sub pavilion grec, francez, italian, cipriot, maltez ori spaniol sau cu nave înregistrate în aceste state membre.

În susținerea acțiunii, reclamanții prezintă anumite mijloace și argumente întemeiate pe:

—	o încălcare a principiilor din Codul de bună conduită anexat la Regulamentul interior al Comisiei, în măsura în care Comisia nu ar fi organizat o reuniune cu Syndicat des thoniers méditerranéens, deși a promis să procedeze astfel;

—	o lipsă de despăgubire a reclamanților cărora li se interzice pescuitul, deși cota alocată acestora nu ar fi fost încă atinsă;

—	faptul că măsurile adoptate de Comisie nu ar constitui un simplu risc inerent acestui sector de activitate, pe care reclamanții ar trebui să îl suporte fără despăgubire;

—	o lipsă de probe privind necesitatea măsurilor adoptate, acestea fiind adoptate pe baza unor extrapolări matematice care nu prezintă un caracter de probă;

—	faptul că măsurile în cauză nu s-ar întemeia pe o amenințare gravă;

—	o încălcare a principiului securității juridice, în măsura în care regulamentul în cauză, care oprește pescuitul tonului roșu, ar fi fost adoptat într-un termen foarte scurt și ar fi anulat dispoziții care tocmai deschideau perioada de pescuit;

—	o încălcare a drepturilor fundamentale garantate de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (2), în special a dreptului de a lucra și a dreptului de proprietate.

(1) Regulamentul (CE) nr. 530/2008 al Comisiei din 12 iunie de stabilire a unor măsuri de urgență în ceea ce privește navele de pescuit cu plase pungă care pescuiesc ton roșu în Oceanul Atlantic, la est de meridianul de 45° longitudine vestică, și în Marea Mediterană (JO L 155, p. 9).

(2) JO 2000, C 364, p. 1.

21.3.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 69/42

Acțiune introdusă la 29 decembrie 2009 — Perusahaan Otomobil Nasional/OAPI — Proton Motor Fuel Cell (PM PROTON MOTOR)

(Cauza T-581/08)

(2009/C 69/95)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamant: Perusahaan Otomobil Nasional Sdn. BHD (Shah Alam, Malaezia) (reprezentanți: J. Blind, C. Kleiner și S. Ziegler, lawyers)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Proton Motor Fuel Cell GmbH (Starnberg, Germania)

Concluziile reclamantului

—

Anularea Deciziei Camerei întâi de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 9 octombrie 2008 în cauza R 1675/2007-1, admiterea opoziției nr. 501 306 pentru toate produsele și serviciile și respingerea cererii de înregistrare de marcă comunitară nr. 2 296 408; și

—	obligarea pârâtului și, eventual, a celeilalte părți în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs la plata cheltuielilor de judecată aferente prezentei proceduri și a celor efectuate în procedura de recurs la OAPI.

Motivele și principalele argumente

Persoana care solicită înregistrarea mărcii comunitare: cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs.

Marca comunitară vizată: marca figurativă „PM PROTON MOTOR”, pentru produse și servicii din clasele 7, 9 și 42 — cererea nr. 2 296 408.

Titularul mărcii sau al semnului invocat în sprijinul opoziției: reclamanta.

Marca sau semnul invocat în sprijinul opoziției: marca comunitară verbală „PROTON”, înregistrată sub nr. 198 564 pentru produse și servicii din clasele 12 și 37; marca comunitară figurativă „PROTON” înregistrată sub nr. 1 593 201 pentru produse și servicii din clasele 12 și 37; marca figurativă „PROTON” înregistrată în Regatul Unit sub nr. 2 227 660 pentru produse și servicii din clasele 12 și 37; marca verbală „PROTON DIRECT” înregistrată în Regatul Unit sub nr. 2 182 057 pentru produse din clasa 12; marca verbală „PROTON”, înregistrată în Benelux, Danemarca, Finlanda, Germania, Grecia, Irlanda, Portugalia și Spania

Decizia diviziei de opoziție: admite opoziția în totalitate.

Decizia camerei de recurs: anulează decizia atacată și respinge opoziția.

Motivele invocate: încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94 al Consiliului, întrucât camera de recurs a apreciat în mod eronat că nu exista niciun risc de confuzie între mărcile în discuție; încălcarea articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 40/94 întrucât camera de recurs nu a constatat că marca menționată în procedura de opoziție se bucură de renume în Regatul Unit.

21.3.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 69/43

Acțiune introdusă la 30 decembrie 2008 — Carpent Languages/Comisia

(Cauza T-582/08)

(2009/C 69/96)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Carpent Languages SPRL (Bruxelles, Belgia) (reprezentant: P. Goergen, avocat)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantei

—	Declararea acțiunii ca fiind admisibilă și întemeiată;

—	prin urmare, anularea deciziei de respingere a ofertei reclamantei;

—	anularea deciziei prin care contractul a fost atribuit societății private cu răspundere limitată ADIE TECHNICS;

—	în subsidiar, în cazul în care Tribunalul nu ar admite cererea de anulare a deciziei atacate, obligarea Comisiei la plata către reclamantă a sumei de 200 000 EUR (două sute de mii de euro) pentru repararea prejudiciului moral și material al reclamantei;

—	obligarea Comisiei Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Reclamanta contestă decizia Comisiei de a respinge oferta pe care a depus-o în cadrul procedurii de cerere de ofertă pentru lotul nr. 4 al contractului intitulat „Contracte-cadru multiple referitoare la servicii de organizare de reuniuni și conferințe” (JO 2008, S 58-77561), precum și decizia de a atribui contractul unui alt ofertant. Reclamanta solicită, în plus, repararea prejudiciului care i-ar fi fost cauzat prin decizia atacată.

În susținerea acțiunii formulate, reclamanta invocă trei motive, întemeiate pe:

—

încălcarea obligației de motivare, în măsura în care nu ar fi fost precizat de Comisie nici numărul de puncte obținut de ofertantul selectat, nici avantajele ofertei selectate față de oferta reclamantei; în plus, Comisia nu i-ar fi precizat reclamantei care dintre cele două studii de caz prezentate de aceasta nu obținuse un număr suficient de puncte;

—

săvârșirea unei erori vădite de apreciere, determinate de faptul că unuia dintre studiile de caz prezentate de reclamantă i-a fost acordat de Comitetul de evaluare un punctaj mai mic de 70 de puncte, în pofida faptului că reclamanta ar fi prezentat în mod detaliat, în conformitate cu caietul de sarcini, abordarea pe care ar fi avut-o în ceea ce privește furnizarea serviciilor solicitate, mijloacele pe care le-ar fi alocat diferitelor sarcini, calendarul lucrărilor, precum și o estimare a costurilor;

—

încălcarea principiului egalității de tratament și a principiului nediscriminării, astfel cum sunt definite la articolul 89 alineatul (1) din Regulamentul financiar, în măsura în care persoana căreia i s-a atribuit contractul nu ar îndeplini criteriile de selecție referitoare la capacitatea tehnică.

21.3.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 69/43

Acțiune introdusă la 22 decembrie 2008 — Evropaïki Dynamiki/Comisia

(Cauza T-589/08)

(2009/C 69/97)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Evropaïki Dynamiki — Proigmena Systimata Tilepikoinonion Pliroforikis kai Tilematikis AE (Atena, Grecia) (reprezentanți: N. Korogiannakis, P. Katsimani, M. Dermitzakis, avocați)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantei

—	Anularea deciziilor Comisiei de respingere a ofertelor reclamantei și de atribuire a contractelor ofertantului câștigător;

—	obligarea Comisiei la repararea prejudiciului suferit de reclamantă din cauza procedurii de cerere de ofertă în discuție în valoare de 920 000 EUR, care poate ajunge până la 1 700 000 EUR, în funcție de valoarea definitivă a proiectului CITL;

—	obligarea Comisiei Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă în prezenta acțiune, inclusiv în cazul respingerii acesteia.

Motivele și principalele argumente

În prezenta cauză, reclamanta solicită anularea deciziilor pârâtei de respingere a ofertelor depuse ca răspuns la anunțul de cerere de ofertă deschisă ENV.C2/FRA/2008/0017 privind „sistemul schimbului de cote de emisii de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității — CITL/CR” (1) și de atribuire a contractului adjudecatarului. Reclamanta solicită în plus despăgubiri pentru prejudiciul pretins a fi cauzat prin procedura de licitație în discuție.

Reclamanta invocă două motive în susținerea acțiunii.

În primul rând, aceasta arată că ar fi fost săvârșite mai multe erori vădite de apreciere de către Comisie la momentul evaluării celor trei oferte depuse de reclamantă pentru respectivele trei loturi de cerere de ofertă.

În al doilea rând, reclamanta susține că ar fi fost încălcate de către Comisie principiile transparenței și egalității de tratament și, în consecință, ar fi fost încălcate dispozițiile relevante întemeiate pe aceste principii, cum ar fi articolele 92 și 100 din Regulamentul financiar (2). Mai mult, reclamanta pretinde că autoritatea contractantă nu și-a respectat obligația de motivare a deciziei. Aceasta invocă de asemenea că s-a omis de către Comisie furnizarea informațiilor complementare solicitate ca urmare a deciziei de atribuire, informații referitoare la avantajele contractantului câștigător. În sfârșit, reclamanta afirmă că autoritatea contractantă a aplicat criterii de selecție care nu au fost stabilite dinainte și, prin urmare, nu erau cunoscute de ofertanți.

(1) JO 2008, S 72-096229.

(2) Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene (JO L 248, p. 1).

21.3.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 69/44

Acțiune introdusă la 5 ianuarie 2009 — Dornbracht/OAPI — Metaform Lucchese (META)

(Cauza T-1/09)

(2009/C 69/98)

Limba în care a fost formulată acțiunea: germana

Părțile

Reclamantă: Aloys F. Dornbracht GmbH & Co. KG (Iserlohn, Germania) (reprezentanți: P. Mes, C. Graf von der Groeben, G. Rother, J. Bühling, A. Verhauwen, J. Künzel, D. Jestaedt și M. Bergermann, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Metaform Lucchese SpA (Monsagrati, Italia)

Concluziile reclamantei

—	Anularea Deciziei Camerei a patra de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 3 noiembrie 2008 (R 1152/2006-4);

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a celor efectuate în cadrul procedurii care s-a aflat pe rolul camerei de recurs.

Motivele și principalele argumente

Persoana care solicită înregistrarea mărcii comunitare: reclamanta.

Marca comunitară vizată: marca verbală „META” pentru produse din clasele 9, 11, 20 și 21 (cererea de înregistrare nr. 3 081 271).

Titularul mărcii sau al semnului invocat în sprijinul opoziției: Metaform Lucchese SpA.

Marca sau semnul invocat în sprijinul opoziției: marca figurativă „METAFORM” pentru produse din clasele 6, 11, 20, 21 și 24 (marca comunitară nr. 1 765 361), marca figurativă italiană (marca nr. 587 108) și marca figurativă internațională (marca nr. 603 054), de asemenea pentru produse din clasele 6, 11, 20, 21 și 24.

Decizia diviziei de opoziție: admite opoziția.

Decizia camerei de recurs: respinge recursul.

Motivele invocate: Încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 (1), întrucât nu există niciun risc de confuzie între mărcile în cauză.

(1) Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (JO 1994, L 11, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 146).

21.3.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 69/45

Acțiune introdusă la 2 ianuarie 2009 — Lind/Comisia

(Cauza T-5/09)

(2009/C 69/99)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Brigit Lind (Greve, Danemarca) (reprezentant: I. Anderson, avocat)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantei

—

Obligarea Comisiei la plata către reclamantă, individual, a sumei de 50 000 de euro sau a oricărei alte sume pe care Tribunalul o consideră justă și echitabilă pentru șocul și tristețea suferite de aceasta din cauza suferinței și a morții nedrepte a fratelui său, ca urmare a refuzului arbitrar și nelegal al Comisiei de a pune în aplicare prevederile referitoare la supravegherea medicală ale Directivei 96/29 în cazul foștilor lucrători care au participat la urgența radiologică de la Thule;

—

obligarea Comisiei la plata către masa succesorală a lui John Erling Nochen, reprezentată de reclamantă, a sumei de 250 000 de euro, sau a oricărei alte sume pe care Tribunalul o consideră justă și echitabilă, pentru durerea și suferința, inclusiv cunoștința scurtării duratei de viață, din 2006 până la moartea sa în 2008, ca urmare a refuzului arbitrar și nelegal al Comisiei de a pune în aplicare prevederile referitoare la supravegherea medicală ale Directivei 96/29 în cazul foștilor lucrători care au participat la urgența radiologică de la Thule și a sumei de 6 000 de euro pentru cheltuieli de înmormântare;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată rezonabile efectuate de reclamantă în legătură cu introducerea acestei acțiuni.

Motivele și principalele argumente

În prezenta cauză, reclamanta a introdus o acțiune în răspundere extracontractuală în temeiul prejudiciilor pe care afirmă că le-a suferit din cauza morții fratelui său care se susține că a fost cauzată de refuzul nelegal al Comisiei de a se conforma rezoluției adoptate în ședința plenară a Parlamentului European (1) și de a asigura aplicarea de către Danemarca a dispozițiilor Directivei 96/29/Euratom a Consiliului din 13 mai 1996 de stabilire a normelor de securitate de bază privind protecția sănătății lucrătorilor și a populației împotriva pericolelor prezentate de radiațiile ionizante (2) în cazul lucrătorilor, inclusiv fratele reclamantei, care au fost implicați într-un accident nuclear la Thule, Groenlanda.

(1) Raportul Parlamentului European din 20 aprilie 2007 privind consecințele accidentului aerian de la Thule din 1968 asupra sănătății publice (Petiția 720/2002) [2006/2012(INI)].

(2) JO L 159, p. 1, Ediție specială, 05/vol. 3, p. 166.

21.3.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 69/45

Acțiune introdusă la 12 ianuarie 2009 — Hansen/Comisia

(Cauza T-6/09)

(2009/C 69/100)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: Bent Hansen (Aarslev, Danemarca) (reprezentant: I. Anderson, avocat)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantului

—

Obligarea Comisiei la plata către reclamant a sumei de 800 000 de euro sau a oricărei alte sume pe care Tribunalul o consideră justă și echitabilă pentru repararea pretium doloris și a prejudiciului de agrement trecute, prezente și viitoare cauzate de problemele grave de sănătate ale reclamantului, rezultând din refuzul arbitrar și nelegal al Comisiei de a pune în aplicare supravegherea medicală prevăzută de Directiva 96/26 pentru bolile și afecțiunile cauzate de iradiere în cazul foștilor lucrători de la Thule;

—

obligarea Comisiei la plata către reclamant sau centrelor de îngrijiri medicale ori prestatorilor de îngrijiri medicale a costurilor viitoare ale tratamentelor medicale și ale medicamentelor care urmăresc să atenueze și/sau să trateze problemele de sănătate ale reclamantului, la care se face referire în primul capăt de cerere de mai sus, care nu sunt accesibile acestuia prin intermediul sistemului medical național din statul său membru;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată rezonabile efectuate de reclamant în legătură cu introducerea acestei acțiuni.

Motivele și principalele argumente

În prezenta cauză, reclamantul a introdus o acțiune în răspundere extracontractuală în temeiul prejudiciilor pe care afirmă că le-a suferit din cauza refuzului pretins ilegal al Comisiei de a se conforma rezoluției adoptate în ședința plenară a Parlamentului European (1) și de a asigura aplicarea de către Danemarca a dispozițiilor Directivei 96/29/Euratom a Consiliului din 13 mai 1996 de stabilire a normelor de securitate de bază privind protecția sănătății lucrătorilor și a populației împotriva pericolelor prezentate de radiațiile ionizante (2) lucrătorilor implicați în accidentul nuclear de la Thule din Groenlanda, printre care se numără și reclamantul.

(1) Raportul Parlamentului European din 20 aprilie 2007 privind consecințele accidentului aerian de la Thule din 1968 asupra sănătății publice (Petiția 720/2002) [2006/2012(INI)].

(2) JO L 159, p. 1, Ediție specială, 05/vol. 3, p. 166.

21.3.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 69/46

Acțiune introdusă la 21 ianuarie 2009 — Schunk/OAPI (segmentul unei mandrine de formă cilindrică)

(Cauza T-7/09)

(2009/C 69/101)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Schunk GmbH & Co. KG Spann- und Greiftechnik (Lauffen am Neckar, Germania) (reprezentant: C. Koppe-Zagouras, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Concluziile reclamantei

—	Anularea Deciziei Camerei întâi de recurs din 21 octombrie 2008 (R 1109/2007-1);

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Marca comunitară vizată: marcă de alt tip reprezentând segmentul unei mandrine de formă cilindrică pentru produse din clasele 7 și 8 (cererea de înregistrare nr. 3 098 894)

Decizia examinatorului: respinge cererea de înregistrare

Decizia camerei de recurs: respinge recursul

Motivele invocate: încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 (1), întrucât marca pentru care se solicită înregistrarea are caracterul distinctiv necesar. În plus, marca propusă la înregistrare a dobândit un caracter distinctiv prin utilizare, în conformitate cu articolul 7 alineatul (3) din Regulamentul nr. 40/94.

(1) Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (JO 1994, L 11, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 01, p. 146).

21.3.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 69/46

Acțiune introdusă la 13 ianuarie 2009 — Gruber/OAPI (Run the globe)

(Cauza T-12/09)

(2009/C 69/102)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamant: Alexander Gruber (Ulm, Germania) (reprezentanți: T. Kienle și M. Krinke, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Concluziile reclamantului

—	Anularea Deciziei Camerei întâi de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 6 noiembrie 2008 (cauza R 1779/2007-1);

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Marca comunitară vizată: marca verbală „Run the globe” pentru servicii din clasa 41 (cererea de înregistrare nr. 5 154 521).

Decizia examinatorului: respinge cererea de înregistrare.

Decizia camerei de recurs: respinge recursul.

Motivele invocate: Încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 (1), întrucât marca solicitată prezintă caracterul distinctiv necesar.

(1) Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (JO 1994, L 11, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 146).

21.3.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 69/47

Acțiune introdusă la 15 ianuarie 2009 — Storck/OAPI (forma unui șoarece de ciocolată)

(Cauza T-13/09)

(2009/C 69/103)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: August Storck KG (Berlin, Germania) (reprezentanți: P. Goldenbaum, T. Melchert, I. Rohr, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Concluziile reclamantei

—	Anularea Deciziei Camerei a patra de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne din 12 noiembrie 2008 (R 185/2006-4) și

—	obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Marca comunitară vizată: o marcă tridimensională reprezentând un șoarece de ciocolată pentru produse din clasa 30 (cererea de înregistrare nr. 4 490 447)

Decizia examinatorului: respinge cererea

Decizia camerei de recurs: respinge recursul

Motivele invocate: încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 (1) întrucât marca a cărei înregistrare se solicită prezintă caracterul distinctiv necesar.

(1) Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (JO 1994, L 11, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 146).

21.3.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 69/47

Acțiune introdusă la 16 ianuarie 2009 — Vanhecke/Parlamentul European

(Cauza T-14/09)

(2009/C 69/104)

Limba de procedură: olandeza

Părțile

Reclamant: Frank Vanhecke (Brugge, Belgia) (reprezentanți: R. Tournicourt și B. Siffert, advocaten)

Pârât: Parlamentul European

Concluziile reclamantului

—	anularea Deciziei Parlamentului European din 18 noiembrie 2008, adusă la cunoștința reclamantului la 30 noiembrie 2008, privind ridicarea imunității jursidicționale a reclamantului;

—	obligarea Parlamentului European la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prin scrisoarea adresată președintelui Parlamentului European, ministrul de justiție belgian a solicitat ridicarea imunității reclamantului. Această solicitare a fost formulată ca urmare a cererii parchetului din orașul Dendermonde care dorea să îl urmărească pe reclamant pentru conținutul unui articol apărut în orașul Sint-Niklaas într-o publicație locală de partid, publicație pentru care reclamantul are calitatea de editor responsabil.

În urma acestei solicitări, Parlamentul european a decis să ridice imunitatea parlamentară a reclamantului.

În sprijinul acțiunii, reclamantul susține că, în conformitate cu articolul 10 din Protocolul privind privilegiile și imunitățile Comunităților Europene, membrii Parlamentului European beneficiază pe teritoriul național de imunitățile recunoscute membrilor Parlamentului propriei țări. De aici rezultă că ridicarea imunității unui membru al Parlamentului European poate fi solicitată numai de către organul care este competent potrivit dreptului național să ceară ridicarea imunității unui membru al Parlamentului național. Prin urmare, cererea de ridicare a imunității adresată ministrului de justiție trebuie să provină de la parchetul de pe lângă Hof van beroep, iar nu, precum în cazul de față, de la un parchet local la nivel de arrondissement.

Al doilea motiv privește decizia adoptată în comisia juridică a Parlamentului European. Reclamantul susține că membrii comisiei care au hotărât asupra cererii de ridicare a imunității sale parlamentare ar fi trebuit fie să fie prezenți la ședința în care acesta a fost audiat, fie să dispună de un raport detaliat cuprinzând prezentarea argumentelor sale. Aceasta nu s-a întâmplat însă.

În al treilea rând, reclamantul invocă o încălcare a obligației de confidențialitate și de păstrare a secretului. În acest context, reclamantul susține că raportul președintelui comisiei a fost pus la dispoziția presei chiar înainte de adoptarea deciziei finale a comisiei juridice.

În al patrulea rând, reclamantul invocă o încălcare a articolului 7 din Regulamentul de procedură al Parlamentului European, întrucât nu a fost posibilă nici o dezbatere în plen.

În al cincilea rând, reclamantul susține o lipsă de motivare, întrucât decizia atacată se întemeiază doar pe o trimitere la raportul comisiei juridice.

În al șaselea rând, reclamantul contestă motivarea utilizată de comisia juridică, potrivit căreia „nu intră în sarcinile unui membru al Parlamentului European să activeze în calitate de editor responsabil al ziarului unui partid politic național”. În opinia reclamantului, intră în sarcinile unui politician să exprime și să difuzeze o opinie politică, astfel încât editarea unor publicații politice precum și [funcția] de editor responsabil al unor astfel de publicații fac, în special, parte din sarcinile unui membru al Parlamentului European.

21.3.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 69/48

Acțiune introdusă la 15 ianuarie 2009 — Euro-Information/OAPI (EURO AUTOMATIC CASH)

(Cauza T-15/09)

(2009/C 69/105)

Limba în care a fost formulată acțiunea: franceza

Părțile

Reclamantă: Européenne de traitement de l'Information (Euro-Information) (Strasbourg, Franța) (reprezentant: A. Grolée, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Concluziile reclamantei

—	Anularea Deciziei Camerei a patra de recurs a OAPI din 18 noiembrie 2008, cauza R 70/2006-4, în măsura în care a respins cererea de înregistrare a mărcii comunitare EURO AUTOMATIC CASH nr. 4 114 864 în privința totalității produselor și serviciilor solicitate în clasele 9, 35, 36, 37, 38 și 42;

—	înregistrarea cererii de marcă comunitară EURO AUTOMATIC CASH nr. 4 114 864 pentru toate produsele și serviciile indicate în cerere;

—	obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată ale reclamantei efectuate în cadrul procedurii în fața OAPI și în cadrul prezentei acțiuni, în temeiul articolului 87 din Regulamentul de procedură.

Motivele și principalele argumente

Marca comunitară vizată: marca verbală „EURO AUTOMATIC CASH” pentru produse și servicii din clasele 9, 35, 36, 37, 38 și 42 — cererea nr. 4 114 864

Decizia examinatorului: respinge cererea de înregistrare

Decizia camerei de recurs: respinge acțiunea

Motivele invocate: încălcarea articolului 7 alineatul (1) literele (b) și (c) și a articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 40/94 al Consiliului, în măsura în care marca solicitată nu ar fi descriptivă și ar avea caracterul distinctiv necesar.

21.3.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 69/48

Acțiune introdusă la 16 ianuarie 2009 — Eurotel/OAPI — DVB Project (DVB)

(Cauza T-21/09)

(2009/C 69/106)

Limba în care a fost formulată acțiunea: italiana

Părțile

Reclamantă: Eurotel SpA (Milano, Italia) (reprezentant: E. Paola, avvocato)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: DVB Project

Concluziile reclamantei

—	Declararea nulității deciziei atacate și, prin urmare, declararea nulității mărcii comunitare figurative „DVB” întrucât încalcă în mod vădit litera și spiritul articolului 7 alineatul (1) literele (b), (c) și (d) din Regulamentul privind marca comunitară;

—	obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Marca comunitară înregistrată care a făcut obiectul unei cereri de declarare a nulității: Marca figurativă „DVB” (cererea de înregistrare nr. 2.75.771), pentru produse și servicii din clasele 9 și 38.

Titularul mărcii comunitare: DVB Project

Partea care solicită declararea nulității mărcii comunitare: Reclamanta

Dreptul asupra mărcii al părții care solicită declararea nulității: Partea care solicită nulitatea nu revendică niciun drept asupra mărcii, însă invocă faptul că marca în cauză ar fi descriptivă și generică.

Decizia diviziei de anulare: Respingerea cererii de anulare.

Decizia camerei de recurs: Respingerea recursului

Motivele invocate: Încălcarea articolului 7 alineatul (1) literele (b), (c) și (d) din Regulamentul nr. 40/94 privind marca comunitară.

21.3.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 69/49

Acțiune introdusă la 20 ianuarie 2009 — Katjes Fassin/OAPI (Forma unui cap de urs panda)

(Cauza T-22/09)

(2009/C 69/107)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Katjes Fassin GmbH & Co. KG (Emmerich am Reihn, Germania) (reprezentant: Rechtsanwalt T. Schmitz)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Concluziile reclamantului

—	anularea Deciziei R 1299/2006-4 a celei de a patra camere de recurs a OAPI din 13 noiembrie 2008;

—	obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Marca comunitară vizată: O marcă tridimensională reprezentând capul unui urs panda din ciocolată, pentru produse clasificate în clasa 30 (cerere de înregistrare nr. 4505161).

Decizia examinatorului: Refuzarea înregistrării.

Decizia camerei de recurs: Respingerea recursului.

Motivele invocate: Încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 (1), întrucât marca a cărei înregistrare se solicită dispune de caracterul distinctiv necesar.

(1) Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (JO L 11, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 146).

21.3.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 69/49

Acțiune introdusă la 19 ianuarie 2009 — Johnson & Johnson/OAPI — Simca (YourCare)

(Cauza T-25/09)

(2009/C 69/108)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Johnson & Johnson GmbH (Düsseldorf, Germania) (reprezentant: A. Gérard, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Simca Srl [Cesano Boscone (MI), Italia]

Concluziile reclamantei

—	Anularea Deciziei Camerei întâi de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 6 noiembrie 2008 în cauza R 175/2008-1;

—	admiterea opoziției și respingerea cererii de înregistrare nr. 4 584 587 pentru marca figurativă „YourCare” și

—	obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Persoana care solicită înregistrarea mărcii comunitare: cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Marca comunitară vizată: marca figurativă „YourCare” pentru produse din clasele 3, 8 și 21

Titularul mărcii sau al semnului invocat în sprijinul opoziției: reclamanta

Marca sau semnul invocat în sprijinul opoziției: marca verbală „Young Care” înregistrată în Germania cu nr. 2 913 574, pentru produse din clasele 3 și 5; marca figurativă „bebe young care” înregistrată în Germania cu nr. 30 416 018, pentru produse și servicii din clasele 3, 21 și 44; marca verbală „Young Care” înregistrată în Germania cu nr. 30 414 452, pentru produse din clasa 21

Decizia diviziei de opoziție: admite opoziția în totalitate și respinge cererea de înregistrare a mărcii comunitare

Decizia camerei de recurs: anulează decizia contestată

Motivele invocate: încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94 al Consiliului, întrucât camera de recurs a considerat în mod eronat că nu exista niciun risc de confuzie între mărcile în cauză; încălcarea articolului 74 alineatul (1) din Regulamentul nr. 40/94 al Consiliului, întrucât camera de recurs nu a ținut seama de elementele de fapt prezentate de reclamantă.

21.3.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 69/50

Acțiune introdusă la 20 ianuarie 2009 — Easycamp/OAPI — Oase Outdoors (EASYCAMP)

(Cauza T-29/09)

(2009/C 69/109)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Easycamp BV (Amersfoort, Țările de Jos) (reprezentant: C. Beijer, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Oase Outdoors ApS (Give, Danemarca)

Concluziile reclamantei

—	Anularea Deciziei Camerei întâi de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 30 octombrie 2008 în cauzele conexate R 853/2007-1 și R 916/2007-1;

—	încuviințarea către reclamant a utilizării în continuare de către acesta a mărcii comunitare nr. 3 188 943 pentru servicii din clasa 43; și

—	obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Persoana care solicită înregistrarea mărcii comunitare: Reclamantul

Marca comunitară vizată: Marca figurativă „EASYCAMP” pentru produse și servicii din clasele 39, 41 și 43

Titularul mărcii sau al semnului invocat în sprijinul opoziției: Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Marca sau semnul invocat în sprijinul opoziției: marca figurativă „easycamp” înregistrată în Danemarca sub nr. 199 903 355 pentru produse din clasele 18, 20, 22, 24, 25 și 28; marca figurativă „easycamp” înregistrată în Germania cu nr. 39 910 614 pentru produse din clasele 18, 20, 22, 24, 25 și 28; marca figurativă „easycamp” înregistrată în Benelux cu nr. 944 316 pentru produse din clasele 18, 20, 22, 24, 25 și 28; marca figurativă „easycamp” înregistrată în Regatul Unit cu nr. 2 191 370 pentru produse din clasele 18, 20, 22, 24, 25 și 28; semnul neînregistrat „easy camp” utilizat în Danemarca și Regatul Unit.

Decizia diviziei de opoziție: Admite în parte opoziția

Decizia camerei de recurs: Respinge recursurile

Motivele invocate: Încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94 în măsura în care camera de recurs a apreciat în mod eronat că exista un risc de confuzie între mărcile în cauză.

21.3.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 69/50

Acțiune introdusă la 21 ianuarie 2009 — Baid/OAPI (LE GOMMAGE DES FACADES)

(Cauza T-31/09)

(2009/C 69/110)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Baid SARL (Paris, Franța) (reprezentant: M. Grasset, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Concluziile reclamantei

—

Anularea Deciziei Camerei întâi de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI) din 30 octombrie 2008 (cauza R 963/2008-1) și modificarea acesteia în sensul că recursul formulat de reclamantă la OAPI este întemeiat și, prin urmare, că se acceptă marca revendicată;

—	obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Marca comunitară vizată: marca verbală „LE GOMMAGE DES FACADES” pentru produse și servicii din clasele 3, 19 și 37 — cererea nr. 6 071 641.

Decizia examinatorului: respinge cererea de înregistrare.

Decizia camerei de recurs: respinge recursul

Motivele invocate: încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 40/94 al Consiliului întrucât marca a cărei înregistrare s-a solicitat nu este descriptivă, încălcarea articolului 7 alineatul (3) din regulamentul menționat întrucât marca a cărei înregistrare s-a solicitat a dobândit caracter distinctiv prin utilizare și încălcarea articolului 73 din regulamentul menționat întrucât decizia atacată este în mare parte întemeiată pe trimiteri la pagini internet.

21.3.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 69/51

Recurs introdus la 26 ianuarie 2009 de Luigi Marcuccio împotriva Ordonanței pronunțate la 4 noiembrie 2008 de Tribunalul Funcției Publice în cauza F-18/07, Marcuccio/Comisia

(Cauza T-32/09 P)

(2009/C 69/111)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Recurent: Luigi Marcuccio (Tricase, Italia) (reprezentant: G. Cipressa, avocat)

Cealaltă parte în proces: Comisia Comunităților Europene

Concluziile recurentului

—

În orice caz:

(A.1)

anularea în întregime și fără nicio excepție a ordonanței atacate;

(A.2)

declararea faptului că acțiunea din primă instanță era perfect admisibilă

—

În principal:

(B.1)

admiterea în întregime și fără nicio excepție a cererilor reclamantului formulate în primă instanță;

(B.2)

obligarea pârâtei la restituirea către reclamant a tuturor cheltuielilor de judecată și onorariilor plătite de acesta, aferente atât procedurii în primă instanță, cât și în recurs

—

Sau în subsidiar:

(B.3)

Retrimiterea cauzei de qua Tribunalului Funcției Publice spre rejudecare, în altă compunere

Motivele și principalele argumente

Prezentul recurs este îndreptat împotriva Ordonanței Tribunalului Funcției Publice din 4 noiembrie 2008, pronunțată în cauza F-18/07, Marcuccio/Comisia, prin care a fost respinsă ca vădit inadmisibilă acțiunea recurentului.

În susținerea concluziilor proprii, recurentul invocă următoarele motive:

—	Lipsă absolută de motivare a afirmațiilor privind calificarea notei din 11 octombrie 2005, la care se face referire la punctul 3 din ordonanța atacată, drept cerere introdusă în temeiul articolului 90 din statut și aplicabilitatea subsecventă în speță a aceluiași articol 90 din statut.

—	Lipsă absolută de motivare a afirmațiilor privind data la care nota din 11 octombrie 2005 a fost primită de recurent și data la care a fost adoptată decizia în litigiu.

—	Nelegalitatea constatărilor privind inadmisibilitatea vădită a acțiunii din primă instanță în ansamblul său.

Lipsă absolută de motivare, de asemenea, lipsă absolută a cercetării judecătorești în raport cu data la care a fost depus memoriul în apărare, eroare de procedură, pentru nerespectarea obligației de a nu ține cont de conținutul memoriului în apărare în măsura în care a fost depus tardiv.

—	Încălcarea normei privind un proces echitabil, cuprinsă în articolul 6 din Conveția europeană a drepturilor omului și la articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

21.3.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 69/51

Acțiune introdusă la 26 ianuarie 2009 — Procaps/OAPI — Biofarma (PROCAPS)

(Cauza T-35/09)

(2009/C 69/112)

Limba în care a fost formulată acțiunea: spaniola

Părțile

Reclamantă: Procaps, SA (Barranquilla, Columbia) (reprezentant: M. Vidal-Quadras Trias de Bes, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Biofarma SAS (Neuilly sur Seine, Franța)

Concluziile reclamantei

—	Anularea Deciziei Camerei a patra de recurs a OAPI (Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne) din 24 noiembrie 2008 în cauza R 867/2007-4, notificată părților la 25 noiembrie

Motivele și principalele argumente

Persoana care solicită înregistrarea mărcii comunitare: reclamanta.

Marca comunitară vizată: marca verbală „PROCAPS” (cerere de înregistrare nr. 3.519.394) pentru produse și servicii din clasele 5, 35, 39, 40, 44.

Titularul mărcii sau al semnului invocat în sprijinul opoziției: BIOFARMA, societate pe acțiuni simplificată.

Marca sau semnul invocat în sprijinul opoziției: marca verbală, națională și internațională, „PROCAPTAN” pentru produse din clasa 5.

Decizia diviziei de opoziție: respinge opoziția.

Decizia camerei de recurs: respinge parțial recursul.

Motivele invocate: aplicarea incorectă a articolului 9 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 privind marca comunitară.

21.3.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 69/52

Acțiune introdusă la 30 ianuarie 2009 — El Corte Inglés/Comisia

(Cauza T-38/09)

(2009/C 69/113)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: El Corte Inglés, S.A. (Madrid, Spania) (reprezentanți: P. Muñiz și M. Baz, avocați)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantei

—	Anularea deciziei atacate;

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Acțiunea a fost formulată împotriva Deciziei C(2008) 6317 final (Cazul REM 03/07) a Comisiei din 3 noiembrie 2008 prin care se constată necesitatea recuperării ulterioare a drepturilor la import nesolicitate și că nu se justifică remiterea de drepturi în cazul specific.

Reclamanta a importat produse textile din Jamaica, importul fiind supus unui regim preferențial prevăzut de Acordul de parteneriat UE-ACP cu condiția ca mărfurile să fie însoțite de un certificat de introducere pe piață model EUR.1 eliberat de autoritățile competente in Jamaica. Acest certificat a fost prezentat ca probă a originii jamaicane a mărfurilor. Cu toate acestea, o misiune de control a OLAF în Jamaica a indicat că mărfurile nu aveau origine preferențială în Jamaica și, ca urmare, nu puteau beneficia de un tratament preferențial.

Ca răspuns la cererea remitere a drepturilor vamale prezentată de reclamantă în temeiul articolului 239 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 de instituire a Codului Vamal Comunitar, decizia atacată arată că autoritățile jamaicane nu comiseseră o eroare dintre cele prevăzute la articolul 220 alineatul (2) litera (b) din regulamentul menționat și că reclamanta nu se găsea într-una dintre situațiile speciale menționate datorită greșitei descrieri a faptelor de către exportatori.

Reclamanta susține că decizia atacată este lovită de nulitate pentru următoarele motive:

—

procedura administrativă de adoptare a deciziei atacate a fost îndeplinită cu încălcarea normelor fundamentale de procedură. Concret, decizia atacată nu respectă principiul bunei administrări și a fost în mod grav încălcat dreptul la apărare al reclamantei, din moment ce nu există un dosar administrativ privind procedura de adoptare a deciziei atacate;

—

decizia atacată cuprinde o eroare de apreciere, întrucât constată că reclamanta nu se găsea într-una dintre situațiile particulare. În realitate, în speță există o situație specială, deoarece:

—	autoritățile jamaicane cunoșteau sau ar fi trebuit să cunoască faptul că mărfurile nu puteau fi supuse unui tratament preferențial, chiar și în cazul în care exportatorii ar fi furnizat informații greșite;

—	autoritățile jamaicane și-au încălcat în mod grav obligațiile;

—	pârâta și-a încălcat obligația de a veghea asupra corectei aplicări a Acordului de parteneriat UE-ACP.

21.3.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 69/52

Acțiune introdusă la 28 ianuarie 2009 — A. Loacker/OAPI — Editrice Quadratum (QUADRATUM)

(Cauza T-42/09)

(2009/C 69/114)

Limba în care a fost formulată acțiunea: italiana

Părțile

Reclamantă: A. Loacker SpA (Renon, Italia) (reprezentanți: V. Bilardo, C. Bacchini, M. Mazzitelli, avvocati)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Editrice Quadratum SpA (Milano, Italia)

Concluziile reclamantei

—	anularea deciziei atacate

—	obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Persoana care solicită înregistrarea mărcii comunitare: Editrice Quadratum SpA.

Marca comunitară vizată: Marca verbală „Quadratum”, cerere de înregistrare nr. 4653481, pentru a o diferenția, printre altele, de produsele din clasa 30.

Titularul mărcii sau al semnului invocat în sprijinul opoziției: Reclamanta.

Marca sau semnul invocat în sprijinul opoziției: Marca verbală comunitară „LOACKER QUADRATINI”, pentru a o diferenția de anumite produse din clasa 30.

Decizia diviziei de opoziție: Admiterea în parte a opoziției.

Decizia camerei de recurs: Admiterea recursului formulat de solicitantul mărcii.

Motivele invocate: Încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b), precum și a articolelor 73 și 74 din Regulamentul (CE) nr. 40/94 privind marca comunitară.

21.3.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 69/53

Acțiune introdusă la 3 februarie 2009 — Cachuera/OAPI — Gelkaps (Ayanda)

(Cauza T-43/09)

(2009/C 69/115)

Limba în care a fost formulată acțiunea: spaniola

Părțile

Reclamantă: La Cachuera, SA (Misiones, Argentina) (reprezentant: E. Armijo Chávarri, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Gelkaps GmbH (Pritzwalk, Germania)

Concluziile reclamantei

—

Constatarea faptului că acțiunea împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (OAPI) din 19 noiembrie 2008 a fost introdusă în timp și în forma cerută și, ulterior îndeplinirii formalităților procedurale corespunzătoare, anularea deciziei menționate anterior și obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Persoana care solicită înregistrarea mărcii comunitare: Gelkaps GmbH

Marca comunitară vizată: marca verbală „AYANDA” (cererea de înregistrare nr. 3 315 405) pentru produse și servicii din clasele 3, 5, 28, 29, 30, 32 și 44.

Titularul mărcii sau al semnului invocat în sprijinul opoziției: reclamanta.

Marca sau semnul invocat în sprijinul opoziției: mărcile spaniole figurativă și verbală „AMANDA” pentru produse din clasa 30.

Decizia diviziei de opoziție: admite opoziția în parte.

Decizia camerei de recurs: respinge recursul.

Motivele invocate: aplicarea incorectă a articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94 privind marca comunitară.

21.3.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 69/54

Acțiune introdusă la 2 februarie 2009 — Fares/Comisia

(Cauza F-6/09)

(2009/C 69/121)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Soukaïna Fares (Berchem-Sainte-Agathe, Belgia) (reprezentant: L. Vogel, avocat)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Obiectul și descrierea litigiului

Cererea de anulare a deciziei de încadrare a reclamantei în grupa de funcții III, gradul 8.

Concluziile reclamantei

—

Anularea Deciziei adoptate de Autoritatea abilitată să încheie contracte la 17 octombrie de respingere a reclamației formulate de reclamantă la 21 iunie 2008 prin care aceasta urmărea anularea deciziei de încadrare a reclamantei în grupa de funcții III, gradul 8 și prin care solicita să i se acorde beneficiul unei încadrări în gradul 9, începând cu aceeași dată;

—	în măsura în care este necesar, anularea, de asemenea, a deciziei originare, prin care reclamanta fusese încadrată în grupa de funcții III, gradul 8;

—	obligarea Comisiei Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată.

21.3.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 69/55

Acțiune introdusă la 30 ianuarie 2009 — Faria/OAPI

(Cauza F-7/09)

(2009/C 69/122)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Maria-Hélène Faria (Muchamiel, Spania) (reprezentant: L. Levi, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul pieței interne (mărci, desene și modele industriale)

Obiectul și descrierea litigiului

Cerere de anulare a raportului de evaluare aferent perioadei cuprinsă între 1 octombrie 2006 și 30 septembrie 2007, precum și obligarea pârâtului la despăgubirea reclamantei pentru prejudiciul suferit.

Concluziile reclamantei

—	Anularea raportului de evaluare aferent perioadei cuprinsă între 1 octombrie 2006 și 30 septembrie 2007;

—	în măsura în care este necesar, anularea Deciziei din 17 octombrie 2008, de respingere a reclamației formulate de reclamantă;

—	obligarea pârâtului la plata de daune și interese pentru repararea prejudiciului moral suferit, evaluate ex aequo et bono la 100 000 de euro;

—	obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată.

		ISSN 1830-3668
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		C 69

Ediţia în limba română	Comunicări şi informări	Anul 52 21 martie 2009

Informarea nr.	Cuprins	Pagina
	IV Informări
	INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUȚIILE ȘI ORGANELE UNIUNII EUROPENE
	Curtea de Justiție
2009/C 069/01	Ultima publicație a Curții de Justiție în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene JO C 55, 7.3.2009	1