Jurnalul Oficial C 279E/2009

Parlamentul European
SESIUNEA 2008-2009
Ședintele dintre 20 și 22 mai 2008
TEXTE ADOPTATE
Procesele-verbale ale acestei sesiuni au fost publicate în C 180 E, 17.7.2008.

19.11.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 279/5

Comerțul cu materii prime și produse de bază

P6_TA(2008)0209

Rezoluția Parlamentului European din 20 mai 2008 privind comerțul cu materii prime și produse de bază (2008/2051(INI))

(2009/C 279 E/02)

Parlamentul European,

—

având în vedere rezoluția sa din 3 septembrie 2002 privind comerțul și dezvoltarea în vederea eradicării sărăciei (1), cea din 30 ianuarie 2003 privind foametea în lume și eliminarea obstacolelor din calea comerțului cu țările sărace (2), cea din 10 aprilie 2003 privind criza de pe piața internațională a cafelei (3), cea din 1 iunie 2006 privind comerțul și sărăcia: dezvoltarea unor politici comerciale pentru maximizarea contribuției comerțului la reducerea sărăciei (4), cea din 15 februarie 2007 privind impactul macro-economic al creșterii prețului la energie (5), cea din 22 mai 2007 privind Europa globală — aspecte externe ale competitivității (6), cea din 23 mai 2007 privind ajutorul pentru comerț acordat de UE (7) și cea din 29 noiembrie 2007 privind comerțul și schimbările climatice (8),

—

având în vedere Declarația Mileniului din 8 septembrie 2000, care definește Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului (ODM) drept criterii stabilite în mod colectiv de către comunitatea internațională pentru eradicarea sărăciei, precum și revizuirea și actualizarea acestora în cadrul Reuniunii mondiale la nivel înalt din 2005 a Organizației Națiunilor Unite, desfășurată între 14 și 16 septembrie 2005,

—

având în vedere rapoartele celor trei grupuri de lucru ale Grupului interguvernamental privind schimbările climatice (GISC), intitulate „Schimbările climatice în 2007: bazele științifice fizice”, „Schimbările climatice în 2007: impact, adaptare și vulnerabilitate” și „Schimbările climatice 2007: atenuarea schimbărilor climatice”, toate publicate în 2007,

—	având în vedere Comunicarea Comisiei către Consiliu și Parlamentul European, intitulată „Lanțurile de produse de bază agricole, dependență și sărăcie — o propunere pentru un plan de acțiune al UE” (COM(2004)0089),

—

având în vedere Comunicările Comisiei către Consiliu, Parlamentul European, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor intitulate „Europa în contextul globalizării: Concurența la nivel mondial — O contribuție la Strategia Uniunii Europene pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă” (COM(2006)0567) și, respectiv, „Europa globală: un parteneriat mai puternic pentru obținerea accesului pe piață pentru exportatorii europeni” (COM(2007)0183),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei către Consiliu și Parlamentul European privind competitivitatea industriilor metalurgice, intitulată „O contribuție la strategia UE pentru creștere economică și locuri de muncă” (COM(2008)0108),

—	având în vedere Declarația de la Beijing și Programul de acțiune adoptat la 15 septembrie 1995 de cea de-a patra Conferință mondială privind femeile a Organizației Națiunilor Unite,

—	având în vedere raportul Organizației pentru Alimentație și Agricultură (FAO), intitulat „Livestock's Long Shadow” („Consecințele pe termen lung ale șeptelului”), publicat în 2006,

—	având în vedere Conferința Organizației Națiunilor Unite pentru Comerț și Dezvoltare (UNCTAD) și Acordul și Declarația de la Accra, semnate la 25 aprilie 2008, în cadrul UNCTAD XII, desfășurate în Accra, Ghana,

—	având în vedere Comunicarea Comisiei către Consiliu, Parlamentul European, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor, intitulată „Strategia tematică pentru utilizarea și gestionarea durabilă a resurselor naturale”, publicată la 21 decembrie 2005 (COM(2005)0670),

—

având în vedere declarația Reuniunii la nivel înalt a G8, semnată la 7 iunie 2007 la Heiligendamm, privind „Creșterea și responsabilitatea în economia mondială”, în special capitolul său referitor la „Responsabilitatea cu privire la materiile prime: transparență și creștere durabilă”, potrivit căruia „piețele libere, transparente și deschise prezintă o importanță fundamentală pentru creșterea mondială, stabilitate și dezvoltarea durabilă”,

—

având în vedere cel de-al 4-lea raport al Grupului la nivel înalt pentru competitivitate, energie și mediu, din 11 iunie 2007, care sprijină elaborarea unei politici privind materiile prime, pe baza unei piețe mondiale libere, echitabile și operaționale a materiilor prime, fondată pe o politică comercială, în special pe acorduri internaționale bilaterale și multilaterale, pentru a garanta că UE și țările terțe sprijină piețele deschise și în care concurența nu este denaturată,

—	având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru comerț internațional (A6-0134/2008),

întrucât prin materii prime și produse de bază ar trebui să se înțeleagă produsele agroalimentare, produsele agricole de bază, metalele, minereurile și produsele energetice care sunt folosite ca factori de producție în procesul industrial, fie că sunt produse prelucrate, fie neprelucrate sau reciclate, precum deșeurile;

B.	întrucât din 2002 indicele prețurilor la produsele de bază, în afară de materii prime, a crescut cu 159 %, prețurile metalelor și mineralelor au crescut cu 285 %, iar cele ale materiilor prime agricole, cu 133 %;

C.	întrucât economia Uniunii Europene depinde în mare măsură de importurile de materii prime din țările terțe, iar accesul la materii prime exercită o influență determinantă pentru asigurarea competitivității Uniunii Europene;

D.	întrucât recentele creșteri ale prețurilor la materiile prime au avut drept rezultat lipsa de creștere economică în Uniunea Europeană și amenință competitivitatea UE;

E.	întrucât, în viitor, se prevede o creștere și mai mare a cererii de materii prime la nivel mondial; întrucât această creștere va fi determinată de creșterea economică a țărilor cu economii emergente;

F.	întrucât, în trecut, variațiile pe termen scurt ale prețurilor la materiile prime și produsele de bază s-au caracterizat printr-o volatilitate extremă și chiar s-au accentuat de-a lungul anilor, fazele de supraproducție alternând cu perioadele de penurie,

G.	întrucât recentele creșterile de prețuri pe piețele internaționale nu ar trebui să oculteze faptul că prețurile la materii prime și produse de bază, comparativ cu cele ale produselor finite, s-au caracterizat, pe termen lung, printr-o tendință descendentă;

întrucât aceste creșteri de prețuri, în special cele impuse în scopuri industriale de către țările cu economii emergente, au reprezentat o provocare pentru competitivitatea industriei prelucrătoare din Uniunea Europeană și au ridicat, pe termen mai lung, probleme legate de siguranța aprovizionării cu materii prime;

I.	întrucât, în 95 dintre cele 141 de țări în curs de dezvoltare, exportul de produse de bază reprezintă cel puțin 50 % din valoarea totală a veniturilor din export;

J.	întrucât Uniunea Europeană este unul dintre principalii concurenți în domeniul comerțului internațional de materii prime și produse de bază și, nu în ultimul rând, un importator net de materii prime;

K.	întrucât, din cauza caracteristicilor structurii industriei europene, competitivitatea și dezvoltarea economică a Uniunii Europene depind în mare măsură de importul de materii prime;

întrucât există numeroase exemple de politici și măsuri instituite de țări terțe, remarcându-se totodată, în țările cu economii emergente, o tendință de a crea obstacole în calea accesului liber și echitabil la materiile prime, care au ca efect limitarea accesului sectoarelor industriale din UE la materiile prime și produsele de bază;

M.	întrucât consolidarea cercetării și inovării joacă un rol important în încurajarea aprovizionării durabile cu materii prime;

N.	întrucât sistemele STABEX, SYSMIN și FLEX reflectă eforturile actuale și cele depuse anterior de Uniunea Europeană pentru a sprijini țările în curs de dezvoltare afectate de instabilitatea prețurilor și a veniturilor;

întrucât recentele majorări de prețuri la materiile prime și produsele de bază, înregistrate pe piețele internaționale, sunt provocate de creșterea semnificativă a cererii din partea unor țări cu economii emergente, precum China, India și Brazilia, de modificarea modelelor climatice, de anumite practici restrictive ale unor țări exportatoare și de dezvoltarea explozivă pe care o cunosc atât piața combustibililor agricoli, cât și producția animalieră, precum și de speculațiile de pe piețele bursiere;

P.	întrucât, la nivel mondial, femeile constituie o majoritate semnificativă a populației sărace, care depinde, în numeroase cazuri, de achiziția, producția și prelucrarea de materii prime și produse de bază pentru a supraviețui și a-și procura mijloacele de existență;

întrucât comunitatea internațională a proclamat necesitatea depunerii unui efort internațional în vederea eliminării sărăciei prin intermediul unor măsuri concrete, prevăzute de ODM, care ar trebui să fie realizate până în 2015; întrucât trebuie să se acorde atenția corespunzătoare importanței fundamentale pe care o prezintă, pentru țările în curs de dezvoltare, chestiunile legate de produsele de bază;

R.	întrucât exploatarea durabilă a resurselor naturale ar putea reduce sărăcia și stimula creșterea economică, cu condiția promovării bunei guvernări; întrucât guvernarea defectuoasă în țările bogate în resurse naturale poate, de asemenea, duce la sărăcie, corupție și conflicte;

S.	întrucât conservarea biodiversității și disponibilitatea terenurilor cultivate constituie elemente fundamentale pentru viitorul oricărei economii din lume; întrucât orice formă de extracție de materii prime trebuie să țină seama de aceste imperative;

întrucât se produc schimbări climatice, iar acestea sunt cauzate parțial de activitatea umană; întrucât extracția, producția și prelucrarea de materii prime și produse de bază generează un volum important de emisii de gaze cu efect de seră, întrucât, pentru a răspunde acestei probleme, industria UE se confruntă cu constrângeri sporite, în detrimentul competitivității;

U.	întrucât Uniunea Europeană nu oferă, în prezent, o strategie coerentă pentru a face față provocărilor legate de competitivitatea economiei sale, ca urmare a creșterii concurenței pentru accesul la materii prime,

îndeamnă Comisia și partenerii comerciali ai Uniunii Europene să abordeze cu seriozitate, în cadrul tuturor negocierilor în vederea încheierii de acorduri comerciale, imperativele din cadrul combaterii schimbărilor climatice vizând reducerea drastică a extracției și exploatării de resurse naturale și să promoveze utilizarea într-o mai mare măsură a tehnologiilor care permit economisirea energiei, bazate pe surse regenerabile de energie și eficiente din punctul de vedere al utilizării resurselor;

Siguranța aprovizionării cu materii prime a UE și garantarea accesului la materii prime pe piețele din întreaga lume

2.	recunoaște importanța vitală a accesului la materii prime și produse de bază pentru economia Uniunii Europene, ca urmare a lipsei de furnizori interni pentru mai multe materii prime;

ia act cu îngrijorare de perspectivele unei creșteri a cererii de materii prime pe piețele mondiale; își exprimă îngrijorarea cu privire la limitele capacității de explorare în viitorul apropiat; ia act de implicarea limitată a întreprinderilor europene în explorarea materiilor prime în țările terțe;

își exprimă îngrijorarea cu privire la tendința de restricționare a accesului liber la materiile prime în țările terțe, prin intermediul unor măsuri de distorsionare a schimburilor comerciale; recunoaște totuși dreptul țărilor de a restricționa accesul la materiile lor prime în scopuri ecologice sau pentru a rezolva situațiile critice de penurie a resurselor, atunci când este cazul; consideră că acest drept trebuie exercitat împreună cu alte măsuri interne;

5.	își exprimă îngrijorarea cu privire la acele activități de investiții menite să asigure un acces mai bun la materii prime care nu respectă nici standardele de concurență liberă și loială, nici principiile bunei guvernări și durabilității;

solicită Comisiei să promoveze investițiile în activitățile de cercetare și dezvoltare axate pe tehnologiile de reciclare a materiilor prime și de utilizare eficientă și economică a materiilor prime; invită Comisia și statele membre să acorde o importanță sporită acestui obiectiv, în cadrul activităților lor de cercetare;

îndeamnă Comisia să abordeze, în cadrul Organizației Mondiale a Comerțului (OMC), problema accesului liber și echitabil pe piețele materiilor prime; solicită Comisiei să urmărească în mod activ realizarea obiectivului de eliminare multilaterală a măsurilor de distorsiune comercială în sectorul materiilor prime, respectând totodată pe deplin, în cazul țărilor cel mai puțin dezvoltate, restricțiile care au la bază argumente legate de dezvoltare;

solicită Comisiei să negocieze accesul nediscriminatoriu pe piețele materiilor prime, în schimbul accesului la tehnologii care permit economisirea de energie, bazate pe surse de energie regenerabile și eficiente din punctul de vedere al utilizării resurselor, în cadrul tuturor negocierilor bilaterale pe marginea acordurilor de liber schimb; consideră abandonarea tuturor măsurilor de distorsiune comercială care conduc la creșterea utilizării și consumului de materii prime drept un obiectiv important al tuturor eventualelor acorduri, cu respectarea deplină a obiectivelor de dezvoltare;

solicită Comisiei să includă problema materiilor prime în strategia de acces pe piață; salută organizarea de consultări pe tema aprovizionării cu materii prime; invită Comisia să elaboreze o strategie coerentă privind aprovizionarea cu materii prime; reamintește faptul că Parlamentul trebuie implicat în toate etapele acestor activități;

Modalități care să le permită țărilor în curs de dezvoltare și, în special, țărilor cel mai puțin dezvoltate să beneficieze de pe urma materiilor prime

10.

regretă faptul că numeroase țări în curs de dezvoltare și, în special, țările cel mai puțin dezvoltate depind de producția și exportul de materii prime și produse de bază, ale căror prețuri instabile au înregistrat o scădere pe termen lung, constituind un obstacol major în calea combaterii sărăciei, precum și a realizării ODM; recunoaște însă contribuția creșterii prețurilor produselor de bază la ameliorarea semnificativă a conturilor externe ale unor țări în curs de dezvoltare care depind de produsele de bază; subliniază oportunitățile oferite țărilor producătoare de explorarea și gestionarea prin mijloace proprii a depozitelor de materii prime, cu condiția respectării normelor fundamentale de transparență și concurență loială;

11.	invită Comisia să urmărească eliminarea concretă a cauzelor distorsiunilor, ridicând cu fermitate aceste probleme în cadrul negocierilor și consultărilor bilaterale și să promoveze elaborarea noilor norme OMC la nivel multilateral;

12.

susține eforturile depuse în prezent de țările în curs de dezvoltare, în special de țările cel mai puțin dezvoltate, în vederea diversificării economiilor lor și a dezvoltării activităților economice situate în stadii mai avansate în cadrul procesului de producție, pentru a include, de asemenea, prelucrarea și comercializarea, precum și în vederea îmbunătățirii calității, productivității și a creșterii producției de bunuri cu o valoare adăugată mai mare; îndeamnă Comisia să susțină strategiile naționale de dezvoltare și diversificare a produselor de bază, apelând la Fondul European de Dezvoltare, dacă este cazul;

13.

consideră că instituirea unor cadre economice regionale și intensificarea cooperării regionale între țările în curs de dezvoltare sunt de o importanță maximă pentru dezvoltarea economică durabilă a respectivelor țări; subliniază, în această privință, importanța schimburilor comerciale între țările din emisfera sudică pentru dezvoltarea economică a acestora;

14.

consideră că ar trebui încurajată, pe termen lung, cooperarea comercială și economică pe plan regional și că aceasta ar putea permite încheierea de acorduri de liber-schimb; constată totodată dificultățile cu care se confruntă, în diferite contexte regionale, acordurile de liber-schimb; consideră că acordul de liber schimb EuroMed ar trebui să constituie o prioritate, având în vedere importanța comerțului cu materii prime în această regiune;

15.

încurajează țările în curs de dezvoltare și îndeosebi țările cel mai puțin dezvoltate să-și sporească investițiile necesare și să-și stabilizeze diversificarea economică prin consolidarea infrastructurilor și a capacității instituționale, promovarea bunei guvernări în gestionarea dezvoltării economice, precum și prin facilitarea accesului și a distribuției produselor micilor producători pe piețele locale, ceea ce ar consolida, de asemenea, integrarea regională și economiile de scară; îndeamnă Comisia să folosească ajutorul pentru comerț ca un instrument important pentru dezvoltare, precum și să consolideze actualele mecanisme de transfer tehnologic, mai ales ca mijloc pentru gestionarea schimbărilor climatice; solicită Comisiei să promoveze transparența veniturilor provenite din materii prime prin intermediul unor programe precum Inițiativa pentru transparență în industriile extractive (ITIE);

16.	încurajează Comisia și întreprinderile din UE să promoveze și să investească în transferul de tehnologii ecologice;

17.	consideră că, în urma Agendei de Dezvoltare de la Doha, ar trebui să rezulte angajamente corecte, echilibrate, echitabile și deschizătoare de piețe pe toate piețele de materii prime;

18.

recunoaște că încheierea negocierilor privind Agenda de dezvoltare de la Doha ar permite reducerea considerabilă a creșterilor de tarife; observă că Uniunea Europeană a eliminat deja taxele vamale pentru produsele agricole provenite din țările cel mai slab dezvoltate (în cadrul inițiativei „Totul, în afară de arme”) și din numeroase țări ACP (prin acordurile de parteneriat economic) și sprijină țările în curs de dezvoltare în identificarea și punerea în aplicare a normelor privind produsele speciale și mecanismele de salvgardare eficiente pentru durabilitatea piețelor și a producției acestora;

19.

solicită statelor membre ale Uniunii Europene, precum și partenerilor la nivel mondial, inclusiv economiilor emergente, să ratifice standardele de bază ale Organizației Internaționale a Muncii (OIM) și orientările corespunzătoare ale Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), în special în ceea ce privește explorarea și rafinarea materiilor prime; consideră că implicarea societății civile și a parlamentelor naționale este determinantă pentru realizarea unei dezvoltări socio-economice și de mediu durabile;

20.	ia act de faptul că speculația joacă un rol semnificativ în stabilirea prețurilor materiilor prime și a produselor de bază, determinând o volatilitate crescută;

21.	invită Comisia să pună în aplicare o strategie globală și echilibrată în domeniul accesului la materii prime, luând în considerare interesele producătorilor industriali din UE și ale țărilor în curs de dezvoltare;

22.

solicită Comisiei să-și revizuiască mecanismul de finanțare compensatorie, FLEX, pentru a asigura receptivitatea și eficiența acestuia în acțiunea de susținere a țărilor în curs de dezvoltare și, în special, a țărilor cel mai puțin dezvoltate; consideră că este necesară luarea unor măsuri corespunzătoare la nivel național în vederea susținerii activității depuse de UNCTAD;

23.

invită Comisia să colecteze date și să realizeze statistici privind comerțul internațional real cu materii prime și produse de bază; consideră necesară formarea unei imagini clare asupra fluxurilor comerciale globale în comerțul cu materii prime și produse de bază, care să nu fie deformată de tranzacțiile pur speculative, în vederea unei mai bune orientări a măsurilor de politică economică;

24.

recunoaște faptul că, în urma liberalizării comerțului de produse agroalimentare și produse agricole de bază, micii fermieri din țările în curs de dezvoltare și, în special, din țările cel mai puțin dezvoltate se confruntă cu un număr important de noi provocări; deoarece femeile constituie marea majoritate a categoriei micilor fermieri, această liberalizare poate avea un efect negativ disproporționat asupra acestora, în cazul în care nu pot face față concurenței externe;

25.	subliniază caracterul fundamental al dreptului la hrană și necesitatea de a îmbunătăți accesul permanent al tuturor la o cantitate de hrană suficientă pentru o viață activă și sănătoasă;

26.

recomandă insistent, prin urmare, să se ia toate măsurile necesare, la nivel european și internațional, pentru a asigura un nivel decent al prețurilor, aceasta reprezentând o modalitate rapidă de a depăși criza alimentară; pe termen lung, sunt necesare norme adecvate pentru a soluționa problemele puse de activitățile speculative; recomandă, de asemenea, examinarea puterilor și competențelor organelor naționale și internaționale de supraveghere din domeniul produselor alimentare de bază, pentru a garanta existența în viitor a unor piețe stabile și sigure și pentru a se asigura că speculația nu încalcă dreptul la hrană;

27.	salută crearea unui grup operativ al ONU, cu mandat extins, care să să se ocupe de actuala criză alimentară și de impactul său asupra sărăciei. încurajează liderii din toată lumea să participe la Conferința la nivel înalt privind siguranța alimentară care va avea loc la Roma (3-5 iunie 2008);

28.

susține eforturile depuse de țările în curs de dezvoltare în vederea garantării accesului populației locale la alimente; consideră că trebuie consolidat în continuare un spațiu politic viabil pentru a permite adoptarea, la nivel național, a unor măsuri și a unor norme destinate dezvoltării acestui sector, precum și pentru a susține femeile cărora le revine rolul principal în asigurarea hranei pentru familiile lor și comunitățile locale;

29.

ia act de faptul că prețurile în creștere ale produselor alimentare și ale produselor de bază pot avea efecte negative asupra siguranței alimentare și a accesului real la hrană din țările în curs de dezvoltare, putând implica, în aceste țări, foamete, malnutriție sau revolte ale oamenilor celor mai săraci, provocate de lipsa alimentelor; solicită creșterea urgentă a nivelului ajutorului umanitar pentru a aplana crizele alimentare, care amenință viața a 100 de milioane de oameni;

30.

invită Consiliul și Comisia să asigure compatibilitatea acordurilor comerciale multilaterale, regionale și bilaterale semnate de Uniunea Europeană cu obiectivul dezvoltării durabile; invită Comisia să ia măsurile legislative necesare pentru a asigura integrarea evaluărilor impactului asupra dezvoltării durabile în elaborarea politicii comerciale a Uniunii Europene, în special din perspectiva climei, a aspectelor legate de gen și a dezvoltării durabile;

31.	salută anunțul Comisiei privind prezentarea, în 2008, a unei comunicări menite să îmbunătățească, la nivelul Uniunii Europene și la nivel internațional, condițiile de acces durabil la minereuri și materii prime secundare;

32.

ia act de criticile formulate din ce în ce mai des la adresa avantajelor economice și ecologice ale producției de carburanți agricoli; invită Comisia să încurajeze cercetarea și inovarea în domeniul aprovizionării durabile cu materii prime prin intermediul extracției și exploatării eficiente a resurselor, utilizării și recuperării materiilor la sfârșitul ciclului de viață;

33.	consideră că extracția, colectarea și producția de materii prime și produse de bază ar trebui realizate în conformitate cu principiul durabilității, respectând procesele naturale ale ecosistemelor, în loc de a le aduce schimbări;

34.

îndeamnă Comisia să își intensifice eforturile în scopul ajungerii la un acord internațional privind resursele provenite din zonele de conflict, având drept obiectiv principal interzicerea oricărei forme de comercializare a resurselor care alimentează sau provin din conflictele armate; insistă, în așteptarea acestui acord, asupra elaborării unui regulament care să interzică comercializarea și promovarea resurselor din zonele de conflict în Uniunea Europeană și îndeamnă toate țările implicate în comerțul cu diamante să subscrie în totalitate la sistemele de certificare din cadrul procesului Kimberley privind comerțul internațional cu diamante brute; solicită promovarea transparenței prin intermediul ITIE, precum și al altor inițiative;

35.

își reiterează apelul adresat Consiliului și Comisiei pentru promovarea comerțului echitabil și a altor inițiative comerciale, supuse unei monitorizări independente, care contribuie la îmbunătățirea standardelor sociale și de mediu prin susținerea micilor producători și a celor marginalizați din țările în curs de dezvoltare; încurajează autoritățile publice din Uniunea Europeană să integreze comerțul echitabil și criteriile de durabilitate în cadrul procedurilor de ofertare și al politicilor de achiziții;

36.

își exprimă îngrijorarea față de creșterea proporției resurselor planetei folosite pentru creșterea animalelor; reamintește raportul FAO mai sus-menționat din noiembrie 2006, intitulat „Livestock's Long Shadow”, care estimează că industria de prelucrare a cărnii și activitatea de creștere a animalelor contribuie în proporție de 18 % la volumul total al emisiilor de gaze cu efect de seră generate la nivel mondial, accelerând totodată defrișarea pădurilor din țările în curs de dezvoltare; pentru a evita defrișarea pădurilor, solicită Comisiei să ia măsurile necesare în acest sector și să instituie mecanisme de stimulare în cadrul negocierilor la nivel internațional privind clima;

37.

consideră că ITIE, care urmărește consolidarea guvernării prin sporirea transparenței și a răspunderii în sectoarele extractive, ar trebuie pusă în aplicare la nivel mondial, pentru a le oferi țărilor în curs de dezvoltare ocazii mai bune pentru obținerea valorii echivalente a resurselor lor naturale;

38.	subliniază faptul că prețurile ridicate ale petrolului accentuează necesitatea unei abordări urgente și diferite a politicii energetice, în scopul îmbunătățirii eficienței energetice și al utilizării, într-o mai mare măsură, a altor surse de energie, inclusiv sursele regenerabile de energie;

39.

este conștient de faptul că schimbările climatice vor afecta în cea mai mare măsură comunitățile care se confruntă deja cu probleme economice și sociale semnificative; este conștient de faptul că femeile reprezintă un grup deosebit de vulnerabil; încurajează eforturile întreprinse pentru adaptarea la nivel local prin acordarea, pe plan internațional, a unui sprijin financiar și tehnic corespunzător;

40.

își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că China nu permite societăților străine să dețină pachete majoritare de acțiuni în sectoare precum cel al oțelului și că a instituit diverse mecanisme care restricționează exportul de materii prime folosite în metalurgie sau acordă sprijin guvernamental pentru achiziționarea acestora din surse externe; recunoaște că astfel de practici creează grave dificultăți pentru interesele industriei din Uniunea Europeană în ceea ce privește respectarea obiectivelor legate de schimbările climatice și exportul de tehnologii care permit economisirea de energie, bazate pe surse de energie regenerabile și eficiente din punctul de vedere al utilizării resurselor și că aceste practici trebuie combătute prin intermediul tuturor instrumentelor disponibile, inclusiv prin facilitarea transferului de tehnologii, atât la nivel politic, cât și financiar;

41.

subliniază că noua politică comercială a unor țări cu economii emergente, în special China, care caută materii prime în toată lumea și, în special, în Africa, are un impact negativ major asupra siguranței, la nivel mondial, a accesului la produse de bază subliniază necesitatea depășirii actualelor practici bazate pe relațiile de la stat la stat și a dezinteresului față de aspectele legate de drepturile omului, responsabilitatea socială corporativă și standardele sociale și de mediu, în favoarea unei abordări multilaterale, pe baza criteriilor suficienței și durabilității utilizării resurselor;

42.	salută inițiativa Comisiei, astfel cum a fost anunțată în Comunicarea menționată mai sus privind competitivitatea industriilor metalurgice, de a continua să utilizeze toate instrumentele existente pentru a combate practicile comerciale care încalcă acordurile comerciale internaționale;

* *

43.	încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre și organizațiilor internaționale vizate, precum UNCTAD, OMC, Banca Mondială, Fondul comun pentru produse de bază (FCPB) și FAO.

(1) JO C 272 E, 13.11.2003, p. 277.

(2) JO C 39 E, 13.2.2004, p. 79.

(3) JO C 64 E, 12.3.2004, p. 607.

(4) JO C 298 E, 8.12.2006, p. 261.

(5) JO C 287 E, 29.11.2007, p. 548.

(6) JO C 102 E, 24.4.2008, p. 128.

(7) JO C 102 E, 24.4.2008, p. 291.

(8) Texte adoptate, P6_TA(2007)0576.

19.11.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 279/12

Strategie pentru regiunile ultraperiferice: realizări și perspective

P6_TA(2008)0210

Rezoluția Parlamentului European din 20 mai 2008 referitoare la Strategia pentru regiunile ultraperiferice: realizări și perspective (2008/2010(INI))

(2009/C 279 E/03)

Parlamentul European,

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 12 septembrie 2007, intitulată „Strategia pentru regiunile ultraperiferice: realizări și perspective” (COM(2007)0507), precum și Comunicările Comisiei din 12 mai 2004 (COM(2004)0343) și din 23 august 2004 (COM(2004)0543), intitulate „Un parteneriat consolidat pentru regiunile ultraperiferice”,

—

având în vedere articolul 299 alineatul (2) din Tratatul CE, care va fi înlocuit cu articolele 349 și 355 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, privind specificitatea regiunilor ultraperiferice, și articolul 107 alineatul (3) litera (a) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

—	având în vedere punctul 60 din concluziile Președinției Consiliului European de la Bruxelles din 14 decembrie 2007,

—	având în vedere declarația finală a celei de-a XIII-a Conferințe a președinților regiunilor ultraperiferice, semnată în Madeira la 5 octombrie 2007,

—

având în vedere rezoluția sa din 25 octombrie 2000 referitoare la raportul Comisiei privind măsurile de punere în aplicare a dispozițiilor articolului 299 alineatul (2): regiunile ultraperiferice ale Uniunii Europene (1), poziția sa din 7 iulie 2005 referitoare la propunerea de regulament al Consiliului privind măsurile specifice din domeniul agriculturii în favoarea regiunilor ultraperiferice ale Uniunii (2), precum și rezoluția sa din 28 septembrie 2005 privind un parteneriat consolidat pentru regiunile ultraperiferice (3),

—	având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare regională și avizul Comisiei pentru pescuit (A6-0158/2008),

întrucât Insulele Azore, Insulele Canare, Guadelupa, Guyana Franceză, Madeira, Martinica și Reunion sunt caracterizate de permanența, intensitatea și cumularea dezavantajelor lor, printre care se numără distanța foarte mare față de continentul european, insularitatea sau caracterul de enclavă, clima și relieful dificile, dimensiunea redusă a piețelor;

întrucât Saint-Martin și Saint-Barthélemy, separate din punct de vedere administrativ și politic de Guadelupa, figurează nominal la articolele 349 și 355 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (Tratatul CE astfel cum a fost modificat prin Tratatul de la Lisabona) în calitate de noi regiuni ultraperiferice (RUP);

C.	întrucât structura economiilor RUP este caracterizată printr-o legătură strânsă cu agricultura și pescuitul, care constituie, împreună cu serviciile (turismul în special), activități economice ce reprezintă o sursă foarte importantă de locuri de muncă în aceste regiuni;

D.	întrucât RUP sunt dependente pe plan socio-economic de resursele halieutice ale zonelor lor economice exclusive (ZEE) iar zonele lor de pescuit prezintă o mare fragilitate din punct de vedere biologic,

E.	întrucât împrejurimile geografice imediate ale RUP oferă oportunități de piață foarte limitate, în timp ce piețele ultraperiferice sunt deosebit de atractive pentru toate țările terțe învecinate;

întrucât RUP se află într-o poziție de dependență absolută față de mijloacele de transport iar cheltuielile suplimentare legate de transportul persoanelor și al mărfurilor, frecvența și legăturile de transport insuficiente, nivelul ridicat al tarifelor, dificultățile de introducere sau de menținere a unor servicii de transport la nivel regional constituie obstacole majore în calea dezvoltării economice și a accesului la RUP;

întrucât în ultimii trei ani RUP au fost direct afectate de importante reforme comunitare, printre care cele privind perspectivele financiare, politica regională 2007-2013, Fondul European pentru Pescuit, Fondul European pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală, ajutoarele de stat, organizarea comună a pieței zahărului și bananelor, programele de opțiuni specifice îndepărtării și insularității (POSEI) pentru agricultură și pescuit și întrucât acestea au avut adesea consecințe majore pentru regiunile respective;

H.	întrucât prioritățile politice ale Uniunii, care trebuie să corespundă angajamentelor internaționale din ce în ce mai constrângătoare impuse de globalizare, în special față de OMC, sunt uneori contrare intervențiilor specifice puse în aplicare în favoarea RUP;

I.	întrucât se constată o reducere marcantă a importanței relative a RUP într-o Uniune care a trecut de la 12 la 27 de state membre;

întrucât imaginea regiunilor ultraperiferice, adesea asimilate regiunilor în care sunt injectate credite comunitare sau naționale, fără a fi evidențiat impactul pozitiv al acestor finanțări, este prea puțin reabilitată de valoarea adăugată reală pe care acestea o aduc Uniunii Europene în ceea ce privește mediul, cultura sau în termeni geostrategici, precum și în domeniul spațial, avantaje a căror vizibilitate nu este imediată;

întrucât RUP reprezintă valoroase poziții avansate pentru Europa în inima Caraibelor, în vecinătatea Mercosur, în largul Africii, în oceanele Indian și Atlantic, grație cărora UE poate aspira la poziția de prim spațiu maritim mondial, cu 25 de milioane de km2 de zonă economică exclusivă, bogată în resurse de toate tipurile,

Realizările parteneriatului consolidat pentru RUP

1.	salută faptul că, la trei ani după publicarea unor documente politice atât de ambițioase precum comunicările sus-menționate privind parteneriatul consolidat pentru RUP, Comisia prezintă o nouă comunicare pe această temă;

solicită, având în vedere dimensiunea chestiunilor analizate și complexitatea politicilor vizate, ca Unitatea RUP a DG Politică Regională să fie menținută în cadrul Comisiei și ca efectivele acesteia să fie mărite în mod simțitor, pentru a i se garanta mijloacele indispensabile realizării misiunilor sale;

constată că în comunicare se realizează un bilanț extrem de pozitiv al acțiunilor Comisiei, deși o parte a măsurilor pe care aceasta le salută nu răspund decât parțial nevoilor RUP (în special în sectoarele transporturilor și accesibilității, cercetării, pescuitului sau cooperării regionale) și nu se face nicio referire la dificultățile întâmpinate și la eforturile depuse de aceste regiuni, de exemplu cu ocazia reînnoirii regimului ajutoarelor de stat;

constată că intervenția fondurilor structurale continuă să contribuie în mod substanțial la dezvoltarea RUP; dorește totuși ca măsurarea nivelului de coeziune atins în aceste regiuni să fie realizată prin intermediul altor indicatori decât PIB-ul în raport cu media comunitară și ca politica de coeziune să fie mai bine combinată cu celelalte politici comunitare, în mod transversal, în scopul sporirii sinergiilor; solicită Comisiei să dea dovadă de mai multă suplețe și să-și adapteze mai bine politicile actuale și viitoare la realitățile regiunilor ultraperiferice, în temeiul articolului 299 alineatul (2) din Tratatul CE;

ia act de rezultatele satisfăcătoare obținute în cadrul programelor POSEI (agricultură și pescuit) și în sectoarele trestie-zahăr, rom și banane; solicită să se țină în mod efectiv seama de consecințele financiare pentru aceste sectoare agricole care ar putea rezulta din negocierile internaționale în curs și din acțiunile întreprinse pe lângă OMC; își menține vigilența în vederea apropiatei evaluări la jumătatea perioadei a POSEI și a evaluării regimurilor fiscale diferențiate;

susține că specificitățile RUP necesită o strategie bazată pe politici și pe măsuri care să nu fie supuse nici unor criterii tranzitorii, nici unor evoluții conjuncturale ale bogăției, care să fie adaptate nevoilor diferite ale fiecăreia dintre acestea și care să furnizeze un răspuns constrângerilor permanente cărora le sunt supuse aceste regiuni;

solicită Comisiei ca, recunoscând specificitățile și diferențele dintre RUP, pe de o parte, și rolul pe care acestea îl au în cadrul politicii maritime europene integrate, pe de altă parte, să includă în planul său măsuri de sprijin pentru sectoarele pescuitului din aceste regiuni; consideră că Comisia trebuie să garanteze flotelor de pescuit ale RUP o discriminare pozitivă în privința accesului la resursele halieutice existente în largul coastelor lor și să acorde o mare atenție menținerii caracterului durabil al pescuitului artizanal;

Faza de maturizare a parteneriatului consolidat pentru RUP

regretă faptul că propunerile înaintate de Comisie în cadrul fazei de maturizare se referă în majoritatea lor la măsuri deja existente sau în curs de finalizare (rețeaua transeuropeană de transport, rețeaua transeuropeană de energie, al 7-lea Program cadru pentru cercetare și dezvoltare, programul-cadru pentru inovare și competitivitate sau politica regională); așteaptă lămuriri privind mijloacele concrete și operaționale oferite RUP pentru a dezvolta aceste oportunități;

își exprimă preocuparea pentru importanța din ce în ce mai mare acordată de Comisie instrumentelor de evaluare a politicilor și instrumentelor comunitare în favoarea RUP și estimării efectelor cantitative ale dezavantajelor acestor regiuni în vederea elaborării unei metodologii de compensare a costurilor suplimentare legate de localizarea ultraperiferică;

10.

speră ca această tendință de a ține seama de justificări din ce în ce mai aritmetice ale măsurilor să nu constituie un pretext de a pune din nou în discuție o parte a politicii UE în favoarea RUP, sau de a descuraja actorii instituționali și economici ultraperiferici solicitându-le condiții prea greu de îndeplinit;

11.

regretă dezinteresul afișat de DG Comerț față de luarea în considerare a specificității ultraperiferice cu ocazia negocierii acordurilor de parteneriat economic (APE) și solicită cu insistență Comisiei să continue să încerce să ajungă la compromisuri ce respectă interesele respectivelor RUP în cadrul acordurilor definitive ce vor fi încheiate cu țările ACP;

12.	speră că Comisia va aduce dovezi ale intenției sale reale de a favoriza integrarea regională a RUP, pentru a da o veritabilă consistență „planului de acțiune pentru marea vecinătate” pe care aceasta l-a promis în 2004;

13.

își exprimă îngrijorarea privind anumite măsuri propuse de Comisie în sectorul transporturilor, în special evaluarea nevoilor specifice sau luarea în considerare a externalităților de mediu; reafirmă necesitatea unui tratament diferențiat al RUP din acest punct de vedere, în special în ceea ce privește includerea aviației civile în sistemul european de comercializare a cotelor de emisii (Emission Trading Scheme, ETS), pentru a nu pune din nou în discuție eforturile realizate în scopul compensării deficitului lor privind accesibilitatea;

14.

consideră că intervențiile comunitare trebuie să producă efectul unui catalizator al spiritului de inițiativă, în special în cadrul parteneriatelor public/privat, pentru a transforma RUP în poli de excelență contând pe sectoarele care le valorifică atuurile și know-how-ul, cum ar fi gestionarea deșeurilor, sursele de energie regenerabilă, autosuficiența energetică, biodiversitatea, mobilitatea studențească, cercetarea în domeniul climei sau gestionarea crizelor;

15.

reamintește că numeroase acțiuni și programe care trebuie urmărite și inițiate în favoarea RUP pot aduce contribuții semnificative la prioritățile comunitare și internaționale stabilite, în special în domenii precum încălzirea globală, protecția biodiversității, energiile regenerabile, sănătatea în țările în curs de dezvoltare, alimentația, diversificarea acțiunilor economice și productive; se felicită pentru punerea în aplicare în special a programului NET-BIOME (NETworking tropical and subtropical Biodiversity research in OuterMost regions and territories of Europe in support of sustainable development), care constituie un exemplu semnificativ al potențialului RUP în domeniul cercetării științifice; cu toate acestea, se întreabă de ce, în pofida numărului proiectelor întreprinse și a amplorii potențialului RUP, integrarea acestora din urmă în cadrul Spațiului European al Cercetării este încă slabă;

16.

solicită continuarea eforturilor depuse până în prezent în ceea ce privește RUP, pentru a intensifica activitatea de înființare a structurilor locale pentru cercetare la nivelul potențialului lor, pe de o parte, și pentru a încuraja și a sprijini dezvoltarea unor universități atractive, performante, dotate cu mijloace reale și care să se ridice la standardele universităților prezente în restul teritoriului Uniunii, pe de altă parte;

Dezbaterea privind viitorul strategiei Uniunii pentru RUP

17.	felicită Comisia pentru inițiativa de a lansa o dezbatere privind viitorul strategiei în favoarea RUP, sub forma unei consultări publice ale cărei rezultate vor contribui la elaborarea unei noi propuneri înainte de 2009;

18.

insistă totuși ca această dezbatere să nu se limiteze doar la aspectele menționate (schimbările climatice, evoluția demografică și gestionarea fluxurilor migratoare, agricultura, politica maritimă), deși aceste chestiuni sunt bineînțeles inevitabile, și consideră că dezbaterea ar trebui în mod necesar să includă punerea în aplicare a strategiei de la Lisabona în ceea ce privește RUP;

19.

solicită insistent ca sfera de aplicare a articolului 299 alineatul (2) din Tratatul CE (și apoi a articolelor 349 și 355 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene), care reprezintă baza politicii Uniunii în favoarea RUP și pilonul atenției pe care o acordă acestor regiuni serviciile Comisiei, să fie înscrisă pe ordinea de zi a dezbaterilor, pentru a acorda RUP posibilitatea de a se manifesta din punct de vedere juridic, instituțional și politic;

20.	subliniază importanța serviciilor publice pentru coeziunea economică, socială și teritorială a regiunilor ultraperiferice, în special în sectoarele transporturilor aeriene și maritime, serviciilor poștale, energiei și comunicațiilor;

21.	consideră că este nevoie să fie adoptate de urgență măsuri de combatere a șomajului persistent, a sărăciei și a inegalității în repartiția veniturilor în RUP, care înregistrează, în aceste domenii, unele dintre cele mai ridicate niveluri din Uniunea Europeană;

22.	invită Comisia să ofere sprijin statelor membre care intenționează să pună în aplicare clauza pasarelă de la articolul 355 alineatul (6) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

23.

consideră că RUP constituie o oportunitate pentru Uniune în cadrul reflecțiilor sale actuale privind dereglările climatice, atât în ceea ce privește observarea fenomenelor neprevăzute, prevenirea pagubelor, reacția în caz de catastrofe, cât și în ceea ce privește protejarea ecosistemelor; în acest sens, solicită Consiliului să adopte în cel mai scurt timp propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a Fondului de solidaritate al Uniunii Europene, care se referă în mod expres la caracteristicile ultraperiferiei; își exprimă, de asemenea, dorința ca propunerile Comisiei în vederea întăririi capacității de reacție a Uniunii Europene în caz de catastrofe să țină seama de expertiza corelată cu localizarea geografică a acestor regiuni;

24.

dorește ca viitoarea politică comună privind imigrarea să acorde o atenție sporită situației RUP, care reprezintă, toate, frontiere externe ale Uniunii, sunt înconjurate de țări terțe mai puțin dezvoltate și sunt supuse la o presiune migratorie foarte puternică care, dublată de o creștere demografică adesea încă cu mult superioară mediei comunitare, provoacă tensiuni economice și sociale îngrijorătoare în aceste regiuni;

25.

solicită ca sprijinul comunitar pentru agricultura RUP, care este evocat de o manieră mai succintă decât celelalte aspecte, să facă obiectul unor reflecții axate pe identificarea problemelor reale, pe necesitatea de a evolua către o autosuficiență locală, pe nivelul veniturilor agricultorilor, pe sprijinul acordat organizațiilor de producători în scopul promovării comercializării produselor acestora, pe importanța dimensiunii de mediu și pe evaluarea impactului deschiderii comerciale realizate prin intermediul APE și prin viitoarele acorduri de liber schimb în curs de negociere cu mai multe regiuni din America Latină;

26.

este de părere că RUP trebuie să se afle în centrul politicii maritime a Uniunii și insistă ca dezbaterea pe marginea acestei probleme să se axeze în special pe rolul pe care regiunile ultraperiferice îl pot juca în domeniul utilizării durabile a mărilor, oceanelor și zonelor de coastă, precum și în cadrul administrării maritime internaționale;

27.	solicită Comisiei, Consiliului și celorlalte instituții UE vizate să garanteze în mod eficace și adecvat finanțarea comunitară viitoare a strategiei Uniunii pentru sprijinirea RUP și compensarea dezavantajelor legate de statutul ultraperiferic al acestora;

28.

recomandă introducerea printre domeniile prioritare de reflecție și a aspectelor legate de modalitățile de depășire a dimensiunii reduse a piețelor locale, de mediul concurențial din ce în ce mai deschis, de accesul dificil la debușeuri către piața continentală europeană sau în zonele lor geografice respective, de ameliorarea armonizării finanțării Fondului European de Dezvoltare Regională/Fondului European de Dezvoltare (FEDER/FED) și a Fondului European de Dezvoltare Regională /Instrumentului de Cooperare pentru Dezvoltare (FEDER/ICD) pentru proiectele de cooperare cu țările vecine, precum și de participarea efectivă a RUP la politicile europene de inovare și de luptă împotriva decalajului digital, pentru garantarea accesului deplin al populațiilor acestor regiuni la mijloacele de informare și de comunicare oferite de noile tehnologii, ca de exemplu accesul la internet pe bandă largă;

29.

insistă pentru ca parteneriatul, indispensabil pentru reușita dezbaterii, să nu se reducă doar la instituțiile publice europene, naționale și locale, ci să ofere ocazia, astfel cum a fost cazul în trecut, participării la reflecție a ansamblului rețelei economice ultraperiferice, reprezentate de organizații structurate care resimt în mod curent efectele politicii comunitare la fața locului; solicită ca, în urma conferinței parteneriale organizate de Comisie privind viitorul strategiei europene referitoare la RUP, care va avea loc la Bruxelles, în perioada 14-15 mai 2008, Comisia să publice rapid o nouă comunicare care să țină seama de progresele la care această dezbatere va fi dat naștere;

30.

consideră că valorificarea atuurilor specifice RUP, ca avanposturi ale UE în afara continentului european, constituie cea mai bună strategie de garantare a unei dezvoltări endogene și durabile a acestor regiuni, în special prin intermediul unei forme de turism care să integreze toată bogăția istoriei și a patrimoniului lor cultural, artistic și arhitectural, pe care Uniunea trebuie să o protejeze;

* *

31.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Comitetului Regiunilor, Comitetului Economic și Social European, autorităților naționale, regionale și locale ale RUP, precum și președintelui în exercițiu al Conferinței președinților regiunilor ultraperiferice.

(1) JO C 197, 12.7.2001, p. 197.

(2) JO C 157 E, 6.7.2006, p. 497.

(3) JO C 227 E, 21.9.2006, p. 512.

19.11.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 279/17

Strategia UE pentru politica de protecție a consumatorilor 2007-2013

P6_TA(2008)0211

Rezoluția Parlamentului European din 20 mai 2008 privind Strategia UE pentru politica de protecție a consumatorilor aferentă perioadei 2007-2013 (2007/2189(INI))

(2009/C 279 E/04)

Parlamentul European,

—

având în vedere comunicarea Comisiei către Consiliu, Parlamentul European și Comitetul Economic și Social European intitulată „Strategia UE pentru politica de protecție a consumatorilor 2007-2013 — Mai multă putere consumatorilor, bunăstare crescută și protecție eficientă a acestora” (COM(2007)0099),

—	având în vedere Rezoluția Consiliului privind strategia UE pentru politica de protecție a consumatorilor (2007-2013), adoptată la reuniunea sa din 30 și 31 mai 2007,

—	având în vedere Rezoluția sa din 27 septembrie 2007 privind obligațiile prestatorilor de servicii transfrontaliere (1),

—	având în vedere Rezoluția sa din 6 septembrie 2007 referitoare la Cartea verde privind revizuirea acquis-ului în domeniul protecției consumatorilor (2),

—	având în vedere Rezoluția sa din 4 septembrie 2007 privind revizuirea pieței unice: depășirea obstacolelor și combaterea ineficienței prin îmbunătățirea punerii în aplicare și asigurarea respectării legislației (3),

—	având în vedere Rezoluția sa din 21 iunie 2007 privind încrederea consumatorilor în mediul digital (4),

—	având în vedere comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor privind o piață unică pentru Europa secolului XXI (COM(2007)0724),

—

având în vedere comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor de însoțire a comunicării privind o piață unică pentru Europa secolului XXI — servicii de interes general, inclusiv servicii sociale de interes general: un nou angajament european (COM(2007)0725),

—	având în vedere comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor intitulată Oportunități, acces și solidaritate: către o nouă viziune socială pentru Europa secolului XXI (COM(2007)0726),

—	având în vedere documentul de lucru al personalului Comisiei intitulat „Inițiative în domeniul serviciilor financiare cu amănuntul”(SEC(2007)1520) de însoțire a comunicării Comisiei privind o piață unică pentru Europa secolului XXI,

—	având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor și avizele Comisiei pentru afaceri economice și monetare, Comisiei pentru afaceri juridice și Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea între sexe (A6-0155/2008),

Introducere

salută comunicarea Comisiei privind strategia UE pentru politica de protecție a consumatorilor și, de asemenea, apreciază eforturile Comisiei de a impune o cultură de protecție a consumatorilor bazată pe un nivel sporit de informare a acestora, esențială pentru o mai bună transpunere și punere în aplicare a cadrului legal existent;

consideră că este necesară o abordare orizontală a politicii de protecție a consumatorilor și că este vital ca interesele consumatorilor să fie luate în considerare în toate politicile pertinente pentru a garanta că toți consumatorii UE beneficiază de un grad înalt de protecție; salută, astfel, evidențierea de către Comisie a nevoii de a asigura că piața internă răspunde mai bine așteptărilor și preocupărilor cetățenilor; subliniază că protecția consumatorilor și finalizarea pieței interne nu sunt obiective contradictorii ci, dimpotrivă, complementare; reamintește Comisiei, în această privință, că politica de protecție a consumatorilor ar trebui să se regăsească în toate politicile încă de la etapa de evaluare a impactului;

consideră că cerințele protecției consumatorilor pot fi satisfăcute prin intermediul legislației doar dacă aceasta este mai bună, mai simplă și este elaborată cu implicarea tuturor direcțiilor generale competente ale Comisiei: Sănătate și Protecția Consumatorilor; Justiție, Libertate și Securitate; Piața Internă și Servicii; Concurență;

subliniază faptul că revizuirea acquis-ului în materie de protecție a consumatorilor ar trebui să conducă la crearea unui cadru juridic mai coerent privind drepturile consumatorilor; reamintește preferința sa pentru adoptarea unei abordări mixte, adică un instrument orizontal având drept obiectiv principal asigurarea coerenței legislației existente și eliminarea lacunelor regrupând, într-o legislație coerentă, aspecte intersectoriale comune tuturor directivelor; consideră că aspectele specifice ar trebui să fie în continuare abordate separat în directive sectoriale; consideră că principiile în materie de drepturi ale consumatorilor, stabilite cu mult timp în urmă, trebuie să se aplice și în mediul digital; solicită, în contextul revizuirii acquis-ului, să se ia mai multe măsuri pentru asigurarea protecției consumatorilor, inclusiv a vieții private și a siguranței, în mediul digital, fără a îngreuna totuși, în mod nejustificat, povara administrativă asupra operatorilor economici;

5.	regretă faptul că nu se acordă suficientă atenție dreptului contractual în domeniul protecției consumatorilor și invită Comisia să valorifice eforturile depuse până acum în proiectul privitor la dreptul contractual, modificându-l după cum este necesar;

întrucât lipsa clarității în domeniul contractelor de credit pentru consum constituie unul din obstacolele cele mai importante în calea dezvoltării pieței interne a comerțului cu amănuntul, sprijină Comisia în eforturile sale de a introduce contracte tip și condiții pentru contractele încheiate online care să aibă aceeași forță juridică în toate statele membre ale UE;

subliniază rolul important jucat de organizațiile consumatorilor în îmbunătățirea culturii protecției consumatorilor; consideră că organizațiile puternice și independente ale consumatorilor constituie baza unei politici eficace de protecție a consumatorilor; de aceea, invită Comisia și statele membre să aloce fonduri corespunzătoare unor astfel de organizații; recomandă Comisiei ca, la elaborarea propunerilor legislative privind protecția consumatorilor, să intensifice contactele cu organizațiile neguvernamentale ale consumatorilor, care sunt cele mai în măsură să identifice nevoile reale ale acestora;

8.	salută propunerea de numire a unor consilieri pentru relațiile cu consumatorii în cadrul Comisiei; îndeamnă fiecare direcție generală competentă să publice rapoartele anuale privind modul în care politica pentru protecția consumatorilor a fost integrată în domeniul său de competență;

consideră că un sistem solid de protecție a consumatorilor, eficient la nivel european, va fi atât în beneficiul consumatorilor, cât și al producătorilor și vânzătorilor competitivi; subliniază faptul că acest lucru va motiva întreprinderile să producă și să vândă bunuri mai durabile, fapt ce va avea ca rezultat o creștere durabilă sporită; subliniază faptul că o protecție a consumatorilor eficientă și îmbunătățită este o condiție necesară pentru o mai bună funcționare a pieței interne;

10.

solicită adoptarea de măsuri pentru a asigura că cele 27 de minipiețe naționale din UE vor fi transformate în cea mai mare piață de desfacere cu amănuntul la nivel mondial; consideră că, pentru a ajunge la acest nivel, cetățenii trebuie să se simtă în siguranță în egală măsură atunci când cumpără prin intermediul internetului sau de la magazinul local, iar întreprinderile mici și mijlocii (IMM-urile) trebuie să se poată baza pe norme simple, identice peste tot în piața internă; invită Comisia să analizeze modalitățile de îmbunătățire a protecției IMM-urilor, în special prin intermediul Legii privind întreprinderile mici;

11.

subliniază că finalizarea pieței interne a UE trebuie să reprezinte o prioritate; recunoaște rolul pozitiv pe care l-a jucat moneda euro în reducerea costurilor tranzacțiilor, în facilitarea posibilității consumatorilor de a compara prețurilor practicate în alte state și în creșterea potențialului pieței interne pentru comerțul cu amănuntul; încurajează noile state membre să meargă înainte pe calea reformelor, pentru a putea adopta moneda euro imediat ce vor îndeplini criteriile de la Maastricht și a beneficia, astfel, pe deplin de pe urma efectelor pozitive ale monedei unice asupra pieței interne; solicită eliminarea tuturor barierelor și obstacolelor persistente pentru a garanta încrederea consumatorilor în achizițiile sau alte tipuri de contracte contracte transfrontaliere, în special în ceea ce privește serviciile, luând totodată în considerare necesitatea unei abordări specifice în ceea ce privește limba, cultura și preferințele consumatorilor;

12.

subliniază că normele europene în materie de protecție a consumatorilor și inițiativele de autoreglementare ar trebui să servească drept referință pentru standarde mondiale și bune practici și salută faptul că Europa lansează tendințe, utilizând mijloace necoercitive pentru a îmbunătăți drepturile consumatorilor la nivel mondial;

13.

încurajează Comisia să acorde în continuare un sprijin ferm pentru drepturile consumatorilor cu privire la siguranța produselor asigurând integritatea marcajului CE și îmbunătățind monitorizarea pieței la toate nivelurile corespunzătoare, utilizând RAPEX (Sistemul de alertă rapidă pentru produsele nealimentare), prin partajarea între statele membre a celor mai bune soluții practice în acest domeniu; invită Comisia să colaboreze cu statele membre pentru a se asigura că legislația actuală este corect pusă în aplicare și respectată în totalitate de către statele membre, inclusiv prin evaluarea posibilității de a revizui Directiva 2001/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 decembrie 2001 privind siguranța generală a produselor (5) („Directiva privind siguranța generală a produselor”); reamintește faptul că marcajul CE poate fi interpretat greșit drept indicație generală a unui test efectuat de un terț sau ca marcă a originii, dar și faptul că s-a solicitat (6) Comisiei să prezinte o analiză detaliată în domeniul marcajelor de securitate pentru consumatori, dacă este necesar urmată de propuneri legislative;

14.

salută eforturile Comisiei de a consolida cooperarea în domeniul siguranței produselor la nivel internațional, în special cu autoritățile din China, SUA și Japonia; observă că o practică constantă a dialogului și a schimbului de informații privind siguranța produselor este în interesul tuturor părților și reprezintă un factor primordial pentru construirea încrederii consumatorilor; îndeamnă Comisia să informeze Parlamentul în ceea ce privește acest subiect la intervale regulate;

Îmbunătățirea bazei de cunoștințe

15.

consideră că, de regulă, se presupune că consumatorii acționează rațional înainte de a cumpăra ceva, dar că nu sunt pe deplin conștienți de drepturile lor în caz de probleme; de aceea, solicită să se pună accentul pe comportamentul real al consumatorilor, ținându-se totodată seama de nevoile speciale ale grupurilor vulnerabile cum ar fi copiii, persoanele în vârstă și persoanele cu anumite handicapuri; reamintește linia bugetară recent adoptată, la propunerea Parlamentul European, pentru un proiect-pilot vizând, printre altele, crearea unei baze de date despre consumatori și realizarea de studii și anchete, precum și realizarea unui studiu comparativ despre rezultatele obținute în statele membre; salută activitatea depusă de Comisie pentru stabilirea unui grafic de realizări în domeniul politicii de protecție a consumatorilor ce va conduce la o înțelegere o mai bună, printre altele, a structurii prețului, precum și a comportamentului și a gradului de satisfacție a consumatorului;

16.

subliniază necesitatea ca orice măsuri de armonizare să fie orientate cu atenție, astfel încât să abordeze problemele reale cu care se confruntă consumatorii pe piața internă; consideră că, acolo unde armonizarea este cu adevărat necesară, ar trebui să fie deplină, pentru a evita ca protecția consumatorilor pe teritoriul UE să devină neuniformă și dificilă pentru întreprinderile care realizează campanii de marketing pentru produsele lor în diferite țări; subliniază faptul că actuala situație constituie un factor de descurajare pentru IMM-uri care doresc să efectueze schimburi comerciale pe tot teritoriul Europei și creează confuzie pentru consumatori;

17.

consideră că trebuie să se acorde o atenție specială dotării consumatorilor cu competențele și instrumentele necesare pentru creșterea încrederii lor în mediul digital; subliniază faptul că datele cu caracter personal au devenit un produs comercial, la fel ca o componentă a metodelor comerciale, de exemplu în scopul orientării comportamentale; prin urmare, consideră că protecția datelor și normele privind viața privată ar trebui incluse în orice strategie privind protecția consumatorilor; subliniază faptul că datele sunt disponibile pentru a fi utilizate în orice moment, din orice punct al lumii; subliniază necesitatea urgentă a unor standarde la nivel global pentru protecția datelor elaborate de legiferatori împreună cu operatorii economii și organizațiile de consumatori;

18.

subliniază rolul important al noilor canale de vânzare, care sunt din ce în ce mai utilizate, precum comerțul electronic, în consolidarea concurenței pe piața internă și, prin urmare, a capacității de consum; consideră că piața financiară, cea bancară și cea de asigurări oferă condiții deosebit de favorabile comerțului electronic și îndeamnă Comisia și statele membre să asigure condiții mai favorabile dezvoltării achizițiilor electronice transfrontaliere; solicită Comisiei să efectueze un studiu privind diversele mecanisme la care recurg statele membre în vederea soluționării litigiilor dintre consumatori și întreprinderi, în scopul identificării și promovării mecanismelor care se dovedesc a fi cele mai eficiente; încurajează formarea unei baze solide de protecție a consumatorilor, având în vedere importanța fundamentală a acesteia, în special în domeniul serviciilor financiare;

19.	salută utilizarea celui de-Al șaptelea program — cadru pentru cercetare și dezvoltare tehnologică ca un instrument pentru o mai bună înțelegere analitică și empirică a comportamentului consumatorilor;

20.	consideră că protecția consumatorilor ar trebui să fie parte integrantă a proceselor de planificare și concepere a produselor și serviciilor de către întreprinderi și că examinarea schimbărilor de pe piață reprezintă un aspect vital;

21.

solicită luarea de măsuri pentru îmbunătățirea dialogului la nivelul UE între organizațiile consumatorilor și industrie, astfel încât să cuprindă toți actorii din lanțul valoric; consideră că un dialog eficient, inclusiv schimbul de bune practici, ar putea reduce problemele de pe piața internă; sprijină inițiativele menite să încurajeze participarea la consultări a părților interesate de politica de protecție a consumatorilor și dezvoltarea de politici; salută eforturile îndreptate către consolidarea protecției consumatorilor în noile state membre și sensibilizarea lor în acest sens; subliniază importanța acordării unui sprijin constant organizațiilor de consumatori din UE, în special din noile state membre;

22.

subliniază faptul că educarea sistematică a consumatorilor cu privire la drepturile lor și la revendicarea acestora contribuie la dezvoltarea culturii protecției consumatorilor; din acest motiv, UE și statele membre ar trebui să investească mai mult în campanii de informare și educare a consumatorilor, campanii care să folosească mesajul potrivit pentru segmentul corespunzător de consumatori; subliniază faptul că educația consumatorilor trebuie să facă parte din învățarea continuă și recomandă utilizarea de noi tehnologii (în special internetul), ca mijloc de informare a consumatorilor;

23.

este de părere că la elaborarea politicii de protecție a consumatorilor ar trebui să se acorde mai multă atenție nevoilor speciale ale grupurilor vulnerabile, cum ar fi copiii, persoanele în vârstă și persoanele cu anumite handicapuri, și că ar trebui să se ia în considerare dezvoltarea demografică;

24.	subliniază nevoia luării în considerare a aspectelor legate de sex, vârstă și origine etnică atunci când se elaborează indicatori și statistici pentru a se identifica domeniile specifice în care diferitele grupuri de consumatori se confruntă cu probleme;

Acordarea unei importanțe deosebite serviciilor

25.	reamintește Rezoluția sa privind obligațiile prestatorilor de servicii transfrontaliere; este în așteptarea programului de lucru al Comisiei privind acest subiect; cere Comisiei să clarifice în viitor intențiile, dacă este cazul, referitoare la noi inițiative în acest domeniu;

26.

subliniază importanța promovării tranzacțiilor transfrontaliere pentru a spori libertatea de alegere și rolul care revine politicii privind concurența și educației privind consumul responsabil în a le garanta consumatorilor posibilitatea de a alege dintre cele mai bune opțiuni în ceea ce privește prețul, calitatea și diversitatea, mai ales la bunurile și serviciile de bază, cum ar fi produsele alimentare, locuințele, educația, sănătatea, energia, transportul și telecomunicațiile; subliniază necesitatea unei liberalizări sporite, în special a pieței serviciilor, pentru a încuraja concurența și a le permite astfel consumatorilor să beneficieze de prețuri mai mici; invită Comisia și statele membre să promoveze inovarea în sectorul serviciilor financiare pentru a propune soluții care să răspundă mai bine așteptărilor consumatorilor;

27.

subliniază nevoia, pe lângă măsuri adecvate și eficiente pentru protecția consumatorilor, de a asigura o bună comunicare privind acest subiect, pentru a explica consumatorilor cum își pot revendica drepturile în temeiul legislației privind piața internă și al altor legislații care le sunt favorabile;

28.

consideră că, în cadrul finalizării pieței interne a serviciilor financiare, trebuie acordată o atenție deosebită asigurării protecției consumatorilor și garantării posibilității de a alege; subliniază gradul deosebit de ridicat de complexitate al produselor financiare, bancare și din domeniul asigurărilor și faptul că, dacă cetățenii trebuie să fie încurajați să utilizeze într-o mai mare măsură aceste produse, în special în ceea ce privește viitoarele lor pensii, politicile obligatorii care favorizează informarea și consilierea consumatorilor ar trebui să garanteze conștientizarea acestora cu privire la toate opțiunile ce le stau la dispoziție; subliniază totodată că protecția consumatorilor nu poate reprezenta un pretext pentru protecționism; subliniază faptul că o piață a serviciilor financiare cu amănuntul perfect integrată trebuie să fie condusă de forțele pieței;

29.

consideră că, în ceea ce privește piețele financiare, problema fundamentală este reprezentată de transpunerea și punerea în aplicare integrală a întregii legislații UE, precum și de armonizarea între statele membre; recomandă consolidarea aplicării uniforme a legislației în vigoare înainte să fie propuse norme suplimentare; îndeamnă Comisia, având în vedere noua legislație în materie, să respecte principiul unei mai bune legiferări, evitând să impună sarcini suplimentare nejustificate consumatorilor și industriei;

Îmbunătățirea accesului la căile de despăgubire

30.

salută accentul pus, în cadrul strategiei, pe o mai bună aplicare a legislației și a căilor de despăgubire, care reprezintă factori importanți în îmbunătățirea încrederii consumatorilor; consideră că îmbunătățirea încrederii consumatorilor este cel mai important factor pentru finalizarea pieței interne pentru bunuri și servicii de larg consum; recomandă realizarea unor acțiuni suplimentare cu privire la acest aspect;

31.

consideră că litigiile dintre consumatori și operatorii economici ar trebui soluționate în principal în afara instanțelor de judecată, pentru că soluțiile de despăgubire găsite pe căi nejudiciare pot fi mai rapide și finalizate cu un cost mai mic; acest lucru presupune consolidarea centrelor europene pentru protecția consumatorilor și a rețelei SOLVIT și alocarea de resurse financiare mai mari pentru aceste rețele; reamintește că statele membre sunt libere să impună părții care intenționează să introducă o acțiune în justiție realizarea unei consultări prealabile, pentru a permite părții acuzate să pună capăt încălcării contestate;

32.

reamintește că sistemele de soluționare alternativă a litigiilor (SAL) sunt, prin natura lor, soluții alternative la mecanismele judiciare tradiționale de soluționare a litigiilor comerciale; prin urmare, încurajarea de a folosi SAL depinde de existența unor alternative constrângătoare, consacrate de lege, care oferă consumatorilor o cale de despăgubire eficace, ușor accesibilă și nediscriminatorie;

33.

reamintește faptul că intensificarea comerțului electronic necesită o armonizare pe întreg teritoriul UE a procedurii de soluționare alternativă a litigiilor (SAL), care îndeplinește cerințele Recomandării 98/257/CE a Comisiei din 30 martie 1998 privind principiile care se aplică organelor responsabile de soluționarea extrajudiciară a litigiilor de protecție a consumatorilor (7) și a Recomandării 2001/310/CE a Comisiei din 4 aprilie 2001 privind principiile organelor extrajudiciare implicate în rezolvarea consensuală a litigiilor de protecție a consumatorilor (8); este necesar să se depună mai multe eforturi în sensul soluționării online a litigiilor, ceea ce Parlamentul solicită cel puțin din 1999;

34.

reamintește faptul că asigurarea aplicării efective a drepturilor ce provin din legislația comunitară este în principal o obligație a statelor membre; acestea au responsabilitatea de a-și adapta dreptul național de procedură în așa fel încât aceste drepturi să poată fi puse în aplicare cu ușurință, în avantajul consumatorilor și al operatorilor economici; înainte de toate, Comunitatea nu are competența de a formula norme pentru dreptul procedural național; mai mult, articolul 5 din Tratatul CE impune Comunității ca acțiunile sale să nu depășească ceea ce este necesar în vederea atingerii obiectivelor tratatului; prin urmare, în conformitate cu articolul menționat, particularitățile ordinilor juridice interne trebuie pe cât posibil luate în considerare, lăsând statelor membre libertatea de a alege între diferite opțiuni cu efect echivalent;

35.

invită Comisia să studieze oportunitatea instituirii unui Ombudsman european special pentru consumatori pentru cazurile transfrontaliere; observă că un anumit număr de state membre dispun de Ombudsmani pentru consumatori în mai multe sectoare, care îi ajută pe consumatori în relațiile lor cu operatorii economici; consideră că această abordare ar putea fi analizată de către Comisie de la țară la țară;

36.

observă că, în anumite state membre, dar nu în toate, există deja elemente ale unui sistem specific de despăgubire pentru consumatori, cum ar fi acțiuni comune, acțiuni de grup, acțiuni în reprezentare, cazuri de referință și acțiuni în confiscarea câștigurilor/profiturilor incorecte („skimming-off procedures”); subliniază faptul că, drept urmare, consumatorii angajați în litigii transfrontaliere se pot regăsi în situația de a se confrunta cu legislații diferite în această privință;

37.

reamintește că Directiva 98/27/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 mai 1998 privind acțiunile în încetare în ceea ce privește protecția intereselor consumatorilor (9) are deja ca scop protecția intereselor colective ale consumatorilor; subliniază că această directivă dă, printre altele, organizațiilor consumatorilor dreptul de a introduce o acțiune în încetare; solicită Comisiei să prezinte Parlamentului și Consiliului un raport de evaluare privind stadiul de avansare al îmbunătățirilor așteptate aduse de această directivă și motivele acestora în ceea ce privește protecția intereselor colective ale consumatorilor;

38.	consideră că, înainte de a angaja orice reflecție pe marginea unei legislații la nivelul UE, ar trebui să se examineze în profunzime problemele existente, dacă este cazul, și beneficiile preconizate pentru consumatori;

39.

consideră că, într-un anumit număr de state membre, există constrângeri constituționale care trebuie luate în considerare la elaborarea unui model european pentru despăgubirea consumatorilor; în plus, consideră că articolul 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului trebuie respectat integral; invită Comisia să înainteze un raport Parlamentului și Consiliului despre modalitatea de a obține, în acest sens, un echilibru necesar între drepturile consumatorilor, organizațiile acestora și operatorii economici;

40.

invită Comisia să evalueze cu atenție chestiunea despăgubirii consumatorilor din statele membre, ținând cont de faptul că orice noi propuneri ale acesteia în domeniul respectiv ar trebui să se bazeze pe o examinare în profunzime a problemelor existente, dacă este cazul, și a beneficiilor preconizate pentru consumatori și de faptul că, în ceea ce privește procedurile transfrontaliere și posibilele sisteme de acțiuni colective în despăgubire, ar trebui să se efectueze cercetări ample, studiind exemplele din întreaga lume și avându-se în vedere în mod special preocupările exprimate în ceea ce privește excesele și dezavantajele prezente în sistemul american și clarificându-se chestiunea unei baze legale adecvate pentru un asemenea instrument la nivelul UE; solicită Comisiei să prezinte, dacă este cazul, o soluție coerentă la nivel european care să ofere tuturor consumatorilor acces real la acțiunile colective în despăgubire pentru soluționarea reclamațiilor transfrontaliere;

41.	solicită Comisiei să consulte Parlamentul și statele membre cu privire la evaluarea acestor studii;

* *

42.	încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) Texte adoptate, P6_TA(2007)0421.

(2) Texte adoptate, P6_TA(2007)0383.

(3) Texte adoptate, P6_TA(2007)0367.

(4) Texte adoptate, P6_TA(2007)0287.

(5) JO L 11, 15.1.2002, p. 4.

(6) Decizia nr. 768/2008/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 9 iulie 2008 privind un cadru comun pentru comercializarea produselor (JO L 218, 13.8.2008, p. 82, considerentul 52).

(7) JO L 115, 17.4.1998, p. 31.

(8) JO L 109, 19.4.2001, p. 56.

(9) JO L 166, 11.6.1998, p. 51.

19.11.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 279/23

Progresele înregistrate în UE în materie de egalitate de șanse și luptă împotriva discriminării (transpunerea Directivelor 2000/43/CE și 2000/78/CE)

P6_TA(2008)0212

Rezoluția Parlamentului European din 20 mai 2008 privind progresele înregistrate în UE în materie de egalitate de șanse și luptă împotriva discriminării (transpunerea Directivelor 2000/43/CE și 2000/78/CE) (2007/2202(INI))

(2009/C 279 E/05)

Parlamentul European,

—	având în vedere Comunicarea Comisiei privind nediscriminarea și egalitatea de șanse pentru toți — o strategie cadru (COM(2005)0224),

—	având în vedere articolul 13 din Tratatul CE,

—	având în vedere Directiva 2000/43/CE a Consiliului din 29 iunie 2000 de punere în aplicare a principiului egalității de tratament între persoane, fără deosebire de origine rasială sau etnică (1),

—	având în vederea Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă (2),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei privind aplicarea Directivei 2000/43/CE din 29 iunie 2000 de punere în aplicare a principiului egalității de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică (COM(2006)0643),

—	având în vedere raportul Comisiei din iulie 2007 privind Elaborarea legislației împotriva discriminării în Europa: O comparație între cele 25 de state membre,

—

având în vedere rapoartele naționale privind implementarea legislației antidiscriminare și rapoartele tematice elaborate de rețeaua europeană de experți juridici în domeniul antidiscriminării în vederea susținerii activității sale inițiată de Comisie pentru a oferi informații independente și consultanță cu privire la evoluțiile relevante din statele membre;

—	având în vedere Convenția internațională a ONU privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială,

—	având în vedere Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu handicap,

—	având în vedere Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și protocolul nr. 12 anexat acesteia,

—	având în vedere sondajul special Eurobarometru al Comisiei din ianuarie 2007 privind discriminarea în Uniunea Europeană,

—	având în vedere că anul 2007 a fost desemnat Anul european al egalității de șanse pentru toți, iar 2008, Anul european al dialogului intercultural,

—	având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale și avizul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A6-0159/2008),

întrucât articolul 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană prevede că Uniunea Europeană se bazează pe principiile libertății, democrației, respectării drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și ale statului de drept, principii care sunt comune tuturor statelor membre și întrucât este important ca declarațiile politice cu privire la lupta împotriva discriminării să fie însoțite de evoluții progresive și de implementarea deplină și corectă a politicilor și a legislației, mai ales în ceea ce privește directivele care interzic discriminarea și proiectele care promovează egalitatea;

întrucât articolul 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană prevede, de asemenea, că Uniunea Europeană respectă drepturile fundamentale garantate de Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, iar promovarea egalității și nediscriminării, în temeiul articolului 13 al tratatului CE, trebuie să fie o prioritate a instrumentelor și politicilor Uniunii Europene;

întrucât ocuparea unui loc de muncă este una dintre condițiile de bază ale integrării sociale, iar nivelul șomajului în rândul multor categorii, mai ales în rândul femeilor, migranților, persoanelor cu handicap, minorităților etnice, a celor tineri și a celor în vârstă, este în continuare, în mod inacceptabil, foarte ridicat, întrucât nivelul șomajului în rândul persoanelor care suferă de discriminări multiple este și mai ridicat;

întrucât dreptul comunitar nu acoperă în momentul de față discriminarea în majoritatea ariilor de competență comunitare și întrucât Directivele 2000/43/CE și 2000/78/CE oferă grade diferite de protecție, creând discrepanțe între nivelurile de protecție împotriva discriminării, ceea ce afectează ocuparea forței de muncă;

întrucât studiul comparativ realizat de Comisie privind elaborarea legislației împotriva discriminării în Europa confirmă faptul că, la nivelul statelor membre, există o legislație neunitară, asigurând diferite moduri de protecție împotriva discriminării și care reflectă absența unei metode comune de implementare, ceea ce a condus la o lipsă de coerență în implementarea directivelor și la o situație în care oamenii nu își cunosc suficient drepturile;

întrucât aplicarea neunitară în statele membre a politicilor împotriva discriminării contribuie la lipsa unei implementări practice a directivelor comunitare care interzic discriminarea, după a cum a fost reliefat în rapoarte precum cel al Grupului european de experți în combaterea discriminării bazate pe orientare sexuală, intitulat „Combaterea discriminării bazate pe orientarea sexuală la angajare: legislația în cincisprezece state membre”;

întrucât în rezoluția sa din 5 decembrie 2007 privind continuarea acțiunilor întreprinse pe parcursul Anului european al egalității de șanse pentru toți (2007) (3), Consiliul a invitat statele membre și Comisia, în concordanță cu competențele lor, să sprijine și să consolideze integrarea aspectelor legate de dizabilități în toate politicile relevante;

H.	întrucât Comisia a declanșat în mod corect procedurile împotriva câtorva state membre și trebuie să continue să facă acest lucru atunci când este necesar,

1.	invită statele membre să acorde atenția cuvenită, în practica lor legislativă, diferitelor motive pe care poate fi bazată discriminarea, motive menționate la articolul 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene;

2.	reamintește că Directivele 2000/43/CE și 2000/78/CE prevăd cerințe minime și trebuie să constituie baza pe care se construiește o politică comunitară antidiscriminare mai cuprinzătoare;

3.	își exprimă îngrijorarea cu privire la problemele apărute în procesul de transpunere și implementare a Directivelor 2000/43/CE și 2000/78/CE în unele state membre, precum și la lipsa de informații pentru cetățenii UE cu privire la posibilele soluții în cazurile de discriminare;

regretă faptul că Directivele 2000/43/CE și 2000/78/CE nu se referă la diferențele de tratament de natură discriminatorie bazate pe criterii fizice, cum ar fi înălțimea sau culoarea pielii, în special în ceea ce privește accesul la locuri de muncă ce nu presupun o legătură directă între acele caracteristici fizice și calitățile necesare desfășurării activităților respective;

5.	solicită statelor membre să garanteze că, după transpunerea tuturor prevederilor lor, Directivele 2000/43/CE și 2000/78/CE vor fi transpuse integral, corect și eficient și implementate adecvat, și că, în conformitate cu prevederile lor, toate derogările sunt justificate în mod obiectiv;

6.	invită autoritățile comunitare, naționale și locale competente să-și coordoneze mai bine eforturile de implementare; solicită o abordare unitară în combaterea discriminării care să includă și să țină seama simultan de toate formele de discriminare;

7.	subliniază faptul că autoritățile locale au un rol esențial în promovarea egalității și în prevenirea discriminării prin politicile lor, prin oferta de servicii și prin intermediul practicilor de ocupare a forței de muncă;

solicită Comisiei să se angajeze că va examina foarte atent implementarea Directivelor 2000/43/CE și 2000/78/CE, precum și că va elabora interpretări și linii directoare pentru implementare acestora în vederea asigurării unei implementări integrale și corecte de către statele membre; solicită Comisiei mai ales să evalueze modul în care statele membre au interpretat derogările prevăzute la articolul 6 și articolul 8 atunci când au transpus Directiva 2000/78/CE în legislația națională; reamintește că implementarea ambelor directive presupune o serie de mecanisme și de strategii care includ respectarea prevederilor, angajarea proactivă, punerea în aplicare, precum și un schimb eficient de cele mai bune practici;

9.	solicită ca sancțiunile aplicabile în cazul nerespectării dispozițiilor naționale, adoptate în temeiul transpunerii Directivelor 2000/43/CE și 2000/78/CE, să fie eficiente, proporționale și disuasive;

10.

îndeamnă Comisia să monitorizeze atent transpunerea Directivelor 2000/43/CE și 2000/78/CE, precum și respectarea legislației rezultate în urma transpunerii, și să continue să facă presiuni asupra statelor membre, prin intermediul procedurilor de încălcare și neexecutare, pentru ca acestea să-și respecte obligațiile legale și să transpună integral și cât mai curând posibil directivele; consideră că este de datoria comisiei parlamentare competente să participe la monitorizarea continuă a modului în care statele membre își respectă obligațiile ce decurg din aceste directive;

11.

reamintește Comisiei faptul că articolul 4 din Directiva 2000/78/CE prevede excepții numai în măsura în care acestea sunt într-adevăr necesare în mod obiectiv pentru exercitarea în bune condiții a activităților profesionale; invită Comisia să interpreteze în mod strict acest articol și să introducă o acțiune împotriva statelor membre în fața Curții de Justiție, în cazul în care acestea permit o definiție prea largă în legislația lor națională;

12.

solicită o evaluare anuală a implementării în statele membre, ca parte a metodei deschise de comunicare și o reevaluare extinsă a implementării acestor acte legislative la fiecare cinci ani, ca parte a Agendei sociale; consideră că organismele naționale independente care se ocupă de nediscriminare, inclusiv rețeaua de experți juridici ai Comisiei și organizațiile neguvernamentale (ONG-uri), care reprezintă posibilele victime ale discriminării, ar trebui să fie implicate în această evaluare anuală și că trebuie adoptate măsuri concrete pentru a dezvolta capacitatea ONG-urilor de a oferi informații și ajutor victimelor și de a contribui constructiv la evaluarea anuală;

13.

consideră că, datorită lipsei unei prevederi legale în Directiva 2000/78/CE, care să menționeze necesitatea unei definiții mai largi a dizabilităților, anumite categorii de persoane cu handicap au fost excluse din domeniul de aplicare al respectivei directive; invită așadar Comisia Europeană și statele membre să se pună de acord urgent asupra unor definiții mai largi ale dizabilităților pentru a facilita armonizarea legislației împotriva discriminării, care ar putea să pornească de la Convenția privind drepturile persoanelor cu handicap;

14.	consideră că lipsa prevederii unui termen limită de depunere a plângerilor în caz de discriminare a determinat, în unele state membre, fixarea de termene foarte strânse, ceea ce poate constitui o piedică pentru depunerea unor astfel de plângeri;

15.	consideră că derogările din Directiva 2000/78/CE în ceea ce privește starea civilă au limitat protecția împotriva discriminării pe motiv de orientare sexuală, oferită de directivă;

16.

îndeamnă statele membre să promoveze mai eficient aplicarea drepturilor cetățenilor în UE, în conformitate cu Directivele 2000/43/CE și 2000/78/CE, și îndeamnă Comisia, statele membre, uniunile sindicale, patronatul precum și actorii guvernamentali și nonguvernamentali să depună toate eforturile în vederea popularizării drepturilor prevăzute în acele directive și să garanteze că victimele discriminării au acces la o întreagă gamă de măsuri de sprijin care să le permită exercitarea efectivă a drepturilor prevăzute în directive; constată că victima trebuie, adesea, să se confrunte singură cu autorul discriminării, fără să beneficieze de sprijin din partea vreunei autorități publice sau fără să aibă acces la consiliere juridică; îndeamnă statele membre să confere competențe sporite organismelor independente care oferă ajutor efectiv victimelor discriminării;

17.

se declară preocupat de nivelul scăzut de cunoaștere a legislației împotriva discriminării de către cetățenii statelor membre și invită Comisia, statele membre, uniunile sindicale și patronatul să își intensifice eforturile pentru a îmbunătăți acel nivel de cunoaștere; amintește că directivele impun statelor membre obligația de a aduce la cunoștința publicului informațiile referitoare la dispozițiile relevante ale directivei, prin toate mijloacele corespunzătoare;

18.

recomandă statelor membre să realizeze evaluări independente ale măsurilor preventive și compensatorii în materia discriminării, precum și a eficienței protecției împotriva victimizării și să garanteze că organizațiile statutare și non-statutare, care participă la prevenirea discriminării și care acordă ajutor victimelor discriminării, beneficiază de resursele necesare; recomandă, de asemenea, Comisiei să includă evaluări între omologi (peer review) în programele de monitorizare în curs de desfășurare;

19.

recomandă statelor membre să atribuie în mod corespunzător resursele și competențele necesare organismelor naționale independente care promovează egalitatea, astfel încât acestea să-și îndeplinească rolul în mod eficient și independent, inclusiv să ofere consiliere de calitate privind toate formele de discriminare, precum și asistența necesară victimelor discriminării; încurajează statele membre să se asigure că organismele respective au competențe care acoperă toate formele de discriminare și invită Comisia să stabilească standarde prin care să monitorizeze și să asigure eficiența și independența acelor organisme;

20.	recomandă Comisiei și statelor membre să atribuie resursele și competențele necesare ONG-urilor care reprezintă grupurile discriminate și care au un rol activ în informarea cetățenilor și în acordarea de consultanță juridică în materie de discriminare;

21.	solicită statelor membre să colaboreze cu partenerii sociali în monitorizarea implementării corecte a legislației comunitare;

22.	subliniază că statele membre trebuie, în toate cazurile, să garanteze că victimele discriminării beneficiază automat de asistență pe parcursul procedurilor juridice și, dacă este necesar, de finanțare din fondurile publice prin intermediul schemelor de asistență juridică;

23.	solicită Comisiei să sprijine practic și efectiv adoptarea de măsuri de către statele membre prin programul Progress și prin Fondul Social European în vederea sprijinirii programelor care promovează egalitatea de șanse și eradicarea discriminării;

24.	recomandă ca, în vederea unei protecții mai eficiente, statele membre să acorde competențele necesare asociațiilor, organizațiilor și altor entități legale, pentru ca acestea să se implice în procedurile juridice, inclusiv în numele sau în favoarea tuturor victimelor;

25.	îndeamnă guvernele statelor membre să garanteze egalitatea de tratament și de șanse în cadrul politicilor de angajare a forței de muncă și de integrare socială, și, mai ales, să rezolve problema barierelor importante pe care le pune discriminarea în practicile de recrutare;

26.	recomandă ca statele membre să se asigure că asociațiile, organizațiile și celelalte entități cu personalitatea juridică au posibilitatea să se implice în orice procedură judiciară, în numele sau alături de victimă;

27.

solicită statelor membre ca, în colaborare cu Agenția UE pentru Drepturile Fundamentale și cu Comisia, să colecteze, să realizeze și să publice statistici care să conțină date complete, exacte, comparabile, corecte și separate privind problema discriminării, în mod periodic, și să le publice într-o formă accesibilă publicului astfel încât să permită un schimb mai eficient de cele mai bune practici; subliniază necesitatea disponibilității unor fonduri suficiente pentru a realiza acest lucru și importanța elaborării de metode de colectare a datelor în conformitate cu legislația privind protecția datelor;

28.	solicită stabilirea de planuri de acțiune naționale integrate care să vizeze combaterea tuturor formelor de discriminare;

29.

salută interesul Comisiei în colectarea de date despre egalitate, inclusiv în publicarea de compendii europene pe baza acestor date; invită Comisia să studieze cu atenție diversele probleme și caracteristici juridice referitoare la colectarea de date și să formuleze propuneri de îmbunătățire a înregistrării cazurilor de discriminare, precum și standarde comune pentru colectarea de date; recomandă Comisiei să continue să ofere pregătire juridică pentru judecători, avocați, sindicate și ONG-uri pentru a consolida efectele pe termen lung ale directivelor și să facă mai multe cercetări și studii de evaluare a impactului legislației care transpune directivele;

30.

salută interesul Comisiei față de chestiunea discriminării multiple, inclusiv lansarea unui studiu pe această temă; solicită Comisiei să adopte un concept echilibrat și comprehensiv de discriminare multiplă, să examineze și să furnizeze date cu privire la discriminarea multiplă și a infracțiunilor care au la bază această formă de discriminare, solicită Comisiei să includă în toate actele legislative adoptate în viitor, în temeiul articolului 13 din Tratatul CE, prevederi care combat explicit discriminarea multiplă și care pot fi invocate fie într-una, fie în mai multe forme de discriminare;

31.	subliniază importanța conlucrării strânse între grupurile care combat discriminarea, atât la nivel european cât și nivel național, regional și local;

32.	solicită statelor membre să-și revizuiască legislația națională și să ia în considerare abrogarea actelor care sunt incompatibile cu articolul 13 din Tratatul CE;

33.

consideră că Directiva 2000/43/CE reprezintă piatra de temelie pe care se poate construi un cadru legal global împotriva discriminării pentru măsurile care vizează interzicerea discriminării pe motiv de rasă sau origine etnică; subliniază însă că trebuie examinate aspectele problematice care au fost identificate deja și dificultățile întâlnite de către statele membre în transpunerea efectivă și în implementarea dispozițiilor acelei directive;

34.

subliniază că Comisia trebuie să elaboreze o definiție comună la nivelul UE, sau cel puțin, să depună eforturi în vederea obținerii unui consens, cu privire la sensul conceptului de acțiune pozitivă, înlăturând astfel neînțelegerile cauzate de sensul conceptului și de aplicarea lui în unele state membre, ținând seama mai ales de eficiența dovedită în combaterea cu succes a discriminării și în realizarea egalității în unele state membre;

35.

constată intenția Comisiei de a propune, de acum înainte, o legislație care nu vizează interzicerea discriminării privind accesul la bunuri și servicii sub toate formele sale, ci numai sub anumite forme; îi reamintește Comisiei angajamentul său de a prezenta o directivă cuprinzătoare, care să acopere handicapul, vârsta, religia sau convingerile, precum și orientarea sexuală, în vederea completării pachetului legislativ anti-discriminare, în temeiul articolului 13 din Tratatul CE, propunere inclusă în programul de lucru pentru 2008; reiterează necesitatea politică, socială și legislativă de a desființa ierarhia în protecția față de diferitele motive care stau la baza discriminării; este ferm convins că nu are nicio logică să se condamne discriminarea într-un domeniu și să fie permisă în altul;

36.	așteaptă cu interes elaborarea definiției comunitare a dizabilității, care va da posibilitatea persoanelor cu handicap de pe teritoriul întregii Uniuni Europene să se bucure de aceleași drepturi oriunde se află în Uniunea Europeană;

37.

consideră, cu toate acestea, că orice nouă directivă destinată combaterii discriminării, în temeiul articolului 13 al Tratatului CE, va trebui să interzică toate formele de discriminare, inclusiv discriminarea directă și indirectă în toate domeniile menționate în Directivele 2000/43/CE și 2000/78/CE, discriminarea prin asociere, precum și discriminarea ca urmare a perceperii apartenenței, într-o mai mare sau mai mică măsură, la un grup favorizat, și discriminarea asociată hărțuirii; consideră că instigarea la discriminare ar trebui considerată tot discriminare și că refuzul nejustificat de a ajunge la un compromis ar trebui considerat tot o formă de discriminare; consideră că directivele trebuie să exprime clar faptul că nu există o ierarhie între diferitele forme de discriminare și că ele trebuie să fie combătute la fel de dur; insistă ca orice nou act legislativ propus să reflecte corespunzător toate particularitățile diferitelor motive de discriminare;

38.

este ferm convins că aria concretă de acțiune a noii propuneri de directive privind combaterea discriminării în sensul articolului 13 al Tratatului CE, trebuie să fie cât mai largă și să acopere toate domeniile care sunt în competența Comunității precum și educația, educația de-a lungul vieții, protecția socială, inclusiv asigurările sociale, locuințele și serviciile de sănătate, imaginea grupurilor discriminate în mass-media și publicitate, accesul fizic la educație pentru persoanele cu dizabilități, telecomunicații, comunicații electronice, mijloace de transport și spații publice, avantajele sociale și accesul la bunuri și servicii care sunt accesibile tuturor; consideră, de asemenea, că noua directivă trebuie să extindă sfera de aplicare a Directivei 76/207/CEE a Consiliului din 9 februarie 1976 privind implementarea principiului egalității de tratament pentru bărbați și femei în ceea ce privește accesul la angajare, pregătire profesională și promovare, precum și condiții de muncă (4), pentru a fi congruentă cu protecția împotriva discriminării față de alte grupuri;

39.	este ferm convins că, în ceea ce privește combaterea discriminării, trebuie dezvoltată o abordare integratoare în sensibilizarea opiniei publice, începând de la programele din școli;

40.

invită Comisia să analizeze în ce măsură viitoarele acte legislative bazate pe articolul 13 pot incorpora dispoziții suplimentare care să promoveze punerea în aplicare a principiilor nediscriminării și egalității, independent de plângerile făcute individual de victime; consideră că analiza respectivă trebuie să ia în discuție modul în care viitoarea legislație poate crea obligațiile de a introduce acțiunile pozitive și/sau obligațiile pozitive de a promova egalitatea și să coreleze obligațiile legate de nediscriminare și egalitate cu politica națională de achiziții publice;

41.

consideră că diferențele de tratament bazate pe naționalitate sau limbă, care nici nu sunt justificate în mod obiectiv și rațional de un scop legitim și nici nu sunt realizate prin mijloace adecvate și necesare, pot constitui o discriminare indirectă, bazată pe motive precum originea rasială sau etnică, contrar Directivei 2000/43/CE;

42.

consideră, în plus, că discriminarea trebuie percepută ca fiind contrară celor patru libertăți fundamentale — în mod special libertatea de circulație a persoanelor — și, ca atare, constituie un obstacol în calea funcționării pieței interne; invită Comisia să încurajeze statele membre să își revizuiască dispozițiile tranzitorii care reglementează accesul la piața muncii, pentru a elimina diferențierea între cetățenii europeni în această privință;

43.

consideră că minoritățile comunitare, și în mod special cea rromă, au nevoie de o protecție socială specifică, întrucât problemele legate de exploatare, discriminare și excludere, în ceea ce îi privește, au devenit și mai acute în urma extinderii recente a UE, în domeniile educației, sănătății, locuințelor, ocupării forței de muncă și al drepturilor femeii;

44.

recomandă ca, în ceea ce privește accesul copiilor dezavantajați și al celor aparținând minorității rrome la o educație de calitate, precum și clasificarea nejustificată a acestora drept copii cu handicap, să se acorde o atenție specială combaterii tuturor formelor de discriminare întâlnită în domeniul educației;

45.

subliniază faptul că legislația este eficientă numai atunci când cetățenii își cunosc drepturile și au acces ușor la instanțele de judecată; așadar, este de părere că noua propunere de directivă privind combaterea discriminării, în temeiul articolului 13 al Tratatului CE, trebuie să conțină și soluții și modalități de aplicare și recomandă înființarea de către statele membre a unuia sau a mai multor organisme independente și eficiente care să promoveze egalitatea de tratament și să combată diferitele forme de discriminare și care să aibă ca obiectiv acoperirea tuturor formelor de discriminare în temeiul articolului 13 și în toate domeniile acoperite de Directiva 76/207/CEE; este de părere că aceste organisme trebuie să aibă competențe și în ceea ce privește oferirea de consiliere independentă pentru victimele discriminării pentru a putea înainta plângeri împotriva vreunei discriminări, în realizarea de studii independente privind punerea în aplicare a actelor legislative privind nediscriminarea și elaborarea de recomandări privind orice chestiune relativă la discriminare;

46.

solicită ca, în temeiul articolului 13 din Tratatul CE, toate actele legislative viitoare să includă obligația de a consulta și include ONG-urile, organismele specializate care promovează egalitatea și organizațiile naționale reprezentative în redactarea, transpunerea și monitorizarea implementării acestor prevederi legale;

47.

consideră că noua directivă ar trebui să includă cerința ca statele membre să pună în aplicare abordarea integratoare a egalității în toate planificările, elaborările de politici și derulările de programe în domeniile acoperite de această directivă, că cei care oferă servicii trebuie să aibă o abordare organizată și sistematică a egalității și trebuie să facă modificările necesare și să ofere un tratament special pentru a se asigura că membrii grupurilor minoritare, care sunt tratați inegal, pot avea acces și pot beneficia de serviciile oferite;

48.	observă cu îngrijorare că, în vreme ce 19 state membre au semnat protocolul nr. 12 la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, doar cinci dintre acestea l-au ratificat;

49.

solicită continuarea procesului de semnare, încheiere și ratificare a Convenției privind drepturile persoanelor cu handicap, inclusiv a protocolului opțional, și reamintește că, în urma ratificării Convenției de către Comunitate, orice propunere de act legislativ al Comunității în materie de nediscriminare trebuie să respecte în întregime cerințele impuse de convenție; reamintește Consiliului de solicitarea făcută Comisiei, cu prilejul conferinței ministeriale cu privire la handicap, din iunie 2007, de a lansa o strategie europeană în vederea implementării eficiente a convenției; solicită Comisiei ca, în acest cadru, să evalueze necesitatea modificării legislației secundare europene sau a adaptării politicilor relevante;

50.

subliniază importanța implementării orizontale și a abordării integrate a clauzei non-discriminării în Tratatul de la Lisabona, după intrarea sa în vigoare, ceea ce angajează Uniunea Europeană în combaterea discriminării bazate pe sex, origine rasială sau etnică, religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală, în elaborarea și implementarea politicilor și activităților sale;

51.

solicită Comisiei și statelor membre integrarea conceptelor de egalitate de șanse și de nediscriminare în Strategia de la Lisabona pentru creștere și ocuparea forței de muncă, a liniilor directoare pentru metoda deschisă de coordonare aplicată integrării sociale, a celor pentru programele de reformă națională și pentru reglementările privind fondurile structurale; invită, așadar, Comisia și statele membre să revizuiască liniile directoare integrate pentru creștere și locuri de muncă, mai ales liniile directoare pentru ocuparea forței de muncă, pentru a asigura și a îmbunătăți integrarea și vizibilitatea dimensiunii sociale în următorul ciclu al Strategiei de la Lisabona; subliniază faptul că, pentru a fi eficiente, politicile de egalitate și nediscriminare trebuie să fie strâns corelate cu politicile sociale, iar partenerii sociali să aibă un rol important;

52.

solicită Comisiei și statelor membre să elimine orice formă de discriminare bazată pe contractul de muncă, asigurându-le tuturor lucrătorilor egalitate de tratament, protecția sănătății și siguranței și dispoziții privind orele de lucru și de odihnă, libertatea de asociere și de reprezentare, protecție împotriva concedierilor nejustificate, negocierile colective și acțiunea colectivă; subliniază importanța accesului la formare, precum și a protecției continue a drepturilor dobândite prin parcurgerea unor perioade de educație și formare, asigurarea unor posibilități mai bune de îngrijire, menținerea unor drepturi sociale fundamentale precum drepturile la pensie, drepturile la formare și dreptul la ajutoare de șomaj pe durata schimbărilor în situația ocupațională, de la un contract de muncă la altul și de la o formă de activitate dependentă la una independentă;

53.	încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor și guvernelor statelor membre și țărilor candidate.

(1) JO L 180, 19.7.2000, p. 22.

(2) JO L 303, 2.12.2000, p. 16.

(3) JO C 308, 19.12.2007, p. 1.

(4) JO L 39, 14.2.1976, p. 40.

19.11.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 279/30

O politică maritimă integrată pentru Uniunea Europeană

P6_TA(2008)0213

Rezoluția Parlamentului European din 20 mai 2008 privind o politică maritimă integrată pentru Uniunea Europeană (2008/2009(INI))

(2009/C 279 E/06)

Parlamentul European,

—	având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „O politică maritimă integrată pentru Uniunea Europeană” (COM(2007)0575 — SEC(2007)1283),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Concluziile consultării privind politica maritimă europeană” (COM(2007)0574),

—	având în vedere propunerea Comisiei referitoare la declarația comună tripartită prin care se instituie o „zi maritimă europeană” (SEC(2007)1631),

—	având în vedere Cartea verde a Comisiei intitulată „Către o viitoare politică maritimă pentru Uniune, o viziune europeană privind oceanele și mările” (COM(2006)0275) și Rezoluția Parlamentului din 12 iulie 2007 (1):

—	având în vedere concluziile Președinției Consiliului European din 8-9 martie 2007 cu privire la adoptarea de către Consiliul European a unui „Plan de acțiune al Consiliului European (2007–2009) — politica în domeniul energiei pentru Europa”,

—	având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „De două ori 20 până în 2020. Șansa oferită Europei de schimbările climatice” (COM(2008)0030),

—	având în vedere prevederile Convenției muncii maritime, care a fost adoptată de Organizația Internațională a Muncii (OIM) la 23 februarie 2006, un singur instrument care include și adaptează convențiile privind munca maritimă adoptate de OIM începând din anul 1919,

—	având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru transport și turism și avizul Comisiei pentru dezvoltare regională, al Comisiei pentru industrie, cercetare și energie, precum și cel al Comisiei pentru pescuit (A6-0163/2008),

A.	întrucât oceanele și mările sunt factori economici și ecologici esențiali ai Uniunii Europene; întrucât UE oferă, datorită regiunilor de coastă și celor ultraperiferice, o coastă cu o lungime de 320 000 km, unde locuiește o treime din populația Europei;

B.	întrucât industria și serviciile maritime, precum și regiunile de coastă, contribuie în total cu 40 % la PIB-ul Uniunii Europene;

întrucât schimbările climatice reprezintă cea mai mare provocare a tuturor politicilor din secolul XXI; având în vedere amenințarea pe care o reprezintă pentru regiunile de coastă creșterea nivelului mării, provocată de schimbările climatice, care, la scară largă, poate avea consecințe grave asupra locuitorilor;

întrucât regiunile maritime ale UE, în special regiunile sale ultraperiferice, joacă, pe de o parte, un rol foarte important în ceea ce privește siguranța și protecția împotriva infracțiunilor, cum ar fi imigrația ilegală, terorismul și contrabanda, dar sunt, pe de altă parte, expuse unor dezastre naturale specifice;

întrucât în decursul anului trecut atacurile cu caracter penal împotriva navelor de pescuit, navelor comerciale și de pasageri comunitare în apele internaționale din apropierea coastelor africane au crescut în număr și frecvență, expunând viețile membrilor echipajelor la riscuri importante și având un impact negativ semnificativ asupra comerțului internațional,

1.	salută adoptarea de către Comisie a comunicărilor menționate mai sus și a planului de acțiune prezentat în documentul de lucru al serviciilor Comisiei menționat mai sus;

2.	reafirmă rezoluția sa din 12 iulie 2007 și salută preluarea de către Comisie a unei părți importante din solicitările Parlamentului, cel puțin într-o anumită măsură;

subliniază că dimensiunea maritimă excepțională de care UE dispune datorită regiunilor sale de coastă și regiunilor ultraperiferice oferă șanse unice în ceea ce privește inovația, cercetarea, mediul și biodiversitatea, care trebuie avute în vedere în cadrul politicii maritime integrate a Uniunii Europene, și subliniază că, în plus, regiunile ultraperiferice constituie excelente platforme de contact în ceea ce privește transportul și securitatea la nivelul UE și la nivel mondial;

sprijină categoric intenția Comisiei de a valorifica într-o mai mare măsură potențialul transportului maritim pe distanțe mici și al transportului pe căi navigabile interioare între statele membre și de a-l integra rapid în piața internă, și salută intenția Comisiei de a urgenta propunerile sale pentru o zonă comună de transport maritim și pentru o strategie completă de transport maritim pentru 2008-2018;

încurajează statele membre să consolideze cooperarea dintre ele și cooperarea cu statele vecine, pentru o utilizare adecvată a mecanismelor de finanțare TEN-T și a altor mecanisme de finanțare europene (cum ar fi Marco Polo) pentru a realiza proiectele „Autostrăzile mării” și „Rețele de transport maritim pe distanțe mici”;

salută intenția Comisiei de a îmbunătăți coordonarea agențiilor europene care se ocupă cu supravegherea maritimă, în special în ceea ce privește prevenirea activităților ilegale (traficul de ființe umane și traficul de droguri, imigrarea ilegală și amenințările teroriste), acordând o atenție specială apelor internaționale;

salută inițiativa Comisiei de a iniția o rețea europeană de supraveghere maritimă și de a promova o mai bună cooperare între serviciile de pază de coastă ale statelor membre; invită Comisia să prezinte rezultatele studiului de fezabilitate privind paza de coastă europeană, care trebuiau să fie publicate și prezentate Parlamentului și Consiliului la sfârșitul anului 2006;

8.	consideră că grupările maritime pot juca un rol de primă importanță la elaborarea unei politici maritime integrate; invită Comisia să inițieze cât mai rapid proiectul pentru realizarea unei rețele europene de grupări maritime;

sprijină propunerea de a adopta o „zi maritimă europeană” în 20 mai a fiecărui an; consideră că o astfel de zi de acțiune ar trebui folosită pentru a sublinia importanța politicii maritime în afara cercurilor maritime, cu participarea cetățenilor de rând, a școlilor, universităților și organizațiilor neguvernamentale; reamintește Comisiei de propunerea sa de înființare a unui premiu care să fie acordat regiunilor maritime exemplare, ca modalitate de promovare a bunelor practici;

10.	consideră însă, în ansamblu, că planul de acțiune conține prea puține măsuri concrete și încurajează Comisia să folosească pe viitor într-un mod mai ambițios instrumentele care îi stau la dispoziție în temeiul tratatelor;

11.

regretă faptul că planul de acțiune abordează problema provocărilor pe care le reprezintă schimbările climatice fără a impune niciun fel de obligații; reafirmă părerea sa conform căreia una dintre misiunile unei politici maritime europene trebuie să fie pregătirea și adaptarea sa în ceea ce privește efectele schimbărilor climatice, precum și stabilirea în mod urgent a măsurilor de adaptare necesare, în special având în vedere topirea ghețarilor, care conduce la creșterea nivelului mării, precum și pericolul crescut de inundații în porturi și regiuni de coastă, și solicită în acest sens contribuția tuturor politicilor relevante, în special a politicii de cercetare;

12.

reamintește faptul că topirea ghețarilor determină atât creșterea nivelului mării, cât și daune iremediabile asupra vieții oamenilor, animalelor și plantelor și, prin urmare, salută intenția Comisiei de a prezenta o inițiativă privind zona arctică și invită comunitatea științifică și factorii de decizie să analizeze în mod aprofundat posibilitățile de protejare a calotelor glaciare polare;

13.

subliniază faptul că o bună gestionare a spațiului maritim necesită o bună gestionare a zonelor de coastă și, în consecință, toate proiectele de construcție în regiunile de coastă ale UE trebuie să țină seama de consecințele schimbărilor climatice, precum și de fenomenele care decurg din acestea, cum ar fi creșterea nivelului mării, eroziunea litoralului, sporirea frecvenței și a violenței furtunilor;

14.

sprijină obiectivul Consiliului European din martie 2007 de a înjumătăți emisiile de gaze cu efect de seră până în 2050 și reafirmă solicitarea sa ca politica maritimă să aibă o contribuție esențială la reducerea acestor emisii; aceasta ar trebui să includă integrarea transportului maritim în comerțul cu emisii, precum și consolidarea eforturilor de cercetare atât cu privire la utilizarea mărilor ca sursă de energie regenerabilă, cât și în vederea dezvoltării de noi tehnologii mai curate de propulsare a navelor; consideră că rolul de pionierat al Europei în combaterea schimbărilor climatice ar putea consolida și extinde poziția sa în tehnologia și cercetarea în domeniul mediului;

15.

solicită insistent Comisiei să dea dovadă de mai multă ambiție în combaterea emisiilor de sulf și oxid de nitrogen, precum și a deșeurilor solide provenind de la nave; în acest sens, reafirmă necesitatea unei cooperări mai strânse cu Organizația Maritimă Internațională (OMI) și, în special, solicitarea sa referitoare la:

—	stabilirea normelor privind emisiile de oxid de nitrogen pentru navele care acostează în porturile UE;

—	constituirea Mării Mediterane, a Mării Negre și a Atlanticului de nord-est în zone de control al emisiilor de sulf (SECA), în conformitate cu Convenția internațională privind prevenirea poluării de către nave (Convenția MARPOL);

—	reducerea conținutului de sulf maxim admis în combustibilul navelor de la 1, 5 % la 0, 5 % pentru navele cu pasageri care circulă în SECA;

—

introducerea de măsuri fiscale, de exemplu impozite și taxe pentru emisiile de dioxid de sulf și de oxid de nitrogen ale navelor, și identificarea metodelor de impunere a acestor măsuri și impozite pentru toate navele, indiferent de pavilion, care staționează în porturile comunitare sau navighează în apele statelor membre ale UE;

—	promovarea introducerii unor taxe diferențiate de port și pentru canale de navigație, care să favorizeze navele cu emisii reduse de dioxid de sulf și de oxid de nitrogen;

—	introducerea treptată a unei obligații pentru navele aflate în port de a utiliza electricitatea terestră;

—	propunerea unei directive UE cu privire la calitatea combustibililor pentru nave;

16.

salută măsurile adoptate în materie de urmărire prin satelit a descărcărilor necontrolate în mare, practicate de anumite nave; cu toate acestea, solicită măsuri de reglementare care să impună navelor să utilizeze dispozitive cu cutie neagră brevetate, al căror conținut nu poate fi sustras, care vor permite înregistrarea la intervale scurte a nivelurilor și a naturii lichidelor introduse sau eliminate din rezervoare și santine; consideră că verificarea acestor înregistrări va indica dacă au avut loc descărcări necontrolate și ilegale de reziduuri de combustibil poluante;

17.

reafirmă solicitarea sa adresată statelor membre și Comisiei de a încuraja și mai mult, având în vedere poluarea aerului care afectează multe orașe și regiuni portuare, furnizarea de energie electrică din surse terestre pentru navele aflate în port; solicită, prin urmare, prezentarea unei propuneri de modificare a Directivei 2003/96/CE a Consiliului din 27 octombrie 2003 privind restructurarea cadrului comunitar de impozitare a produselor energetice și a electricității (2), pentru ca statele membre care beneficiază de scutirea de impozit pentru hidrocarburile pentru propulsia navelor în conformitate cu articolul 14 din directiva respectivă să fie obligate să aplice o scutire de impozit în măsură egală pentru electricitatea din surse terestre; subliniază că aplicarea aceluiași tratament, din punct de vedere al impozitării, electricității și hidrocarburilor pentru propulsia navelor ar reprezenta un stimulent important pentru a încuraja porturile și armatorii să reducă nivelul de poluare a aerului în orașele portuare prin investiții în aprovizionarea cu electricitate a navelor în port;

18.

subliniază, încă o dată, faptul că poluarea maritimă de origine terestră reprezintă o parte semnificativă din poluarea maritimă totală și că, până acum, Comisia nu a propus nicio soluție la această problemă; reafirmă, de aceea, solicitarea sa adresată Comisiei de a prezenta un plan de acțiune pentru reducerea acestei poluări, precum și cererea sa adresată statelor membre de a transpune cât mai rapid în legislația națională a legislației existente, precum Directiva-cadru privind apa (3); subliniază faptul că transpunerea Directivei-cadru privind apa presupune inclusiv un plan de acțiune pentru identificarea și eliminarea munițiilor vechi provenind din foste războaie scufundate în Marea Nordului și Marea Baltică;

19.

invită Comisia să ajute statele membre să inițieze un plan de monitorizare și de localizare a navelor eșuate și a siturilor arheologice scufundate, deoarece acestea fac parte din patrimoniul istoric și cultural al Comunității, facilitând astfel înțelegerea și studiul acestor situri, și să contribuie la prevenirea jafului la care acestea sunt supuse, ceea ce va permite prezervarea lor în condiții optime;

20.

îndeamnă instituțiile implicate să adopte cât mai repede posibil pachetul maritim Erika III și invită statele membre să înceapă să-l pună în aplicare fără întârziere, în vederea furnizării mijloacelor legale necesare pentru prevenirea sau remedierea accidentelor sau a incidentelor cu efecte dezastruoase pentru dezvoltarea regiunilor maritime, accidentele Erika și Prestige fiind două exemple în acest sens;

21.

consideră că Directiva cadru privind Strategia pentru mediul marin (4) ar trebui să constituie fundamentul de mediu al politicii maritime integrate a Uniunii Europene; constată că în directiva respectivă se afirmă că regiunile în care starea mărilor este critică ar trebui să elaboreze și să pună în aplicare mai rapid măsuri pentru a obține un nivel bun al stării mediului; subliniază că, în astfel de regiuni, este îndeosebi importantă coordonarea diferitelor sectoare, programe și strategii de către Comisie și ca aceasta să ofere sprijin financiar suficient; remarcă faptul că, pentru realizarea unei astfel de politici maritime integrate, este necesară includerea activităților terestre, cum ar fi agricultura, gestionarea apelor reziduale, transportul și producția energetică; consideră că astfel de regiuni pot constitui zone-pilot pentru o politică maritimă autentică și complet integrată;

22.

salută bilanțul realizat de Comisie referitor la excluderea navigatorilor de la anumite aspecte ale reglementărilor europene sociale și de protecție a muncii (de exemplu, Directiva 98/59/CE privind concedierile colective (5), Directiva 2001/23/CE privind apropierea legislației statelor membre referitoare la menținerea drepturilor lucrătorilor în cazul transferului de întreprinderi, unități sau părți de întreprinderi sau unități (6), Directiva 2002/14/CE de stabilire a unui cadru general de informare și consultare a lucrătorilor din Comunitatea Europeană (7), precum și Directiva 96/71/CE privind detașarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii (8)); propune revizuirea acestor directive în strânsă cooperare cu partenerii sociali;

23.

îndeamnă acele state membre care încă nu au făcut acest lucru să ratifice cât mai rapid Convenția muncii maritime din 2006, care vizează îmbunătățirea condițiilor de viață și de muncă ale navigatorilor și prevenirea concurenței neloiale din industria transportului maritim prin actualizarea și codificarea întregii structuri de standarde internaționale de muncă în vigoare;

24.

îndeamnă Comisia să actualizeze Directiva 1999/95/CE (9) privind timpul de lucru al navigatorilor, precum și legislația privind chestiunile care intră în competența Comisiei, dar care nu sunt acoperite sau sunt acoperite doar parțial la nivel comunitar, de exemplu normele privind agențiile de recrutare temporară sau dreptul lucrătorilor de a beneficia de un contract de muncă semnat;

25.

consideră că implicarea partenerilor regionali și locali este esențială pentru succesul politicii maritime; susține, în consecință, faptul că trebuie să existe o cooperare și o legătură mai strânsă între regiunile de coastă europene, prin intermediul promovării unor strategii coordonate în vederea favorizării dezvoltării și a competitivității, precum și prin intermediul unei coordonări mai eficiente între diferitele niveluri de guvernare;

26.

reafirmă invitația sa pentru păstrarea unei abordări integrate a politicii maritime a Uniunii Europene și solicită Comisiei consolidarea cadrului său politic, precum și a coeziunii teritoriale, sociale și economice ce asigură legătura cu Europa continentală și politicile sale; propune publicarea la fiecare doi ani a unui raport referitor la politica maritimă europeană, precum și organizarea în mod periodic a unui schimb public de opinii cu toate părțile interesate; solicită viitoarelor președinții ale Consiliului să abordeze politica maritimă în cadrul programelor de lucru; solicită, în plus, evidențierea în mod clar de către Comisie a tuturor proiectelor care beneficiază de finanțare din partea UE și care se referă la domeniul maritim;

27.	salută inițiativa Comisiei de a încuraja negocierile pentru o mai bună gestionare a utilizării mărilor în comun cu țările terțe și sprijină cu tărie cooperarea sporită cu țările vecine pentru protecția mărilor în afara jurisdicțiilor naționale;

28.

îndeamnă Comisia și statele membre să sprijine activ, în cadrul ONU și al OMI, inițiativa promovată de mai multe state membre de a extinde dreptul de urmărire pe mare și în aer la apele teritoriale ale statelor de coastă, sub rezerva acordului țărilor vizate,și de a institui un mecanism de asistență reciprocă în cazuri de piraterie maritimă;

29.

solicită Comisiei să instituie, fără întârziere, în cadrul noii politici maritime integrate, un sistem comunitar de coordonare și asistență reciprocă, sistem care ar permite navelor militare aflate sub pavilionul unui stat membru care navighează în ape internaționale să protejeze navele de pescuit și comerciale din alte state membre;

30.	consideră că o strategie europeană completă de cercetare marină și maritimă are un rol important și trebuie să fie corect finanțată, în cadrul celui de-al 7-lea Program-cadru pentru cercetare și al programelor viitoare;

31.	se declară în favoarea luării în considerare în mod adecvat a politicii maritime la nivelul bugetului și al instrumentelor UE după 2013 și solicită ca acest lucru să fie reflectat în cadrul unor rezumate conținute în rapoartele periodice privind politica maritimă europeană;

32.	salută, de asemenea, recomandarea Consiliului European din 14 decembrie 2007, conform căreia politica maritimă ar trebui să se adapteze la specificul diferitelor state membre și al regiunilor maritime, inclusiv al celor de coastă, insulare și ultraperiferice;

33.

recunoaște competența în domeniu a statelor membre și, totodată, așteaptă cu interes publicarea de către Comisie a unei foi de parcurs care să faciliteze dezvoltarea de către statele membre a unei amenajări a spațiului maritim; atrage atenția asupra necesității de a păstra un echilibru adecvat între aspectele economice, sociale, teritoriale și cele legate de mediu;

34.

amintește că dimensiunea maritimă excepțională pe care regiunile de coastă, insulare și ultraperiferice o conferă Uniunii Europene oferă oportunități unice în domenii precum inovarea, cercetarea, mediul, biodiversitatea, dezvoltarea unor tehnologii inovatoare care să aibă la bază mediul marin, iar viitoarea politică maritimă europeană integrată nu poate lăsa neexplorate aceste oportunități; recunoaște utilitatea înființării unor centre de excelență și recomandă încurajarea și sprijinirea centrelor universitare de cercetare deja existente în zonele de coastă;

35.	subliniază importanța energiei valurilor ca sursă de energie alternativă nepoluantă și invită Comisia să o ia în considerare atunci când elaborează viitoarele planuri de acțiune;

36.

consideră că principalul obiectiv al politicii maritime integrate a Uniunii Europene în domeniul pescuitului trebuie să fie promovarea modernizării și dezvoltării durabile, echilibrate și corecte a acestui sector în întreaga Uniune Europeană, pentru asigurarea viabilității sale socio-economice și a caracterului durabil al resurselor și pentru garantarea suveranității și securității sectorului produselor alimentare, a aprovizionării cu pește a populației, a păstrării locurilor de muncă și a îmbunătățirii condițiilor de viață ale pescarilor;

37.

apreciază că, până în prezent, nici caracterul durabil al resurselor marine, nici viabilitatea economică a flotelor de pescuit și a comunităților din zonele de coastă ale Uniunii nu au fost deservite în mod corespunzător de politica comună în domeniul pescuitului (PCP) și că, prin urmare, ar fi necesară dezvoltarea politicii maritime integrate a Uniunii în vederea evitării apariției, în cadrul PCP, a unor carențe de tipul supracentralizării și imposibilității de a avea în vedere diversitatea regională a apelor din Uniune;

38.

consideră că o creștere a numărului de locuri de muncă în sectorul maritim, în special în cel al pescuitului, și o îmbunătățire a acestora, depind, de asemenea, de garantarea unui venit echitabil și corespunzător, de condiții de muncă decente (inclusiv în ceea ce privește sănătatea și siguranța), precum și de accesul la formare pentru lucrătorii din domeniu;

39.	solicită statelor membre recunoașterea reciprocă a diplomelor eliberate de învățământul profesional mediu pentru profesiunile de pilot și mecanic de nave de pescuit;

40.

reiterează necesitatea existenței unor mecanisme de subvenționare sau compensare pentru pescarii afectați de consecințele socio-economice ale măsurilor de refacere a resurselor halieutice sau de protecție a ecosistemelor, în special în cazul regiunilor și comunităților celor mai defavorizate și al regiunilor ultraperiferice;

41.	confirmă necesitatea consolidării ajutorului acordat cercetării științifice desfășurate în domeniul pescuitului în diverse state membre, în special în cadrul celui de-al 7-lea Program-cadru pentru cercetare;

42.	solicită acordarea unui sprijin comunitar pentru punerea în aplicare a unor măsuri eficiente pentru asigurarea mijloacelor adecvate de evacuare, sprijinire și salvare a echipajelor;

43.	încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și Comitetului Economic și Social European și Comitetului Regiunilor.

(1) Texte adoptate, P6_TA(2007)0343.

(2) JO L 283, 31.10.2003, p. 51.

(3) JO L 327, 22.12.2000, p. 1.

(4) Texte adoptate, 11 decembrie 2007, P6_TA(2007)0595.

(5) JO L 225, 12.8.1998, p. 16.

(6) JO L 82, 22.3.2001, p. 16.

(7) JO L 80, 23.3.2002, p. 29.

(8) JO L 18, 21.1.1997, p. 1.

(9) JO L 14, 20.1.2000, p. 29.

19.11.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 279/36

Simplificarea mediului de afaceri pentru societăți în domeniul dreptului societăților comerciale, al contabilității și al auditului

P6_TA(2008)0220

Rezoluția Parlamentului European din 21 mai 2008 referitoare la simplificarea mediului de afaceri pentru societăți în domeniul dreptului societăților comerciale, al contabilității și al auditului (2007/2254(INI))

(2009/C 279 E/07)

Parlamentul European,

—	având în vedere Comunicarea Comisiei privind simplificarea mediului de afaceri pentru societăți în domeniul dreptului societăților comerciale, al contabilității și al auditului (COM(2007)0394),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Către o Europă a rezultatelor — aplicarea legislației comunitare” (COM(2007)0502),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Rolul fundamental al întreprinderilor mici și mijlocii în favorizarea creșterii și sporirea locurilor de muncă. Evaluare intermediară a politicii moderne în domeniul IMM-urilor” (COM(2007)0592),

—	având în vedere concluziile celui de al 2832-lea Consiliu Competitivitate din 22 și 23 noiembrie 2007 privind simplificarea mediului de afaceri pentru societăți în domeniul dreptului societăților comerciale, al contabilității și al auditului,

—

având în vedere rezoluția sa din 24 aprilie 2008 privind standardele internaționale de raportare financiară (IFRS) și guvernarea Consiliului pentru standarde internaționale de contabilitate (IASB) (1) prin care Parlamentul critică propunerea IASB referitoare la un standard IFRS pentru IMM-uri și solicită Comisiei să elaboreze un cadru contabil modern, specific UE, pentru IMM-uri, printr-o posibilă revizuire a legislației în vigoare privind contabilitatea;

—	având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice și avizul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A6-0101/2008),

Observații generale

salută obiectivul general al comunicării menționate mai sus privind simplificarea mediului de afaceri pentru societăți în domeniul dreptului societăților comerciale, al contabilității și al auditului („Comunicarea”), care constă în reducerea obligațiilor administrative ale întreprinderilor europene, permițându-le să fie mai competitive și să înregistreze succese mai mari într-un mediu global în care concurența este acerbă; subliniază faptul că propunerile legislative ale Comisiei ar trebui să se bazeze pe studii de impact axate în special pe întreprinderile mici și mijlocii și pe microîntreprinderi, garantând, în același timp, siguranța juridică, conservând acquis-ul comunitar pe piața internă, în ansamblu său, și garantând coerența actualelor procese de armonizare în materie de obligații de raportare și de audit; subliniază faptul că interesele tuturor actorilor, inclusiv ale investitorilor, proprietarilor, creditorilor, angajaților, precum și principiile subsidiarității și a proporționalității trebuie respectate în egală măsură;

În ceea ce privește Opțiunea 1

respinge în general, opțiunea 1 menționată în Comunicare, și anume aceea de a examina dacă acquis-ul comunitar în domeniul dreptului societăților comerciale ar trebui redus la acele acte juridice care vizează în mod special situațiile transfrontaliere; cu toate acestea, nu respinge întru totul abrogarea unor dispoziții concrete care, din punctul de vedere al părților interesate, nu mai sunt necesare sau care nu mai prezintă avantaje pentru mediul de afaceri, cu condiția ca abrogarea să nu contravină interesului public;

subliniază, în legătură cu Opțiunea 1, faptul că, în ceea ce privește directivele în materie de drept al societăților comerciale, și anume directivele a doua (2), a treia (3), a șasea (4) și a douăsprezecea (5) în materie de drept al societăților comerciale, care au creat, pentru activitățile transfrontaliere ale investitorilor și creditorilor, o importantă comparabilitate între întreprinderi, acestea nu ar trebui retrase;

4.	subliniază, în legătură cu Opțiunea 1, faptul că ar trebui găsit un echilibru, în cadrul unui studiu de impact aprofundat, între economiile preconizate prin abrogarea directivelor și costurile aferente unei piețe interne cu 27 de sisteme diferite de drept al societăților comerciale;

5.	constată că principalele constrângeri birocratice, cum ar fi solicitările repetate de date sau raportările obligatorii, în special în domeniul fiscal și social, provin — în general — de la administrațiile statelor membre și depășesc sfera de competență a Comunității;

Punerea în aplicare de către statele membre

evidențiază faptul că, adesea, statele membre nu utilizează măsurile opționale de reducere a birocrației, omițând astfel să transmită întreprinderilor posibilitățile de simplificare prezente în legislația comunitară și că, dimpotrivă, statele membre completează cerințele comunitare existente cu norme naționale mai rigide; solicită totodată Comisiei să verifice dacă punerea în aplicare a unor directive, precum Directiva 2004/109/CE (6) (Directiva privind transparența), a condus la introducerea de către statele membre a unor obligații care nu erau prevăzute în dreptul comunitar (așa-numita practică de „gold plating”); subliniază faptul că Comisia ar trebui să încurajeze schimbul de bune practici între statele membre, punând totodată în lumină impactul pozitiv al diferitelor inițiative în materie de simplificare;

7.	recomandă coordonarea între autoritățile fiscale ale statelor membre, în vederea standardizării informațiilor solicitate întreprinderilor, în scopul simplificării;

În ceea ce privește Opțiunea 2

preferă, în principiu, Opțiunea 2 menționată în Comunicare, și anume aceea că legiuitorul ar trebui să se concentreze asupra unor măsuri concrete în cadrul procedurilor de simplificare; consideră că fiecare măsură specifică de simplificare poate include examinarea posibilității de a abroga unele dintre cerințele individuale din cuprinsul directivelor;

subliniază că evaluarea efectelor modificărilor aduse directivelor cere timp și relevă că directivele a treia și a șasea în materie de drept al societăților comerciale au fost recent modificate prin Directiva 2007/63/CE (7), a cărei dată limită de transpunere este 31 decembrie 2008; observă că alte modificări ale acelor directive ar putea avea drept rezultat o golire de conținut a reglementărilor armonizate privind conversia , dar consideră că este nevoie de o actualizare ;

10.

reamintește faptul că a doua directivă în materie de drept al societăților comerciale a fost recent modificată prin Directiva 2006/68/CE (8), a cărei dată limită de transpunere este 15 aprilie 2008; atrage atenția, în acest context, asupra rezultatelor studiului de fezabilitate realizat de KPMG privind un regim alternativ de menținere a capitalului;

11.	solicită Comisiei să clarifice raportul dintre directivele în materie drept al societăților comerciale, în special dintre directivele a doua, a treia și a șasea în materie de drept al societăților comerciale, și Standardele IFRS;

12.

subliniază că auditul și obligațiile în materie de publicare în cazul societăților cotate la bursă sunt importante pentru buna funcționare a pieței interne și că noile tehnologii și canale de distribuție electronice precum formatele electronice de raportare (de exemplu XBRL) ar trebui să permită îndeplinirea imediată, fără costuri ridicate și eficace a obligațiilor de publicare; salută, din perspectiva simplificărilor aduse primei (9) și celei de-a unsprezecea (10) directive în materie de drept al societăților comerciale, obiectivul de reducere a cerințelor privind divulgarea; remarcă, cu toate acestea, că și obligațiile în materie de publicare trebuie revizuite separat, la fel ca în cazul altor măsuri de simplificare, aplicându-se măsuri de simplificare individuale și concrete, bazate pe evaluări de impact temeinice; sugerează că scutirile acordate întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri) și microîntreprinderilor ar trebui să aibă ca obiectiv principal reducerea obligațiilor și a costurilor administrative, dar nu ar trebui să compromită necesitățile legitime de informare și accesul la oportunitățile de finanțare; încurajează schimbul de bune practici legate de simplificarea și punerea în aplicare a normelor comunitare;

13.

recunoaște oportunitatea unei facilitări a înregistrării, pregătirii, depunerii și publicării, de către societățile comerciale, a informațiilor privind statutul; recomandă ca pregătirea, depunerea și publicarea informațiilor privind statutul să fie efectuate prin intermediul unui registru comercial european interoperabil; pledează cu fermitate în favoarea utilizării noilor tehnologii, precum formatul XBRL; subliniază faptul că investitorii, creditorii, angajații și autoritățile publice din toată Uniunea Europeană ar trebui să aibă acces cu ușurință la aceste informații; îndeamnă Comisia să prezinte o foaie de parcurs pentru introducerea în UE a formatului XBRL;

14.

subliniază că, în urma modificărilor aduse în 2006 normelor contabile ale Uniunii Europene, societățile cotate la bursă au, printre altele, obligația de a întocmi o declarație privind guvernarea corporativă și de a spori transparența operațiunilor care nu sunt înregistrate în bilanțul contabil; reamintește faptul că termenul-limită pentru transpunerea normelor respective expiră la 5 septembrie 2008; solicită statelor membre să aplice aceste norme cu promptitudine; solicită Comisiei să colaboreze cu IASB (International Accounting Standards Board — Consiliul pentru standarde internaționale de contabilitate) în vederea îmbunătățirii rapoartelor financiare anuale referitoare la pozițiile din afara bilanțului contabil;

15.	consideră necesară revizuirea statutului societăților europene în sensul stabilirii unei forme juridice comunitare armonizate;

16.	reamintește că obiectivul simplificării cerințelor administrative ar trebui să încurajeze IMM-urile să profite de oportunitățile oferite de piața internă, extinzându-și activitatea dincolo de frontierele acesteia;

17.

salută introducerea microîntreprinderilor, care ar trebui exonerate de obligațiile legislative la nivel european în ceea ce privește contabilitatea, auditul anual și publicarea; sugerează menținerea la scară largă a pragurilor pentru microîntreprinderi menționate în Comunicare, dar este preocupat de faptul că respectarea tuturor acestor praguri ar putea cauza dificultăți, în special întreprinderilor cu factori de producție ridicați; sugerează prelungirea adecvată a perioadelor de tranziție pentru obligațiile de raportare ale societăților care depășesc pragurile respective; sugerează examinarea posibilității de introducere a unor perioade de tranziție similare pentru companiile care își schimbă statutul juridic;

18.

reamintește, în legătură cu valorile limită stabilite în directivele a patra (11) și a șaptea (12) în materie de drept al societăților comerciale pentru exonerarea IMM-urilor de la anumite obligații în materie de contabilitate și audit, că o legislație stabilă și previzibilă constituie un element important pentru certitudinea juridică și menținerea costurilor de administrare ale societăților la un nivel scăzut; subliniază, în această privință, că valorile limită problematice menționate în cea de-a patra directivă în materie de drept al societăților comerciale tocmai au fost modificate prin Directiva 2006/46/CE (13), pe care statele membre trebuie să o transpună până la 5 septembrie 2008, pe de o parte, și — pe de altă parte –, că extinderea UE a accentuat diversitatea economiilor europene, auditul favorizând dezvoltarea unei economii de piață eficiente, sănătoase și responsabile;

19.

îndeamnă insistent Comisia să dea curs solicitării Consiliului Competitivitate, exprimată în concluziile acestuia din 22 și 23 noiembrie 2007, de promovare activă a unui schimb deschis, între statele membre, al celor mai bune practici destinate simplificării obligațiilor de raportare și utilizării sporite a mijloacelor electronice de comunicații în raporturile dintre întreprinderi și dintre acestea și administrația publică;

20.

solicită Comisiei să încurajeze statele membre să armonizeze clasificarea obligațiilor de raportare a datelor financiare, așa cum se procedează, de exemplu, în Țările de Jos, și să utilizeze noile tehnologii în vederea reducerii costurilor care decurg din cerințele de informare, păstrând totodată beneficiile pe care aceste cerințe le oferă actorilor de pe piață, factorilor politici și administrațiilor publice;

Sarbanes-Oxley

21.

solicită investigarea, din perspectiva poverii birocratice, a directivelor menționate în Comunicare, iar în plus față de acestea, și a acelor directive și reglementări apărute în contextul legislației americane Sarbanes-Oxley, cum ar fi, spre exemplu, reglementările directivei privind transparența, legislația comunitară privind prospectele (14) sau directivele a patra și a șaptea în materie de drept al societăților comerciale;

Legislație suplimentară

22.

subliniază că simplificarea mediului de afaceri pentru societăți include și necesitatea creării unor noi condiții-cadru juridice pentru întreprinderi; menționează, în acest context, propunerea privind a paisprezecea directivă în materie de drept al societăților comerciale referitoare la transferul transfrontalier al sediului social, un drept de alegere între un tip monist și unul dualist de întreprindere, precum și propunerea legislativă a Comisiei, prevăzută pentru prima jumătate a anului 2008, privind societatea privată europeană;

23.	își exprimă convingerea că, în anumite domenii, sunt necesare măsuri de reglementare, în vederea creării unui sector prosper al întreprinderilor, de exemplu, în domeniul transparenței investitorilor instituționali;

24.	consideră că stabilirea unei baze de impozitare consolidate comune pentru societăți ar spori utilitatea și eficacitatea statutului societății pe acțiuni europene;

25.	consideră că contabilizarea impozitelor latente în cazul IMM-urilor reprezintă o povară disproporționat de ridicată și nu furnizează informații semnificative destinatarilor conturilor anuale; sugerează, de aceea, eliminarea ei;

26.	recomandă aplicarea principiului „doar o singură dată”, astfel încât întreprinderile să nu fie nevoite să furnizeze aceleași informații de mai multe ori sau către mai mulți destinatari;

27.	recomandă organizarea de consultări cu privire la necesitatea și fezabilitatea înființării unei autorități de reglementare a serviciilor de contabilitate și audit;

* *

28.	încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) Texte adoptate, P6_TA(2008)0183.

(2) A doua Directivă 77/91/CEE a Consiliului din 13 decembrie 1976 de coordonare, în vederea echivalării, a garanțiilor impuse societăților comerciale în statele membre, în înțelesul articolului 58 al doilea paragraf din tratat, pentru protejarea intereselor asociaților sau terților, în ceea ce privește constituirea societăților comerciale pe acțiuni și menținerea și modificarea capitalului acestora (JO L 26, 31.1.1977, p. 1). Directivă modificată prin Directiva 2006/99/CE (JO L 363, 20.12.2006, p. 137).

(3) A treia Directivă 78/855/CEE a Consiliului din 9 octombrie 1978, în temeiul articolului 54 alineatul (3) litera (g) din tratat, privind fuziunile societăților comerciale pe acțiuni (JO L 295, 20.10.1978, p. 36).

(4) A Șasea Directivă 82/891/CEE a Consiliului din 17 decembrie 1982, în temeiul articolului 54 alineatul (3) litera (g) din tratat, privind divizarea societăților comerciale pe acțiuni (JO L 378, 31.12.1982, p. 47). Directivă modificată prin Directiva 2007/63/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 300, 17.11.2007, p. 47).

(5) A douăsprezecea Directivă 89/667/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1989 în materie de drept al societăților comerciale, privind societățile comerciale cu răspundere limitată cu asociat unic (JO L 395, 30.12.1989, p. 40). Directivă modificată prin Directiva 2006/99/CE.

(6) Directiva 2004/109/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 decembrie 2004 privind armonizarea obligațiilor de transparență în ceea ce privește informația referitoare la emitenții ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată (JO L 390, 31.12.2004, p. 38). Directivă modificată ultima dată prin Directiva 2008/22/CE (JO L 76, 19.3.2008, p. 50).

(7) Directiva 2007/63/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 noiembrie 2007 de modificare a Directivelor 78/855/CEE și 82/891/CEE ale Consiliului, cu privire la cerința întocmirii unui raport de expertiză independentă în cazul fuziunii sau al divizării unor societăți comerciale pe acțiuni (JO L 300, 17.11.2007, p. 47).

(8) Directiva 2006/68/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 septembrie 2006 de modificare a Directivei 77/91/CEE a Consiliului în ceea ce privește constituirea societăților comerciale pe acțiuni și menținerea și modificarea capitalului acestora (JO L 264, 25.9.2006, p. 32).

(9) Prima Directivă 68/151/CEE a Consiliului din 9 martie 1968 de coordonare, în vederea echivalării, a garanțiilor impuse societăților în statele membre, în înțelesul articolului 58 al doilea paragraf din tratat, pentru protejarea intereselor asociaților sau terților (JO L 65, 14.3.1968, p. 8). Directivă modificată ultima dată prin Directiva 2006/99/CE.

(10) A unsprezecea Directivă 89/666/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1989 privind publicitatea sucursalelor înființate într-un stat membru de anumite forme de societăți comerciale care intră sub incidența legislației unui alt stat (JO L 395, 30.12.1989, p. 36).

(11) A Patra Directivă 78/660/CEE a Consiliului din 25 iulie 1978 în temeiul articolului 54 alineatul (3) litera (g) din tratat, privind conturile anuale ale anumitor forme de societăți comerciale (JO L 222, 14.8.1978, p. 11). Directivă modficată ultima dată prin Directiva 2006/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 224, 16.8.2006, p. 1).

(12) A șaptea Directivă 83/349/CEE a Consiliului din 13 iunie 1983 în temeiul articolului 54 alineatul (3) litera (g) din tratat, privind conturile consolidate (JO L 193, 18.7.1983, p. 1). Directivă modificată ultima dată prin Directiva 2006/99/CE.

(13) Directiva 2006/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 14 iunie 2006 de modificare a Directivei 78/660/CEE a Consiliului privind conturile anuale ale anumitor forme de societăți comerciale, a Directivei 83/349/CEE a Consiliului privind conturile consolidate, a Directivei 86/635/CEE a Consiliului privind conturile anuale și conturile consolidate ale băncilor și ale altor instituții financiare și a Directivei 91/674/CEE a Consiliului privind situațiile financiare anuale și situațiile financiare consolidate ale întreprinderilor de asigurare (JO L 224, 16.8.2006, p. 1).

(14) Directiva 2003/71/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind prospectul care trebuie publicat în cazul unei oferte publice de valori mobiliare sau pentru admiterea valorilor mobiliare la tranzacționare (JO L 345, 31.12.2003, p. 64). Directivă modificată prin Directiva 2008/11/CE (JO L 76, 19.3.2008, p. 37).

19.11.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 279/40

Femeile și știința

P6_TA(2008)0221

Rezoluția Parlamentului European din 21 mai 2008 privind femeile și știința (2007/2206(INI))

(2009/C 279 E/08)

Parlamentul European,

—	având în vedere Rezoluția Consiliului din 20 mai 1999 privind femeile și știința (1),

—	având în vedere Rezoluția Consiliului din 26 iunie 2001 privind știința și societatea și privind femeile în știință (2),

—	având în vedere Rezoluția Consiliului din 27 noiembrie 2003 privind accesul egal și participarea egală a femeilor și bărbaților într-o societate a cunoașterii pentru creștere și inovare (3),

—	având în vedere Concluziile Consiliului din 18 aprilie 2005 privind consolidarea resurselor umane în știință și tehnologie în Spațiul European de Cercetare,

—	având în vedere Decizia nr.1982/2006/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 decembrie 2006 privind cel de-al 7-lea Program-cadru al Comunității Europene pentru cercetare, dezvoltare tehnologică și activități demonstrative (2007-2013) (4) (FP7),

—

având în vedere Directiva nr. 2002/73/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 septembrie 2002, de modificare a Directivei 76/207/CEE a Consiliului, referitoare la punerea în aplicare a principiului egalității de tratament între bărbați și femei în ceea ce privește accesul la încadrarea în muncă, la formarea și la promovarea profesională, precum și condițiile de muncă (5),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 4 decembrie 2001 intitulată „Planul de acțiune privind știința și societatea” (COM(2001)0714),

—	având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei intitulat „Femeile și știința: Excelență și inovare — Egalitate între femei și bărbați în știință” (SEC(2005)0370),

—	având în vedere Cartea verde a Comisiei intitulată „Spațiul European de Cercetare: perspective noi” (COM(2007)0161) și documentul de lucru al serviciilor Comisiei (SEC(2007)0412),

—	având în vedere Rezoluția sa din 3 februarie 2000 privind Comunicarea Comisiei intitulată: „Femeile și știința — mobilizarea femeilor pentru a îmbogăți cercetarea europeană” (6),

—	având în vedere Rezoluția sa din 9 martie 2004 privind reconcilierea vieții profesionale, familiale și personale (7),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 1 martie 2006 intitulată „Foaie de parcurs pentru egalitatea între femei și bărbați (2006-2010)” (COM(2006)0092), precum și rezoluția respectivă din 13 martie 2007 (8),

—	având în vedere Rezoluția sa din 19 iunie 2007 privind un cadru de reglementare pentru măsuri vizând concilierea vieții familiale cu studiile pentru tinerele femei din Uniunea Europeană (9),

—	având în vedere Rezoluția sa din 27 septembrie 2007 privind egalitatea dintre femei și bărbați în Uniunea Europeană — 2007 (10),

—	având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen și avizul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie (A6-0165/2008),

A.	întrucât cercetarea este un sector esențial pentru dezvoltarea economică a Uniunii Europene și întrucât Uniunea Europeană trebuie să recruteze încă 700.000 de cercetători în cadrul procesului de îndeplinirea a Strategiei de la Lisabona pentru creștere și ocuparea forței de muncă;

B.	întrucât femeile din domeniul cercetării sunt în minoritate în cadrul Uniunii Europene, reprezentând 35 % din media cercetătorilor care lucrează în sectorul guvernamental și în cel al învățământului superior și doar 18 % din media cercetătorilor care lucrează în sectorul privat;

C.	întrucât este general acceptat faptul că, în mediul de afaceri, diversitatea duce la creșterea creativității, același lucru putându-se spune și pentru cercetare;

D.	întrucât procentajul femeilor în pozițiile superioare din mediul academic rareori depășește 20 % și probabilitatea pentru bărbați de a obține funcții de profesor sau echivalentul lor, este de trei ori mai mare decât pentru femei;

E.	întrucât informațiile defalcate pe sexe privind cercetătorii și împărțite pe categorii referitoare la competențele acestora, la domeniul științific și la vârsta lor sunt foarte rare în continuare chiar și în statele membre;

F.	întrucât femeile din domeniul cercetării se confruntă, în comparație cu bărbații din acest domeniu, cu mai multe dificultăți în ceea ce privește armonizarea vieții profesionale cu viața de familie;

G.	întrucât există încă o absență semnificativă a femeilor în posturile de conducere în domeniul științei;

H.	întrucât reprezentarea femeilor în organismele decizionale ale universităților nu este suficient de puternică pentru a asigura implementarea unei politici echilibrate de gen;

I.	întrucât, în majoritatea țărilor, participarea femeilor în consiliile științifice de conducere nu a devenit egală cu cea a bărbaților;

întrucât unul dintre domeniile prioritare pentru UE în cadrul Foii de parcurs pentru egalitate între femei și bărbați menționate anterior este reprezentarea egală în procesul decizional, incluzând un obiectiv de 25 % privind prezența femeilor în poziții de conducere în sectorul public de cercetare, urmând a fi realizat până în 2010;

K.	întrucât în Consiliul European pentru Cercetare nu este echilibrat din punct de vedere al genului, doar 5 dintre cei 22 de membri ai Consiliului Științific fiind femei;

L.	întrucât, deși femeile reprezintă mai mult de 50 % din studenții UE și obțin 43 % din doctoratele din UE, ele dețin în medie doar 15 % din posturile academice superioare și, prin urmare, au în mod considerabil o influență mai scăzută în ceea ce privește funcțiile de decizie din cercetare;

întrucât raportul Comisiei din 2008 intitulat „Drumul prin labirint: mai multe femei în cercetarea de vârf” demonstrează că, în ciuda faptului că transparența, evaluarea corectă și procedurile de promovare constituie instrumente necesare, doar acestea nu sunt suficiente: pentru a îmbunătăți echilibrul de gen în procesul decizional din cercetare e nevoie de o schimbare culturală;

N.	întrucât cel de al 7-lea Program cadru de cercetare nu prevede planuri de acțiune cu specificitate de gen pentru propunerile de proiecte;

O.	întrucât, după cum demonstrează studiile, sistemele de evaluare și recrutare existente nu sunt neutre din punctul de vedere al genului,

1.	atrage atenția statelor membre asupra faptului că sistemele de educație din Uniunea Europeană continuă să promoveze stereotipurile de gen, în special în domeniile de cercetare precum științele naturii;

consideră că este extrem de importantă promovarea științei de la vârste fragede ca un domeniu de activitate interesant pentru ambele sexe; solicită insistent să se țină cont de acest aspect la elaborarea materialelor didactice și în programele de formare a profesorilor; încurajează universitățile și facultățile să analizeze sistemele de selecție la admitere pentru a identifica posibilele discriminări implicite pe criterii de gen și să corecteze sistemele de selecție în consecință;

observă faptul că un număr excesiv de mare de femei abandonează cariera științifică de-a lungul anilor; consideră că acest fenomen, descris adesea prin imaginea „conductei sparte” trebuie analizat din perspectiva unor modele diferite, inclusiv cel bazat pe „factorii de respingere și atracție”; invită autoritățile competente ca, în momentul propunerii de soluții, să ia în considerare diferiți factori cum ar fi mediul de lucru, stereotipurile profesionale, concurența, exigențele în materie de mobilitate și responsabilitățile familiale;

observă faptul că abordarea convențională în ceea ce privește evaluarea „excelenței” și a „performanței”, inter alia, din punctul de vedere al numărului de publicații ale unui cercetător poate să nu fie neutră din punctul de vedere al genului, ci restrictivă și nu reușește să ia în considerare resursele disponibile, cum ar fi fondurile, spațiul, echipamentul și personalul precum și calitățile esențiale ale oricărui cercetător, cum ar fi abilitatea de a organiza și de a menține coeziunea unei echipe de cercetare sau de a instrui membrii tineri ai echipei;

invită Comisia și statele membre să ia în considerare, în definirea conceptelor de excelență și de „bun cercetător”, diferențele dintre carierele științifice ale bărbaților și ale femeilor; subliniază faptul că femeile din domeniul cercetării contribuie, de asemenea, în acest mediu cu perspective și opțiuni diferite privind temele de cercetare;

regretă faptul că întreruperile din cariera științifică făcute de femei din motive familiale au un impact negativ asupra șanselor lor profesionale, întrucât majoritatea colegilor bărbați nu le fac și, prin urmare, pot obține poziții comparabile la o vârstă mai tânără, fiind astfel avantajați în carierele lor ulterioare; solicită, așadar, ca vârsta să fie luată în considerare ca un criteriu de excelență împreună cu situația familială, incluzând numărul persoanelor pe care cercetătorul le are în grijă; solicită în continuare organismelor de cercetare și universităților din UE să stabilească burse pentru studii doctorale în conformitate cu prevederile naționale privind concediul de maternitate;

subliniază că limitele de vârstă la acordarea de burse afectează negativ tinerii care au persoane în îngrijire, care sunt în cea mai mare parte femei; invita, așadar, Comisia și statele membre să prevadă, în asemenea cazuri, măsuri legislative care să corecteze această anomalie, cum ar fi adăugarea unui an la limita din termenul prevăzut în cerere pentru fiecare an petrecut cu îngrijirea unei persoane dependente;

constată că mobilitatea este una dintre modalitățile fundamentale pentru dezvoltarea și asigurarea avansării în cariera de cercetător și constată că pot exista dificultăți în armonizarea acesteia cu viața de familie și că, în consecință, ar trebui luate măsuri de politică corespunzătoare pentru a o face mai viabilă;

9.	subliniază rolul infrastructurii în facilitarea unui echilibru durabil între viața profesională și cea privată, precum și importanța creșterii siguranței în ceea ce privește carierele științifice;

10.

invită Comisia și statele membre să îmbunătățească situația prin integrarea perspectivei familiale în posibilitățile privind un program de lucru flexibil, prin crearea de facilități privind îngrijirea copiilor și prin accesul la sistemele de asigurări sociale transfrontaliere; solicită crearea de condiții mai bune în ceea ce privește concediul parental care să permită într-adevăr bărbaților și femeilor libertatea de alegere; subliniază faptul că armonizarea vieții de familie cu cea profesională este o responsabilitate atât pentru bărbați, cât și pentru femei;

11.	ia act de concluzia raportului Comisiei din 2008 menționat anterior și anume că angajamentul la nivel înalt este vital pentru realizarea echilibrului de gen în cercetare și că un asemenea angajament trebuie să fie exprimat la nivel național și instituțional;

12.

invită statele membre să analizeze factorii care descurajează prezența femeilor în posturile superioare din universități și autoritățile educaționale, reducând în mod substanțial influența lor în procesul decizional din domeniul cercetării în cadrul Uniunii Europene și să propună soluții corespunzătoare.

13.	încurajează universitățile, institutele de cercetare și întreprinderile private să adopte și să aplice strategii care vizează egalitatea în cadrul organizațiilor lor și să desfășoare evaluări ale impactului de gen în cadrul proceselor decizionale;

14.	invită Comisia să desfășoare acțiuni de sensibilizare în comunitatea științifică, precum și printre factorii de decizie cu privire la egalitatea de șanse în știință și în cercetare;

15.

invită Comisia și statele membre să folosească modalități de recrutare mai transparente și să respecte obligația de a asigura un echilibru de gen în cadrul comisiilor de evaluare, de selecție și în cadrul tuturor celorlalte comisii, precum și în cadrul comisiilor nominalizate de evaluare, stabilind un obiectiv neobligatoriu de cel puțin 40 % femei și cel puțin 40 % bărbați;

16.	critică obiectivul neambițios și insuficient al UE de a avea 25 % femei în funcții de conducere în sectorul public de cercetare și reamintește Comisiei și statelor membre că paritatea de gen înseamnă o reprezentare de cel puțin 40 % a femeilor;

17.

invită Comisia să se asigure că se acordă atenție participării femeilor în cadrul programelor științifice de cercetare oferindu-se programe de instruire concentrate pe sensibilizarea cu privire la diferențele de gen a persoanelor în poziții de decizie, a celor care fac parte din consilii consultative și din comisii de evaluare, a celor care redactează invitațiile la proceduri de ofertare și proceduri de ofertare, precum și a celor care conduc negocierile contractuale;

18.	invită Comisia să ase asigure că înofertele depuse în cadrul FP7, reprezentarea echilibrată a bărbaților și femeilor este evaluată pozitiv; îndeamnă statele membre să ia măsuri asemănătoare în programele lor naționale și regionale;

19.

consideră planurile de acțiune privind genul, din cadrul propunerii și etapei de evaluare a FP7, drept o componentă esențială a strategiei generale legate de integrarea dimensiunii de gen și a politicii privind egalitatea de gen a Uniunii Europene; prin urmare, consideră că acestea trebuie să rămână o parte integrantă a finanțării UE pentru cercetare;

20.	crede cu tărie că trebuie introduse măsuri specifice în domeniul recrutării, formării profesionale și relațiilor publice pentru a promova și încuraja o participare mai largă din partea femeilor în domenii precum tehnologia, fizica, ingineria, informatica și alte domenii;

21.

invită Comisia și statele membre să adopte măsuri pozitive, care să încurajeze cercetătoarele, să dezvolte în continuare programele de sprijin și de îndrumare, precum și politici de promovare cu obiective clare; observă că dezvoltarea structurilor de sprijin pentru orientarea în carieră și asigurarea de consiliere, adresată, inter alia, femeilor din știință ar produce rezultate deosebit de favorabile;

22.	solicită Comisiei și statelor membre să introducă politici eficiente de eliminare a discrepanței salariale dintre sexe; remarcă faptul că în domeniul științific principiul egalității de tratament ar trebui să se aplice și în cazul burselor și subvențiilor;

23.	invită Comisia și statele membre să ofere finanțări pentru cercetare destinate femeilor pentru a contracara subfinanțarea femeilor din domeniul cercetării;

24.	subliniază importanța încurajării tinerelor să opteze pentru cariere științifice și sugerează Comisiei și statelor membre să procedeze astfel prin promovarea cercetătoarelor ca modele de rol și prin adoptarea și implementarea altor măsuri care să ducă la realizarea acestui obiectiv;

25.

încurajează statele membre să promoveze acțiuni de sensibilizare pentru informarea și încurajarea tinerelor să urmeze programe de studii și specializări la universități științifice și tehnice; încurajează statele membre să îmbunătățească procesele de distribuire a cunoștințelor, din moment ce în state membre deferite există modele diferite de opțiuni educaționale;

26.	atrage atenția asupra necesității unor programe speciale în cadrul universităților care să atragă interesul tinerelor și al femeilor în începerea unor cariere științifice;

27.	invită Comisia și statele membre să stabilească programe de instruire și sprijinire a tinerelor femei oameni de știință pentru a participa la programele de cercetare și la cererile de fonduri, cu scopul de a le ajuta să rămână în mediul academic și în domeniul cercetării;

28.	salută activitățile desfășurate de organizațiile neguvernamentale și agențiile la nivel european și național care au drept scop intensificarea participării femeilor în domeniul științei și creșterea numărului de femei oameni de știință în poziții decizionale;

29.

invită Comisia și statele membre să consolideze în continuare rețeaua femeilor oameni de știință la nivel național, regional și la nivelul UE, aceasta fiind un instrument esențial de abilitare a femeilor, atât pentru atragerea mai multor femei în cariere științifice, cât și pentru încurajarea femeilor care activează acum ca oameni de știință să participe la dezbaterea politicilor și la consolidarea carierei lor profesionale;

30.	încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Comitetului Economic și Social European, Comitetului Regiunilor, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO C 201, 16.7.1999, p. 1.

(2) JO C 199, 14.7.2001, p. 1.

(3) JO C 317, 30.12.2003, p. 6.

(4) JO L 412, 30.12.2006, p. 1.

(5) JO L 269, 5.10.2002, p. 15.

(6) JO C 309, 27.10.2000, p. 57.

(7) JO C 102 E, 28.4.2004, p. 492.

(8) JO C 301 E, 13.12.2007, p. 56.

(9) Texte adoptate, P6_TA(2007)0265.

(10) Texte adoptate, P6_TA(2007)0423.

19.11.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 279/44

Ameliorarea practicilor de dezmembrare a navelor (Carte verde)

P6_TA(2008)0222

Rezoluția Parlamentului European din 21 mai 2008 referitoare la Cartea Verde privind ameliorarea practicilor de dezmembrare a navelor (2007/2279(INI))

(2009/C 279 E/09)

Parlamentul European,

—	având în vedere Cartea Verde privind ameliorarea practicilor de dezmembrare a navelor (COM(2007)0269), adoptată de Comisie la 22 mai 2007,

—	având în vedere articolele 2 și 6 din Tratat, conform cărora cerințele de protecție a mediului trebuie integrate în diferitele domenii ale politicii comunitare, în vederea promovării unei dezvoltări durabile a activității economice, din perspectiva protecției mediului,

—	având în vedere orientările pentru țările asiatice și Turcia privind siguranța și protecția sănătății în dezmembrarea navelor, adoptate de către Organizația Internațională a Muncii (OIM) în martie 2004,

—	având în vedere articolul 175 din Tratat,

—	având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1013/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2006 privind transferurile de deșeuri (1) („Regulamentul privind transportul deșeurilor”),

—

având în vedere Convenția de la Basel privind controlul transportului peste frontiere al deșeurilor periculoase și al eliminării acestora (Convenția de la Basel), aprobată de către Națiunile Unite la 22 martie 1989 drept cadru pentru reglementarea transporturilor internaționale de deșeuri periculoase,

—	având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară și avizul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie, precum și cel al Comisiei pentru transport și turism (A6-0156/2008),

A.	întrucât pe diverse plaje din Asia de Sud și în alte locuri nave maritime de mari dimensiuni sunt dezmembrate în condiții de muncă dăunătoare mediului și degradante pentru lucrători; întrucât unele dintre aceste nave provin din Uniunea Europeană;

întrucât, din cauza costurilor salariale foarte scăzute, normelor absolut inadecvate privind siguranța și a nerespectării totale a dispozițiilor referitoare la protecția mediului în cazul dezmembrării navelor, în țări precum Bangladesh, India, Pakistan sunt oferite prețuri relativ mari pentru fier vechi, motiv pentru care mulți armatori optează pentru aceste țări;

întrucât Comisia a examinat deja, într-un studiu din 2000 (2), economia fierului vechi, dar nu a întreprins nicio acțiune, deoarece studiul a considerat extrem de dificilă reciclarea rentabilă a navelor cu respectarea în același timp a unor standarde exigente de protecție a mediului; întrucât este inacceptabil să se considere mai importantă realizarea de profituri pe termen scurt decât viețile oamenilor și protejarea mediului;

D.	întrucât este regretabil faptul că posibilitatea de a întreprinde acțiuni este discutată doar după ce cazuri binecunoscute, precum încercarea guvernului francez de a se debarasa de nava portavion Clémenceau în afara granițelor UE, au dus la sensibilizarea opiniei publice;

întrucât preocupările politice, exprimate atât de țările dezvoltate, cât și de cele în curs de dezvoltare, față de cantitățile din ce în ce mai mari de deșeuri periculoase exportate din țările dezvoltate către țările în curs de dezvoltare și față de gestionarea necontrolată și riscantă a respectivelor deșeuri au avut ca rezultat adoptarea, în 1995, a unei modificări la Convenția de la Basel, conform căreia este strict interzis exportul de deșeuri periculoase din țările OCDE către cele care nu sunt membre OCDE (Interdicția de la Basel); întrucât, cu toate că modificarea în cauză a fost integrată pe deplin în regulamentul privind transportul deșeurilor, în mod regretabil aceasta nu a intrat încă în vigoare la nivel internațional;

întrucât este posibil ca o navă să devină deșeu în sensul articolului 2 din Convenția de la Basel, dar poate, în același timp, să fie considerată în continuare navă, în conformitate cu alte reguli internaționale; întrucât această lacună este exploatată în mod sistematic, conducând la scoaterea din uz a majorității navelor europene în Asia, prin sustragere completă de la interdicția de la Basel și de la dispozițiile din regulamentul UE privind transportul deșeurilor;

întrucât în 2003 Parlamentul a solicitat elaborarea de către Comisie a unor linii directoare, astfel încât această lacună să fie remediată în cursul revizuirii regulamentului privind transportul deșeurilor, dar Consiliul a refuzat să accepte acest lucru, încredințând în schimb continuarea acțiunilor activității comune a trei organisme internaționale (Convenția de la Basel, OIM și OMI) pentru stabilirea de norme obligatorii la nivel global;

întrucât orice navă care conține cantități considerabile de substanțe periculoase sau din care astfel de substanțe nu au fost îndepărtate în mod corespunzător, conform formulării codului pentru deșeuri GC 030 a OCDE și a listei din Convenția de la Basel, reprezintă un deșeu periculos, iar exportul unei astfel de nave din UE către o țară care nu este membră a OCDE, în scopul dezmembrării, este prin urmare interzis, în temeiul regulamentului privind transportul deșeurilor, care a transpus Convenția de la Basel în dreptul comunitar;

întrucât navele considerate deșeuri periculoase pot fi dezmembrate în condiții sigure de protecție a mediului într-o țară a OCDE sau pot fi trimise către o țară care nu este membră a OCDE după decontaminare (astfel încât să nu mai constituie un deșeu periculos); întrucât însă această obligație este în mod sistematic nerespectată;

întrucât atât dreptul mării, cât și convențiile OMI recunosc drepturile și obligațiile statelor de coastă de a aplica toate normele pertinente din dreptul internațional în vederea protejării mediului; constatând, cu toate acestea, că, în ceea ce privește navele scoase din uz, Convenția de la Basel este rareori respectată, printre altele din cauza lipsei de voință politică de remediere a lacunelor și de abordare a lipsurilor structurale în ceea ce privește responsabilitatea în domeniul naval, a căror cea mai bună ilustrare o reprezintă fenomenul statelor de pavilion;

întrucât regulamentul privind transportul deșeurilor reprezintă, la nivelul Uniunii Europene, cadrul juridic pentru aplicarea Convenției de la Basel, inclusiv pentru exportul navelor care urmează a fi scoase din uz; întrucât aplicarea acestui regulament prezintă neregularități în ceea ce privește navele scoase din uz, deoarece navele deținute de europeni sau care navighează pe apele europene sau sub pavilion UE fac o ultimă călătorie „regulată” și sunt declarate deșeu doar după ce au părăsit apele europene, în absența oricărui mecanism de control sau orientare care ar putea împiedica aceste încălcări ale dreptului internațional și comunitar;

L.	întrucât preambulul la regulamentul privind transportul deșeurilor stipulează că „este necesar să se asigure gestionarea ecologică sigură și rațională a dezmembrării navelor pentru a proteja sănătatea oamenilor și mediul”;

M.	întrucât, pentru a remedia lacunele din regimul Convenției de la Basel, OMI este pe cale să elaboreze o convenție menită să soluționeze această problemă la nivel mondial;

întrucât la cea de-a șaptea Conferință a părților la Convenția de la Basel acestea, printre care se numără și statele membre ale Uniunii Europene, pentru a asigura o mai mare rigoare în prevenirea exportului de nave toxice, au invitat OMI să continue includerea de cerințe obligatorii în regulamentele sale, inclusiv a unui sistem de informare pentru navele destinate dezmembrării, care să asigure un nivel de control echivalent celui prevăzut de Convenția de la Basel, precum și să continue acțiunea care are drept scop stabilirea de norme obligatorii în vederea asigurării unei gestionări ecologice raționale a dezmembrării navelor, care ar putea include în sfera sa predecontaminarea;

întrucât proiectul de convenție OMI privind reciclarea navelor nu a stabilit, în forma sa actuală, un nivel de control echivalent celui prevăzut de Convenția de la Basel și de regulamentul privind transportul deșeurilor, proiectul în cauză nu încearcă, printre altele, să prevină exportul deșeurilor toxice către țările în curs de dezvoltare și nu prevede mecanisme bazate pe principiul „poluatorul plătește” sau pe principiul substituției în cazul proiectării de nave ecologice, nici standarde supuse controlului pentru șantierele de reciclare a navelor, și în orice caz nu ar putea fi ratificat de statele care reciclează nave în prezent sau de statele de pavilion importante;

P.	întrucât este însă de așteptat ca o astfel de convenție OMI să nu fie adoptată decât după o perioadă de câțiva ani, iar intrarea în vigoare să fie la rândul ei amânată cu câțiva ani din cauza unui proces de ratificare de lungă durată;

întrucât UE are o capacitate insuficientă de dezmembrare ecologică a propriilor nave (navele aflate sub pavilion UE sau deținute de armatori din statele UE), acest lucru fiind în special valabil în ceea ce privește flota comercială; întrucât lipsa de capacitate se va agrava dramatic în 2010 ca urmare a scoaterii accelerate din circulație a petrolierelor cu cocă simplă;

întrucât este extrem de urgent să se acționeze concret în domeniul reglementării la nivel european astfel încât petrolierele cu cocă simplă să nu mai deterioreze plajele și malurile râurilor din Asia de Sud; întrucât lipsa de acțiune nu este justificabilă, cu atât mai mult cu cât petrolierele cu cocă simplă pot fi identificate în mod clar;

S.	întrucât, în prezent, piața dezmembrării navelor funcționează, în majoritatea cazurilor, în condiții extrem de precare, incompatibile cu principiile adoptate de UE în materie de protecție socială, mediu și sănătate,

1.	consideră inacceptabilă din punct de vedere etic perpetuarea situației degradante din punct de vedere uman și cu consecințe devastatoare pentru mediu, generate de dezmembrarea navelor, prin care se acceptă punerea în pericol a sănătății a mii de angajați din Extremul Orient;

recunoaște faptul că Uniunea Europeană este parțial responsabilă pentru actualele probleme sociale și de mediu legate de activitatea de dezmembrarea a navelor; prin urmare, invită UE să ia măsuri imediate, concrete, în colaborare cu OMI, pentru a pune capăt practicii de dumping social și ecologic ce derivă din stimulentele economice și să găsească o soluție durabilă la nivel mondial;

3.	consideră inacceptabilă din punct de vedere etic folosirea copiilor de către întreprinderi de dezmembrare a navelor pentru efectuarea de sarcini dificile și periculoase și că acestor copii ar trebui în schimb să li se ofere suficiente structuri de educare și recreere;

4.	salută analiza aprofundată din Cartea Verde privind principalele probleme sociale și de mediu apărute ca urmare a activităților de dezmembrare a navelor în țările din Asia de Sud; subliniază, cu toate acestea, că această inițiativă sosește cu o întârziere de cel puțin zece ani;

consideră că trebuie luate urgent măsuri concrete, la nivel european și internațional, al căror principal obiectiv să fie protejarea mediului și a sănătății publice, fără a lăsa răspunderea rezolvării problemelor altor țări; consideră că, deși cea mai cuprinzătoare modalitate de a atinge acest obiectiv ar fi adoptarea și aplicarea unei convenții internaționale care stabilește obligațiile ce revin tuturor părților implicate în dezmembrarea navelor, aceasta implică numeroase obstacole și întârzieri și de aceea nu ar trebui să se substituie acțiunii urgente a UE;

consideră că activitățile de dezmembrare a navelor vor continua să aibă un impact social și ecologic, chiar pe termen lung, în special având în vedere faptul că de câțiva ani numărul de nave aflate în construcție este în creștere; subliniază, în consecință, importanța constantă a inovării și dezvoltării europene în sectorul industriei construcțiilor navale, pentru construirea de nave mai performante și mai ecologice; invită, astfel, Comisia să continue fără rezerve dezvoltarea programului LeaderSHIP 2015;

subliniază că nu este timp de pierdut deoarece, după cum se prevede, în 2010 aproape 800 de petroliere cu cocă simplă trebuie dezmembrate (3); constată faptul că o viitoare convenție a OMI are ca obiectiv abordarea acestui aspect, dar este puțin probabil că aceasta va intra în vigoare înainte de 2012; solicită, prin urmare, luarea de măsuri concrete la nivel european până în 2010, înaintea adoptării Convenției OMI și înaintea anului în care procesul de eliminare accelerată a petrolierelor cu cocă simplă va cunoaște nivelul maxim;

invită Comisia să elaboreze liniile directoare și mecanismele necesare pentru ca orice navă care urmează a fi dezmembrată și care nu îndeplinește toate cerințele prevăzute de convențiile internaționale și deci care nu deține o certificare valabilă emisă de registrele recunoscute de către UE, să fie considerată „deșeu”, în conformitate cu Directiva 2006/12/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 aprilie 2006 privind deșeurile (4), pentru a evita eludarea dispozițiilor regulamentului privind transportul deșeurilor, și, de asemenea, să examineze chestiunea stabilirii situațiilor în care un stat membru poate fi considerat „stat de export” în conformitate cu dispozițiile regulamentului privind transportul deșeurilor, inclusiv statele de port, statele pavilion și statele cu competență jurisdicțională asupra armatorilor, și să asigure retragerea de pe piață în siguranță și fără dificultăți a acelor nave care au ajuns la limita „perioadei de funcționare”;

solicită statelor membre și Comisiei să îmbunătățească punerea în aplicare a regulamentului privind transportul deșeurilor prin controale mai stricte și supraveghere, efectuate de către autoritățile din statele membre, pentru a permite statelor de port, statelor de pavilion și statelor cu competență jurisdicțională asupra armatorilor (generatorii de deșeuri) să declare o navă drept „scoasă din uz” și, prin urmare, deșeu, indiferent dacă nava în cauză se mai află sau nu în funcțiune;

10.

sprijină inițiativele la nivel internațional de atingere a unor standarde minime obligatorii privind reciclarea navelor și de promovare a unor instalații curate de reciclare, acordând atenția cuvenită condițiilor de lucru și problemelor legate de siguranță și protecția sănătății, în special în șantierele de dezmembrare pentru navele scoase din uz din Asia de Sud, cu scopul de a proteja lucrătorii și mediul împotriva efectelor adverse ale deșeurilor periculoase și ale procedurilor de lucru riscante;

11.

invită Comisia să redacteze și să actualizeze o listă a navelor maritime care ar putea fi dezmembrate în decursul următorilor ani și să ia în considerare mecanismele prin care astfel de nave sunt declarate „nave în fază prealabilă de deșeu” pentru care este necesară redactarea unui plan de dezmembrare înaintea vânzării pentru dezmembrare; invită statele membre și autoritățile portuare, care trebuie să aibă competența de a identifica navele care ar putea fi scoase din uz, să se folosească de această listă pentru a asigura o monitorizare mai bună a acestor navelor; consideră, în acest context, că ar fi de dorit adoptarea rapidă a propunerii de revizuire a directivei privind controlul statelor de port (5);

12.

îndeamnă Comisia și statele membre să negocieze o convenție OMI care să cuprindă obligații și dispoziții cu caracter cuprinzător care:

—	să asigure un nivel de control cel puțin echivalent cu cel prevăzut de Convenția de la Basel,

—	să prevadă un standard ridicat, cu caracter global, în materie de siguranță și protecție a mediului pentru reciclarea navelor, controlat și autorizat de o parte terță,

—	să interzică scoaterea pe plajă ca metodă corespunzătoare de dezmembrare,

—	să nu permită dezmembrarea navelor de către părți necontractante,

—	să stabilească principiul substituției pentru eliminarea utilizării curente a materialelor periculoase în construcția noilor nave;

și consideră că viitoarea convenție trebuie să impună obligația ca toate materialele periculoase care provin din navele scoase din uz să fie eliminate înainte ca navele să fie dezmembrate în țări care nu sunt membre OCDE sau să fie trimise către șantiere de reciclare autorizate special în acest scop din țările OCDE și UE și care îndeplinesc condiții clare de siguranță și protecție a mediului;

13.	invită Comisia să ia în considerare posibile măsuri pentru reducerea eventualelor implicații financiare ale dezmembrării navelor prin stabilirea unor norme de producție mai riguroase, cum ar fi aplicarea de restricții în utilizarea anumitor substanțe periculoase;

14.

recomandă insistent ca eforturile UE să fie îndreptate spre protejarea standardelor minime care să asigure cea mai eficientă protecție a mediului, a sănătății și a siguranței și care să cuprindă în special dispoziții privind proiectarea și construcția navelor, funcționarea lor, pregătirea navelor pentru reciclare, exploatarea instalațiilor de reciclare a navelor și stabilirea unui mecanism corespunzător de aplicare a reciclării navelor, care să prevadă cerințe privind certificarea și raportarea;

15.	îndeamnă Comisia să implementeze de urgență un sistem solid de control a modului de aplicare a Convenției de la Basel privind navele destinate a fi scoase din uz;

16.

consideră că monitorizarea punerii în aplicare a viitoarei convenții OMI ar trebui să fie la fel de strictă ca și în cazul Convenției de la Basel: toate standardele și obligațiile relevante ale OIM trebuie integrate în reglementare, nu trebuie admise niciun fel de excepții, trebuie eliminate deficiențele majore în interpretarea și aplicarea cadrului legislativ existent și trebuie prevenită situația în care nave scoase din uz ce conțin deșeuri periculoase sau care constituie ele însele deșeuri periculoase ajung în țări care nu sunt membre OCDE, în țări OCDE care dețin instalații inadecvate sau în țări care nu sunt părți contractante la această convenție;

17.

accentuează nevoia de consolidare a măsurilor luate de Comisie și de statele membre, la nivel european și internațional, care vizează garantarea standardelor minime care să asigure cele mai ridicate niveluri de protecție a mediului, sănătății și siguranței și aderarea la principiul consacrat prin articolele 34 și 36 din Regulamentul privind transportarea deșeurilor (de punere în aplicare a „Interdicției de la Basel”), care prevede interzicerea exportului de deșeuri periculoase în țările în curs de dezvoltare; în acest sens, invită Comisia să propună un regulament privind proiectarea și construcția navelor, funcționarea acestora pe durata ciclului de viață al acestora și pregătirea acestora pentru reciclare, exploatarea instalațiilor de reciclare a navelor și stabilirea unui mecanism corespunzător de punere în aplicare pentru reciclarea navelor, care să cuprindă cerințe privind certificarea și raportarea;

18.

invită Comisia să ia în considerare deciziile celei de-a treia viitoare sesiuni a grupului de lucru mixt OIM/OMI/Convenția de la Basel pentru scoaterea din uz a navelor privind activitățile comune de cooperare tehnică, precum și o abordare coordonată a măsurilor provizorii ce trebuie luate înainte de intrarea în vigoare a noii convenții OMI privind reciclarea navelor;

19.

solicită adoptarea imediată de măsuri în vederea sprijinirii dezvoltării în UE a unei industrii concurențiale și ecologice de dezmembrare a navelor și de decontaminare (pre-curățare); îndeamnă statele membre, în acest context, să solicite urgent decontaminarea și reciclarea ecologică a tuturor navelor care se află în proprietatea statului, inclusiv navele de război, și dezmembrarea acestora în instalațiile UE, în condiții de siguranță și protecție a mediului, care ar trebui să se facă prin licitații publice cu reguli de achiziții publice stricte, în deplină conformitate cu Regulamentul privind transportarea deșeurilor; consideră, în plus, că dezvoltarea activităților de reciclare pe șantierele navale europene trebuie sprijinită în cadrul politicii industriale, structurale și de coeziune a UE;

20.	consideră că toate navele aflate sub pavilionul unui stat membru și toate navele care fac escală în porturile Uniunii trebuie să fie obligate să aibă asupra lor liste cu materialele și produsele folosite la construirea și echiparea lor;

21.

solicită Comisiei să întocmească o listă a instalațiilor agreate de reciclare a navelor, conforme cu normele existente în domeniul drepturilor omului și în materie de sănătate și securitate; salută inițiativa Comisiei de instituire a unor sisteme de certificare și etichetare pentru instalațiile de reciclare sigure și ecologice și consideră că subvențiile comunitare destinate industriei transportului maritim trebuie acordate doar cu condiția respectării regulamentului privind transportul deșeurilor și a altor dispoziții UE, precum utilizarea instalațiilor autorizate și supuse controlului periodic; subliniază că obiectivul nu îl poate constitui distrugerea pieței dezmembrării navelor din Asia de Sud, ci tocmai protejarea acesteia, prin stimularea unei dezmembrări a navelor care ia în considerare protecția mediului;

22.

consideră că este necesar ca UE să deschidă calea și să încurajeze acțiunea la nivel mondial, cu obiectivul clar de a pune capăt treptat practicilor actuale de dezmembrare a navelor în Asia de Sud și de a face progrese în direcția adoptării și punerii în aplicare a unei convenții internaționale care să stabilească standardele sociale și de mediu pentru toate părțile implicate;

23.

solicită elaborarea unei strategii globale care să garanteze că procesul de reciclare a navelor este realizat astfel încât toți cei implicați (inclusiv armatorii, instalațiile de reciclare/dezmembrare, statul de pavilion, statul în care urmează să aibă loc reciclarea navei) își coordonează eforturile și își asumă responsabilitățile ce le revin;

24.

solicită Comisiei să propună măsuri concrete în vederea promovării transferului de cunoștințe specifice și de tehnologie, astfel încât șantierele de dezmembrare din Asia de Sud să fie ajutate să îndeplinească normele internaționale de siguranță și protecție a mediului; consideră că acest obiectiv trebuie luat în considerare și în cadrul mai larg al politicii de ajutor pentru dezvoltare a UE destinată acestor țări; consideră că, în acest context, trebuie utilizată și expertiza sindicatelor și a organizațiilor neguvernamentale;

25.

salută rezultatele obținute deja prin proiectul ShipDismantl finanțat prin cel de-Al șaptelea program-cadru pentru cercetare și dezvoltare tehnologică, în cadrul căruia se dezvoltă sisteme de sprijin care vor fi puse gratuit la dispoziția industriei de dezmembrare a navelor din întreaga lume; are convingerea că noi cereri de propuneri axate în mod specific asupra strategiilor de scoatere din uz a navelor pot duce la realizarea de noi îmbunătățiri;

26.

invită Comisia să studieze în continuare și să evalueze cu atenție beneficiile unei cooperări financiare consolidate și ale investițiilor directe în situri de dezmembrare selectate din Asia de Sud, sprijinind astfel dezvoltarea unei rețele de situri de dezmembrare certificate, aprobate în UE, care să ducă la un randament sporit al investițiilor, pe plan economic, ecologic și social;

27.	consideră că este necesară aplicarea pe scară largă a principiului „poluatorul plătește”, a principiului responsabilității extinse a producătorului, precum și a principiului responsabilității producătorului, pentru a rezolva această problemă în mod durabil;

28.	consideră că operatorul/armatorul navelor poartă întotdeauna responsabilitatea pentru efectele dăunătoare ale dezmembrării acestora asupra lucrătorilor, sănătății publice sau mediului, indiferent de locul unde se desfășoară aceasta (în interiorul sau în exteriorul UE);

29.

salută propunerea de înființare a unui Fond pentru dezmembrarea navelor și solicită Comisiei și statelor membre să urmărească cu hotărâre obiectivul de creare simultană a unui astfel de fond la nivelul OMI și la nivel european; solicită, de asemenea, Comisiei, în acest context, să examineze mecanismul financiar disponibil, prin implicarea atât a șantierelor navale cât și a armatorilor, inclusiv cerința unei asigurări obligatorii, utilizarea taxelor portuare, taxe pe navele noi și taxe anuale legate de înregistrarea la OMI, pentru a asigura o reciclare ecologică din momentul lansării la apă a unei nave, având în vedere că o navă poate avea mai mulți armatori pe parcursul utilizării ei;

30.	încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, guvernelor Turciei, Bangladeshului, Chinei, Pakistanului și Indiei, precum și OMI.

(1) JO L 190, 12.7.2006, p. 1.

(2) Det Norske Veritas / Appledore International, Studiu tehnic și economic de fezabilitate privind dezmembrarea navelor în Europa. Raport final (nr. 2000-3527), 13.2.2001.

(3) Comisia Europeană, DG Energie și Transport: Eliminarea petrolierelor și industria dezmembrării navelor, raport final COWI, iunie 2004.

(4) JO L 114, 27.4.2006, p. 9.

(5) Directiva 95/21/CE a Consiliului din 19 iunie 1995 privind punerea în aplicare, în ceea ce privește navele care fac escală în porturile comunitare sau în apele care intră sub jurisdicția statelor membre, a standardelor internaționale privind siguranța maritimă, prevenirea poluării și condițiile de viață și de muncă de la bordul navelor (JO L 157, 7.7.1995, p. 1).

19.11.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 279/51

Fapte demonstrate științific legate de schimbările climatice: constatări și recomandări în vederea luării de decizii

P6_TA(2008)0223

Rezoluția Parlamentului European din 21 mai 2008 referitoare la faptele demonstrate științific legate de schimbările climatice: constatări și recomandări în vederea luării de decizii (2008/2001(INI))

(2009/C 279 E/10)

Parlamentul European,

—	având în vedere decizia sa din 25 aprilie 2007 privind instituirea unei comisii temporare privind schimbările climatice (1), adoptată în temeiul articolului 175 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere concluziile Președinției Consiliului European de la Bruxelles din 8 și 9 martie 2007,

—	având în vedere Declarația de la Reuniunea la nivel înalt G8 din 7 iunie 2007 de la Heiligendamm, și în special secțiunea din această declarație intitulată „Schimbările climatice, eficiența energetică și securitatea energetică — provocări și oportunități pentru o creștere economică globală”,

—	având în vedere concluziile celui de-al patrulea Raport de evaluare (RE4) al Comisiei interguvernamentale pentru schimbările climatice (IPCC), publicat la Valencia, Spania, la 17 noiembrie 2007, și studiile aprofundate comandate de guverne naționale sau realizate de alte organe ale ONU,

—	având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Progrese înregistrate în vederea îndeplinirii obiectivelor Protocolului de la Kyoto” (COM(2007)0757),

—	având în vedere Reuniunea parlamentară comună privind schimbările climatice dintre Parlamentul European și parlamentele naționale ale statelor membre și ale țărilor candidate, care a avut loc între 1 și 2 octombrie 2007,

—

având în vedere cea de-a treisprezecea Conferință a părților (COP 13) participante la Convenția-cadru a Organizației Națiunilor Unite privind Schimbările Climatice (UNFCCC) și cea de-a treia Conferință a părților ce servește drept Reuniune a părților participante la Protocolul de la Kyoto (COP/MOP 3), care a avut loc în Bali, Indonezia, între 3 și 15 decembrie 2007,

—

având în vedere audierile publice și schimburile de opinii cu personalități de înalt nivel și rezultatul vizitelor efectuate de delegațiile Comisiei temporare a Parlamentului privind schimbările climatice și, în special, informațiile acumulate prin intermediul prezentărilor experților și dezbaterea ulterioară de la sesiunea tematică din 10 septembrie 2007 intitulată „Impactul diferitelor niveluri de încălzire asupra mediului”,

—	având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul intermediar al Comisiei temporare privind schimbările climatice (A6-0136/2008),

întrucât, în conformitate cu mandatul Comisiei temporare privind schimbările climatice, aceasta trebuie să formuleze recomandări privind viitoarea politică integrată a UE în domeniul schimbărilor climatice; întrucât astfel de recomandări ar trebui să se bazeze pe cercetarea de ultimă oră și nu ar trebui să excludă cele mai recente dovezi științifice;

întrucât raportul intermediar al Comisiei temporare se referă în mod exclusiv la impactul și efectele schimbărilor climatice pe baza unor dovezi științifice; întrucât raportul final va formula propuneri privind viitorul politicii integrate a UE în domeniul schimbărilor climatice în conformitate cu mandatul conferit comisiei și pe baza tuturor informațiilor colectate de către aceasta pe parcursul activității sale; întrucât acest raport final va include, de asemenea, poziția Parlamentului la negocierile privind cadrul internațional pentru politica referitoare la climă după 2012, având în vedere COP 14, ce urmează să aibă loc la Poznan, Polonia, în decembrie 2008;

întrucât consensul științific privind originile și cauzele schimbărilor climatice este bine stabilit și recunoscut la nivel mondial în interiorul și în afara IPCC; întrucât cunoștințele științifice și înțelegerea originilor umane ce stau la baza actualei tendințe de încălzire globală au crescut enorm de la primul raport de evaluare IPCC din 1990 și sunt acum privite drept date științifice; întrucât există un consens științific adânc înrădăcinat privind rolul jucat de emisiile antropogene de gaze cu efect de seră (GES) în clima globală; întrucât, în lumina realizării unei evaluări a riscurilor, incertitudinea solicită acțiune mai degrabă decât amânarea acțiunii;

întrucât cunoștințele privind schimbările climatice și cauzele încălzirii globale acumulate până la această dată prin intermediul cercetării și al culegerii de date sunt suficiente pentru a declanșa acțiunea și luarea de urgență a deciziilor politice necesare în vederea reducerii în mod substanțial a emisiilor și a pregătirilor pentru adaptarea la schimbările climatice inevitabile;

E.	întrucât, în conformitate cu RE4 al IPCC, emisiile globale de CO2 au crescut cu 80 % între 1970 și 2004 și această creștere se datorează în principal utilizării carburanților fosili;

F.	întrucât cercetările bazate pe observații și modelizări arată riscul unui impact serios asupra planetei, în cazul în care nu sunt luate măsuri rapide de încetinire sau chiar stopare a creșterilor de emisii de CO2 și de alte GES, enumerate în lista IPCC a gazelor cu efect de seră;

întrucât, de la perioada de revizuire și publicarea ulterioară a RE4 al IPCC, numeroase noi studii științifice au măsurat și au pus în lumină date ce confirmă tendința de încălzire globală și au continuat evaluarea implicațiilor schimbărilor climatice asupra omenirii în termeni sociali, economici și ecologici, precum și nevoia de a ne adapta la acestea și de a le diminua;

întrucât raportul Stern concluzionează că, în condițiile în care nu se ia nicio măsură, costul anual al schimbărilor climatice preconizate va reprezenta între 5 % și 20 % din PIB în 2050; întrucât prin același raport se constată că obiectivele privind clima pot fi atinse în condițiile în care, începând de acum, se cheltuiește anual 1 % din PIB pentru măsuri în acest domeniu;

întrucât dezbaterea științifică continuă nu mai pune sub semnul întrebării cauzele care stau la baza încălzirii globale și a schimbărilor climatice; întrucât toate dezbaterile științifice sunt pur și simplu expresia progresului științific ce vizează clarificarea incertitudinilor sau dubiilor rămase și sunt din punct de vedere istoric marcate de căutarea unei înțelegeri mai profunde a impactului uman asupra proceselor naturii;

întrucât studii științifice recente au furnizat dovezi și mai detaliate privind perturbarea antropogenă a atmosferei terestre; întrucât fizica schimbărilor climatice evaluează implicațiile concrete ale nivelurilor de încălzire globală existente, cauzate de emisiile istorice; întrucât informațiile culese din astfel de studii subliniază nevoia urgentă de măsuri de adaptare și de diminuare ce trebuie puse în aplicare pentru a limita riscurile alarmante pentru oameni, pentru biodiversitatea florei și faunei, pentru habitate și infrastructură, în primul rând în țările în curs de dezvoltare, dar și în Europa și în alte părți mai bogate ale lumii;

întrucât cercetările științifice au identificat așa-numite „puncte de basculare” în sistemul climatic terestru; întrucât astfel de „puncte de basculare” reprezintă „puncte fără întoarcere” pentru schimbări climatice ireversibile ce nu pot fi controlate într-un mod rezonabil de om; întrucât „punctele de basculare” și procesele bio-geofizice imposibil de oprit declanșate de acestea nu pot fi incluse pe deplin în actualele scenarii climatice pentru viitor; întrucât astfel de „puncte de basculare” includ: topirea permafrostului ce are ca rezultat degajarea unor mari cantități de metan în atmosferă; topirea ghețarilor ce are ca rezultat creșterea ratei de absorbție a luminii solare și o solubilitate mai scăzută a CO2 în apa mării, atrăgând după sine creșterea temperaturilor; întrucât, pe măsură ce temperaturile cresc, acești factori tind treptat să agraveze încălzirea globală, datorită unei reacții pozitive;

întrucât se preconizează că 20 %-30 % din toate speciile sunt supuse unui risc mărit de dispariție în condițiile unei creșteri a temperaturilor cu 1, 5°C-2, 5°C; întrucât, în condițiile unei creșteri de 3, 5°C, acest procent va ajunge la 40 %-70 %, făcând astfel diminuarea schimbărilor climatice crucială pentru păstrarea biodiversității globale și menținerea serviciilor ecosistemice;

întrucât peste 70 % din suprafața planetei este acoperită de oceane; peste 97 % din cantitatea totală de apă a planetei se află în oceane; 99 % din biosferă se regăsește în oceane; peștele este sursa celui mai mare procent de proteine consumate de om la nivel mondial, iar 3, 5 miliarde de persoane depind de acesta ca principală sursă de hrană; trei sferturi din megalopolisurile lumii se află la malul mării;

întrucât consensul științific exprimat în RE4 al IPCC duce la concluzia că nivelul emisiilor globale de GES trebuie să fie redus cu 50 % până la 85 % în comparație cu anul 2000 pentru a evita riscuri serioase; întrucât atingerea acestui obiectiv va fi din ce în ce mai dificilă în condițiile în care emisiile de GES continuă să crească până în 2020 și după această dată; întrucât aproape toate statele membre realizează progrese semnificative în eforturile de a respecta obiectivele individuale de partajare a răspunderii UE, sporind astfel probabilitatea ca UE să atingă obiectivele de la Kyoto până în 2012; întrucât, după 2012, statele membre vor trebui să reducă emisiile de GES într-un ritm mai ambițios pentru a atinge obiectivele adoptate la Consiliul European din 8-9 martie 2007, menționat anterior, și care trebuie să fie obținute în mod colectiv de țările dezvoltate, de a reduce emisiile de GES cu 60 % până la 80 % până în 2050 în comparație cu 1990;

O.	întrucât RE4 al IPCC arată că legătura pozitivă dintre încălzire și reducerea rezervoarelor de carbon pe uscat și în oceane ar putea necesita o reducere suplimentară semnificativă a emisiilor pentru a stabiliza concentrațiile de GES;

întrucât există un consens politic la nivelul UE privind importanța vitală a realizării obiectivului strategic de limitare a creșterii globale medii a temperaturii la maximum 2°C peste nivelurile preindustriale; întrucât temperatura globală a crescut deja cu 0, 74°C în secolul trecut și va continua în mod inevitabil să crească cu încă 0, 5°C-0, 7°C din cauza emisiilor istorice;

întrucât, în conformitate cu RE4 al IPCC, emisiile de GES au crescut față de perioada preindustrială, cu 70 % între 1970 și 2004, datorită activităților antropice, și cu un procent semnificativ de 24 % din 1990, iar în momentul de față cresc mai repede decât oricând; întrucât multe sisteme naturale de pe toate continentele și din majoritatea oceanelor sunt deja afectate de schimbările climatice regionale, care se manifestă prin creșterea temperaturilor, schimbarea caracterului ploilor și vânturilor și accentuarea deficitului de apă;

întrucât, ceea ce este important pentru sistemul climatic este volumul total de GES cumulate emise în atmosferă, nu emisiile relative sau reducerile relative și, prin urmare, în scopul de a evita schimbări climatice periculoase, cel mai semnificativ factor determinant este volumul total al emisiilor de GES în anii și deceniile care vor urma;

întrucât RE4 al IPCC a colaționat pentru prima dată efectele existente cuprinzătoare și documentate ale schimbărilor actuale ale climei pentru Europa, precum topirea ghețarilor, anotimpuri din ce în ce mai lungi, schimbări ale răspândirii unor specii și efecte asupra sănătății care se datorează unui val de căldură de o magnitudine fără precedent; întrucât schimbările observate corespund celor prognozate pentru schimbările climatice viitoare; întrucât, realizând un bilanț general pentru Europa, aproape toate regiunile vor fi afectate în mod negativ de unele schimbări climatice viitoare și acestea vor pune probleme multor sectoare socio-economice; întrucât se presupune că schimbările climatice vor mări diferențele regionale în ceea ce privește resursele naturale ale Europei, ca de exemplu disponibilitatea apei;

T.	întrucât se preconizează că schimbările climatice, împreună cu urbanizarea masivă datorată creșterii populației, vor intensifica căldura degajată de orașe, având efecte negative directe asupra sănătății și bunăstării cetățenilor din mediul urban;

întrucât politicile de diminuare a schimbărilor climatice existente și practicile privind dezvoltarea durabilă asociate acestora, care oricum trebuie intensificate, vor fi totuși insuficiente pentru a reduce emisiile globale de GES în următoarele decenii; întrucât, în conformitate cu recomandările științifice, posibilitatea de stabilizare cu succes a concentrației globale de GES la un nivel care să corespundă unei probabilități de 50 % de menținere a schimbărilor climatice la 2°C va rămâne deschisă până în 2015, dată la care emisiile globale ar trebui să atingă punctul maxim;

întrucât contribuția Grupului de lucru III la RE4 al IPCC indică că, pentru a atinge nivelurile cele mai scăzute, evaluate la momentul de față de IPCC, și pentru a realiza limitarea potențială corespunzătoare a pagubelor, până în 2020, părțile la UNFCCC din anexa I ar trebui să-și reducă emisiile în mod colectiv cu 25 %-40 % sub nivelul din 1990;

întrucât următorul raport de evaluare al IPCC probabil nu va fi publicat înainte de 2012 sau 2013; întrucât informațiile adiționale care reies din literatura de specialitate evaluată de experți și din rapoartele științifice comandate de guverne sau realizate de alte organisme internaționale sau instituții ale ONU, cum ar fi Organizația pentru Alimentație și Agricultură (FAO), Programul ONU pentru mediu (UNEP), Programul ONU pentru dezvoltare (UNDP), Organizația meteorologică mondială (OMM) sau Organizația Mondială a Sănătății (OMS), aduc o contribuție semnificativă la înțelegerea mai aprofundată a impactului actual și viitor al schimbărilor climatice asupra omului și a mediului, precum și la adaptarea la schimbările climatice și la diminuarea acestora;

întrucât majoritatea rezultatelor acestor studii adiționale subliniază nevoia urgentă de a reacționa fără întârziere în ceea ce privește încălzirea globală; întrucât, în special, cele mai recente date ale OMM, publicate în decembrie 2007, specifică faptul că deceniul 1998-2007 este cel mai cald înregistrat și că anul 2007 în sine va fi unul dintre cei mai calzi 10 ani, cu o anomalie prognozată a temperaturii de 0, 41°C peste media pe termen lung și întrucât 2007 a fost marcat de anomalii ale temperaturilor de peste 4°C față de mediile lunare pe termen lung pentru ianuarie și aprilie 2007 în unele părți ale Europei;

întrucât încălzirea globală și diferitele dimensiuni ale schimbărilor climatice trebuie privite din perspectiva altor probleme globale, cum ar fi sărăcia sau chestiunile privind sănătatea globală, deoarece aceste probleme vor fi exacerbate de efectele creșterilor de temperatură, de secete, de inundații, de creșterea nivelului mărilor și de fenomene climatice extreme din ce în ce mai frecvente; întrucât schimbările climatice ar putea împiedica capacitatea țărilor de a urma căile dezvoltării durabile și de a atinge Obiectivele de dezvoltare ale mileniului; întrucât schimbările climatice ar putea amenința în mod serios exemplele de dezvoltare reușită și ar trebui, prin urmare, să reprezinte o chestiune majoră în cooperarea internațională,

salută recunoașterea de către Părțile la UNFCCC, la reuniunea acestora de la Bali, a faptului că RE4 al IPCC reprezintă evaluarea cea mai cuprinzătoare și mai competentă de până acum a schimbărilor climatice, oferind o perspectivă științifică, tehnică și socio-economică integrată asupra chestiunilor pertinente, precum și încurajarea de a folosi informațiile pe care le pune la dispoziție în întocmirea și punerea în aplicare a politicilor naționale privind schimbările climatice;

își exprimă convingerea că progresul științei se realizează prin confruntarea cunoștințelor și ipotezelor acceptate cu idei concurente și prin aplicarea unor proceduri de evaluare la nivel de experți; elogiază IPCC pentru munca depusă și pentru capacitatea de a implica munca a mii de oameni de știință; consideră că IPCC ar trebui să ia în serios noile argumente, pentru a garanta în continuare credibilitatea și calitatea cercetărilor sale;

consideră știința care studiază schimbările climatice ca fiind consacrată în mod suficient și își reiterează angajamentul față de obiectivul strategic al UE de limitare a creșterii temperaturilor medii globale la maximum 2°C peste nivelurile preindustriale, ceea ce, în conformitate cu mai multe rapoarte științifice, prezintă o probabilitate de realizare de aproximativ 50 % în condițiile unei concentrații de GES în atmosferă de 400-450 ppm CO2 echivalent, și ceea ce, în conformitate cu RE4 al IPCC, va necesita o reducere a emisiilor de GES ale țărilor industrializate cu 25 %-40 % sub nivelul din 1990 până în 2020; consideră, în pofida celor de mai sus, că toate eforturile de a diminua emisiile ar trebui de fapt să țintească cu mult sub obiectivul de 2°C, deoarece un astfel de nivel de încălzire ar afecta deja în mod semnificativ societatea și stilurile noastre individuale de viață și ar genera, de asemenea, schimbări importante ale ecosistemelor și resurselor de apă;

subliniază faptul că, în urma creșterii volumului de gaze cu efect de seră generate de activitățile umane, ecosistemele și resursele marine, precum și sectorul pescuitului vor fi afectate în mod dramatic și puternic amenințate iar modificările semnificative ale temperaturii apei pot conduce la deplasări ale unor grupuri de populații de organisme marine (migrări), la invazia unor specii străine și la dispariția unor specii autohtone;

5.	confirmă că estimările pentru 2050 arată clar că trebuie să acționăm acum; subliniază că șansele de demarare a eforturilor de diminuare necesare pentru a atinge obiectivul de 2°C vor dispărea până la jumătatea deceniului viitor;

subliniază faptul că dovezile științifice de pe toate continentele și din majoritatea oceanelor arată că multe sisteme naturale sunt deja afectate de schimbări climatice regionale datorate emisiilor istorice de carbon din țările industrializate; evidențiază faptul că există dovezi științifice conform cărora cauzele care stau la baza încălzirii globale sunt în majoritatea lor produse de om și că nivelul cunoștințelor acumulate dovedește clar perturbarea antropogenă a atmosferei terestre;

subliniază faptul că preconizata acidificare a oceanelor datorită nivelurilor crescânde de CO2 ar putea să aibă efecte foarte grave asupra ecosistemelor marine și solicită cercetări detaliate în acest domeniu pentru a spori înțelegerea acestei probleme și pentru a identifica implicațiile asupra politicilor adoptate;

consideră că tendințele în materie de temperatură, oxigen, salinitate, pH, clorofilă și oscilații eoliene sunt percepute în mod clar doar după mai mulți ani; subliniază necesitatea unor seturi de date și a unei observări cuprinzătoare a oceanelor și a sedimentelor marine care să contribuie la explicarea schimbărilor locale care afectează pescuitul, deoarece capacitatea noastră de a elucida cauzele și consecințele modificării ecosistemelor se schimbă;

subliniază faptul că rezultatele științifice arată clar modul în care vor avea loc schimbările climatice în viitorul apropiat, urmând diferite șabloane regionale și demonstrând că încălzirea globală este atât o chestiune de dezvoltare, cât și o chestiune globală de mediu, persoanele sărace și țările în curs de dezvoltare fiind cele mai vulnerabile; consideră că adaptarea care vizează controlarea consecințelor inevitabile ale încălzirii globale, cauzate de emisiile istorice ale țărilor industrializate este la fel de importantă ca și măsurile intensive de diminuare menite să evite continuarea într-un mod greu de stăpânit a încălzirii globale;

10.

subliniază faptul că „punctele de basculare”, printre care se numără micșorarea pădurii tropicale amazoniene, topirea ghețarilor din Groenlanda și a păturii de gheață din vestul Antarcticii, colapsul musonului indian și o degajare masivă de metan din tundra siberiană, sunt dificil de prezis, dar pot toate atinge punctul critic în cursul acestui secol în condițiile actuale ale schimbărilor climatice; subliniază faptul că evitarea acestor „puncte de basculare” va necesita măsuri de diminuare mai puternice decât cele indicate de RE4 al IPCC;

11.

salută în acest sens rezultatul, care urmează sfaturi științifice recunoscute, al COP 13 și COP/MOP 3 și, în special, al foii de parcurs de la Bali, care ar trebui evaluat cu ocazia COP 14 din 2008 și care ar trebui să ducă la un acord privind un sistem cuprinzător până în 2009; salută, de asemenea sarcina alocată Grupului de experți privind transferul de tehnologii de a evalua carențele și barierele în calea utilizării și accesului la resursele financiare oferite țărilor în curs de dezvoltare în schimbul angajamentului acestora de a se implica în acțiuni de diminuare adecvate la nivel național într-un mod măsurabil, raportabil și verificabil; salută, de asemenea, crearea Fondului pentru adaptare și includerea pădurilor într-un nou acord de protejare a climei ce vizează evitarea continuării despăduririlor și a emisiilor de carbon cauzate de incendiile forestiere sau ale turbăriilor, care cauzează la rândul lor pagube enorme pentru comunitățile locale, inclusiv chiar exproprierea propriilor terenuri prin proceduri ilegale sau semilegale;

12.

își exprimă dezacordul față de eforturile nesprijinite de argumente științifice de prezentare a rezultatelor studiilor privind cauzele și efectele schimbărilor climatice ca fiind îndoielnice, nesigure sau contestabile; înțelege totuși că progresul științific a fost întotdeauna marcat de incertitudine, de eliminarea progresivă a acesteia și de căutarea unor explicații sau modele dincolo de pozițiile științifice oficiale actuale;

13.

consideră, prin urmare, că pentru a putea lua decizii responsabile, este esențială continuarea cercetărilor care vizează o mai bună înțelegere a cauzelor și a consecințelor încălzirii globale; consideră, cu toate acestea, că nivelul cunoștințelor obținute până în prezent este suficient pentru formularea urgentă de politici care să realizeze reduceri ale emisiilor de GES care să limiteze schimbările climatice la +2°C și de măsuri de adaptare la schimbările climatice actuale;

14.

subliniază necesitatea de a continua analizarea și cercetarea consecințelor schimbărilor climatice și anume, a efectelor asupra competitivității economice, costurilor energetice și dezvoltării sociale în Europa, a rolului utilizării terenurilor, pădurilor și despăduririi, a rolului mediului marin și a calculării costurilor climatice externe ale sectorului industrial, nu în ultimul rând al sectorului transporturilor, inclusiv a cuantificării efectelor poluării generate de aeronave; consideră că este necesară continuarea studiilor pentru a integra adaptarea și reducerea riscurilor în măsurile politicilor de dezvoltare și de reducere a sărăciei;

15.	pledează pentru cercetări suplimentare ale impactului politicii de promovare a biocarburanților și ale efectelor acestora asupra intensificării despăduririlor, extinderii terenurilor cultivate și aprovizionării cu alimente la nivel mondial;

16.

subliniază necesitatea cercetărilor privind fiziologia și ecologia peștilor marini, în special la tropice, unde numărul cercetărilor efectuate este relativ scăzut; subliniază că, pe măsură ce baza de informații se extinde, oamenii de știință vor putea să emită previziuni mai exacte și să conceapă soluții pertinente; consideră că debarcarea tuturor capturilor accesorii în vederea cercetării științifice ar putea avea o contribuție semnificativă la îmbogățirea bazei de informații; recunoaște, de asemenea, necesitatea de a continua cercetarea privind impactul schimbărilor climatice asupra populațiilor de păsări marine, care au drept consecință lipsa hranei și care afectează capacitatea de reproducere și de supraviețuire a acestora;

17.

consideră comunicarea de dovezi științifice ale impactului uman asupra climei globale ca fiind elementul principal al unui efort mai larg de sensibilizare a opiniei publice și de obținere și menținere ulterioară a sprijinului acesteia pentru măsurile politice de reducere a emisiilor de carbon, cum ar fi interacțiunea cu diferiți actori sociali, nu numai în țările industrializate, ci și în economiile emergente; solicită IPCC să publice un rezumat al rapoartelor sale de evaluare; consideră, în plus, că sunt necesare schimbări ale stilului individual de viață și că acestea ar trebui să facă parte din programe educaționale de comunicare a cauzelor și efectelor încălzirii globale;

18.

invită, prin urmare, comunitatea științifică și reprezentanții politici să-și unească forțele în activitățile de sensibilizare și de lobby pentru „lucrurile mărunte care pot face diferența”, ținând seama de faptul că și comunitățile cu o capacitate bine dezvoltată de adaptare la efectele schimbărilor climatice rămân vulnerabile la fenomene extreme și imprevizibile;

19.

subliniază faptul că informațiile detaliate necesare pentru educarea în vederea unui stil de viață cu emisii reduse de carbon, inclusiv declarațiile privind amprenta GES pe bunurile de consum și etichetarea GES, de exemplu, sunt slab dezvoltate astăzi și trebuie îmbunătățite rapid; subliniază faptul că astfel de inițiative ar trebui în mod ideal să fie bazate pe standarde comune și ar trebui, de asemenea, să ia în considerare emisiile de GES încorporate provenite din importuri;

20.

solicită Comisiei temporare privind schimbările climatice să-și continue activitatea și, la încheierea mandatului său, să prezinte Parlamentului un raport conținând — dacă este cazul — recomandări privind acțiunile sau inițiativele, precum și măsurile de adaptare și diminuare, care trebuie adoptate privind viitoarea politică integrată a UE referitoare la schimbările climatice, în conformitate cu obiectivul UE de limitare a creșterilor globale ale temperaturilor la sub 2°C și cu constatările și recomandările RE4 al IPCC;

21.

invită Comisia, Consiliul și Parlamentul să pledeze la cel mai înalt nivel de negociere și dialog pentru extinderea strategică către toate țările partenere din lume a strategiilor, principiilor și standardelor extrem de avansate ale statelor membre sau ale țărilor care nu sunt membre ale UE în domeniul cercetării științifice și acțiunii pentru soluționarea schimbărilor climatice, în conformitate cu recomandările comunității științifice;

22.	încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO C 74 E, 20.3.2008, p. 652.

19.11.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 279/57

Raportul de monitorizare pentru anul 2007 privind Turcia

P6_TA(2008)0224

Rezoluția Parlamentului European din 21 mai 2008 referitoare la raportul de monitorizare pentru anul 2007 privind Turcia (2007/2269(INI))

(2009/C 279 E/11)

Parlamentul European,

—	având în vedere Raportul din 2007 al Comisiei privind progresele înregistrate de Turcia (SEC(2007)1436),

—	având în vedere rezoluțiile sale anterioare din 27 septembrie 2006 privind progresele înregistrate de Turcia în vederea aderării (1) și din 24 octombrie 2007 privind relațiile dintre UE și Turcia (2),

—	având în vedere rezoluțiile sale din 6 iulie 2005 (3) și din 13 februarie 2007 (4) privind rolul femeilor în viața socială, economică și politică din Turcia,

—	având în vedere cadrul de negociere cu Turcia din 3 octombrie 2005,

—

având în vedere Decizia 2008/157/EC a Consiliului din 18 februarie 2008 privind principiile, prioritățile și condițiile cuprinse în parteneriatul pentru aderarea Republicii Turcia (5) („Parteneriatul pentru aderare”), precum și deciziile anterioare ale Consiliului privind parteneriatul pentru aderare din 2001, 2003 și 2006,

—	având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe și avizul Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A6-0168/2008),

A.	întrucât negocierile de aderare cu Turcia au fost deschise la 3 octombrie 2005, după aprobarea de către Consiliu a cadrului de negociere și întrucât deschiderea acestor negocieri reprezintă punctul de plecare al unui proces deschis și de durată,

B.	întrucât Turcia s-a angajat să realizeze reforme, să mențină bune relații de vecinătate și să se alinieze treptat la standardele UE și întrucât aceste eforturi ar trebui considerate ca o oportunitate oferită Turciei de a se moderniza în continuare,

C.	întrucât respectarea pe deplin a tuturor criteriilor de la Copenhaga și capacitatea de integrare a UE rămân, potrivit concluziilor reuniunii Consiliului European din decembrie 2006, baza aderării la UE, care este o comunitate bazată pe valori comune,

D.	întrucât Comisia, în raportul său din 2007, a ajuns la concluzia că s-au înregistrat progrese limitate în domeniul reformelor politice în 2007 în Turcia,

E.	întrucât în 2007 democrația a fost consolidată în Turcia, a fost ales un nou parlament care este reprezentativ pentru diversitatea politică a țării și a fost format un guvern care beneficiază de un mandat puternic,

F.	întrucât Turcia nu a aplicat încă dispozițiile din acordul de asociere CE-Turcia și din protocolul adițional la acesta,

G.	întrucât în 2007 au fost deschise cinci capitole de negociere,

Reforme în vederea creării unei societăți democratice și prospere

salută angajamentul prim-ministrului Erdogan potrivit căruia 2008 va fi anul reformelor; îndeamnă guvernul turc să își îndeplinească promisiunile, folosindu-și majoritatea parlamentară puternică pentru a continua cu hotărâre reformele care sunt capitale pentru transformarea Turciei într-o democrație modernă și prosperă, bazată pe un stat laic și pe o societate pluralistă;

accentuează faptul că o astfel de modernizare este, mai întâi de toate, în interesul propriu al Turciei; recunoaște, de asemenea, faptul că transformarea Turciei într-un stat stabil, democratic și prosper este de o importanță strategică pentru UE; reamintește că îndeplinirea angajamentelor cuprinse în Parteneriatul pentru aderare este esențială pentru Turcia și pentru relațiile ei viitoare cu UE;

3.	subliniază convingerea că doar o societate care respectă drepturile omului și libertățile fundamentale și care se bazează pe democrație, pe statul de drept și pe o economie de piață cu orientare socială, se poate transforma într-o societate pașnică, stabilă și prosperă;

4.	subliniază importanța faptului ca Turcia să combată toate formele de discriminare, în conformitate cu articolul 13 din Tratatul CE, care prevede egalitatea pentru toți, indiferent de sex, rasă sau origine etnică, religie sau convingeri, dizabilități, vârstă sau orientare sexuală;

ia act de revizuirea recentă a Parteneriatului pentru aderare; este conștient de faptul că această revizuire, a treia din 2001, reprezintă, la majoritatea capitolelor, o prelungire a obiectivelor prioritare neîndeplinite; îndeamnă guvernul turc să transforme, acum, prioritățile și termenele fixate în cadrul parteneriatului în planuri de reformă, luând în considerare faptul că întârzierile suplimentare vor avea repercusiuni grave asupra ritmului negocierilor;

salută faptul că în 2007 democrația a triumfat asupra încercărilor forțelor militare de a interveni în procesul politic; încurajează guvernul turc să continue eforturile sistematice pentru a se asigura că liderii politici aleși în mod democratic își asumă pe deplin răspunderea elaborării politicii interne, externe și de securitate, inclusiv în ceea ce privește Ciprul, și că forțele militare respectă această răspundere prin recunoașterea deplină și fără echivoc a controlului civil; atrage atenția în special asupra nevoii de a institui un control parlamentar deplin asupra politicii militare și de apărare și asupra tuturor cheltuielilor aferente;

este preocupat de implicațiile situației legate de interzicerea Partidului Justiției și Dezvoltării (AKP); așteaptă din partea Curții Constituționale din Turcia respectarea principiilor statului de drept, a standardelor europene și a orientărilor privind interzicerea și dizolvarea partidelor politice și a altor măsuri similare adoptate de Comisia de la Veneția a Consiliului Europei la 10-11 decembrie 1999; solicită parlamentului turc să alinieze constituția la standardele respective privind interzicerea partidelor politice;

invită guvernul turc să respecte, în procesul de reformă, pluralismul și diversitatea într-o Turcie laică și democratică, și solicită guvernului și tuturor partidelor politice să depună eforturi constructive în vederea ajungerii la un consens cu privire la pașii importanți ce trebuie făcuți pentru modernizarea țării;

consideră că modificările articolului 301 din Codul penal, adoptate de parlamentul turc la 30 aprilie 2008, nu reprezintă decât un prim pas în direcția revizuirii fundamentale a acelui articol, precum și a altor articole din Codul penal și așteaptă cu interes măsuri ulterioare în această privință; subliniază faptul că trebuie să se realizeze progrese în domeniul libertății de exprimare, atât în teorie cât și în practică; regretă faptul că numărul persoanelor urmărite penal în temeiul dispozițiilor legale care permit impunerea de restricții arbitrare asupra exprimării opiniilor non-violente a continuat să crească în 2007 (6); este de părere că abrogarea articolului 301, precum și a altor dispoziții legale care constituie restricții nelegitime asupra libertății de exprimare garantate de legislația internațională, ar reprezenta cea mai bună soluție, pentru a se asigura că Turcia garantează pe deplin libertatea de exprimare și libertatea presei, în conformitate cu standardele consacrate de către Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (CEDO);

10.

salută adoptarea recentă de către parlamentul turc a legii privind fundațiile; salută intenția Comisiei de a examina noul text și subliniază că aceasta ar trebui să analizeze dacă legea abordează toate problemele cu care se confruntă comunitățile religioase nemusulmane privind administrarea și dobândirea proprietăților, inclusiv a proprietăților confiscate vândute unor terți; solicită autorităților turce să se asigure că legea este aplicată în conformitate cu standardele CEDO și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului;

11.

încurajează guvernul turc, în urma progreselor realizate prin adoptarea legii privind fundațiile, să își îndeplinească obligațiile referitoare la libertatea religioasă prin stabilirea, în conformitate cu standardele CEDO și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, a unui cadru juridic care să permită tuturor comunităților religioase să funcționeze fără nicio constrângere nejustificată, în special în ceea ce privește statutul lor juridic, formarea profesională a clerului, alegerea ierarhiei, educația religioasă și construirea lăcașurilor de cult; solicită protejarea patrimoniului religios și a celui cultural; își reînnoiește invitația de a se redeschide urgent seminarul grec ortodox din Halki și de a se folosi public titlul ecleziastic de Patriarh ecumenic; împărtășește îngrijorarea exprimată de Consiliu la 24 iulie 2007 legată de recenta hotărâre a Curții de Casație turce privind Patriarhatul Ecumenic și speră că această hotărâre nu va afecta și mai mult exercițiul drepturilor garantate de CEDO de către Patriarhat și de către celelalte comunități religioase;

12.

solicită guvernului turc să ia, în mod prioritar, o inițiativă politică pentru favorizarea rezolvării durabile a problemei kurde, inițiativă care nu poate să se bazeze decât pe îmbunătățiri concrete ale posibilităților culturale, economice și sociale puse la dispoziția cetățenilor de origine kurdă, inclusiv posibilități reale de a învăța limba kurdă în cadrul sistemului școlar public și privat și de a o folosi la radio și televiziune, în viața cotidiană și în accesul la serviciile publice; consideră drept contraproductivă, din perspectiva unei soluții politice, o eventuală interzicere a Partidului pentru o Societate Democratică (DTP);

13.

solicită DTP, membrilor acestuia din parlament și primarilor acestui partid să se distanțeze în mod clar de Partidul Muncitorilor din Kurdistan (PKK) și să se angajeze în mod constructiv în căutarea unei soluții politice la problema kurdă în interiorul statului democratic turc; solicită, de asemenea, tuturor celorlalte partide politice din Turcia să depună eforturi constructive în vederea atingerii aceluiași obiectiv;

14.

regretă profund numărul mare de procese intentate primarilor aleși și altor politicieni, cum ar fi procedurile judiciare ce au avut drept rezultat condamnarea recentă a Leylei Zana și a altor 53 de primari ai DTP, pe motiv că aceștia au folosit limba kurdă sau și-au exprimat opiniile cu privire la problema kurdă;

15.

își reînnoiește apelurile precedente adresate guvernului turc de a elabora un plan director global pentru accelerarea dezvoltării sociale, economice și culturale din sud-estul Turciei, unde mai mult de jumătate din populație trăiește încă sub pragul de sărăcie; este de părere că acest plan cadru ar trebui să abordeze și problemele sociale, ecologice, culturale și geopolitice care decurg din Proiectul Anatoliei de sud-est; solicită Comisiei să asocieze componenta regională a programului de asistență acordată în cadrul Instrumentului de Asistență pentru Preaderare (IPA) (7) cu elaborarea rapidă a unei astfel de strategii;

16.

solicită guvernului turc să elaboreze o strategie generală pe plan național, menită să abordeze problema persoanelor strămutate intern, strategie care ar elimina actualele deficiențe juridice și practice și ar furniza sprijinul financiar și de altă natură, necesar unei soluționări adecvate a problemei întoarcerii și atribuirii unor compensații acestor persoane;

17.

ia act de procesul în curs, de pregătire a unei constituții noi și civile; consideră acest lucru ca fiind cea mai bună oportunitate de a pune protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale în centrul constituției; reamintește că este necesar să se stabilească un echilibru al puterilor, care să garanteze democrația, statul de drept, coeziunea socială și separarea dintre religie și stat; subliniază, de asemenea, faptul că noua constituție ar trebui să asigure egalitatea de gen, să evite utilizarea unor criterii vagi, precum moralitatea generală, să nu mai privească femeile ca fiind în principal membri ai familiei sau ai comunității și să reafirme drepturile femeilor, inclusiv drepturile lor privind viața sexuală și reproducerea, ca drepturi individuale;

18.

subliniază necesitatea unei implicări mult mai largi a societății civile în acest proces constituțional pentru a se ajunge la un consens privind viitorul constituțional al Turciei, care să reunească partidele politice, minoritățile etnice și religioase și partenerii sociali; ia act de dezamăgirea și îngrijorarea exprimate de o parte a populației cu privire la faptul că ridicarea interdicției privind purtarea vălului în universități nu a făcut parte dintr-un pachet de reforme mai extins, având ca bază consultarea pe scară largă a societății civile; reamintește recomandarea sa anterioară prevăzută în rezoluția menționată mai sus din 27 septembrie 2006, privind pragul electoral;

19.

ia act de progresele înregistrate în ceea ce privește eficiența sistemului judiciar; salută planul guvernului turc de a pune în aplicare o strategie de reforme menită să consolideze independența și imparțialitatea sistemului judiciar și să mărească încrederea de care beneficiază acesta în rândul publicului; consideră că această strategie ar trebui să permită, în mod prioritar, ca interpretarea legislației legate de drepturile omului și de libertățile fundamentale să fie în conformitate cu standardele CEDO; observă că strategia respectivă nu poate fi realizată în lipsa unui program ambițios de reinstruire a personalului judiciar; este îngrijorat de atitudinea negativă, manifestată de către unele elemente din cadrul sistemului judiciar, față de acordurile internaționale privind drepturile și libertățile fundamentale și față de hotărârile referitoare la încălcări ale standardelor CEDO pronunțate împotriva Turciei de Curtea Europeană a Drepturilor Omului;

20.

solicită Curții Constituționale din Turcia să avanseze în adoptarea unei decizii finale referitoare la legea privind avocatul poporului, astfel încât să fie stabilit fără întârziere sediul biroului acestuia; recomandă Turciei să coopereze în această privință cu Ombudsmanul European și cu ombudsmanii naționali din statele membre UE;

21.

este îngrijorat de ostilitatea prezentă în mod pregnant în anumite părți ale societății și manifestată față de minorități și de violența motivată politic și religios; solicită guvernului turc să ia măsuri împotriva acelor organizații și grupuri care incită la această ostilitate, să îi protejeze pe toți aceia care sunt amenințați și care se tem pentru viețile lor și să facă eforturi susținute pentru crearea unui mediu favorabil respectării depline a drepturilor și libertăților fundamentale ale omului;

22.

solicită insistent autorităților turce să întreprindă o anchetă minuțioasă asupra asasinării lui Hrant Dink și a celor trei creștini din Malatya, precum și asupra tuturor cazurilor de violență motivată politic, religios sau rasial; își exprimă profundul regret pentru ritmul greoi al proceselor deschise cu privire la aceste cazuri, pentru atitudinea posibil părtinitoare și sentimentul de impunitate legate de acestea și cere autorităților să realizeze o clarificare definitivă a cazurilor de neglijență a autorităților competente și să aducă toți responsabilii în fața justiției;

23.

încurajează autoritățile turce să continue cu hotărâre anchetele privind organizația criminală Ergenekon, respectând, în același timp, cu strictețe principiile statului de drept, pentru a scoate la iveală rețelele acesteia infiltrate în structurile statului și pentru a-i aduce în fața justiției pe cei implicați;

24.

ia act de evaluarea Comisiei privind scăderea continuă a numărului de cazuri de tortură și de rele tratamente și privind efectul pozitiv al garanțiilor legislative corespunzătoare; cere Comisiei, totuși, să verifice dacă legea privind terorismul și legea privind prerogativele poliției nu atenuează acest bilanț pozitiv; solicită guvernului turc să își intensifice lupta împotriva torturii comise în afara și în interiorul centrelor de detenție și împotriva impunității membrilor autoritățiilor de aplicare a legii, și să ratifice și să pună în aplicare Protocolul opțional la Convenția împotriva torturii și a altor tratamente sau pedepse crude, inumane sau degradante, oferind astfel o prevenire sistematică a torturii și o monitorizare independentă a centrelor de detenție;

25.

ia act de evaluarea prim-ministrului Erdogan privind asimilarea, așa cum a prezentat-o acesta în timpul vizitei recent efectuate în Germania; este, prin urmare, de părere că guvernul turc ar trebui să ia măsuri pentru a permite tuturor cetățenilor să își dezvolte identitatea culturală în interiorul statului democratic turc; atrage atenția, în această privință, asupra angajamentelor cuprinse în cadrul de negociere privind respectarea și protecția minorităților și privind accesul eficient la educația și la serviciile de radio-TV și serviciile publice în alte limbi decât în turcă;

26.

salută progresele înregistrate în ceea ce privește protecția femeilor împotriva violenței și activitățile întreprinse în această direcție de instituțiile publice și de organizațiile societății civile; încurajează autoritățile turce să continue lupta împotriva violenței domestice, a așa-numitelor crime de onoare și a căsătoriilor forțate, în special prin punerea în aplicare a unei legislații corespunzătoare, prin continuarea unei campanii publice susținute, prin punerea mai multor adăposturi la dispoziția victimelor, prin intensificarea formării profesionale a organelor de aplicare a legii și prin monitorizarea atentă a inițiativelor existente; ia act cu îngrijorare de faptul că accesul la date fiabile privind incidența violenței împotriva femeilor continuă să reprezinte o problemă și solicită guvernului turc să remedieze această deficiență;

27.

recunoaște faptul că un număr semnificativ de femei dețin poziții importante în domeniile economice, politice și academice din Turcia și reamintește că tratamentul egal, accesul la educație și emanciparea femeilor în sectoarele politic, economic și social sunt cruciale pentru continuarea dezvoltării economice și a prosperității în Turcia; ia, totuși, act cu îngrijorare de faptul că procentul de ocupare a forței de muncă în rândul femeilor este încă de doar 23, 8 % (8) și că progresul în ceea ce privește participarea femeilor în politică este infim; solicită, prin urmare, guvernului turc să ia măsuri concrete suplimentare în vederea creșterii participării femeilor pe piața muncii, punându-se accentul pe zonele rurale, și a integrării sporite a femeilor în sistemele de sănătate și securitate socială și să elaboreze instrumente sau măsuri temporare menite să intensifice implicarea activă a femeilor în politică;

28.

salută sprijinul acordat de guvernul turc în vederea unei cooperări reușite între UE și partenerii turci, cum ar fi în cazul proiectului de înfrățire care vizează crearea unui organism independent pe probleme de egalitate de gen și în cadrul cărora sunt formați 750 de funcționari în domeniul integrării perspectivei de gen; speră ca acest organism să fie creat cât mai curând;

29.

constată faptul că nu este clar care sunt competențele Comisiei parlamentului turc privind egalitatea de șanse, care a fost propusă; încurajează parlamentul turc să înființeze o comisie specializată cu puteri legislative, ca instrument esențial pentru îmbunătățirea drepturilor femeii și integrarea perspectivei de gen în Turcia;

30.

respectă și sprijină cu tărie munca organizațiilor de femei din Turcia, care contribuie la consolidarea rolului femeii în societate, le ajută să se protejeze împotriva violenței și le încurajează spiritul întreprinzător, oferind unui exemplu pozitiv pentru emanciparea femeilor și contribuind la instituirea egalității între femei și bărbați;

31.

salută evoluția pozitivă a economiei Turciei; își reafirmă poziția potrivit căreia doar o societate coerentă din punct de vedere social, care se sprijină pe o clasă de mijloc puternică, poate să se bucure de prosperitate; regretă, prin urmare, impactul redus pe care l-a avut creșterea economică semnificativă asupra pieței forței de muncă, ce continuă să fie slab dezvoltată; atrage atenția asupra necesității de a soluționa problema economiei subterane și de a consolida sistemul asigurărilor sociale; consideră că un rol mai important al întreprinderilor mici și mijlocii ar contribui la accelerarea creșterii economice;

32.

atrage atenția asupra capacității unui dialog social eficient de a stabili parteneriatul necesar pentru funcționarea unei economii de piață orientată social; își exprimă dezamăgirea cu privire la progresele limitate înregistrate în domeniul consolidării mecanismelor de dialog social; solicită guvernului turc să pună pe deplin în aplicare convențiile Organizației Internaționale a Muncii și subliniază necesitatea înlăturării restricțiilor actuale privind libertatea de asociere, dreptul la grevă și dreptul de negociere colectivă;

33.

își exprimă îngrijorarea cu privire la folosirea excesivă a forței de către poliția turcă împotriva demonstranților care au participat la mitingul de 1 Mai 2008 de la Istanbul; reafirmă faptul că libertatea de asociere și activitatea pașnică a sindicatelor constituie un drept fundamental, în conformitate cu CEDO;

34.

subliniază importanța accesului la educație ca fiind cheia spre o societate coerentă din punct de vedere social; salută eforturile guvernului turc și ale societății civile din campania de încurajare a înscrierii fetelor la școală; subliniază, totuși, necesitatea de a asigura înregistrarea tuturor copiilor la naștere și de a îmbunătăți monitorizarea și punerea în aplicare a măsurilor de școlarizare obligatorie, pentru a reduce în continuare numărul copiilor care nu sunt înscriși la școală; felicită guvernul turc pentru rezultatele pozitive obținute în ceea ce privește reducerea muncii copiilor și îl încurajează să continue eforturile în această direcție;

35.	își exprimă îngrijorarea cu privire la nivelul de corupție; solicită autorităților turce să dezvolte o strategie generală anticorupție menită să continue în mod eficace lupta împotriva corupției;

36.

își exprimă îngrijorarea privind diferențele de dezvoltare importante între regiunile turce, precum și între zona rurală și cea urbană; solicită guvernului turc să elaboreze o strategie cuprinzătoare care să abordeze aceste diferențe; invită Comisia să informeze Parlamentul înainte de sfârșitul anului 2008 cu privire la contribuția UE la această planificare strategică din cadrul instrumentului IPA pentru 2007 și 2008;

37.

solicită insistent guvernului turc să aplice standardele europene în realizarea unor proiecte cu consecințe considerabile, cum ar fi construirea unor baraje în Valea Munzurului, a barajului de la Allianoi și a barajului Ilisu, precum și exploatările aurifere din Bergama și din alte regiuni, care pun în pericol atât patrimoniul istoric, cât și peisajele unice prin valoarea lor; invită guvernul turc să aibă legislația UE drept punct de reper în planificarea proiectelor de dezvoltare regională;

38.

condamnă ferm actele de violență comise de PKK și de alte grupări teroriste pe teritoriul turc; condamnă atacul de la Diyarbakir din ianuarie 2008, în care au fost ucise șase persoane și mai mult de 60 au fost rănite și transmite sincere condoleanțe familiilor victimelor acestui atac; își exprimă solidaritatea cu Turcia în lupta împotriva terorismului și reiterează apelul către PKK de a proclama și de a respecta încetarea imediată și necondiționată a focului;

39.

reamintește apelurile adresate guvernului turc de a nu se angaja în nicio operațiune militară disproporționată care să violeze teritoriul Irakului; solicită Turciei să respecte integritatea teritorială a Irakului, drepturile omului și statul de drept și să se asigure că sunt evitate victimele din rândurile civililor; solicită guvernului Irakului și guvernului regional kurd din Irak să nu permită ca teritoriul irakian să fie folosit drept bază pentru acte teroriste împotriva Turciei; salută dialogul care are loc între guvernele Turciei și Irakului și solicită luarea de măsuri în vederea intensificării cooperării cu guvernul regional kurd din Irak, astfel încât să fie posibilă prevenirea efectivă, de către Irak, a atacurilor teroriste;

Aspecte regionale și relații externe

40.

reamintește angajamentul Turciei de a menține bune relații de vecinătate și accentuează faptul că se așteaptă ca Turcia să se abțină de la orice amenințări la adresa țărilor învecinate și să soluționeze diferendele în curs pe o cale pașnică, în conformitate cu Carta ONU, cu alte convenții internaționale aplicabile și cu obligațiile și acordurile bilaterale; invită, în mod particular, autoritățile turce să consolideze, în spiritul bunelor relații de vecinătate, dialogul cu Grecia (de exemplu, în ceea ce privește platforma continentală a Mării Egee) și cu Bulgaria (de exemplu, în ceea ce privește drepturile de proprietate ale refugiaților bulgari din Tracia), în vederea soluționării tuturor diferendelor bilaterale în curs;

41.

accentuează necesitatea de a se ajunge la o soluție globală la problema cipriotă; salută acordul la care au ajuns liderii celor două comunități din Cipru la 21 martie 2008 și solicită ambelor părți să se folosească de prezenta ocazie pentru a găsi o soluție globală în cadrul ONU, pe baza principiilor pe care se întemeiază UE; reamintește, în această privință, rezoluțiile sale anterioare care afirmă că retragerea forțelor turce ar facilita negocierea unei soluții;

42.	salută înființarea unui instrument de sprijin financiar pentru încurajarea dezvoltării economice a comunității cipriote-turce; solicită din nou Comisiei să prezinte un raport special privind punerea în aplicare și eficiența acestui instrument;

43.

salută îmbunătățirea relațiilor dintre Grecia și Turcia în decursul ultimului deceniu și menținerea unui climat politic bun, fapt demonstrat în timpul vizitei recente în Turcia a Primului-Ministru al Republicii Elene, Kostas Karamanlis, care dă speranțe pentru îmbunătățirea în continuare a relațiilor bilaterale dintre Grecia și Turcia, în special în ceea ce privește rezolvarea pașnică a tuturor problemelor puse în evidență în rezoluțiile anterioare ale Parlamentului, pe baza legislației internaționale și în conformitate cu angajamentele prevăzute de cadrul de negociere;

44.

solicită guvernului turc să pună capăt blocadei economice și să își redeschidă granița cu Armenia și să reia relațiile economice și politice cu această țară; solicită din nou guvernelor turc și armean să lanseze un proces de reconciliere cu privire la moștenirea istorică și la situația actuală, care să permită o discuție sinceră și deschisă privind evenimentele trecute; solicită Comisiei să înlesnească acest proces de reconciliere;

45.

recunoaște rolul Turciei în calitate de partener important al UE în vederea atingerii obiectivelor de politică externă a UE în regiunea Mării Negre, Asia Centrală și Orientul Mijlociu extins; solicită Comisiei și Consiliului să valorifice mai bine potențialul unor relații strânse UE-Turcia în aceste regiuni;

46.	recomandă cu insistență Turciei să semneze Statutul de la Roma al Tribunalului Penal Internațional, întrucât acesta este un instrument multilateral de o importanță capitală;

47.	salută contribuția Turciei la misiunile și operațiunile efectuate în cadrul politicii europene de securitate și apărare în Bosnia-Herțegovina și în Republica Democrată Congo, precum și contribuțiile la operațiunile conduse de NATO în Kosovo, Darfur și Afganistan;

48.

își exprimă, totuși, regretul față de obiecțiile Turciei privind punerea în aplicare a cooperării strategice UE-NATO, bazată pe acordul Berlin Plus și extinsă dincolo de acesta; este preocupat de consecințele negative ale acestor obiecții asupra protecției personalului UE desfășurat, în special misiunea de poliție a UE în Afganistan și misiunea UE pentru supremația legii în Kosovo (EULEX), și solicită Turciei retragerea acestor obiecții cât de curând posibil;

Relațiile UE-Turcia

49.	solicită guvernului turc să pună în aplicare integral și fără întârziere dispozițiile prevăzute în acordul de asociere CE-Turcia și în protocolul adițional la acesta; reamintește că neîndeplinirea de către Turcia a angajamentelor va continua să afecteze în mod serios procesul negocierilor;

50.

recunoaște ambiția Turciei de a deveni un important punct energetic al Eurasiei, precum și rolul important pe care îl poate juca prin contribuția sa la securitatea energetică a Europei; salută progresele înregistrate de Turcia în domeniul energiei; reamintește rezoluția menționată anterior din 24 octombrie 2007 care sprijină deschiderea negocierilor la acest capitol; încurajează Turcia să se alăture Comunității Energetice Europene în calitate de membru cu drepturi depline, pentru a întări cooperarea energetică între UE și Turcia, care poate fi benefică tuturor părților implicate; solicită Turciei să sprijine pe deplin proiectul de construcție a conductei de gaz Nabucco, un proiect european prioritar;

51.	solicită Comisiei și guvernului turc să înceapă negocierile în vederea unui acord UE-Turcia privind facilitarea vizelor;

52.

atrage atenția asupra faptului că una din principalele căi de imigrare spre Europa din Orientul Mijlociu extins și din Asia de Sud traversează teritoriul Turciei; ia act de faptul că au fost înregistrate progrese limitate în domeniul gestionării migrației; solicită Comisiei și Turciei să intensifice negocierile în vederea unui acord de readmisie, care să respecte drepturile fundamentale ale omului, cu scopul de a-l încheia fără întârziere; îndeamnă guvernul turc să pună în aplicare în mod corespunzător acordurile și protocoalele bilaterale de readmisie existente cu statele membre;

53.

salută progresele înregistrate de guvernul turc în domeniul educației, formării profesionale, tineretului și culturii, în măsura în care privesc alinierea la acquis-ul comunitar; subliniază importanța unei cooperări strânse și susținute între UE și Turcia în aceste domenii, care sunt esențiale pentru modernizarea cu succes, pe termen lung, a societății turce;

54.	salută desemnarea Istanbulului drept capitală culturală europeană în 2010, aceasta fiind o ocazie de a consolida dialogul intercultural și cooperarea între UE și Turcia;

55.

își reafirmă sprijinul acordat dialogului dintre UE și Turcia la nivelul societății civile și solicită Comisiei să îl informeze asupra activităților întreprinse în acest cadru, precum și asupra ajutorului acordat societății civile turce prin IPA; solicită guvernului turc să implice mai mult societatea civilă în procesul de reforme;

56.

salută faptul că IPA asigură un sprijin pentru acțiunile care promovează o dezbatere publică mai bine informată despre extinderea UE; invită guvernul turc, precum și actorii neguvernamentali din Turcia și UE, să utilizeze la maximum aceste instrumente, în vederea susținerii mai substanțiale a procesului de reformă și a consolidării în continuare a relațiilor UE-Turcia;

57.	regretă nerealizarea de către Comisie a continuării studiului de impact prezentat în 2004 și solicită ca aceasta să fie prezentată de urgență Parlamentului;

58.

solicită guvernului turc să înființeze toate structurile necesare punerii pe deplin în aplicare a asistenței prin IPA și să îmbunătățească capacitatea de absorbție a Turciei; invită Comisia să îl informeze, înainte de sfârșitul anului 2008, în legătură cu sprijinul acordat Turciei în cadrul IPA începând cu 2007;

59.

reafirmă importanța programelor bilaterale și trilaterale de cooperare transfrontalieră (Turcia-Grecia-Bulgaria), precum și a acelora realizate prin Programul ENPI (Instrumentul european de vecinătate și parteneriat) / CBC (Cooperare transfrontalieră) 2007-2013, drept instrumente adecvate, menite să încurajeze contacte sociale, culturale și economice mai strânse între partenerii locali în regiunile de frontieră;

* *

60.	încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Secretarului General al Consiliului Europei, Președintelui Curții Europene a Drepturilor Omului, guvernelor și parlamentelor statelor membre și guvernului și parlamentului Republicii Turcia.

(1) JO C 306 E, 15.12.2006, p. 284.

(2) Texte adoptate, P6_TA(2007)0472.

(3) JO C 157 E, 6.7.2006, p. 385.

(4) JO C 287 E, 29.11.2007, p. 174.

(5) JO L 51, 26.2.2008, p. 4.

(6) Comunicarea Comisiei intitulată „Strategia pentru extindere și principalele provocări 2007-2008” (COM(2007)0663), p. 62.

(7) Regulamentul (CE) nr. 1085/2006 al Consiliului din 17 iulie 2006 de instituire a unui instrument de asistență pentru preaderare (IPA) (JO L 210, 31.7.2006, p. 82.

(8) Anexa statistică la raportul din 2007 al Comisiei privind progresele înregistrate de Turcia menționat anterior.

19.11.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 279/71

Creșterea prețurilor la produsele alimentare în UE și în țările în curs de dezvoltare

P6_TA(2008)0229

Rezoluția Parlamentului European din 22 mai 2008 privind creșterea prețurilor la produsele alimentare în UE și în țările în curs de dezvoltare

(2009/C 279 E/14)

Parlamentul European,

—	având în vedere că acest an marchează cea de-a 60-a aniversare a Declarației Universale a Drepturilor Omului, al cărei articol 25 alineatul (1) are în vedere dreptul la hrană,

—	având în vedere concluziile summitului mondial privind alimentația din 1996 și obiectivul de a reduce la jumătate numărul persoanele afectate de foamete până în 2015,

—	având în vedere obligațiile cuprinse în pactul internațional al ONU privind drepturile economice, sociale și culturale și, în special, articolul 11 referitor la dreptul la alimentație, la care toate statele membre ale Uniunii Europene sunt state parte,

—	având în vedere Sesiunea specială a Consiliului Drepturilor Omului al ONU privind „Impactul negativ al agravării crizei alimentare mondiale, provocate, printre altele, de creșterea prețurilor la alimente, asupra asigurării dreptului la hrană”, care va avea loc la 22 mai 2008 la Geneva,

—	având în vedere Declarația comună a Consiliului și a reprezentanților guvernelor statelor membre reuniți în cadrul Consiliului, a Parlamentului European și a Comisiei Europene, intitulată „Consensul european privind ajutorul umanitar” (1),

—	având în vedere articolul 33 din Tratatul CE,

—	având în vedere „bilanțul de sănătate” în curs al PAC,

—

având în vedere recentele recomandări ale EISTAD (Evaluarea internațională a științei și tehnologiei agricole pentru dezvoltare) privind producția mondială alimentară, inițiată și realizată cu sprijinul programului ONU pentru dezvoltare, Organizația pentru Alimentație și Agricultură (FAO), Băncii mondiale și al altor organisme ale comunității internaționale,

—	având în vedere rapoartele Grupului interguvernamental privind schimbările climatice,

—	având în vedere negocierile actuale din cadrul Rundei de dezvoltare de la Doha,

—	având în vedere Declarația de la Kigali din 22 noiembrie 2007 pentru acordurile de partenerial economic (APE) în favoarea dezvoltării, adoptată de Adunarea parlamentară paritară ACP-UE,

—	având în vedere rezoluția sa din 25 octombrie 2007 privind creșterea prețurilor la alimente și furaje (2),

—	având în vedere articolul 103 alineatul (4) din Regulamentul de procedură,

întrucât, după ani de stabilitate sau de scădere a prețurilor produselor de bază, creșterile de preț pe plan mondial la grâu au atins 181 % în cursul celor 36 de luni înainte de ianuarie 2008, prețurile la orez au crescut cu 141 % din ianuarie 2008, iar prețurile produselor alimentare pe plan mondial au crescut cu 83 %;

întrucât creșterea prețurilor a amânat cu șapte ani realizarea obiectivelor de reducere a sărăciei și întrucât, conform calculelor Băncii Mondiale, peste 100 de milioane de persoane în țările în curs de dezvoltare ar putea fi și mai afectate de sărăcie, ca urmare a creșterii în spirală a prețurilor la alimente;

C.	întrucât în lume 854 de milioane de persoane suferă de foame și de malnutriție (insecuritate alimentară), la care se adaugă patru milioane de persoane în fiecare an, întrucât 170 de milioane de copii sunt subnutriți și 5, 6 milioane de copii mor în fiecare an din cauza malnutriției;

D.	întrucât actuala criză alimentară este și consecința creșterii speculațiilor cu produse agricole și alimentare;

E.	întrucât, conform FAO, alimentele reprezintă 60-80 % din cheltuielile consumatorilor din țările în curs de dezvoltare și aproximativ 10-20 % în cazul consumatorilor din țările industrializate; întrucât creșterea prețurilor la alimente afectează în cea mai mare măsură gospodăriile cu venituri mici;

întrucât în ultimele decenii Banca Mondială, Fondul Monetar Internațional (FMI) și Organizația Mondială a Comerțului au impus liberalizarea comerțului în țările în curs de dezvoltare pentru a impune un model dominant de agricultură pe suprafețe mari orientată spre export, în detrimentul producției alimentare durabile locale și al piețelor alimentare locale;

G.	întrucât creșterea prețurilor agravează problema accesului la hrană, în special pentru persoanele cu venituri mici sau cele fără venituri;

întrucât cererea de alimente este în creștere, în special în țările emergente, cum ar fi China și India, având în vedere creșterea populației la nivel mondial; întrucât planeta care, conform FAO, poate hrăni 12 miliarde de persoane, nu suferă în termeni generali de penurie alimentară; reamintind că recoltele de grâu și orez au fost foarte bune în 2007; întrucât numai 1, 01 miliarde de tone din recolta 2007 va fi probabil utilizată pentru alimentația oamenilor, în timp ce o proporție semnificativă va fi utilizată în alimentația animalelor (760 milioane de tone) și aproximativ 100 de milioane de tone în producerea de agrocombustibili; întrucât ultimele estimări sugerează că producția mondială de cereale în 2008 ar crește cu 2, 6 %, atingând un record de 2, 164 miliarde de tone; întrucât aceste estimări depind însă de condiții climatice favorabile;

întrucât multe țări în curs de dezvoltare nu își realizează potențialul producției alimentare; întrucât lipsa de investiții în agricultură, insuficienta dezvoltare rurală și formare a fermierilor în țările în curs de dezvoltare, precum și instituțiile financiare internaționale au expus, în special micii fermieri, la o concurență neloială, care a dus la creșterea sărăciei, la vulnerabilitate și la reducerea capacității acestora de a produce alimente în cantități suficiente;

întrucât un obstacol serios pentru creșterea producției agricole în țările în curs de dezvoltare îl reprezintă de multe ori faptul că micii fermieri nu au acces la împrumuturi sau microcredite pentru investiții în semințe îmbunătățite, îngrășăminte, sisteme de irigare și gama necesară a instrumentelor de protecție a recoltelor lor împotriva bolilor și dăunătorilor, uneori din cauza faptului că aceștia nu sunt proprietarii terenurilor și, de aceea, nu dețin garanții pentru împrumuturi;

K.	întrucât Programul alimentar mondial a semnalat faptul că numai 260 de milioane USD din cele 750 de milioane USD necesare acoperirii nevoilor pentru 2008 au făcut deja obiectul unui angajament ferm;

L.	întrucât impactul creșterii prețurilor la mărfuri devine o forță destabilizatoare în cadrul economiei mondiale și a cauzat deja revolte în mai multe țări;

M.	întrucât creșterea prețurilor la alimente mărește nevoia unui răspuns politic integrat și a unei strategii cuprinzătoare de soluționare a problemelor legate de alimentație;

Dreptul la hrană

subliniază natura fundamentală a dreptului la hrană și nevoia facilitării accesului tuturor și în orice moment la suficientă hrană pentru o viață activă și sănătoasă; subliniază obligația statelor de a ocroti, de a respecta și de a îndeplini acest drept fundamental al omului; subliniază că faptul că două miliarde de oameni trăiesc în continuare în sărăcie extremă și că 850 de milioane de ființe umane suferă zilnic de foame demonstrează încălcarea sistematică a dreptului la hrană, consacrat în legislația internațională privind drepturile omului; solicită, prin urmare, măsuri adecvate pentru punerea în aplicare a prevederilor privind dreptul la hrană din Declarația Universală a Drepturilor Omului; îndeamnă Consiliul să asigure conformitatea tuturor politicilor naționale și internaționale legate de problema hranei cu obligațiile ce decurg din dreptul la hrană;

invită Consiliul, prin urmare, să își intensifice angajamentele față de Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului (ODM), reafirmând angajamentele fundamentale și adoptând, la Consiliul European din iunie, un program de măsuri al UE privind ODM; consideră că acest program de măsuri al UE ar trebui să identifice etapele specifice și acțiunile ce trebuie realizate în anumite intervale de timp și în domenii cheie precum educația, sănătatea, apa, agricultura, creșterea și infrastructura, care vor contribui la asigurarea realizării Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului până în 2015, având ca obiectiv, printre altele, eradicarea foametei până în 2015;

3.	este preocupat de efectele asupra foametei și a sărăciei ale speculației cu mărfuri alimentare, inclusiv ale fondurilor speculative pentru mărfuri; invită Comisia să analizeze efectele speculației asupra prețurilor la produsele alimentare și să ia măsurile adecvate pe baza respectivei analize;

subliniază faptul că criza alimentară este strâns legată de criza financiară în contextul căreia este posibil ca injecțiile de lichidități efectuate de băncile centrale pentru evitarea falimentelor să fi dus la creșterea investițiilor speculative în produse de bază; invită FMI și Forumul pentru stabilitate financiară să evalueze acest efect secundar și să îl ia în considerație în propunerea de soluții globale;

reamintește faptul că păturile cele mai defavorizate ale populației au cel mai mult de suferit de pe urma acestei crize sunt și, prin urmare, subliniază nevoia unor politici sociale adecvate pentru a ajuta populațiile sărace sau lipsite de hrană și pentru a atenua efectele actualei crize alimentare;

Producția alimentară durabilă

6.	accentuează faptul că aprovizionarea cu alimente a tuturor oamenilor de pe planetă ar trebui să aibă întâietate asupra oricărui alt obiectiv; accentuează faptul că hrana ar trebui să fie disponibilă la prețuri rezonabile, așa cum se prevede la articolul 33 din Tratatul CE;

7.	reamintește nevoia de a se asigura reglementări interne și internaționale ale piețelor agricole în interesul consumatorilor, al veniturilor agricultorilor și în cel al industriilor de prelucrare, precum și nevoia existenței unei politici alimentare durabile a UE;

reamintește că obiectivul principal al PAC este să asigure stabilizarea piețelor și să garanteze siguranța aprovizionărilor și a unor prețuri rezonabile de livrare către consumatori și subliniază necesitatea unei PAC post-2013, pentru a asigura o politică alimentară durabilă a UE cu respectarea sustenabilității, securității și calității produselor agricole.

9.	subliniază faptul că costul materiilor prime reprezintă o componentă relativ minoră din costul total al multor produse alimentare; solicită Comisiei și statelor membre să analizeze discrepanțele dintre prețurile la poarta fermei și cele încasate de marii vânzători cu amănuntul;

10.

solicită, prin urmare, o evaluare a impactului rolului vânzătorilor cu amănuntul în cadrul lanțului alimentar, deoarece prețurile alimentelor la vânzarea cu amănuntul au crescut disproporționat față de costul vieții; solicită vânzătorilor cu amănuntul să ofere producătorilor un preț corect și, în același timp, să vândă consumatorilor alimente la prețuri rezonabile;

11.

subliniază că stocurile de cereale actuale ale UE ar ajunge doar pentru 30 de zile și se întreabă dacă stocurile noastre alimentare sunt la un nivel potrivit, în special dacă se iau în considerare posibile crize alimentare; solicită Comisiei să dezvolte strategii de înființare a unor stocuri alimentare pentru a preveni viitoare crize;

12.	solicită previziuni mai realiste privind producția agricolă pentru a se putea identifica cu mult mai devreme tendințele majore ale aprovizionării cu hrană pe plan mondial;

13.

subliniază faptul că agricultorilor din UE trebuie să li se respecte dreptul de a avea venituri decente; remarcă faptul că, odată cu creșterea costurilor la nutrețuri, energie, îngrășăminte și alte mijloace agricole și din cauza standardelor de conformitate din ce în ce mai costisitoare, agricultorii trebuie să obțină venituri considerabil mai mari pentru ca să poată face față în continuare cererii alimentare; remarcă faptul că veniturile agricultorilor au crescut doar într-o mică măsură și că agricultorii din anumite state membre au înregistrat de fapt scăderi ale veniturilor lor;

14.	solicită ca promovarea politicilor agricole durabile să fie inclusă în toate instrumentele de extindere și de vecinătate;

15.	solicită ca operatorii din țările terțe să fie supuși aceluiași nivel de control ca și producătorii din UE, dar recunoaște nevoia de a ajuta țările în curs de dezvoltare să respecte standardele fitosanitare ale UE;

16.

salută decizia miniștrilor agriculturii din UE de a adopta propunerea Comisiei de suspendare, în 2008, a obligațiilor de scoatere a unor terenuri din producția agricolă și ia act de estimările Comisiei conform cărora această acțiune va face disponibile în jur de 2, 9 milioane de hectare pentru producția de cereale și va crește recolta de anul acesta cu aproximativ 10 milioane de tone;

17.

solicită Comisiei să efectueze o evaluare a impactului asupra siguranței alimentare al politicilor actuale ale UE în domeniul PAC, al obiectivelor privind energiile regenerabile, al ajutorului pentru dezvoltare și al acordurilor comerciale internaționale, pentru a ameliora siguranța alimentară la nivel mondial;

18.	subliniază faptul că hrana trebuie să fie considerată mai importantă decât carburanții și că producția de biocombustibili ar trebui însoțită de criterii stricte de durabilitate; remarcă faptul că pentru îndeplinirea obiectivului propus privind biocombustibilii, trebuie respectate aceste criterii;

19.

acceptă faptul că nu mai sunt justificate subvențiile din UE acordate culturilor destinate producției de biocarburanți și accentuează în termenii cei mai fermi cu putință că doar 2-3 % din terenul agricol din UE este folosit în prezent pentru acest tip de producție și consideră că rapoartele din mass-media prin care culturile de biocarburanți sunt considerate responsabile de criza alimentară actuală sunt exagerate în ceea ce privește Uniunea Europeană; cu toate acestea, este de acord că politica din țări precum SUA de a aloca mai mult teren pentru culturi de porumb din care se produce bioetanol a avut un efect puternic asupra prețului și disponibilității porumbului și ale altor cereale pe piața alimentară mondială;

20.	solicită, cu toate acestea, Comisiei și statelor membre să depună eforturi mai susținute pentru a promova utilizarea și producția energiei biologice de a doua generație, care rezultă din prelucrarea gunoiului de grajd și a deșeurilor agricole mai degrabă decât a produselor agricole primare;

21.

subliniază mai ales că trebuie acordată mare prioritate colectării deșeurilor municipale, precum și a reziduurilor agricole și forestiere și transformării lor în gaz; subliniază că aceasta ar permite dezvoltare de tehnologii adecvate și ar acorda timpul necesar studiului compatibilității dintre producția alimentară și producția de energie;

22.	constată cu îngrijorare că prețul nutrețurilor combinate a crescut cu 75 EUR pe tonă și continuă să crească din cauza penuriei de cereale pentru nutrețuri și că aceasta reprezintă un cost suplimentar de 15 miliarde EUR pentru sectorul zootehnic din UE;

23.	consideră că în contextul actualei crize este nevoie de o dezbatere imediată și detaliată în rândul instituțiilor UE și al statelor membre asupra rolului pe care biotehnologia modernă îl poate juca în asigurarea producției continue de hrană la prețuri rezonabile;

Politici de dezvoltare mai bune

24.	consideră că o adevărată luptă împotriva foametei necesită o politică globală de dezvoltare durabilă pentru a le permite țărilor în curs de dezvoltare să producă și să își aprovizioneze populația cu apă și alimente suficiente;

25.

sprijină țările în curs de dezvoltare în eforturile lor de a asigura accesul la hrană al populațiilor lor locale; consideră că trebuie acordat în continuare spațiu politic viabil pentru a permite existența normelor și a măsurilor de dezvoltare naționale în acest sector; consideră că Malawi este un exemplu pozitiv de țară în curs de dezvoltare în care producția de hrană s-a dublat în ultimii trei ani și subliniază că UE joacă un rol important în sprijinirea acestei dezvoltări; solicită Comisiei să contribuie la popularizarea acestui fenomen, pentru a putea fi luat drept exemplu de către alte țări în curs de dezvoltare;

26.

solicită statelor membre ale UE și comunității internaționale să dea curs imediat apelului extraordinar de urgență din partea programului alimentar mondial și să ofere ajutor pentru ca acest program să facă față cu succes noilor provocări din lupta împotriva foametei; cu toate acestea, consideră că trebuie redusă dependența de operațiuni de ajutor alimentar și subliniază, prin urmare, nevoia unor acțiuni pe termen mediu și lung pentru a preveni alte consecințe negative și pentru a aborda cauzele profunde ale acestei crize;

27.

solicită de urgență o creștere substanțială a investițiilor în agricultură, acvacultură, dezvoltare rurală și societățile agricole din țările în curs de dezvoltare, destinate în primul rând agricultorilor săraci și fermelor de dimensiuni mici bazate pe sisteme de producție agroalimentară ecologice; reamintește că, deși 75 % din populația săracă a planetei trăiește în zone rurale, numai 4 % din asistența oficială pentru dezvoltare (AOD) este dedicată agriculturii; prin urmare, solicită Comisiei și statelor membre să acorde mai multă atenție problemei agriculturii în cadrul politicilor de dezvoltare, să promoveze modificarea programării celui de-al zecelea Fond european de dezvoltare (FED) în strânsă cooperare cu țările în curs de dezvoltare și să repună în discuție documentele aferente strategiei de țară, dând o mai mare prioritate agriculturii; subliniază rolul ONG-urilor și al autorităților locale în găsirea unor soluții inovatoare în parteneriat cu populația țărilor în curs de dezvoltare și solicită Comisiei și statelor membre să sprijine și să promoveze proiectele acestora;

28.

subliniază necesitatea de a oferi micilor agricultori din țările sărace, care sunt în principal femei, acces la terenuri, servicii financiare si de credit, semințe de mare randament, îngrășăminte și sisteme de irigație; subliniază că investițiile în sectorul agricol trebuie să se concentreze mai mult pe irigații, drumuri rurale, cercetare și cunoașterea realităților locale, formare și schimbul de practici recomandate pentru a dezvolta sisteme de cultură durabile și eficiente, a asigura apă potabilă curată și acces la educație și să se concentreze, de asemenea, pe dezvoltarea producției locale și a schimburilor comerciale; prin urmare, solicită Comisiei să consolideze aceste aspecte în acțiunile sale și să sprijine organizațiile de producători, programele de microcreditare și alte servicii financiare, precum și intensificarea investițiilor în agricultură;

29.

solicită Băncii Europene de Investiții (BEI) să cerceteze posibilitățile de a înființa de urgență un fond de garantare care să vină în sprijinul programelor naționale de creditare și microcreditare și al programelor de protejare contra riscului care răspund nevoilor producătorilor de alimente locali, în special în țările în curs de dezvoltare mai sărace;

30.

subliniază necesitatea cooperării în domeniul schimbărilor climatice dintre UE și țările în curs de dezvoltare, în special, necesitatea transferului de tehnologie și a consolidării capacităților; subliniază că problema schimbărilor climatice trebuie plasată în centrul tuturor programelor UE de cooperare pentru dezvoltare și subliniază faptul că unele măsuri de precauție simple pot ajuta agricultorii să-și protejeze culturile de secete și alte dezastre; solicită Comisiei să exploreze aceste măsuri; invită comunitatea internațională să-și intensifice eforturile de combatere a deșertificării, a degradării terenurilor și a secetei, astfel încât să se îmbunătățească siguranța alimentară și accesul la apă, în special în țările sărace;

31.	subliniază importanța investițiilor adecvate în cercetare cu scopul obținerii de recolte optime în toate regiunile lumii;

32.	solicită, în special, urmărirea atentă a tuturor evoluțiilor privind OGM-urile, precum și a dezbaterilor în legătură cu acest subiect;

33.

consideră că țările trebuie să aibă dreptul la suveranitate alimentară și siguranță alimentară și că acestea au dreptul să își protejeze piețele împotriva importurilor de produse subvenționate; consideră că această subvenționare a produselor agricole pentru export destabilizează piețele locale din țările în curs de dezvoltare;

Comerț internațional echitabil

34.

consideră că deschiderea piețelor agricole trebuie să fie progresivă, în conformitate cu stadiul de dezvoltare al fiecăreia dintre țările în curs de dezvoltare și să se bazeze pe norme comerciale echitabile din punct de vedere social și care să aibă în vedere protecția mediului; produsele sensibile care acoperă nevoile primare ale populației din țările în curs de dezvoltare sau care sunt deosebit de importante pentru siguranța alimentară și dezvoltarea rurală în țările în curs de dezvoltare nu ar trebui supuse liberalizării totale, pentru a nu pricinui neajunsuri ireversibile producătorilor locali; subliniază că UE trebuie să promoveze un sistem preferențial și asimetric în negocierile comerciale cu țările în curs de dezvoltare, pentru a le permite acestora să păstreze anumite instrumente de gestionare a aprovizionării și alte instrumente de dezvoltare pe piețele lor; subliniază faptul că țările cele mai slab dezvoltate au acces nerestricționat prin cote și tarife pe piața UE, în conformitate cu acordul „Totul, cu excepția armelor”;

35.

accentuează ideea că în cursul actualelor negocieri ale acorduri de parteneriat economic (EPA), prioritatea Comisiei trebuie să fie sprijinirea nevoilor de dezvoltare exprimate de țările din Africa, Caraibe și Pacific (ACP); reamintește că, pentru a răspunde acestei provocări, EPA trebuie însoțite de noua finanțare promisă, pentru Ajutorul pentru comerț (2 miliarde EUR pe an până în 2010), precum și de promovarea integrării regionale;

36.

accentuează necesitatea unui deznodământ pozitiv, echilibrat și echitabil al Rundei de dezvoltare de la Doha; subliniază că rezultatele Rundei de la Doha ar trebui să ofere țărilor în curs de dezvoltare stimulente pentru a investi în agricultură și în producția alimentară; invită Comisia să sprijine propunerile de a include măsuri legate de prețurile la alimentele de bază în cadrul actualei runde de negocieri OMC;

37.

reiterează apelul adresat Comisiei și Consiliului de a promova Comerțul echitabil și alte programe cu obiective etice, contribuind la creșterea standardelor sociale și de mediu prin sprijinirea producătorilor mici și marginalizați din țările în curs de dezvoltare, prin reducerea volatilității și garantarea unor prețuri și venituri mai echitabile și încurajează autoritățile publice din UE să integreze Comerțul echitabil și criteriile de sustenabilitate în cadrul licitațiilor publice și politicilor de achiziții publice;

Promovarea democrației

38.

subliniază că actuala criză alimentară ilustrează necesitatea promovării stabilității politice, a integrării regionale, a democrației, nu numai în cadrul UE, ci și în restul lumii; solicită, prin urmare, tuturor părților interesate să promoveze valorile umane și democratice și statul de drept atunci când abordează chestiunea crizei alimentare actuale și problemele legate de siguranța alimentară pe termen lung;

* *

39.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Băncii Mondiale, G 8, Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite și Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite, co-președinților Adunării parlamentare paritare ACP-UE și Parlamentului Panafrican;

(1) JO C 25, 30.1.2008, p. 1.

(2) Texte adoptate, P6_TA(2007)0480.

19.11.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 279/89

O nouă strategie în materie de sănătate animală pentru Uniunea Europeană 2007-2013

P6_TA(2008)0235

Rezoluția Parlamentului European din 22 mai 2008 privind o nouă strategie în materie de sănătate animală pentru Uniunea Europeană (2007-2013) (2007/2260(INI))

(2009/C 279 E/20)

Parlamentul European,

—

având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „O nouă strategie în materie de sănătate animală pentru Uniunea Europeană (2007-2013)” (COM(2007)0539) (Comunicarea privind strategia în materie de sănătate animală) conform căreia „Prevenirea este mai eficientă decât vindecarea” și documentele de lucru ale serviciilor Comisiei (evaluarea de impact și rezumatul evaluării de impact) care însoțesc respectiva comunicare [SEC(2007)1189 și SEC(2007)1190],

—	având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală și avizul Comisiei pentru comerț internațional (A6-0147/2008),

A.	întrucât sănătatea animală este strâns legată de cea umană, având în vedere riscul transmiterii anumitor boli pe cale directă sau indirectă;

B.	întrucât sănătatea animală este importantă din punct de vedere economic, deoarece bolile animalelor reduc producția zootehnică, conduc la moartea animalelor, la sacrificarea lor și generează pierderi economice corespunzătoare;

C.	întrucât animalele sunt ființe dotate cu sensibilitate, iar protecția și tratarea corespunzătoare a acestora se numără printre provocările cărora o Europă a secolului XXI, cultivată și civilizată, trebuie să le răspundă;

D.	întrucât, în numeroase cazuri, declararea unui focar de boală a animalelor poate conduce la apariția unor perturbări și probleme sociale în zonele rurale;

E.	întrucât bunăstarea constituie doar unul dintre factorii care contribuie la sănătatea animalelor, este justificată din punct de vedere etic și din considerente sociale, morale și economice și trebuie să se întemeieze pe baze științifice solide;

F.	întrucât comerțul devine din ce în ce mai globalizat, iar comerțul cu produse animale este în creștere, atât în cadrul UE, cât și la nivel internațional;

G.	întrucât problematica sănătății animalelor necesită o cooperare coordonată la nivelul Uniunii Europene și pe plan mondial;

H.	întrucât eficacitatea acțiunilor în materie de sănătate animală depinde nu doar de măsurile administrative, dar și de existența unei cooperări bazate pe informare și implicare între toate părțile interesate;

I.	întrucât cel mai bun mijloc de combatere a bolilor animalelor îl constituie, în primul rând, prevenirea apariției acestora, în conformitate cu principiile potrivit cărora „prevenirea este mai eficientă decât vindecarea” și „vaccinarea este preferabilă sacrificării inutile”;

întrucât nu există nicio diferență calitativă între produsele obținute de la animale vaccinate (de urgență) și produsele obținute de la animale nevaccinate, dar există posibilitatea ca piețele din interiorul și din afara UE să nu accepte produse obținute de la animale vaccinate (de urgență), iar crescătorii de animale și alți agenți economici au nevoie de garanții suficiente cu privire la faptul că piețele ar fi pregătite să accepte produsele respective fără a reduce prețurile;

K.	întrucât deschiderea tot mai mare a granițelor, creșterea, la nivel mondial, a cererii de alimente, schimburilor comerciale, mobilității persoanelor, intensificarea încălzirii climei și sporirea comerțului ilegal conduc la accentuarea riscurilor la adresa sănătății animale,

salută elaborarea unei abordări strategice a politicii UE în materie de sănătate animală și își exprimă sprijinul față de aspirațiile, obiectivele și principiile generale expuse în Comunicarea privind strategia în materie de sănătate animală, ceea ce va permite UE să-și consolideze mecanismele de prevenție și să se pregătească în vederea apariției unor noi epizootii;

2.	invită Comisia să prezinte un plan de acțiune, astfel cum preconizează Comunicarea privind strategia în materie de sănătate animală;

avertizează Consiliul și Comisia cu privire la imposibilitatea respectării perioadei 2007-2013, prevăzută în Comunicarea privind strategia în materie de sănătatea animală, având în vedere faptul că discuțiile pe marginea comunicării sunt încă în desfășurare, iar legislația de bază necesară pentru punerea în aplicare a acesteia nu va fi disponibilă decât, cel mai devreme, în 2010;

solicită, în acest sens, Comisiei să își asume, la prezentarea propunerilor sale legislative, o viziune mai ambițioasă și pe un termen mai îndelungat, ceea ce va permite obținerea de beneficii de pe urma altor discuții ulterioare care vor afecta, în viitor, resursele bugetare ale UE și prioritățile politice ale acesteia;

aprobă dorința exprimată în cadrul comunicării de a elabora noua strategie/politică pe baza unui cadru juridic unic la nivelul Uniunii Europene în materie de sănătate animală, care să ia în considerare standardele și orientările generale stabilite de Organizația Mondială pentru Sănătatea Animalelor (OIE);

6.	subliniază rolul fundamental care le revine fermierilor, crescătorilor și proprietarilor în ceea ce privește monitorizarea, menținerea și promovarea sănătății animalelor, precum și în ceea ce privește prevenirea și depistarea bolilor;

subliniază importanța rolului care le revine profesiilor din domeniul medicinii veterinare și al creșterii animalelor, care ar trebui să se situeze în avangarda dezvoltării și prestării de servicii specializate și proactive, precum planificarea în domeniul sanitar-veterinar; își exprimă îngrijorarea cu privire la gradul de acoperire cu servicii sanitar-veterinare a anumitor zone rurale ale UE;

8.	subliniază, de asemenea, rolul care îi revine omului în răspândirea bolilor animalelor ca urmare a creșterii mobilității;

9.	sprijină obiectivul strategiei în materie de sănătate animală de a spori investițiile destinate măsurilor preventive și unui sistem de control, reducând astfel riscul izbucnirii unor epidemii; este de acord cu principiul potrivit căruia „prevenirea este mai eficientă decât vindecarea”;

10.	subliniază faptul că nu există nicio diferență între produsele obținute de la animale vaccinate și cele obținute de la animale nevaccinate;

11.	invită Comisia și statele membre să se asigure că produsele obținute de la animale vaccinate (vaccinare preventivă) pot fi comercializate în UE;

12.	invită Comisia și statele membre să se asigure că produsele provenite de la animale vaccinate sunt acceptate la nivel internațional;

13.

susține viziunea și obiectivul definite în cadrul Comunicării privind strategia în materie de sănătate animală, potrivit cărora „o consultare extinsă a părților interesate” și „un angajament ferm de respectare a unor înalte standarde în materie de sănătate animală” vor facilita atât stabilirea priorităților în concordanță cu obiectivele strategice, cât și revizuirea a ceea ce constituie standarde acceptabile și adecvate;

14.	salută recunoașterea, în cadrul Comunicării privind strategia în materie de sănătate animală, a caracterului determinant al relației dintre sănătatea animalelor și bunăstarea acestora și speră ca cele două aspecte să fie corelate în cadrul viitoarei politici;

15.	așteaptă cu interes rezultatul proiectului pregătitor privind locurile prevăzute pentru staționarea animalelor și rezultatele unui studiu care va cuprinde nevoile și mijloacele necesare îmbunătățirii sănătății animalelor în timpul transportului și al staționărilor la punctele de control;

16.

salută faptul că strategia se referă la sănătatea tuturor animalelor din Uniunea Europeană, astfel încât animalele de companie care au redevenit sălbatice, care nu sunt menționate în mod expres, intră, de asemenea, sub incidența strategiei în cazul în care există riscul transmiterii unor boli de la acestea la alte animale sau la oameni;

17.

salută intenția Comisiei de a adopta o strategie de comunicare privind riscurile, care să fie gestionată de părțile interesate și de consumatori; subliniază faptul că, deși producția animală din Europa este mai sigură ca niciodată și face obiectul unor controale riguroase, modul în care publicul percepe acest domeniu nu este deloc satisfăcător, ceea ce a creat deja, în cazul unor crize recente, probleme pe piață ca urmare a pierderii încrederii;

18.

își exprimă sprijinul față de „populația țintă” identificată și inclusă în cadrul Comunicării privind strategia în materie de sănătate animală: proprietarii de animale, veterinarii, întreprinderile lanțului alimentar, industriile din domeniul sănătății animale, grupurile de interes privind animalele, cercetătorii și profesorii, organismele de decizie ale organizațiilor sportive și ale celor din sectorul divertismentului, structurile educative, consumatorii, călătorii, autoritățile competente ale statelor membre și instituțiile UE și consideră necesar să se includă reprezentanții profesiei zootehniei;

19.

subliniază faptul că strategia în materie de sănătate animală ar trebui să includă și activitățile abatoarelor, ale întreprinderilor de transporturi de animale și ale furnizorilor și producătorilor de produse folosite în hrănirea animalelor, ținând seama, în același timp, de necesitatea simplificării administrative;

20.

subliniază faptul că strategia în materie de sănătate animală, prin abordarea sa preventivă, ar trebui să asigure măsurile legale și financiare necesare, atât pentru a monitoriza animalele de casă și animalele fără stăpân, cât și pentru a preveni răspândirea bolilor zoonotice și problemele legate de sănătatea animală; strategia ar trebui să includă, în special, programe de vaccinare și alte măsuri preventive privind bolile transmise de câinii fără stăpân și de pisicile fără stăpân, în special în cazul în care în prezent nu este posibilă vaccinarea; îndeamnă Comisia să evalueze posibilele consecințe economice și sociale ale răspândirii bolilor zoonotice și ale mobilității persoanelor și a animalelor de casă ale acestora;

21.

atrage atenția asupra faptului că strategia propusă poate avea rezultate pozitive, cu condiția ca finanțarea fiecărei măsuri să se facă în mod clar și transparent, condiție neîndeplinită de Comunicarea privind strategia în materie de sănătate animală; critică Comisia pentru faptul că în această comunicare nu face nicio referire la necesitățile de finanțare ale politicii sale;

22.

subliniază, în vederea asigurării unor condiții de concurență egale, necesitatea de a clarifica rolul UE, al statelor membre și al sectorului agricol în finanțarea măsurilor privind sănătatea animală, precum garantarea securității biologice în ferme, programele de vaccinare, cercetarea științifică și aplicarea unor standarde mai ridicate de bunăstare animală; invită Comisia să clarifice aceste aspecte în strategia sa în materie de sănătate animală;

23.

atrage atenția asupra faptului că politica comună în domeniul sănătății animale constituie una dintre politicile Uniunii Europene cu cel mai înalt grad de integrare și că cea mai mare parte a finanțării acesteia ar trebui acoperită din bugetul comunitar, ceea ce nu ar trebui să împiedice asumarea responsabilității financiare de către statele membre și fermieri;

24.

recunoaște faptul că piețele din interiorul și din afara UE nu sunt, cu toate acestea, întotdeauna dispuse să importe carne provenită de la animale vaccinate și protejate; subliniază faptul că crescătorii de animale și alți agenți de pe piață solicită garanții privind capacitatea de a-și vinde produsele fără reduceri ale prețurilor; consideră că este vorba despre un aspect esențial pe care Comunitatea Europeană trebuie să-l rezolve rapid în vederea garantării liberei circulații a bunurilor;

25.

evidențiază fenomenul din ce în ce mai amplu al rezistenței bacteriene la antibiotice în mai multe sectoare zootehnice, ceea ce poate avea, de asemenea, drept consecință apariția unor probleme de sănătatea publică; îndeamnă, prin urmare, Comisia să prezinte o analiză privind această problemă, iar, dacă este cazul, să prezinte propuneri în cadrul strategiei în materie de sănătate animală;

26.	își exprimă nemulțumirea față de afirmațiile potrivit cărora fiecare măsură va fi finanțată prin intermediul fondurilor existente și invită Comisia să susțină sporirea posibilităților actualului fond veterinar, pregătindu-și argumentele pentru discuțiile privind bugetul care vor începe în 2009;

27.	subliniază importanța coordonării la nivelul Uniunii Europene a măsurilor din domeniul sănătății animale și invită Comisia să joace un rol de coordonare mai activ decât cel exercitat până în prezent;

28.

atrage atenția asupra riscurilor din ce în ce mai mari la adresa sănătății animale, care reprezintă o consecință a mobilității globale sporite, a creșterii cererii de alimente, a intensificării schimburilor comerciale internaționale și schimbărilor climatice și subliniază necesitatea elaborării unei strategii corespunzătoare privind vaccinarea de urgență, atât pentru bolile existente, cât și pentru cele noi;

Primul pilon: stabilirea priorităților intervenției Uniunii Europene

29.

recunoaște importanța capitală a determinării caracteristicilor și a clasificării pe categorii a riscurilor, inclusiv a stabilirii unui nivel de risc acceptabil la nivel comunitar și a măsurilor prioritare corespunzătoare reducerii riscurilor; consideră că trebuie depuse eforturi pentru definirea în mod clar a situațiilor în care riscul apariției unor boli atinge niveluri ridicate și depășește nivelul acceptabil, precum și pentru determinarea consecințelor unor astfel de situații;

30.

evidențiază faptul că densitățile ridicate ale animalelor în cadrul sistemelor intensive de creștere a animalelor pot crește riscul răspândirii bolilor și împiedica combaterea acestora, în cazul în care se aplică măsuri necorespunzătoare de combatere a bolilor, și că același lucru se poate întâmpla în cazul altor sisteme de creștere dacă măsurile de combatere a bolilor nu sunt aplicate în mod corespunzător;

31.	evidențiază importanța distanței dintre fermele de creștere intensivă a animalelor în cadrul măsurilor de ținere sub control a epidemiilor;

32.

recunoaște faptul că UE a adoptat reglementări stricte privind transportul animalelor, ceea ce răspunde necesității unor standarde ridicate de bunăstare a animalelor, precum și a unor măsuri de prevenire și combatere a bolilor; îndeamnă statele membre să pună pe deplin în aplicare aceste standarde ridicate; consideră că aceste standarde ar trebui respectate de statele care exportă produse de origine animală în UE pentru a promova și a garanta standarde ridicate de bunăstare și sănătate animală la nivel mondial; atrage atenția asupra faptului că transportul de animale vii pe distanțe mari prezintă riscuri care pot atinge niveluri ridicate, această activitate permițând răspândirea bolilor și îngreunând aplicarea măsurilor de combatere a bolilor, în cazul în care se aplică măsuri necorespunzătoare de prevenire a bolilor; consideră, prin urmare, că dispozițiile sanitare și cele privind bunăstarea animală în timpul transportării animalelor vii ar trebui verificate minuțios și făcute mai stricte, dacă este cazul; solicită introducerea rapidă a unui sistem electronic integrat european de înregistrare a animalelor, inclusiv a urmăririi prin GPS a camioanelor; consideră că, pentru bunăstarea animalelor, calitatea transportării este mai importantă decât durata acesteia;

33.	consideră că este, de asemenea, necesar să se ia considerare faptul că globalizarea, schimbările climatice și circulația persoanelor constituie factori care favorizează răspândirea bolilor animalelor, ceea ce îngreunează ținerea sub control a acestor boli;

34.	subliniază necesitatea unei strategii de comunicare coerente privind noua strategie în materie de sănătate animală a Uniunii Europene, ceea ce ar trebui să presupună o strânsă colaborare între toate organizațiile interesate la nivelul UE, precum și la nivel național și local;

Pilonul al doilea: cadrul juridic al Uniunii Europene

35.

împărtășește opinia potrivit căreia actualul cadru juridic al Uniunii Europene privind sănătatea animală este complicat și fragmentat și trebuie simplificat; consideră că regulile fundamentale care reglementează acțiunea în materie de sănătate animală ar trebui să fie concentrate într-un singur act legislativ, în măsura în care acest demers este posibil;

36.

mai mult decât atât, insistă asupra rolului central care ar trebui acordat, în cadrul strategiei, înlocuirii actualei serii de măsuri politice conexe și interdependente cu un cadru juridic unic, care să ia în considerare în special recomandările, standardele și orientările stabilite de OIE și Codex Alimentarius al Organizației Mondiale a Sănătății/Organizației pentru Alimentație și Agricultură (Codex), fără a trece cu vederea regulile europene, precum transparența și implicarea tuturor părților interesate, evitând, în același timp, orice deteriorare a stării de sănătate în UE;

37.

aprobă necesitatea garantării faptului că regulile nejustificate în materie de sănătate animală adoptate la nivel național sau regional nu constituie un obstacol în calea funcționării pieței interne și, mai ales, a proporționalității resurselor alocate în urma declarării unui focar de boală cu riscurile implicate, precum și a faptului că aceste resurse nu sunt utilizate în scopul unei discriminări comerciale nejustificate, în special în ceea ce privește produsele obținute de la animale vaccinate;

38.

consideră necesară stabilirea clară și într-un mod suficient de flexibil, în cadrul juridic al UE, a obligațiilor care le revin proprietarilor de animale, inclusiv proprietarilor animalelor crescute în alte scopuri decât cele comerciale, în situații de risc, astfel încât să se evite orice conflicte sau litigii inutile; consideră controlul bolilor în rândul animalelor sălbatice ca fiind, de asemenea, un element semnificativ al strategiei de prevenire;

39.

aprobă concluziile studiului de prefezabilitate din 25 iulie 2006 privind posibilitățile de regimuri armonizate de repartizare a costurilor pentru epizootii, realizat de Civic Consulting, în cadrul evaluării politicii comunitare în domeniul sănătății animale (PCSA) din intervalul 1995-2004 și alternativele pentru viitor, realizată în numele Comisiei ca parte a proiectului-pilot privind finanțarea combaterii bolilor contagioase ale animalelor, introdus de Parlament în bugetul pentru 2004, care solicită armonizarea sistemelor de repartizare a costurilor adoptate de statele membre; constată, de asemenea, că, dată fiind legătura strânsă dintre repartizarea costurilor și repartizarea responsabilităților, astfel de sisteme necesită participarea deplină și angajamentul total al tuturor părților, inclusiv proprietarii de animale, și ar trebui introduse noi mecanisme pentru a implica părțile interesate în luarea deciziilor privind subiectele semnificative ale politicii respective;

40.

recunoaște necesitatea revizuirii actualelor instrumente de cofinanțare, astfel încât să fie posibil să se garanteze asumarea, de către toți actorii, a responsabilităților care le revin și participarea lor la depistarea și eradicarea bolilor, precum și necesitatea prevenirii distorsiunilor de concurență între crescătorii din diferite state membre; solicită categorisirea bolilor animalelor în cadrul mecanismelor viitoare de cofinanțare pe baza caracterului măsurilor de combatere ce urmează a fi aplicate, a riscurilor pentru sănătatea publică și a altor efecte externe; constată că fondurile de despăgubire pentru proprietarii de animale bazate pe un sistem de rezervă consolidează responsabilitatea individuală și colectivă;

41.

împărtășește pe deplin opinia potrivit căreia sistemul de compensare nu ar trebui să se limiteze la distribuirea de compensații destinate proprietarilor de animale sacrificate ca urmare a declarării unui focar de boală, ci ar trebui combinat cu stimulente destinate prevenirii riscurilor, bazate pe reduceriea contribuțiilor plătite la fondurile naționale sau regionale de sănătate animală de crescătorii de animale care iau măsuri suplimentare de reducere a riscului și care promovează utilizarea vaccinării (de urgență) în locul recurgerii la sacrificare, recunoscând faptul că acestea ar constitui măsuri de garantare a veniturilor proprietarilor de efective de animale vaccinate (de urgență); consideră că acest principiu ar trebui aplicat și la nivelul statelor membre, pentru a le încuraja să reducă nivelurile de risc;

42.

recunoaște, în contextul situației dificile de pe piața mondială a hranei pentru animale, nevoia stringentă resimțită de crescătorii de animale din Uniunea Europeană de a dispune, pe lângă făină de pește, de hrană pentru animale sigură și de înaltă calitate, care conține proteinele necesare, la prețuri rezonabile; subliniază totodată importanța unei aplicări stricte a principiului precauției la reintroducerea proteinelor de origine animală în lanțul trofic prin intermediul hranei pentru animale (cu excepția rumegătoarelor), așa cum decurge din fundamentul noii strategii în materie de sănătate animală, Prevenirea este mai eficientă decât vindecarea; evidențiază, prin urmare, faptul că se impun eforturi sporite pentru crearea unor mecanisme de control și de inspecție eficiente, care să asigure eliminarea tuturor agenților patogeni în timpul procesul de producție, precum și trasabilitatea deplină și evitarea contaminării și amestecării de proteine de origine animală în hrana pentru animalele de crescătorie, produsă în statele membre sau importată în acestea;

43.

invită Comisia să efectueze o analiză comparativă a sistemelor de despăgubiri existente în statele membre și, pe această bază, să elaboreze un model-cadru la nivelul Uniunii Europene; invită Comisia să elaboreze un cadru juridic în vederea unui sistem eficient de repartizare a costurilor, pentru a garanta contribuția acestui sector la finanțarea costurilor directe legate de eradicarea unei boli a animalelor;

44.	subliniază necesitatea unei contribuții comunitare substanțiale în privința acestor boli grave, pentru a asigura egalitatea de tratament și de șanse în cazul în care acestea depășesc resursele aflate la dispoziția țărilor și producătorilor în cauză;

45.	salută angajamentul asumat de Comisie de a prezenta un raport privind posibilitățile de instituire a unui sistem eficient de garanții financiare destinate fabricanților de produse utilizate în nutriția animalelor;

46.

se declară în favoarea includerii în cadrul juridic al Uniunii Europene a unor dispoziții care să susțină soluția despăgubirii pierderilor indirecte care nu sunt provocate doar de măsurile de lichidare a focarului de boală; atrage atenția asupra faptului că, în unele cazuri, pierderile indirecte pot fi mai importante decât cele directe și ar trebui să se prevadă acordarea unor compensații pentru astfel de pierderi; prin urmare, își exprimă sprijinul față de intensificarea cercetării privind crearea unor instrumente naționale de asigurare de către crescătorii de animale și susținerea acestor instrumente de către Comunitatea Europeană; constată, cu toate acestea, că, în anumite cazuri, asigurările private ar putea constitui un instrument mai eficient de gestionare a unor astfel de pierderi;

47.

subliniază că legislația Uniunii Europene se bazează deja, într-o măsură semnificativă, pe respectarea standardelor stabilite de OIE/Codex, eforturile depuse în vederea respectării pe deplin a normelor respective fiind, prin urmare, perfect justificate, la fel ca și promovarea, de către UE, a propriilor norme sanitar-veterinare, în vederea adoptării lor la nivel internațional; sprijină, prin urmare, în vederea creșterii puterii de negociere a UE în cadrul OIE, o posibilă apartenență a UE la OIE; în plus, subliniază importanța garantării contribuției părților interesate la nivelul OIE/Codex;

48.

îndeamnă UE să-și apere la nivel internațional, în cadrul Organizația Mondială a Comerțului, standardele ridicate de bunăstare și sănătate animală, pentru a îmbunătăți standardele de bunăstare și sănătate animală din întreaga lume; recunoaște faptul că producătorii UE se confruntă cu costuri mai ridicate din cauza exigenței sporite a standardelor în vigoare în UE și că aceștia trebuie protejați față de importurile de produse de origine animală care răspund unor standarde mai puțin exigente;

49.	salută măsurile propuse în vederea elaborării unei strategii de export la nivel comunitar și subliniază necesitatea depunerii, de către Comisie, a tuturor eforturilor necesare în vederea îmbunătățirii accesului la piețele din țările terțe și a înlăturării barierelor la export;

Pilonul al treilea: prevenirea riscurilor legate de sănătatea animală, supravegherea și pregătirea pentru situații de criză

50.

evidențiază necesitatea îmbunătățirii securității biologice în exploatații și a încurajării tuturor operatorilor să ridice nivelul standardelor, recunoscând totodată faptul că bolile contagioase pot apărea atât în fermele mici, cât și în cele mari, precum și în exploatațiile unde animalele sunt crescute în scopuri de agrement, în grădini zoologice, în rezerve naturale, în abatoare, precum și în timpul transportului și a tranzitării animalelor; consideră că măsuri precum izolarea animalelor recent aduse în exploatații, a animalelor bolnave și reglementarea circulației persoanelor pot avea o contribuție semnificativă la limitarea răspândirii bolilor;

51.

subliniază faptul că creșterea animalelor în aer liber reprezintă o caracteristică definitorie pentru diverse sisteme de producție și este în continuare întâlnită în mod frecvent în special în anumite regiuni și în cazul anumitor specii de animale; recunoaște sprijinul de care se bucură această practică în rândul opiniei publice și susținerea acordată din fonduri publice; evidențiază faptul că practica respectivă poate fi contrară obiectivelor securității biologice; consideră că crescătorii de animale ar trebui să primească sprijin din partea societății pentru a preveni riscurile sporite asociate cu aceste tipuri de creștere a animalelor, iar obiectivele politice din domeniul sănătății animale și din cel al protecției animalelor ar trebui armonizate;

52.	evidențiază importanța capitală a formării șefilor de fermă și a personalului care lucrează la ferme pentru bunăstarea și sănătatea animală; pledează, prin urmare, pentru susținerea măsurilor de formare și perfecționare profesională;

53.

așteaptă recunoașterea sistemelor de gestionare a calității pentru clasificarea riscurilor asociate diverselor tipuri de sisteme de producție; este convins că sistemele de creștere a animalelor care sunt preferate de consumatori și care ridică anumite probleme în ceea ce privește securitatea biologică (fermele în aer liber) pot deveni mai sigure printr-o gestiune corespunzătoare;

54.

consideră că trasabilitatea produselor, pe baza identificării și înregistrării, este deosebit de importantă pentru a asigura monitorizarea stării de sănătate a animalelor, prevenirea bolilor și siguranța alimentară; sprijină, în acest sens, măsurile privind obligativitatea identificării electronice și genetice, prin intermediul ADN-ului, și a înregistrării animalelor, precum și introducerea unui sistem cuprinzător și sigur de monitorizare a deplasării animalelor, dar atrage atenția asupra costurilor pe care le presupune un astfel de sistem, în special pentru crescătoriile de animale care dispun de structuri de creștere nefavorabile din punct de vedere economic; invită Comisia să sprijine fermierii în eforturile lor de a face față costurilor ridicate generate de achiziționarea echipamentului necesar, oferind statelor membre posibilitatea de a integra astfel de măsuri în cadrul programelor proprii de dezvoltare rurală;

55.	evidențiază diferențele majore dintre statele membre în ceea ce privește numărul de bovine sacrificate ca urmare a nerespectării normelor Uniunii Europene privind identificarea și înregistrarea; așteaptă explicații din partea Comisiei cu privire la aceste diferențe în cadrul UE;

56.

împărtășește opinia potrivit căreia îmbunătățirea securității biologice este deosebit de importantă, având în vedere faptul că UE este cel mai mare importator de alimente, inclusiv produse animale; consideră că acțiunile de control veterinar și sanitar la frontierele Uniunii Europene trebuie să fie deosebit de riguroase și stricte, având în vedere riscul de a importa animale contaminate sau bolnave în Uniunea Europeană și ar trebui să nu se limiteze la un simplu control de documente, ci să permită verificarea faptului că animalele au fost crescute în conformitate cu normele de bunăstare animală prevăzute în legislația UE;

57.	subliniază importanța controalelor privind sănătatea animală în țările terțe și solicită creșterea resurselor financiare ale Oficiului Alimentar și Veterinar al Comisiei;

58.

consideră că acțiunile de control veterinar și vamal la frontierele Uniunii Europene ar trebui să fie deosebit de riguroase pentru a împiedica importurile ilegale și traficul de animale și de produse de origine animală, având în vedere riscul important de propagare a bolilor aferent acestor activități; atrage atenția, în această privință, asupra necesității acordării de asistență în domeniul organizării, formării și de tip financiar serviciilor veterinare care-și desfășoară activitatea la frontierele externe ale UE, inclusiv la frontierele sale maritime, în special în noile state membre, țările terțe care se învecinează cu UE și țările în curs de dezvoltare; solicită, de asemenea, Comisiei și statelor membre să elaboreze planuri de comunicare corespunzătoare pentru a informa cetățenii cu privire la riscurile legate de importul individual de animale și de produse de origine animală;

59.	invită Consiliul și Comisia să elaboreze mecanisme care să asigure o mai bună coordonare între serviciile vamale, serviciile veterinare și agențiile de turism pentru a facilita cooperarea dintre statele membre la nivelul Uniunii Europene și cu țările terțe;

60.

invită Comisia să-și consolideze într-o măsură semnificativă colaborarea cu țările în curs de dezvoltare, furnizându-le asistență tehnică, pe de o parte, pentru a le ajuta să respecte standardele sanitare ale UE, iar, pe de altă parte, pentru a reduce riscul răspândirii bolilor animalelor din aceste țări în UE; consideră că, în ceea ce privește cooperarea în domeniul veterinar cu țările terțe, ar trebui să se acorde prioritate țărilor care se învecinează cu UE;

61.

subliniază importanța pe care o capătă supravegherea veterinară în situații de criză și în cadrul prevenirii acestor situații, în ceea ce privește asigurarea avertizării rapide și detectarea promptă a riscurilor legate de sănătatea animală; invită Comisia, în acest context. să examineze posibila introducere a unui sistem de audit specific sectorului zootehnic pentru fermele care nu sunt vizitate în mod regulat de către veterinari;

62.

subliniază necesitatea asigurării unei formări profesionale eficiente a agenților economici, profesioniștilor din domeniul medicinii veterinare, organismelor de control și a altor autorități competente pentru a le permite să depisteze cu promptitudine riscurile legate de animale, actualizării standardelor minime ale UE privind formarea profesională în domeniul medicinii veterinare și susținerii acestor acțiuni de formare la nivelul UE, împreună cu măsuri destinate să asigure punerea în aplicare a acestor standarde și adaptarea, cât mai rapid posibil, a programelor școlare și universitare din acest domeniu; sugerează, în această privință, că un sistem european de acreditare a școlilor veterinare ar putea contribui la atingerea obiectivului de a asigura o educație de un nivel ridicat în domeniul veterinar;

63.

își exprimă sprijinul ferm față de măsurile care urmăresc să sporească utilizarea vaccinării de urgență (atât supresivă, cât și de protecție), care ar trebui să conducă la prevenirea și limitarea mai eficientă a bolilor în cadrul operațiunilor de lichidare a focarelor de boală; atrage atenția asupra faptului că introducerea unui sistem eficient de vaccinare necesită măsuri de garantare a veniturilor proprietarilor de animale vaccinate, care se pot confrunta cu dificultăți la vânzarea produselor obținute de la animalele vaccinate, asigurarea unui sprijin financiar corespunzător pentru a încuraja utilizarea acestui sistem, precum și garantarea eliminării oricăror restricții privind produsele provenite de la animale vaccinate; mai mult decât atât, consideră drept indispensabilă extinderea băncilor de vaccinuri ale UE; consideră, de asemenea, necesară aplicarea tuturor măsurilor care pot contribui la reducerea numărului de animale sănătoase sacrificate și distruse, precum testele care să ateste că animalele nu prezintă patogeni, ceea ce permite abatorizarea în condiții normale;

64.	sprijină dezvoltarea strategiilor de vaccinare pentru toate speciile și bolile relevante;

65.

invită Comisia și statele membre să ia măsuri pentru a asigura circulația nediscriminatorie a produselor obținute de la animale vaccinate, deoarece lipsa unor astfel de măsuri a reprezentat, până în prezent, un obstacol major în calea utilizării vaccinării ca instrument de combatere a răspândirii bolilor contagioase ale animalelor; în consecință, solicită, printre alte măsuri, interzicerea indicării, pe etichetele destinate consumatorilor, a faptului că produselor respective sunt obținute de la animale vaccinate, elaborarea de strategii eficiente de comunicare publică privind caracterul nedăunător al produselor care provin de la animale vaccinate, precum și încheierea de acorduri între guverne, asociații de fermieri, organizații ale consumatorilor, comercianții cu amănuntul și comercianți privind libera circulație a produselor obținute de la animale vaccinate;

66.

consideră, în legătură cu acțiunile care trebuie întreprinse pentru a răspunde riscului apariției unei crize, că asigurarea disponibilității personalului de specialitate și a unor mijloace care să permită efectuarea oricăror operațiuni necesare de abatorizare a animalelor conforme principiilor tratării fără cruzime a animalelor, evitând orice suferință inutilă și recunoscând faptul că acestea sunt ființe dotate cu sensibilitate, este de o importanță capitală;

67.	evidențiază faptul că medicamentele și vaccinurile de uz veterinar reprezintă un element al sănătății animale, iar responsabilitățile în cadrul Comisiei ar trebui reorganizate în consecință;

Pilonul al patrulea: știință, inovare și cercetare

68.

subliniază rolul fundamental care revine cercetării științifice în cadrul sistemelor sanitare veterinare, întrucât aceasta permite realizarea de progrese, în special în monitorizarea, diagnosticarea și controlul bolilor animalelor, analiza de risc, elaborarea vaccinurilor și a metodelor eficiente de testare, care trebuie să se bazeze pe cunoștințe de specialitate; reamintește, în această privință, amendamentul Parlamentului la bugetul UE pentru 2008 privind majorarea creditelor pentru elaborarea de vaccinuri (de tip marker) și a metodelor de testare; invită Comisia să utilizeze în mod eficient aceste credite majorate;

69.	atrage atenția asupra necesității unei cercetări științifice mai aprofundate privind impactul hranei pentru animale asupra sănătății animalelor și, indirect, a sănătății umane;

70.	consideră că cercetările din domeniul sănătății și bunăstării animalelor desfășurate sub auspiciile celui de-al șaptelea program-cadru de cercetare, precum și cele desfășurate la nivel național și comunitar, contribuie la sporirea eficienței măsurilor privind sănătatea animalelor;

71.

subliniază necesitatea consolidării rețelei de laboratoare de referință comunitare și naționale care întreprind activități legate de bolile animalelor și a situării în centrul atenției a rețelelor deja existente și este de acord cu oportunitatea aplicării unor metode de control uniforme din punct de vedere științific care să fie „compatibile din punct de vedere comercial” (validate și acceptate de către OIE și țările terțe partenere);

72.

subliniază importanța schimburilor de informații științifice privind sănătatea și bunăstarea animalelor și atrage atenția asupra necesității dezvoltării platformelor de informații ERA-NET și Platforma europeană de tehnologie pentru sănătate animală globală; sugerează necesitatea îmbunătățirii acțiunilor de comunicare privind avantajele și dezavantajele noilor metode de diagnosticare mai avansate, precum metoda reacția de polimerază în lanț, și a utilizării acestora în beneficiul animalelor și al oamenilor, atât în vederea protecției animalelor, cât și a furnizării de alimente sigure populației la nivel mondial, în special în noile state membre;

73.	subliniază importanța comunicării cu consumatorii pentru a garanta înțelegerea, de către aceștia, a mijloacelor de răspândire a bolilor animalelor și impactul major al acestor boli, precum și, prin urmare, importanța lor în ceea ce privește fumizarea de alimente sigure;

74.	este puternic convins de necesitatea interzicerii clonării animalelor în scopuri economice;

75.

își exprimă îngrijorarea față de faptul că standardele europene ar putea fi compromise de importurile din țări terțe în care fermierii nu sunt supuși acelorași obligații în ceea ce privește sănătatea și bunăstarea animalelor; solicită Comisiei să studieze modalitățile de protecție împotriva concurenței din partea țărilor terțe, luând în considerare și măsuri privind importurile și să ridice această problemă la dezbaterile din cadrul forumurilor competente ale OMC;

76.	consideră că întârzierea luării de măsuri pentru a garanta că importurile de carne de vită din Brazilia provin numai de la animale care nu sunt supuse riscului îmbolnăvirii de febră aftoasă ar putea submina încrederea opiniei publice în regimul sanitar veterinar al UE;

77.

invită Comisia să se asigure că rezultatele negocierilor din cadrul OMC nu compromit capacitatea fermierilor europeni de a menține și îmbunătăți standardele de sănătate și bunăstare a animalelor; consideră că posibilitatea de a supune produsele importate acelorași condiții ca și cele aplicate produselor europene constituie un factor esențial în asigurarea unui rezultat echilibrat al negocierilor;

78.	invită Comisia să garanteze că ouăle sunt incluse printre produsele sensibile, în urma negocierilor OMC, în scopul de a proteja progresele realizate în ceea ce privește sănătatea și bunăstarea animalelor în acest sector agricol;

79.

își declară îngrijorarea față de dovezile din ce în ce mai numeroase ce stabilesc o legătură între, pe de o parte, intensificarea comerțului internațional cu păsări vii și produse din carne de pasăre și, pe de altă parte, dezvoltarea și răspândirea de boli, cum ar fi gripa aviară; solicită Comisiei să cerceteze aceste dovezi și să prezinte propuneri adecvate de politici, dacă este cazul;

80.

salută intenția Comisiei de a respecta angajamentele OMC în materie de măsuri sanitare și fitosanitare, dar consideră că acest lucru nu ar trebui să excludă posibilitatea — în mod explicit admisă de acordul privind măsurile sanitare și fitosanitare — introducerii unor măsuri care să conducă la instituirea unor standarde de protecție mai ridicate, acolo unde acest lucru se justifică suficient din punct de vedere științific; consideră, în plus, că este importantă încurajarea adoptării unor astfel de măsuri la nivel internațional, în scopul de a asigura o aliniere la nivel superior;

81.	consideră că noua generație de acorduri de liber-schimb cu India, Coreea și țările din Asia de sud-est ar trebui să prevadă un capitol echilibrat privind măsurile sanitare și fitosanitare și bunăstarea animalelor;

82.	invită Comisia să integreze sănătatea și bunăstarea animalelor în toate programele sale de dezvoltare, în vederea asigurării coerenței cu abordarea internă și a extinderii beneficiilor politicilor respective către țările partenere;

83.	îndeamnă Comisia să încheie protocoale veterinare cu posibilele piețe de export, cum ar fi cea a Chinei.

* *

84.	încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

19.11.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 279/100

Acțiuni întreprinse în urma Declarației de la Paris din 2005 cu privire la eficacitatea ajutorului

P6_TA(2008)0237

Rezoluția Parlamentului European din 22 mai 2008 referitoare la acțiunile întreprinse în urma Declarației de la Paris din 2005 privind eficacitatea ajutorului (2008/2048(INI))

(2009/C 279 E/22)

Parlamentul European,

—	având în vedere articolul 177 din Tratatul CE,

—	având în vedere Comunicarea Comisiei către Consiliu și Parlamentul European intitulată „Codul de conduită al UE în materie de diviziune a muncii în cadrul politicii de dezvoltare” (COM(2007)0072),

—	având în vedere Rezoluția sa din 23 mai 2007 privind ajutorul pentru comerț acordat de UE (1),

—	având în vedere Rezoluția sa din 28 septembrie 2006 privind o cooperare mai intensă și mai bună: pachetul privind eficacitatea ajutorului UE (2),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Ajutorul UE: acordarea unui ajutor mai substanțial, mai eficient și mai rapid” (COM(2006)0087),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei către Consiliu și Parlamentul European intitulată „Creșterea impactului ajutorului UE: un cadru comun pentru elaborarea documentelor naționale de strategie și programarea multianuală comună” (COM(2006)0088),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei către Consiliu și Parlamentul European intitulată „Finanțare pentru dezvoltare și eficacitatea ajutorului — Provocările create de creșterea ajutorului UE 2006-2010” (COM(2006)0085),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei către Consiliu și Parlamentul European intitulată „Accelerarea progresului în vederea atingerii Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului — Finanțarea pentru dezvoltare și eficacitatea ajutorului” (COM(2005)0133),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei către Consiliu, Parlamentul European și Comitetul Economic și Social European intitulată „Coerența politicii de dezvoltare — Accelerarea progresului în vederea atingerii Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului” (COM(2005)0134),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei către Consiliu și Parlamentul European intitulată „Transpunerea în practică a Consensului de la Monterrey: contribuția Uniunii Europene” (COM(2004)0150),

—

având în vedere declarația comună a Consiliului și a reprezentanților guvernelor statelor membre reuniți în cadrul Consiliului, a Parlamentului European și a Comisiei privind politica de dezvoltare a Uniunii Europene: „Consensul european” (Consensul european privind dezvoltarea), semnată la 20 decembrie 2005 (3),

—

având în vedere Declarația de la Roma privind armonizarea, adoptată la 25 februarie 2003 în urma Forumului la nivel înalt privind armonizarea care a avut loc la Roma, precum și Declarația de la Paris privind eficacitatea ajutorului (Declarația de la Paris), adoptată la 2 martie 2005 în urma Forumului la nivel înalt de la Paris cu privire la armonizare și aliniere în vederea unui ajutor eficace (Forumul la nivel înalt de la Paris),

—	având în vedere Rezoluția A/RES/55/2 a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite (ONU) privind Declarația Mileniului a ONU,

—	având în vedere Consensul de la Monterrey, adoptat la Conferința Internațională a ONU privind finanțarea dezvoltării din 21-22 martie 2002,

—	având în vedere principalele concluzii și recomandări ale Comitetului de asistență pentru dezvoltare (CAD) din cadrul Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), cuprinse în evaluarea paritară din 2007 a Comunității Europene,

—	având în vedere principalele concluzii ale studiului din 2007 intitulat „Cât este de eficient ajutorul UE în teren”, solicitat de Comisia pentru dezvoltare a Parlamentului European,

—	având în vedere Raportul ONU din 2007 privind Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului,

—	având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare (A6-0171/2008),

A.	întrucât atenția acordată în prezent eficienței ajutorului a condus la concluzia că ajutorul pentru dezvoltare nu este suficient de performant, din cauza coordonării deficiente în rândul donatorilor, precum și a numărului mare de proiecte și programe cu proceduri diferite;

întrucât această lipsă de performanță conduce la un grad scăzut de asumare a responsabilității, la programe mai puțin eficiente și la faptul că donatorii impun prea multe exigențe țărilor în curs de dezvoltare, la o diviziune între așa-numiții „favorizați” și „orfani” ai donatorilor și la neglijarea unor sectoare fundamentale precum sănătatea, educația și programele favorabile egalității de gen;

întrucât UE asigură peste jumătate din asistența oficială pentru dezvoltare (ODA) pe plan mondial, are capacitatea de a deveni cel mai eficient donator și ar trebui, prin urmare, să-și asume un rol de lider pe scena internațională pentru a promova reformele necesare pentru o mai bună eficacitate a ajutorului;

D.	întrucât principalul obiectiv al politicii de dezvoltare a UE este eradicarea sărăciei, în contextul noii arhitecturi a ajutorului, în vederea îndeplinirii Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului (ODM);

întrucât dezvoltarea economică, dezvoltarea socială și protecția mediului constituie elemente interdependente care merg mână în mână cu dezvoltarea durabilă, care constituie baza eforturilor noastre de îmbunătățire a calității vieții pentru toți, astfel cum prevede articolul 36 din Declarația de la Beijing adoptată la 15 septembrie 1995 la cea de-a 4-a Conferință Mondială privind Femeile de la Beijing;

F.	întrucât protecția mediului se numără printre prioritățile UE și, în consecință, Comisia trebuie să ia în considerare acest obiectiv în ansamblul politicilor pe care le duce în privința țărilor în curs de dezvoltare;

întrucât Comisia dorește să susțină agenda eficienței ajutorului, în privința căreia are două obiective strâns corelate: (i) punerea în aplicare a Declarației de la Paris și îmbunătățirea calității propriilor programe de ajutor; și (ii) acordarea de sprijin statelor membre pentru aplicarea Declarației de la Paris și pentru îmbunătățirea eficacității programelor lor de ajutor;

H.	întrucât cifre recente ale OCDE arată că, per ansamblu, ajutorul acordat de UE a scăzut în mod semnificativ în 2007;

întrucât angajamentele UE privind acordarea unui ajutor mai bun și mai substanțial includ creșterea ODA) la 0, 56 % din venitul național brut (VNB) până în 2010, dezvoltarea unor noi mecanisme de ajutor mai previzibile și mai puțin instabile și promovarea unei coordonări și complementarități mai bune, în vederea realizării unei programări multianuale comune, bazate pe planurile și sistemele țărilor partenere, deblocarea ajutorului și reformarea asistenței tehnice, pentru a răspunde priorităților naționale, întrucât între 2006 și 2007 procentul din VNB-ul UE destinat ODA a scăzut pentru prima dată din 2000, trecând de la 0, 41 % la 0, 38 %, și întrucât UE trebuie să-și intensifice eforturile pentru a atinge obiectivul fixat în baza ODM de a aloca 0, 7 % din VNB-ul UE către ODA în 2015;

întrucât articolul 180 din Tratatul CE, consolidat prin articolul 188D adăugat de Tratatul de la Lisabona, prevede că „Politica de cooperare pentru dezvoltare a Uniunii și politicile statelor membre se completează și se susțin reciproc”, solicitând statelor membre și Uniunii să depună eforturi pentru a îmbunătăți coordonarea donatorilor și pentru a obține o mai bună diviziune a muncii, ceea ce va contribui la creșterea eficienței ajutorului;

întrucât există riscul ca obiectivele ambițioase ale Consensului european privind dezvoltarea, inclusiv alte obiective politice, precum migrația și comerțul, să distragă atenția de la dezvoltare și să submineze consensul la care s-a ajuns în cadrul agendei privind ajutorul internațional pentru reducerea sărăciei, ca urmare a lipsei de coerență dintre diversele politici ale Uniunii, și întrucât, în acest sens, punctul 35 din Consensul european privind dezvoltarea prevede că „este important ca politicile care nu vizează dezvoltarea să vină în sprijinul eforturilor depuse de către țările în curs de dezvoltare pentru realizarea ODM”;

L.	întrucât „exodul de inteligență” a condus la un deficit de lucrători în domeniul sănătății și de personal calificat în alte domenii cheie în țările în curs de dezvoltare, fapt care, la rândul lui, împiedică adesea utilizarea eficientă a ajutorului în teren;

întrucât sistemul de ajutor devine din ce în ce mai complex, fiind marcat de o proliferare a canalelor de ajutorare, de fragmentarea fluxurilor ajutorului și de stabilirea unor destinații tot mai precise pentru ajutor, iar economiile emergente devin actori tot mai influenți în cooperarea cu țările în curs de dezvoltare, ceea ce conduce la fragmentarea ajutorului și la suprapunerea activităților donatorilor la nivel mondial, național sau sectorial;

întrucât, în următorii ani, găsirea celei mai bune modalități pentru a integra cele 12 noi state membre ale Uniunii Europene în rolul lor de donatori emergenți va fi o provocare instituțională, având în vedere faptul că unii dintre acești donatori au dificultăți în a respecta orientările standard de cooperare privind dezvoltarea specifice sistemului de ajutor promovat de către Comitetul de asistență pentru dezvoltare din cadrul OCDE;

O.	întrucât această situație ar putea constitui un obstacol în calea acordării unui ajutor eficace;

P.	întrucât, de prea multe ori, sistemul actual de alocare a ajutorului nu se ridică la nivelul așteptărilor, cu multe țări sărace și probleme critice, precum sănătatea, educația, coeziunea socială și egalitatea de gen, cărora li se alocă un ajutor redus;

Q.	întrucât UE se angajează să abordeze problema țărilor și sectoarelor „orfane” sau neglijate, în contextul Codului său de conduită privind diviziunea muncii în cadrul politicii de dezvoltare menționat mai sus, începând să analizeze posibilitatea de a aloca ajutor pentru situațiile de fragilitate;

întrucât Parlamentul European, prin intermediul mecanismului de control al Instrumentului de cooperare pentru dezvoltare (ICD) instituit prin Regulamentul (CE) nr. 1905/2006 (4) (Regulamentul privind ICD), precum și statele membre și-au exprimat îngrijorarea privind faptul că principalul obiectiv de eradicare a sărăciei nu este reflectat întotdeauna în acordarea ajutorului în teren;

întrucât numeroase studii au arătat că asumarea eficientă a responsabilității în ceea ce privește folosirea ajutorului, care implică participarea cetățenilor, reprezintă unul dintre indicatorii principali ai eficacității ajutorului, dar că lipsa de transparență și deschidere afectează în continuare ajutorul; întrucât această lipsă de transparență îngreunează accesul la informații pentru guvernele, autoritățile locale și societatea civilă din țările beneficiare și constituie în acest sens un obstacol important pentru mai buna apropriere a ajutorului;

întrucât ajutorul se acordă deseori în funcție de prioritățile și calendarele donatorilor, fără a fi făcute suficiente eforturi pentru a respecta planurile și prioritățile de dezvoltare naționale sau calendarul bugetar național și fără a se conforma acestora, aspect care face ca pregătirea unor bugete eficiente de către beneficiari sau planificarea anticipată să fie foarte dificile și, de asemenea, îngreunează monitorizarea fluxului și a eficacității ajutorului de către parlamente, societatea civilă și alții;

întrucât folosirea sistemelor naționale este o componentă esențială a eficacității ajutorului și este considerată un mijloc important de consolidare a responsabilității țărilor partenere cu privire la planificarea și aplicarea politicilor; întrucât, prin urmare, se așteaptă ca utilizarea sistemelor naționale să consolideze strategiile naționale de dezvoltare și cadrele de aplicare ale țărilor partenere;

întrucât, conform unei anchete recente privind monitorizarea Declarației de la Paris de către OCDE, lipsa asistenței tehnice bazate pe cerere este o problemă esențială a guvernelor țărilor în curs de dezvoltare, în măsura în care asistența tehnică continuă să fie în mare măsură condiționată și supraevaluată și este deseori ineficientă în consolidarea capacităților locale, aspect vizat de articolul 31 din Regulamentul ICD;

întrucât parlamentele naționale au un rol esențial în ceea ce privește sensibilizarea publicului și promovarea reformei arhitecturii ajutorului, de exemplu prin intermediul dezbaterilor și prin aprobarea cadrelor și bugetelor de dezvoltare, alocarea fondurilor pentru sectoarele afectate de sărăcie, promovarea diviziunii muncii, precum și responsabilizarea guvernelor pentru aplicarea Declarației de la Paris;

X.	întrucât autoritățile locale sunt actori cheie în cadrul politicilor de dezvoltare, în măsura în care profesionalismul și cunoștințele lor privind nevoile locale le permit să transmită, în fiecare zi, așteptările populației și să creeze o legătură între acestea din urmă și stat;

Y.	întrucât rolul societății civile este esențial, atât în calitate de partener în cadrul dialogului politic privind eficacitatea ajutorului și stabilirea priorităților privind ajutorul, cât și în calitate de „gardian” în vederea monitorizării cheltuielilor guvernului;

întrucât ICD prevede ca cel mult 15 % din linia tematică de credit în favoarea actorilor nestatali și a autorităților locale să fie destinate acestora din urmă și întrucât această evoluție pozitivă, care ar putea să sporească eficacitatea ajutorului, ar trebui să fie însoțită un recurs mai intens la cooperarea descentralizată din partea statelor membre,

AA.	întrucât UE trebuie să se asigure că agenda privind eficacitatea ajutorului din cadrul celui de-al 3-lea Forum la nivel înalt pe tema eficacității ajutorului, care va avea loc la Accra în septembrie 2008, se concentrează asupra reducerii sărăciei și, pe termen lung, asupra eradicării ei;

AB.

întrucât îmbunătățirea ajutorului, atât din punct de vedere calitativ, cât și din punct de vedere cantitativ, este vitală pentru realizarea ODM, iar eficacitatea ajutorului nu poate constitui un pretext pentru nerespectarea angajamentelor luate de către statele membre în cadrul Consensului de la Monterrey menționat mai sus;

AC.

întrucât Consensul european privind dezvoltarea recunoaște egalitatea de gen drept obiectiv în sine și constituie pentru UE un angajament de a-și consolida abordarea privind egalitatea de gen în cadrul tuturor activităților UE de cooperare pentru dezvoltare și întrucât Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu intitulată „Egalitatea între sexe și emanciparea femeilor în cadrul cooperării pentru dezvoltare” (COM(2007)0100) îi angajează pe donatorii UE să garanteze aplicarea eficientă a strategiilor și practicilor care sunt efectiv create pentru femei;

AD.

întrucât instaurarea păcii la nivel local, național, regional și mondial este posibilă și este indisociabilă de promovarea femeilor, acestea reprezentând un motor esențial nu doar în viața familială și în educația copiilor, ci și în cadrul inițiativelor publice, în soluționarea conflictelor și în promovarea unei păci durabile la toate nivelurile, astfel cum arată articolul 18 din Declarația de la Beijing menționată anterior,

invită statele membre și Comisia să facă toate eforturile pentru a se asigura că UE exprimă un punct de vedere coerent, pentru a ține cont de prioritățile statelor partenere în acordarea ajutorului și pentru a desfășura acțiuni mai armonizate, mai transparente, mai predictibile și mai eficiente în mod colectiv;

2.	subliniază faptul că Comisia va trebui să mențină integritatea agendei pentru dezvoltare, să se concentreze clar asupra obiectivului final de a eradica sărăcia și să evidențieze aplicarea eficientă a politicilor prioritare, inclusiv accentul clar pe rezultate;

subliniază faptul că majorarea prețurilor la materiile prime a jucat un rol fundamental în declanșarea crizei alimentare actuale de la nivel mondial, criză care riscă să anuleze toate eforturile deja întreprinse pentru îmbunătățirea eficacității ajutorului, și invită Comisia și fiecare dintre statele membre să susțină orice măsură care poate contribui la o stabilizare a prețurilor la materiile prime pentru țările în curs de dezvoltare;

invită Comisia să ajute noile state membre să se adapteze la strategiile internaționale din ce în ce mai coordonate privind politica de dezvoltare și acordare a asistenței, prin mecanisme adecvate, să coopereze cu noile state membre pentru a stabili modul în care vor îndeplini obiectivele suplimentare ale UE referitoare la eficacitatea ajutorului, stabilite de comun acord la Forumul la nivel înalt de la Paris, și să analizeze modul în care s-ar putea realiza posibile exerciții de programare comune; amintește în această privință faptul că noile state membre s-au angajat să atingă, în materie de ODA, un obiectiv de 0, 17 % din VNB până în 2010 și de 0, 33 % până în 2015, în timp ce contribuțiile lor viitoare trebuie să consolideze rolul UE în domeniul cooperării pentru dezvoltare;

recunoaște rolul fundamental al conducerii democratice și al controlului parlamentar în țările în curs de dezvoltare pentru garantarea eficacității ajutorului, necesitatea ca UE să ofere parlamentelor țărilor în curs de dezvoltare resurse și sprijin pentru dezvoltarea capacităților, astfel încât să se asigure că acestea au o capacitate suficientă pentru a realiza acțiuni de control și supraveghere a bugetelor guvernelor lor, și admite importanța faptului că o mai bună comunicare a rezultatelor către Parlamentul European, societatea civilă și statele membre poate să contribuie la instaurarea încrederii în programele Comunității, să crească responsabilitatea și să permită abordarea unor forme mai strategice de supraveghere; în această privință, invită Comisia să propună un nou indicator pentru a monitoriza controlul parlamentar;

invită Comisia și statele membre ca împreună să identifice indicatori de performanță axați pe indicatorii ODM, în special cu privire la ajutorul bugetar, astfel încât parlamentele naționale, autoritățile locale și societatea civilă locală, precum și Parlamentul European să poată urmări rezultatele contribuțiilor UE;

invită Comisia și statele membre să garanteze că atât politicile UE, cât și arhitectura ajutorului susțin principiul gestionării pentru rezultate, instituit prin Declarația de la Paris, în special pentru a obține rezultate în ceea ce privește ODM cel mai puțin probabil a fi îndeplinite conform Raportului ONU din 2007 privind Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului, precum al cincilea ODM;

invită Comisia să elaboreze o matrice a tuturor instrumentelor financiare în cadrul cărora a acordat fonduri pentru buna guvernare, fie că este vorba de Fondul european pentru dezvoltare (FED), de ICD, de Strategia UE-Africa sau de fondurile alocate guvernelor africane pentru buna guvernări, verificând astfel coerența politicilor și buna gestionare a acestor fonduri;

invită Comisia și statele membre să susțină crearea și aplicarea unor mecanisme de finanțare inovatoare destinate să contribuie în mod semnificativ la îndeplinirea ODM în termenele limită prevăzute; subliniază faptul că aceste resurse suplimentare nu pot înlocui angajamentele deja luate în privința asistenței publice pentru dezvoltare;

10.	susține alegerea Comisiei de a folosi tot mai mult sprijinul bugetar, dar totodată încurajează Comisia să examineze în continuare provocările presupuse de această modalitate de ajutor;

11.

invită statele membre și parlamentele naționale să promoveze agenda diviziunii muncii, astfel cum este prevăzută în special în Codul de conduită privind diviziunea muncii în cadrul politicii de dezvoltare menționat anterior, și să elaboreze planuri fezabile privind modul în care intenționează să o aplice pentru a îmbunătăți eforturile privind ajutorul european, garantând totodată că această agendă este condusă de țările partenere și nu doar de donatori;

12.	subliniază faptul că diviziunea muncii ar trebui să fie realizată la nivel național, în baza principiilor Declarației de la Paris, să fie axată pe rezultate și să conducă la o finanțare suficientă în toate sectoarele din fiecare țară parteneră;

13.	susține revizuirea și extinderea inițiativei privind Atlasul donatorilor, pentru a promova un dialog politic transfrontalier mai coerent între donatorii europeni;

14.

reamintește faptul că, deturnând fondurile destinate dezvoltării, corupția constituie un obstacol major în calea unei eficacități sporite a ajutorului; invită Comisia să îmbunătățească monitorizarea alocării ajutorului pentru dezvoltare și să încurajeze beneficiarii de ajutor să ratifice și să aplice în mod strict acordurile internaționale și regionale aplicabile în acest domeniu;

15.	invită Comisia să garanteze o mai mare responsabilitate, precum și transparența sistemelor publice naționale de gestiune financiară, în cazurile în care există asigurări că ajutorul va fi folosit în scopurile destinate, pentru a facilita atât asumarea responsabilității, cât și reducerea sărăciei;

16.

invită Comisia și Consiliul să ia măsuri concrete pentru a lupta împotriva corupției, în special prin susținerea inițiativelor societății civile destinate să asigure transparența în folosirea ajutorului furnizat de către Uniunea Europeană și încurajând toate statele membre și statele partenere să ratifice Convenția ONU împotriva corupției din 2003;

17.

susține rolul jucat de Comisie pentru a armoniza cooperarea pentru dezvoltare între statele membre, atât la nivel central, cât și pe teren, și evidențiază valoarea adăugată creată de Comisie prin asumarea unui rol de conducere în cadrul dialogului politic dintre UE și țările partenere, dialog bazat pe valorile comune ale UE, cum ar fi promovarea drepturilor omului și egalitatea între sexe;

18.

invită Comisia să continue simplificarea procedurilor, inclusiv a proceselor de acordare a ajutorului, să decentralizeze în continuare responsabilitățile și să asigure delegațiilor resurse suficiente (în materie de personal și competențe) pentru a controla și a influența, după caz, forma și procedurile de aprobare a linilor bugetare tematice și regionale pentru îndeplinirea responsabilităților lor; subliniază importanța dotării viitorului serviciu european pentru acțiune externă cu capacități suficiente axate pe dezvoltare;

19.

invită, de asemenea, Comisia să încurajeze un contact regulat și cooperarea dintre delegațiile sale, pe de o parte, și societatea civilă și autoritățile locale, pe de altă parte, pentru a lua într-o mai mare măsură în considerare necesitățile și prioritățile țărilor partenere și pentru a favoriza în acest fel o mai bună apropriere a ajutorului, principalul obiectiv al Declarației de la Paris;

20.

subliniază necesitatea de a ameliora orientările și metodologia pentru monitorizarea Declarației de la Paris, cu scopul de a îmbunătăți înțelegerea colectivă a agendei adoptate de Forumul la nivel înalt de la Paris și de a asigura agregarea coerentă a informaților privind indicatorii de pe teritoriul principalelor țări care beneficiază de ajutor; subliniază necesitatea de a garanta că țările donatoare își îndeplinesc promisiunile privind ajutorul și invită statele membre să faciliteze accesul la datele lor relevante pentru a asigura o mai mare transparență și un nivel mai ridicat de responsabilitate cu privire la raportările privind ajutorul; în consecință, subliniază necesitatea de a utiliza indicatori preciși de evaluare intermediară, ale căror rezultate să permită reajustarea și/sau intensificarea acțiunilor necesare pentru a atinge obiectivele fixate pentru 2010;

21.

subliniază necesitatea elaborării unui plan de monitorizare pe termen mediu pentru a evalua progresul și a promova măsuri active de încurajare a recurgerii la acțiuni de monitorizare la nivel național, pentru a favoriza sinergiile dintre eforturile de monitorizare la nivel național și internațional și pentru a reduce posibilele suprapuneri a eforturilor de monitorizare a angajamentelor asumate de UE în cadrul Declarației de la Paris;

22.

invită Comisia să îmbunătățească claritatea definițiilor aferente alocării sectoriale a ODA, pentru a îmbunătăți consecvența rezultatelor și pentru a reduce costurile de tranzacționare în legătură cu gestionarea datelor Comisiei și ale statelor membre la nivel național; invită Comisia să garanteze că definițiile ODA nu sunt extinse pentru a cuprinde elemente care nu țin de ajutor, cum ar fi cheltuielile militare;

23.

invită Comisia și statele membre, în conformitate cu angajamentul luat cu ocazia Reuniunii mondiale la nivel înalt pentru dezvoltare socială desfășurate la Copenhaga în perioada 5-12 martie 1995, să se conformeze solicitării organizațiilor societății civile ca cel puțin 20 % din asistența pentru dezvoltare să fie destinată îmbunătățirii serviciilor publice de bază cum ar fi educația, sănătatea, accesul la apă și infrastructurile sanitare;

24.

încurajează membrii CAD al OCDE, care reprezintă autoritatea în domeniu, să elaboreze cât mai curând posibil o definiție a cooperării pentru dezvoltare care să poată pună definitiv capăt deturnării ajutorului în favoarea unor obiective care nu țin deloc de dezvoltare, această deturnare nefiind posibilă decât în virtutea caracterului extrem de larg al definiției oficiale actuale a asistenței pentru dezvoltare;

25.

invită Comisia și statele membre să deblocheze complet ajutorul acestora, în special asistența tehnică, ajutorul alimentar și ajutorul pentru transportul de alimente, în conformitate cu Recomandarea CAD al OCDE din 2001 pentru țările eligibile în cadrul FED și în conformitate cu articolul 31 din Regulamentul ICD;

26.

invită Comisia și statele membre să reducă treptat condiționalitatea orientată spre politică, în special cea legată de politica economică, să sprijine o înțelegere comună asupra priorităților cheie și să se folosească de influența pe care o au pentru a convinge Banca Mondială și Fondul Monetar Internațional să sprijine această poziție; solicită în special ca strategia privind ajutorul pentru comerț să fie în beneficiul tuturor țărilor în curs de dezvoltare și nu doar al celor care consimt la o mai mare deschidere a piețelor lor, în special în cadrul acordurilor de parteneriat economic;

27.	insistă asupra necesității ca instituțiile financiare internaționale și țările donatoare să facă publice condițiile de acordare a ajutorului pentru dezvoltare, astfel încât parlamentele, autoritățile locale și actorii societății civile să poată exercita un control democratic real;

28.	subliniază necesitatea ca ajutorul să fie acordat în funcție de prioritățile și calendarele partenerilor și conform planurilor și programelor naționale de dezvoltare sau calendarelor bugetare naționale;

29.	subliniază faptul că o mai bună coordonare între Comisie și statele membre va rezolva problema țărilor și sectoarelor „orfane” și subliniază în această privință relevanța unei versiuni actualizate și îmbunătățite a Atlasului donatorilor;

30.

subliniază că este necesar să fie îmbunătățit progresul în vederea îndeplinirii ODM privind sănătatea, în special în ceea ce privește situațiile de fragilitate și ca DG Ajutor Umanitar (ECHO) și DG Dezvoltare ale Comisiei să își coordoneze munca în etapa acordării de ajutor umanitar, în etapa tranzițională și în etapa de dezvoltare (corelând ajutorul de urgență, de reabilitare și de dezvoltare) astfel cum, de exemplu, s-a menționat în Consensul european privind ajutorul umanitar (5);

31.

recunoaște necesitatea intensificării consultărilor Comisiei cu partenerii din societatea civilă, la nivel central și pe teren, prin intermediul unor reuniuni mai bine structurate privind politica, programarea strategică și eficacitatea ajutorului, inclusiv cerințele privind cererile de propuneri, procedurile de plată, controlul financiar al proiectelor și procesele de monitorizare și evaluare; invită donatorii și guvernele partenere să garanteze participarea deplină și semnificativă a societății civile și a autorităților locale la planificarea, aplicarea, monitorizarea și evaluarea bugetelor și programelor de dezvoltare și să sprijine condițiile care sunt necesare pentru îndeplinirea rolurilor lor;

32.

subliniază faptul că implicarea femeilor și a mișcărilor de femei în formularea și realizarea politicilor și programelor, în aplicare, monitorizare și evaluare ar trebui văzută ca o parte integrantă a asigurării unei veritabile apropieri, dat fiind impactul disproporționat al sărăciei asupra femeilor;

33.	subliniază necesitatea de a implica autoritățile locale din statele membre și partenerii UE în procesul de îndeplinire a obiectivelor Declarației de la Paris, în special la toate stadiile elaborării, ale punerii în aplicare și ale evaluării politicilor de dezvoltare;

34.

reamintește rolul hotărâtor pe care îl pot juca membrii diasporei pentru îmbunătățirea eficacității ajutorului european și invită așadar Comisia și statele membre să îi implice mai mult în elaborarea și punerea în aplicare a programelor europene de dezvoltare; subliniază faptul că implicarea persoanelor străine sau de origine străină într-un parteneriat între Uniunea Europeană și țările lor de origine constituie un puternic motor de integrare;

35.

consideră că sporirea transparenței informațiilor referitoare la fluxurile ajutorului reprezintă un obiectiv fundamental pentru o utilizare mai eficace a ajutorului și creșterea responsabilității reciproce și pentru a garanta faptul că publicului îi sunt transmise la timp informații complete privind întregul ajutor angajat, alocat și distribuit, inclusiv publicarea de calendare pentru fiecare țară în parte, pentru angajamentele și cheltuielile privind ajutorul, precum și faptul că statele membre și partenerii ar trebui să facă publice, în mod automat, la timp și proactiv, toate documentele referitoare la planificarea, execuția și evaluarea strategiilor și proiectelor privind ajutorul și că informațiile dezvăluite ar trebui să includă publicarea unor informații care să permită participarea publicului la procesul decizional, în limbi și sub forme adecvate persoanele interesate în cauză;

36.

invită Comisia și statele membre să facă progrese în acest domeniu, susținând instituirea unor norme contabile privind cerințele referitoare la informațiile de comunicat privind asistența externă și colaborând cu organizațiile societății civile, parlamentele naționale, autoritățile locale și organizațiile internaționale în vederea stabilirii unor bune practici de înregistrare a fluxurilor ajutorului în bugetele naționale;

37.

îndeamnă Comisia și statele membre să își alinieze ajutorul la sistemele naționale prin utilizarea sprijinului bugetar general și sectorial, care trebuie să se bazeze pe un plan solid de reducere a sărăciei și de consolidare a responsabilității naționale, corelat cu angajamentul comun de reducere a sărăciei și de realizare a ODM, pe respectarea drepturilor omului și pe consolidarea și îmbunătățirea monitorizării, gestiunii financiare și a responsabilității;

38.

subliniază necesitatea ca Comisia și statele membre să asigure o finanțare crescândă și previzibilă, sub forma unor angajamente de ajutor multianuale (3 ani sau mai mult) care să fie bazate pe criterii clare și transparente și pe rezultate în eradicarea sărăciei, inclusiv rezultate sectoriale specifice, decise de comun acord cu țările partenere, și asigurate în timp util și în mod transparent, astfel încât să permite realizarea de investiții în consolidarea resurselor umane atât de necesare pentru creșterea eficacității ajutorului; salută inițiativa contractării ODM pentru a garanta o formă de sprijin bugetar mai previzibilă pe termen mai lung; insistă cu toate acestea asupra faptului că acest lucru implică un angajament puternic în vederea realizării ODM de către țările partenere și asupra faptului că este necesară o monitorizare continuă cu accent pe rezultate; salută contractul ODM drept una dintre modalitățile posibile de creștere a previzibilității ajutorului;

39.	observă faptul că în cele mai multe țări în curs de dezvoltare majoritatea obiectivelor ODM nu vor fi îndeplinite până în 2015 și îndeamnă statele membre să elaboreze calendare anuale pentru a îndeplini promisiunile făcute;

40.	recunoaște importanța stabilirii unor obiective, pentru ca, treptat, asistența tehnică să fie bazată pe cerere și adaptată strategiilor naționale ale partenerilor în proporție de 100 %;

41.

subliniază faptul că asistența tehnică planificată în funcție de necesitățile exprimate de către țările beneficiare și organizațiile societății civile, și nu în funcție de prioritățile țărilor donatoare, trebuie să permită în același timp consolidarea capacităților partenerilor UE și aproprierea locală;

42.

remarcă faptul că reforma ajutorului constituie doar una dintre etapele pe care trebuie să le parcurgă UE, care trebuie, de asemenea, să se asigure că politicile din domeniile comerțului, securității, migrației, agriculturii, pescuitului, energiei, mediului, schimbărilor climatice, precum și din alte domenii sunt coerente cu obiectivele de dezvoltare, pentru a fi benefice țărilor în curs de dezvoltare și pentru a promova un sistem financiar și comercial internațional echitabil în favoarea dezvoltării; reamintește în această privință punctul 35 din Consensul european privind dezvoltarea, potrivit căruia „este important ca politicile care nu vizează dezvoltarea să vină în sprijinul eforturilor depuse de către țările în curs de dezvoltare pentru realizarea ODM”;

43.

reamintește angajamentele luate de țările semnatare ale Declarației de la Paris de a realiza evaluări strategice de mediu la nivel sectorial și național; invită așadar Comisia să se conformeze acestui obiectiv pentru a evalua efectul politicilor sale, în special în ceea ce privește schimbările climatice, deșertificarea și biodiversitatea în țările în curs de dezvoltare;

44.	subliniază faptul că eforturile de eficientizare a ajutorului ar trebui să fie însoțite de o mai bună informare a cetățenilor din țările donatoare asupra obiectivelor, a modalităților de punere în aplicare și a destinatarilor asistenței pentru dezvoltare;

45.	reamintește faptul că Consensul european privind dezvoltarea recunoaște egalitatea între sexe drept obiectiv de sine stătător și, în consecință, acesta ar trebui să fie un domeniu cheie pentru discuții referitoare la eficacitatea ajutorului;

46.

recunoaște faptul că între agendele privind cantitatea și calitatea ajutorului există o legătură inextricabilă și că, pentru ca obiectivele privind eficacitatea ajutorului să fie îndeplinite, este necesar un angajament constant față de obiectivele cantitative existente stabilite de comun acord de către toate statele membre ale UE; în acest sens, îndeamnă Comisia și statele membre să își reconfirme angajamentul față de îndeplinirea țintei lor comune de a asigura ODA în proporție de 0, 56 % din VNB în 2010 și 0, 7 % din VNB în 2015, de a intensifica ajutorul și de a elabora calendare multianuale ambițioase pentru a măsura creșterea treptată a bugetelor de ajutor;

47.	subliniază importanța includerii unei perspective puternice privind egalitatea de gen la fiecare stadiu al programării, aplicării, monitorizării și evaluării;

48.	încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Comitetului de asistență pentru dezvoltare al OCDE, precum și parlamentelor naționale ale statelor membre.

(1) OJ C 102 E, 24.4.2008, p. 291.

(2) OJ C 306 E, 15.12.2006, p. 373.

(3) JO C 46, 24.2.2006, p. 1.

(4) Regulamentul (CE) nr. 1905/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 de stabilire a unui instrument de finanțare a cooperării pentru dezvoltare (JO L 378, 27.12.2006, p. 41).

(5) Declarație comună a Consiliului și reprezentanților guvernelor statelor membre reuniți în cadrul Consiliului, a Parlamentului European și a Comisiei Europene „Consensul european privind ajutorul umanitar” semnată la 18 decembrie 2007 (JO C 25, 30.1.2008, p. 1).

19.11.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 279/121

Înființarea întreprinderii comune „Pile de combustie și hidrogen” *

P6_TA(2008)0203

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 20 mai 2008 referitoare la propunerea de regulament al Consiliului de înființare a întreprinderii comune „Pile de combustie și hidrogen” (COM(2007)0571 — C6-0446/2007 — 2007/0211(CNS))

(2009/C 279 E/29)

(Procedura de consultare)

Parlamentul European,

—	având în vedere propunerea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2007)0571),

—	având în vedere Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene (1) (Regulamentul financiar), în special articolul 185,

—	având în vedere Acordul interinstituțional din 17 mai 2006 între Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară și buna gestiune financiară (2) (AII), în special punctul 47,

—	având în vedere articolele 171 și 172 din Tratatul CE, în temeiul cărora a fost consultat de către Consiliu (C6-0446/2007),

—	având în vedere articolul 51 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie și avizul Comisiei pentru bugete (A6-0145/2008),

1.	aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

consideră că valoarea de referință indicată în propunerea legislativă trebuie să fie compatibilă cu plafonul de la rubrica 1a din actualul cadru financiar multianual 2007-2013 și cu dispozițiile de la punctul 47 din Acordul interinstituțional (AII) din 17 mai 2006; observă că orice finanțare pentru perioada ulterioară lui 2013 va fi evaluată în contextul negocierilor pe marginea viitorului cadru financiar;

3.	subliniază faptul că avizul Comisiei pentru bugete nu prevalează asupra rezultatului procedurii menționate la punctul 47 din AII din 17 mai 2006, care se aplică înființării întreprinderii comune „Pile de combustie și hidrogen”;

4.	invită Comisia să își modifice propunerea în consecință, în conformitate cu articolul 250 alineatul (2) din Tratatul CE;

5.	invită Consiliul să informeze Parlamentul, în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

6.	solicită Consiliului să îl consulte din nou, în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea Comisiei;

7.	încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei poziția Parlamentului.

TEXT PROPUS DE COMISIE

AMENDAMENTE

(7a)

În martie 2007, grupul pentru punerea în aplicare a Platformei tehnologice europene „Hidrogen și pile de combustie” a adoptat un plan de punere în aplicare în cadrul căruia s-a estimat că pentru perioada 2007-2015 va fi necesar un buget de 7, 4 miliarde EUR pentru a face față provocărilor tehnologice, o treime din această sumă trebuind să fie cheltuită pentru activități de cercetare și dezvoltare. Pentru ca UE să poată dezvolta tehnologii durabile pe termen lung, o mare parte din respectivul buget pentru cercetare și dezvoltare ar trebui alocată cercetării novatoare.

(9)

ITC privind pilele de combustie și hidrogenul are ca obiectiv punerea în aplicare a unui program de activități de cercetare, de dezvoltare tehnologică și demonstrative în Europa, în domeniul pilelor de combustie și al hidrogenului. Aceste activități ar trebui desfășurate cu cooperarea și participarea părților interesate din domeniu, inclusiv IMM-uri, centre de cercetare, universități și regiuni.

(9)

ITC privind pilele de combustie și hidrogenul are ca obiectiv punerea în aplicare a unui program de activități de cercetare, de dezvoltare tehnologică și demonstrative în Europa, în domeniul pilelor de combustie și al hidrogenului. Aceste activități , care ar trebui să se bazeze pe activitatea Platformei tehnologice europene „Hidrogen și pile de combustie”, ar trebui desfășurate cu cooperarea și participarea părților interesate din domeniu, inclusiv IMM-uri, centre de cercetare, universități și regiuni.

(10)

Ținând seama de parteneriatul dintre sectorul public și cel privat, care implică principalele părți interesate, și de activitatea acestuia pe termen lung, de avantajele socio-economice create pentru cetățenii europeni, de punerea în comun a resurselor financiare și de cofinanțarea în domeniul activităților de CDT&D în materie de pile de combustie și hidrogen asigurată de către Comisie și industrie, de înaltele competențe științifice și tehnice necesare și de aportul de drepturi de proprietate industrială, este esențială înființarea unei întreprinderi comune „Pile de combustie și hidrogen” (denumită în continuare „întreprinderea comună PCH”) în temeiul articolului 171 din Tratat. Această persoană juridică trebuie să asigure utilizarea coordonată și gestionarea eficientă a fondurilor alocate ITC pentru pile de combustie și hidrogen. Pentru a asigura gestionarea adecvată a activităților lansate, dar nu încheiate, în decursul celui de-al Șaptelea program-cadru (2007-2013), întreprinderea comună PCH ar trebui creată pe o perioadă inițială de zece ani, care să se încheie la 31 decembrie 2017. Această perioadă poate fi prelungită.

(10)

Ținând seama de parteneriatul dintre sectorul public și cel privat, care implică principalele părți interesate, și de activitatea acestuia pe termen lung, de avantajele socio-economice create pentru cetățenii europeni, de punerea în comun a resurselor financiare și de cofinanțarea în domeniul activităților de CDT&D în materie de pile de combustie și hidrogen asigurată de către Comisie și industrie, de înaltele competențe științifice și tehnice necesare și de aportul de drepturi de proprietate industrială, este esențială înființarea unei întreprinderi comune „Pile de combustie și hidrogen” (denumită în continuare „întreprinderea comună PCH”) în temeiul articolului 171 din Tratat. Această persoană juridică trebuie să asigure utilizarea coordonată și gestionarea eficientă a fondurilor alocate ITC pentru pile de combustie și hidrogen. Pentru a asigura gestionarea adecvată a activităților lansate, dar nu încheiate, în decursul celui de-al Șaptelea program-cadru (2007-2013), întreprinderea comună PCH ar trebui creată pe o perioadă care să se încheie la 31 decembrie 2017. Ar trebui garantată punerea în aplicare, monitorizarea și finanțarea, până în 2017, după ultima cerere de propuneri din 2013, a proiectelor în curs de desfășurare.

(10a)

Sunt necesare inovații semnificative în mai multe domenii pentru ca tehnologiile pilelor de combustie și hidrogenului să fie aplicate în mod eficace. Prin urmare, Comisia ar trebui să joace un rol esențial în a garanta că cercetării pe termen lung i se acordă importanța cuvenită și că aceasta beneficiază de sprijinul adecvat, luându-se în considerare consilierea oferită de către organismele consultative ale întreprinderii comune PCH, și anume Comitetul științific și Grupul la nivel înalt al statelor membre.

(11a)

Participarea IMM-urilor, a centrelor de cercetare și a universităților la activități de CDT ar trebui promovată. În conformitate cu normele de participare la cel de-al Șaptelea program-cadru, nivelul maxim de finanțare publică pentru costurile eligibile ar trebui, în cazul IMM-urilor, al centrelor de cercetare și al universităților, să fie cu 50 % mai ridicat decât cel pentru alte entități.

(12)

Membrii fondatori ai întreprinderii comune PCH trebuie să fie Comunitatea Europeană și Gruparea industrială europeană pentru inițiativa tehnologică comună în domeniul pilelor de combustie și al hidrogenului (denumită în „continuare gruparea industrială”), care reprezintă interesele industriei și este deschisă întreprinderilor private. O grupare științifică poate deveni membru al întreprinderii comune PCH.

(12)

Membrii fondatori ai întreprinderii comune PCH trebuie să fie Comunitatea Europeană , reprezentată de Comisie, și Gruparea industrială europeană pentru inițiativa tehnologică comună în domeniul pilelor de combustie și al hidrogenului (denumită în continuare „gruparea industrială”), care reprezintă interesele industriei și este deschisă întreprinderilor private și asociațiilor industriale din domeniul pilelor de combustie și al hidrogenului . O grupare științifică poate deveni membru al întreprinderii comune PCH.

(13)

Încă de la început, cheltuielile administrative ale întreprinderii comune PCH ar trebui suportate în numerar, în părți egale, de Comunitatea Europeană și de gruparea industrială. În cazul constituirii unei grupări științifice, aceasta va contribui la cheltuielile administrative în proporție de 1/12 .

(13)	Încă de la început, cheltuielile de operare ale întreprinderii comune PCH ar trebui suportate în numerar, în părți egale, de Comunitatea Europeană și de gruparea industrială. În cazul constituirii unei grupări științifice, aceasta va contribui și ea la cheltuielile de operare.

(13a)

Cheltuielile de operare, în special cheltuielile administrative, ar trebui menținute la un nivel cât se poate de redus, iar resursele și sistemele de organizare ale organismelor existente ar trebui folosite la maximum.

(14)	Costurile de funcționare pentru activitățile de CDT&D ar trebui finanțate de Comunitate și de sectorul privat .

(14)

Costurile de funcționare ar trebui finanțate de Comunitate , de reprezentanții sectorului și de alte persoane juridice publice și private care participă la activitățile respective. Pot exista posibilități de finanțare suplimentară, printre altele din partea Băncii Europene de Investiții (BEI), în special prin intermediul mecanismului de finanțare cu împărțire a riscurilor, dezvoltat împreună de către BEI și Comisie, în temeiul anexei III la Decizia nr. 2006/971/CE.

(14a)

Pentru a asigura condiții stabile de angajare și egalitatea de tratament al personalului, precum și pentru a atrage un personal științific și tehnic specializat de cel mai înalt nivel, Comisia trebuie să fie împuternicită să detașeze la întreprinderea comună PCH numărul de funcționari pe care îl consideră necesar. Restul personalului ar trebui recrutat de către întreprinderea comună PCH în conformitate cu reglementările țării gazdă privind angajarea personalului.

(15)

Întreprinderea comună PCH trebuie să fie un organism creat de Comunitate, iar descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului său ar trebui acordată de către Parlamentul European, la recomandarea Consiliului. Cu toate acestea, ar trebui să se țină seama de caracteristicile legate de natura ITC ca parteneriat dintre sectorul public și cel privat și, în special, de contribuția sectorului privat la buget.

(15)	Întreprinderea comună PCH ar trebui să fie un organism creat de Comunitate, iar descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului său ar trebui acordată de către Parlamentul European, ținând seama de recomandarea Consiliului.

(16)

Întreprinderea comună PCH ar trebui să adopte, sub rezerva consultării prealabile a Comisiei, dispoziții financiare specifice, bazate pe principiile prevăzute de Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene. Dispozițiile respective ar trebui să țină seama de cerințele specifice de funcționare ale întreprinderii comune PCH care pot rezulta , în special , din necesitatea de a combina fondurile comunitare cu cele private.

(16)

Normele financiare aplicabile întreprinderii comune PCH ar trebui să nu se abată de la dispozițiile Regulamentului (CE, Euratom) nr. 2343/2002 al Comisiei din 19 noiembrie 2002 privind regulamentul financiar cadru pentru organismele menționate la articolul 185 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene (3) , cu excepția cazului în care acest lucru este impus de cerințele sale specifice de funcționare, în special necesitatea de a combina fondurile comunitare cu cele private. Acordul prealabil al Comisiei ar trebui să fie necesar pentru adoptarea oricăror norme care constituie derogări de la Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2343/2002. Autoritatea bugetară ar trebui informată cu privire la aceste derogări.

(1) În scopul punerii în aplicare a inițiativei tehnologice comune (denumită în continuare „ITC”) privind pilele de combustie și hidrogenul, se înființează, pentru o perioadă care se încheie la 31 decembrie 2017, o întreprindere comună în sensul articolului 171 din Tratat (denumită în continuare „întreprinderea comună PCH”). Această perioadă poate fi prelungită printr-o revizuire a prezentului regulament.

(1) În scopul punerii în aplicare a inițiativei tehnologice comune (denumită în continuare „ITC”) privind pilele de combustie și hidrogenul, se înființează, pentru o perioadă care se încheie la 31 decembrie 2017, o întreprindere comună în sensul articolului 171 din Tratat (denumită în continuare „întreprinderea comună PCH”). Se garantează punerea în aplicare, monitorizarea și finanțarea, până în 2017, după ultima cerere de propuneri din 2013, a proiectelor în curs de desfășurare.

(2) Întreprinderea comună PCH are personalitate juridică . În statele membre, întreprinderea comună PCH beneficiază de cea mai extinsă capacitate juridică acordată persoanelor juridice conform legislațiilor naționale ale respectivelor state. Întreprinderea comună Clean Sky poate, în special, să achiziționeze sau să înstrăineze bunuri mobile și imobile și să se constituie parte în proceduri judiciare.

(2) Întreprinderea comună PCH este un organism, după cum se menționează la articolul 185 din regulamentul financiar și la punctul 47 din Acordul interinstituțional dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară și buna gestiune financiară din 17 mai 2006 (4) În toate statele membre, întreprinderea comună PCH beneficiază de cea mai extinsă capacitate juridică acordată persoanelor juridice conform legislațiilor naționale ale respectivelor state. Întreprinderea comună PCH poate, în special, să achiziționeze sau să înstrăineze bunuri mobile și imobile și să se constituie parte în proceduri judiciare.

(3) Întreprinderea comună PCH este considerată organizație internațională în sensul articolului 22 litera (c) din Directiva 2004/17/CE și în sensul articolului 15 litera (c) din Directiva 2004/18/CE.

(4) Sediul întreprinderii comune PCH este la Bruxelles, Belgia.

(5) Statutul întreprinderii comune PCH este prevăzut în anexă.

(2) În special, întreprinderea comună PCH:

(-a)	urmărește să aducă Uniunea Europeană în prima linie în ceea ce privește tehnologiile pilelor de combustie și hidrogenului și să facă posibilă pătrunderea pe piață a acestora, astfel încât piața să poată profita de importantele beneficii ce pot fi așteptate din partea acestor tehnologii;

(a)

sprijină în mod coordonat activitățile de cercetare, de dezvoltare tehnologică și demonstrative (CDT&D) din statele membre și țările asociate, pentru a reduce efectele eșecurilor pieței și pentru a se concentra asupra dezvoltării aplicațiilor comerciale, încurajând astfel noile eforturi industriale în vederea mobilizării rapide a tehnologiilor pilelor de combustie și hidrogenului;

(a)

sprijină în mod coordonat activitățile de cercetare, de dezvoltare tehnologică și demonstrative (CDT) din statele membre și țările asociate la al Șaptelea program-cadru (denumite în continuare „țări asociate”) , pentru a reduce efectele eșecurilor pieței și pentru a se concentra asupra dezvoltării aplicațiilor comerciale, încurajând astfel noile eforturi industriale în vederea mobilizării rapide a tehnologiilor pilelor de combustie și hidrogenului;

(b)	sprijină punerea în aplicare a priorităților de cercetare ale ITC privind pilele de combustie și hidrogenul, în special prin acordarea de finanțări pe bază competitivă în urma unor cereri de propuneri;

(b)	sprijină punerea în aplicare a priorităților de cercetare ale ITC privind pilele de combustie și hidrogenul, inclusiv cercetarea novatoare, în special prin acordarea de finanțări pe bază competitivă în urma unor cereri de propuneri;

(c)	urmărește să încurajeze sporirea investițiilor publice și private în cercetarea în domeniul tehnologiilor pilelor de combustie și hidrogenului din statele membre și țările asociate;

(c)	urmărește să încurajeze sporirea investițiilor publice și private în cercetarea în domeniul tehnologiilor pilelor de combustie și hidrogenului din statele membre și țările asociate;

(d)	încheie contractele de bunuri și servicii necesare funcționării întreprinderii comune PCH;

(e)	asigură eficiența și eficacitatea ITC privind pilele de combustie și hidrogenul.

Articolul 3

Membri

(1) Membrii fondatori ai întreprinderii comune PCH (denumiți în continuare „membri fondatori”) sunt:

(a)	Comunitatea Europeană, reprezentată de Comisie, și

(b)	„Gruparea industrială europeană pentru inițiativa tehnologică comună în domeniul pilelor de combustie și al hidrogenului AISBL” înființată în temeiul legislației belgiene (denumită în continuare „gruparea industrială”).

(2) O grupare științifică, reprezentând organizații de cercetare fără scop lucrativ, universități și centre de cercetare (denumită în continuare „membru”), poate deveni membru cu condiția constituirii unei entități cu personalitate juridică care să reprezinte comunitatea științifică. În cazul în care se creează o grupare științifică, aceasta va dispune de un singur loc în Consiliul director.

eliminat

Articolul 4

Organisme

(1) Organismele întreprinderii comune PCH sunt:

(a)	Consiliul director și

(b)	Biroul de programe.

(2) Organismele consultative ale întreprinderii comune PCH sunt:

(a)	Grupul la nivel înalt al statelor membre și

(b)	Comitetul științific.

(3) Adunarea generală a părților interesate este un forum de consultare cu privire la evoluția, situația actuală a tehnicii, normele viitoare și orientarea activităților de cercetare.

Adunarea generală a părților interesate este deschisă participării tuturor părților interesate din sectorul public și cel privat și grupurilor de interese internaționale din statele membre și din țările terțe. Aceasta este convocată o dată pe an.

eliminat

Surse de finanțare

Contribuția Comunității

(1) Activitățile întreprinderii comune PCH sunt finanțate în comun din contribuțiile membrilor săi fondatori și din cele ale membrului. În afară de aceasta, contribuții la proiecte pot fi acceptate și din partea statelor membre, țărilor asociate, regiunilor sau a altor părți interesate care împărtășesc obiectivele ITC.

(2) Încă de la început, cheltuielile administrative ale întreprinderii comune PCH sunt suportate în numerar, în părți egale, de Comunitatea Europeană și de gruparea industrială. În cazul constituirii unei grupări științifice, aceasta va contribui la cheltuielile administrative în proporție de 1/12. În acest caz, contribuția Comunității va scădea în mod corespunzător.

(3) Costurile de funcționare pentru activitățile de CDT&D sunt finanțate în comun prin contribuția financiară a Comunității și contribuțiile în natură ale persoanele juridice de drept privat care participă la respectivele activități, de o valoare cel puțin egală cu valoarea contribuției Comunității.

(4) Contribuția maximă a Comunității la cheltuielile administrative ale Întreprinderii comune PCH este de 470 milioane EUR. Cheltuielile administrative sunt estimate a fi sub 20 milioane EUR. Contribuțiile provin din programul specific „Cooperare” de punere în aplicare a celui de-al Șaptelea program-cadru pentru activități de cercetare, de dezvoltare tehnologică și demonstrative (2007-2013) în conformitate cu articolul 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 privind execuția bugetului comunitar. Normele privind contribuția financiară a Comunității se stabilesc printr-un acord general și prin acorduri financiare anuale care urmează să fie încheiate între Comisie, în numele Comunității, și întreprinderea comună PCH.

(4) Contribuția inițială a Comunității la cheltuielile de operare (inclusiv cheltuielile administrative) și la cele de funcționare ale Întreprinderii comune PCH este de 470 milioane EUR. Contribuția se plătește din creditele din bugetul general al Uniunii Europene alocate pentru „Energie”, „Nanoștiințe, nanotehnologii, materiale și noi tehnologii de producție”, „Mediu (inclusiv schimbări climatice)” și „Transport (inclusiv aeronautică)”, teme ale programului specific „Cooperare” de punere în aplicare a celui de-al Șaptelea program-cadru pentru activități de cercetare, de dezvoltare tehnologică și demonstrative (2007-2013), în conformitate cu articolul 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 privind execuția bugetului comunitar. Această contribuție poate fi revizuită în cadrul evaluării intermediare, în lumina progresului obținut și a realizărilor și impactului întreprinderii comune PCH.

(5) Cu excepția cazului în care, după 2013 (la expirarea PC7), se acordă noi fonduri, numai proiectele pentru care s-a semnat un acord de finanțare până la 31 decembrie 2013 cel târziu vor continua în perioada 2014-2017.

(5) Normele privind contribuția financiară a Comunității se stabilesc printr-un acord general și prin acorduri financiare anuale care urmează să fie încheiate între Comisie, în numele Comunității, și întreprinderea comună PCH.

(5a) Contribuția Comunității la întreprinderea comună PCH pentru finanțarea activităților de CDT se acordă în urma unor cereri de propuneri deschise, formulate pe criterii concurențiale și a unei evaluări a proiectului propus, realizate cu ajutorul unor experți independenți.

(5b) Contribuția Comisiei la cheltuielile de exploatare nu depășește 20 milioane EUR, fiind achitată în tranșe anuale de până la 2 milioane EUR; orice parte din această contribuție, care nu a fost cheltuită în anul în cauză, se reportează în anii următori pentru activități de CDT.

Articolul 6

Participare la proiecte

(1) Participarea la proiecte este deschisă persoanelor juridice și organizațiilor internaționale stabilite într-un stat membru, într-o țară asociată sau într-o țară terță, sub rezerva îndeplinirii condițiilor minime de participare.

(2) Condițiile minime care trebuie îndeplinite de proiectele finanțate de întreprinderea comună PCH sunt următoarele:

(a)	la proiect trebuie să participe cel puțin trei persoane juridice; fiecare dintre ele trebuie să fie stabilită într-un stat membru sau într-o țară asociată, fără ca două dintre ele să fie stabilite în același stat membru sau în aceeași țară asociată;

(b)

toate cele trei persoane juridice trebuie să fie independente unele de altele, în conformitate cu articolul 6 din Regulamentul (CE) nr. 1906/2006 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a normelor de participare a întreprinderilor, a centrelor de cercetare și a universităților la acțiuni din Al șaptelea program-cadru și de difuzare a rezultatelor activităților de cercetare (2007-2013);

(c)	cel puțin o persoană juridică trebuie să fie membru al grupării industriale sau al grupării științifice, în cazul în care a fost constituită o astfel de grupare științifică.

(3) Persoanele juridice care doresc să participe la un proiect formează un consorțiu și desemnează pe unul dintre membrii acestuia să acționeze în calitate de coordonator. În mod normal, coordonatorul este membru al grupării industriale sau al grupării științifice, în cazul în care a fost constituită o astfel de grupare științifică. Derogările în acest sens sunt aprobate de Consiliul director.

(4) Condiția minimă pe care trebuie să o îndeplinească contractele de bunuri și servicii, acțiunile de sprijin, studiile și activitățile de formare finanțate de întreprinderea comună PCH o constituie participarea unei persoane juridice.

eliminat

Articolul 7

Eligibilitate pentru finanțare

(1) Contribuția Comunității la întreprinderea comună PCH pentru finanțarea activităților de CDT&D se acordă în urma unor cereri competitive de propuneri.

(2) În situații excepționale, întreprinderea comună PCH poate emite cereri de ofertă în cazul în care consideră că acest lucru este justificat de îndeplinirea eficientă a obiectivelor de cercetare.

(3) Pentru o astfel de finanțare sunt eligibile persoanele juridice de drept privat care îndeplinesc toate criteriile enumerate în cele ce urmează:

(a)	sunt stabilite într-un stat membru sau au sediul social, principal sau central pe teritoriul unui stat care este parte contractantă la Acordul privind Spațiul Economic European sau care este țară asociată sau țară candidată;

(b)	desfășoară activități relevante de CDT&D, de industrializare sau de utilizare în ceea ce privește pilele de combustie și/sau hidrogenul și/sau au planuri concrete în acest sens în viitorul apropiat, pe teritoriul Uniunii Europene sau al Spațiului Economic European.

(4) Următoarele entități sunt, de asemenea, eligibile pentru finanțare:

(a)	organismele publice fără scop lucrativ stabilite într-un stat membru, într-o țară asociată, într-o țară candidată sau pe teritoriul SEE, inclusiv instituțiile de învățământ secundar și superior;

(b)	organizațiile internaționale care au personalitate juridică în temeiul dreptului public internațional, precum și orice agenții specializate constituite de respectivele organizații internaționale;

(c)	persoanele juridice din țări terțe, cu condiția ca participarea lor să fie considerată de Consiliul director ca fiind deosebit de benefică pentru proiect.

eliminat

(1) Dispozițiile financiare ale întreprinderii comune PCH se bazează pe principiile prevăzute de Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002. Acestea pot deroga de la Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 în cazul în care cerințele specifice de funcționare a întreprinderii comune PCH impun acest lucru, sub rezerva acordului prealabil al Comisiei.

(1) Normele financiare aplicabile întreprinderii comune PCH nu derogă de la dispozițiile Regulamentului (CE, Euratom) nr. 2343/2002, cu excepția cazului în care cerințele specifice de funcționare a acesteia impun acest lucru, sub rezerva acordului prealabil al Comisiei. Autoritatea bugetară este informată în legătură cu această derogare.

(1) Statutul funcționarilor Comunităților Europene, Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Comunităților Europene, precum și normele adoptate de comun acord de către instituțiile Comunității Europene în scopul punerii în aplicare a respectivului statut și a respectivului regim se aplică personalului întreprinderii comune PCH .

(1) Întreprinderea comună PCH își angajează personalul în conformitate cu normele privind angajarea, în vigoare în țara gazdă. Comisia poate detașa la întreprinderea comună PCH numărul de funcționari pe care îl consideră necesar.

(2) În ceea ce privește personalul, întreprinderea comună PCH exercită competențele conferite autorității de desemnare în temeiul Statutului funcționarilor Comunităților Europene, precum și competențele conferite autorității împuternicite să încheie contracte în temeiul Regimului aplicabil celorlalți agenți ai Comunităților Europene.

eliminat

(3) Consiliul director adoptă, de comun acord cu Comisia, măsurile necesare de punere în aplicare , în conformitate cu articolul 110 din Statutul funcționarilor Comunităților Europene și Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Comunităților Europene.

(3) Consiliul director adoptă, de comun acord cu Comisia, măsurile necesare de punere în aplicare referitoare la detașarea funcționarilor Comunităților Europene.

Articolul 10

Privilegii și imunități

Protocolul privind privilegiile și imunitățile Comunităților Europene se aplică întreprinderii comune PCH și personalului acesteia.

eliminat

(1) Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport anual cu privire la progresele înregistrate de întreprinderea comună PCH.

(1) Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport anual cu privire la progresele înregistrate de întreprinderea comună PCH. Raportul include numărul de propuneri prezentate, numărul de propuneri selecționate în vederea finanțării, tipurile de participanți (inclusiv IMM-uri) și statistici naționale.

(2) La doi ani de la data înființării întreprinderii comune PCH, dar în nici un caz mai târziu de 2010 , Comisia , asistată de experți independenți , realizează o evaluare intermediară a întreprinderii comune PCH. Evaluarea are ca obiect calitatea și eficiența întreprinderii comune PCH, precum și progresele înregistrate în îndeplinirea obiectivelor sale. Comisia comunică Parlamentului European și Consiliului concluziile respectivei evaluări, însoțite de observațiile sale.

(2) Până cel târziu la 31 decembrie 2011 și 31 decembrie 2014 , Comisia prezintă evaluări intermediare ale întreprinderii comune PCH , realizate cu ajutorul unor experți independenți. Evaluarea are ca obiect calitatea și eficiența întreprinderii comune PCH, precum și progresele înregistrate în îndeplinirea obiectivelor sale. Comisia comunică Parlamentului European și Consiliului concluziile respectivei evaluări, însoțite de observațiile sale și, dacă este cazul, de propuneri de modificare a prezentului regulament .

(3) La încheierea anului 2017 , Comisia, asistată de experți independenți, realizează o evaluare finală a întreprinderii comune PCH . Rezultatele respectivei evaluări finale sunt prezentate Parlamentului European și Consiliului.

(3) În cel mult șase luni de la încheierea proiectului întreprinderii comune PCH , Comisia, asistată de experți independenți, realizează o evaluare finală a acesteia . Rezultatele respectivei evaluări finale sunt prezentate Parlamentului European și Consiliului.

(4) Descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului întreprinderii comune PCH este acordată de către Parlamentul European, la recomandarea Consiliului și în conformitate cu o procedură prevăzută de regulamentul financiar al întreprinderii comune PCH .

(4) Descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului întreprinderii comune PCH este acordată de către Parlamentul European, ținând seama de recomandarea Consiliului.

Întreprinderea comună PCH adoptă normele care reglementează utilizarea și diseminarea rezultatelor activităților de CDT&D, inclusiv dispozițiile privind exercitarea , după caz, a drepturilor de proprietate intelectuală generate de activitățile de CDT&D desfășurate în temeiul prezentului regulament. Prin normele respective se asigură utilizarea și diseminarea rezultatelor activităților de CDT&D .

Întreprinderea comună PCH adoptă normele care reglementează utilizarea și diseminarea rezultatelor cercetărilor, pe baza principiilor consacrate prin Regulamentul (CE) nr. 1906/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 de stabilire a normelor de participare a întreprinderilor, a centrelor de cercetare și a universităților la acțiuni din cel de-al Șaptelea program-cadru și de difuzare a rezultatelor activităților de cercetare (2007-2013) (5) (denumite în continuare „normele de participare la cel de-al Șaptelea program-cadru”), care garantează că , dacă este cazul, proprietatea intelectuală rezultată din activitățile de CDT, desfășurate în temeiul prezentului regulament , este protejată și că rezultatele cercetărilor sunt utilizate și diseminate .

Între întreprinderea comună PCH și Belgia se încheie un acord de găzduire cu privire la spațiile pentru birouri, la privilegii și imunități, precum și la alte tipuri de sprijin pe care Belgia urmează să le ofere întreprinderii comune PCH.

Între întreprinderea comună PCH și Belgia se încheie un acord de găzduire cu privire la sprijinul oferit de statul gazdă în ceea ce privește spațiile pentru birouri, privilegiile și imunitățile, precum și la alte tipuri de sprijin pe care Belgia urmează să le ofere întreprinderii comune PCH.

(3)	Întreprinderea comună PCH se înființează de la data publicării prezentului regulament în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, pe o perioadă inițială care se încheie la 31 decembrie 2017.

(3)

Întreprinderea comună PCH se înființează de la data publicării prezentului regulament în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, pe o perioadă inițială care se încheie la 31 decembrie 2017. Aceasta este un organism înființat în conformitate cu articolul 185 din regulamentul financiar și cu punctul 47 din AII din 17 mai 2006.

Obiective și sarcini principale

Sarcini și activități principale

(1)	Întreprinderea comună PCH va acționa în cadrul sferei de aplicare a PC7 astfel încât să contribuie la pătrunderea pe piață a tehnologiilor pilelor de combustie și hidrogenului, permițându-le astfel forțelor comerciale ale pieței să genereze beneficii publice substanțiale .

(1)	Principalele sarcini și activități ale întreprinderii comune PCH sunt următoarele :

(2)	Obiectivele sale includ:

—	să aducă Europa în avangarda mondială a tehnologiilor pilelor de combustie și hidrogenului;

(a)	să asigure instituirea și gestionarea eficientă a inițiativei tehnologice comune privind pilele de combustie și hidrogenul;

—	să atingă masa critică a activităților de cercetare necesară pentru a da suficientă încredere industriei, investitorilor publici și privați, factorilor de decizie și altor părți interesate pentru a se implica într-un program pe termen lung;

(b)	să atingă masa critică a activităților de cercetare necesară pentru a da suficientă încredere industriei, investitorilor publici și privați, factorilor de decizie și altor părți interesate pentru a se implica într-un program pe termen lung;

—	să impulsioneze noi investiții industriale, naționale și regionale în CDT&D;

(c)	să impulsioneze noi investiții industriale, naționale și regionale în CDT&D;

—	să construiască Spațiul European de Cercetare în strânsă cooperare cu activitățile de cercetare întreprinse la nivel național și regional, respectând totodată principiul subsidiarității;

—

să integreze activitățile de cercetare, de dezvoltare tehnologică și demonstrative, să se concentreze pe atingerea unei durabilități pe termen lung și a obiectivelor de competitivitate industrială în materie de costuri, eficacitate și viabilitate și să depășească principalele dificultăți tehnologice;

(d)

—	să stimuleze inovația și apariția unor noi lanțuri de valori care să includă IMM-urile;

(e)	să stimuleze inovația și apariția unor noi lanțuri de valori care să includă IMM-urile;

—	să faciliteze interacțiunea dintre industrie, universități și centrele de cercetare, inclusiv în domeniul cercetării fundamentale;

(f)	să faciliteze interacțiunea dintre industrie, universități și centrele de cercetare, inclusiv în domeniul cercetării fundamentale;

(g)	să stimuleze implicarea IMM-urilor în activitățile sale, în conformitate cu obiectivele celui de-al Șaptelea program-cadru;

—	să încurajeze participarea instituțiilor din toate statele membre , inclusiv din noile state membre, și din toate țările candidate ;

(h)	să încurajeze participarea instituțiilor din toate statele membre și țările asociate ;

—	să întreprindă activități ample de cercetare atât socială, cât și tehnică și economică, pentru a evalua și a monitoriza progresele tehnologice și obstacolele de altă natură decât tehnologică întâmpinate la intrarea pe piață;

(i)	să întreprindă activități ample de cercetare atât socială, cât și tehnică și economică, pentru a evalua și a monitoriza progresele tehnologice și obstacolele de altă natură decât tehnologică întâmpinate la intrarea pe piață;

—

să întreprindă activități de cercetare pentru a sprijini elaborarea unor reglementări și standarde noi și revizuirea celor existente, în scopul de a elimina obstacolele artificiale care fac dificil accesul pe piață și de a susține interschimbabilitatea, interoperabilitatea, comerțul transfrontalier de hidrogen și piețele de export, garantând totodată o funcționare sigură și fără să inhibe inovația;

(j)

—	să ofere informații fiabile pentru a spori sensibilizarea publicului și pentru a încuraja opinia publică în ceea ce privește siguranța hidrogenului și avantajele pe care noile tehnologii le pot avea pentru mediu, siguranța aprovizionării, costurile energetice și ocuparea forței de muncă.

(k)

să comunice și să disemineze, în special printre IMM-uri și centrele de cercetare, informații utile privind activitățile sale și să ofere informații fiabile pentru a spori sensibilizarea publicului și pentru a încuraja opinia publică în ceea ce privește siguranța hidrogenului și avantajele pe care noile tehnologii le pot avea pentru mediu, siguranța aprovizionării, costurile energetice și ocuparea forței de muncă.

(3)	Principalele sarcini ale întreprinderii comune PCH sunt de a asigura crearea și gestionarea eficientă a inițiativei tehnologice comune în domeniul pilelor de combustie și al hidrogenului.

(4)	Acest rol include:

—	elaborarea și punerea în aplicare a unui plan multianual de activități de cercetare;

(l)	elaborarea și punerea în aplicare a unui plan multianual de activități de cercetare;

—	angajarea fondurilor comunitare și mobilizarea resurselor sectorului privat și a altor resurse ale sectorului public necesare punerii în aplicare a activităților de CDT&D ;

(m)	să angajeze fondurile comunitare și să mobilizeze resurse din sectorul privat și alte resurse din sectorul public necesare punerii în aplicare a activităților de CDT ;

—	asigurarea desfășurării corecte a activităților de CDT&D și buna gestiune financiară a resurselor;

(n)	să asigure desfășurarea corectă a activităților de CDT și buna gestiune financiară a resurselor;

—	cooperarea cu Grupul la nivel înalt al statelor membre și consultarea acestuia;

—	cooperarea cu Comitetul științific și consultarea acestuia;

—	organizarea reuniunilor anuale ale Adunării generale a părților interesate;

—	comunicarea și diseminarea informațiilor cu privire la proiecte, inclusiv numele participanților, rezultatele activităților de CDT&D și valoarea contribuției financiare a întreprinderii comune PCH;

(o)	să comunice și să disemineze informațiile cu privire la proiecte, inclusiv numele participanților, rezultatele activităților de CDT și valoarea contribuției financiare a întreprinderii comune PCH;

—

informarea persoanelor juridice care au încheiat un acord de finanțare cu întreprinderea comună PCH cu privire la eventualele posibilități de împrumut de la Banca Europeană de Investiții, în special cu privire la mecanismul de finanțare cu împărțire a riscurilor stabilit în cel de-al Șaptelea program-cadru;

(p)

—

asigurarea unui nivel înalt de transparență și concurență loială, în condiții egale de acces, pentru toți candidații, la activitățile de cercetare și la activitățile demonstrative ale întreprinderii comune PCH, indiferent dacă sunt sau nu membri ai grupării științific sau ai grupării industriale (în special întreprinderile mici și mijlocii);

(q)

—	urmărirea evoluțiilor în domeniu pe plan mondial și, după caz, participarea la cooperarea internațională.

(r)	urmărirea evoluțiilor în domeniu pe plan mondial și, după caz, participarea la cooperarea internațională.

(s)	să dezvolte o strânsă cooperare și să asigure coordonarea cu cel de-al Șaptelea program-cadru și cu alte activități, organisme și părți interesate naționale, transnaționale și la nivelul UE;

(t)	să monitorizeze progresele în direcția îndeplinirii obiectivelor întreprinderii comune PCH;

(u)	să desfășoare orice altă activitate necesară pentru îndeplinirea obiectivelor sale.

Membri și grupuri de interes

Membri

(1)	Membrii fondatori ai întreprinderii comune PCH (denumiți în continuare „membri fondatori”) sunt:

(1)	Membrii fondatori ai întreprinderii comune PCH (denumiți în continuare „membri fondatori”) sunt:

—	Comunitatea Europeană, reprezentată de Comisia Europeană, și

(a)	Comunitatea Europeană, reprezentată de Comisia Europeană, și

—	„Gruparea industrială europeană pentru inițiativa tehnologică comună în domeniul pilelor de combustie și al hidrogenului AISBL” înființată în temeiul legislației belgiene (denumită în continuare „gruparea industrială”).

(b)

după aprobarea statutului, „Gruparea industrială europeană pentru inițiativa tehnologică comună în domeniul pilelor de combustie și al hidrogenului AISBL” , o organizație fără scop lucrativ, înființată în temeiul legislației belgiene , al cărei scop este acela de a contribui la îndeplinirea obiectivelor întreprinderii comune PCH, (denumită în continuare „gruparea industrială”).

(2)	Gruparea industrială:

(2)	Gruparea industrială:

—	este o organizație fără scop lucrativ, al cărei scop este să contribuie la îndeplinirea obiectivelor întreprinderii comune PCH;

—	este înființată în temeiul legislației belgiene și funcționează în conformitate cu statutul său înregistrat, adoptat în mod corespunzător în funcție de inițiativa tehnologică comună;

—

se asigură că partea sa de contribuție la resursele întreprinderii comune PCH, în conformitate cu articolul 5 din prezentul regulament, este onorată în avans, sub forma unei contribuții în numerar care acoperă 50 % din cheltuielile administrative ale întreprinderii comune PCH, și transferată în bugetul acesteia înainte de începerea fiecărui exercițiu financiar;

—

se asigură că partea sa de contribuție la resursele întreprinderii comune PCH, în conformitate cu dispozițiile prezentului regulament, este onorată în avans, sub forma unei contribuții în numerar care acoperă 50 % din cheltuielile administrative ale întreprinderii comune PCH, și transferată în bugetul acesteia înainte de începerea fiecărui exercițiu financiar;

—	se asigură că partea de contribuție a industriei la realizarea activităților de CDT&D finanțate de întreprinderea comună PCH este onorată în natură și acoperă cel puțin 50 % din costurile totale ale proiectelor, calculate anual ;

—	se asigură că partea de contribuție a industriei la realizarea activităților de CDT finanțate de întreprinderea comună PCH este cel puțin egală cu partea de contribuție a Comunității ;

—

este deschisă participării oricărei persoane juridice de drept privat (inclusiv întreprinderilor mici și mijlocii), care a fost înființată în conformitate cu legislația unui stat membru , a unei țări asociate sau a unui stat din SEE și care are sediul social, sediul principal sau sediul central pe teritoriul unuia dintre aceste state, cu condiția să fie activă în domeniul pilelor de combustie și al hidrogenului în Europa și să se angajeze să contribuie la obiectivele și resursele întreprinderii comune PCH.

—

este deschisă participării , în condiții echitabile și rezonabile, oricărei persoane juridice de drept privat (inclusiv întreprinderilor mici și mijlocii și asociațiilor industriale relevante din domeniul pilelor de combustie și hidrogenului ), care a fost înființată în conformitate cu legislația unui stat membru sau a unei țări asociate și care are sediul social, sediul principal sau sediul central pe teritoriul unuia dintre aceste state, cu condiția să fie activă în domeniul pilelor de combustie și al hidrogenului în Europa și să se angajeze să contribuie la obiectivele și resursele întreprinderii comune PCH.

(3)

După înființarea întreprinderii comune PCH, o grupare științifică , reprezentând organizații de cercetare fără scop lucrativ, universități și centre de cercetare poate deveni membru, cu condiția creării unei entități cu personalitate juridică care să reprezinte comunitatea științifică. Candidatura grupării științifice este adresată Consiliului director, care hotărăște în acest sens.

(3)	După înființarea întreprinderii comune PCH, o grupare științifică poate deveni membru, cu condiția acceptării acestui statut .

(4)	Gruparea științifică:

(4)	Gruparea științifică:

—	este o organizație fără scop lucrativ, al cărei scop este să contribuie la îndeplinirea obiectivelor întreprinderii comune PCH;

—	este o organizație fără scop lucrativ, al cărei scop este să contribuie la îndeplinirea obiectivelor întreprinderii comune PCH;

—	este înființată în temeiul legislației belgiene și funcționează în conformitate cu statutul său înregistrat, adoptat în mod corespunzător în funcție de inițiativa tehnologică comună;

—	este înființată în temeiul legislației belgiene și funcționează în conformitate cu statutul său înregistrat, adoptat în mod corespunzător în funcție de inițiativa tehnologică comună;

—

se asigură că partea sa de contribuție la resursele întreprinderii comune PCH este onorată în avans, sub forma unei contribuții în numerar care acoperă 1/12 din cheltuielile administrative ale întreprinderii comune PCH, și transferată în bugetul acesteia înainte de începerea fiecărui exercițiu financiar;

—

se asigură că partea sa de contribuție la resursele întreprinderii comune PCH este onorată în avans, sub forma unei contribuții în numerar care acoperă 1/20 din cheltuielile administrative ale întreprinderii comune PCH, și transferată în bugetul acesteia înainte de începerea fiecărui exercițiu financiar;

—	este deschisă participării oricărei organizații de cercetare fără scop lucrativ, universități sau centru de cercetare cu sediul pe teritoriul unui stat membru, al unei țări asociate sau al unei țări candidate.

(5)	Un membru fondator poate renunța la statutul de membru al întreprinderii comune PCH. Ulterior, întreprinderea comună PCH este lichidată în conformitate cu articolul I.22.

(5)	Un membru fondator poate renunța la statutul de membru al întreprinderii comune PCH. Ulterior, întreprinderea comună PCH este lichidată în conformitate cu articolul I.22.

(6)

Gruparea științifică poate renunța la statutul de membru al întreprinderii comune PCH. Retragerea devine valabilă și irevocabilă în termen de șase luni de la data notificării membrilor fondatori, după care membrul care pleacă va fi eliberat de toate obligațiile, altele decât cele aprobate de întreprinderea comună PCH înainte de data retragerii.

(6)

Organismele executive ale întreprinderii comune PCH sunt Consiliul director și Biroul de programe. Organismele consultative ale întreprinderii comune PCH sunt Grupul la nivel înalt al statelor membre, Adunarea generală a părților interesate și Comitetul științific.

(1)	Organismele întreprinderii comune PCH sunt:

(a)	Consiliul director ,

(b)	Directorul executiv,

(c)	Comitetul științific.

(2)	Atunci când o sarcină specifică nu intră în sfera de competență a niciunuia dintre aceste organisme, organismul competent este Consiliul director.

(3)	Grupul la nivel înalt al statelor membre și Adunarea generală a părților interesate sunt organismele consultative externe ale întreprinderii comune PCH.

(2)	În cazul constituirii unei grupări științifice, Comisia cedează un loc reprezentatului acesteia.

(2)	În cazul constituirii unei grupări științifice, Comisia cedează cel puțin un loc reprezentatului (reprezentanților) acesteia.

(4)	Consiliul director își alege un președinte . Președintele este ales pe o perioadă de 2 ani .

(4)	Consiliul director își numește președintele dintre reprezentanții grupării industriale . Președintele este numit pe o perioadă de 1 an și poate fi numit din nou o singură dată. Reprezentantul IMM-urilor și cel al grupării științifice sunt numiți vicepreședinți.

(8)	De la caz la caz, Consiliul director poate invita observatori fără drept de vot, în special reprezentanți ai regiunilor și ai organismelor de reglementare, să participe la ședințe.

(8)	De la caz la caz, Consiliul director poate invita observatori fără drept de vot, în special reprezentanți ai regiunilor și ai organismelor de reglementare, precum și ai asociațiilor industriale relevante din sectorul pilelor de combustie și hidrogenului, să participe la ședințe.

—	aprobă cererile de propuneri;

—	justifică și aprobă orice deviere de la regulamentul financiar al întreprinderii comune PCH în conformitate cu articolul 8;

—	aprobă normele financiare ale întreprinderii comune PCH în conformitate cu articolul 8 , după consultarea Comisiei ;

—	justifică orice intenție de derogare de la Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2343/2002, aprobă orice derogare după acordul prealabil al Comisiei și informează autoritatea bugetară cu privire la orice derogare aprobată;

(6)	Directorul executiv este reprezentantul legal al întreprinderii comune PCH. Directorul executiv își îndeplinește sarcinile în mod independent și răspunde în fața Consiliului director.

(6)	Directorul executiv este reprezentantul legal al întreprinderii comune PCH. Directorul executiv își îndeplinește sarcinile în mod independent , în mod deosebit în ceea ce privește selectarea propunerilor de proiecte și gestionarea proiectelor și răspunde în fața Consiliului director.

(8)

Directorul executiv este numit de Consiliul director dintr-o listă de candidați propusă de Comisie, pe o perioadă inițială de maximum trei ani. După evaluarea rezultatelor obținute de directorul executiv, Consiliul director îi poate prelungi mandatul, o singură dată și pe o perioadă de maximum patru ani.

(8)

Directorul executiv este numit de Consiliul director pe o perioadă de trei ani , în urma unei invitații de exprimare a interesului publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și în alte publicații periodice accesibile publicului sau pe site-uri internet . După evaluarea rezultatelor obținute de directorul executiv, Consiliul director îi poate prelungi mandatul, o singură dată și pe o perioadă de maximum patru ani , la încheierea căreia se publică, în același mod, o nouă invitație de exprimare a interesului .

Comitetul științific îndeplinește următoarele sarcini:

—	își dă avizul cu privire la relevanța și progresele activităților anuale de CDT&D și recomandă modificările necesare ;

—	își dă avizul cu privire la prioritățile științifice pentru planul multianual de activități de CDT&D ;

—	acordă consultanță Consiliului director cu privire la realizările științifice descrise în raportul anual de activitate ;

Comitetul științific are următoarele sarcini:

(a)	stabilește prioritățile științifice pentru propunerile de planuri anuale și multianuale de activități de cercetare ;

(b)	își dă avizul cu privire la realizările științifice descrise în raportul anual de activitate ;

(c)	acordă consultanță cu privire la componența comitetelor de evaluare colegială.

(1)

Contribuția totală a Comunității la întreprinderea comună PCH, care acoperă cheltuielile administrative și costurile de funcționare pentru activitățile de CDT&D, nu depășește 470 milioane EUR din bugetul celui de-al Șaptelea program-cadru. Cheltuielile administrative nu ar trebui să depășească 20 milioane EUR.

(1)

Întreprinderea comună PCH este finanțată în comun de către membrii săi prin intermediul unor contribuții financiare plătite în tranșe și al unor contribuții în natură din partea persoanelor juridice care participă la activitățile respective. Încă de la început, cheltuielile de exploatare ale întreprinderii comune PCH sunt suportate în numerar, în părți egale, de Comunitate și de gruparea industrială. Imediat ce Gruparea științifică devine membru al întreprinderii comune, PCH va contribui la cheltuielile de operare în proporție de 1/20, iar contribuția Comisiei la aceste cheltuieli se reduce în mod corespunzător. Contribuția totală a Comunității la cheltuielile de operare ale întreprinderii comune PCH nu depășește 20 milioane EUR. Dacă o parte din contribuția Comunității nu este folosită, aceasta este pusă la dispoziția întreprinderii comune PCH pentru activitățile sale.

(7)

Sectorul privat, în special membrii grupării industriale, contribuie în natură la costurile de funcționare a proiectelor. Contribuțiile în natură trebuie să fie cel puțin egale cu fondurile publice. Nivelul total al contribuțiilor în natură, calculate anual, este evaluat o dată pe an. Prima evaluare se lansează la încheierea celui de-al doilea exercițiu financiar de la înființarea întreprinderii comune PCH. Ulterior, evaluarea este realizată de către o entitate independentă pentru fiecare exercițiu financiar. Rezultatele evaluării sunt prezentate Comisiei în termen de patru luni de la încheierea fiecărui exercițiu financiar.

(7)

Sectorul privat, în special membrii grupării industriale, contribuie în natură la costurile de funcționare a proiectelor. Contribuțiile în natură trebuie să fie cel puțin egale cu fondurile publice. În cazul în care Centrul comun de cercetare al Comisiei participă la proiecte, contribuția sa în natură nu este considerată ca făcând parte din contribuția Comunității. Nivelul total al contribuțiilor în natură, calculate anual, este evaluat o dată pe an. Prima evaluare se lansează la încheierea celui de-al doilea exercițiu financiar de la înființarea întreprinderii comune PCH. Ulterior, evaluarea este realizată de către o entitate independentă pentru fiecare exercițiu financiar. Rezultatele evaluării sunt prezentate Comisiei în termen de patru luni de la încheierea fiecărui exercițiu financiar.

(3)

Persoanele juridice care doresc să participe la un proiect formează un consorțiu și desemnează pe unul dintre membrii acestuia să acționeze în calitate de coordonator. În mod normal, coordonatorul este membru al grupării industriale sau al grupării științifice, în cazul în care a fost constituită o astfel de grupare științifică. Derogările în acest sens sunt aprobate de Consiliul director.

(3)	Persoanele juridice care doresc să participe la un proiect formează un consorțiu și desemnează pe unul dintre membrii acestuia să acționeze în calitate de coordonator.

Articolul I.9a

Punerea în aplicare a activităților de CDT

(1)	Întreprinderea comună PCH sprijină activitățile de CDT, în urma organizării de cereri de propuneri deschise, formulate pe criterii concurențiale, după o evaluare independentă și după încheierea, pentru fiecare proiect, a unui acord de finanțare și a unui acord de consorțiu.

(2)	În situații excepționale, întreprinderea comună PCH poate emite cereri de ofertă, în cazul în care consideră că acest lucru este necesar pentru îndeplinirea eficientă a obiectivelor de cercetare.

(3)	Întreprinderea comună PCH stabilește procedurile și mecanismele de punere în aplicare, supraveghere și control a acordurilor de finanțare.

(4)

Acordul de finanțare:

—	stabilește mecanismele adecvate pentru desfășurarea activităților de CDT;

—	stabilește dispozițiile și normele financiare adecvate în ceea ce privește drepturile de proprietate intelectuală, în conformitate cu articolul 17 din prezentul regulament;

—	reglementează relația dintre consorțiile de proiecte și întreprinderea comună PCH.

(5)

Acordul de consorțiu este încheiat de către participanții la proiect înainte de încheierea acordului de finanțare. Acordul de consorțiu:

—	stabilește dispozițiile adecvate de punere în aplicare a acordului de finanțare;

—	reglementează relația dintre participanții la un proiect, în special dispozițiile privind drepturile de proprietate intelectuală.

Eligibilitate pentru finanțare

Finanțarea activităților

(1)	Contribuția Comunității la întreprinderea comună PCH se folosește pentru finanțarea activităților de CDT&D rezultate în urma cererilor competitive de propuneri.

(1)	Următoarele entități sunt eligibile pentru finanțare:

(a)	persoane juridice stabilite într-un stat membru sau într-o țară asociată;

(b)	organizații internaționale care au personalitate juridică în temeiul dreptului public internațional, precum și orice agenții specializate constituite de respectivele organizații internaționale;

(c)	persoane juridice din țări terțe, cu condiția ca participarea lor să fie considerată de Consiliul director ca fiind deosebit de benefică pentru proiect.

(2)	În situații excepționale, întreprinderea comună PCH poate emite cereri de ofertă în cazul în care consideră că acest lucru este necesar pentru îndeplinirea eficientă a obiectivelor de cercetare.

(2)	Pentru a fi considerate eligibile pentru finanțare din partea Comunității, costurile suportate pentru punerea în aplicare a activităților de CDT nu includ taxa pe valoarea adăugată.

(3)	Pentru o astfel de finanțare sunt eligibile persoanele juridice de drept privat care îndeplinesc toate criteriile enumerate în cele ce urmează:

(3)

Plafoanele contribuției financiare a Comunității la proiecte sunt aliniate pentru a corespunde celor stabilite de normele de participare la cel de-al Șaptelea program-cadru. Atunci când este necesar un nivel mai scăzut de finanțare, pentru a respecta principiile de egalitate menționate la articolul I.8, scăderea este proporțională într-un mod echitabil cu plafoanele de finanțare stabilite de normele de participare la cel de-al Șaptelea program-cadru, menționate mai sus, pentru toate categoriile de participanți la fiecare proiect individual.

(a)	sunt stabilite într-un stat membru sau au sediul social, principal sau central pe teritoriul unui stat care este parte contractantă la Acordul privind Spațiul Economic European sau care este țară asociată sau țară candidată;

(b)	desfășoară activități relevante de CDT&D, de industrializare sau de utilizare în ceea ce privește pilele de combustie și/sau hidrogenul și/sau au planuri concrete în acest sens în viitorul apropiat, pe teritoriul Uniunii Europene sau al Spațiului Economic European.

(4)	Următoarele entități sunt, de asemenea, eligibile pentru finanțare:

(a)	organismele publice fără scop lucrativ stabilite într-un stat membru, într-o țară asociată, într-o țară candidată sau pe teritoriul SEE, inclusiv instituțiile de învățământ secundar și superior;

(b)	organizațiile internaționale care au personalitate juridică în temeiul dreptului public internațional, precum și orice agenții specializate constituite de respectivele organizații internaționale;

(c)	persoanele juridice din țări terțe, cu condiția ca participarea lor să fie considerată de Consiliul director ca fiind deosebit de benefică pentru proiect.

(1)

Dispozițiile financiare ale întreprinderii comune PCH se bazează pe principiile prevăzute de Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002. Acestea pot deroga de la Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 în cazul în care cerințele specifice de funcționare a întreprinderii comune PCH impun acest lucru , sub rezerva acordului prealabil al Comisiei .

(1)

Normele financiare aplicabile întreprinderii comune PCH nu pot deroga de la Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2343/2002, cu excepția cazului în care cerințele sale specifice de funcționare impun acest lucru. Acordul prealabil al Comisiei este necesar pentru adoptarea oricăror norme care constituie derogări de la Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2343/2002. Autoritatea bugetară este informată în legătură cu această derogare.

(5)

În termen de două luni de la încheierea fiecărui exercițiu financiar, conturile provizorii ale întreprinderii comune sunt prezentate Comisiei și Curții de Conturi a Comunităților Europene („Curtea de Conturi”). Până la data de 15 iunie următoare încheierii fiecărui exercițiu financiar, Curtea de Conturi formulează observații cu privire la conturile provizorii ale întreprinderii comune. În anul următor, conturile anuale aferente exercițiului financiar sunt trimise contabilului Comisiei, în termenele limită stabilite prin regulamentul financiar cadru, astfel încât contabilul Comisiei să le poată centraliza în conturile anuale

(5)

ale CE. Conturile anuale ale întreprinderii comune trebuie pregătite și auditate în conformitate cu normele contabile ale CE adoptate de contabilul Comisiei.

ale CE. Conturile anuale și bilanțul pe exercițiul precedent sunt prezentate autorității bugetare. Conturile anuale ale întreprinderii comune trebuie pregătite și auditate în conformitate cu normele contabile ale CE adoptate de contabilul Comisiei.

(6)	Descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului este acordată de către Parlamentul European, la recomandarea Consiliului și în conformitate cu o procedură prevăzută de regulamentul financiar al întreprinderii comune PCH.

(6)	Descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului întreprinderii comune PCH este acordată de către Parlamentul European, ținând seama de recomandarea Consiliului și în conformitate cu o procedură care va fi prevăzută de normele financiare ale întreprinderii comune PCH.

(1)	Personalul este stabilit în schema de personal prevăzută în bugetul anual.

(1)	Personalul este stabilit în schema de personal prevăzută în bugetul anual și prezentată Parlamentului European și Consiliului de către Comisie împreună cu proiectul preliminar de buget al Uniunii Europene .

(2)	Membrii personalului întreprinderii comune PCH sunt agenți temporari și agenți contractuali și beneficiază de contracte cu durată determinată care pot fi reînnoite o singură dată, pe o perioadă de maximum șase ani.

eliminat

Acord de finanțare și acord de consorțiu

eliminat

(1)	Întreprinderea comună PCH sprijină activitățile de CDT&D în urma organizării de cereri competitive de propuneri, după o evaluare independentă și după încheierea, pentru fiecare proiect, a unui acord de finanțare și a unui acord de consorțiu.

(2)	Întreprinderea comună PCH stabilește procedurile și mecanismele de punere în aplicare, supraveghere și control al acordurilor de finanțare.

(3)

Acordul de finanțare:

—	stabilește dispozițiile adecvate de punere în aplicare a activităților de CDT&D;

—	stabilește dispozițiile financiare adecvate și normele privind drepturile de proprietate intelectuală, pe baza principiilor prevăzute la articolul I.24;

—	reglementează relația dintre consorțiile de proiecte și întreprinderea comună PCH.

(4)

Acordul de consorțiu:

—	este încheiat de către participanții la proiect înainte de încheierea acordului de finanțare;

—	stabilește dispozițiile adecvate de punere în aplicare a acordului de finanțare;

—	reglementează relația dintre participanții la un proiect, în special dispozițiile privind drepturile de proprietate intelectuală.

(1) JO L 248, 16.9.2002, p. 1. Regulament modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1525/2007 (JO L 343, 27.12.2007, p. 9).

(2) JO C 139, 14.6.2006, p. 1. Acord modificat prin Decizia 2008/29/CE (JO L 6, 10.1.2008, p. 7).

19.11.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 279/149

Orientări pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre *

P6_TA(2008)0207

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 20 mai 2008 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre (COM(2007)0803 PARTEA V — C6-0031/2008 — 2007/0300(CNS))

(2009/C 279 E/32)

(Procedura de consultare)

Parlamentul European,

—	având în vedere propunerea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2007)0803, PARTEA V),

—	având în vedere articolul 128 alineatul (2) din Tratatul CE, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C6-0031/2008),

—	având în vedere articolul 51 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, precum și avizul Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A6-0172/2008),

1.	aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.	invită Comisia să își modifice propunerea în consecință, în conformitate cu articolul 250 alineatul (2) din Tratatul CE;

3.	invită Consiliul să informeze Parlamentul, în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

4.	solicită Consiliului să îl consulte din nou, în cazul în care acesta intenționează să modifice în mod substanțial propunerea Comisiei;

5.	încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei poziția Parlamentului.

TEXT PROPUS DE COMISIE

AMENDAMENTE

(2)

Analiza Programelor naționale de reformă ale statelor membre, incluse în Raportul anual de progres al Comisiei și în proiectul de Raport comun privind ocuparea forței de muncă, demonstrează că statele membre ar trebui să continue să realizeze toate eforturile pentru a aborda următoarele domenii prioritare:

(2)

Analiza Programelor naționale de reformă ale statelor membre, incluse în Raportul anual de progrese al Comisiei și în proiectul de Raport comun privind ocuparea forței de muncă, demonstrează că statele membre ar trebui să continue să realizeze toate eforturile pentru a realiza ocuparea integrală a forței de muncă, a spori calitatea locurilor de muncă și egalitatea șanselor, a realiza coeziunea socială, precum și pentru a aborda următoarele domenii prioritare:

—	atragerea și menținerea pe piața muncii a unui număr sporit de persoane, creșterea ofertei de forță de muncă și modernizarea sistemelor de protecție socială,

—	crearea de locuri de muncă mai numeroase și de calitate , atragerea și menținerea pe piața muncii de calitate a unui număr sporit de persoane, creșterea ofertei de forță de muncă, modernizarea sistemelor de protecție socială și asigurarea unor piețe ale muncii care să favorizeze integrarea ,

—	îmbunătățirea adaptabilității forței de muncă și întreprinderilor și

—	îmbunătățirea adaptabilității și siguranței forței de muncă și întreprinderilor pentru a promova o piață a muncii flexibilă și promovarea capacității de inserție profesională a lucrătorilor prin intermediul învățării de-a lungul vieții și acreditării competențelor dobândite ,

—	creșterea investiției în capitalul uman prin îmbunătățirea educației și a competențelor.

—	creșterea investiției în capitalul uman prin îmbunătățirea educației și a competențelor și extinderea oportunităților de învățare de-a lungul vieții, precum și

—	promovarea mobilității lucrătorilor pe toată piața europeană a muncii.

(3)

Ținând seama de examinarea de către Comisie a Programelor naționale de reformă, precum și de concluziile Consiliului European, accentul ar trebui să se pună acum pe aplicarea eficace și la timp, acordându-se o atenție deosebită obiectivelor și țintelor cantitative convenite și în conformitate cu concluziile Consiliului European.

(3)

Ținând seama de examinarea de către Comisie a Programelor naționale de reformă, precum și de concluziile Consiliului European, accentul ar trebui să se pună acum pe consolidarea dimensiunii sociale a orientărilor privind ocuparea forței de muncă și aplicarea lor eficace și la timp, acordându-se o atenție deosebită obiectivelor și țintelor calitative și cantitative convenite în conformitate cu concluziile Consiliului European.

(5)	Statele membre ar trebui să ia în considerare Orientările privind ocuparea forței de muncă atunci când planifică modul în care utilizează fondurile Comunității, în special cele ale Fondului Social European.

(5)

Statele membre ar trebui să ia în considerare Orientările privind ocuparea forței de muncă atunci când planifică modul în care utilizează fondurile Comunității, în special cele ale Fondului Social European , ale Fondului European de Dezvoltare Regională și ale Fondului european de ajustare la globalizare .

(6)	Având în vedere caracterul integrat al pachetului de orientări, statele membre ar trebui să aplice în întregime Orientările generale de politică economică.

(6)	Având în vedere caracterul integrat al pachetului de orientări, statele membre ar trebui să țină seama în întregime de orientările privind ocuparea forței de muncă la aplicarea Orientărilor generale de politică economică.

Articolul 2a

(1) În punerea în aplicare a orientărilor prevăzute în anexă, statele membre:

—	țin seama de cerințele privind promovarea unui nivel ridicat al ocupării forței de muncă, garantarea unei protecții sociale corespunzătoare, combaterea excluziunii sociale, precum și privind un nivel ridicat de educație, de formare profesională și de protecție a sănătății umane și

—	vizează combaterea discriminării pe criterii de gen, origine rasială sau etnică, religie sau credință, handicap, vârstă sau orientare sexuală.

(2) Statele membre asigură o interacțiune consolidată între orientările și metoda deschisă de coordonare cu privire la procesul de protecție socială și incluziune socială;

(3) Statele membre, în cooperare cu partenerii sociali și în conformitate cu tradiția națională a fiecărui stat membru, examinează și prezintă un raport în planurile naționale de reformă cu privire la modalitatea de îmbunătățire a respectării și aplicării principiilor și normelor legislației sociale europene, acordurilor dintre partenerii sociali și principiilor fundamentale referitoare la egalitatea de tratament și la nediscriminare.

Orientările cu privire la ocuparea forței de muncă fac parte din Orientările integrate pentru 2008-2010, care se bazează pe trei piloni: politici macroeconomice, reforme microeconomice și politici de ocupare a forței de muncă. Acești piloni contribuie împreună la realizarea obiectivelor de extindere durabilă și de ocupare a forței de muncă și consolidează coeziunea socială.

Statele membre, în cooperare cu partenerii sociali, își orientează propriile politici în vederea punerii în aplicare a obiectivelor și acțiunilor prioritare menționate în continuare, astfel încât crearea de locuri de muncă mai multe și mai bune să sprijine o piață a muncii care să favorizeze integrarea. În conformitate cu Strategia de la Lisabona și ținând seama de obiectivele sociale comune, politicile statelor membre încurajează într-un mod echilibrat:

Statele membre, în cooperare cu partenerii sociali și alte părți interesate și respectând tradițiile lor naționale, își vor orienta propriile politici în vederea punerii în aplicare a obiectivelor și acțiunilor prioritare menționate în continuare, astfel încât crearea de locuri de muncă mai multe și mai bune precum și o forță de muncă mai bine instruită și mai specializată să sprijine o piață a muncii care să favorizeze integrarea. În conformitate cu Strategia de la Lisabona și ținând seama de obiectivele sociale comune, politicile statelor membre vor încuraja într-un mod echilibrat:

—

ocuparea integrală a forței de muncă: acest obiectiv, precum și reducerea șomajului și inactivității, prin creșterea cererii și a ofertei de forță de muncă prin intermediul unei abordări integrate bazate pe flexibilitate și securitate, sunt esențiale în vederea menținerii creșterii economice și întăririi coeziunii sociale. În acest sens este necesar ca politicile să examineze simultan flexibilitatea piețelor muncii, organizarea activității și relațiile de muncă, precum și siguranța locului de muncă și securitatea socială;

—

ocuparea integrală a forței de muncă: acest obiectiv, precum și reducerea șomajului și inactivității, prin creșterea cererii și a ofertei de forță de muncă prin intermediul unei abordări integrate bazate pe flexibilitate și securitate, sunt esențiale în vederea menținerii creșterii economice și întăririi coeziunii sociale. În acest sens este necesar ca politicile să examineze simultan flexibilitatea piețelor muncii, organizarea activității și relațiile de muncă, reconcilierea vieții profesionale cu cea de familie precum și siguranța locului de muncă și securitatea socială;

—

îmbunătățirea calității și productivității muncii: eforturile care vizează creșterea ratei ocupării forței de muncă se conjugă cu îmbunătățirea atractivității locurilor de muncă, a calității muncii și a creșterii productivității forței de muncă și cu reducerea segmentării și a proporției de lucrători săraci. Sinergiile între calitatea muncii, productivitate și ocuparea forței de muncă ar trebui exploatate pe deplin;

—

îmbunătățirea calității și productivității muncii: eforturile care vizează creșterea ratei ocupării forței de muncă se conjugă cu îmbunătățirea atractivității locurilor de muncă, a calității muncii și a creșterii productivității forței de muncă și cu reducerea segmentării, inegalității dintre femei și bărbați și a proporției de lucrători săraci. Sinergiile între calitatea muncii, productivitate și ocuparea forței de muncă ar trebui exploatate pe deplin;

Egalitatea șanselor și combaterea discriminării sunt esențiale pentru realizarea de progrese. Trebuie asigurată abordarea integrată a egalității între femei și bărbați și promovarea egalității între sexe în toate acțiunile întreprinse. De asemenea, este necesar să se acorde o atenție deosebită reducerii semnificative a tuturor decalajelor între sexe pe piața muncii în conformitate cu Pactul european pentru egalitatea între femei și bărbați. Acesta va sprijini statele membre în problema abordării provocării demografice. În cadrul unei noi abordări intergeneraționale, trebuie acordată o atenție specială situației tinerilor, prin punerea în aplicare a Pactului european pentru tineret și promovării accesului la locuri de muncă pe parcursul întregii vieți active. De asemenea, este necesar să se acorde o atenție deosebită reducerii considerabile a diferențelor în privința ocupării forței de muncă între persoanele defavorizate și celelalte, inclusiv persoanele cu handicap, precum și între resortisanții țărilor terțe și cetățenii Uniunii Europene, în conformitate cu eventuale obiective naționale.

Egalitatea de șanse și combaterea discriminării sunt esențiale pentru realizarea de progrese. Trebuie asigurată abordarea integrată a egalității între femei și bărbați și promovarea egalității de gen în toate acțiunile întreprinse. De asemenea, este necesar să se acorde o atenție deosebită reducerii semnificative a tuturor decalajelor între sexe pe piața muncii, cu accent special pe inegalitățile de salarizare, în conformitate cu Pactul european pentru egalitatea între femei și bărbați. Acesta va sprijini statele membre în problema abordării provocării demografice. În cadrul unei noi abordări intergeneraționale, trebuie acordată o atenție specială situației tinerilor, prin punerea în aplicare a Pactului european pentru tineret și promovării accesului la locuri de muncă pe parcursul întregii vieți active și pentru angajații în vârstă . De asemenea, este necesar să se acorde o atenție deosebită reducerii considerabile a diferențelor în privința ocupării forței de muncă între persoanele defavorizate și celelalte, inclusiv persoanele cu handicap, precum și între resortisanții țărilor terțe și cetățenii Uniunii Europene, în conformitate cu eventuale obiective naționale. Acesta va sprijini statele membre în abordarea provocării demografice.

—	atragerea și menținerea pe piața muncii a unui număr sporit de persoane, creșterea ofertei de forță de muncă și modernizarea sistemelor de protecție socială,

—

atragerea și menținerea pe piața muncii de calitate a unui număr sporit de persoane, prin facilitarea reconcilierii vieții profesionale cu cea de familie , creșterea ofertei de forță de muncă prin sporirea capacității de inserție profesională, modernizarea sistemelor de protecție socială și asigurarea unor piețe ale muncii care să favorizeze integrarea ,

—

promovarea integrării sociale active pentru toate persoanele cu scopul de a lupta împotriva sărăciei și a excluderii sociale, prin asigurarea unui venit decent și a unor servicii sociale de calitate, precum și asigurarea accesului la piața muncii prin oportunități de recrutare și formare profesională inițială sau continuă.

—	îmbunătățirea adaptabilității forței de muncă și întreprinderilor

—	îmbunătățirea adaptabilității și a siguranței lucrătorilor și întreprinderilor,

—	creșterea investiției în capitalul uman prin îmbunătățirea educației și a competențelor

—	creșterea investiției în capitalul uman prin îmbunătățirea educației și a competențelor și adaptarea sistemelor de educație și formare la noile cerințe în materie de competențe ,

—	creșterea și îmbunătățirea investițiilor în cercetare, știință și inovare,

—	eliminarea tuturor formelor de discriminare la locul de muncă între femei și bărbați.

(1)	Atragerea și menținerea pe piața muncii a unui număr sporit de persoane, creșterea ofertei de forță de muncă și modernizarea sistemelor de protecție socială

(1)	Atragerea și menținerea pe piața muncii de calitate a unui număr sporit de persoane, creșterea ofertei de forță de muncă, modernizarea sistemelor de protecție socială și asigurarea unor piețe ale muncii care să favorizeze integrarea .

Creșterea gradului de ocupare a forței de muncă este cel mai bun mijloc pentru a genera creștere economică și a promova economiile care favorizează inserția socială, asigurându-se în același timp menținerea unei protecții pentru persoanele care nu sunt apte de muncă. Ținându-se seama de estimările privind diminuarea populației active, este necesară favorizarea unei abordări a muncii bazate pe ciclul de viață și modernizarea sistemelor de protecție socială pentru a asigura compatibilitatea viabilitatea financiară și capacitatea acestora de adaptare la evoluția necesităților societății. Este necesar să se acorde o atenție deosebită măsurilor care trebuie adoptate pentru reducerea diferențelor existente între bărbați și femei în domeniul ocupării forței de muncă și pentru combaterea ratei scăzute de ocupare a forței de muncă printre lucrătorii mai în vârstă și tineri, în cadrul noii abordări intergeneraționale, precum și pentru promovarea integrării active a persoanelor cel mai îndepărtate de pe piața muncii. Este necesară, de asemenea, o acțiune intensă pentru a îmbunătăți situația tinerilor pe piața muncii și pentru a reduce considerabil șomajul în rândul tinerilor, care are în medie o rată două ori mai mare decât rata globală a șomajului.

Creșterea gradului de ocupare a forței de muncă este cel mai bun mijloc pentru a genera creștere economică și a promova economiile care favorizează inserția socială, asigurându-se în același timp menținerea unei protecții pentru persoanele care nu sunt apte de muncă. Ținându-se seama de estimările privind diminuarea populației active, este necesară favorizarea unei abordări a muncii bazate pe ciclul de viață și modernizarea sistemelor de protecție socială pentru a asigura compatibilitatea, viabilitatea financiară și capacitatea acestora de adaptare la evoluția necesităților societății. Este necesar să se acorde o atenție deosebită măsurilor care trebuie adoptate pentru reducerea diferențelor existente între bărbați și femei și a inegalităților de salarizare dintre bărbați și femei în domeniul ocupării forței de muncă și pentru combaterea ratei scăzute de ocupare a forței de muncă printre lucrătorii mai în vârstă și tineri, în cadrul noii abordări intergeneraționale, precum și pentru promovarea integrării active a persoanelor cel mai îndepărtate de pe piața muncii. Este necesară, de asemenea, o acțiune intensă pentru a îmbunătăți situația tinerilor, în special a celor necalificați , pe piața muncii și pentru a reduce considerabil șomajul în rândul tinerilor, care are în medie o rată două ori mai mare decât rata globală a șomajului.

Trebuie create condiții favorabile pentru dezvoltarea ocupării forței de muncă, fie că este vorba de primul loc de muncă, de reîntoarcerea pe piața forței de muncă după o perioadă de întrerupere sau de propria dorință de a-și prelungi viața profesională. Calitatea locurilor de muncă, inclusiv salariul și avantajele colaterale, condițiile de muncă, accesul la instruire pe tot parcursul vieții și perspectivele de carieră, precum și ajutorul și măsurile de stimulare prevăzute de sistemele de protecție socială sunt elemente esențiale ale unei abordări bazate pe flexibilitate și securitate. În vederea consolidării abordării muncii bazate pe ciclul de viață este nevoie de politici pentru îngrijirea copiilor. Până in 2010, asigurarea accesului la îngrijire pentru cel puțin 90 % din copiii cu vârsta între 3 ani și vârsta obligatorie de începere a școlii și pentru cel puțin 33 % din copiii cu vârsta sub 3 ani, reprezintă obiective de referință utile. Creșterea ratei medii de participare pe piața muncii a părinților, în special a celor care cresc singuri copii, necesită măsuri de sprijin pentru familii. Statele membre ar trebui să țină în special seama de nevoile specifice ale familiilor monoparentale și a celor cu mulți copii. În plus, pentru a prelungi perioada de activitate în

Trebuie create condiții favorabile, inclusiv printr-o dezvoltare adecvată a capitalului uman și a mediului de lucru social , pentru dezvoltarea ocupării forței de muncă, fie că este vorba de primul loc de muncă, de reîntoarcerea pe piața forței de muncă după o perioadă de întrerupere sau de propria dorință de a-și prelungi viața profesională. Calitatea locurilor de muncă, inclusiv salariul și avantajele colaterale, condițiile de muncă, accesul la instruire pe tot parcursul vieții și perspectivele de carieră, precum și ajutorul și măsurile de stimulare prevăzute de sistemele de protecție socială sunt elemente esențiale ale unei abordări bazate pe flexibilitate și securitate. În vederea consolidării abordării muncii bazate pe ciclul de viață este nevoie de politici pentru îngrijirea copiilor. Până în 2010, asigurarea accesului la îngrijire pentru cel puțin 90 % din copiii cu vârsta între 3 ani și vârsta obligatorie de începere a școlii și pentru cel puțin 33 % din copiii cu vârsta sub 3 ani, reprezintă obiective de referință utile. Creșterea ratei medii de participare pe piața muncii a părinților, în special a celor care cresc singuri copii, necesită măsuri de sprijin pentru familii. Statele membre ar trebui să țină în special seama de nevoile specifice ale familiilor

muncă, este necesar ca vârsta medie efectivă la nivel european de părăsire a pieței muncii să crească până în 2010 cu cinci ani (în raport cu 59, 9 ani în 2001). Statele membre ar trebui să ia măsuri pentru protecția sănătății, pentru prevenire și pentru promovarea unor stiluri de viață sănătoase cu scopul de a reduce povara creată de îmbolnăviri, de a spori productivitatea muncii și de a prelungi viața profesională.

monoparentale și a celor cu mulți copii. În plus, pentru a prelungi perioada de activitate în muncă, este necesar ca vârsta medie efectivă la nivel european de părăsire a pieței muncii să crească până în 2010 cu cinci ani (în raport cu 59, 9 ani în 2001). Statele membre ar trebui să ia măsuri pentru protecția sănătății, pentru prevenire și pentru promovarea unor stiluri de viață sănătoase cu scopul de a reduce povara creată de îmbolnăviri, de a spori productivitatea muncii și de a prelungi viața profesională.

Punerea în aplicare a Pactului european pentru tineret ar trebui să contribuie, de asemenea, la o abordare a muncii bazate pe ciclul de viață, în special prin facilitarea tranziției de pe băncile școlii spre piața muncii.

Punerea în aplicare a Pactului european pentru tineret, Pactul european pentru egalitatea dintre femei și bărbați și aprobarea referitoare la crearea Alianței europene pentru familii ar trebui să contribuie, de asemenea, la o abordare a muncii bazate pe ciclul de viață, în special prin facilitarea tranziției de pe băncile școlii spre piața muncii. Ar trebui adoptate măsuri individuale pentru a furniza o șansă egală de integrare socială și profesională persoanelor tinere care au avut oportunități mai puține.

Orientarea 18.

Promovarea unei abordări a muncii bazate pe ciclul de viață prin următoarele acțiuni:

Orientarea 18.

Promovarea unei abordări a muncii bazate pe ciclul de viață prin următoarele acțiuni:

—	reînnoirea eforturilor care urmăresc crearea unor trasee profesionale pentru tineri și reducerea șomajului în rândul tinerilor, conform cerințelor Pactului european pentru tineret,

—	reînnoirea eforturilor care urmăresc crearea unor trasee profesionale pentru tineri și reducerea șomajului în rândul tinerilor, conform cerințelor Pactului european pentru tineret, combătând totodată discriminările bazate pe gen ,

—	măsuri care să asigure că persoanele care combină viața profesională și serviciile de acordare a îngrijirii nu sunt penalizate mai târziu în ceea ce privește pensiile și prestațiile de asigurări sociale,

—

măsuri pentru a permite persoanelor care și-au pierdut locul de muncă la o vârstă mai înaintată să revină la activitatea profesională, precum și acțiuni pentru a eradica discriminarea pe criterii de vârstă, destinate în special persoanelor peste 40 de ani și incluzând forme de auto-angajare și auto-organizare;

—	inițierea unor acțiuni hotărâte cu scopul de a crește participarea profesională a femeilor și de a reduce diferențele între bărbați și femei în domeniul ocupării forței de muncă, al șomajului și al salarizării ,

—

inițierea unor acțiuni hotărâte cu scopul de a crește participarea profesională a femeilor și de a reduce diferențele între bărbați și femei în domeniul ocupării forței de muncă, al șomajului și al formării profesionale, pentru a asigura salarizarea egală și a promova egalitatea dintre femei și bărbați, inclusiv măsuri de consolidare a șanselor egale și de creștere a ratei de ocupare a forței de muncă în rândul femeilor, în conformitate cu cerințele Pactului european pentru egalitatea dintre femei și bărbați,

—	un accent deosebit pe impactul diferit al sistemelor de beneficii asupra femeilor și bărbaților și o analiză a structurilor de beneficii care au un impact negativ asupra participării femeilor la forța de muncă,

—	realizarea unei mai bune armonizări între viața profesională și cea privată și propunerea unor structuri accesibile și abordabile de îngrijire a copiilor și a altor persoane aflate în întreținere,

—	realizarea unei mai bune armonizări între viața profesională și cea privată , precum și cea de familie și propunerea unor structuri accesibile și abordabile de îngrijire de calitate a copiilor și a altor persoane aflate în întreținere, inclusiv scheme de concediu parental și de alt tip ,

—	acordarea unei atenții speciale femeilor și bărbaților care intenționează să revină la activitatea remunerată după o absență și analiza modalităților de eliminare treptată a obstacolelor în calea acestei reveniri, fără a pierde calitatea locului de muncă.

—	susținerea vieții active a persoanelor în vârstă, inclusiv asigurarea unor condiții de muncă adecvate și a unei stări mai bune de sănătate (la locul de muncă) și aplicarea de măsuri corespunzătoare care să favorizeze activitatea și să descurajeze pensionarea anticipată ,

—

susținerea vieții active a persoanelor în vârstă, inclusiv asigurarea unor condiții de muncă adecvate și a unei stări mai bune de sănătate (la locul de muncă) și aplicarea de măsuri corespunzătoare care să favorizeze activitatea și să încurajeze lucrătorii să își prelungească viața profesională dacă doresc să se pensioneze mai târziu ,

—

modernizarea sistemelor de protecție socială, inclusiv sistemul de pensii și de îngrijire a sănătății, asigurându-le adecvarea socială, viabilitatea financiară și capacitatea acestora de a răspunde la evoluția necesităților, pentru a putea sprijini activitatea profesională și menținerea pe piața muncii, precum și prelungirea vieții profesionale.

—

A se vedea și orientarea integrată nr. 2: „Asigurarea viabilității situației economice și bugetare, condiție a unui grad mai ridicat de ocupare a forței de muncă”.

Politicile privind integrarea activă pot crește oferta de forță de muncă și pot consolida coeziunea societății și reprezintă un mijloc puternic de promovare a integrării sociale și pe piața muncii a celor mai dezavantajate persoane. Fiecărei persoane care își pierde locul de muncă trebuie să i se ofere posibilitatea unui nou început într-o perioadă rezonabilă de timp. În cazul tinerilor, această perioadă ar trebui să fie scurtă (de exemplu cel mult 4 luni până în 2010), iar în cazul persoanelor adulte — de cel mult 12 luni. Trebuie aplicate politici care urmăresc măsuri proactive pe piața muncii în favoarea șomerilor pe perioadă îndelungată, avându-se în vedere obiectivul de referință privind atingerea unei rate de participare de 25 % în 2010. Astfel de măsuri pot lua forma formării profesionale, reorientării, stagii de practică profesională, un loc de muncă sau orice altă măsură privind capacitatea de muncă, iar, dacă este cazul, în combinație cu o asistență continuă pentru căutarea unui loc de muncă. Pentru intensificarea activității și combaterea excluderii sociale, este esențial să se faciliteze accesul la ocuparea unui loc de muncă pentru cei care caută acest lucru, să se prevină șomajul și să se vegheze ca lucrătorii care-și pierd locul de muncă să păstreze o strânsă legătură cu piața muncii și capacitatea de muncă. Acest lucru este în conformitate cu principiul „flexicurității”. Atingerea acestor obiective necesită eliminarea obstacolelor de pe piața muncii oferind un sprijin în căutarea eficace a unui loc

Politicile privind integrarea activă pot crește oferta de forță de muncă și pot consolida coeziunea societății și reprezintă un mijloc puternic de promovare a integrării sociale și pe piața muncii a celor mai dezavantajate persoane. Fiecărei persoane care își pierde locul de muncă trebuie să i se ofere posibilitatea de angajare, ucenicie, perfecționare profesională sau alte măsuri ce conduc la angajare într-o perioadă rezonabilă de timp. În cazul tinerilor, această perioadă ar trebui să fie scurtă (de exemplu cel mult 4 luni până în 2010), iar în cazul persoanelor adulte — de cel mult 12 luni. Trebuie aplicate politici care urmăresc măsuri proactive pe piața muncii în favoarea șomerilor pe perioadă îndelungată, avându-se în vedere obiectivul de referință privind atingerea unei rate de participare de 25 % în 2010. Astfel de măsuri pot lua forma formării profesionale, reorientării, stagii de practică profesională, un loc de muncă sau orice altă măsură privind capacitatea de muncă, iar, dacă este cazul, în combinație cu o asistență continuă pentru căutarea unui loc de muncă. Pentru intensificarea activității și combaterea excluderii sociale, este esențial să se faciliteze accesul la ocuparea unui loc de muncă pentru cei care caută acest lucru, să se prevină șomajul și să se vegheze ca lucrătorii care-și pierd locul de muncă să păstreze o strânsă legătură cu piața muncii și capacitatea de muncă. Atingerea acestor obiective necesită eliminarea obstacolelor de pe piața muncii oferind un sprijin în căutarea

de muncă, facilitarea accesului la pregătire și la alte măsuri proactive pe piața muncii, garantând accesul la un cost rezonabil la serviciile de bază și asigurând tuturor niveluri adecvate de venituri minime. Această abordare ar trebui, în același timp, să asigure că munca este atrăgătoare din punct de vedere financiar pentru toți lucrătorii și să elimine capcanele șomajului, sărăciei și inactivității. Este necesar, în special, să se urmărească integrarea pe piața muncii a persoanelor defavorizate, inclusiv a lucrătorilor cu o calificare redusă, mai ales prin dezvoltarea serviciilor sociale și a economiei sociale, precum și a noilor surse de locuri de muncă pentru a răspunde necesităților colective. Este deosebit de importantă combaterea discriminării și favorizarea accesului la muncă a persoanelor cu handicap și integrarea imigranților și a minorităților.

eficace a unui loc de muncă, facilitarea accesului la pregătire și la alte măsuri proactive pe piața muncii, garantând accesul la un cost rezonabil la serviciile de bază și asigurând tuturor niveluri adecvate de venituri minime , punând în aplicare, în același timp, principiul de remunerare corectă ca un stimulent economic pentru muncă. Această abordare ar trebui, în același timp, să asigure că munca este atrăgătoare din punct de vedere financiar pentru toți lucrătorii și că principiul „la muncă de valoare egală, salariu egal” este respectat, precum și să elimine capcanele șomajului, sărăciei și inactivității. Este necesar, în special, să se urmărească integrarea pe piața muncii a persoanelor defavorizate, inclusiv a lucrătorilor cu o calificare redusă, mai ales prin dezvoltarea serviciilor sociale și a economiei sociale, precum și a noilor surse de locuri de muncă pentru a răspunde necesităților colective. Este deosebit de importantă combaterea discriminării și favorizarea accesului la muncă al femeilor și persoanelor cu handicap și integrarea imigranților și a minorităților. Trebuie să se țină seama de cele mai bune practici locale referitoare la experiența cooperativelor sociale și de toate formele de responsabilitate socială a întreprinderilor.

—	dezvoltarea noilor surse de locuri de muncă în sectorul serviciilor pentru persoane și întreprinderi, în special la nivel local.

—	dezvoltarea noilor surse de locuri de muncă în sectorul serviciilor pentru persoane și întreprinderi, pentru sectorul non-profit și economia socială, în special la nivel local.

Orientarea 19a.

Garantarea integrării sociale active pentru toate persoanele și combaterea sărăciei și a excluderii sociale prin asigurarea unui venit decent și îmbunătățirea accesului la servicii sociale de calitate, precum și ameliorarea accesului la piața muncii prin dezvoltarea oportunităților de angajare și formare profesională inițială și continuă.

—	promovarea modelelor de parteneriat între părțile interesate pentru a crește potențialul local și regional al diferitelor realități locale, folosind forme participative deschise de organizare,

—	prevenirea exodului de creiere din regiunile periferice ale Uniunii Europene sau din statele membre prin intermediul unor investiții economice, sociale și structurale,

2.	Îmbunătățirea capacității de adaptare a lucrătorilor și a întreprinderilor

2.	Îmbunătățirea capacității de adaptare și a siguranței lucrătorilor și a întreprinderilor (creșterea siguranței locurilor de muncă)

Orientarea 21.

Favorizarea flexibilității în armonie cu siguranța locului de muncă și reducerea segmentării pieței muncii, ținându-se seama în mod corespunzător de rolul partenerilor sociali , prin următoarele acțiuni:

Orientarea 21.

Favorizarea flexibilității în armonie cu siguranța și reducerea segmentării pieței muncii, ținându-se seama în mod corespunzător de rolul partenerilor sociali și luând în considerare următoarele patru componente-cheie:

—	condiții contractuale flexibile și fiabile, prin legi, acorduri colective și organizare moderne în domeniul muncii,

—	strategii globale de învățare de-a lungul vieții, pentru a asigura adaptabilitatea continuă și capacitatea de inserție profesională a lucrătorilor, în special a celor mai vulnerabili,

—

politici eficiente și active în domeniul pieței muncii care nu implică o politică activă de pensionare timpurie, ci integrarea în viața profesională, într-o măsură mai mare, a lucrătorilor în vârstă și cu experiență în scopul de a ajuta persoanele să facă față schimbărilor rapide, de a reduce perioadele de șomaj și de a facilita tranziția către noi locuri de muncă,

—	sisteme moderne de protecție socială care asigură un sprijin financiar adecvat, încurajează ocuparea forței de muncă și facilitează mobilitatea pe piața muncii.

Acestea mai cuprind:

—	adaptarea legislației referitoare la ocuparea forței de muncă, reexaminarea, după caz, a diferitelor condiții contractuale și a dispozițiilor referitoare la timpul de lucru,

—

adaptarea legislației referitoare la ocuparea forței de muncă, reexaminarea, după caz, a diferitelor condiții contractuale și a dispozițiilor referitoare la timpul de lucru și garantarea unor drepturi fundamentale privind ocuparea forței de muncă indiferent de statutul profesional, în scopul de a promova relații de angajare stabile,

—	abordarea problemei muncii nedeclarate,

—	aplicarea unor măsuri preventive, însoțite de sancțiuni, pentru abordarea problemei muncii nedeclarate, în vederea diminuării fenomenului muncii fără forme legale prin întărirea și eficientizarea capacității organismelor specializate de control a pieței muncii,

—	anticiparea mai exactă și gestionarea într-o abordare pozitivă a schimbărilor, cum ar fi restructurările economice, inclusiv schimbările legate de deschiderea piețelor, pentru a reduce la minim costul social al acestora și pentru a facilita adaptarea,

—	anticiparea mai exactă și gestionarea într-o abordare pozitivă a schimbărilor, cum ar fi restructurările economice, inclusiv schimbările legate de deschiderea piețelor, pentru a reduce la minim costul social al acestora și pentru a facilita adaptarea,

—	promovarea și difuzarea formelor de organizare a muncii inovatoare și flexibile, în vederea îmbunătățirii calității și productivității la locul de muncă, inclusiv sănătatea și securitatea,

—

promovarea și difuzarea formelor de organizare a muncii inovatoare și flexibile, în vederea îmbunătățirii calității și productivității la locul de muncă, inclusiv sănătatea și securitatea la locul de muncă, precum și crearea de condiții corespunzătoare la locul de muncă pentru persoanele cu handicap,

—	facilitarea tranzițiilor în situația profesională, inclusiv formarea, activitatea profesională independentă, crearea de întreprinderi și mobilitatea geografică.

—	facilitarea tranzițiilor în situația profesională, inclusiv formarea, activitatea profesională independentă, crearea de întreprinderi și mobilitatea geografică,

—	acordarea unei atenții speciale înlăturării obstacolelor cu care se confruntă femeile care doresc să înființeze noi întreprinderi sau să devină independenți .

Statele membre ar trebui să-și pună în aplicare propriile mecanisme, pe baza principiilor comune de flexisecuritate adoptate de către Consiliu.

Implicarea partenerilor sociali în crearea și punerea în aplicare a politicilor de flexicuritate prin dialog social și negocieri colective are o importanță crucială.

A se vedea și orientarea integrată nr. 5: „Promovarea unei mai bune coerențe între politicile macroeconomice, structurale și cele privind ocuparea forței de muncă”.

Pentru a optimiza crearea de locuri de muncă, pentru a păstra competitivitatea și a contribui la sistemul economic general, evoluția globală a salariilor ar trebui să corespundă creșterii productivității pe durata întregului ciclu economic și să reflecte situația de pe piața muncii. Diferențele de salarizare dintre femei și bărbați ar trebui reduse. O atenție deosebită ar trebui acordată nivelului scăzut al salariilor în profesii și sectoare care tind să fie dominate de către femei, precum și motivelor care duc la realizarea de câștiguri reduse în profesii și sectoare în care femeile dețin un rol mai predominant. De asemenea, pentru a facilita crearea de locuri de muncă, este posibil să fie necesară diminuarea costurilor nesalariale ale muncii și reexaminarea sistemului fiscal în special în cazul locurilor de muncă cu salarii mici.

Pentru a optimiza crearea de locuri de muncă, pentru a păstra competitivitatea și a contribui la sistemul economic general, evoluția globală a salariilor ar trebui să corespundă creșterii productivității pe durata întregului ciclu economic și să reflecte situația de pe piața muncii. Diferențele de salarizare dintre femei și bărbați ar trebui reduse. O atenție deosebită ar trebui acordată , cu scopul de a reduce diferențele de salarizare dintre femei și bărbați, nivelului scăzut al salariilor în profesii și sectoare care tind să fie dominate de către femei, precum și motivelor care duc la realizarea de câștiguri reduse în profesii și sectoare în care femeile dețin un rol mai predominant. De asemenea, pentru a facilita crearea de locuri de muncă, este posibil să fie necesară diminuarea costurilor nesalariale ale muncii și reexaminarea sistemului fiscal în special în cazul locurilor de muncă cu salarii mici.

—

încurajarea partenerilor sociali, în domeniile care țin de competența acestora, de a institui un cadru corespunzător pentru negocierile salariale cu scopul de a reflecta provocările legate de productivitate și de piața muncii, la toate nivelurile pertinente, și de a evita diferențele de salarizare între bărbați și femei,

—

încurajarea partenerilor sociali, în domeniile care țin de competența acestora, de a institui un cadru corespunzător pentru negocierile salariale cu scopul de a reflecta provocările legate de productivitate și de piața muncii, la toate nivelurile pertinente, de a garanta cetățenilor europeni o putere de cumpărare suficient de mare și de a evita diferențele de salarizare și agravarea inegalităților între bărbați și femei,

Este necesar ca Europa să investească mai mult și mai eficient în capitalul uman. Un număr prea mare de persoane nu reușesc să intre, să avanseze sau să se mențină pe piața muncii din cauza lipsei sau a inadecvării competențelor. Pentru a favoriza accesul la un loc de muncă pentru bărbații și femeile de toate vârstele, pentru a ridica nivelul productivității, al inovării și al calității muncii, Uniunea Europeană trebuie să investească mai mult și mai eficient în capitalul uman și în educarea și formarea pe tot parcursul vieții, în conformitate cu conceptul de flexibilitate și securitate, ceea va fi benefic pentru cetățeni, întreprinderi, economie și societate.

Este necesar ca Europa să investească mai mult și mai eficient în capitalul uman. Un număr prea mare de persoane nu reușesc să intre, să avanseze sau să se mențină pe piața muncii din cauza lipsei sau a inadecvării competențelor. Pentru a favoriza accesul la un loc de muncă prin asigurarea egalității de șanse între bărbații și femeile de toate vârstele, pentru a ridica nivelul productivității, al inovării și al calității muncii, precum și pentru a ajuta lucrătorii să se adapteze condițiilor aflate într-o schimbare rapidă, Uniunea Europeană trebuie să investească mai mult și mai eficient în capitalul uman și în educarea și formarea de-a lungul vieții, prin deschiderea accesului la diverse forme de învățare de-a lungul vieții în conformitate cu conceptul de flexibilitate și securitate, ceea va fi benefic pentru cetățeni, întreprinderi, economie și societate.

Orientarea 23.

Creșterea și îmbunătățirea investiției în capitalul uman prin următoarele acțiuni:

Orientarea 23.

Creșterea oportunităților de educare și formare de-a lungul vieții și îmbunătățirea investiției în capitalul uman prin următoarele acțiuni:

—	punerea în aplicare a politicilor și acțiunilor incluzive în domeniul educației și formării menite să faciliteze semnificativ accesul la învățământul profesional inițial, la învățământul secundar și la cel superior, inclusiv la ucenicie și formarea antreprenorială,

—

punerea în aplicare a politicilor și acțiunilor incluzive în domeniul educației și formării menite să faciliteze semnificativ accesul la învățământul profesional inițial, la învățământul secundar și la cel superior, inclusiv la ucenicie și formarea antreprenorială și acreditarea experienței dobândite ,

—	reducerea semnificativă a abandonului școlar,

—	reducerea cât mai mult posibil a abandonului școlar pentru a împiedica elevii să părăsească școala fără a obține calificări, fiind astfel supuși unui risc mare de șomaj,

—

inițierea unor strategii eficiente de formare pe tot parcursul vieții oferite tuturor, în cadrul școlilor, întreprinderilor, autorităților publice și gospodăriilor, în conformitate cu acordurile europene, inclusiv prin stimulări și mecanisme de repartizare a costurilor corespunzătoare, în vederea creșterii participării la formarea continuă și la locul de muncă, pe tot parcursul vieții, în special pentru lucrătorii cu o calificare redusă și cei în vârstă.

—

inițierea unor strategii eficiente de formare de-a lungul vieții oferite tuturor, în cadrul școlilor, întreprinderilor, autorităților publice și gospodăriilor, în conformitate cu acordurile europene, inclusiv prin stimulări și mecanisme de repartizare a costurilor corespunzătoare, în vederea creșterii participării la formarea continuă și la locul de muncă, pe tot parcursul vieții, în special pentru lucrătorii cu o calificare redusă și cei în vârstă,

—	garantarea condițiilor de facilitare a accesului femeilor la educație, formare continuă și învățare de-a lungul vieții, în special accesul la formare și la calificările necesare pentru carieră,

A se vedea și orientarea nr. 7: „Creșterea și îmbunătățirea investițiilor în cercetare și dezvoltare, în special de către sectorul privat”.

Nu este suficientă stabilirea unor obiective ambițioase și creșterea nivelului investițiilor tuturor actorilor. Pentru a se asigura că, în practică, oferta este compatibilă cu cererea este necesar ca sistemele de educație și de formare pe tot parcursul vieții să fie abordabile, accesibile și capabile să se adapteze la evoluția necesităților. Adaptarea și întărirea capacității sistemelor de învățământ și de formare sunt necesare pentru a îmbunătăți propria lor compatibilitate cu piața muncii, capacitatea de reacție la nevoile economiei și societății bazate pe cunoaștere, precum și pentru a asigura eficiența și echitatea acestora. Tehnologiile informaționale și de comunicare (TIC) pot fi folosite pentru a îmbunătăți accesul la instruire și pentru a o adapta mai bine la necesitățile angajatorilor și lucrătorilor. De asemenea, este necesară o mai mare mobilitate, atât în scop profesional, cât și educativ, pentru extinderea accesului la oportunitățile de pe piața muncii la scara întregii Uniuni Europene. Celelalte obstacole în calea mobilității de pe piața europeană a muncii ar trebui înlăturate, în special cele legate de recunoașterea, transparența și utilitatea calificărilor și rezultatelor studiilor, în special prin Cadrul European al Calificărilor. Va fi importantă utilizarea referințelor și instrumentelor europene aprobate pentru a susține reformele sistemelor de învățământ și de formare naționale, astfel cum se prevede în programul de lucru „Educație și formare 2010”.

Nu este suficientă stabilirea unor obiective ambițioase și creșterea nivelului investițiilor tuturor actorilor. Pentru a se asigura că, în practică, oferta este compatibilă cu cererea este necesar ca sistemele de educație și de formare pe tot parcursul vieții să fie abordabile, accesibile și capabile să se adapteze la evoluția necesităților. Adaptarea și întărirea capacității sistemelor de învățământ și de formare sunt necesare pentru a îmbunătăți propria lor compatibilitate cu piața muncii, capacitatea de reacție la nevoile economiei și societății bazate pe cunoaștere, pentru a asigura eficiența, accesibilitatea și disponibilitatea acestora pe o bază echitabilă. Accesul la educație și formare pentru bărbați și femei de toate vârstele și alinierea nevoilor la competențele, educația și formarea furnizată de sectorul public și privat, trebuie să fie însoțite de un sistem de orientare profesională de-a lungul vieții. Tehnologiile informaționale și de comunicare (TIC) pot fi folosite pentru a îmbunătăți accesul la instruire și pentru a o adapta mai bine la necesitățile angajatorilor și lucrătorilor. De asemenea, este necesară o mai mare mobilitate, atât în scop profesional, cât și educativ, pentru extinderea accesului la oportunitățile de pe piața muncii la scara întregii Uniuni Europene. Celelalte obstacole în calea mobilității de pe piața europeană a muncii ar trebui înlăturate, în special cele legate de recunoașterea, transparența și utilitatea calificărilor și rezultatelor studiilor, în special prin Cadrul European al Calificărilor. Va fi importantă utilizarea referințelor și instrumentelor europene aprobate pentru a susține reformele sistemelor de învățământ și de formare naționale, astfel cum se prevede în programul de lucru „Educație și formare 2010”.

—	promovarea transmiterii tehnicilor de predare și a conținutului educațional de la o generație de profesori la alta,

—	furnizarea de cursuri de limbi străine ca parte din formarea inițială și din formarea de-a lungul vieții.

Următoarele obiective și repere au fost stabilite în cadrul Strategiei europene pentru ocuparea forței de muncă:

—

tuturor șomerilor li se oferă o nouă șansă înainte de a patra lună de șomaj, în cazul tinerilor și înainte de a douăsprezecea lună de șomaj, în cazul adulților, sub forma unei formări, a unei reconversii profesionale, a unei experiențe profesionale, a unui loc de muncă sau a oricărei alte măsuri capabile să favorizeze integrarea lor profesională, combinată, după caz, cu o asistență permanentă în ceea ce privește căutarea unui loc de muncă,

—

până în 2010, 25 % din șomerii de lungă durată ar trebui să participe la un program de măsuri active, sub forma unei formări, reconversii, experiențe profesionale sau a unei alte măsuri capabile să favorizeze integrarea profesională, având drept obiectiv atingerea mediei înregistrate de cele trei state membre cele mai avansate;

—

în întreaga Uniune Europeană, persoanele care caută un loc de muncă ar trebui să poată consulta toate ofertele de muncă difuzate de către serviciile de ocupare a forței de muncă din statele membre, pentru a promova mobilitatea persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă pe piața muncii din Europa,

—	creșterea cu cinci ani, la nivel comunitar, a vârstei medii efective de pensionare (estimată la 59, 9 ani în 2001) până în anul 2010,

—	oferirea unor servicii de îngrijire a copiilor pentru cel puțin 90 % din copiii între trei ani și vârsta școlarității obligatorii și pentru cel puțin 33 % din copiii sub trei ani, până în 2010,

—	o rată medie UE a abandonului școlar de maxim 10 %,

—	proporția persoanelor cu vârsta de 22 ani care au încheiat ciclul de învățământ secundar superior ar trebui să atingă cel puțin 85 % până în anul 2010,

—	rata medie de participare la educație și la formarea pe tot parcursul vieții în Uniunea Europeană să fie de cel puțin 12, 5 % din populația adultă cu vârstă de muncă (categoria de vârstă 25-64 de ani).

19.11.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 279/169

Condițiile care trebuie îndeplinite pentru a exercita ocupația de operator de transport rutier ***I

P6_TA(2008)0217

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 21 mai 2008 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a normelor comune privind condițiile care trebuie îndeplinite pentru a exercita ocupația de operator de transport rutier (COM(2007)0263 — C6-0145/2007 — 2007/0098(COD))

(2009/C 279 E/37)

(Procedura de codecizie: prima lectură)

Parlamentul European,

—	având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2007)0263),

—	având în vedere articolul 251 alineatul (2) și articolul 71 din Tratatul CE, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C6-0145/2007),

—	având în vedere articolul 51 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru transport și turism (A6-0087/2008),

1.	aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.	solicită Comisiei să îl sesizeze din nou, în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial această propunere sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.	încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei poziția Parlamentului.

P6_TC1-COD(2007)0098

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 21 mai 2008 în vederea adoptării Regulamentului(CE) nr. …/2008 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a normelor comune privind condițiile care trebuie îndeplinite pentru a exercita ocupația de operator de transport rutier și de abrogare a Directivei 96/26/CE a Consiliului

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 71,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (1),

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor (2),

după consultarea Autorității Europene pentru Protecția Datelor,

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat (3),

întrucât:

(1)

Crearea unei piețe interne a transportului rutier, caracterizată prin condiții loiale de concurență, necesită aplicarea uniformă a unor norme comune privind accesul la ocupația de operator de transport rutier de marfă sau călători, denumită în continuare „ocupația de operator de transport rutier”. Aceste norme comune pot contribui la asigurarea unui nivel ridicat de calificare profesională a operatorilor de transport, la raționalizarea pieței, la îmbunătățirea calității serviciilor prestate în interesul operatorilor de transport, al clienților acestora și al economiei în ansamblu, precum și la îmbunătățirea siguranței rutiere. De asemenea, acestea au capacitatea de a favoriza exercitarea efectivă a dreptului de stabilire al operatorilor de transport.

(2)

Directiva 96/26/CE a Consiliului din 29 aprilie 1996 privind accesul la ocupația de operator de transport rutier de marfă și operator de transport rutier de călători și recunoașterea reciprocă a diplomelor, certificatelor și a altor titluri oficiale de calificare, pentru a facilita acestor operatori de transport dreptul la libera stabilire pentru operațiuni de transport național și internațional (4) a stabilit condițiile minime de obținere a accesului la ocupația de operator de transport rutier, precum și recunoașterea reciprocă a documentelor necesare în acest sens. Cu toate acestea, experiența anterioară, analiza de impact și diversele studii efectuate arată că directiva menționată anterior este aplicată în mod disparat în statele membre. Această lipsă de uniformitate generează mai multe consecințe negative, în special denaturări ale concurenței, o anumită opacitate a pieței, un nivel inegal de control și riscul ca întreprinderi cu o calificare profesională mai slabă să ignore sau să respecte într-o mai mică măsură normele de siguranță rutieră și normele sociale, ceea ce poate dăuna imaginii sectorului.

(3)

Aceste consecințe sunt cu atât mai grave cu cât ar putea să perturbe buna funcționare a pieței interne a transporturilor rutiere, având în vedere faptul că accesul la piața transporturilor internaționale de marfă și a anumitor operațiuni de cabotaj este permis întreprinderilor din întreaga Comunitate. Singura condiție impusă acestor întreprinderi este aceea de a deține o licență comunitară care poate fi obținută din momentul în care aceste întreprinderi îndeplinesc condițiile de acces la ocupație, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr…./2008 al Parlamentului European și al Consiliului din … [privind normele comune aplicabile accesului pe piața transportului internațional rutier de marfă] (5) și cu Regulamentul (CE) nr. …/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din … [privind normele comune aplicabile accesului pe piața transportului internațional de călători cu autocarul și cu autobuzul] (6) .

(4)

Se impune, așadar, modernizarea normelor existente în materie de acces la ocupația de operator de transport rutier, pentru a garanta o aplicare mai uniformă și mai eficace a acestora. Întrucât respectarea acestor norme constituie principala condiție pentru a avea acces la piața comunitară, iar regulamentele reprezintă instrumentele comunitare aplicabile în acest domeniu, un regulament pare a fi instrumentul cel mai potrivit de stabilire a condițiilor privind accesul la ocupație.

(5)

În scopul asigurării unei concurențe loiale,

normele comune privind exercitarea ocupației ar trebui să se aplice într-o măsură cât mai mare tuturor întreprinderilor. Cu toate acestea, nu este necesară includerea în prezentul regulament a întreprinderilor ale căror activități de transport au numai un impact foarte scăzut asupra pieței transporturilor.

(6)

Responsabilitatea de a verifica dacă o întreprindere îndeplinește în orice moment condițiile prevăzute de prezentul regulament ar trebui să îi revină statului membru de stabilire, astfel încât respectivul stat membru să poată să decidă, după caz, suspendarea sau retragerea autorizațiilor care îi conferă întreprinderii în cauză dreptul de a funcționa pe piață. Respectarea în totalitate a condițiilor de acces la ocupație și monitorizarea fiabilă a acestora implică o stabilire efectivă și stabilă a întreprinderilor.

(7)

Persoanele fizice care îndeplinesc cerințele privind buna reputație și competența profesională ar trebui să fie identificate în mod clar și desemnate autorităților competente. Respectivele persoane, denumite „gestionari responsabili de transport”, ar trebui să fie rezidenți într-un stat membru și să coordoneze în permanență și în mod eficient activitățile de transport ale întreprinderilor de transport rutier. Este adecvat să se precizeze condițiile în care se consideră că o persoană coordonează în mod continuu și efectiv o activitatea de transport în cadrul unei întreprinderi.

(8)

Buna reputație a unui gestionar responsabil de transport implică lipsa oricărei condamnări penale sau sancțiuni grave, în special pentru nerespectarea reglementărilor comunitare din domeniul transportului rutier. Este necesară definirea comună, în cadrul domeniilor reglementate de normele comunitare, a tipurilor de încălcări și a gravității acestora care ar putea afecta buna reputație a unei întreprinderi.

(9)	Comisia ar trebui să urmărească obiectivul de a garanta aplicarea în statele membre a unor sancțiuni similare din punct de vedere al severității, în cazul încălcărilor grave, luând măsurile corespunzătoare în acest sens.

(10)

O întreprindere de transport rutier trebuie să aibă o capacitate financiară minimă pentru a asigura începerea activității și gestionarea corespunzătoare a întreprinderii.

Se impune utilizarea unor indicatori financiari

bine definiți și pertinenți, care pot fi stabiliți pe baza conturilor anuale. Întreprinderile care doresc acest lucru trebuie să aibă posibilitatea de a-și dovedi capacitatea financiară prin intermediul unei garanții bancare sau al altui instrument financiar, de exemplu asigurarea, ceea ce poate reprezenta pentru acestea o metodă mai simplă și mai ieftină.

(11)

Un nivel ridicat al calificării profesionale poate spori eficiența socioeconomică a sectorului de transport rutier. Prin urmare, este necesară asigurarea unor formări de calitate pentru candidații la funcția de gestionar responsabil de transport. În vederea asigurării unei mai bune uniformități a condițiilor de formare și de examinare, precum și a transparenței în relația cu candidații, este necesar ca statele membre să poată acredita centrele de examinare și de formare în conformitate cu anumite criterii care urmează să fie definite la nivel național.

De la momentul finalizării pieței interne, piețele naționale nu mai sunt separate. Prin urmare, persoanele responsabile de coordonarea activităților de transport ar trebui să posede cunoștințele necesare pentru coordonarea de operațiuni de transport atât la nivel național, cât și la nivel internațional. Ca urmare a progreselor tehnice, este posibil ca lista materiilor care trebuie cunoscute pentru a obține certificatul de competență profesională, precum și procedura de organizare a examenelor să evolueze și din acest motiv este necesar să se prevadă posibilitatea actualizării acestora.

(12)

O concurență loială și un transport rutier în deplină conformitate cu normele aplicabile necesită un nivel uniform de supraveghere și de monitorizare de către statele membre. În acest sens, un rol esențial

revine autorităților naționale responsabile de supravegherea întreprinderilor și a valabilității autorizației acestora, fiind necesar să se garanteze faptul că respectivele autorități pot lua, dacă se impune aceasta, măsurile adecvate, în special , în cazurile cele mai grave, prin suspendarea sau retragerea autorizațiilor sau declararea gestionarilor responsabili de transport neglijenți sau care acționează cu rea credință drept inapți pentru exercitarea funcției respective. Luarea unei astfel de măsuri trebuie să fie precedată de o analiză atentă a măsurii respective, din perspectiva principiului proporționalității. Cu toate acestea, o întreprindere ar trebui să fie avertizată în prealabil și ar trebui să beneficieze de o perioadă de timp rezonabilă în decursul căreia să-și remedieze situația înainte de a i se aplica astfel de sancțiuni.

(13)

O cooperare administrativă mai organizată între statele membre ar îmbunătăți eficacitatea supravegherii întreprinderilor care funcționează în mai multe din aceste state și ar reduce costurile administrative. Registre electronice ale întreprinderilor, interconectate la nivel european și conforme cu normele comunitare privind protecția datelor cu caracter personal ar facilita această cooperare și ar reduce costurile aferente controalelor, atât pentru întreprinderi, cât și pentru administrații. În majoritatea statelor membre există deja registre electronice naționale. De asemenea, există deja infrastructuri de interconectare între state membre. Prin urmare, se poate recurge, în mod mai sistematic și cu costuri mai reduse, la aceste registre electronice naționale ale întreprinderilor și la interconectările dintre acestea la nivel european, ceea ce ar contribui, astfel, atât la reducerea semnificativă a costurilor administrative ale controalelor, cât și la îmbunătățirea eficacității acestora.

(14)

Anumite date privind încălcările și sancțiunile, incluse în aceste registre, au caracter personal. Prin urmare, statele membre trebuie să ia măsurile necesare pentru a garanta respectarea Directivei 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date (7), în special în ceea ce privește controlul prelucrării acestor date de către autoritatea publică, dreptul de informare a persoanelor în cauză, dreptul de acces și dreptul de opoziție al acestora. În sensul prezentului regulament, pare necesară păstrarea acestui tip de date timp de cel puțin doi ani, pentru a evita stabilirea întreprinderilor descalificate pe teritoriul altor state membre.

(15)

Interconectarea registrelor electronice naționale este esențială în scopul de a asigura un schimb de informații rapid și eficace între statele membre și de a garanta faptul că operatorii de transport rutier nu sunt tentați să comită sau să-și asume riscul de a comite încălcări grave în alte state membre decât statul membru în care s-au stabilit. Realizarea acestei interconectări necesită definirea comună a formatului exact al datelor care fac obiectul schimburilor de informații, precum și a procedurilor tehnice de realizare a acestor schimburi.

(16)	Pentru ca schimbul de informații dintre statele membre să fie eficace, ar trebui să se desemneze puncte de contact naționale și să se precizeze anumite proceduri comune cu privire la termenele și natura informațiilor minime care trebuie transmise.

(17)

În vederea facilitării libertății de stabilire, prezentarea documentelor adecvate eliberate de o autoritate competentă a statului membru de origine a operatorului de transport rutier ar trebui să fie acceptată ca dovadă suficientă a bunei reputații necesare accesului la activitățile în cauză într-un stat membru gazdă, cu condiția garantării faptului că persoanele respective nu au fost declarate inapte pentru exercitarea ocupației în celelalte state membre de origine.

(18)	În ceea ce privește competența profesională, un model unic de certificat eliberat în temeiul dispozițiilor prezentului regulament ar trebui recunoscut drept dovadă suficientă de către statul membru de stabilire, în scopul facilitării libertății de stabilire.

(19)

La nivel comunitar este necesară o monitorizare mai strictă a aplicării dispozițiilor prezentului regulament, ceea ce implică transmiterea prin intermediul Comisiei a unor rapoarte periodice privind buna reputație, capacitatea financiară și competența profesională a întreprinderilor din sectorul de transport rutier, întocmite pe baza registrelor electronice naționale.

(20)	Statele membre ar trebui să prevadă sancțiuni aplicabile în cazul încălcării dispozițiilor prezentului regulament. Respectivele sancțiuni ar trebui să fie eficace, proporționale și cu efect de descurajare.

(21)

Deoarece obiectivul acțiunii propuse, respectiv modernizarea normelor de reglementare a accesului la ocupația de operator de transport rutier în scopul asigurării unei puneri în aplicare mai uniforme și comparabile a acestora în statele membre, nu poate fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre și, prin urmare, poate fi îndeplinit mai bine la nivelul Comunității, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat în respectivul articol, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv.

(22)	Măsurile necesare punerii în aplicare a prezentului regulament ar trebui să fie adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei (8).

(23)

Comisia ar trebui, în special, să fie autorizată, să stabilească o listă a categoriilor și tipurilor încălcărilor și a nivelurilor de gravitate ale încălcărilor grave , care pot determina, în anumite circumstanțe, pierderea de către operatorii de transport rutier a bunei reputații cerute, să adapteze la progresul tehnic anexa la prezentul regulament referitoare la cunoștințele care trebuie luate în considerare pentru recunoașterea de către statele membre a competenței profesionale, precum și anexa referitoare la modelul de certificat de competență profesională, și să stabilească lista încălcărilor care pot determina autoritățile, în anumite circumstanțe, și în mod proporțional cu natura încălcării, să ia în considerare suspendarea sau retragerea autorizației de exercitare a profesiei sau emiterea unei declarații de inaptitudine. Deoarece măsurile respective au un caracter general și sunt destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentului regulament sau să îl completeze prin adăugarea de noi elemente neesențiale, acestea trebuie să fie adoptate în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 5a din Decizia 1999/468/CE. Din motive de eficiență, termenele aplicabile în mod normal în cadrul procedurii de reglementare cu control ar trebui să fie reduse în ceea ce privește actualizarea modelului de certificat de competență profesională.

(24)	Prin urmare, Directiva 96/26/CE ar trebui să se abroge,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Capitolul I

Dispoziții generale

Articolul 1

Obiect și domeniul de aplicare

(1) Prezentul regulament stabilește normele privind accesul la ocupația de operator de transport rutier și exercitarea respectivei ocupații.

(2) Prezentul regulament se aplică tuturor întreprinderilor stabilite pe teritoriul Comunității care exercită ocupația de operatori de transport rutier. Se aplică, de asemenea, întreprinderilor care intenționează să exercite respectiva ocupație , iar referirile la întreprinderile care exercită ocupația de operator de transport rutier se consideră, dacă este cazul, că includ o referire la întreprinderile care intenționează să efectueze astfel de operațiuni.

(3) Prin derogare de la alineatul (1), prezentul regulament nu se aplică:

întreprinderilor care își desfășoară activitatea de operator de transport rutier numai cu ajutorul unor autovehicule sau ansambluri de vehicule a căror greutate admisă cu încărcătură nu depășește 3, 5 tone. Cu toate acestea, statele membre pot micșora acest prag pentru toate sau pentru o parte din categoriile de transport.

b)	întreprinderilor care efectuează transporturi rutiere de călători exclusiv în scopuri necomerciale, în regim gratuit , a căror activitate principală este alta decât aceea de operator de transport rutier de călători și ale căror vehicule sunt conduse de proprii angajați.

c)	întreprinderilor care exercită ocupația de operator de transport rutier național, numai cu ajutorul autovehiculelor cu o viteză maximă autorizată care nu depășește 40 km/h.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentului regulament:

a)	„ocupație de operator de transport rutier”înseamnă ocupația de operator de transport rutier de călători sau ocupația de operator de transport rutier de marfă;

b)	„ocupație de operator de transport rutier de marfă”înseamnă activitatea oricărei întreprinderi care efectuează, cu ajutorul fie al unor autovehicule, fie al unui ansamblu de vehicule, transportul de marfă în beneficiul altor persoane;

„ocupație de operator de transport rutier de călători”înseamnă activitatea oricărei întreprinderi care efectuează, cu ajutorul unor autovehicule construite și echipate astfel încât să fie potrivite pentru transportul a mai mult de nouă persoane, inclusiv conducătorul auto, și destinate acestui acest scop, servicii de transport de călători pentru public sau pentru anumite categorii de utilizatori, contra cost, achitate de către persoanele transportate sau de către organizatorul transportului;

„întreprindere”înseamnă orice persoană fizică, orice persoană juridică, cu scop lucrativ sau nu, orice asociație sau grup de persoane fără personalitate juridică, cu scop lucrativ sau nu, sau orice organism oficial, indiferent dacă are personalitate juridică proprie sau depinde de o autoritate cu o astfel de personalitate juridică;

„gestionar responsabil de transport”înseamnă o persoană fizică angajată a unei întreprinderi sau, în cazul persoanelor fizice, chiar persoana în cauză sau, în cazul în care se prevede în mod explicit , o altă persoană fizică pe care aceasta o desemnează printr-un contract și care coordonează în mod efectiv și permanent activitățile de transport ale respectivei întreprinderi;

f)	„autorizație de exercitare a ocupației de operator de transport rutier”înseamnă o decizie administrativă prin care o întreprindere care îndeplinește condițiile prevăzute de prezentul regulament este autorizată să exercite ocupația de operator de transport rutier;

„autoritate competentă

”înseamnă o autoritate națională, regională sau locală dintr-un stat membru, care , pentru a autoriza exercitarea ocupației, verifică îndeplinirea de către o întreprindere a condițiilor prevăzute de prezentul regulament și care este abilitată să acorde, să suspende sau să retragă autorizația de exercitare a ocupației de operator de transport rutier;

h)	„stat membru de stabilire”înseamnă statul membru pe teritoriul căruia este stabilită o întreprindere, indiferent de faptul că gestionarul responsabil de transport al acelei întreprinderi este resortisant al unei alte țări.

Articolul 3

Cerințe necesare exercitării ocupației de operator de transport rutier

Întreprinderile care exercită ocupația de operator de transport rutier trebuie să îndeplinească următoarele criterii:

a)	să fie stabilite în mod efectiv și stabil pe teritoriul unui stat membru , în conformitate cu articolul 5 ;

b)	să aibă o reputație bună , în conformitate cu articolul 6 ;

c)	să aibă capacitatea financiară adecvată , în conformitate cu articolul 7 ;

d)	să aibă competența profesională necesară , în conformitate cu articolul 8.

Condițiile care trebuie îndeplinite pentru a corespunde fiecăreia dintre aceste cerințe sunt definite în capitolul II. Fără a aduce atingere dispozițiilor prezentului regulament, statele membre pot decide să impună condiții suplimentare pe care întreprinderile trebuie să le îndeplinească pentru a fi autorizate să exercite ocupația de operator de transport rutier.

Articolul 4

Gestionar responsabil de transport

(1) O întreprindere care exercită ocupația de operator de transport rutier desemnează cel puțin o persoană fizică , gestionarul responsabil de transport, care îndeplinește atât cerințele prevăzute la articolul 3 literele (b) și (d) , cât și următoarele condiții:

a)	să coordoneze în mod efectiv și în permanență activitatea de transport a întreprinderii;

să aibă o legătură reală cu întreprinderea, cu alte cuvinte să fie angajat , partener, director sau acționar al întreprinderii sau să aibă o relație contractuală de natură similară cu aceasta, sau, în cazul persoanelor fizice, să fie chiar respectiva persoană , sau, în cazul în care întreprinderea constă într-un parteneriat, să aibă drept de reprezentare legală și de a lua decizii cu caracter obligatoriu în numele parteneriatului .

c )	să fie rezident într-un stat membru.

Întreprinderea informează autoritatea competentă cu privire la gestionarul sau gestionarii responsabili de transport astfel desemnați.

(2) În cazul în care o întreprindere nu îndeplinește cerința privind capacitatea profesională prevăzută la articolul 3 litera (d), autoritatea competentă poate să-i acorde autorizația de exercitare a ocupației de operator de transport fără a fi desemnat un gestionar responsabil de transport în conformitate cu alineatul (1) , cu condiția ca:

întreprinderea respectivă să desemneze

o altă persoană fizică, cu reședința într-un stat membru și care îndeplinește cerințele prevăzute la articolul 3 literele (b) și (d) și care este abilitată prin contract să exercite, în numele său, atribuții de gestionar responsabil de transport și să informeze autoritatea competentă în consecință ;

contractul dintre întreprindere și gestionarul responsabil de transport să precizeze sarcinile pe care acesta din urmă trebuie să le îndeplinească fără întrerupere și să indice responsabilitățile care îi revin acestuia în calitate de gestionar responsabil de transport; sarcinile care trebuie precizate includ, în special, sarcini legate de gestionarea activităților de întreținere și mentenanță a vehiculelor, de verificare a contractelor și a documentelor de transport, de contabilitate, de alocare a încărcăturilor sau serviciilor pentru fiecare conducător auto și vehicul și de verificare a procedurilor de siguranță;

persoana desemnată să nu coordoneze, în calitate de gestionar responsabil de transport, activitățile de transport a mai mult de patru întreprinderi diferite. Autoritatea competentă poate hotărî numărul maxim de vehicule care este gestionat de gestionarul responsabil de transport, număr care nu poate fi mai mare de 50 pentru fiecare dintre responsabili;

d)	persoana desemnată să fie independentă de celelalte întreprinderi care solicită întreprinderii efectuarea unor operațiuni de transport sau care efectuează operațiuni de transport în numele întreprinderii .

Capitolul II

Condiții care trebuie îndeplinite

Articolul 5

Condiții referitoare la cerințele de stabilire

Pentru a corespunde cerinței prevăzute la articolul 3 litera (a), întreprinderea trebuie, în statul membru respectiv:

să aibă un sediu,

în incinta căruia să fie păstrate documentele de lucru, pe durata perioadelor prevăzute de lege, și în special toate documentele contabile, documentele de gestionare a personalului și orice alte documente la care trebuie să aibă acces autoritatea competentă de autorizare a exercitării ocupației, pe suporturi de date sigure, în scopul verificării respectării condițiilor prevăzute de prezentul regulament , cu respectarea tuturor standardelor relevante de protecție a datelor cu caracter personal ;

b)	să dispună de unul sau mai multe vehicule, proprietate personală sau deținute sub altă formă, în special în temeiul unui contract de cumpărare în rate, de închiriere sau de leasing sau al unui contract de cumpărare, înmatriculate în respectivul stat membru;

c)	să dirijeze efectiv și continuu activitățile de la centrul de exploatare, situat în statul membru respectiv, dotat cu echipamentele corespunzătoare și să fie în măsură să demonstreze, la cerere, unde anume în statul membru de stabilire sunt parcate autovehiculele, atunci când nu sunt în uz.

Articolul 6

Condiții privind cerința de bună reputație

(1) În sensul articolului 3 litera (b) și în conformitate cu alineatul (2) din prezentul articol, statele membre determină condițiile pe care o întreprindere și un gestionar responsabil de transport trebuie să le îndeplinească în conformitate cu prezentul regulament, astfel încât fiecare să satisfacă cerința privind buna reputație .

Aceste condiții includ următoarele cerințe :

nu există niciun motiv serios care să pună la îndoială buna reputație a întreprinderii de transport, a gestionarilor săi responsabili de transport sau a oricărei alte persoane relevante, cum ar fi o condamnare sau sancțiuni pentru o încălcare gravă a normelor naționale în vigoare în ceea ce privește:

i)	dreptul comercial;

ii)	dreptul insolvenței și falimentul;

iii)	condițiile de remunerare și de muncă aferente ocupației respective;

iv)	circulația și siguranța rutieră;

v)	răspunderea profesională; precum și

vi)	traficul cu ființe umane sau droguri.

gestionarul responsabil de transport sau întreprinderea de transport nu au suferit condamnări

pentru cazuri de încălcare gravă

a normelor comunitare într-unul sau mai multe state membre, în special în ceea ce privește:

timpul de conducere și timpul de odihnă al conducătorilor auto, timpul de lucru și instalarea și utilizarea aparatelor de control; în cadrul verificării ar trebui să se examineze respectarea permanentă a acestora, modalitatea de arhivare a datelor și cerința de protecție a datelor cu caracter personal obținute ;

ii)	masa și dimensiunile maxime ale vehiculelor utilitare utilizate în cadrul traficului internațional;

iii)	calificarea inițială și formarea continuă a conducătorilor auto;

iv)	starea tehnică a vehiculelor utilitare, inclusiv inspecțiile tehnice obligatorii ale autovehiculelor;

v)	accesul la piața de transport rutier internațional de marfă sau, după caz, accesul la piața de transport de călători;

vi)	siguranța transportului rutier de mărfuri periculoase;

vii)	instalarea și utilizarea dispozitivelor de limitare a vitezei pe anumite categorii de vehicule;

viii)

permisul de conducere.

ix)	accesul la ocupație.

(2) În sensul alineatului (1) al doilea paragraf litera (b):

dacă gestionarul responsabil de transport sau întreprinderea de transport suferă o condamnare sau sancțiune într-unul sau mai multe state membre pentru cele mai grave încălcări ale normelor comunitare, enumerate în anexa III, aceasta duce la pierderea bunei reputații după desfășurarea adecvată a unei proceduri administrative și, dacă este cazul, după efectuarea unui control la sediul întreprinderii, cu excepția cazului în care autoritatea competentă, din motive excepționale și justificate în mod corespunzător, decide că aceasta ar constitui o reacție disproporționată. În acest caz, motivele excepționale și justificate în mod corespunzător sunt înregistrate în registrul național și indicate în raportul menționat la articolul 25 alineatul (1). Măsurile destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentului regulament, referitoare la adaptarea anexei III pentru a ține seama de evoluția acquis-ului comunitar în domeniul transportului rutier se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 24 alineatul (3).

(b)

Comisia adoptă, cel târziu la 1 ianuarie 2010, o listă a categoriilor, tipurilor și nivelurilor de gravitate ale încălcărilor care pot determina pierderea bunei reputații. Atunci când stabilesc prioritățile pentru controalele desfășurate în conformitate cu articolul 11 alineatul (2), statele membre țin seama de datele privind încălcările respective, inclusiv de informațiile primite de la alte state membre.

Măsurile referitoare la această listă și destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentului regulament, prin completarea acestuia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 24 alineatul (3) .

În acest scop, cel târziu la 1 ianuarie 2010, Comisia:

i)	stabilește categoriile și tipurile de încălcări întâlnite cel mai frecvent;

ii)	definește nivelul de gravitate al încălcărilor în funcție de potențialul lor de a crea un pericol de moarte sau de răniri grave; precum și

iii)	stabilește frecvența de repetare începând de la care încălcările repetate sunt considerate mai grave, ținând seama de numărul de șoferi folosiți pentru activitățile de transport coordonate de gestionarul responsabil de transport

(3) Cerința privind buna reputație rămâne neîndeplinită până când se produce reabilitarea sau orice altă măsură cu efect echivalent, în conformitate cu dispozițiile naționale relevante în vigoare.

Articolul 7

Condiții privind cerința de capacitate financiară

(1) În sensul articolului 3 litera (c), o întreprindere trebuie să poată să facă față în orice moment obligațiilor sale financiare pe parcursul exercițiului financiar contabil. În acest sens, întreprinderea trebuie să demonstreze , pe baza conturilor anuale verificate de un auditor sau de o persoană acreditată în mod corespunzător, că dispune în fiecare an de capital și rezerve în valoare de cel puțin 9 000 EUR pentru un singur vehicul utilizat și de 5 000 EUR pentru fiecare vehicul suplimentar utilizat.

Pentru a demonstra resursele de capital se aduc dovezi sub forma unui bilanț comercial autorizat sau a unui bilanț în scop fiscal. Persoanele care își depun candidatura pentru a obține accesul la ocupația de operator de transport rutier pentru prima dată trebuie să depună un bilanț de deschidere autorizat.

În sensul prezentului regulament, valoarea euro este stabilită în fiecare an în monedele naționale ale statelor membre care nu participă la cea de-a treia fază a Uniunii Monetare. Ratele aplicate sunt cele obținute în prima zi lucrătoare din luna octombrie și publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Ele intră în vigoare la data de 1 ianuarie a anului calendaristic următor.

Posturile contabile menționate la primul paragraf se înțeleg asemenea celor definite în Directiva 78/660/CEE a Consiliului din 25 iulie 1978 în temeiul articolului 54 alineatul (3) litera (g) din tratat privind conturile anuale ale anumitor forme de societăți comerciale (9).

(2) Prin derogare de la alineatul (1), autoritatea competentă poate accepta ca o întreprindere să facă dovada capacității sale financiare printr-un certificat eliberat de una sau mai multe bănci sau alte organisme financiare, inclusiv companii de asigurare care garantează pentru întreprindere printr-o garanție bancară sau prin orice alt mijloc similar pentru sumele stabilite la alineatul (1) primul paragraf. Garanția bancară sau asigurarea poate fi reținută de autoritatea competentă care autorizează exercitarea ocupației și nu poate fi eliberată decât cu acordul acesteia. Autoritatea competentă stabilește, de asemenea, condițiile în care garanția bancară sau asigurarea poate fi reținută și eliberată în beneficiul altor creditori.

(3) Conturile anuale menționate la alineatul (1) , precum și garanția bancară menționată la alineatul (2) , care trebuie verificate, sunt cele ale entității economice stabilite pe teritoriul statului membru unde se solicită eliberarea unei autorizații și nu cele ale oricăror alte entități stabilite într-un alt stat membru…

Articolul 8

Condiții privind cerința de compentență profesională

(1) În sensul articolului 3 litera (d), persoana sau persoanele în cauză dispun de cunoștințele corespunzătoare nivelului de formare prevăzut în anexa I secțiunea 1, în ceea ce privește materiile enumerate în respectiva anexă. Cerința se constată a fi îndeplinită după susținerea unui examen scris obligatoriu care , la alegerea unui stat membru, poate fi completat printr-un examen oral. Aceste examene sunt organizate în conformitate cu dispozițiile prevăzute în anexa I secțiunea II.

( 2 ) Persoanele în cauză susțin examenul în statul membru în care își au reședința.

(3) Numai autoritățile și organismele acreditate în acest sens de către un stat membru conform unor criterii definite la nivel național pot organiza examenele scrise și orale necesare constatării competenței profesionale. Statele membre verifică periodic conformitatea cu dispozițiile prevăzute în anexa I a condițiilor în care examenele sunt organizate de către autoritățile sau organismele acreditate.

(4) Statele membre acreditează, conform unor criterii proprii și reciproc compatibile , organismele în măsură să asigure formări de calitate pentru candidați în vederea pregătirii în mod eficient pentru examen, precum și formări continue destinate gestionarilor responsabili de transport care doresc actualizarea cunoștințelor lor. Statele membre verifică periodic dacă organismele în cauză continuă să îndeplinească criteriile conform cărora au obținut acreditarea.

(5) Statele membre pot excepta de la susținerea examenului persoanele care fac dovada a cel puțin zece ani de experiență practică neîntreruptă, dobândită înaintea publicării prezentului regulament, într-o întreprindere de transport, la nivel de conducere.

( 6 ) Statele membre pot promova formarea menționată la anexa I și un examen astfel cum este menționat la articolul 8 alineatul (1) pentru gestionarii responsabili de transport, la intervale de zece ani, pentru a garanta faptul că aceștia sunt la curent cu evoluțiile din sector.

(7) Statele membre se asigură că gestionarii responsabili de transport cu experiență, care au revenit în profesie după o absență de cinci ani, urmează cursuri de reformare profesională și de recuperare, necesare pentru dovedirea competenței profesionale continue și a cunoștințelor cu privire la evoluțiile curente în legislația aplicabilă acestei profesii .

(8) Statele membre pot excepta titularii de diplome de absolvire a învățământului superior sau tehnic, eliberate în același stat membru și care implică frecventarea unor cursuri pentru materiile enumerate în lista din anexa I și pe care îi desemnează special în acest sens, de la formarea organizată pentru materiile respective și de la susținerea examenului .

(9) Un certificat eliberat de autoritatea sau organismul menționat la alineatul (3) trebuie prezentat ca dovadă a capacității profesionale. Acest certificat nu este transferabil unei alte persoane fizice sau juridice . Acesta se redactează conform modelului din anexa II și poartă ștampila sau timbrul sec al autorității sau organismului acreditat care l-a eliberat.

(10) Comisia adaptează anexa I și anexa II la progresul tehnic. Măsurile respective, fiind destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentului regulament, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 24 alineatul (3), în ceea ce privește anexa I și în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 24 alineatul (4), în ceea ce privește anexa II.

(11) Este încurajată organizarea activă de schimburi de experiență și de informații între statele membre în materie de formare, de examinare și de acreditare, în principal, dar nu în exclusivitate, prin intermediul comitetului menționat la articolul 24 și prin intermediul oricărui organism desemnat de Comisie.

Capitolul III

Autorizare și supraveghere

Articolul 9

Autorități competente

(1) Fiecare stat membru desemnează una sau mai multe autorități competente pentru a garanta punerea în aplicare corectă a prezentului regulament. Respectivele autorități competente sunt abilitate:

a)	să examineze cererile introduse de întreprinderi;

b)	să acorde autorizații de exercitare a ocupației, precum și să suspende și să retragă respectivele autorizații;

c)	să declare că o persoană fizică nu este potrivită pentru a coordona, în calitate de gestionar responsabil de transport, activitatea de transport a unei întreprinderi;

d)	să efectueze controalele necesare pentru a verifica dacă o întreprindere îndeplinește cerințele prevăzute la articolul 3.

(2) Autoritățile competente publică toate condițiile care trebuie îndeplinite în temeiul prezentului regulament, orice alte dispoziții naționale, procedurile care trebuie urmate de către candidații interesați, precum și explicațiile aferente.

Articolul 10

Examinarea și înregistrarea cererilor

(1) O întreprindere de transport care respectă cerințele prevăzute la articolul 3 este autorizată, la cerere, să exercite ocupația de operator de transport rutier. Autoritatea competentă se asigură că întreprinderea care depune o cerere satisface cerințele prevăzute la articolul 3 .

(2) Autoritatea competentă este responsabilă pentru întreținerea și actualizarea registrului electronic național menționat la articolul 15.

Autoritatea competentă înscrie în registrul electronic național menționat la articolul 15 denumirea oficială a întreprinderii, numele gestionarului responsabil de transport desemnat de aceasta , precum și o notă referitoare la capacitatea sa de a ocupa această funcție , adresa de stabilire, numărul de vehicule utilizate și, în cazul în care autorizația este valabilă pentru transporturile internaționale, numărul de serie a licenței comunitare și cel al copiilor legalizate.

(3) Termenul de examinare de către autoritatea competentă a unei cereri de autorizație trebuie să fie cât mai scurt cu putință și să nu depășească trei luni.

(4) Începând cu 1 ianuarie 2012 , o autoritate competentă verifică , în caz de îndoială , în scopul de a evalua buna reputație a unei întreprinderi, dacă gestionarul sau gestionarii responsabili de transport desemnați nu sunt — la data depunerii cererii — declarați inapți pentru coordonarea activității de transport a unei întreprinderi într-unul din statele membre, în temeiul articolului 13.

(5) Întreprinderile care dețin o autorizație de exercitare a ocupației de operator de transport notifică autorității competente care a eliberat respectiva autorizație, în termen de 28 de zile, schimbările survenite cu privire la datele menționate la alineatul (2).

Articolul 11

Controale

(1) Autoritățile competente verifică dacă întreprinderile cărora le-au acordat autorizații de exercitare a profesiei de operator de transport rutier continuă să îndeplinească cerințele prevăzute la articolul 3. În acest sens, acestea verifică, o dată la cinci ani, dacă întreprinderile continuă să îndeplinească fiecare dintre cerințele respective.

Comisia modifică frecvența cu care se efectuează controalele periodice în funcție de progresul tehnic, în special de registrele electronice naționale menționate la articolul 15. Măsurile respective, fiind destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentului regulament, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 24 alineatul (3).

(2) Pe lângă verificările prevăzute la alineatul (1), autoritățile competente efectuează controale care vizează întreprinderile clasificate ca prezentând un grad de risc mai ridicat , conform sistemului instituit de statele membre în aplicarea articolului 9 din Directiva 2006/22/CE (10). Statele membre extind aplicarea acestui sistem de clasificare a riscurilor la totalitatea încălcărilor identificate la articolul 6 din prezentul regulament.

(3) Un stat membru efectuează controalele necesare pentru a verifica dacă o întreprindere continuă să îndeplinească cerințele de acces la ocupație ori de câte ori Comisia îi solicită acest lucru. Statul membru transmite Comisiei rezultatele controalelor efectuate ca urmare a respectivei solicitări și măsurile luate în cazul în care se constată că întreprinderea în cauză nu mai îndeplinește cerințele prevăzute de prezentul regulament.

Articolul 12

Procedura de avertizare și de retragere a autorizațiilor

(1) În cazul în care autoritatea competentă constată că o întreprindere riscă să nu mai îndeplinească cerințele prevăzute la articolul 3 , aceasta informează întreprinderea în consecință. În cazul în care autoritatea competentă constată că una dintre cerințe nu mai este îndeplinită, aceasta poate acorda întreprinderii un termen pentru regularizarea situației sale, în cadrul următoarelor limite: .

un termen de maximum trei luni pentru recrutarea unui înlocuitor al gestionarului responsabil de transport, în cazul în care acesta nu mai îndeplinește cerințele de bună reputație sau capacitate profesională, care poate fi prelungit cu încă trei luni în caz de deces sau incapacitate fizică a gestionarului responsabil de transport;

b)	un termen de maximum trei luni atunci când întreprinderea trebuie să-și regularizeze situația aducând dovada că este stabilită în mod efectiv și stabil;

c)	un termen de maximum șase luni în cazul neîndeplinirii cerinței de capacitate financiară, pentru a demonstra, pornind de la un plan financiar bazat pe ipoteze realiste, că cerința de capacitate financiară va fi din nou îndeplinită în mod permanent începând cu următorul exercițiu contabil.

(2) Autoritatea competentă poate să le pretindă întreprinderilor a căror autorizație a fost suspendată sau retrasă să se asigure că, înaintea luării oricărei măsuri de reabilitare, gestionarii responsabili de transport ai acestora urmează cursul de formare și promovează examenul menționat la articolul 8.

(3) Dacă autoritatea compententă constată că întreprinderea nu mai îndeplinește una sau mai multe dintre cerințele enumerate la articolul 3, aceasta suspendă sau retrage autorizația de exercitare a ocupației de operator de transport rutier acordată unei întreprinderi, cu respectarea termenelor menționate la alineatul (1) .

Articolul 13

Declararea gestionarului responsabil de transport drept inapt

(1) În cazul comiterii unor încălcări grave, în sensul articolului 6 alineatul (1) litera (b), a căror gravitate este dovedită prin caracterul lor sistematic, premeditat sau prin încercări de disimulare a faptelor, care îi sunt imputate gestionarului responsabil de transport, autoritatea competentă declară gestionarul responsabil de transport al întreprinderii căreia i s-a retras autorizația ca inapt pentru coordonarea activității de transport a unei întreprinderi.

(2) Până la luarea unei măsuri de reabilitare în conformitate cu dispozițiile naționale relevante , certificatul de capacitate profesională menționat la articolul 8 alineatul (9) al persoanei declarate inapte pentru coordonarea activității de transport, își pierde valabilitatea în toate statele membre…

Articolul 14

Decizii ale autorităților competente și dreptul la acțiune

(1) Deciziile negative luate de autoritățile competente din statele membre în temeiul prezentului regulament , inclusiv cele de respingere a unei cereri, de suspendare sau de retragere a unei autorizații existente și de declarare a inaptitudinii gestionarului responsabil de transport trebuie să fie motivate în mod corespunzător.

Aceste decizii iau în considerare informațiile disponibile cu privire la încălcările comise de respectiva întreprindere sau de unul dintre gestionarii responsabili de transport în alte state membre și care pot afecta buna reputație a întreprinderii, precum și orice alte informații aflate la dispoziția autorității competente.

Acestea precizează măsurile de reabilitare aplicabile în caz de suspendare a autorizației sau de declarare a inaptitudinii.

(2) Statele membre se asigură că întreprinderile și persoanele în cauză au posibilitatea de a ataca deciziile menționate la alineatul (1) , inclusiv pe cale judecătorească .

Capitolul IV

Simplificare și cooperare administrativă

Articolul 15

Registre electronice naționale

(1) În ceea ce privește punerea în aplicare a prezentului regulament, în special a articolelor 10, 11, 12, 13 și 25, fiecare stat membru deține un registru electronic național al întreprinderilor de transport rutier și al gestionarilor responsabili de transport care au primit din partea unei autorități competente desemnate de respectivul stat autorizația de exercitare a ocupației de operator de transport rutier. Prelucrarea datelor înscrise în acest registru se face sub controlul autorității publice desemnate în acest sens , care este responsabilă, de asemenea, pentru folosirea și actualizarea acestora. Registrul electronic național conține o secțiune publică și o secțiune confidențială. Registrul electronic național este disponibil on-line tuturor autorităților de resort, menționate la articolul 9, din respectivul stat membru. Secțiunea confidențială a registrului electronic național este accesibilă altor autorități decât cele competente numai dacă este vorba de autorități învestite oficial cu drept de control și putere de sancționare în sectorul transportului rutier și ai căror funcționari sunt atestați.

Cel târziu la 1 ianuarie 2010, Comisia definește, împreună cu statele membre, structura minimă a datelor care trebuie introduse în registrul electronic național .

Secțiunea din registrul electronic național care privește întreprinderile de transport rutier ale unui stat membru conține următoarele elemente:

a)	denumirea și forma juridică a întreprinderii;

b)	adresa de stabilire a acesteia;

c)	numele gestionarului responsabil de transport desemnat pentru a îndeplini cerința de bună reputație și capacitate profesională și, după caz, numele reprezentantului legal;

d)	tipul de autorizație, numărul de vehicule acoperite de aceasta și, după caz, numărul de serie a licenței comunitare și a copiilor legalizate ale acesteia și numărul de înmatriculare al fiecărui vehicul exploatat în baza autorizației în afara statului membru unde este stabilită întreprinderea ;

e)	numărul, categoria și tipul de încălcări grave care au condus la aplicarea unei sancțiuni în cursul ultimilor doi ani;

f)	numele persoanelor care au fost declarate inapte pentru coordonarea activității de transport a unei întreprinderi în cursul ultimilor doi ani, precum și măsurile de reabilitare aplicabile.

Secțiunea din registrul electronic național care privește gestionarii responsabili de transport rutier ai unui stat membru conține următoarele elemente:

a)	numele gestionarului responsabil de transport declarat apt să coordoneze activitatea de transporturi a unei întreprinderi;

b)	denumirea, forma juridică și adresa întreprinderii sau întreprinderilor coordonate.

Statele membre pot alege să păstreze în registre separate informațiile menționate la al treilea paragraf literele (e) și (f). În acest caz, datele relevante sunt disponibile la cerere sau direct pentru toate autoritățile competente ale statului membru în cauză. Informațiile solicitate sunt furnizate în termen de 10 zile lucrătoare de la primirea solicitării.

În orice caz, informațiile menționate la al treilea paragraf literele (e) și (f) sunt accesibile altor autorități decât cele competente doar dacă este vorba de autorități învestite oficial cu drept de control și putere de sancționare în sectorul transportului rutier și ai căror funcționari sunt atestați sau sunt supuși unei obligații oficiale de confidențialitate.

(2) Datele referitoare la o întreprindere a cărei autorizație a fost suspendată sau retrasă sunt păstrate în registru timp de doi ani de la expirarea suspendării sau a retragerii licenței și sunt eliminate din registru imediat după expirarea acestui termen .

Datele referitoare la orice persoană declarată inaptă pentru ocupație rămân înscrise în registru până la restabilirea bunei reputații a persoanei respective în conformitate cu dispozițiile prevăzute la articolul 6 alineatul (3). Imediat după luarea unor măsuri de reabilitare sau a unor măsuri echivalente, datele respective sunt eliminate.

Aceste date indică motivele care au stat la baza suspendării sau retragerii autorizațiilor sau a declarării inaptitudinii, precum și perioada de timp corespunzătoare.

(3) Statele membre iau toate măsurile necesare pentru ca toate datele incluse în registrele electronice naționale să fie actualizate și exacte, în special cele menționate la alineatul (1) al treilea paragraf literele (e) și (f).

(4) Statele membre iau măsurile necesare pentru ca registrele electronice naționale să fie interconectate la nivel comunitar până cel târziu la data de 31 decembrie 2010. Interconectarea se realizează în așa fel încât autoritatea competentă a oricărui stat membru să poată consulta registrele electronice naționale ale tuturor statelor membre. Comisia ia orice inițiativă necesară facilitării punerii în aplicare a acestui alineat.

(5) În sensul alineatului (4), normele comune privind formatul datelor care fac obiectul schimburilor de informații și cele privind procedurile tehnice necesare consultării automate a registrelor electronice ale celorlalte state membre sunt adoptate de Comisie conform procedurii de consultare menționate la articolul 24 alineatul (2).

Articolul 16

Protecția datelor cu caracter personal

În ceea ce privește punerea în aplicare a Directivei 95/46/CE, statele membre trebuie să se asigure în special că:

toate persoanele sunt înștiințate în momentul în care se înregistrează date care le vizează sau în momentul în care se intenționează transmiterea acestora către terți. Această informarea trebuie să precizeze identitatea autorității responsabile de prelucrarea datelor, tipul de date prelucrate și motivele;

b)	toate persoanele beneficiază de dreptul de acces la datele care le privesc, pe lângă autoritatea care este responsabilă de prelucrarea acestor date. Acest drept trebuie să fie asigurat fără nicio constrângere, la intervale rezonabile și fără întârzieri sau taxe excesive pentru solicitant;

c)	toate persoanele beneficiază de dreptul de a obține rectificarea, ștergerea sau blocarea datelor incomplete sau inexacte care le vizează;

d)	toate persoanele beneficiază de dreptul de opoziție, în baza unor motive legitime și imperioase, privind prelucrarea datelor care le vizează.

Articolul 17

Cooperare administrativă între statele membre

(1) Atunci când un stat membru constată comiterea unei încălcări de către o întreprindere a cărei autorizație a fost eliberată de o autoritate competentă dintr-un alt stat membru, iar gravitatea respectivei încălcări ar putea conduce la suspendarea sau la retragerea autorizației în temeiul prezentului regulament, statul membru în cauză comunică celuilalt stat membru toate informațiile de care dispune cu privire la respectiva încălcare și la sancțiunile pe care le-a impus.

(2) Statele membre desemnează câte un punct de contact național însărcinat cu schimbul de informații cu celelalte state membre cu privire la punerea în aplicare a prezentului regulament. Statele membre trebuie să transmită Comisiei denumirea și adresa punctului lor de contact național până cel târziu la data de…. Comisia întocmește lista tuturor punctelor de contact naționale și o transmite statelor membre.

(3) Statele membre care fac schimb de informații în temeiul prezentului regulament utilizează punctele de contact naționale desemnate în aplicarea alineatul (2).

(4) Statele membre care fac schimb de informații cu privire la încălcările menționate la articolul 6 alineatul (2) sau cu privire la oricare director de transporturi declarat inapt pentru exercitarea ocupației respectă procedura și termenele menționate la articolul 12 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. …/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din … [privind normele comune aplicabile accesului pe piața transportului internațional rutier de marfă] sau, după caz, la articolul 23 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr …/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din … [privind normele comune aplicabile accesului pe piața transportului internațional de călători cu autocarul și cu autobuzul]. Statul membru care primește din partea unui alt stat membru notificarea unei încălcări grave, care a fost sancționată printr-o condamnare, înscrie respectiva încălcare în propriul registru electronic național.

Capitolul V

Recunoașterea reciprocă a certificatelor și a altor titluri

Articolul 18

Certificate și alte documente în materie de bună reputație

(1) Fără a aduce atingere articolului 10 alineatul (4), statul membru de stabilire acceptă ca dovadă suficientă a bunei reputații, în vederea accesului la ocupația de operator de transport rutier, un extras de cazier judiciar sau, în cazul în care nu este posibil acest lucru, un document echivalent eliberat de o autoritate judiciară sau administrativă competentă din statul sau statele membre pe teritoriul cărora gestionarul responsabil de transport a locuit anterior .

(2) Atunci când un stat membru impune resortisanților săi anumite cerințe cu privire la buna reputație iar prin documentul menționat la alineatul (1) nu se poate dovedi îndeplinirea acestei cerințe, statul membru în cauză acceptă, ca dovadă suficientă în privința resortisanților altor state membre, un certificat eliberat de o autoritate judiciară sau administrativă competentă din statul sau statele membre pe teritoriul cărora gestionarul responsabil de transport a locuit anterior , care să dovedească îndeplinirea cerințelor în cauză. Certificatul se referă la faptele specifice luate în considerare în statul membru de stabilire.

(3) În cazul în care statul sau statele membre pe teritoriul cărora gestionarul responsabil de transport a locuit anterior nu au eliberat documentul solicitat la alineatele (1) și (2), acesta poate fi înlocuit printr-o declarație sub prestare de jurământ sau printr-o declarație solemnă dată de persoana interesată în fața unei autorități judiciare sau administrative competente sau, după caz, în fața unui notar din statul membru pe teritoriul căruia gestionarul responsabil de transport a locuit anterior , care eliberează un certificat de atestare a acestei prestări de jurământ sau a declarației solemne.

(4) Documentele eliberate în conformitate cu alineatele (1) și (2) nu sunt acceptate în cazul în care sunt prezentate după mai mult de trei luni de la data eliberării lor. Această condiție este valabilă și în cazul declarațiilor făcute în conformitate cu alineatul (3).

Articolul 19

Certificate privind capacitatea financiară

Atunci când un stat membru impune resortisanților săi anumite condiții privind capacitatea financiară, pe lângă cele prevăzute la articolul 7, statul membru în cauză acceptă ca dovadă suficientă, pentru resortisanții altor state membre, un certificat eliberat de o autoritate administrativă competentă din statul sau statele membre pe teritoriul cărora gestionarul responsabil de transport locuia anterior , care atestă îndeplinirea respectivelor condiții. Aceste certificate se referă la informațiile specifice luate în considerare în noul stat membru de stabilire.

Articolul 20

Certificate de competență profesională

(1) Statele membre acceptă ca dovadă suficientă a competenței profesionale certificatele, sub forma celui indicat în anexa II, eliberate de autoritățile sau organismele acreditate în acest sens.

(2) Certificatele eliberate înainte de …, ca dovadă a competenței profesionale în temeiul dispozițiilor în vigoare până la data respectivă, sunt considerate echivalente cu certificatul al cărui model este indicat în anexa II și sunt recunoscute ca dovadă a competenței profesionale în toate statele membre. Statele membre informează Comisia cu privire la certificatele pe care le recunosc drept dovadă a competenței profesionale în sensul prezentului articol.

Capitolul VI

Dispoziții finale

Articolul 21

Sancțiuni

(1) Statele membre stabilesc sistemul sancțiunilor aplicabile în cazul încălcării dispozițiilor prezentului regulament și iau toate măsurile necesare pentru a asigura punerea în aplicare a acestora. Sancțiunile prevăzute trebuie să fie eficiente, proporționale și ce efect de descurajare. Statele membre notifică dispozițiile menționate anterior până cel târziu la 1 ianuarie 2012 și orice modificare ulterioară a acestora în cel mai scurt timp posibil.

(2) Sancțiunile menționate la alineatul (1) includ, în special, suspendarea autorizației de exercitare a ocupației, retragerea acestei autorizații și declararea inaptitudinii directorilor de transport implicați. Aceste sancțiuni includ, de asemenea, confiscarea vehiculului utilizat de către o întreprindere care efectuează transporturi fără a deține autorizația prevăzută de prezentul regulament.

Articolul 22

Dispoziții tranzitorii

Întreprinderile care, înainte de data intrării în vigoare a prezentului regulament, dispun de o autorizație de exercitare a ocupației de operator de transport rutier se conformează dispozițiilor prezentului regulament în termen de cel mult doi ani de la respectiva dată.

Articolul 23

Asistență reciprocă

Autoritățile competente din statele membre inițiază o colaborare strânsă și își acordă asistență reciprocă în scopul aplicării prezentului regulament. Acestea fac schimb de informații cu privire la condamnările suferite pentru toate încălcările grave sau pentru orice alte fapte specifice care ar putea să afecteze exercitarea ocupației de operatori de transport rutier, în conformitate cu dispozițiile aplicabile în materie de protecție a datelor cu caracter personal .

Articolul 24

Comitet

(1) Comisia este asistată de comitetul instituit prin articolul 18 alineatul (1) din Regulamentul (CEE) nr. 3821/85 al Consiliului din 20 decembrie 1985 privind aparatura de înregistrare în transportul rutier (11).

(2) Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 3 și 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispozițiile articolului 8 din respectiva decizie.

(3) Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 5a alineatele (1)-(4) și articolul 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispozițiile articolului 8 din respectiva decizie.

(4) Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5a alineatele (1)-(4), articolul 5a alineatul (5) litera (b) și articolul 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispozițiile articolului 8 din respectiva decizie. Termenele prevăzute la articolul 5a alineatul (3) litera (c) și la articolul 5a alineatul (4) literele (b) și (e) din Decizia 1999/468/CE se stabilesc la o lună.

Articolul 25

Raporturi privind exercitarea profesiei

(1) O dată la doi ani, statele membre stabilesc un raport privind activitatea autorităților competente pe care îl transmit Comisiei. Acest raport conține:

a)	o analiză a sectorului în ceea ce privește buna reputație, capacitatea financiară și competența profesională;

b)	numărul autorizațiilor acordate, în funcție de număr și de an, autorizațiile suspendate, autorizațiile retrase, numărul de declarații de inaptitudine, precum și motivele acordării acestora;

c)	numărul de certificate de competență profesională eliberate în fiecare an;

d)	statistici de bază privind registrele electronice naționale și utilizarea lor de către autoritățile competente ; precum și

o analiză a schimburilor de informații cu celelalte state membre, care include în special numărul anual de încălcări constatate și notificate unui alt stat membru și răspunsurile primite în aplicarea articolului 17 alineatul (3), precum și numărul anual de cereri și răspunsuri primite în aplicarea articolului 17 alineatul (4).

(2) Pe baza acestor rapoarte naționale, Comisia stabilește, o dată la doi ani, un raport destinat Parlamentului European și Consiliului privind exercitarea ocupației de operator de transport rutier. Acest raport conține, în special, o evaluare a modului de funcționare a schimbului de informații între state membre. Raportul în cauză este publicat în același timp cu raportul menționat la articolul 17 din Regulamentul (CE) nr. 561/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2006 privind armonizarea anumitor dispoziții ale legislației sociale în domeniul transporturilor rutiere (12).

(3) Până la 1 iunie 2009, Comisia transmite un raport cu privire la impactul probabil al extinderii domeniului de aplicare al prezentului regulament la transportul comercial cu vehicule proiectate și echipate în mod corespunzător și destinate transportării a până la nouă persoane, inclusiv șoferul. Comisia adoptă, dacă este cazul, inițiativele relevante .

Articolul 26

Lista autorităților competente

Fiecare stat membru transmite Comisiei , până la 1 iunie 2009, lista autorităților competente desemnate să acorde autorizații de exercitare a ocupației de operator de transport rutier, precum și lista autorităților sau organismelor acreditate responsabile de organizarea examenelor și eliberarea certificatelor . Comisia publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene lista consolidată a acestor autorități sau organisme din întreaga Comunitate.

Articolul 27

Comunicarea măsurilor naționale

Statele membre comunică Comisiei textul principalelor acte cu putere de lege și acte administrative pe care acestea le adoptă în domeniul reglementat prin prezentul regulament , în termen de șase zile de la data adoptării acestora, iar pentru întâia oară până la 1 iunie 2009.

Articolul 28

Abrogare

Directiva 96/26/CE se abrogă.

Trimiterile la directiva abrogată se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament.

Articolul 29

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament se aplică de la 1 iunie 2009 .

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la ,

Pentru Parlamentul European

Președintele

Pentru Consiliu

Președintele

(1) JOC….

(2) JOC….

(3) Poziția Parlamentului European din 21 mai 2008.

(4) JO L 124, 23.5.1996, p. 1. .

(5) JO L ….

(6) JO L ….

(7) JO L 281, 23.11.1995, p. 31. .

(8) JO L 184, 17.7.1999, p. 23. .

(9) JO L 222, 14.8.1978, p. 11. .

(10) Directiva 2006/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 martie 2006 privind condițiile minime pentru punerea în aplicare a Regulamentelor (CEE) nr. 3820/85 și (CEE) nr. 3821/85 ale Consiliului privind legislația socială referitoare la activitățile de transport rutier și de abrogare a Directivei 88/599/CEE a Consiliului (JO L 102, 11.4.2006, p. 35).

(11) JO L 370, 31.12.1985, p. 8. .

(12) JO L 102, 11.4.2006, p.1.

ANEXA I

I. LISTA MATERIILOR MENȚIONATE LA ARTICOLUL 8

Cunoștințele care trebuie luate în considerare pentru constatarea capacității profesionale de către statele membre trebuie să se refere cel puțin la materiile prevăzute în prezenta listă, respectiv pentru transportul rutier de marfă și pentru transportul rutier de călători. Referitor la aceste materii, candidații operatori de transport rutier trebuie să atingă nivelul de cunoștințe și aptitudini practice necesare pentru a conduce o întreprindere de transport.

Nivelul minim de cunoștințe, astfel cum se indică mai jos, nu poate fi inferior nivelului 3 al structurii nivelurilor de formare prevăzute în anexa la Decizia 85/368/CEE a Consiliului din din 16 iulie 1985 privind echivalarea calificărilor profesionale între statele membre ale Comunității Europene (1), adică unui nivel atins printr-o formare dobândită în cadrul unei școlarizări obligatorii completată fie printr-o formare profesională și o formare tehnică complementară, fie printr-o formare tehnică școlară sau alta, de nivel secundar.

A. Elemente de drept civil

Transport rutier de marfă și călători

Candidatul trebuie, în primul rând:

1)	să cunoască principalele contracte utilizate în activitățile de transport rutier precum și drepturile și obligațiile care decurg din acestea;

2)	să fie capabil să negocieze un contract cu valabilitate legală, și anume în ceea ce privește condițiile de transport.

Transport rutier de marfă

3)	să poată să analizeze o reclamație a mandantului referitoare la daunele rezultând fie din pierderile sau avariile survenite în legătură cu mărfurile în cursul transportului, fie din întârzierea la livrare, precum și efectele acestei reclamații asupra răspunderii sale contractuale;

4)	să cunoască normele și obligațiile care decurg din convenția CMR referitoare la contractul de transport internațional rutier de marfă.

Transport rutier de călători

să poată să analizeze o reclamație a mandantului său referitoare la daunele produse călătorilor sau bagajelor acestora în timpul unui accident survenit în cursul transportului sau referitor la daunele datorate întârzierii precum și efectele acestei reclamații asupra responsabilității sale contractuale.

B. Elemente de drept comercial

Transport rutier de marfă și călători

Candidatul trebuie, în primul rând:

1)	să cunoască condițiile și formalitățile prevăzute pentru exercitarea comerțului și obligațiile generale ale comercianților (înmatriculare, cărți de comerț etc.), precum și consecințele falimentului;

2)	să aibă cunoștințe corespunzătoare cu privire la diversele forme de societate comercială precum și la normele acestora de constituire și funcționare.

C. Elemente de drept social

Transport rutier de marfă și călători

Candidatul trebuie, în primul rând:

1)	să cunoască rolul și funcționarea diferitelor instituții sociale care intervin în sectorul transportului rutier (sindicate, comitete de întreprindere, delegați ai personalului, inspectori de muncă etc.);

2)	să cunoască obligațiile angajatorilor în ceea ce privește securitatea socială;

3)	să cunoască normele metodologice aplicabile contractelor de muncă referitoare la diferitele categorii de angajați ai întreprinderilor de transport rutier (forma contractelor, obligațiile părților, condițiile și durata muncii, concediile plătite, remunerația, desfacerea contractului);

să cunoască normele aplicabile în ceea ce privește timpul de condus, timpul de odihnă și timpul de lucru, în special dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 561/2006

, dispozițiile Regulamentului (CEE) nr. 3821/85

, ale Directivei 2002/15/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 martie 2002 privind organizarea timpului de lucru al persoanelor care efectuează activități mobile de transport rutier (2) și ale Directivei 2006/22/CE, precum și măsurile practice de aplicare a acestor dispoziții.

să cunoască normele aplicabile în materie de calificare inițială și formare continuă a conducătorilor auto, în special cele care decurg din aplicarea Directivei 2003/59/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 iulie 2003 privind calificarea inițială și formarea periodică a conducătorilor auto ai anumitor vehicule rutiere destinate transportului de mărfuri sau de pasageri (3).

D. Elemente de drept fiscal

Transport rutier de marfă și călători

Candidatul trebuie să cunoască în special regulile referitoare la:

(1)	TVA pe serviciile de transport;

2)	taxa de circulație a vehiculelor;

3)	taxele asupra anumitor vehicule utilizate pentru transportul rutier de marfă precum și la taxele de trecere și taxele de utilizare pentru folosirea anumitor infrastructuri;

4)	impozitele pe venit.

E. Gestiunea comercială și financiară a întreprinderii

Transport rutier de marfă și călători

Candidatul trebuie, în primul rând:

1)	să cunoască dispozițiile legale și practicile privind utilizarea cecurilor, a cambiilor, biletelor la ordin, cărților de credit și la alte mijloace sau metode de plată;

2)	să cunoască diferitele forme de credit (bancare, documentare, depozite de garantare, ipoteci, leasing, renting, factoring etc.), precum și sarcinile și obligațiile care decurg din acestea;

3)	să știe ce este un bilanț, cum se prezintă acesta și să-l poată interpreta;

4)	să poată citi și interpreta o declarație de profit și pierderi;

5)	să poată proceda la analiza situației financiare și a rentabilității întreprinderii, mai ales pe baza indicilor financiari;

6)	să poată elabora un buget;

7)	să cunoască diferitele elemente ale prețului de cost (costuri fixe, costuri variabile, fonduri de exploatare, amortismente etc.) și să le poată calcula în funcție de vehicul, kilometru, călătorie sau tonă;

8)	să poată realiza o organigramă referitoare la tot personalul întreprinderii și să organizeze planuri de lucru etc.;

9)	să cunoască principiul studiului de piață (marketing), de promovare a vânzărilor serviciilor de transport, de elaborare a fișierelor de clienți, ale publicității, ale relațiilor publice etc.

10)	să cunoască diferitele tipuri de asigurări proprii transporturilor rutiere (asigurări de răspundere, de viață, asigurarea bunurilor, a bagajelor), precum și garanțiile și obligațiile care decurg din aceasta;

11)	să cunoască aplicațiile telematice în domeniul transportului rutier.

Transport rutier de marfă

12)	să poată aplica normele referitoare la facturarea serviciilor de transport rutier de marfă, precum și să cunoască semnificația și efectele Incoterms;

13)	să cunoască diferitele categorii de auxiliari ai transportului, rolul, funcțiile și statutul acestora.

Transport rutier de călători

14)	să poată aplica normele referitoare la tarife și formarea prețurilor în transporturile publice și particulare de călători;

15)	să poată aplica normele referitoare la facturarea serviciilor de transport rutier de călători.

F. Accesul la piață

Transport rutier de marfă și călători

Candidatul trebuie, în primul rând:

să cunoască reglementările profesionale pentru transporturile rutiere pentru terți, pentru locația vehiculelor industriale, pentru sub-contractare, în special normele referitoare la organizarea oficială a profesiei, la accesul la aceasta, la autorizațiile pentru transporturile rutiere intracomunitare și extracomunitare și la control și sancțiuni;

2)	să cunoască reglementările referitoare la înființarea unei întreprinderi de transport rutier;

să cunoască diferitele documente cerute pentru executarea serviciilor de transport rutier și să poată aplica procedee de verificare pentru a asigura prezența, atât în întreprindere, cât și la bordul vehiculelor, a documentelor corespunzătoare privind fiecare transport efectuat, și anume a documentelor referitoare la vehicul, la conducătorul auto, la marfă sau la bagaje.

Transport rutier de marfă

4)	să cunoască regulile referitoare la organizarea pieței transporturilor rutiere de mărfuri, la birourile de expediție, la logistică;

5)	să cunoască formalitățile în momentul trecerii frontierelor, rolul și sfera de acțiune a documentelor T și carnetelor TIR precum și obligațiile și responsabilitățile care decurg din utilizarea acestora.

Transport rutier de călători

6)	să cunoască regulile referitoare la organizarea pieței transporturilor rutiere de călători;

7)	să cunoască regulile pentru crearea serviciilor de transport și să poată elabora planuri de transport.

G. Standarde și exploatare tehnică

Transport rutier de marfă și călători

Candidatul trebuie, în primul rând:

1)	să cunoască normele referitoare la greutatea și dimensiunile vehiculelor din statele membre, precum și procedurile referitoare la transporturile excepționale care derogă de la aceste norme;

2)	să poată alege, în funcție de nevoile întreprinderii, vehiculele, precum și elementele acestora (șasiu, motor, organe de transmisie, sisteme de frânare etc.);

3)	să cunoască formalitățile referitoare la recepția, înmatricularea și controlul tehnic al acestor vehicule;

4)	să poată lua în considerare măsurile care trebuie luate pentru lupta împotriva poluării aerului cu emisiile provenite de la autovehicule, precum și a zgomotului produs de acestea;

5)	să poată elabora planuri de întreținere periodică a vehiculelor și a echipamentelor acestora.

Transport rutier de marfă

6)	să cunoască diferite tipuri de manevrare și de încărcare (haioane, containere, paleți etc.) și să poată aplica procedee și dispoziții referitoare la operațiunile de încărcare și descărcare a mărfurilor (repartizarea încărcăturii, legare, fixare, calare etc.);

7)	să cunoască diferitele tehnici de transport combinat rutier-feroviar;

8)	să poată pune în aplicare proceduri vizând respectarea normelor referitoare la transportul de mărfuri periculoase și al deșeurilor, în special cele care decurg din Directiva 94/55/CE a Consiliului (4), din Directiva 96/35/CE a Consiliului (5) și din Regulamentul (CEE) nr. 259/93 al Consiliului (6);

9)	să poată pune în aplicare proceduri vizând respectarea normelor privind transportul de alimente perisabile, și anume cele care decurg din acordul referitor la transporturile internaționale de alimente perisabile cu mașini speciale destinate acestor transporturi (ATP);

10)	să poată pune în aplicare procedurile referitoare la respectarea reglementărilor privind transporturile de animale vii.

H. Siguranță rutieră

Transport rutier de marfă și călători

Candidatul trebuie, în primul rând:

1)	să cunoască calificările cerute pentru conducătorii auto (permis de conducere, certificate medicale, atestări ale capacității etc.);

2)	să poată adopta măsurile necesare pentru a se asigura că toți conducătorii auto respectă normele, interdicțiile și restricțiile de circulație în vigoare în diferite state membre (limitări de viteză, acordarea priorității, oprire și staționare, folosirea farurilor, semnalizarea rutieră etc.);

3)	să poată elabora dispoziții destinate conducătorilor auto privind verificarea standardelor de siguranță referitoare, pe de o parte, la starea materialului de transport și a echipamentului său și a încărcăturii și, pe de altă parte, la conducerea preventivă;

4)	să poată instaura proceduri de conduită în caz de accident și să pună în aplicare proceduri corespunzătoare pentru a evita repetarea accidentelor sau a încălcărilor grave;

5)	să poată pune în aplicare procedurile necesare arimării în siguranță a mărfii și cunoașterii tehnicilor corespunzătoare.

Transport rutier de călători

6)	să aibă cunoștințe elementare de geografie rutieră a statelor membre.

II. ORGANIZAREA EXAMENULUI

(1)

Statele membre vor organiza un examen scris obligatoriu pe care îl pot completa cu un examen oral pentru a verifica dacă candidații pentru ocupația de operatori de transport rutier posedă nivelul de cunoștințe cerut la punctul I în materiile indicate la acest punct și, mai ales, capacitatea de a utiliza instrumentele și tehnicile corespunzătoare și de a îndeplini sarcinile de execuție și de coordonare prevăzute.

(a)

Examenul scris obligatoriu constă din două probe, și anume:

—	întrebări scrise comportând fie întrebări cu mai multe variante de răspuns (patru răspunsuri posibile), fie întrebări cu răspuns direct, fie o combinație a celor două sisteme;

—	exerciții scrise/studii de caz,

— durata minimă a fiecărei probe este de două ore.

(b)	În cazul în care se organizează examen oral, statele membre pot condiționa participarea la acest examen de reușita la examenul scris.

(2)

În măsura în care statele membre organizează și un examen oral, acestea trebuie să prevadă pentru fiecare din cele trei probe o proporție a punctajului de peste 25 % și până la 40 % din totalul punctelor acordate.

În măsura în care statele membre organizează numai un examen scris, ele trebuie să prevadă, pentru fiecare probă, o proporție a punctajului de peste 40 % și până la 60 % din totalul punctelor acordate.

(3)

Pentru toate probele, candidații trebuie să obțină o medie de cel puțin 60 % din totalul punctelor acordate fără ca procentajul punctelor obținute la fiecare probă să fie mai mic de 50 % din punctele posibile. Un stat membru poate să reducă procentajul de la 50 % la 40 % numai pentru o singură probă.

(1) JO L 199, 31.7.1985, p. 56.

(2) JO L 80, 23.3.2002, p. 35 .

(3) JO L 226, 10.9.2003, p. 4 .

(4) Directiva 94/55/CE a Consiliului din 21 noiembrie 1994 de apropiere a legislațiilor statelor membre privind transportul rutier de mărfuri periculoase (JO L 319, 12.12.1994, p. 7).

(5) Directiva 96/35/CE a Consiliului din 3 iunie 1996 privind desemnarea și calificarea profesională a consilierilor pe probleme de siguranță a transportului rutier, feroviar și naval de mărfuri periculoase (JO L 145, 19.6.1996, p. 10).

(6) Regulamentul (CEE) nr. 259/93 al Consiliului din 1 februarie 1993 privind supravegherea și controlul transporturilor de deșeuri în interiorul, la intrarea și ieșirea din Comunitatea Europeană (JO L 30, 6.2.1993, p. 1), abrogat prin Regulamentul (CE) nr. 1013/2006 (JO L 190, 12.7.2006, p. 1).

ANEXA II

Textul imaginii

COMUNITATEA EUROPEANĂ

(Hârtie groasă de culoare bej — format DIN A4 hârtie sintetică 150g/m2 sau mai mult)

(Text redactat în limba sau limbile oficiale sau în una din limbile oficiale ale statului membru care eliberează atestatul)

Semnul distinctiv al statului membru respectiv (1)

Denumirea autorității sau a organismului acreditat (2)

CERTIFICAT DE COMPETENȚĂ PROFESIONALĂ

PENTRU TRANSPORTUL RUTIER DE MARFĂ [CĂLĂTORI] (3)

Nr.

Subsemnații,

certificăm că (4)

născut(ă) la data la

a urmat formarea și a susținut cu succes probele examenului (anul: sesiunea: ) (5)

necesar pentru obținerea certificatului de capacitate profesională pentru transportul rutier de marfă

[călători] (6), în conformitate cu dispozițiile Regulamentului (CE)

nr. / din

Prezentul certificat constituie dovada suficientă a competenței profesionale menționate la articolul 20 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. …/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din… de stabilire a normelor comune privind condițiile care trebuie respectate pentru exercitarea ocupației de operator de transport rutier.

Eliberat la la data de (7).

(1) Semn distinctiv al statului: (B) Belgia, (BG) Bulgaria, (CZ) Republica Cehă, (DK) Danemarca, (D) Germania, (EST) Estonia,(GR) Grecia, (E) Spania, (F) Franța, (IRL) Irlanda, (I) Italia, (CY) Cipru, (LV) Letonia, (LT) Lituania, (L) Luxemburg, (H) Ungaria, (NL) Țările de Jos, (A) Austria, (PL) Polonia, (P) Portugalia, (RO) România, (SLO) Slovenia, (SK) Slovacia, (FIN) Finlanda, (S) Suedia, (UK) Regatul Unit.

(2) Autoritate sau organism desemnat în prealabil în acest scop de către fiecare stat membru al Comunității Europene pentru a elibera prezentul certificat.

(3) A se tăia mențiunea inutilă.

(4) Nume și prenume; locul și data nașterii.

(5) Identificarea examenului.

(6) A se tăia mențiunea inutilă.

(7) Sigiliul sau semnătura autorității sau a organismului acreditat care eliberează certificatul.

ANEXA III

Lista încălcărilor menționate la articolul 6 alineatul (2) litera (a):

(1)

(a)	Depășirea duratei maxime de conducere de șase zile sau de două săptămâni cu 25 % sau mai mult.

(b)	Depășirea, în timpul unei zile de lucru, a duratei maxime zilnice de conducere cu 50 % sau mai mult, fără a lua o pauză sau o perioadă neîntreruptă de odihnă de cel puțin 4, 5 ore.

(2)

Neinstalarea unui tahograf și/sau a unui limitator de viteză, sau folosirea unui dispozitiv fraudulos care poate să modifice înregistrările dispozitivului de înregistrare și/sau ale limitatorului de viteză, sau falsificarea […] foilor de parcurs sau a datelor descărcate din tahograf și/sau a cărții de conducător auto.

(3)

Conducerea vehiculului fără ca acesta să fi trecut de controlul tehnic rutier sau în cazul în care acesta prezintă un defect grav la, inter alia, sistemul de frânare, sistemul de direcție, roți/anvelope, suspensii sau șasiu, care ar prezenta un risc imediat pentru siguranța rutieră și care ar duce la decizia de imobilizare a vehiculului.

(4)	Transportarea unor bunuri periculoase al căror transport este interzis, sau transportarea unor bunuri periculoase fără ca vehiculul să fie marcat sau placardat corespunzător.

(5)	Transportarea de pasageri sau bunuri fără deținerea unui permis de conducere valabil sau de către o întreprindere care nu deține o licență comunitară valabilă.

(6)	Folosirea de către șofer a unui permis de conducere fals, a permisului de conducere al unei alte persoane sau a unui permis obținut pe baza unor declarații false și/sau a unor documente falsificate.

(7)	Transportarea de bunuri depășind cu 20 % sau mai mult greutate maximă admisă cu încărcătură.

19.11.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 279/194

Transportul rutier internațional de mărfuri (reformare) ***I

P6_TA(2008)0218

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 21 mai 2008 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor norme comune privind accesul pe piața transportului rutier internațional de mărfuri (reformare) (COM(2007)0265 — C6-0146/2007 — 2007/0099(COD))

(2009/C 279 E/38)

(Procedura de codecizie: prima lectură)

Parlamentul European,

—	având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2007)0265),

—	având în vedere articolul 251 alineatul (2) și articolul 71 din Tratatul CE, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C6-0146/2007),

—	având în vedere Acordul interinstituțional din 28 noiembrie 2001 pentru o abordare mai structurată a tehnicii de reformare a actelor juridice (1),

—	având în vedere scrisoarea Comisiei pentru afaceri juridice din 20 noiembrie 2007, în conformitate cu articolul 80a alineatul (3)din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere articolele 80a și 51 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru transport și turism (A6-0038/2008),

1.	aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată și adaptată în urma recomandărilor grupului consultativ de lucru format din serviciile juridice ale Parlamentului European, Consiliului și Comisiei;

2.	solicită Comisiei să îl sesizeze din nou, în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial această propunere sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.	încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei poziția Parlamentului.

(1) JO C 77, 28.3.2002, p. 1.

P6_TC1-COD(2007)0099

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 21 mai 2008 în vederea adoptării Regulamentului (CE) nr. …/2008 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor norme comune privind accesul pe piața transportului rutier internațional de mărfuri (reformare)

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, în special articolul 71,

având în vedere propunerea Comisiei ,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (1),

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor (2),

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat (3),

întrucât:

(1)

Sunt necesare unele modificări de fond la Regulamentul (CEE) nr. 881/92 al Consiliului din 26 martie 1992 privind accesul pe piața transportului rutier de mărfuri în cadrul Comunității către sau dinspre teritoriul unui stat membru sau care traversează teritoriul unuia sau mai multor state membre (4), la Regulamentul (CEE) nr. 3118/93 al Consiliului din 25 octombrie 1993 de stabilire a condițiilor în care transportatorii nerezidenți pot să opereze servicii de transporturi rutiere naționale de marfă în interiorul unui stat membru (5) și la Directiva 2006/94/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind stabilirea unor reguli comune pentru anumite tipuri de transport rutier de mărfuri (6). În interesul clarității și simplificării, actele juridice respective ar trebui reformate și incorporate într-un singur regulament.

(2)

Instituirea unei politici comune de transport implică, între altele, stabilirea unor norme comune aplicabile accesului pe piața transportului rutier internațional de mărfuri pe teritoriul Comunității, precum și definirea condițiilor în care operatorii de transport nerezidenți pot să opereze servicii de transport în interiorul unui stat membru. Aceste norme trebuie stabilite astfel încât să contribuie la buna funcționare a pieței interne a transporturilor.

(3)

Aceste măsuri uniforme pentru accesul pe piață implică de asemenea libertatea de a furniza servicii prin eliminarea tuturor restricțiilor impuse furnizorului de servicii în temeiul naționalității sale sau al faptului că este stabilit într-un alt stat membru decât cel în care urmează a fi furnizat serviciul respectiv.

(4)

Acest regulament ar trebui aplicat cu privire la ansamblul transporturilor internaționale efectuate pe teritoriul Comunității, în scopul de a garanta un cadru coerent pentru transportul rutier internațional de mărfuri în cadrul Comunității. Transporturile efectuate dinspre statele membre către țări terțe continuă în mare parte să fie reglementate de acorduri bilaterale între statele membre și respectivele țări terțe. În consecință, regulamentul nu se aplică în ceea ce privește partea de deplasare efectuată pe teritoriul statului membru de încărcare sau de descărcare, atât timp cât nu au fost încă încheiate acordurile necesare dintre Comunitate și țările terțe respective. Regulamentul se aplică însă cu privire la teritoriul unui stat membru de tranzit.

(5)

Sosirea sau plecarea transporturilor rutiere de mărfuri ce reprezintă o etapă a unei operațiuni de transport combinate efectuate în condițiile prevăzute în Directiva 92/106/CEE a Consiliului din 7 decembrie 1992 privind stabilirea de norme comune pentru anumite tipuri de transporturi combinate de mărfuri între state membre (7) , și astfel transportul combinat feroviar/rutier și/sau pe cale navigabilă/rutier în ambele direcții, nu intră în definiția noțiunii de cabotaj.

(6)

În conformitate cu Directiva 2006/94/CE

, un anumit număr de tipuri de transport sunt scutite de orice regim de contingente și de autorizații de transport. În cadrul organizării pieței prevăzute de prezentul regulament, trebuie menținut un sistem de scutire de la licența comunitară și de la orice altă autorizație de transport pentru unele dintre acele tipuri de transporturi, datorită naturii lor speciale.

(7)

În temeiul Directivei 2006/94/CE, transportul de mărfuri cu ajutorul vehiculelor cu masa maximă cuprinsă între 3,5 tone și 6 tone a fost exceptat de la obligativitatea unei licențe comunitare. Regulile comunitare din domeniul transportului rutier de mărfuri și de persoane se aplică totuși, în general, vehiculelor cu masa egală sau mai mare de 3,5 tone. Din acest motiv, este necesar ca dispozițiile prezentului regulament să fie aliniate domeniul general de aplicare al normelor comunitare referitoare la transportul rutier și să prevadă scutiri doar pentru vehiculele cu masa maximă autorizată sub 3, 5 tone.

(8)

Transportul rutier internațional de mărfuri trebuie să fie condiționat de deținerea unei licențe comunitare necontingentate. Este necesar să li se solicite operatorilor de transport să păstreze o copie certificată conformă a licenței comunitare la bordul fiecăruia dintre vehicule, în vederea facilitării și eficientizării controalelor efectuate de organismele de control, în special în cazul controalelor efectuate în afara statului membru de stabilire. În acest scop, este necesar să se stabilească instrucțiuni mai detaliate cu privire la formatul și la alte caracteristici ale licenței comunitare și ale copiilor certificate conforme.

(9)	Este necesară stabilirea condițiilor care reglementează eliberarea și retragerea licențelor comunitare și tipurile de transporturi cărora li se aplică, perioadele de valabilitate și normele detaliate pentru utilizarea acestora.

(10)

Este de asemenea necesară instituirea unui atestat de conducător auto, pentru a permite statelor membre să verifice în mod eficient dacă conducătorii auto din țările terțe sunt angajați legal sau se află în mod legal la dispoziția operatorului de transport responsabil pentru o anumită operațiune de transport. Acest atestat de conducător auto ar trebui să fie ușor de înțeles de orice persoană care efectuează acest tip de verificări.

(11)

Operatorilor de transport rutier care dețin licențele comunitare prevăzute în prezentul regulament sau operatorilor de transport autorizați să efectueze anumite categorii de transporturi internaționale trebuie să li se permită desfășurarea de servicii de transport național într-un stat membru, fără a avea un sediu social sau o altă formă de stabilire în statul membru respectiv.

(12)

Aceste servicii de transport naționale erau autorizate în trecut cu titlu temporar. În practică, s-a dovedit dificil de stabilit care sunt serviciile autorizate. Prin urmare, sunt necesare norme clare și ușor de pus în executare. Pe termen lung, totuși, restricțiile impuse cabotajului nu mai sunt justificate. Acestea trebuie anulate în întregime, deoarece nu sunt în concordanță cu principiile unei piețe interne fără frontiere, în care libera circulație a mărfurilor și serviciilor este garantată. Statele membre ar trebui să ia toate măsurile necesare pentru a asigura aplicarea uniformă a normelor în întreaga Uniune Europeană.

(13)

Dispozițiile Directivei 96/71/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 1996 privind detașarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii (8) se aplică în situațiile în care operatorii de transport rutier detașează lucrători cu care au stabilit raporturi de muncă, din statul membru unde aceștia își desfășoară activitatea în mod obișnuit, în scopul efectuării de operațiuni de cabotaj.

(14)

Restricțiile privind numărul și durata operațiunilor de cabotaj reprezintă o etapă necesară, dar intermediară, care vizează să incite statele membre să armonizeze la maximum condițiile fiscale și de muncă. Prin urmare, restricțiile impuse în conformitate cu prezentul regulament sunt temporare și ar trebui eliminate începând cu 1 ianuarie 2014.

(15)	Unele dintre statele membre învecinate au legături economice intense și de lungă durată. Prin urmare, astfel de state membre ar trebui să poată acorda operatorilor de transport din statele membre învecinate un acces mai larg la cabotaj.

(16)	Este necesar ca statele membre să se asiste reciproc pentru buna aplicare a prezentului regulament.

(17)

Ar trebui să se poată evita ca traficul terț — respectiv operațiunile de transport internațional efectuate între două state membre dintre care nici unul nu este statul membru în care s-a stabilit operatorul de transport respectiv — să conducă la situații în care, datorită caracterului regulat, continuu și/sau sistematic, acesta distorsionează piața datorită aplicării unor condiții de ocupare a forței de muncă și de muncă mai puțin favorabile decât cele care se practică în cele două state membre între care se derulează traficul terț.

(18)

Ar trebui simplificate pe cât posibil formalitățile administrative, fără a se renunța la controalele și sancțiunile care permit garantarea aplicării corecte și efectivă a prezentului regulament. În acest scop, ar trebui precizate și consolidate normele în vigoare privind retragerea licenței comunitare. Normele actuale ar trebui adaptate astfel încât să se asigure, de asemenea, aplicarea de sancțiuni eficace împotriva încălcărilor grave

comise în alt stat membru decât statul de stabilire. Sancțiunile ar trebui să fie nediscriminatorii și proporționale cu gravitatea încălcărilor. Este necesar să se prevadă posibilitatea unor căi de atac.

(19)	Statele membre ar trebui să introducă în registrul național al întreprinderilor de transport rutier toate încălcările grave comise de către operatorii de transport și soldate cu o sancțiune.

(20)

În vederea intensificării și facilitării schimburilor de informații dintre autoritățile naționale, este necesar ca statele membre să își transmită unul altuia informațiile pertinente prin intermediul punctelor naționale de contact instituite în temeiul Regulamentului (CE) nr. …/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din … [de stabilire a normelor comune privind condițiile care trebuie îndeplinite pentru a exercita ocupația de operator de transport rutier] (9).

(21)	Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului regulament ar trebui adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei (10).

(22)

În special, Comisia ar trebui împuternicită să adapteze anexele I și II în lumina progresului tehnic și să elaboreze un model unic armonizat de scrisoare de trăsură. Deoarece măsurile respective au un domeniu general de aplicare și sunt destinate să modifice elemente neesențiale din prezentul regulament, printre altele prin completarea acestuia cu noi elemente neesențiale , acestea trebuie adoptate în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 5a din Decizia 1999/468/CE.

(23)	Din motive de eficiență, la adoptarea acestor măsuri, este necesară reducerea termenelor obișnuite din cadrul procedurii de reglementare cu control.

(24)	Statele membre ar trebui să ia măsurile necesare pentru implementarea prezentului regulament, în special cu privire la natura sancțiunilor, care trebuie să fie efective, proporționale și cu efect de descurajare.

(25)

Deoarece obiectivele acțiunii propuse nu pot fi îndeplinite în mod satisfăcător de către statele membre, și, având în vedere amploarea și efectele acțiunii, pot fi realizate mai bine la nivelul Comunității, aceasta poate adopta măsuri, în temeiul principiului subsidiarității astfel cum este prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la respectivul articol, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea respectivelor obiective,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Capitolul I

Dispoziții generale

Articolul 1

Domeniul de aplicare

(1) Prezentul regulament se aplică transportului rutier internațional de mărfuri în numele unui terț pentru deplasările efectuate pe teritoriul Comunității.

(2) În cazul transporturilor dinspre un stat membru către o țară terță și invers, prezentul regulament se aplică părții de deplasare efectuate pe teritoriul oricărui stat membru de tranzit. Prezentul regulament nu se aplică acelei părți a deplasării care se efectuează pe teritoriul statului membru de încărcare sau descărcare, înainte de încheierea acordului necesar între Comunitate și țara terță respectivă.

(3) Până la încheierea acordurilor între Comunitate și țările terțe respective menționate la alineatul (2), prezentul regulament nu aduce atingere:

a)	dispozițiilor privind transportul dintr-un stat membru către o țară terță și invers incluse în acordurile bilaterale încheiate de statele membre cu respectivele țări terțe.

dispozițiilor privind transportul dintr-un stat membru către o țară terță și invers incluse în acordurile bilaterale încheiate între statele membre care, fie în temeiul unor autorizații bilaterale, fie în temeiul unor aranjamente de liberalizare, permit încărcarea și descărcarea într-un stat membru de către operatorii de transport rutier care nu sunt stabiliți în acel stat.

Cu toate acestea, statele membre vor adapta acordurile menționate la litera (a) de la primul paragraf pentru a garanta respectarea principiului nediscriminării între operatorii de transport rutier comunitari.

(4) Prezentul regulament se aplică operațiunilor de cabotaj .

(5) Prezentul regulament nu se aplică în cazul următoarelor tipuri de transport și de deplasări fără încărcătură efectuate în conexiune cu acestea , dat fiind că sunt exceptate de la regimul comunitar de acordare a licenței :

a)	transportul corespondenței în cadrul unui serviciu universal .

b)	transporturi de vehicule deteriorate sau care sunt în pană.;

c)	transporturi de mărfuri cu autovehicule a căror greutate maximă autorizată, inclusiv cea a remorcilor, nu depășește 3, 5 tone;

transporturi de mărfuri cu autovehicule, în cazul în care se îndeplinesc următoarele condiții:

i)	mărfurile transportate trebuie să aparțină întreprinderii sau să fi fost vândute, cumpărate, date spre închiriere sau închiriate, produse, extrase, transformate sau reparate de întreprinderea respectivă;

ii)	deplasarea trebuie să aibă ca scop transportarea mărfurilor din sau către întreprindere ori mutarea acestora, fie în cadrul întreprinderii, fie în afara acesteia, în scopuri proprii;

iii)	autovehiculele utilizate pentru astfel de transporturi trebuie să fie conduse de angajați ai întreprinderii;

iv)

vehiculele care transportă mărfurile trebuie să fie deținute de întreprindere sau să fi fost cumpărate în rate sau închiriate de aceasta, cu condiția ca, în ultimul caz, să îndeplinească condițiile prevăzute de Directiva 2006/1/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 ianuarie 2006 privind utilizarea vehiculelor închiriate fără conducători auto pentru transportul rutier de mărfuri (11).

v)	transportul trebuie să constituie doar o activitate auxiliară ansamblului de activități desfășurate de întreprindere.

e)	transporturi de medicamente, aparate și echipamente medicale, precum și al altor articole necesare în cazul situațiilor de urgență, în special în cazul catastrofelor naturale.

Litera (d) punctul (iv) de la primul paragraf nu se aplică utilizării unui vehicul de înlocuire în timpul unei defecțiuni de scurtă durată a vehiculului utilizat în mod normal.

(6) Dispozițiile alineatului (5) nu aduc atingere condițiilor în care statele membre își autorizează resortisanții să întreprindă activitățile prevăzute la alineatul în cauză.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentului regulament:

1.	„vehicul” înseamnă un autovehicul înmatriculat într-un stat membru sau o combinație cuplată de vehicule care să aibă cel puțin autovehiculul înmatriculat într-un stat membru, utilizat exclusiv pentru transportul de mărfuri;

„transport internațional” înseamnă:

a)	o deplasare cu încărcătură efectuată de un vehicul al cărei punct de plecare și punct de sosire se află în două state membre diferite, cu sau fără tranzitarea unuia sau mai multor state membre sau țări terțe;

b)	o deplasare cu încărcătură efectuată de un vehicul dintr-un stat membru către o țară terță sau invers, cu sau fără tranzitarea unuia sau mai multor state membre sau țări terțe;

c)	o deplasare cu încărcătură efectuată de un vehicul între țări terțe, cu tranzitarea teritoriului unuia sau mai multor state membre;

d)	o deplasare fără încărcătură în legătură cu transporturile menționate la literele (a), (b) și (c);

3.	„stat membru gazdă” înseamnă un stat membru în care operează un operator de transport rutier, altul decât statul membru în care acesta este stabilit.

4.	„operator de transport rutier nerezident” înseamnă o întreprindere de transport rutier care operează într-un stat membru gazdă.

5.	„conducător auto” înseamnă orice persoană care conduce vehiculul chiar și pentru o perioadă scurtă de timp sau care este transportată într-un vehicul ca parte a sarcinilor care îi revin în scopul de a fi disponibilă pentru a-l conduce, dacă este necesar;

6.	„operațiuni de cabotaj” înseamnă transport național efectuat în mod temporar în numele unui terț într-un stat membru gazdă , adică în conformitate cu dispozițiile capitolului III ;

„încălcare gravă a legislației comunitare în domeniul transportului rutier” înseamnă încălcările care determină pierderea bunei reputații în conformitate cu articolul 6 alineatele (1) și (2) din Regulamentul (CE) nr. …/2008 [de stabilire a normelor comune privind condițiile care trebuie îndeplinite pentru a exercita profesia de operator de transport rutier];

8)	8. „trafic terț”: operațiuni de transport internațional efectuate de un operator de transport între două state membre dintre care nici unul nu este statul membru în care s-a stabilit operatorul de transport respectiv.

Capitolul II

Transportul internațional

Articolul 3

Principiu

Transportul internațional se efectuează în baza unei licențe comunitare, care este însoțită, în cazul în care conducătorul auto este cetățean al unei țări terțe, de un atestat de conducător auto.

Articolul 4

Licența comunitară

(1) Licența comunitară se eliberează de un stat membru, în conformitate cu prezentul regulament, oricărui operator de transport rutier care transportă mărfuri în numele unui terț și care:

a)	este stabilit într-un stat membru în conformitate cu legislația comunitară și cu legislația națională a acelui stat membru;

b)	este autorizat, în statul membru de stabilire, în conformitate cu legislația comunitară și cu legislația națională a statului membru respectiv cu privire la accesul la profesia de operator de transport rutier, să efectueze transporturi internaționale rutiere de mărfuri.

(2) Licența comunitară este eliberată de autoritățile de resort din statul membru de stabilire pentru o perioadă de cinci ani care poate fi reînnoită. Licențele comunitare și copiile conforme eliberate înainte de data intrării în vigoare a prezentului regulament rămân valabile până la data expirării.

(3) Statul membru de stabilire eliberează titularului originalul licenței comunitare, care este păstrat de întreprinderea de transporturi rutiere, precum și un număr de copii conforme corespunzător numărului de vehicule aflate la dispoziția titularului licenței comunitare, fie în proprietate, fie, de exemplu, în temeiul unor contracte de cumpărare în rate, închiriere sau leasing.

(4) Licența comunitară și copiile conforme vor corespunde modelului stabilit în Anexa I, care stabilește și condițiile care guvernează utilizarea acestora.

Comisia adaptează anexa I la progresul tehnic. Deoarece măsurile respective sunt destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentului regulament, acestea se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 16 alineatul (2).

(5) Licența comunitară și copiile conforme poartă timbrul sec sau ștampila autorității emitente, precum și o semnătură originală și un număr de serie. Numerele de serie ale licențelor comunitare și ale copiilor conforme se înregistrează în registrul electronic național al întreprinderilor de transport rutier prevăzut la articolul 15 din Regulamentul (CE) nr. …/2008 [de stabilire a normelor comune privind condițiile care trebuie îndeplinite pentru a exercita ocupația de operator de transport rutier] ca parte a setului de informații cu privire la operatorul de transport rutier.

(6) Licența comunitară este eliberată pe numele operatorului de transport rutier. Operatorul de transport rutier nu are dreptul să o transfere unei părți terțe. O copie conformă a licenței comunitare este păstrată în fiecare vehicul al operatorului de transport și este prezentată la solicitarea agenților autorizați de control.

În cazul unei combinații cuplate de vehicule, copia conformă însoțește autovehiculul. Aceasta acoperă combinația cuplată de vehicule chiar în cazul în care remorca sau semiremorca nu este înmatriculată sau autorizată pentru a circula pe numele titularului licenței sau în cazul în care este înmatriculată sau autorizată să circule într-un alt stat membru.

Articolul 5

Atestatul de conducător auto

(1) Atestatul de conducător auto este eliberat de către un stat membru, în conformitate cu prezentul articol, oricărui operator de transport rutier care:

a)	deține o licență comunitară,

angajează legal în acel stat membru conducători auto care sunt cetățeni ai țărilor terțe sau utilizează în mod legal conducători auto care sunt cetățeni ai țărilor terțe puși la dispoziția sa în conformitate cu condițiile de angajare și pregătire profesională stabilite în acel stat membru:

i)	prin acte cu putere de lege sau acte administrative și, dacă este cazul;

ii)	prin acorduri colective, în conformitate cu normele aplicabile în acel stat membru.

(2) Atestatul de conducător auto se eliberează de către autoritățile competente ale statului membru de stabilire al operatorului de transport, la cererea titularului licenței comunitare, pentru fiecare conducător auto, cetățean al unei țări terțe pe care acesta îl angajează în mod legal sau care este pus legal la dispoziția sa. Fiecare atestat de conducător auto certifică faptul că angajarea conducătorului auto al cărui nume apare pe atestat este în conformitate cu condițiile prevăzute la alineatul (1).

(3) Atestatul de conducător auto trebuie să fie conform cu modelul prevăzut în anexa II.

(4) Comisia adaptează anexa II la progresul tehnic. Deoarece măsurile respective sunt destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentului regulament , acestea se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 16 alineatul (2).

(5) Atestatul de conducător auto poartă timbrul sec sau ștampila autorității emitente, precum și o semnătură originală și un număr de serie. Numărul de serie al atestatului de conducător auto se înscrie în registrul electronic național al întreprinderilor de transport rutier prevăzut la articolul 15 din Regulamentul (CE) nr. …/2008 [de stabilire a normelor comune privind condițiile care trebuie îndeplinite pentru a exercita ocupația de operator de transport rutier] ca parte a setului de informații cu privire la operatorul de transport care îl pune la dispoziția conducătorului auto înscris în respectivul atestat.

(6) Atestatul de conducător auto este proprietatea operatorului de transport rutier, care îl pune la dispoziția conducătorului auto înscris pe atestat atunci când conducătorul auto conduce un vehicul care utilizează o licență comunitară eliberată acelui operator de transport rutier de mărfuri. O copie conformă a atestatului conducătorului auto eliberat de autoritățile competente ale statului membru de stabilire al operatorului de transport se păstrează la sediul operatorului de transport rutier de mărfuri. Atestatul de conducător auto se prezintă ori de câte ori este cerut de un agent cu drept de control.

(7) Atestatul de conducător auto se eliberează pe o perioadă determinată de către statul membru de emitere, având valabilitatea maximă de cinci ani. Atestatele de conducător auto eliberate înainte de data intrării în vigoare a prezentului regulament rămân valabile până la data expirării.

Atestatul de conducător auto este valabil numai atât timp cât sunt satisfăcute condițiile în baza cărora a fost eliberat. Statele membre iau măsurile adecvate pentru a se asigura că, în cazul în care aceste condiții nu mai sunt îndeplinite, operatorul de transport rutier de mărfuri returnează imediat atestatul autorităților emitente.

Articolul 6

Verificarea îndeplinirii condițiilor

(1) Ori de câte ori se înaintează o cerere pentru obținerea unei licențe comunitare, timp de cel mult cinci ani de la eliberare și ulterior cel puțin o dată la cinci ani, autoritățile competente ale statului membru de stabilire verifică dacă operatorul de transport rutier îndeplinește sau încă îndeplinește condițiile stabilite la articolul 4 alineatul (1).

(2) Autoritățile competente ale statului membru de stabilire verifică periodic, prin controale anuale care să acopere cel puțin 20 % din atestatele valabile eliberate în acel stat membru, dacă mai sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 5 alineatul (1) care au stat la baza eliberării atestatului de conducător auto.

Articolul 7

Refuzul eliberării și retragerea licenței comunitare și a atestatului de conducător auto

(1) În cazul în care condițiile prevăzute la articolul 4 alineatul (1) sau cele de la articolul 5 alineatul (1) nu sunt îndeplinite, autoritățile competente ale statului membru de stabilire resping cererea de eliberare sau de reînnoire a licenței comunitare sau a unui atestat de conducător auto, printr-o decizie motivată.

(2) Autoritățile competente retrag licența comunitară sau atestatul de conducător auto dacă titularul:

a)	nu mai îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 4 alineatul (1) sau cele de la articolul 5 alineatul (1), ori

b)	a furnizat informații incorecte în legătură cu o cerere de licență comunitară sau de atestat de conducător auto.

Articolul 8

Traficul terț și detașarea lucrătorilor

În cazul în care traficul terț între două state membre se desfășoară în mod regulat, continuu și/sau sistematic de către un operator de transport, unul din statele membre gazdă poate solicita aplicarea condițiilor de muncă și de ocupare a forței de muncă menționate la articolul 10 .

Capitolul III

Cabotajul

Articolul 9

Principiu

(1) Orice operator de transport rutier de mărfuri care efectuează operațiuni în numele unui terț, titular al unei licențe comunitare și al cărui conducător auto, dacă este cetățean al unei țări terțe, deține un atestat de conducător auto, are dreptul, în conformitate cu condițiile prevăzute în prezentul capitol, să efectueze operațiuni de cabotaj.

(2) Operatorii de transport menționați la alineatul (1) sunt autorizați să efectueze, cu același vehicul, până la trei operațiuni de cabotaj consecutive unui transport internațional dintr-un alt stat membru sau dintr-o țară terță în statul membru gazdă, odată ce au fost livrate mărfurile transportate în cursul transportului internațional care îl are pe acesta ca destinație. Autorizația de a efectua aceste operațiuni de cabotaj nu presupune ca vehiculele să fie complet descărcate. În cursul operațiunilor de cabotaj , ultima descărcare, înainte de părăsirea statului membru gazdă, trebuie să aibă loc în termen de șapte zile de la ultima descărcare a mărfurilor introduse în statul membru gazdă în cadrul operațiunii de transport internațional care îl are pe acesta ca destinație.

(3) De asemenea, operațiunile de cabotaj pot fi efectuate într-un stat membru prin care vehiculul trebuie să se deplaseze după descărcarea efectuată în statul membru în care se recepționează marfa, în cursul unei operațiuni de transport internațional, cu condiția ca cel mai scurt drum de întoarcere să treacă prin statul membru respectiv și este realizat în termen de șapte zile de la descărcarea efectuată în țara în care se recepționează marfa.

(4) Restricțiile privind numărul și durata operațiunilor de cabotaj sunt eliminate treptat. La doi ani de la intrarea în vigoare a prezentului regulament, numărul de operațiuni de cabotaj menționate la alineatul (2) se ridică la șapte. La 1 ianuarie 2014, toate restricțiile privind numărul și durata operațiunilor de cabotaj sunt eliminate.

(5) Serviciile naționale de transport rutier de mărfuri efectuate în statul membru gazdă de către un operator de transport nerezident se consideră conforme cu dispozițiile prezentului regulament numai dacă operatorul de transport rutier poate prezenta dovezi clare cu privire la transportul internațional în cursul căruia a ajuns în statul membru gazdă și la fiecare din operațiunile consecutive desfășurate în statul respectiv.

Aceste probe cuprind următoarele elemente pentru fiecare operațiune:

a)	numele, adresa și semnătura expeditorului;

b)	numele, adresa și semnătura operatorului de transport;

c)	numele și adresa destinatarului, precum și semnătura acestuia și data livrării, odată ce mărfurile au fost livrate;

d)	locul și data preluării mărfurilor și locul prevăzut pentru livrare;

e)	descrierea curentă a naturii mărfii și modul de ambalare, precum și, în cazul mărfurilor periculoase, descrierea general recunoscută a acestora și numărul de colete, marcajele specifice și numerele acestora; precum și

f)	greutatea brută a mărfurilor sau cantitatea de mărfuri altfel exprimată;

g)	numerele de înmatriculare ale autovehiculului și remorcii.

Scrisoarea de trăsură sau orice alt document de transport poate servi în acest scop.

(6) Statele membre nu solicită niciun document specific suplimentar sau documente în duplicat suplimentare care să demonstreze îndeplinirea condițiilor menționate la alineatul (5). Până la 1 ianuarie 2010, Comisia elaborează, în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 16 alineatul (2), un model unic armonizat de scrisoare de trăsură valabil pe tot cuprinsul Uniunii Europene pentru transportul internațional, transportul național și pentru transportul de tip cabotaj. Statele membre și Comisia garantează că dispozițiile prevăzute de alte convenții încheiate cu țări terțe sunt aliniate cu dispozițiile prezentului regulament.

(7) Orice operator de transport care este îndreptățit în statul membru de stabilire, în conformitate cu legislația acelui stat membru, să desfășoare operațiunile de transport rutier de marfă specificate la articolul 1 alineatul (5) literele (a), (b) și (c), i se va permite, în condițiile stabilite în prezentul regulament, să efectueze, după caz, operațiuni de cabotaj de același tip sau operații de cabotaj cu vehicule din aceeași categorie.

(8) Permisiunea de a efectua operațiuni de cabotaj, în cadrul tipurilor de transporturi menționate la articolul 1 alineatul (5) litera (e), trebuie să fie nelimitată.

(9) Orice întreprindere abilitată în statul membru de stabilire să desfășoare, în conformitate cu legislația statului membru respectiv, operațiuni de transport rutier de marfă pe cont propriu, astfel cum se definește la articolul 1 alineatul (5) litera (d), poate să desfășoare operațiuni de cabotaj pe cont propriu.

(10) Dispozițiile prezentului regulament nu împiedică un stat membru să autorizeze operatorii de transport dintr-unul sau mai multe alte state membre să execute pe teritoriul său un număr de operații de cabotaj nelimitat sau superior celui fixat la alineatul (2) și să stabilească pentru ultima descărcare un termen nelimitat sau superior celui menționat la alineatul (2). Autorizațiile acordate înaintea intrării în vigoare a prezentului regulament își păstrează valabilitatea. Statele membre informează Comisia cu privire la autorizațiile existente și la cele acordate după intrarea în vigoare a prezentului regulament.

(11) Sosirea sau plecarea transporturilor rutiere de mărfuri ce reprezintă o etapă a unei operațiuni de transport combinate efectuate în condițiile prevăzute în Directiva 92/106/CEE nu intră în definiția noțiunii de cabotaj.

Articolul 10

Norme aplicabile operațiunilor de cabotaj

(1) Cu excepția cazurilor în care legislația comunitară conține dispoziții contrare, efectuarea operațiunilor de transport de cabotaj se desfășoară în conformitate actele cu putere de lege și actele administrative în vigoare în statul membru gazdă în următoarele domenii:

a)	condițiile care guvernează în contractul de transport;

b)	tonajul și dimensiunea vehiculelor de transport rutier;

c)	cerințele privind transportul anumitor categorii de mărfuri, în special mărfuri periculoase, produse alimentare perisabile, animale vii;

(d)	timpul de condus și perioadele de odihnă;

e)	taxa pe valoarea adăugată (TVA) pe serviciile de transport;

f)	detașarea lucrătorilor în conformitate cu Directiva 96/71/CE.

Acolo unde este cazul, masele și dimensiunile menționate la litera (b) pot să le depășească pe cele aplicabile în statul membru de stabilire al operatorului de transport, dar ele nu pot depăși în niciun caz limitele stabilite de statul membru gazdă pentru traficul național sau caracteristicile tehnice menționate în dovezile prevăzute la articolul 1 alineatul (1) din Directiva 96/53/CE a Consiliului din 25 iulie 1996 de stabilire, pentru anumite vehicule rutiere care circulă în interiorul Comunității, a dimensiunilor maxime autorizate în traficul național și internațional și a greutății maxime autorizate în traficul internațional (12).

(2) Dispozițiile actelor cu putere de lege și administrative menționate la alineatul (1) se aplică operatorilor de transport nerezidenți în aceleași condiții cu cele impuse resortisanților statului membru respectiv, astfel încât să se prevină orice discriminare pe motive de naționalitate sau loc de stabilire.

Capitolul IV

Asistență reciprocă, măsuri de salvgardare și sancțiuni

Articolul 11

Asistență reciprocă

Statele membre se asistă reciproc pentru garantarea aplicării și monitorizării prezentului regulament. Acestea schimbă informații prin intermediul punctelor naționale de contact instituite în temeiul articolului 17 din Regulamentul (CE) nr. …/2008 [de stabilire a normelor comune privind condițiile care trebuie îndeplinite pentru a exercita ocupația de operator de transport rutier].

Articolul 12

Măsuri de salvgardare

(1) După ridicarea restricțiilor menționate la articolul 9 alineatul (3), în caz de perturbare gravă a pieței naționale de transport în interiorul unei zone geografice date, cauzată de cabotaj sau agravată de acesta, orice stat membru poate sesiza Comisia în vederea adoptării unor măsuri de salvgardare și informează și notifică Comisia cu privire la măsurile preconizate cu privire la operatorii de transport rezidenți.

(2) În sensul alineatului (1):

—

„perturbare gravă a pieței naționale de transport în interiorul unei zone geografice date” înseamnă existența pe această piață a unor probleme specifice acesteia, de natură să determine un excedent major, susceptibil de a persista, al ofertei în raport cu cererea, care implică o amenințare pentru echilibrul financiar și supraviețuirea a numeroși operatori de transport,

—	„zonă geografică” înseamnă zonă care acoperă integral sau parțial teritoriul unui stat membru sau care se extinde la o parte sau la întreg teritoriul altor state membre.

(3) Comisia examinează situația, în special pe baza ultimelor date trimestriale menționate la articolul 5 din Regulamentul (CEE) nr. 3916/90 al Consiliului din 21 decembrie 1990 privind măsurile care trebuie luate în eventualitatea unei crize pe piața transportului rutier de mărfuri (13) și, după consultarea comitetului consultativ instituit prin articolul 5 din respectivul regulament, decide, în termen de o lună de la primirea cererii statului membru respectiv, dacă sunt necesare sau nu măsuri de salvgardare și, în caz afirmativ, le adoptă. Aceste măsuri pot să includă excluderea temporară a zonei respective din domeniul de aplicare a prezentului regulament. Măsurile adoptate în temeiul prezentului articol rămân în vigoare pentru un termen de cel mult șase luni, ce poate fi reînnoit o singură dată, în cadrul aceluiași termen de valabilitate. Comisia notifică fără întârziere statele membre și Consiliul cu privire la orice decizie adoptată în temeiul prezentului alineat.

(4) În cazul în care Comisia decide să ia măsuri de salvgardare privind unul sau mai multe state membre, autoritățile competente din statul membru respectiv adoptă măsuri echivalente din punct de vedere al domeniului de aplicare în ceea ce privește operatorii de transport rezidenți și informează Comisia în acest sens. Aceste măsuri se aplică cel târziu la aceeași dată cu măsurile de salvgardare decise de către Comisie .

(5) Orice stat membru poate sesiza Consiliul cu o decizie a Comisiei, astfel cum este menționată la alineatul (3), în termen de 30 de zile de la notificarea sa. Consiliul, hotărând cu majoritate calificată în termen de 30 de zile de la sesizarea de către un stat membru sau, în cazul în care există sesizări de către mai multe state membre, de la data primei sesizări, poate să adopte o altă decizie .

Termenele prevăzute la alineatul (3) se aplică deciziei Consiliului. Autoritățile competente din statul membru respectiv adoptă măsuri echivalente din punct de vedere al domeniului de aplicare în ceea ce privește operatorii de transport rezidenți și informează Comisia cu privire la aceste măsuri. În cazul în care Consiliul nu adoptă nicio decizie în termenul menționat la primul paragraf, decizia Comisiei devine definitivă .

(6) În cazul în care Comisia consideră că măsurile menționate la alineatul (3) trebuie prelungite, aceasta va transmite o propunere Consiliului, care adoptă o decizie cu majoritate calificată .

Articolul 13

Sancționarea încălcărilor legislației comunitare în domeniu de către statul membru de stabilire

(1) În cazul unei încălcări grave a legislației comunitare în domeniul transportului rutier comise sau constatate în oricare dintre statele membre, autoritățile competente ale statului membru unde își are sediul operatorul de transport care a comis astfel de încălcări emite un avertisment și poate, printre altele, impune următoarele sancțiuni administrative:

a)	retragerea temporară sau permanentă a unora sau a tuturor copiilor conforme ale licenței comunitare;

b)	retragerea temporară sau permanentă a licenței comunitare;

amenzi.

Aceste sancțiuni se determină , după pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive și după epuizarea tuturor căilor de atac aflate la dispoziția operatorului de transport sancționat, în funcție de gravitatea încălcării comise de titularul licenței comunitare și în funcție de numărul total de copii certificate conforme ale acelei licențe, deținute pentru traficul internațional.

(2) În cazul unei încălcări grave cu privire la utilizarea abuzivă de orice natură, a atestatelor de conducător auto, autoritățile competente ale statului membru unde își are sediul operatorul de transport care a comis aceste încălcări, impun sancțiuni corespunzătoare, cum ar fi:

a)	suspendarea eliberării de atestate de conducător auto;

b)	retragerea atestatelor de conducător auto;

c)	eliberarea atestatelor de conducător auto în baza unor condiții suplimentare, pentru a preveni utilizarea abuzivă a acestora;

d)	retragerea temporară sau permanentă a unora sau a tuturor copiilor conforme ale licenței comunitare;

e)	retragerea temporară sau permanentă a licenței comunitare;

amenzi.

Aceste sancțiuni se stabilesc în funcție de gravitatea încălcării comise de titularul licenței comunitare.

(3) În cazul în care a fost constatată o încălcare gravă, în cazul menționat la articolul 12 alineatul (1), autoritățile competente ale statului membru de stabilire decid ce sancțiune i se aplică operatorului de transport în cauză , pornind de la avertisment până la retragerea temporară sau permanentă a licenței comunitare . Acestea comunică autorităților competente din statul membru în care au fost constatate încălcările, cât mai curând posibil și cel mult în termen de trei luni de la luarea la cunoștință cu privire la încălcare, ce sancțiuni din cele prevăzute la alineatele (1) și (2) au fost impuse.

În cazul în care impunerea de sancțiuni nu a fost posibilă, autoritățile precizează motivele.

(4) Decizia privind retragerea temporară a oricărui document (licență comunitară, atestat de conducător auto, copie conformă) trebuie să prevadă:

a)	perioada retragerii temporare;

b)	condițiile de încetare a retragerii temporare;

c)	cazurile în care se procedează la retragerea permanentă a licenței comunitare din cauza neîndeplinirii condițiilor stabilite în conformitate cu litera b), în perioada stabilită în conformitate cu litera a).

(5) Autoritățile de resort iau în considerare orice sancțiune impusă în alt stat membru și garantează că sancțiunile impuse operatorului de transport respectiv sunt proporționale, în totalitate, cu încălcarea sau încălcările care au stat la baza acelor sancțiuni.

(6) De asemenea, autoritățile competente din statul membru de stabilire al operatorului de transport pot introduce o acțiune împotriva operatorului de transport, în conformitate cu legislația internă, în fața unei instanțe judecătorești naționale competente. Aceasta informează autoritatea competentă a statului membru gazdă cu privire la decizia adoptată în acest sens.

(7) Statele membre garantează operatorilor de transport dreptul la o cale de atac împotriva oricărei sancțiuni administrative impuse în temeiul prezentului articol.

Articolul 14

Sancționarea încălcărilor de către statul membru gazdă

(1) În cazul în care autoritățile competente ale unui stat membru au informații despre o încălcare gravă a prezentului regulament sau a legislației comunitare în domeniul transportului rutier care pot fi imputate unui operator de transport nerezident, statul membru pe teritoriul căruia a fost constatată încălcarea transmite autorităților competente ale statului membru de stabilire, cât mai curând posibil, dar cel târziu la o lună de la data hotărârii definitive pronunțate după epuizarea tuturor căilor de atac aflate la dispoziția operatorului de transport sancționat, următoarele informații:

a)	descrierea încălcării, precum și data și ora la care a fost comisă;

b)	categoria, tipul și gravitatea încălcării;

c)	sancțiunile impuse și sancțiunile executate.

Autoritățile competente ale statului membru gazdă pot solicita autorităților competente ale statului membru de stabilire să impună sancțiuni în conformitate cu articolul 13.

(2) Fără a aduce atingere vreunei urmăriri penale, autoritățile competente din statul membru gazdă sunt împuternicite să aplice sancțiuni unui operator de transport nerezident care nu a respectat prezentul regulament sau legislația rutieră comunitară sau națională pe teritoriul acestuia, în cursul unei operațiuni de cabotaj. Astfel de sancțiuni se aplică de manieră nediscriminatorie. Aceste sancțiuni pot consta, printre altele, într-un avertisment sau, în cazul unor încălcări grave , o suspendare temporară a operațiunilor de cabotaj pe teritoriul statului membru gazdă unde s-a comis încălcarea.

(3) Statele membre garantează operatorilor de transport posibilitatea unei căi de atac împotriva sancțiunilor administrative impuse în temeiul prezentului articol.

Articolul 15

Înscrierea în registrul național

Statele membre iau măsuri în vederea înscrierii încălcărilor grave ale legislației comunitare în domeniul transportului rutier comise de operatorii de transport stabiliți pe teritoriul lor, care au determinat impunerea de sancțiuni de către orice stat membru, precum și a sancțiunilor impuse, de îndată ce o hotărâre judecătorească definitivă a fost pronunțată după epuizarea tuturor căilor de atac aflate la dispoziția operatorului de transport sancționat , în registrul național al întreprinderilor de transport instituit în temeiul Regulamentului (CE) nr. nr. …/2008 [de stabilire a normelor comune privind condițiile care trebuie îndeplinite pentru a exercita ocupația de operator de transport rutier]. Intrările în registru care privesc retragerea temporară sau permanentă a licenței comunitare rămân în baza de date timp de cel puțin doi ani.

Capitolul V

Punere în aplicare

Articolul 16

Comitetul

(1) Comisia este asistată de comitetul instituit în temeiul articolului 18 alineatul (1) din Regulamentul (CEE) nr. 3821/85 al Consiliului din 20 decembrie 1985 privind aparatura de înregistrare în transportul rutier (14).

(2) Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5a alineatele (1)-(4) și alineatul (5) litera (b), precum și articolul 7 din Decizia 1999/468/CE cu respectarea dispozițiilor articolului 8 din aceasta.

Termenele prevăzute la articolul 5a alineatul (3) litera (c) și la articolul 4 literele (b) și (e) din Decizia 1999/468/CE se stabilesc la o lună.

Articolul 17

Sancțiuni

Statele membre adoptă măsuri referitoare la regimul de sancțiuni aplicabile încălcărilor dispozițiilor prezentului regulament și iau toate măsurile necesare pentru a se garanta punerea în aplicare a respectivelor sancțiuni. Sancțiunile astfel prevăzute sunt efective, proporționale și cu efect de descurajare. Statele membre notifică Comisia măsurile respective până la … (15) și notifică orice modificări ulterioare cât mai curând posibil.

Statele membre garantează că aceste măsuri se aplică fără discriminare pe bază de naționalitate sau loc de stabilire al operatorului de transport.

Articolul 18

Elaborarea rapoartelor

(1) Până la data de 31 ianuarie a fiecărui an, statele membre informează Comisia asupra numărului de operatori de transport rutieri titulari ai unei licențe comunitare la data de 31 decembrie a anului anterior și asupra numărului de copii conforme corespunzătoare vehiculelor în circulație la acea dată.

(2) De asemenea, statele membre informează Comisia asupra numărului de atestate de conducător auto eliberate în anul calendaristic anterior, precum și asupra numărului de atestate de conducător auto în circulație la data de 31 decembrie a anului respectiv.

Capitolul VI

Dispoziții finale

Articolul 19

Abrogări

Regulamentele (CEE) nr. 881/92 și (CEE) nr. 3118/93 și Directiva. 2006/94/CE se abrogă.

Trimiterile la regulamentele și la directiva abrogate se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa III.

Articolul 20

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 1 ianuarie 2009 .

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la

Pentru Parlamentul European

Președintele

Pentru Consiliu

Președintele

(1) Avizul din 12 martie 2008 (nepublicat încă în JO).

(2) JO C ….

(3) Poziția Parlamentului European din 21 mai 2008.

(4) JO L 95, 9.4.1992, p. 1. .

(5) JO L 279, 12.11.1993, p. 1. .

(6) JO L 374, 27.12.2006, p. 5.

(7) JO L 368, 17.12.1992, p. 38.

(8) JO L 18, 21.1.1997, p. 1.

(9) JO L ….

(10) JO L 184, 17.7.1999, p. 23. .

(11) JO L 33, 4.2.2006, p. 82.

(12) JO L 235, 17.9.1996, p. 59.

(13) JO L 375, 31.12.1990, p. 10.

(14) JO L 370, 31.12.1985, p. 8. .

(15) 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament.

ANEXA I

Textul imaginii

COMUNITATEA EUROPEANĂ

(a)

Albastru deschis, format DIN A4 hârtie sintetică de 150 g/m2 sau mai mult

(Prima pagină a licenței)

(Text în limba oficială / una din limbile oficiale ale statului membru care eliberează licența)

(Statul care eliberează licența)

Semn distinctiv(1)

Numele autorității sau organismului competent:

LICENȚA nr.

COPIA CONFORMĂ nr.

pentru transportul rutier internațional de mărfuri contra cost

Prezenta licență îndreptățește pe(2)

să efectueze transporturi rutiere internaționale de mărfuri în numele unei terțe persoane pe orice traseu, pentru deplasări sau porțiuni de traseu, efectuate în numele unei terțe persoane pe teritoriul Comunității, astfel cum este stabilit în Regulamentul (CE) nr. …/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din … [privind normele comune privind accesul pe piața transportului rutier internațional de mărfuri](3) și pe baza prevederilor generale ale prezentei licențe.

Observații speciale:

Prezenta licență este valabilă începând cu până la

Eliberată în , la …

(4)

(1) Semnele distinctive ale statelor membre sunt: (B) Belgia, (BG) Bulgaria, (CZ) Republica Cehă, (DK) Danemarca, (D) Germania, (EST) Estonia, (IRL) Irlanda, (GR) Grecia, (E) Spania, (F) Franța, (I) Italia, (CY) Cipru, (LV) Letonia, (LT) Lituania, (L) Luxemburg, (H) Ungaria, (MT) Malta, (NL) Țările de Jos, (A) Austria, (PL) Polonia, (P) Portugalia, (RO) România, (SLO) Slovenia, (SK) Slovacia, (FIN) Finlanda, (S) Suedia, (UK) Regatul Unit.

(2) Denumirea sau denumirea comercială și adresa completă a operatorului de transport.

(3) JO L …

(4) Semnătura și ștampila autorității sau organismului competent.

Textul imaginii

(b)

(A DOUA PAGINĂ A LICENȚEI)

(Text în limba oficială / una din limbile oficiale ale statului membru care eliberează licența)

DISPOZIȚII GENERALE

Prezenta licență este eliberată în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. …/2008 [de stabilire a unor norme comune privind accesul pe piața transportului rutier internațional de mărfuri].

Aceasta îl îndreptățește pe titular să efectueze transporturi rutiere internaționale de mărfuri în numele unei terțe persoane pe orice traseu, pentru deplasări sau părți de deplasare efectuate pe teritoriul Comunității și, unde este cazul, în condițiile stabilite prin prezenta licență:

— în cazul în care punctul de plecare și punctul de sosire sunt situate în două state membre diferite, cu sau fără tranzitarea unuia sau mai multor state membre sau țări terțe,

— dintr-un stat membru către o țară terță sau invers, cu sau fără tranzitarea unuia sau mai multor state membre sau țări terțe,

— între țări terțe, cu tranzitarea teritoriului unuia sau mai multor state membre,

și călătoriile fără încărcătură efectuate în conexiune cu aceste transporturi.

În cazul unui transport dintr-un stat membru către o țară terță sau invers, prezenta licență este valabilă pentru acea porțiune a deplasării efectuată pe teritoriul Comunității. Licența este valabilă pe teritoriul statului membru de încărcare sau descărcare numai după încheierea acordului necesar între Comunitate și țara terță respectivă în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. …/2008 [de stabilire a unor norme comune privind accesul pe piața transportului rutier internațional de mărfuri].

Licența este eliberată personal titularului și nu este transmisibilă.

Aceasta poate fi retrasă de către autoritatea competentă a statului membru care a eliberat-o, în special în cazul în care operatorul de transport rutier:

— nu s-a conformat tuturor condițiilor privind utilizarea licenței,

— a furnizat informații incorecte în legătură cu datele necesare pentru emiterea sau prelungirea licenței.

Originalul licenței trebuie păstrat de întreprinderea de transport rutier.

O copie conformă a licenței trebuie păstrată în vehicul (1). În cazul unei combinații cuplate de vehicule, aceasta trebuie să însoțească autovehiculul. Licența acoperă combinația cuplată de vehicule chiar în cazul în care remorca sau semiremorca nu este înmatriculată sau autorizată pentru a circula pe numele titularului licenței, sau în cazul în care este înmatriculată sau autorizată să circule într-un alt stat membru.

Licența trebuie prezentată ori de câte ori se solicită de către un agent autorizat de control.

Pe teritoriul fiecărui stat membru, titularul trebuie să respecte actele cu putere de lege și actele administrative în vigoare în statul respectiv, în special în ceea ce privește transporturile și traficul.

(1) „Vehicul” înseamnă un autovehicul înmatriculat într-un stat membru, sau o combinație cuplată de vehicule care să aibă cel puțin autovehiculul înmatriculat într-un stat membru, utilizat exclusiv pentru transportul de mărfuri.

ANEXA II

Textul imaginii

(A doua pagină a atestatului)

(Text în limba oficială / una din limbile oficiale ale statului membru care eliberează atestatul)

DISPOZIȚII GENERALE

Prezentul atestat este eliberat în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. …/2008 [privind normele comune pentru accesul pe piața transportului rutier internațional].

Se certifică prin prezenta că respectivul conducător auto este angajat, în conformitate cu actele cu putere de lege, actele administrative și, după caz, acordurile colective, în conformitate cu normele aplicabile în următoarele state membre menționate în atestat cu privire la condițiile de ocupare a forței de muncă și de formare profesională a conducătorilor auto aplicabile în statul membru respectiv pentru efectuarea de operațiuni de transport rutier în statul respectiv.

Atestatul de conducător auto este proprietatea operatorului de transport, care îl pune la dispoziția conducătorului auto înscris pe atestat atunci când conducătorul auto conduce un vehicul(1) care utilizează o licență comunitară eliberată acelui operator de transport rutier de mărfuri. Atestatul conducătorului auto nu este transferabil. Atestatul de conducător auto este valabil atâta timp cât sunt îndeplinite condițiile în baza cărora a fost eliberat și trebuie returnat imediat de către operatorul de transport autorităților emitente dacă aceste condiții nu mai sunt îndeplinite.

Atestatul poate fi retras de către autoritatea competentă a statului membru care l-a eliberat, în special în cazul în care operatorul de transport rutier:

— nu s-a conformat tuturor condițiilor privind utilizarea atestatului;

— a furnizat informații incorecte în legătură cu datele necesare pentru emiterea sau prelungirea atestatului;

O copie conformă a atestatului trebuie păstrată de întreprinderea de transport rutier;

Atestatul original trebuie păstrat la bordul vehiculului și trebuie prezentat ori de câte ori se solicită de către agenții autorizați de control.

(1) „Vehicul” înseamnă un autovehicul înmatriculat într-un stat membru sau o combinație cuplată de vehicule care să aibă cel puțin autovehiculul înmatriculat într-un stat membru, utilizat exclusiv pentru transportul de mărfuri.

ANEXA III

TABEL DE CORESPONDENȚĂ

Regulamentul (CEE) nr. 881/92	Regulamentul (CEE) nr. 3118/93	Directiva 2006/94/CE	Prezentul regulament
Articolul 1 alineatul (1)			Articolul 1 alineatul (1)
Articolul 1 alineatul (2)			Articolul 1 alineatul (2)
Articolul 1 alineatul (3)			Articolul 1 alineatul (3)
			Articolul 1 alineatul (4) (nou)
		Articolul 1 alineatele (1) și (2), Anexa I Articolul 2	Articolul 1 alineatul (5)
		Articolul 2	Articolul 1 alineatul (6)
Articolul 2			Articolul 2 (modificat)
Articolul 3 alineatul (1)			Articolul 3
Articolul 3 alineatul (2)			Articolul 4 alineatul (1) (modificat)
Articolul 3 alineatul (3)			Articolul 5 alineatul (1) (modificat)
Articolul 4			-
Articolul 5 alineatul (1)			Articolul 4 alineatul (2) (modificat)
Articolul 5 alineatul (2)			Articolul 4 alineatul (3) (modificat)
Articolul 5 alineatul (3)			Articolul 4 alineatul (4) (modificat)
			Articolul 4 alineatul (5) (nou)
Articolul 5 alineatul (4), Anexa I pagina 2, punctul 7, a doua și a treia teză			Articolul 4 alineatul (6) (modificat)
Articolul 5 alineatul (5)			Articolul 4 alineatul (2)
Articolul 6 alineatul (1)			Articolul 5 alineatul (2) (modificat)
Articolul 6 alineatul (2)			Articolul 5 alineatul (2) (modificat)
Articolul 6 alineatul (3)			Articolul 5 alineatul (3) (modificat)
Articolul 6 alineatul (4)			Articolul 5 alineatul (4)
Articolul 6 alineatul (5)			Articolul 5 alineatul (5)
Articolul 7			Articolul 6
Articolul 8 alineatul (1)			Articolul 7 alineatul (1)
Articolul 8 alineatul (2)			Articolul 7 alineatul (2)
			Articolul 8 (nou)
Articolul 8 alineatul (3)			Articolul 13 alineatul (1) (modificat)
Articolul 8 alineatul (4)			Articolul 13 alineatul (2)
Articolul 9 alineatul (1)			Articolul 13 alineatul (7) (modificat)
Articolul 9 alineatul (2)			Articolul 13 alineatul (7) (modificat)
	Articolul 1 alineatul (1)		Articolul 9 alineatul (1)
			Articolul 9 alineatul (2)
			Articolul 9 alineatul (3) (nou)
			Articolul 9 alineatul (4) (nou)
			Articolul 9 alineatul (5)
			Articolul 9 alineatul (6) (nou)
	Articolul 1 alineatul (2)		Articolul 9 alineatul (7)
	Articolul 1 alineatul (3)		Articolul 9 alineatul (8)
	Articolul 1 alineatul (4)		Articolul 9 alineatul (9)
			Articolul 9 alineatul (10) (nou)
	Articolul 2		-
	Articolul 3		-
	Articolul 4		-
	Articolul 5		-
	Articolul 6 alineatul (1)		Articolul 10 alineatul (1) (modificat)
	Articolul 6 alineatul (2)		-
	Articolul 6 alineatul (3)		Articolul 10 alineatul (2)
	Articolul 6 alineatul (4)		-
	Articolul 7		-
Articolul 10			Articolul 18 alineatul (1) (modificat)
Articolul 11 alineatul (1)			Articolul 11 (modificat)
Articolul 11 alineatul (2)			Articolul 14 alineatul (1) (modificat)
Articolul 11 alineatul (3)			Articolul 13 alineatul (3) (modificat)
Articolul 11a			-
			Articolul 12 (nou)
	Articolul 8 alineatul (1)		Articolul 11 (modificat)
	Articolul 8 alineatul (2)		Articolul 14 alineatul (2) (modificat)
	Articolul 8 alineatul (3)		Articolul 14 alineatul (2) (modificat)
	Articolul 8 alineatul (4) paragrafele 1 și 3		-
			Articolul 13 alineatul (4) (nou)
	Articolul 8 alineatul (4) paragraful 2		Articolul 13 alineatul (5) (modificat)
	Articolul 8 alineatul (4) paragrafele 4 și 5		Articolul 13 alineatul (6) (modificat)
	Articolul 9		Articolul 14 alineatul (3) (modificat)
			Articolul 15
			Articolul 16
			Articolul 17
Articolul 12			Articolul 19
Articolul 13			-
Articolul 14	Articolul 10		-
	Articolul 11		-
Articolul 15	Articolul 12		Articolul 20
		Articolul 3	-
		Articolul 4	-
		Articolul 5	-
		Anexele II, III	-
Anexa I			Anexa I
Anexa II			Articolul 1 alineatul (5)
Anexa III			Anexa II
	Anexa I		-
	Anexa II		-
	Anexa III		-
	Anexa IV		-

19.11.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 279/217

Fundația Europeană de formare (reformare) ***I

P6_TA(2008)0227

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 22 mai 2008 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind înființarea Fundației Europene de Formare (reformare) (COM(2007)0443 — C6-0243/2007 — 2007/0163(COD))

(2009/C 279 E/41)

(Procedura de codecizie: prima lectură)

Parlamentul European,

—	având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2007)0443),

—	având în vedere articolul 251 alineatul (2) și articolul 150 din Tratatul CE, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C6-0243/2007),

—	având în vedere Acordul interinstituțional din 28 noiembrie 2001 privind o utilizare mai structurată a tehnicilor de reformare a actelor juridice (1),

—	având în vedere scrisoarea Comisiei pentru afaceri juridice din 24 ianuarie 2008 adresată Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale în conformitate cu articolul 80a alineatul (3) din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere articolele 80a și 51 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (A6-0131/2008),

întrucât grupul consultativ al serviciilor juridice ale Parlamentului European, Consiliului și Comisiei consideră că propunerea în cauză nu conține nici o modificare de fond în afara celor care au fost identificate ca atare în propunere și întrucât, în ceea ce privește dispozițiile rămase neschimbate din textele existente, propunerea se limitează la o simplă codificare, fără modificări de fond ale acestora,

1.	aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată și adaptată în urma recomandărilor grupului consultativ de lucru format din serviciile juridice ale Parlamentului European, Consiliului și Comisiei;

2.	solicită Comisiei să îl sesizeze din nou, în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial această propunere sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.	încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei poziția Parlamentului.

(1) JO C 77, 28.3.2002, p. 1.

P6_TC1-COD(2007)0163

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 22 mai 2008 în vederea adoptării Regulamentului (CE) nr. …/2008 al Parlamentului European și al Consiliului privind înființarea Fundației Europene de Formare (reformare)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 150 ,

având în vedere propunerea Comisiei ,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (1),

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor (2),

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat (3),

întrucât:

(1)	Regulamentul (CEE) nr. 1360/90 al Consiliului din 7 mai 1990 privind înființarea Fundației Europene de Formare a fost modificat substanțial de mai multe ori (4). Deoarece urmează să se opereze noi modificări, regulamentul menționat ar trebui reformat, pentru asigurarea clarității.

(2)

La reuniunea sa de la Strasbourg din 8 și 9 decembrie 1989, Consiliul European a invitat Consiliul să adopte, la începutul anului 1990, deciziile necesare pentru înființarea unei Fundații Europene de Formare pentru Europa Centrală și de Est, hotărând la propunerea Comisiei. În acest scop,

Consiliul a adoptat Regulamentul (CEE) nr. 1360/90 care a instituit fundația în cauză, la 7 mai 1990.

(3)	În temeiul unei decizii luate de comun acord de reprezentanții guvernelor statelor membre întruniți la nivel de șefi de stat și de guvern la Bruxelles la 29 octombrie 1993 (5), fundația își are sediul la Torino, Italia.

(4)

La 18 decembrie 1989 Consiliul a adoptat Regulamentul (CEE) nr. 3906/89 (6) privind ajutorul economic acordat Republicii Ungare și Republicii Populare Polone, care prevedea acordarea de ajutoare în diverse domenii, inclusiv formarea profesională, pentru a sprijini procesul de reformă economică și socială în Ungaria și Polonia.

(5)	Consiliul a oferit ulterior un astfel de sprijin altor țări din Europa Centrală și de Est .

(6)	La data de 27 iulie 1994 Consiliul a adoptat Regulamentul (CE) nr. 2063/94 (7) de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1360/90 pentru a include, în cadrul activităților Fundației Europene de Formare, țările care primesc asistență în temeiul ( programului TACIS .

(7)

La data de 17 iulie 1998 Consiliul a adoptat Regulamentul (CE) nr. 1572/98 (8) de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1360/90 pentru a include, în cadrul activităților Fundației Europene de Formare, teritoriile și țările nemembre mediteraneene beneficiare ale măsurilor financiare și tehnice care însoțesc reforma structurilor lor economice și sociale în temeiul programului MEDA.

(8)

La data de 5 decembrie 2000 Consiliul a adoptat Regulamentul (CE) nr. 2666/2000 (9) privind ajutorul acordat Albaniei, Bosniei și Herțegovinei, Croației, Republicii Federale Iugoslavia și Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei și de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1360/90 pentru a include, în cadrul activităților Fundației Europene de Formare, statele din Balcanii de Vest care intră în domeniul de aplicare al primului-menționat regulament.

(9)

Programele de asistență externă pentru țările care intră în domeniul de acțiune al Fundației Europene de Formare urmează să fie înlocuite cu noi instrumente ale politicii de relații externe, în principal instrumentul instituit prin Regulamentul (CE) nr. 1085/2006 al Consiliului din 17 iulie 2006 de instituire a unui instrument de asistență pentru preaderare (IPA) (10) și cel instituit prin Regulamentul (CE) nr. 1638/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 octombrie 2006 de stabilire a dispozițiilor generale privind instituirea unui instrument european de vecinătate și de parteneriat (ENPI) (11).

(10)	Sprijinind dezvoltarea capitalul uman în cadrul politicii sale de relații externe, UE contribuie la dezvoltarea economică a acestor state asigurând competențele necesare pentru stimularea productivității și a ocupării forței de muncă și sprijină coeziunea socială promovând participarea civică.

(11)	În cadrul eforturilor întreprinse de aceste state în vederea reformării structurilor lor economice și sociale, dezvoltarea capitalului uman este esențială pentru stabilitatea și prosperitatea pe termen lung și, în special, pentru echilibrul socio-economic.

(12)	Fundația Europeană de Formare își poate aduce o contribuție importantă, în cadrul politicii Uniunii Europene în materie de relații externe, la îmbunătățirea dezvoltării capitalului uman , în special a educației și formării într-o perspectivă a învățării de-a lungul vieții.

(13)	Pentru realizarea contribuției sale, Fundația Europeană de Formare va trebui să recurgă la experiența dobândită în cadrul Uniunii Europene în ceea ce privește educația și formarea într-o perspectivă a învățării de-a lungul vieții și la experiența instituțiilor sale implicate în această activitate.

(14)

În Comunitate și în țările terțe, inclusiv în țările care intră în domeniul de acțiune al Fundației Europene de Formare, există infrastructuri regionale și/sau naționale, publice și/sau private, care pot fi invitate să colaboreze pentru asigurarea unui sprijin eficient în domeniul dezvoltării capitalului uman , mai ales al educației și formării într-o perspectivă a învățării de-a lungul vieții.

(15)	Statutul și structura Fundației Europene de Formare ar trebui să faciliteze un răspuns flexibil la cerințele specifice și diferite ale țărilor individuale ce trebuie asistate și să îi permită să-și îndeplinească funcțiile în strânsă cooperare cu organismele naționale și internaționale existente.

(16)	Fundației Europene de Formare ar trebui să-i fie acordate personalitate juridică, menținând în același timp o strânsă legătură cu Comisia și respectând în totalitate prerogativele politice și operaționale ale Comunității și ale instituțiilor sale.

(17)

Fundația Europeană de Formare ar trebui să stabilească legături strânse cu Centrul European pentru Dezvoltarea Formării Profesionale

, cu Programul transeuropean de cooperare pentru învățământul superior (Tempus) și cu orice alte programe instituite de Consiliu pentru a asigura

asistență țărilor care intră în domeniul său de acțiune.

(18)

Fundația Europeană de Formare ar trebui să fie deschisă participării țărilor care nu sunt membre ale Comunității și care împărtășesc angajamentul Comunității și al statelor membre în ceea ce privește asigurarea de asistență țărilor care intră în domeniul de acțiune al Fundației Europene de Formare în domeniul dezvoltării capitalului uman , mai ales al educației și formării într-o perspectivă a învățării de-a lungul vieții, în conformitate cu înțelegerile ce urmează a se stabili prin acorduri între Comunitate și acestea.

(19)	Parlamentul European, Comisia și toate statele membre ar trebui să fie reprezentate în cadrul unui consiliu de conducere pentru a supraveghea în mod eficient funcțiile fundației.

(20)

Pentru a se garanta autonomia și independența deplină a fundației, acesteia ar trebui să i se acorde un buget autonom alimentat în primul rând din contribuțiile Comunității. Procedura bugetară comunitară ar trebui să se aplice în măsura în care se referă la contribuția comunitară și la orice alte subvenții de la bugetul general al Uniunii Europene. Auditarea conturilor ar trebui efectuată de Curtea de Conturi.

(21)

Fundația este un organism creat de Comunități în sensul articolului 185 alineatul (1) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene (12) (denumit în continuare „regulamentul financiar”) și ar trebui să își adopte normele financiare în consecință.

(22)

Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2343/2002 al Comisiei din 19 noiembrie 2002 privind regulamentul financiar cadru pentru organismele menționate la articolul 185 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene (13) ar trebui să se aplice fundației.

(23)

În vederea combaterii fraudei, a corupției și a altor activități ilegale, dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 1073/1999 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 mai 1999 privind investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) (14) ar trebui să se aplice fără restricții fundației.

(24)	Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (15) se aplică și documentelor deținute de fundație.

(25)

Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date (16) ar trebui să se aplice prelucrării datelor cu caracter personal de către fundație.

(26)

Deoarece obiectivul acțiunii ce urmează a fi întreprins, și anume acordarea de asistență țărilor terțe pentru dezvoltarea capitalului uman , nu poate fi realizat în mod satisfăcător de statele membre și poate fi realizat mai bine la nivelul Comunității, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la articolul menționat, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivului în cauză.

(27)	Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale recunoscute de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene , în special articolul 43 ,

ADOPTĂ PREZENTUL REGUALAMENT:

Articolul 1

Obiectul și domeniul de aplicare

Prezentul regulament instituie Fundația Europeană de Formare (denumită în continuare „fundația”), ale cărei obiective sunt de a contribui, în cadrul politicilor UE în materie de relații externe, la îmbunătățirea dezvoltării capitalului uman în următoarele țări:

a)	țări eligibile pentru sprijin în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1085/2006 și al oricărui act juridic relevant adoptat ulterior;

b)	țări eligibile pentru sprijin în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1638/2006 și al oricărui act juridic relevant adoptat ulterior;

alte țări desemnate prin decizia consiliului de conducere, pe baza unei propuneri sprijinite de două treimi din membrii săi și pe baza unui aviz al Comisiei, care fac obiectul unui instrument comunitar sau un acord internațional care cuprinde o componentă de dezvoltare a capitalului uman și în limita resurselor disponibile.

Țările menționate la literele (a), (b) și (c) sunt denumite în continuare „țări partenere”.

În sensul prezentului regulament, „dezvoltarea capitalului uman” se definește ca o activitate care contribuie la dezvoltarea de-a lungul vieții a aptitudinilor și a competențelor fiecărui individ, prin îmbunătățirea educației profesionale și a sistemelor de formare.

Pentru a atinge acest obiectiv, fundația poate să acorde asistență țărilor partenere în ceea ce privește:

—	facilitarea adaptării la schimbările din domeniul industrial, în special prin formare și recalificare profesională;

—	îmbunătățirea formării profesionale inițiale și continue pentru a facilita integrarea și reintegrarea profesională pe piața muncii;

—	facilitarea accesului la formarea profesională și încurajarea mobilității instructorilor și a persoanelor în formare, în special a tinerilor;

—	stimularea cooperării în domeniul formării dintre unitățile de învățământ și întreprinderi;

—	dezvoltarea schimburilor de informații și experiență în chestiuni comune sistemelor de formare din statele membre;

—	creșterea adaptabilității lucrătorilor, în special prin creșterea participării la educație și formare în perspectiva învățării de-a lungul vieții;

—	proiectarea, introducerea și punerea în aplicare a reformelor în sistemele de educație și de formare, în vederea dezvoltării capacității de inserție profesională și a capacității de adaptare pe piața muncii.

Articolul 2

Funcții

Pentru atingerea obiectivelor prevăzute la articolul 1, fundația, în limitele competențelor atribuite consiliului de conducere și în conformitate cu orientările generale definite la nivel comunitar, are următoarele funcții:

a)	să furnizeze informații, analize strategice și consultanță pe probleme legate de dezvoltarea capitalului uman în țările partenere;

b)	să promoveze cunoașterea și analiza aptitudinilor necesare pe piața muncii la nivel național și local;

c)	să sprijine părțile interesate în cauză din țările partenere să-și dezvolte capacitățile în domeniul dezvoltării capitalului uman ;

d)	să faciliteze schimbul de informații și experiență între donatorii angajați în reforma dezvoltării capitalului uman în țările partenere;

e)	să sprijine asistența comunitară furnizată țărilor partenere în domeniul dezvoltării capitalului uman ;

f)	să difuzeze informații și să încurajeze crearea de rețele și schimburile de experiență și bune practici între Uniunea Europeană și țările partenere, precum și în rândul țărilor partenere, pe probleme legate de dezvoltarea capitalului uman ;

g)	să contribuie, la cererea Comisiei, la analizarea eficacității de ansamblu a asistenței în domeniul formării profesionale acordate țărilor partenere; și

h)	să întreprindă și alte acțiuni ce pot fi convenite între consiliul de conducere și Comisie, în cadrul general al prezentului regulament.

Articolul 3

Dispoziții generale

(1) Fundația are personalitate juridică. Fundația dispune, în fiecare dintre statele membre, de cea mai largă capacitate juridică recunoscută persoanelor juridice de către legislațiile naționale; poate, în special, dobândi sau înstrăina bunuri mobile și imobile și se poate constitui parte în procedurile juridice. Fundația este un organism fără scop lucrativ.

(2) Fundația își are sediul la Torino, Italia.

(3) Fundația cooperează cu alte organisme relevante ale Comunității, cu sprijinul Comisiei. Fundația cooperează, mai ales, cu Centrul european pentru dezvoltarea formării profesionale în cadrul unui program anual comun de activitate anexat la programul anual de activitate al fiecărei agenții, obiectivul fiind de a promova sinergia și complementaritatea dintre activitățile celor două agenții.

(4) Reprezentanții partenerilor sociali la nivel european care sunt deja implicați în activitatea instituțiilor Comunității și organizațiile internaționale active în domeniul formării pot fi invitați, atunci când este necesar, să participe la activitatea fundației.

(5)

Fundația este supusă controlului administrativ al Ombudsmanului european, în temeiul condițiilor prevăzute la articolul 195 din tratat.

(6) Fundația poate institui acorduri de cooperare cu alte organisme relevante active în domeniul dezvoltării capitalului uman la nivelul UE și la nivel internațional. Consiliul de conducere adoptă aceste acorduri pe baza unui proiect trimis de director și după ce Comisia și-a dat avizul. Acordurile de lucru conținute trebuie să respecte legislația comunitară.

Articolul 4

Transparența

(1) Fundația își desfășoară activitatea cu o mare transparență și respectă dispozițiile alineatelor (2) — (4).

(2) Fundația face publice în termen de șase luni de la constituirea consiliului său de conducere :

a)	propriul regulament de procedură și cel al consiliului de conducere;

b)	raportul său anual de activitate.

(3)

Consiliul de conducere poate autoriza reprezentanți ai părților interesate, în cazuri corespunzătoare, să participe la reuniuni ale organismelor fundației în calitate de observatori.

(4) Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 se aplică documentelor deținute de fundație.

Consiliul de conducere adoptă modalități practice de aplicare a regulamentului menționat mai sus.

Articolul 5

Confidențialitate

(1) Fără a aduce atingere articolului 4 alineatul (4), fundația nu poate divulga unor terțe părți informații confidențiale pe care le-a primit și pentru care s-a solicitat ori este justificat un tratament confidențial.

(2) Membrii consiliului de conducere și directorul se supun cerinței de confidențialitate menționate în articolul 287 din tratat.

(3) Informațiile strânse de fundație în conformitate cu prezentul regulament se supun dispozițiilor Regulamentului (CE) nr. 45/2001.

Articolul 6

Căi de atac

Deciziile adoptate de fundație în aplicarea articolului 8 din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 pot face obiectul unei plângeri adresate Ombudsmanului sau al unei acțiuni în fața Curții de Justiție a Comunităților Europene, în condițiile prevăzute la articolele 195 și 230 din tratat.

Articolul 7

Consiliul de conducere

(1) Fundația are un consiliu de conducere alcătuit din reprezentanți ai statelor membre ca urmare a dispozițiilor privind rotația cuprinse în Tratatul de la Lisabona, cu referire la numirea Comisarilor, trei reprezentanți ai Comisiei, precum și trei experți numiți de Parlamentul European. În plus, trei reprezentanți ai țărilor partenere pot participa la reuniunile consiliului de conducere în calitate de observatori . Reprezentanții pot fi înlocuiți de supleanți numiți în același timp.

(2) Atât statele membre cât și Comisia își numesc proprii reprezentanți și supleanți în cadrul consiliului de conducere.

Reprezentanții țărilor partenere sunt numiți de Comisie pe baza unei liste de candidați propuși de țările respective și a experienței și competențelor lor în domeniile de activitate ale fundației .

Statele membre, Parlamentul European și Comisia fac toate eforturile pentru a obține o reprezentare echilibrată a bărbaților și femeilor în cadrul consiliului de conducere.

(3) Mandatul reprezentanților este de cinci ani. El poate fi reînnoit o singură dată.

(4) Consiliul de conducere este prezidat de unul dintre reprezentanții Comisiei. Mandatul președintelui expiră la încetarea calității sale de membru al consiliului de conducere.

(5) Consiliul de conducere își adoptă propriul regulament de procedură.

Articolul 8

Reguli de votare și sarcinile președintelui

(1) Reprezentanții statelor membre în cadrul consiliului de conducere dispun fiecare de câte un vot. Reprezentanții Comisiei dispun împreună de un vot.

Deciziile consiliului de conducere impun întrunirea unei majorități de două treimi din membrii consiliului cu drept de vot , cu excepția cazurilor menționate la alineatele (2) și (3) .

(2) Consiliul de conducere stabilește, cu unanimitatea membrilor săi cu drept de vot , reglementările care guvernează limbile folosite de fundație, luându-se în considerare necesitatea de a se asigura accesul și participarea tuturor părților interesate la activitatea fundației.

(3) Președintele convoacă consiliul de conducere cel puțin o dată pe an. Reuniuni suplimentare pot fi convocate la cererea unei majorități simple a membrilor consiliului cu drept de vot .

Președintele răspunde de informarea consiliului în legătură cu alte activități comunitare privind activitatea fundației și așteptările Comisiei legate de aceasta pentru anul următor.

Articolul 9

Competențele consiliului de conducere

Consiliul de conducere are următoarele funcții și competențe:

a)	numește și, după caz, revocă din funcție directorul fundației în conformitate cu articolul 10 alineatul (5);

b)	exercită autoritate disciplinară asupra directorului;

c)	adoptă programul anual de activitate al fundației pe baza unui proiect transmis de directorul fundației și după ce Comisia și-a dat avizul, în conformitate cu articolul 12;

d)	elaborează o estimare anuală a cheltuielilor și veniturilor fundației și îl trimite Comisiei;

e)	adoptă bugetul definitiv și schema de personal ale fundației, la finalul procedurii bugetare anuale, în conformitate cu articolul 16;

f)	adoptă raportul anual de activitate al fundației, în conformitate cu articolul 13 și îl trimite instituțiilor și statelor membre;

g)	adoptă regulamentul de procedură al fundației pe baza unui proiect transmis de director și după ce Comisia și-a dat avizul;

h)	adoptă normele financiare aplicabile fundației pe baza unui proiect transmis de director și după ce Comisia și-a dat avizul, în conformitate cu articolul 19;

i)	adoptă procedurile de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1049/2001, în conformitate cu articolul 4 din prezentul regulament.

Articolul 10

Directorul

(1) Directorul fundației este numit de către consiliul de conducere pentru o perioadă de cinci ani pe baza unei liste de cel puțin trei candidați depusă de Comisie . Înainte de a fi numit în funcție, candidatul selectat de către consiliul de conducere este invitat să se adreseze comisiei/comisiilor competent(e) al(e) Parlamentului European și să răspundă întrebărilor puse de membrii acestuia/acestora.

În cele nouă luni care preced sfârșitul acestui mandat, Comisia inițiază un proces de evaluare pe baza unei evaluări prealabile efectuate de experți externi, aspectele principale ale acestui proces de evaluare fiind următoarele:

—	rezultatele obținute de director;

—	sarcinile și necesitățile fundației pentru anii următori.

Consiliul de conducere, hotărând la propunerea Comisiei și având în vedere raportul de evaluare și numai în acele cazuri în care decizia poate fi justificată de sarcinile și necesitățile fundației, poate prelungi durata mandatului directorului o singură dată, pentru o perioadă ce nu va putea depăși trei ani.

Consiliul de administrație informează Parlamentul European în legătură cu intenția sa de a prelungi mandatul directorului. Cu maxim o lună înainte de prelungirea mandatului său, directorul poate primi invitația de a se adresa comisiei/comisiilor competente a/ale Parlamentului European și de a răspunde întrebărilor puse de membrii acestuia/acestora.

Dacă mandatul nu este prelungit, directorul poate să rămână în funcție până la numirea succesorului său.

(2) Directorul este numit pe baza meritului său, a aptitudinilor sale de administrare și de conducere, precum și a competențelor și a experienței sale în domeniul de activitate al fundației.

(3) Directorul este reprezentantul legal al fundației.

(4) Directorul are următoarele funcții și competențe:

să pregătească, pe baza orientărilor generale definite de Comisie, programul anual de activitate, estimarea veniturilor și cheltuielilor fundației, regulamentul de procedură al fundației și cel al consiliului de conducere, normele financiare și activitatea consiliului de conducere, precum și activitatea oricăror grupuri de lucru ad hoc convocate de consiliul de conducere;

b)	să participe, fără a avea drept de vot, la reuniunile consiliului de conducere;

c)	să execute deciziile consiliului de conducere;

d)	să execute programul anual de activitate al fundației și să răspundă solicitărilor de asistență din partea Comisiei;

e)	să îndeplinească sarcina de ordonator de credite, în conformitate cu articolele 33 — 42 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2343/2002 .

f)	să execute bugetul fundației;

g)	să pună în practică un sistem eficient de monitorizare pentru a permite realizarea evaluărilor periodice menționate în articolul 24 și, pe această bază, să pregătească un proiect de raport anual privind activitățile fundației;

h)	să prezinte raportul în fața Parlamentului European;

i)	să răspunde de toate problemele legate de personal și în special să își exercite competențele prevăzute la articolul 21;

j)	să definească structura organizatorică a fundației și să o transmită spre aprobare consiliului de conducere;

k)	să reprezinte fundația în fața Parlamentului European și a Consiliului în conformitate cu articolul 18.

(5) Directorul răspunde pentru acțiunile sale în fața consiliului de conducere, care poate elibera directorul din funcție înainte de expirarea mandatului acestuia, la propunerea Comisiei.

Articolul 11

Interesul public și independența

Membrii consiliului de conducere și directorul acționează în interesul public și independent de orice influență externă. În acest scop, aceștia depun anual o declarație scrisă de angajament și o declarație scrisă de interese.

Articolul 12

Programul anual de activitate

(1) Programul anual de activitate corespunde obiectului, domeniului de acțiune și funcțiilor fundației, menționate în articolele 1 și 2 .

(2) Programul anual de activitate este elaborat în cadrul unui program de lucru multianual de patru ani, în cooperare cu serviciile Comisiei și în raport cu prioritățile de relații externe pentru țările și regiunile interesate și pe baza experienței dobândite în activitățile de educație și formare din cadrul Comunității .

(3) Proiectele și activitățile din programul anual de activitate sunt însoțite de o estimare a cheltuielilor necesare și de o alocare a resurselor umane și bugetare.

(4) Directorul transmite consiliului de conducere un proiect de program de activitate, după ce Comisia și-a dat avizul cu privire la acesta.

(5) Consiliul de conducere adoptă programul anual de activitate pentru anul următor până cel târziu la data de 30 noiembrie. Adoptarea definitivă a programului de activitate are loc la începutul fiecărui an.

(6) Programul poate fi adaptat în cursul anului, dacă este necesar, utilizându-se aceeași procedură, pentru asigurarea unei eficacități crescânde a politicilor comunitare.

Articolul 13

Raportul anual de activitate

(1) Directorul prezintă consiliului de conducere un raport despre rezultatele obținute în exercitarea funcțiilor sale, sub forma unui raport anual de activitate.

(2) Acest raport conține informații financiare și de gestiune indicând rezultatele operațiunilor în raport cu programul de lucru anual și cu obiectivele stabilite, riscurile asociate operațiunilor respective , utilizarea resurselor furnizate și modul de funcționare a sistemului intern de control.

(3) Consiliul de conducere pregătește o analiză și o evaluare a raportului anual de activitate pentru exercițiul financiar precedent.

(4) Consiliul de conducere adoptă raportul anual de activitate al directorului și îl transmite, împreună cu analiza sa și cu o evaluare, organismelor competente din cadrul Parlamentului European, Consiliului, Comisiei, Curții de Conturi și Comitetului Economic și Social European până cel târziu la data de 15 iunie. Raportul este transmis, de asemenea, spre informare, țărilor partenere.

(5) Directorul prezintă raportul anual de activitate al fundației comisiilor competente ale Parlamentului European și organelor pregătitoare ale Consiliului competente în cauză .

Articolul 14

Legăturile cu alte acțiuni comunitare

Comisia, acționând în cooperare cu consiliul de conducere, asigură coerența și complementaritatea dintre activitățile fundației și alte acțiuni la nivel comunitar întreprinse atât în cadrul Comunității, cât și în cadrul asistenței acordate țărilor partenere.

Articolul 15

Bugetul

(1) Estimările tuturor veniturilor și cheltuielilor fundației se întocmesc pentru fiecare exercițiu financiar și se indică în bugetul fundației, care include o schemă de personal, iar fiecare exercițiu financiar corespunde anului calendaristic.

(2) Veniturile și cheltuielile indicate în bugetul fundației se regăsesc în bilanț.

(3) Veniturile fundației cuprind, fără a aduce atingere altor tipuri de venituri, o subvenție de la bugetul general al Comunităților Europene (denumit în continuare „bugetul general”), plăți făcute cu titlu de remunerație pentru serviciile prestate, precum și finanțare din alte surse.

(4) Bugetul cuprinde, de asemenea, detalii privitoare la orice fonduri puse la dispoziție de către țările partenere pentru proiecte ce beneficiază de asistență financiară din partea fundației.

Articolul 16

Procedura bugetară

(1) În fiecare an, consiliul de conducere, pe baza unui proiect întocmit de director, elaborează estimarea veniturilor și cheltuielilor fundației pentru exercițiul financiar următor. Această estimare, care cuprinde un proiect al schemei de personal, este transmisă de către consiliul de conducere Comisiei până la data de 31 martie.

(2) Comisia analizează estimarea, ținând cont de limitele propuse pentru suma globală disponibilă pentru acțiuni externe și înscrie în proiectul preliminar de buget general resursele pe care le consideră necesare în ceea ce privește schema de personal și valoarea subvenției care urmează a fi suportată din bugetul general .

(3) Estimarea se transmite de către Comisie Parlamentului European și Consiliului (denumite în continuare „autoritate bugetară”) împreună cu proiectul preliminar de buget general .

(4) Autoritatea bugetară autorizează creditele reprezentând subvenții destinate fundației.

Autoritatea bugetară adoptă schema de personal a fundației.

(5) Consiliul de conducere adoptă bugetul fundației și schema de personal. Acestea devin definitive după ce bugetul general este adoptat definitiv. Dacă este necesar, bugetul și schema de personal se ajustează în mod corespunzător.

(6) Consiliul de conducere notifică, cât mai curând posibil, autoritatea bugetară cu privire la intenția sa de a realiza orice proiect care poate avea implicații financiare semnificative asupra finanțării bugetului fundației, în special proiectele de natură imobiliară, cum sunt închirierile sau achiziționarea de clădiri. Acesta informează și Comisia cu privire la aceasta.

Atunci când o componentă a autorității bugetare își manifestă intenția de a emite un aviz, aceasta transmite avizul respectiv consiliului de conducere în termen de șase săptămâni de la notificarea proiectului.

Articolul 17

Execuția și controlul bugetului

(1) Până la data de 1 martie, după încheierea exercițiului financiar, contabilul fundației comunică situația provizorie a conturilor împreună cu raportul asupra gestiunii bugetare și financiare a exercițiului financiar contabilului Comisiei. Contabilul Comisiei efectuează consolidarea situației provizorii a conturilor instituțiilor și organismelor descentralizate conform articolului 128 din regulamentul financiar general.

(2) Până la data de 31 martie de după încheierea fiecărui exercițiu financiar, contabilul Comisiei transmite Curții de Conturi situația provizorie a conturilor fundației împreună cu raportul asupra gestiunii bugetare și financiare a exercițiului financiar . Raportul asupra gestiunii bugetare și financiare a exercițiului financiar se transmite, de asemenea, Parlamentului European și Consiliului.

(3) Directorul execută bugetul fundației.

(4) După primirea observațiilor formulate de Curtea de Conturi cu privire la situația provizorie a conturilor fundației, în temeiul dispozițiilor articolului 129 din regulamentul financiar, directorul elaborează situația definitivă a conturilor fundației pe proprie răspundere și o transmite pentru aviz consiliului de conducere.

(5) Consiliul de conducere emite un aviz privind situația definitivă a conturilor fundației.

(6) Directorul transmite situația definitivă a conturilor, împreună cu avizul consiliului de conducere, până la data de 1 iulie de după încheierea fiecărui exercițiu financiar, Parlamentului European, Consiliului, Comisiei și Curții de Conturi.

(7) Situația definitivă a conturilor se publică.

(8) Directorul fundației adresează Curții de Conturi un răspuns la observațiile acesteia până la 30 septembrie cel târziu. El transmite acest răspuns și consiliului de conducere.

(9) Directorul prezintă Parlamentului European, la cererea acestuia, conform dispozițiilor articolului 146 alineatul (3) din regulamentul financiar, orice informație necesară pentru buna desfășurare a procedurii de descărcare pentru exercițiul financiar în cauză.

(10) Parlamentul European, la recomandarea Consiliului care hotărăște cu majoritate calificată, înainte de 30 aprilie a anului N + 2, îi dă descărcare directorului pentru executarea bugetului exercițiului financiar N.

(11) Directorul ia toate măsurile impuse, dacă este necesar, în urma observațiilor care însoțesc decizia de descărcare de gestiune.

Articolul 18

Parlamentul European și Consiliul

Fără a aduce atingere controalelor menționate mai sus și, în special, procedurii bugetare și celei de descărcare de gestiune, Parlamentul European și Consiliul pot solicita în orice moment audierea directorului pe orice probleme legate de activitățile fundației.

Articolul 19

Norme financiare

(1) Normele financiare aplicabile fundației sunt adoptate de către consiliul de conducere, după consultarea Comisiei. Acestea nu se pot abate de la dispozițiile Regulamentului (CE, Euratom) nr. 2343/2002 cu excepția cazului în care cerințele specifice funcționării fundației o cer și numai cu acordul prealabil al Comisiei.

(2) În conformitate cu articolul 133 alineatul (1) din regulamentul financiar, fundația aplică normele contabile adoptate de contabilul Comisiei astfel încât conturile sale să poată fi consolidate cu cele ale Comisiei.

(3) Regulamentul (CE) nr. 1073/1999 se aplică integral fundației.

(4) Fundația respectă Acordul interinstituțional din 25 mai 1999 dintre Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene și Comisia Comunităților Europene privind investigațiile interne efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) (17) . Consiliul de conducere adoptă măsurile necesare pentru facilitarea unor astfel de anchete interne efectuate de OLAF.

Articolul 20

Privilegii și imunități

Protocolul privind privilegiile și imunitățile Comunităților Europene se aplică fundației.

Articolul 21

Statutul personalului

Personalul fundației se supune reglementărilor aplicabile funcționarilor și altor angajați ai Comunităților Europene.

Fundația exercită, în ceea ce privește personalul propriu, competențele care revin autorității de numire.

Consiliul de conducere, de comun acord cu Comisia, adoptă normele de aplicare adecvate în conformitate cu dispozițiile prevăzute la articolul 110 din Statutul funcționarilor Comunităților Europene și la articolul 127 din Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Comunităților Europene.

Consiliul de conducere poate adopta dispoziții care să permită angajarea la agenție de experți naționali detașați din statele membre sau țările partenere.

Articolul 22

Răspundere

(1) Răspunderea contractuală a fundației se determină conform legii aplicabile contractului respectiv.

(2) În cazul răspunderii necontractuale, fundația, în conformitate cu principiile generale comune legislațiilor statelor membre, răspunde pentru orice prejudicii provocate de fundație sau de reprezentanții săi în îndeplinirea îndatoririlor lor.

Curtea de Justiție este competentă pentru litigiile referitoare la repararea unor astfel de prejudicii.

(3) Răspunderea personală a reprezentanților fundației față de aceasta este supusă dispozițiilor relevante aplicabile personalului fundației.

Articolul 23

Participarea țărilor terțe

(1) Fundația este deschisă participării țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene și care împărtășesc angajamentele asumate de aceasta și de statele membre în privința ajutorului acordat în domeniul capitalului uman țărilor partenere definite la articolul 1, pe baza unor înțelegeri care trebuie să facă parte din acorduri încheiate între Comunitate și aceste țări, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 300 din tratat.

Acordurile specifică, printre altele, caracterul și anvergura, precum și normele detaliate pentru participarea acestor țări la activitatea fundației, inclusiv dispoziții privind contribuțiile financiare și personalul. Aceste acorduri pot să nu prevadă ca țările terțe să fie reprezentate cu drept de vot în consiliul de conducere ori să conțină dispoziții care să nu fie în conformitate cu Statutul personalului menționat în articolul 21 de mai sus.

(2) Participarea acestor țări la grupuri de lucru ad hoc poate fi hotărâtă, după caz, de către consiliul de conducere, fără obligația încheierii unui acord.

Articolul 24

Evaluare

(1) În conformitate cu articolul 25 alineatul (4) din Regulamentul(CE) nr. 2343/2002, fundația efectuează cu regularitate evaluări ex ante și ex post ale activităților sale, în cazul în care acestea necesită cheltuieli semnificative. Consiliul de conducere este informat despre rezultatele acestor evaluări.

(2) Comisia, după consultarea consiliului de conducere, efectuează, o dată la patru ani, o evaluare a punerii în aplicare a prezentului regulament, a rezultatelor obținute de fundație și a metodelor de lucru ale acesteia în conformitate cu obiectivele, mandatul și funcțiile definite în prezentul regulament. Evaluarea este efectuată de către experți externi. Comisia comunică rezultatele evaluării Parlamentului European, Consiliului și Comitetului Economic și Social European.

(3) Fundația ia toate măsurile adecvate pentru a remedia orice probleme care pot apărea în contextul procesului de evaluare.

Articolul 25

Reexaminare

În urma evaluării, Comisia prezintă, după caz, o propunere de revizuire a dispozițiilor prezentului regulament. În cazul în care Comisia consideră că existența fundației nu mai este justificată în raport cu obiectivele care i-au fost atribuite, ea poate propune abrogarea regulamentului.

Articolul 26

Abrogare

Regulamentele (CEE) nr. 1360/90, (CE) nr. 2063/94, (CE) nr. 1572/98, (CE) nr. 1648/2003 și articolul 16 din Regulamentul (CE) nr. 2666/2000 , astfel cum sunt enumerate în anexa I, se abrogă.

Trimiterile făcute la regulamentele abrogate se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență care figurează la anexa II.

Articolul 27

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la,

Pentru Parlamentul European

Președintele

Pentru Consiliu

Președintele

(1) JO C ….

(2) JO C ….

(3) Poziția Parlamentului European din 22 mai 2008.

(4) JO L 131, 23.5.1990, p. 1. Regulament modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1648/2003 (JO L 245, 29.9.2003, p. 22).

(5) JO C 323, 30.11.1993, p. 1.

(6) JO L 375, 23.12.1989, p. 11.

(7) JO L 216, 20.8.1994, p. 9.

(8) JO L 206, 23.7.1998, p. 1.

(9) JO L 306, 7.12.2000, p. 1, Regulament modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 2112/2005 (JO L 344, 27.12.2005, p. 23).

(10) JO L 210, 31.7.2006, p. 82.

(11) JO L 310, 9.11.2006, p. 1.

(12) JO L 248, 16.9.2002, p. 1. Regulament modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1525/2007 (JO L 343, 27.12.2007, p. 9).

(13) JO L 357, 31.12.2002, p. 72.

(14) JO L 136, 31.5.1999, p. 1.

(15) JO L 145, 31.5.2001, p. 43.

(16) JO L 8, 12.1.2001, p. 1.

(17) JO L 136, 31.5.1999, p. 15.

ANEXA I

REGULAMENTUL ABROGAT ȘI MODIFICĂRILE SALE SUCCESIVE

Regulamentul (CEE) nr. 1360/90 al Consiliului din 7 mai 1990

(JO L 131, 23.5.1990, p. 1)

Regulamentul (CE) nr. 2063/94 al Consiliului din 27 iulie 1994

(JO L 216, 20.8.1994, p. 9)

Regulamentul (CE) nr. 1572/98 al Consiliului din 17 iulie 1998

(JO L 206, 23.7.1998, p. 1)

Articolul 16 din Regulamentul (CE) nr. 2666/2000 al Consiliului din 5 decembrie 2000

(JO L 306, 7.12.2000, p. 1)

Regulamentul (CE) nr. 1648/2003 al Consiliului din 18 iunie 2003

(JO L 245, 29.9.2003, p. 22)

ANEXA II

TABEL DE CORESPONDENȚĂ

Regulamentul (CEE) nr. 1360/90	Prezentul regulament
Articolul 1 teza introductivă	Articolul 1 teza introductivă
Articolul 1 sfârșitul tezei introductive	–
Articolul 1 liniuțele 1-4	–
Articolul 1 teza a doua	–
–	Articolul 1 sfârșitul tezei introductive
–	Articolul 1 literele (a)-(c)
–	Articolul 1 teza a doua
Articolul 2	–
Articolul 3 teza introductivă	Articolul 2 teza introductivă
Articolul 3 literele (a) -(g)	–
–	Articolul 2 literele (a) -(f)
Articolul 3 litera (h)	Articolul 2 litera (g)
Articolul 4 alineatul (1)	Articolul 3 alineatul (1)
–	Articolul 3 alineatul (2)
Articolul 4 alineatul (3) prima teză	Articolul 3 alineatul (3) prima teză
–	Articolul 3 alineatul (3) a doua teză
Articolul 4 alineatul (2)	–
–	Articolul 3 alineatele (4) și (5)
–	Articolul 4 alineatele (1)-(3)
Articolul 4a alineatul (1)	Articolul 4 alineatul (4) primul paragraf
Articolul 4a alineatul (2)	Articolul 4 alineatul (4) al doilea paragraf
–	Articolul 5
Articolul 4a alineatul (3)	Articolul 6
Articolul 5 alineatul (1)	Articolul 7 alineatul (1)
Articolul 5 alineatul (2)	Articolul 7 alineatul (2) primul și al doilea paragraf
–	Articolul 7 alineatul (2) al treilea și al patrulea paragraf
Articolul 5 alineatul (3)	Articolul 7 alineatul (3)
Articolul 5 alineatul (4) primul paragraf	Articolul 7 alineatul (4) prima teză
–	Articolul 7 alineatul (4) a doua teză
Articolul 5 alineatul (4) al doilea paragraf	Articolul 7 alineatul (5)
Articolul 5 alineatul (4) al treilea și al patrulea paragraf	Articolul 8 alineatul (1) primul paragraf
–	Articolul 8 alineatul (1) al doilea paragraf
Articolul 5 alineatul (4) ultimul paragraf	Articolul 8 alineatul (1) ultimul paragraf
Articolul 5 alineatele (5) și (6)	Articolul 8 alineatele (2) și (3)
Articolul 5 alineatele (7)-(10)	–
–	Articolul 9
Articolul 6	–
Articolul 7 alineatul (1) primele cuvinte	Articolul 10 alineatul (1) primele cuvinte
Articolul 7 alineatul (1) sfârșitul primei și a doua teză	–
–	Articolul 10 alineatul (1) sfârșitul primei teze, a doua teză și paragrafele 2-4
–	Articolul 10 alineatul (2)
Articolul 7 alineatul (2)	Articolul 10 alineatul (5) prima teză
Articolul 7 alineatul (3)	Articolul 10 alineatul (3)
–	Articolul 10 alineatul (4) literele (a)-(k)
–	Articolul 11
–	Articolul 12
–	Articolul 13
Articolul 8 (parțial)	Articolul 14
Articolul 9	Articolul 15
Articolul 10 alineatul (1)	Articolul 16 alineatul (1)
–	Articolul 16 alineatul (2)
Articolul 10 alineatul (2)	Articolul 16 alineatul (3)
Articolul 10 alineatul (3)	–
Articolul 10 alineatele (4)-(6)	Articolul 16 alineatele (4)-(6)
Articolul 11 alineatul (1)	Articolul 17 alineatul (3)
Articolul 11 alineatele (2) și (3)	Articolul 17 alineatele (1) și (2)
Articolul 11 alineatele (4)-(10)	Articolul 17 alineatele (4)-(10)
–	Articolul 17 alineatul (11)
–	Articolul 18
Articolul 12	Articolul 19 alineatul (1)
–	Articolul 19 alineatele (2)-(4)
Articolul 13	Articolul 20
Articolul 14	Articolul 21 prima și a doua teză și primele cuvinte din a treia teză
–	Articolul 21 ultimii termeni din a treia teză și ultima teză
Articolul 15	Articolul 22
Articolul 16 alineatul (1)	Articolul 23 alineatul (1) primul paragraf și prima teză din al doilea paragraf
–	Articolul 23 alineatul (1) ultima teză din al doilea paragraf
Articolul 16 alineatul (2)	Articolul 23 alineatul (2)
–	Articolul 24 alineatul (1)
Articolul 17 (parțial)	Articolul 24 alineatul (2)
–	Articolul 24 alineatul (3)
Articolul 18	–
–	Articolul 25
–	Articolul 26
Articolul 19	Articolul 27
–	Anexă

		ISSN 1830-3668 doi:10.3000/18303668.CE2009.279.rom
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		C 279E

Ediţia în limba română	Comunicări şi informări	Anul 52 19 noiembrie 2009

Informarea nr.	Cuprins	Pagina
	I Rezoluții, recomandări și avize
	REZOLUȚII
	Parlamentul European
	Marți, 20 mai 2008
2009/C 279 E/01	Evaluarea programului PEACE și strategii pentru viitor Rezoluția Parlamentului European din 20 mai 2008 privind evaluarea programului PEACE și strategii pentru viitor (2007/2150(INI))	1
2009/C 279 E/02	Comerțul cu materii prime și produse de bază Rezoluția Parlamentului European din 20 mai 2008 privind comerțul cu materii prime și produse de bază (2008/2051(INI))	5
2009/C 279 E/03	Strategie pentru regiunile ultraperiferice: realizări și perspective Rezoluția Parlamentului European din 20 mai 2008 referitoare la Strategia pentru regiunile ultraperiferice: realizări și perspective (2008/2010(INI))	12
2009/C 279 E/04	Strategia UE pentru politica de protecție a consumatorilor 2007-2013 Rezoluția Parlamentului European din 20 mai 2008 privind Strategia UE pentru politica de protecție a consumatorilor aferentă perioadei 2007-2013 (2007/2189(INI))	17
2009/C 279 E/05	Progresele înregistrate în UE în materie de egalitate de șanse și luptă împotriva discriminării (transpunerea Directivelor 2000/43/CE și 2000/78/CE) Rezoluția Parlamentului European din 20 mai 2008 privind progresele înregistrate în UE în materie de egalitate de șanse și luptă împotriva discriminării (transpunerea Directivelor 2000/43/CE și 2000/78/CE) (2007/2202(INI))	23
2009/C 279 E/06	O politică maritimă integrată pentru Uniunea Europeană Rezoluția Parlamentului European din 20 mai 2008 privind o politică maritimă integrată pentru Uniunea Europeană (2008/2009(INI))	30
	Miercuri, 21 mai 2008
2009/C 279 E/07	Simplificarea mediului de afaceri pentru societăți în domeniul dreptului societăților comerciale, al contabilității și al auditului Rezoluția Parlamentului European din 21 mai 2008 referitoare la simplificarea mediului de afaceri pentru societăți în domeniul dreptului societăților comerciale, al contabilității și al auditului (2007/2254(INI))	36
2009/C 279 E/08	Femeile și știința Rezoluția Parlamentului European din 21 mai 2008 privind femeile și știința (2007/2206(INI))	40
2009/C 279 E/09	Ameliorarea practicilor de dezmembrare a navelor (Carte verde) Rezoluția Parlamentului European din 21 mai 2008 referitoare la Cartea Verde privind ameliorarea practicilor de dezmembrare a navelor (2007/2279(INI))	44
2009/C 279 E/10	Fapte demonstrate științific legate de schimbările climatice: constatări și recomandări în vederea luării de decizii Rezoluția Parlamentului European din 21 mai 2008 referitoare la faptele demonstrate științific legate de schimbările climatice: constatări și recomandări în vederea luării de decizii (2008/2001(INI))	51
2009/C 279 E/11	Raportul de monitorizare pentru anul 2007 privind Turcia Rezoluția Parlamentului European din 21 mai 2008 referitoare la raportul de monitorizare pentru anul 2007 privind Turcia (2007/2269(INI))	57
	Joi, 22 mai 2008
2009/C 279 E/12	Evaluare intermediară a politicii industriale — O contribuție la strategia UE pentru creștere și locuri de muncă Rezoluția Parlamentului European din 22 mai 2008 privind evaluarea intermediară a politicii industriale — o contribuție la strategia UE pentru creștere și locuri de muncă (2007/2257(INI))	65
2009/C 279 E/13	Liban Rezoluția Parlamentului European din 22 mai 2008 privind situația din Liban	69
2009/C 279 E/14	Creșterea prețurilor la produsele alimentare în UE și în țările în curs de dezvoltare Rezoluția Parlamentului European din 22 mai 2008 privind creșterea prețurilor la produsele alimentare în UE și în țările în curs de dezvoltare	71
2009/C 279 E/15	Programul de scutire de vize Rezoluția Parlamentului European din 22 mai 2008 referitoare la negocierile dintre Uniunea Europeană și Statele Unite ale Americii cu privire la Programul de scutire de vize (visa waiver)	77
2009/C 279 E/16	Situația tragică din Birmania Rezoluția Parlamentului European din 22 mai 2008 referitoare la situația tragică din Birmania	80
2009/C 279 E/17	Catastrofa naturală din China Rezoluția Parlamentului European din 22 mai 2008 privind catastrofa naturală din China	82
2009/C 279 E/18	Tratatul internațional de interzicere a armelor cu uraniu Rezoluția Parlamentului European din 22 mai 2008 referitoare la armele cu uraniu (sărăcit) și efectele acestora asupra sănătății umane și a mediului — către o interdicție mondială a utilizării acestor arme	84
2009/C 279 E/19	Înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH) (proiectul de regulament de stabilire a metodelor de testare) Rezoluția Parlamentului European din 22 mai 2008 privind proiectul de regulament al Comisiei de stabilire a metodelor de testare în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH)	85
2009/C 279 E/20	O nouă strategie în materie de sănătate animală pentru Uniunea Europeană 2007-2013 Rezoluția Parlamentului European din 22 mai 2008 privind o nouă strategie în materie de sănătate animală pentru Uniunea Europeană (2007-2013) (2007/2260(INI))	89
2009/C 279 E/21	Strategia UE pentru a treia reuniune a părților la Convenția de la Aarhus Rezoluția Parlamentului European din 22 mai 2008 privind strategia UE pentru a treia reuniune a părților la Convenția de la Aarhus, din Riga, Letonia	98
2009/C 279 E/22	Acțiuni întreprinse în urma Declarației de la Paris din 2005 cu privire la eficacitatea ajutorului Rezoluția Parlamentului European din 22 mai 2008 referitoare la acțiunile întreprinse în urma Declarației de la Paris din 2005 privind eficacitatea ajutorului (2008/2048(INI))	100
2009/C 279 E/23	Sudanul și Curtea Penală Internațională Rezoluția Parlamentului European din 22 mai 2008 privind situația din Sudan și Curtea Penală Internațională (CPI)	109
2009/C 279 E/24	Arestarea opozanților politici în Belarus Rezoluția Parlamentului European din 22 mai 2008 privind arestarea opozanților politici în Belarus	113
2009/C 279 E/25	Tensiuni în creștere în Burundi Rezoluția Parlamentului European din 22 mai 2008 privind situația din Burundi	115

	III Acte pregătitoare
	Parlamentul European
	Marți, 20 mai 2008
2009/C 279 E/26	Echivalarea calificărilor profesionale între statele membre ***I Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 20 mai 2008 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului de abrogare a Deciziei nr. 85/368/CEE a Consiliului privind echivalarea calificărilor profesionale între statele membre ale Comunității Europene (COM(2007)0680 — C6-0398/2007 — 2007/0234(COD))	119
2009/C 279 E/27	Simplificarea procedurilor de întocmire a listelor și de publicare a informaților în domeniul veterinar și zootehnic * Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 20 mai 2008 referitoare la propunerea de directivă a Consiliului de simplificare a procedurilor de întocmire a listelor și publicare a informațiilor în domeniul veterinar și zootehnic și de modificare a Directivelor 64/432/CEE, 77/504/CEE, 88/407/CEE, 88/661/CEE, 89/361/CEE, 89/556/CEE, 90/427/CEE, 90/428/CEE, 90/429/CEE, 90/539/CEE, 91/68/CEE, 92/35/CEE, 92/65/CEE, 92/66/CEE, 92/119/CEE, 94/28/CE, 2000/75/CE, a Deciziei 2000/258/CE și a Directivelor 2001/89/CE, 2002/60/CE și 2005/94/CE (COM(2008)0120 — C6-0156/2008 — 2008/0046(CNS))	120
2009/C 279 E/28	Restituirea bunurilor culturale care au părăsit ilegal teritoriul unui stat membru (versiune codificată) ***I Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 20 mai 2008 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind restituirea bunurilor culturale care au părăsit ilegal teritoriul unui stat membru (versiune codificată) (COM(2007)0873 — C6-0025/2008 — 2007/0299(COD))	120
2009/C 279 E/29	Înființarea întreprinderii comune Pile de combustie și hidrogen * Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 20 mai 2008 referitoare la propunerea de regulament al Consiliului de înființare a întreprinderii comune Pile de combustie și hidrogen (COM(2007)0571 — C6-0446/2007 — 2007/0211(CNS))	121
2009/C 279 E/30	Fondul comunitar pentru tutun * Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 20 mai 2008 referitoare la propunerea de regulament al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1782/2003 în ceea ce privește transferul ajutorului pentru tutun către Fondul comunitar pentru tutun pentru anii 2008 și 2009 și a Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 în ceea ce privește finanțarea Fondului comunitar pentru tutun (COM(2008)0051 — C6-0062/2008 — 2008/0020(CNS))	144
2009/C 279 E/31	Statistici referitoare la carne și la efectivele de animale ***I Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 20 mai 2008 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind statisticile referitoare la carne și la efectivele de animale (COM(2007)0129 — C6-0099/2007 — 2007/0051(COD))	148
	P6_TC1-COD(2007)0051Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 20 mai 2008 în vederea adoptării Regulamentului nr. …/2008 al Parlamentului European și al Consiliului privind statisticile referitoare la carne și la efectivele de animale și de abrogare a Directivelor 93/23/CEE, 93/24/CEE și 93/25/CEE ale Consiliului	148
2009/C 279 E/32	Orientări pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre * Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 20 mai 2008 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre (COM(2007)0803 PARTEA V — C6-0031/2008 — 2007/0300(CNS))	149
2009/C 279 E/33	Bugetul 2009: estimările Parlamentului Rezoluția Parlamentului European din 20 mai 2008 referitoare la estimarea bugetului de venituri și cheltuieli al Parlamentului European pentru exercițiul financiar 2009 (2008/2022(BUD))	163
	Miercuri, 21 mai 2008
2009/C 279 E/34	Interzicerea exporturilor de mercur metalic și depozitarea în deplină siguranță a acestei substanțe ***II Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 21 mai 2008 referitoare la poziția comună a Consiliului în vederea adoptării regulamentului Parlamentului European și al Consiliului privind interzicerea exporturilor de mercur metalic și depozitarea în deplină siguranță a acestei substanțe (11488/1/2007 — C6-0034/2008 — 2006/0206(COD))	166
	P6_TC2-COD(2006)0206Poziția Parlamentului European adoptată în a doua lectură la 21 mai 2008 în vederea adoptării Regulamentului (CE) nr. …/2008 al Parlamentului European și al Consiliului privind interzicerea exporturilor de mercur metalic și de anumiți compuși și amestecuri de mercur și depozitarea în deplină siguranță a mercurului metalic	166
2009/C 279 E/35	Protecția mediului prin intermediul dreptului penal ***I Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 21 mai 2008 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind protecția mediului prin dreptul penal (COM(2007)0051 — C6-0063/2007 — 2007/0022(COD))	167
	P6_TC1-COD(2007)0022Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 21 mai 2008 în vederea adoptării Directivei 2008/…/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind protecția mediului prin intermediul dreptului penal	167
2009/C 279 E/36	Anchetele referitoare la structura exploatațiilor agricole și la metodele de producție agricolă ***I Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 21 mai 2008 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind anchetele referitoare la structura exploatațiilor agricole și ancheta privind metodele de producție agricolă și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 571/88 al Consiliului (COM(2007)0245 — C6-0127/2007 — 2007/0084(COD))	168
	P6_TC1-COD(2007)0084Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 21 mai 2008 în vederea adoptării Regulamentului (CE) nr. …/2008 al Parlamentului European și al Consiliului privind anchetele referitoare la structura exploatațiilor agricole și ancheta privind metodele de producție agricolă și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 571/88 al Consiliului	168
2009/C 279 E/37	Condițiile care trebuie îndeplinite pentru a exercita ocupația de operator de transport rutier ***I Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 21 mai 2008 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a normelor comune privind condițiile care trebuie îndeplinite pentru a exercita ocupația de operator de transport rutier (COM(2007)0263 — C6-0145/2007 — 2007/0098(COD))	169
	P6_TC1-COD(2007)0098Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 21 mai 2008 în vederea adoptării Regulamentului (CE) nr. …/2008 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a normelor comune privind condițiile care trebuie îndeplinite pentru a exercita ocupația de operator de transport rutier și de abrogare a Directivei 96/26/CE a Consiliului	169
		187
		193
		194
2009/C 279 E/38	Transportul rutier internațional de mărfuri (reformare) ***I Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 21 mai 2008 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor norme comune privind accesul pe piața transportului rutier internațional de mărfuri (reformare) (COM(2007)0265 — C6-0146/2007 — 2007/0099(COD))	194
	P6_TC1-COD(2007)0099Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 21 mai 2008 în vederea adoptării Regulamentului (CE) nr. …/2008 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor norme comune privind accesul pe piața transportului rutier internațional de mărfuri (reformare)	195
		209
		211
		213
2009/C 279 E/39	Selecția și autorizarea sistemelor care furnizează servicii mobile de comunicații prin satelit (MSS) ***I Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 21 mai 2008 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind selecția și autorizarea sistemelor care furnizează servicii mobile prin satelit (SMS) (COM(2007)0480 — C6-0257/2007 — 2007/0174(COD))	215
	P6_TC1-COD(2007)0174Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 21 mai 2008 în vederea adoptării Deciziei nr. …/2008/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind selecția și autorizarea sistemelor care furnizează servicii mobile de comunicații prin satelit (MSS)	215
	Joi, 22 mai 2008
2009/C 279 E/40	Proiect de buget rectificativ nr. 2/2008 Rezoluția Parlamentului European din 22 mai 2008 referitoare la Proiectul de buget rectificativ nr. 2/2008 al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2008, Secțiunea III — Comisia (9190/2008 — C6-0192/2008 — 2008/2080(BUD))	216
2009/C 279 E/41	Fundația Europeană de formare (reformare) ***I Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 22 mai 2008 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind înființarea Fundației Europene de Formare (reformare) (COM(2007)0443 — C6-0243/2007 — 2007/0163(COD))	217
	P6_TC1-COD(2007)0163Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 22 mai 2008 în vederea adoptării Regulamentului (CE) nr. …/2008 al Parlamentului European și al Consiliului privind înființarea Fundației Europene de Formare (reformare)	218
		231
		231