1.4.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 87/1

A.

întrucât eliminarea controalelor la frontierele interne ale UE este una din cele mai mari realizări ale procesului de integrare europeană;

B.

întrucât o zonă fără frontiere interne nu poate funcționa fără o responsabilitate comună și solidaritate în ceea ce privește gestionarea frontierelor sale externe;

C.

întrucât ar trebui să se acorde atenție cooperării în materie de securitate a frontierelor cu autoritățile de resort din țările terțe, în conformitate cu politica externă generală a UE;

D.

întrucât, în fiecare an, 160 de milioane de cetățeni UE, 60 de milioane de resortisanți din țări terțe care nu au nevoie de viză și 80 de milioane care au nevoie de viză trec frontiera externă a UE;

E.

întrucât măsurile de ridicare a gradului de securitate la frontieră trebuie să fie însoțite de facilitarea fluxurilor de pasageri și de promovarea mobilității într-o lume din ce în ce mai globalizată;

F.

întrucât, în cadrul gestionării integrate a frontierelor UE, mai multe instrumente și programe fie au fost deja create, fie sunt în curs de pregătire, fie se află în stadiul de dezvoltare a politicii aferente;

G.

întrucât Comisia și-a exprimat intenția de a fi pregătită să prezinte, în 2009-2010, propuneri legislative privind introducerea unui sistem de intrare/ieșire, a unui Program al călătorilor înregistrați (PCI) și a unui Sistem electronic de autorizare a călătoriilor (SEAC);

H.

întrucât astfel de sisteme similare există în Australia și sunt, în prezent, puse în aplicare de SUA, ca parte a programului „US-VISIT”;

I.

întrucât nu există nici un plan director global care să stabilească structura generală a strategiei UE privind frontierele, nici o evaluare detaliată a sistemelor existente și a celor care sunt în proces de pregătire,

1.

este conștient de faptul că așa numitele „persoane care au depășit perioada de ședere autorizată”, cele mai vizate de sistemul de intrare/ieșire propus, ar trebui să reprezinte numărul cel mai mare de imigranți ilegali în UE; solicită, totuși, mai multe informații cu privire la datele colectate de un contractant extern, care estimează că „în anul 2006 s-au înregistrat până la 8 milioane de imigranți ilegali în UE25” (6); insistă, de asemenea, să se definească în mod clar termenul de „persoană care a depășit perioada de ședere autorizată”, incluzându-se și excepțiile posibile în anumite condiții și să se efectueze o analiză mai detaliată, calitativă și cantitativă, cu privire la amenințările/riscurile/costurile pe care acestea le comportă pentru societatea europeană;

2.

subliniază că, deși sistemul propus și informațiile din alertă ar putea atât să contribuie la împiedicarea resortisanților din țări terțe să depășească perioada de ședere autorizată, cât și să ofere date și informații referitoare la situații tipice, este în continuare necesar să se păstreze legătura cu organele de aplicare a legii pentru ca persoanele care depășesc perioada autorizată să poată fi reținute și consideră, prin urmare, că sistemul propus nu va pune capăt fenomenului de depășire a perioadei de ședere autorizate;

3.

nu deține suficiente informații cu privire la modul în care acest sistem va fi integrat în cadrul existent și la modul în care va interacționa cu acest cadru, nici cu privire la modificările care ar putea fi necesare privind sistemele existente și la costurile reale generate de acest sistem; prin urmare, are îndoieli cu privire la necesitatea absolută a aplicării unui astfel de sistem;

4.

reamintește că funcționarea corectă a sistemului de intrare/ieșire va depinde, atât material, cât și operațional, de succesul VIS și SIS II; subliniază că aceste instrumente nu sunt complet operaționale încă și că, așadar, nu a fost posibil să se realizeze o evaluare corespunzătoare; subliniază că sunt puse în discuție operabilitatea și fiabilitatea SIS II;

5.

observă că, în mod indubitabil și ca urmare a lecțiilor învățate în SUA, aplicarea capacității la ieșire reprezintă o provocare mai mare decât aplicarea capacității la intrare, în special privind ieșirea pe cale maritimă și pe cale terestră; este, de asemenea, ca urmare a aceleiași experiențe, foarte îngrijorat în ceea ce privește rentabilitatea unui astfel de sistem; din acest motiv, invită Comisia să furnizeze informații suplimentare referitoare la investițiile reale generate de un astfel de sistem;

6.

susține, în principiu, ideea unui PCI pentru resortisanții din țări terțe, indiferent dacă aceștia au nevoie de viză sau nu, care ar facilita accelerarea fluxurilor de călători și ar preveni aglomerația la punctele de intrare și ieșire, precum și posibilitatea ca cetățenii UE să folosească porți automate, deoarece legislația comunitară actuală nu permite simplificarea controalelor la frontieră, cu excepția cazurilor în care resortisanții din țări terțe respectivi au reședința în zonele de frontieră;

7.

critică, totuși, terminologia folosită în Comunicarea menționată anterior intitulată „Pregătirea următoarelor etape ale gestionării frontierelor în Uniunea Europeană” (călători care prezintă un risc scăzut/ călători „bona fide”), deoarece ar însemna că se consideră a priori că un număr ridicat de călători prezintă un „risc ridicat” sau sunt „mala fide” și recomandă termenul de „persoane care călătoresc frecvent”;

8.

subliniază că mai multe state membre au înființat deja sau pregătesc în prezent un astfel de PCI pentru resortisanții din țări terțe și insistă asupra riscului de a ajunge în situația de a avea un amestec de douăzeci și șapte de sisteme bazate pe criterii diferite, inclusiv în domeniul protecției datelor și al taxele aplicate; știe că Țările de Jos, împreună cu Germania, Regatul Unit și FRONTEX, încearcă să promoveze programul internațional de control accelerat al călătorilor („International Expedited Traveller Programme”) ca pe un posibil model pentru alte state membre;

9.

susține o abordare armonizată și îndeamnă, prin urmare, Comisia să grăbească acest proces, bazându-se pe cele mai bune practici din statele membre, și să se asigure că statele membre acționează în continuare în conformitate cu legislația comunitară;

10.

observă că, de fapt, PCI pentru resortisanții din țări terțe diferă de PCI pentru cetățenii UE; subliniază că, în consecință, între acestea trebuie să se facă în permanență o diferențiere clară;

11.

recunoaște că nu ar fi înțelept ca, în ceea ce privește măsurile de securitate, atenția să fie îndreptată doar asupra resortisanții din țări terțe care intră în UE din țări în cazul cărora este nevoie de vize; pune însă la îndoială necesitatea absolută a sistemului propus și ar dori să primească o explicație detaliată a argumentelor în favoarea acestuia; este convins că mai degrabă o colaborare strânsă, mai ales între serviciile de informații, reprezintă soluția adecvată în acest sens, și nu o colectare masivă de date în general;

12.

dorește să fie informat cu privire la calendarul exact și la detaliile studiului din perspectiva Comisiei;

13.

consideră inacceptabil faptul că nici Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor (AEPD) care își exprimase anumite preocupări, nici Grupul de lucru pentru protecția datelor „Articolul 29” nu au fost consultate de Comisie înainte de adoptarea Comunicării menționate anterior intitulate „Pregătirea următoarelor etape ale gestionării frontierelor în Uniunea Europeană”; solicită, în consecință, Comisiei să consulte atât autoritatea, cât și grupul menționate anterior cu privire la orice acțiune menționată în comunicarea respectivă, deoarece componentele propuse presupun procesarea a foarte multe date cu cu caracter personal;

14.

este conștient de faptul că datele biometrice sunt, teoretic, elemente eficiente de identificare a persoanelor, deoarece caracteristicile măsurate sunt considerate a fi unice pentru fiecare persoană; subliniază, totuși, că siguranța datelor biometrice nu este absolută și că acestea nu sunt în toate cazurile corecte; subliniază, prin urmare, că ar trebui să existe întotdeauna proceduri alternative, iar profilurile de risc ar trebui elaborate mai bine;

15.

insistă asupra creării unui protocol-standard pentru folosirea și schimbul de informații privind datele biometrice și a unor acorduri privind controlul interfeței pentru descrierea modului în care va fi folosit protocolul; consideră, de asemenea, că folosirea datelor biometrice ar trebui să facă obiectul unui standard de calitate pentru a se evita divergențele în materie de acceptare dintre diferitele sisteme folosite de statele membre;

16.

consideră că o abordare care ține seama de respectarea vieții private în momentul concepției trebuie să fie o caracteristică esențială a oricărei inițiative care ar putea pune în pericol informațiile personale ale persoanelor, precum și încrederea persoanelor în cei care dețin informații personale despre ele;

17.

consideră că obiectivul unei gestionări cu adevărat integrate a frontierelor în Uniunea Europeană este legitim și este de acord că dezvoltarea și consolidarea continuă a politicii comune a UE privind gestionarea frontierelor este importantă;

18.

consideră însă că, în cadrul gestionării frontierelor și a imigrației, propunerile ambițioase se adună într-un ritm uimitor; solicită, în consecință, Comisiei să gândească în termeni de necesitate și cost al logisticii de frontieră;

19

regretă, de asemenea, ideea că politica UE de gestionare a frontierelor ar trebui bazată pe ideea că orice călător este un potențial suspect care trebuie să-și dovedească buna-credință;

20.

critică lipsa unui plan director global care să stabilească obiectivele generale și structura strategiei UE de gestionare a frontierelor, precum și absența detaliilor privind modul în care ar trebui să funcționeze programele și schemele conexe (care sunt aplicate deja, care sunt în stadiul de pregătire sau de dezvoltare a politicii) și modul în care pot fi optimizate relațiile dintre acestea; este de opinie că atunci când analizează arhitectura UE de gestionare a frontierelor, Comisia ar trebui să se oprească, mai întâi, asupra eficacității sistemelor actuale de gestionare a frontierelor ale statelor membre, pentru a obține o sinergie optimă între acestea;

21.

subliniază că este necesar, în primul rând, să se evalueze sistemele existente și cele care sunt pregătite în prezent și că posibilitatea ca UE să-și realizeze obiectivele strategice depinde, într-o mare măsură, de modul în care aceasta reușește să gestioneze interdependențele dintre programe conexe, deoarece suprapunerea și lipsa de coerență a acestora va avea un efect negativ asupra performanței și rezultatelor organizaționale; consideră că nu ar trebui lansate instrumente și sisteme noi până când cele existente nu devin pe deplin operaționale, sigure și fiabile;

22.

consideră că, înainte de a face investiții, este deosebit de important să se definească în mod clar un context operațional de aliniere a tuturor măsurilor și inițiativelor care apar; subliniază, de asemenea, că ar trebui să fie foarte clar ce modificări sunt necesare pentru a garanta faptul că tehnologia și procesele funcționează în mod armonios și accentuează faptul că toate investițiile ar trebui să fie justificate din punct de vedere economic;

23.

exprimă îndoieli cu privire la necesitatea și proporționalitatea măsurilor propuse, dat fiind că acestea sunt costisitoare și implică riscuri în ceea ce privește protecția datelor; consideră, prin urmare, că măsurile respective ar trebui evaluate în funcție de aceste criterii înainte de a prezenta o propunere oficială;

24.

admite faptul că echilibrul care trebuie realizat între asigurarea liberei circulații în afara granițelor unui stat a unui număr tot mai ridicat de persoane și garantarea unei securități tot mai ridicate pentru cetățenii europeni reprezintă un exercițiu complex și nu neagă faptul că folosirea datelor oferă avantaje clare; consideră, în același timp, că încrederea opiniei publice în acțiunile guvernului poate fi menținută doar dacă există garanții suficiente privind protecția datelor, precum și mecanisme de supraveghere și căi de atac în acest domeniu;

25.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Autorității Europene pentru Protecția Datelor și Agenției Europene pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale statelor membre ale Uniunii Europene (Frontex).

1.4.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 87/5

A.

întrucât companiile ar trebui să beneficieze de libertatea de stabilire în cadrul pieței interne, astfel cum este consacrată în Tratatul CE și interpretată de Curtea de Justiție;

B.

întrucât transferul transfrontalier al companiilor reprezintă unul dintre elementele esențiale în realizarea pieței interne;

C.

întrucât transferul transfrontalier al sediului social al unei companii nu ar trebui să aibă ca efect dizolvarea, întreruperea activității sau pierderea capacității juridice ale acesteia;

D.

întrucât transferul transfrontalier al sediului social al unei companii nu ar trebui să fie circumscris unor condiții legale, sociale și fiscale;

E.

întrucât ar trebui garantate drepturile părților implicate în transfer, precum acționarii minoritari, angajații, creditorii, etc.;

F.

întrucât acquis-ul comunitar aplicabil, care acordă lucrătorilor dreptul de informare, consultare și de participare la nivel transfrontalier și care garantează drepturile de participare existente ale lucrătorilor (Directivele 94/45/CE (10) și 2005/56/CE (11)), ar trebui păstrat integral și întrucât, prin urmare, transferul sediului social nu ar trebui să conducă la pierderea drepturilor câștigate;

G.

întrucât o dispoziție conform căreia organul de conducere și sediul social ale unei companii trebuie să fie situate pe teritoriul aceluiași stat membru ar fi în contradicție cu jurisprudența Curții de Justiție privind libertatea de stabilire și, prin urmare, ar încălca dreptul comunitar,

1.

solicită Comisiei să îi prezinte, în temeiul articolului 44 din Tratatul CE, până la data de 31 martie 2009, o propunere de directivă privind stabilirea unor măsuri de coordonare a legislațiilor naționale ale statelor membre în vederea facilitării transferului transfrontalier în interiorul Comunității al sediului social al unei companii create în conformitate cu legislația unui stat membru (a 14-a directivă privind dreptul societăților comerciale) și solicită ca propunerea respectivă să fie elaborată în cadrul deliberărilor interinstituționale și cu respectarea recomandărilor detaliate de mai jos;

2.

constată că, în prezent, societățile nu își pot transfera sediul decât fie prin propria dizolvare și prin crearea unei noi persoane juridice în statul membru gazdă, fie prin crearea unei noi persoane juridice în statul membru gazdă și fuzionarea ulterioară a celor două societăți; constată, în continuare, că această procedură este însoțită de dificultăți administrative, generează costuri și efecte sociale și nu oferă securitate juridică;

3.

atrage atenția asupra faptului că libertatea de stabilire este garantată societăților în temeiul articolului 48 din Tratatul CE, astfel cum a fost interpretat de Curtea de Justiție (12);

4.

observă că transferul sediului unei societăți implică un transfer de supraveghere; subliniază că, în cadrul elaborării celei de a 14-a directive privind dreptul societăților comerciale referitoare la transferul transfrontalier al sediilor înregistrate, trebuie să se garanteze respectarea drepturilor actuale ale acționarilor, creditorilor și lucrătorilor și trebuie să fie menținut echilibrul existent în conducerea societăților (guvernare corporativă);

5.

propune referirea, în noua directivă, la Directiva 94/45/CE și la Directiva 2005/56/CE, în vederea asigurării coerenței și elementelor esențiale ale procedurilor de participare a lucrătorilor, în aplicarea directivelor europene privind dreptul societăților;

6.

consideră că un transfer de sediu trebuie să facă obiectul elaborării unui proiect de transfer și al unui raport care să explice și să justifice atât aspectele juridice, cât și cele economice, precum și orice consecințe ale unui transfer pentru acționari și angajați; subliniază că proiectul de transfer și raportul trebuie să fie făcute disponibile tuturor părților interesate;

7.

subliniază, în contextul Strategiei de la Lisabona, efectele pozitive ale competiției fiscale asupra creșterii economice;

8.

observă că un transfer de sediu ar trebui să aibă loc în condiții de neutralitate fiscală;

9.

sugerează îmbunătățirea schimburilor de informații și asistență între administrațiile fiscale;

10.

solicită ca transpunerea noii directive în statele membre să se facă în condiții de transparență și propune introducerea obligației, pentru statele membre, de a notifica Comisia, obligație conform căreia societățile care își transferă sediul în conformitate cu dispozițiile directivei să fie înscrise într-un registru european al societăților; subliniază că, pentru o mai bună reglementare, trebuie evitat orice exces informațional („overkill”) în transpunerea obligației de notificare în legislația națională, cu condiția garantării unui nivel suficient de informații;

11.

confirmă faptul că recomandările respectă principiul subsidiarității și drepturile fundamentale ale cetățenilor;

12.

consideră că propunerea solicitată nu are implicații financiare;

13.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție, precum și recomandările detaliate în anexă, Comisiei și Consiliului, precum și parlamentelor și guvernelor statelor membre.

1.4.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 87/10

A.

întrucât instrumentele legislative din prima fază a aplicării sistemului european comun de azil (SECA) au permis introducerea unor norme minime comune, dar nu și introducerea unor condiții egale de acces la protecție în ansamblul teritoriului Uniunii, astfel încât fenomene precum deplasările secundare și cererile multiple continuă să existe;

B.

întrucât criteriile referitoare la prima țară de intrare, prevăzute de sistemul de la Dublin, pot avea drept efect împovărarea anumitor state membre în mod disproporționat, mai ales a celor care reprezintă granița externă a UE, pur și simplu din cauza poziției lor geografice expuse și întrucât acest fapt are consecințe dăunătoare atât pentru statele membre, cât și pentru solicitanții de azil;

C.

întrucât, în urma evaluării Comisiei asupra sistemului de la Dublin, s-a constatat că în 2005, cele 13 state membre de graniță s-au confruntat cu probleme din ce in ce mai mari din cauza sistemului de la Dublin;

D.

întrucât în raportul său menționat anterior privind Directiva primire, Comisia constată probleme grave în ceea ce privește aplicarea acesteia, în special în centrele închise și în zonele de tranzit, aspect de care delegațiile parlamentare și-au putut da seama în timpul numeroaselor lor vizite pe teren,

1.

constată că anul trecut numărul refugiaților a crescut la nivel global cu mai mult de 12 milioane și 26 de milioane de persoane strămutate intern; în acest context, sprijină instituirea unui SECA și salută planul de acțiune în materie de azil al Comisiei, care servește drept foaie de parcurs pentru realizarea SECA;

2.

regretă faptul că, datorită modificării temeiului juridic ca urmare a intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, se are în vedere amânarea până în 2012 a realizării celei de-a doua faze a SECA, care trebuie să elimine diferențele dăunătoare dintre sistemele de azil ale statelor membre;

3.

atrage atenția asupra faptului că, între statele membre, pentru anumiți resortisanți ai țărilor terțe, rata de recunoaștere a candidaților la statutul de refugiat variază de la aproximativ 0 % până la 90 %;

4.

insistă asupra faptului că armonizarea normelor, care ar trebui să conducă la o procedură comună și la un statut uniform în materie de azil, ar trebui să aibă drept rezultat un nivel ridicat al protecției în ansamblul Uniunii și nu trebuie să coboare standardele acestuia, pentru ca regimul comun de azil să nu-și piardă valoarea adăugată;

5.

regretă că, în ultimii ani, conceptul de azil ca instituție, o componentă esențială a democrației și protecției drepturilor omului, a cunoscut o degradare semnificativă; reafirmă necesitatea respectării pe deplin a drepturilor și nevoilor solicitanților de azil și a principiului nereturnării;

6.

reamintește că Uniunea ar trebui să prevadă mecanisme la frontierele sale externe pentru a identifica solicitanții de azil și pentru a garanta accesul pe teritoriul său al persoanelor care au drept la protecție internațională, inclusiv în cadrul operațiunilor de control la frontierelor sale exterioare;

7.

consideră salutar faptul că Comisia a definit accesul persoanelor care au nevoie de protecție drept unul dintre obiectivele fundamentale ale SECA;

8.

invită Agenția Europeană pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale statelor membre ale Uniunii Europene (Frontex) să ofere informații detaliate în legătură cu numărul de solicitanți de azil identificați în cursul operațiunilor sale și în legătură cu situația dificilă a persoanelor reținute și returnate într-o țară de tranzit sau de origine în cursul acestor operațiuni; invită Comisia să înainteze o propunere de revizuire a mandatului Frontex pentru a afirma explicit că protecția și preocuparea pentru drepturile omului reprezintă o parte integrantă a gestionării frontierelor externe ale UE;

9.

salută recunoașterea de către Comisie a nevoii de garantare a coerenței cu alte politici care au un impact asupra protecției internaționale; prin urmare, solicită Comisiei să sprijine și să introducă inițiative pentru revizuirea și adaptarea tuturor politicilor și practicilor de gestionare a frontierelor, ca de exemplu FRONTEX și Sistemul european de supraveghere a frontierelor (EUROSUR), care să garanteze accesul refugiaților la protecție în UE și respectarea deplină a principiului de nereturnare la granițele externe ale UE; subliniază, în plus, că obligația de a oferi asistență, astfel cum este consacrată în Convenția ONU asupra dreptului mării (UNCLOS) are caracter obligatoriu din punct de vedere juridic pentru statele membre, UE și Frontex;

10.

salută faptul că în hotărârea menționată anterior în cauza C-133/06, Curtea de Justiție a Comunităților Europene a anulat alineatele (1) și (2) din articolul 29, precum și alineatul (3) din articolul 36 din Directiva privind azilul, care se referea la adoptarea sau modificarea unei liste comune minime de țări de origine sigure, precum și a unei liste comune de țări terțe sigure;

11.

salută inițiativele pozitive din anumite state membre de a primi solicitanții de azil - de la depunerea cererii lor de protecție internațională - în structuri deschise și cu integrarea deplină în comunitățile locale;

12.

consideră că solicitanții de azil sunt persoane vulnerabile care trebuie să beneficieze de condiții de primire adecvate; reamintește că mediul carceral nu poate în niciun caz să îi ajute să depășească traumele trăite în țările lor de origine sau pe cele din timpul călătoriei lor spre Europa;

13.

salută dispozițiile din ultimele propuneri ale Comisiei care prevăd ca statele membre să nu rețină o persoană în custodie publică pentru simplul motiv că a solicitat protecție internațională; consideră că solicitanții de azil nu ar trebui, din principiu, să fie luați în custodie publică, având în vedere poziția lor extrem de vulnerabilă;

14.

regretă faptul că în mai multe state membre, detenția solicitanților de azil este încă o realitate, ca urmare a intrării lor ilegale pe teritoriul acestora și salută astfel introducerea unor garanții procedurale în materie de custodie publică în Directiva primire; în această privință, consideră că luarea solicitanților de azil în custodie publică ar trebui să fie posibilă doar în circumstanțe foarte clar definite și sub rezerva principiului necesității și a proporționalității atât în ceea ce privește modul, cât și scopul unei astfel de custodii; consideră, de asemenea, că în cazul în care un solicitant de azil este luat în custodie publică, persoana respectivă ar trebui să beneficieze de dreptul de exercitare a unei căi de atac în fața unei instanțe naționale;

15.

consideră esențial ca domeniul de aplicare al noii Directive primire să fie clarificat astfel încât să acopere centrele de cazare, zonele de tranzit, procedurile de la frontieră și persoanele transferate în baza sistemului de la Dublin;

16.

salută introducerea în Directiva primire a unui sistem oficial de identificare imediată a persoanelor vulnerabile, în special a minorilor neînsoțiți, a persoanelor în vârstă dependente, a persoanelor cu handicap, a femeilor însărcinate, a părinților celibatari cu copii și a persoanelor care au suferit traume (tortură, viol, violență psihologică, fizică și sexuală);

17.

consideră că ar trebui stabilită o procedură de solicitare a azilului unică și standarde unice pentru stabilirea statutului de refugiat sau de persoană care are nevoie de protecție internațională, care ar trebui să acopere toate cererile de „protecție internațională” (statut de refugiat, protecție subsidiară, protecție temporară);

18.

salută faptul că Comisia are în vedere clarificarea condițiilor pentru obținerea protecției subsidiare și, în special, faptul că propune reanalizarea nivelului drepturilor și avantajelor care trebuie acordate beneficiarilor acestui tip de protecție; acest fapt ar trebui să asigure o mai mare egalitate a tratamentului la un nivel consolidat;

19.

salută intenția Comisiei de a modifica Directiva privind azilul și subliniază că procedura comună de azil ar trebui să prevadă termene clare, uniforme și rezonabile, în cadrul cărora autoritățile să se poată pronunța asupra unei cereri de azil, evitându-se astfel perioade de așteptare lungi și nejustificate care ar putea avea consecințe negative asupra sănătății și bunăstării solicitanților de azil; reamintește că acordarea statutului de refugiat sau a statutului conferit prin protecție subsidiară ar trebui să se facă întotdeauna pe baza unei evaluări individuale și să nu se limiteze în niciun caz la o evaluare generalizată (de exemplu, în funcție de naționalitate) sau condiționalitate (de exemplu, referitor la situația drepturilor omului în țara de origine);

20.

consideră că este de dorit să se utilizeze în comun informațiile cu privire la țările de origine, pe care le dețin diversele state membre și încurajează Comisia să-și intensifice eforturile în ceea ce privește crearea unei bănci de date comune; subliniază că strângerea și prezentarea de informații despre țara de origine și administrarea unui portal ar trebui să asigure faptul că sunt incluse rapoarte de țară a unor diferiți experți consacrați, că informațiile sunt accesibile publicului și păstrate separat de solicitări de către factorii decizionali (astfel încât să rămână imparțiale și fără influențe politice) și că se respectă un echilibru corect între sursele guvernamentale, neguvernamentale și internaționale, atunci când se colectează informații despre țările de origine;

21.

salută reformarea Regulamentului „Dublin” și prevederile propuse privind un mecanism de suspendare a transferurilor efectuate în conformitate cu sistemul de la Dublin dacă există preocupări referitoare la faptul că, în urma acestora, solicitanții nu ar beneficia de standarde adecvate de protecție în statele membre responsabile, în special în ceea ce privește condițiile de primire și accesul la procedurile de azil, precum și în cazurile în care transferurile respective ar contribui la împovărarea acelor state membre care sunt confruntate cu presiuni disproporționate datorate, în special, situației lor geografice sau demografice; subliniază totuși că aceste dispoziții ar constitui în final mai degrabă o declarație politică, decât un instrument eficient care să sprijine în mod serios statele membre, în lipsa introducerii unui instrument obligatoriu dublu pentru toate statele membre care să stipuleze următoarele:

22.

consideră că în temeiul Regulamentului „Dublin” revizuit, solicitanții de azil ar trebui să beneficieze de dreptul la o cale de atac împotriva unei hotărâri de transfer, o astfel de cale de atac impunând instanțelor obligația de a examina din oficiu necesitatea de a suspenda în mod temporar executarea hotărârii de transfer;

23.

susține cu fermitate crearea unui Birou european de sprijin în materie de azil care ar trebui să coopereze strâns cu UNHCR, precum și cu ONG-urile specializate în domeniul azilului;

24.

consideră că una dintre sarcinile Biroului european de sprijin în materie de azil ar trebui să fie analizarea cu exactitate a divergențelor care continuă să existe între sistemele de azil național, pentru a contribui la îmbunătățirea acestora;

25.

consideră că printre activitățile Biroului european de sprijin în materie de azil ar trebui să figureze și elaborarea de orientări în vederea facilitării unei evaluări mai corecte a cererilor de azil, promovarea schimburilor de bune practici, monitorizarea respectării și aplicării legislației comunitare în cauză (sprijinind rolul Comisiei de gardian al tratatelor);

26.

consideră că ar trebui să se aibă în vedere în mod practic monitorizarea tratamentului persoanelor care au fost returnate în țara lor de origine sau de plecare, ca urmare a refuzării solicitărilor de protecție;

27.

încurajează ferm Comisia să-și continue eforturile de stabilire a unui program de formare european comun în materie de azil, având în vedere faptul că de calitatea deciziilor adoptate în acest domeniu depinde în mod direct calitatea formării și a informării factorilor de decizie de la nivel național; este de părere că o consultare a organizațiilor societății civile specializate în acest domeniu în vederea elaborării programelor de formare ar constitui o garanție a eficacității în acest sens;

28.

consideră că toți factorii de decizie trebuie să aibă acces egal la informații prelucrate profesionist și obiectiv despre țările de origine, acesta reprezentând instrumentul esențial pentru autoritățile care acordă azil și pentru instanțele care soluționează căile de atac, precum și pentru solicitanții de azil, care se bazează pe aceste informații pentru a verifica solicitarea de protecție internațională;

29.

subliniază faptul că, în timpul perioadelor de așteptare, autoritățile ar trebui să ia în considerare diferitele nevoi ale solicitanților de azil aflați într-o situație mai delicată, cum ar fi copiii, persoanele cu handicap și femeile, și să asigure infrastructura necesară;

30.

recunoaște importanța integrării beneficiarilor protecției internaționale, în ceea ce privește democrația, securitatea și considerațiile economice;

31.

regretă faptul că normele instituite de Regulamentul „Dublin” pentru a stabili statul însărcinat cu examinarea unei cereri de azil nu țin cont de doleanțele solicitanților și consideră că anumite criterii de ordin familial, cultural și lingvistic ar trebui să fie luate în considerare într-o măsură mai mare în astfel de decizii pentru a se favoriza integrarea solicitanților de azil;

32.

îndeamnă Consiliul să ajungă la un acord cu privire la extinderea domeniului de aplicare a Directivei 2003/109/CE a Consiliului din 25 noiembrie 2003 privind statutul resortisanților țărilor terțe care sunt rezidenți pe termen lung (10) pentru a include refugiații și beneficiarii protecției subsidiare;

33.

salută propunerea Comisiei ca Directiva primire să ofere solicitanților un acces simplificat la piața muncii, având în vedere că integrarea lor în viața profesională constituie o condiție esențială pentru integrarea lor în statul membru gazdă și, de asemenea, sprijină dezvoltarea unor abilități care sunt avantajoase, atât pe parcursul șederii lor în statul membru gazdă, cât și în eventualitatea întoarcerii în țara lor de origine;

34.

consideră că, atunci când se stabilește statul membru responsabil, sistemul de azil ar trebui să faciliteze integrarea, luând în considerare, printre altele, profilul social, cultural și lingvistic, recunoașterea nivelurilor educaționale, calificările profesionale și abilitățile solicitantului de azil care corespund nevoilor economice ale statului membru gazdă;

35.

recomandă să nu se facă nicio diferență între drepturile acordate refugiaților și beneficiarilor protecției subsidiare; insistă mai ales asupra necesității de a îmbunătăți accesul beneficiarilor protecției subsidiare la drepturile sociale și economice, având în vedere faptul că aceasta este esențială pentru integrarea lor;

36.

consideră că unul dintre obiectivele SECA ar trebui să îl constituie crearea unor mecanisme eficiente de solidaritate pentru a ameliora situația țărilor care primesc cele mai mari fluxuri de solicitanți de azil și care întâmpină dificultăți în ceea ce privește garantarea unor condiții de primire adecvate, procesarea solicitărilor la termenele și în formele prevăzute sau în ceea ce privește integrarea solicitanților care au obținut statutul de refugiat;

37.

este de părere că solidaritatea nu se poate limita la acordarea unor mijloace financiare și solicită aplicarea efectivă a unor mecanisme de reinstalare internă și de relocare, pe bază de voluntariat, după cum se prevede în Pactul european cu privire la imigrare și azil; consideră că acest fapt ar permite beneficiarilor protecției internaționale să fie primiți de alt stat membru decât cel care le-a acordat beneficiul acestei protecții;

38.

consideră că ar trebui să fie luată în considerare extinderea domeniului de aplicare a Directivei 2001/55/CE (11) pentru a permite în special categoriilor specifice de persoane care solicită protecție internațională să fie primiți pentru o perioadă provizorie, chiar și în situația în care nu există afluxuri masive;

39.

încurajează crearea, sub egida viitorului Birou european de sprijin în materie de azil, a unor echipe de experți în domeniu, care ar putea să acorde sprijin statelor membre care se confruntă cu fenomene de afluxuri bruște și masive ale solicitanților de azil, afluxuri la care nu reușesc să facă față;

40.

invită Comisia să ia în considerare posibilitatea de a institui un mecanism european de transfer al protecției internaționale, sub supravegherea viitorului Birou european de sprijin în materie de azil, pentru a permite circulația refugiaților în Europa, la cererea acestora, și pentru a ușura astfel povara suportată de unele state membre;

41.

salută intenția Comisiei de a lansa un studiu pentru a trece în revistă mijloacele de îmbunătățire a solidarității financiare în cadrul Uniunii și așteaptă cu interes propunerile care vor fi formulate în acest sens;

42.

sprijină acordurile de monitorizare a frontierelor încheiate între autoritățile internaționale, UNHCR și ONG-urile din UE, precum și alocarea de resurse pentru acestea din fondul UE pentru granițele externe;

43.

subliniază că ar trebui să se instituie un SECA pe deplin compatibil cu obiectivele și activitățile din domeniul protecției refugiaților ale instrumentelor UE pentru cooperare cu țările în curs de dezvoltare (ca de exemplu Fondul european de dezvoltare, Instrumentul de cooperare pentru dezvoltare (ICD), Instrumentul european de vecinătate și parteneriat și Instrumentul european pentru democrație și drepturile omului), precum și cu acordurile și parteneriatele dintre UE și țările în curs de dezvoltare (ca de exemplu Acordul de la Cotonou și Parteneriatul strategic Africa-UE);

44.

împărtășește opinia Comisiei că azilul este mai degrabă o componentă esențială a cooperării pentru dezvoltare cu țări terțe, decât un instrument de gestionare a crizei; reamintește, de asemenea, că cooperarea pentru dezvoltare, în special prevenirea crizelor, monitorizarea drepturilor omului, transformarea conflictelor și consolidarea păcii ar putea să servească drept instrument preventiv împotriva strămutării; subliniază prin urmare că SECA ar trebui să aibă legături strânse cu politicile europene umanitare și de dezvoltare;

45.

așteaptă cu interes evaluarea programelor regionale de protecție care urmează să aibă loc în 2009; subliniază faptul că dezvoltarea unor asemenea programe ar trebui să corespundă în totalitate cu planurile naționale și regionale de acțiune și cu programul tematic privind migrația și azilul din cadrul ICD și, la un nivel mai general, nu ar trebui să reprezinte niciodată un mijloc de eliminare a responsabilităților statelor membre și ale UE; invită Comisa să îmbunătățească coordonarea măsurilor adoptate de către diversele sale servicii în acest sens în vederea optimizării sinergiei dintre acestea și să prezinte un raport Parlamentului cu privire la măsurile adoptate în această privință;

46.

recunoaște importanța consolidării capacităților de primire ale țărilor care acordă primul azil și a înființării la nivel european și în cooperare cu UNHCR a unui program de relocare care să prevadă criterii și mecanisme de coordonare comune;

47.

solicită, de asemenea, să se facă o evaluare a adecvării fondurilor disponibile pentru măsuri privind țările terțe, de exemplu - protecția în regiune - mai ales, în lumina poziției declarate a Parlamentului că aceste măsuri necesită o finanțare suplimentară și nu o realocare a fondurilor pentru dezvoltare;

48.

solicită Comisiei să promoveze o participare mai activă a statelor membre la eforturile la nivel mondial de relocare a refugiaților;

49.

ia act cu mare interes de ideea creării unor „proceduri de intrare protejată” și încurajează ferm Comisia să analizeze modalitățile concrete și implicațiile practice ale acestui tip de măsuri;

50.

așteaptă cu interes rezultatele studiului cu privire la procesarea comună a cererilor de azil din afara teritoriului UE, pe care Comisia preconizează să-l efectueze în 2009, și atrage atenția cu privire la orice tentativă de a transfera sarcina primirii solicitanților de azil și a procesării cererii lor țărilor terțe sau UNHCR;

51.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor statelor membre, Frontex și Înaltului Comisar al Organizației Națiunilor Unite pentru Refugiați.

1.4.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 87/16

A.

întrucât, în temeiul articolului 274 din Tratatul CE, Comisia execută bugetul pe propria răspundere, în conformitate cu principiul bunei gestiuni financiare și în cooperare cu statele membre;

B.

întrucât principiul controlului intern eficient se numără printre principiile bugetare prevăzute în Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene (Regulamentul financiar) (4) ca urmare a modificării sale prin Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1995/2006 din 13 decembrie 2006 (5), astfel cum propusese Comisia în planul de acțiune pentru un cadru de control intern integrat (planul de acțiune);

C.

întrucât modul cel mai eficace prin care Comisia poate demonstra un angajament real pentru asigurarea transparenței și bunei gestiuni financiare este de a depune toate eforturile pentru a sprijini măsurile care vizează îmbunătățirea calității gestiunii financiare, cu scopul de a obține o declarație de asigurare (DAS (6)) pozitivă din partea Curții de Conturi Europene (CCE);

D.

întrucât în concluziile sale din 8 noiembrie 2005, la punctul 5, Consiliul ECOFIN a estimat că introducerea unui sistem de control intern integrat și simplificarea legislației privind controalele sunt de o importanță capitală și a solicitat „Comisiei să evalueze costul controalelor pe domenii de cheltuieli”;

E.

întrucât, pentru a sprijini obiectivul strategic de a obține o DAS pozitivă din partea CCE, Comisia a adoptat în ianuarie 2006 planul de acțiune, pe baza recomandărilor CCE (7), a Rezoluției Parlamentului din 12 aprilie 2005 privind descărcarea de gestiune pentru exercițiul financiar 2003 (8) și a concluziilor ECOFIN din 8 noiembrie 2005;

F.

întrucât planul de acțiune a abordat „lacunele” existente în acel moment în structurile de control ale Comisiei și a identificat 16 domenii de acțiune până la sfârșitul anului 2007, ținând seama de faptul că îmbunătățirea gestiunii financiare în Uniune trebuie să fie sprijinită de o monitorizare strictă a controlului la nivelul Comisiei și al statelor membre;

G.

întrucât, în Raportul său anual privind exercițiul financiar 2007, la capitolul 2 (privind sistemul de control intern al Comisiei), punctul 2.29, CCE evidențiază faptul că „Raportul rezumativ al Comisiei privind exercițiul 2007 furnizează o apreciere încrezătoare a progreselor realizate în implementarea acțiunilor până la această dată, indicând totuși că va fi probabil nevoie de mai mult timp pentru a dispune de informații care să ateste eficacitatea acțiunilor în ceea ce privește reducerea nivelului de eroare din cadrul operațiunilor subiacente”;

H.

întrucât, în conformitate cu răspunsul Comisiei la punctul 2.30 din Raportul anual al CCE privind exercițiul financiar 2007, „Executarea acțiunilor este un proces continuu, urmărit în mod energic. Impactul acțiunilor este în mod necesar posterior executării acestora în anii 2006 și 2007. Un prim raport de impact va fi elaborat la începutul anului 2009”,

1.

salută progresul general obținut în dezvoltarea planului de acțiune și faptul că au fost puse în aplicare majoritatea acțiunilor și au fost soluționate cele mai multe dintre lacunele identificate în planul de acțiune;

2.

subliniază faptul că un cadru de control intern integrat și eficace, prevăzut de Comisie în cadrul planului de acțiune, va permite Comisiei și statelor membre să asigure o execuție mai bună a bugetului UE, în conformitate cu obiectivele politice și prioritățile Parlamentului;

3.

își exprimă regretul cu privire la lipsa de claritate a limbajului utilizat și invită Comisia să comunice stadiul în care se află în procesul de adoptare a unui cadru de control intern integrat și momentul în care preconizează ca măsurile luate să aibă rezultate vizibile și pozitive asupra legalității și regularității tranzacțiilor;

4.

ia act de raportul de impact adoptat de Comisie la 4 februarie 2009 (COM(2009)0043), și îl va lua în considerare în rezoluția privind descărcarea de gestiune pentru exercițiul financiar 2007;

5.

ia act de eforturile depuse de Comisie, dar regretă că, până în prezent, aceasta nu a fost în măsură să prezinte cifre complete și fiabile privind recuperările și corecțiile financiare, ca urmare a problemelor de raportare întâmpinate de statele membre; solicită Comisiei să soluționeze aceste probleme și se așteaptă ca aceasta să prezinte un calendar detaliat pentru elaborarea și aplicarea unei noi scheme de raportare;

6.

subliniază faptul că impactul acțiunilor va constitui baza pentru evaluarea succesului planului de acțiune, prin reducerea ratelor de eroare și îmbunătățirea calificărilor acordate sistemelor de control, confirmate de către CCE;

7.

se așteaptă ca aceste îmbunătățiri să aibă un efect real asupra Raportului anual al CCE privind exercițiul financiar 2008;

8.

încurajează Comisia să sporească transparența evaluării sale de impact al planului de acțiune și să supravegheze integral punerea în aplicare a acestuia;

9.

regretă faptul că în două dintre cele mai importante acțiuni din punctul de vedere al Parlamentului se înregistrează o oarecare întârziere față de calendarul prevăzut;

10.

regretă îndeosebi faptul că acțiunea 4 din planul de acțiune, referitoare la lansarea unei inițiative interinstituționale privind principiile de bază care trebuie luate în considerare în ceea ce privește riscurile tolerabile în operațiunile subiacente, nu a fost încă pusă în aplicare; este de acord cu declarația CCE din Avizul său nr. 4/2006 (9), conform căreia deși „nivelul de risc acceptabil” este o noțiune fundamentală pentru sistemul de control integrat, rămâne să fie clarificat modul în care acest nivel urmează a fi determinat;

11.

subliniază faptul că, în Raportul său anual privind exercițiul financiar 2005 (10), la punctele 2.9 și 2.10, CCE a estimat deja, referitor la instituirea unui cadru de control intern integrat, că „unul dintre cele mai importante obiective confirmate de către Comisie este acela al proporționalității și al rentabilității controalelor”;

12.

reamintește, de asemenea, că în concluziile sale din 8 noiembrie 2005 menționate anterior, Consiliul ECOFIN a declarat că „Consiliul consideră, în conformitate cu Avizul Curții nr. 2/2004, că ar trebui să ajungă la un acord cu Parlamentul European în ceea ce privește riscurile tolerabile în operațiunile subiacente, ținând cont de costurile și avantajele controalelor în cadrul diverselor domenii politice și de valoarea cheltuielilor aferente”;

13.

subliniază faptul că, în Raportul său anual privind exercițiul financiar 2007, la punctul 2.42 litera (c), CCE recomandă realizarea de progrese în ceea ce privește conceptul de risc tolerabil, iar în capitolul 1 (privind declarația de asigurare și informațiile în sprijinul acesteia), la punctul 1.52 litera (c), CCE prevede că „echilibrul între cost și riscul rezidual în anumite domenii de cheltuieli prezintă o importanță atât de mare încât ar trebui aprobat la nivel politic (și anume, de autoritățile bugetare/responsabile de descărcarea de gestiune) în numele cetățenilor Uniunii”;

14.

îndeamnă Comisia să adopte în cel mai scurt timp comunicarea promisă pe această temă, cu scopul de a relansa discuțiile interinstituționale privind riscurile tolerabile, conform solicitării formulate deja de Parlament în rezoluțiile sale din 24 aprilie 2007 privind descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului general al Uniunii Europene aferent exercițiului financiar 2005 (11) și, respectiv, din 22 aprilie 2008 privind descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului general al Uniunii Europene aferent exercițiului financiar 2006 (12); invită Comisia să facă publice metodele pe care le folosește pentru stabilirea ratelor de eroare;

15.

consideră, așadar, că, în conformitate cu principiile proporționalității și rentabilității sistemelor de control, Comisia ar trebui să evalueze relația dintre resursele disponibile pentru fiecare politică, pe de o parte, și proporția de resurse alocate sistemelor de control pe domenii de cheltuieli, pe de altă parte, conform solicitării Parlamentului din rezoluția sa privind descărcarea de gestiune pentru exercițiul financiar 2005;

16.

reamintește Comisiei importanța realizării analizei comparative, aceasta fiind singura care permite stabilirea unui nivel de risc de eroare acceptabil, și transmiterii acesteia Parlamentului, Consiliului și CCE;

17.

consideră că raportul costuri/beneficii care există între resursele utilizate în activitățile de control și rezultatele acestor controale ar trebui să reprezinte un element fundamental de care să țină seama CCE;

18.

evidențiază observația foarte importantă făcută de CCE în Raportul său anual privind exercițiul financiar 2007, la punctul 1.52 litera (d), conform căreia „dacă un sistem de plăți nu poate fi implementat în mod satisfăcător, la un nivel acceptabil al costului și cu un risc tolerabil, ar trebui să se reanalizeze utilizarea acestuia”;

19.

solicită Comisiei, în ceea ce privește acțiunile 10 și 10N, să prezinte informații fiabile privind costul sistemelor de control și eventualele mijloace de simplificare, cu scopul de a găsi un echilibru mai bun între necesitatea efectuării de controale și obiectivul reducerii sarcinilor administrative pentru solicitanții și beneficiarii de fonduri UE;

20.

reamintește opinia sa și opinia Curții de Conturi, conform cărora normele complicate sau neclare și cerințele juridice complexe au un impact negativ asupra legalității și regularității cheltuielilor UE; consideră că este necesar să se abordeze problema simplificării ca element important pentru reforma viitoare a regulamentului financiar și pentru definirea temeiului juridic viitor al programelor de cheltuieli ale UE;

21.

subliniază faptul că pentru punerea în aplicare a acțiunilor 1, 3, 3N, 5, 10, 10a, 11N, 13 și 15, Comisia depinde, de asemenea, de cooperarea cu statele membre; evidențiază faptul că susține cu fermitate aceste acțiuni și, prin urmare, îndeamnă Comisia să utilizeze toate instrumentele pe care le are la dispoziție pentru a le pune în aplicare cât mai curând cu putință;

22.

reamintește declarația Comisiei din comunicarea sa din 2008 menționată anterior (COM(2008)0110), conform căreia acțiunile 1, 3, 3N, 5, 8 și 13 au fost încheiate;

23.

atrage totuși atenția asupra faptului că, până în prezent, Parlamentul nu a luat cunoștință de documente sau declarații justificative care să susțină o astfel de afirmație; prin urmare, se simte obligat să pună sub semnul întrebării atât finalizarea acestor măsuri, cât și punerea lor în aplicare sau eventualul impact pe care acestea l-au avut asupra progresului planului de acțiune;

24.

invită CCE să prezinte un raport mai detaliat privind cooperarea sa cu omologii la nivel național și să prevadă momentul când această cooperare va avea efecte pozitive vizibile;

25.

salută situațiile rezumative anuale cu privire la auditurile disponibile și declarațiile la nivel național, prezentate pentru prima dată la 15 februarie 2008, care constituie un pas important către realizarea obiectivului de îmbunătățire a gestionării fondurilor UE; regretă, cu toate acestea, lipsa de transparență privind aceste rezumate anuale, care nu au fost trimise Parlamentului de către Comisie;

26.

salută prevederile privind furnizarea din 2008 a situațiilor rezumative anuale și evaluarea și declarațiile prevăzute în rapoartele anuale de activitate din 2006 și 2007 ale direcțiilor generale care se ocupă de fondurile structurale, dar nu consideră nicidecum că acțiunile 5 și 13 au fost încheiate, deoarece Parlamentul nu a fost informat;

27.

regretă faptul că Parlamentul nu a primit încă din partea Comisiei informații complete privind evaluarea și analiza comparativă a primelor situații rezumative anuale prezentate;

28.

subliniază totodată că în Raportul său anual privind exercițiul financiar 2007, CCE a menționat faptul că, din cauza diferențelor de prezentare, situațiile rezumative anuale nu oferă încă o evaluare fiabilă a funcționării și a eficacității sistemului de control;

29.

regretă faptul că, în pofida eforturilor considerabile depuse de Comisie, conform CCE, Comisia nu a fost în măsură să prezinte cifre exhaustive și fiabile sau să demonstreze că cifrele prezentate în final pot fi reconciliate în mod clar cu situațiile financiare publicate;

30.

încurajează Comisia să finalizeze punerea în aplicare a acestei acțiuni importante cu scopul de a obține un nivel mai ridicat de respectare a cerințelor de raportare și de a îmbunătăți exactitatea datelor furnizate de statele membre;

31.

subliniază faptul că, deși nu fac parte din cadrul de control intern, instituțiile supreme de audit independente, în calitate de auditori externi pentru cheltuielile publice la nivel național, pot îndeplini un rol-cheie în auditul fondurilor publice;

32.

sprijină pe deplin cooperarea inițiată de Comisie cu anumite instituții supreme naționale de audit și încurajează menținerea legăturilor cu astfel de instituții cu scopul de a determina modul în care poate fi utilizată activitatea acestora pentru a se consolida nivelul de asigurare privind executarea programelor în statele membre;

33.

salută inițiativa Comisiei de a dezvolta o abordare structurată pentru a sprijini contactele cu instituțiile supreme naționale de audit și încurajează, de asemenea, Comisia să finalizeze punerea în aplicare a acestei acțiuni în strânsă cooperare cu CCE;

34.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

1.4.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 87/21

A.

întrucât Regulamentul (CE) nr. 1206/2001 nu a fost aplicat pe cât de eficient ar fi fost posibil, fiind necesară, de aceea, luarea de noi măsuri pentru îmbunătățirea cooperării între instanțele statelor membre în ceea ce privește obținerea de probe și creșterea eficacității regulamentului;

B.

întrucât Regulamentul (CE) nr. 1206/2001 prevede îmbunătățirea, simplificarea și accelerarea cooperării dintre instanțe în privința obținerii de probe în materie civilă și comercială;

C.

întrucât Comisia a difuzat statelor membre la sfârșitul anului 2006 și începutul anului 2007 un total de 50 000 de exemplare ale ghidului practic, însă cu o prea mare întârziere, ca atare fiind necesare alte măsuri de mai bună informare în privința regulamentului a părților interesate în proces, în special a instanțelor și avocaților;

D.

întrucât Comisia a constatat, totuși, faptul că termenul de 90 de zile pentru a da curs solicitărilor de obținere de probe, stabilit la articolul 10 alineatul (1) din regulament, este depășit într-un „număr semnificativ de cazuri” și că „în anumite cazuri sunt necesare chiar mai mult de șase luni”;

E.

întrucât doar un număr restrâns de state dispun deja de echipamentele necesare pentru video-conferințe și ca atare utilizarea acestei tehnici este insuficientă; întrucât, totodată, statele membre nu sprijină în mod suficient accesul la mijloace moderne de comunicare și întrucât nici Comisia nu a făcut propuneri concrete de îmbunătățire în acest sens,

1.

critică elaborarea cu întârziere a sus-menționatului raport de către Comisie, ce ar fi trebuit prezentat până la 1 ianuarie 2007, în conformitate cu articolul 23 din Regulamentul (CE) nr. 1206/2001, însă în realitate a fost depus abia la 5 decembrie 2007;

2.

consideră, ca și Comisia, că ar trebui depuse eforturi mai mari de către statele membre pentru a aduce în mod satisfăcător regulamentul în atenția judecătorilor și practicienilor dreptului din statele membre, pentru a încuraja contactele directe între instanțe, deoarece obținerea directă a probelor, prevăzută la articolul 17 din regulament, a demonstrat potențialul de simplificare și accelerare a obținerii de probe, fără a crea probleme deosebite;

3.

consideră că este important să se țină seama de faptul că organele centrale prevăzute de regulament joacă în continuare un rol important în supervizarea activității instanțelor competente să dea curs solicitărilor în temeiul regulamentului și să soluționeze problemele care apar; subliniază că Rețeaua Judiciară Europeană poate contribui la soluționarea problemelor care nu au fost rezolvate de organele centrale și că solicitarea acestor organe ar putea fi redusă dacă instanțele care adresează solicitările ar fi mai informate cu privire la regulament; consideră că asistența oferită de organele centrale poate fi esențială pentru instanțele locale, de dimensiuni mici, care se confruntă pentru prima dată cu o chestiune referitoare la obținerea probelor, în context transfrontalier;

4.

pledează în favoarea utilizării largi a tehnologiilor informației și a video-conferințelor, alături de un sistem securizat de schimb de emailuri, care ar trebui să devină în timp util mijlocul obișnuit de transmitere a solicitărilor de obținere de probe; ia act de faptul că în răspunsurile la chestionarul trimis de Conferința de la Haga, statele membre au menționat probleme legate de compatibilitatea link-urilor video și consideră că această chestiune ar trebui inclusă în cadrul strategiei europene e-justiție;

5.

consideră că faptul că în mai multe state membre nu sunt încă disponibile echipamentele necesare pentru video-conferințe, ca și constatarea Comisiei că mijloacele moderne de comunicare sunt „folosite în continuare destul de rar”, confirmă valoarea planurilor pentru o strategie europeană e-justiție, recomandate recent de Comisia pentru afaceri juridice a Parlamentului; îndeamnă statele membre să investească mai multe resurse pentru instalarea echipamentelor moderne de comunicare în cadrul instanțelor și pentru formarea judecătorilor în vederea folosirii acestora și solicită Comisiei să facă propuneri concrete de îmbunătățire a acestei stări de fapt; consideră că sprijinul și asistența financiară a Uniunii Europene trebuie asigurate cât mai repede posibil, la un nivel corespunzător;

6.

consideră că, în contextul strategiei europene e-justiție, ar trebui depuse eforturi pentru a acorda instanțelor asistență pentru acoperirea nevoilor de traducere și interpretare generate de obținerea probelor la nivel transfrontalier, în cadrul Uniunii Europene extinse;

7.

ia act cu deosebită îngrijorare de constatarea de către Comisie a faptului că termenul limită de 90 de zile pentru a da curs solicitărilor de obținere de probe, stabilit la articolul 10 alineatul (1) din regulament, este depășit într-un „număr semnificativ de cazuri” și că „în anumite cazuri sunt necesare chiar mai mult de șase luni”; solicită Comisiei să propună cât mai rapid măsuri concrete pentru rezolvarea acestei probleme, care ar trebui să ia în considerare inclusiv posibilitatea instituirii unei curți de apel sau a unui punct de contact în cadrul rețelei juridice;

8.

critică faptul că raportul Comisiei indică o îmbunătățire în toate privințele a obținerii de probe prin aplicarea Regulamentului (CE) nr. 1206/2001, prezentând astfel o imagine falsă a situației; solicită Comisiei, prin urmare, să sprijine practic, inter alia în contextul strategiei europene e-justiție, și să depună mai multe eforturi pentru realizarea integrală a potențialului regulamentului în ceea ce privește ameliorarea funcționării justiției civile pentru cetățeni, societăți comerciale, profesioniști și judecători;

9.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

1.4.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 87/23

A.

întrucât Parlamentul a declarat în mai multe ocazii că legislația UE are sens numai dacă este respectată de statele membre și întrucât controlul transpunerii și aplicării legislației UE de către statele membre trebuie, prin urmare, intensificat; întrucât Parlamentul a propus ca după expirarea termenului de transpunere, raportorul responsabil să informeze Parlamentul cu privire la stadiul progreselor;

B.

întrucât Directiva 2006/43/CE („directiva”) a fost adoptată de Parlamentul European și de Consiliu la 17 mai 2006, iar termenul de transpunere a directivei în statele membre a expirat la 29 iunie 2008; întrucât este necesară o analiză pentru a se verifica dacă transpunerea a fost realizată în mod corect;

C.

întrucât „graficul de realizări” publicat de Comisie, deși menționează care sunt articolele care au fost aplicate și de către cine, nu furnizează informații privind modalitățile de punere în aplicare sau respectarea standardului minim stabilit de directivă de către normele naționale;

D.

întrucât obiectivul directivei este, în primul rând, de a îmbunătăți calitatea auditului conturilor anuale pe întreg teritoriul UE, sporind astfel încrederea în acest tip de raportare și îmbunătățind situația piețelor financiare și, în al doilea rând, de a crea condiții de concurență echitabile pentru sectorul contabil în cadrul pieței interne;

E.

întrucât punerea în aplicare a directivei în statele membre trebuie examinată sub aspectul acestui obiectiv dublu,

1.

ia act de faptul că directiva a fost adoptată drept răspuns la criza care a urmat falimentului societății Enron; subliniază faptul că actuala criză financiară pune în evidență importanța unor practici contabile și de audit de înaltă calitate; regretă faptul că numai 12 state membre au transpus directiva în întregime; îndeamnă Comisia să se asigure de transpunerea și punerea în aplicare imediată a directivei;

2.

constată cu îngrijorare faptul că transpunerea noțiunilor esențiale de „entități de interes public” (EIP) (6) și „rețea” (7) duce la interpretări diferite între statele membre; în acest sens, subliniază că directiva introduce diferite obligații importante pentru o întreprindere considerată a fi o EIP și pentru contabilul care o auditează; în plus, constată că directiva introduce, de asemenea, diferite obligații suplimentare pentru firmele de audit care intră sub incidența definiției „rețelei”; observă că trebuie acordată o atenție suplimentară impactului definiției „rețelei” și lipsei de claritate juridică în ceea ce privește responsabilitatea firmelor pentru acțiunile altor firme ce aparțin aceleiași rețele; își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că un mozaic de definiții va genera incertitudine juridică și costuri ridicate de conformare și, în cele din urmă, va afecta astfel în mod negativ obiectivul directivei; invită Comisia, prin urmare, să întreprindă o revizuire cuprinzătoare a implementării definițiilor și a efectelor previzibile ale introducerii lor și să privilegieze claritatea priorităților de politică ale UE pe termen lung în acest domeniu și a modalității în care acestea pot fi cel mai bine îndeplinite, în cooperare cu statele membre;

3.

constată că numeroase state membre nu au pus încă în aplicare articolul 41 din directivă, în temeiul căruia statele membre trebuie să impună EIP să instituie un comitet de audit sau un organ similar; consideră că această obligație este un important mijloc de garantare a independenței auditului legal al conturilor anuale ale EIP;

4.

subliniază faptul că, în urma experiențelor recente, este necesară o interacțiune frecventă și de calitate în cadrul comitetelor de audit și între directorii independenți, consiliile de supraveghere și auditori, precum și că membrii neexecutivi ai consiliului de administrație ar trebui să acorde atenția cuvenită posibilității de a se întruni fără ca membrii executivi ai consiliului de administrație să fie prezenți;

5.

conchide că anumite state membre au pus în aplicare cerința prevăzută de directivă privind rotația auditorilor în termen de maximum 7 ani optând pentru o perioadă de rotație foarte scurtă, de numai 2 sau 3 ani; își exprimă îndoiala cu privire la capacitatea acestor scurte perioade de rotație de a consolida calitatea și continuitatea auditurilor legale ale EIP și subliniază că acestea împiedică auditorii și firmele de audit să înțeleagă pe deplin entitatea auditată;

6.

regretă că nu toate statele membre au introdus sistemul de supraveghere publică impus de directivă; de asemenea, ia act de faptul că există diferențe considerabile între statele membre în care au fost introduse forme de supraveghere publică; subliniază că supravegherea publică în temeiul directivei trebuie organizată astfel încât conflictele de interese să fie evitate; în acest sens, se întreabă dacă autoritățile de supraveghere direct legate de guvernele naționale îndeplinesc această obligație;

7.

consideră că este foarte important ca autoritățile publice de supraveghere să coopereze conform cerințelor directivei, deoarece cooperarea strânsă dintre autoritățile de supraveghere facilitează convergența între statele membre și poate împiedica sarcinile administrative suplimentare care rezultă din proceduri și cerințe naționale diferite;

8.

subliniază faptul că filialele cotate la bursă sunt supuse obligației de audit legal; recomandă ca legislația națională să impună întreprinderilor-mamă care dețin astfel de filiale obligația de a încredința realizarea auditurilor legale unor auditori autorizați în conformitate cu directiva;

9.

constată existența unei lipse de claritate semnificative în ceea ce privește implementarea articolului 47 din directivă, care are în vedere dosarele de audit; subliniază că, în pofida faptului că statele membre pot permite transferul dosarelor de audit sau al altor documente aflate în posesia auditorilor legali sau a firmelor de audit aprobate de aceștia către autoritățile competente ale unei țări terțe, există aspecte juridice și aspecte legate de protecția datelor ce trebuie abordate pentru a garanta faptul că informațiile primite de auditorii din UE de la societățile pe care le auditează rămân confidențiale și nu devin publice în țările terțe în care sunt înregistrate aceste societăți sau societatea-mamă;

10.

solicită Comisiei să realizeze o evaluare atentă a tuturor legislațiilor naționale de transpunere a directivei, să abordeze cu fermitate chestiunile menționate la paragrafele 1-9 și să prezinte Parlamentului un raport privind această chestiune în termen de doi ani; își exprimă îndoiala cu privire la faptul că metoda armonizării minime pentru care s-a optat este într-adevăr cel mai bun mod de a îndeplini obiectivele directivei în cauză și ale altor directive privind piața internă, deoarece numeroase derogări permise de directivă vor spori fragmentarea pieței în sectorul contabil; solicită Comisiei să utilizeze concepte clare la realizarea armonizării;

11.

subliniază că întârzierea nejustificată a aprobării Standardelor Internaționale de Audit (ISA) ar putea avea un efect dăunător asupra cadrului de reglementare, sporind fragmentarea, ceea ce contravine obiectivului general al directivei; solicită Comisiei, prin urmare, să evite orice întârziere inutilă a aprobării Standardelor Internaționale de Audit (ISA) și să lanseze o consultare publică largă referitoare la adoptarea lor;

12.

consideră că supravegherea și verificarea atentă a punerii în aplicare corecte și în timp util a legislației UE este un mijloc esențial de a realiza o mai bună aplicare a dreptului UE și de a evita suprareglementarea, care poate apărea, de exemplu, în temeiul articolului 40 din directivă, care prevede o listă neexhaustivă de cerințe privind raportarea în condiții de transparență;

13.

sprijină orientările Comisiei destinate statelor membre și cooperarea strânsă cu acestea, care vizează asigurarea în timp util a unei puneri în aplicare corecte, de exemplu, prin folosirea atelierelor de transpunere ca un forum de obținere a consensului cu privire la punerea în aplicare a anumitor dispoziții din legislația comunitară; sprijină folosirea tabelelor de corespondență în procesul de punere în aplicare, ca un mijloc de obținere a convergenței maxime; totuși, consideră că sunt necesare eforturi suplimentare pentru a oferi orientări clare statelor membre în cadrul procesului de punere în aplicare și pentru a le impulsiona în vederea unei aplicări neechivoce a legislației comunitare;

14.

subliniază cu tărie că orice măsură cvasi-legislativă care intră sub incidența directivei nu poate fi adoptată decât în conformitate cu procedura de reglementare cu control, însoțită, dacă este cazul, de o evaluare de impact;

15.

salută Recomandarea Comisiei 2008/362/CE din 6 mai 2008 privind asigurarea calității externe pentru auditorii legali și firmele de audit care auditează entități de interes public (8); împărtășește opinia consacrată conform căreia sunt importante verificările externe independente de control al calității în conformitate cu obiectivul directivei de a spori calitatea auditurilor și credibilitatea informațiilor financiare publicate; de asemenea, aprobă opinia consacrată conform căreia independența și imparțialitatea totală ale inspecțiilor și ale inspectorilor sunt primordiale;

16.

îndeamnă Comisia să promoveze, în strânsă colaborare cu statele membre, structuri naționale de asigurare a calității care să garanteze asigurarea externă și independentă a calității pentru firmele de contabilitate; subliniază, în acest sens, faptul că autoritatea legislativă europeană trebuie să se limiteze la dispoziții-cadru generale prevăzute în directivă și în recomandare și că elaborarea detaliată a normelor trebuie lăsată în seama sectorului respectiv;

17.

ia act de Decizia 2008/627/CE a Comisiei din 29 iulie 2008 privind o perioadă de tranziție pentru activitățile de audit ale auditorilor și entităților de audit din anumite țări terțe (9); solicită Comisiei să informeze Parlamentul European asupra măsurilor întreprinse cu privire la chestiunea înregistrării auditorilor din țări terțe;

18.

constată faptul că divergențele dintre regimurile de răspundere din statele membre ar putea conduce la arbitrajul de reglementare și ar putea submina piața internă, dar este conștient că există diferite niveluri de expunere în funcție de dimensiunile firmelor de audit și ale societăților cu care acestea intră în contact; subliniază faptul că acțiunile în răspundere își au originea adesea în țări terțe unde astfel de litigii sunt motivate, în mare măsură, de reglementările privind onorariile condiționate; întâmpină cu reticență posibilitatea instaurării unei astfel de culturi a litigiilor în Uniunea Europeană și solicită adoptarea unei poziții mai ferme față de efectele nocive ale acestor practici orientate spre câștig;

19.

ia act de Recomandarea Comisiei 2008/473/CE din 5 iunie 2008 privind limitarea răspunderii civile a auditorilor legali și a societăților de audit (10), care solicită statelor membre să limiteze răspunderea contabililor, cu respectarea legislațiilor lor naționale și a circumstanțelor specifice; remarcă, de asemenea, obiectivul recomandării de a întări condițiile pentru o concurență echitabilă pentru întreprinderi și firmele de contabilitate, printr-o mai mare convergență în acest domeniu între statele membre; subliniază că obiectivul de a limita răspunderea auditorilor și a firmelor de audit prevăzut în recomandarea Comisiei nu trebuie să aducă atingere principiilor legale care guvernează răspunderea civilă în unele state membre, cum ar fi principiul dreptului de compensare a victimelor; subliniază că, în contextul crizei economice și financiare actuale, recomandarea nu ar trebui să pună sub semnul întrebării calitatea auditului legal sau încrederea acordată funcționării auditorilor legali; invită Comisia să informeze Parlamentul, până în 2010 cel mai târziu, cu privire la impactul și urmările acestei recomandări, chestiunea cea mai importantă în acest sens fiind, în special, dacă și în ce măsură recomandarea conduce la o convergență sporită între statele membre, în conformitate cu obiectivele directivei; subliniază că, în cazul în care se dovedește că este nevoie de măsuri suplimentare, Comisia trebuie să efectueze un studiu de impact care să evalueze posibilele efecte ale limitării răspunderii civile a auditorilor și a firmelor de audit asupra calității auditurilor, a securității financiare și concentrării pe piața auditului;

20.

salută consultările inițiate de Comisie cu privire la drepturile de proprietate în firmele de contabilitate și așteaptă cu interes reacțiile părților interesate;

21.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

1.4.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 87/27

A.

întrucât inegalitățile privind posibilitățile diferite de încadrare în muncă și șansele de reușită între femei și bărbați sunt foarte prezente și persistente în artele spectacolului;

B.

întrucât ar trebui analizate serios mecanismele care produc aceste diferențe;

C.

întrucât principiul egalității între bărbați și femei trebuie să se aplice tuturor actorilor din domeniul artelor spectacolului, tuturor disciplinelor, tipurilor de structuri (de producție, de difuzare, de învățământ) și sectoarelor de activitate (artistic, tehnic, administrativ);

D.

întrucât bărbații și femeile nu exercită în aceleași proporții diferitele meserii ale artelor spectacolului și întrucât acestei prime forme de inegalitate i se adaugă diferențele privind condițiile de muncă, de încadrare în muncă și de venit;

E.

întrucât se poate constata un acces inegal la funcțiile de conducere, la mijloacele de producție și la rețelele de difuziune, în toate disciplinele artelor spectacolului, în proporții diferite;

F.

întrucât realizarea obiectivului de egalitate în meseriile artelor spectacolului presupune introducerea sistematică a principiului mixității;

G.

întrucât numai prin talent nu se poate explica calitatea artistică a unei opere de artă sau o carieră de succes și întrucât o mai bună reprezentare a bărbaților și femeilor în meseriile artelor spectacolului va da o nouă dinamică întregului sector de activitate;

H.

întrucât, ca urmare, este necesar să se schimbe situațiile actuale de segregare care persistă în artele spectacolului, nu numai prin modernizarea și democratizarea acestui sector de activitate, cât și prin stabilirea unor obiective egalitariste realiste care să promoveze justiția socială;

I.

întrucât diferențele de tratament constatate permit ca anumite competențe și talente să rămână neexploatate și aduc prejudicii dinamicii artistice, influenței și dezvoltării economice ale acestui sector de activitate;

J.

întrucât prejudecățile care persistă conduc de prea multe ori la comportamente discriminatorii față de femei în procesul de selecție, de numire, precum și în relațiile de muncă ale acestora și întrucât femeile au adesea venituri mai mici decât bărbații, în ciuda nivelului mai ridicat de instruire, a interesului pentru formarea continuă și a organizațiilor mai puternice din care fac parte;

K.

întrucât obstacolele în calea egalității între femei și bărbați sunt deosebit de persistente în acest domeniu de activitate și justifică adoptarea unui demers specific în vederea reducerii inegalităților constatate, ținând seama, în același timp, de efectul de pârghie pe care acesta îl poate avea asupra societății în ansamblu;

L.

întrucât există mari lacune în ceea ce privește protecția socială a artiștilor, atât bărbați cât și femei, având ca rezultat o situație materială mai precară, în special în rândul femeilor,

1.

subliniază amploarea și caracterul persistent al diferențelor dintre bărbați si femei în artele spectacolului și impactul pe care acest mod de organizare inegal în acest sector de activitate îl poate avea asupra întregii societăți, având în vedere specificitățile activităților acestuia;

2.

subliniază necesitatea imperioasă de a promova și încuraja accesul femeilor la toate profesiile artistice, acolo unde acestea sunt încă în minoritate;

3.

reamintește faptul că proporția femeilor care provin din rândul profesiilor artistice și care ocupă în același timp posturi oficiale în domeniul cultural este foarte scăzută, iar femeile care ocupă posturi de conducere în cadrul instituțiilor culturale sau în academii și universități sunt slab reprezentate;

4.

recunoaște necesitatea unei abordări specifice acestui sector de activitate pentru a explica mecanismele și comportamentele care stau la baza acestor diferențe;

5.

reamintește că numai mixitatea poate modela comportamentele, prin complementaritatea de puncte de vedere, de sensibilitate, de metodă și de interese pe care o aduce;

6.

subliniază necesitatea de a promova accesul femeilor la toate profesiile artistice și la toate meseriile din lumea spectacolului în care sunt în minoritate și încurajează statele membre să înlăture orice obstacol din calea accesului femeilor la conducerea instituțiilor culturale, a academiilor și universităților;

7.

subliniază că discriminarea femeilor împiedică dezvoltarea sectorului cultural, lipsindu-l de talente și de competențe și subliniază faptul că, pentru a fi recunoscute, talentele au nevoie să se întâlnească cu publicul;

8.

solicită introducerea unor măsuri pentru îmbunătățirea prezenței femeilor la conducerea instituțiilor, în special prin promovarea egalității în întreprinderile și instituțiile culturale și în organizațiile profesionale;

9.

solicită actorilor din domeniul cultural să îmbunătățească prezența creatorilor femei și a operelor acestora în cadrul programelor, colecțiilor, publicațiilor sau schimburilor de opinii;

10.

ia act de faptul că progresele înregistrate în domeniul egalității între femei și bărbați vor permite introducerea treptată a mixității în cadrul echipelor de lucru, al programelor și reuniunilor profesionale care funcționează adesea în prezent după un sistem de separație între genuri incompatibil cu cerințele societății noastre;

11.

subliniază importanța garantării, ori de câte ori este posibil, a anonimatului candidaturilor și insistă asupra necesității de păstrare a obiceiului de a organizare a audițiilor muzicale pentru recrutarea muzicienilor din orchestră în spatele unui paravan, datorită căreia femeile au putut să integreze aceste ansambluri;

12.

invită Comisia și statele membre să ia în considerare, încă de pe acum, o primă etapă realistă în lupta împotriva inegalităților în artele spectacolului, care constă în asigurarea prezenței a cel puțin o treime din persoanele al căror gen este minoritar în toate ramurile de activitate;

13.

încurajează statele membre:

14.

reamintește instituțiilor culturale că este imperios necesar să se traducă în realitate principiul democratic conform căruia pentru muncă egală corespunde un salariu egal, principiu care, atât în domeniul artistic, cât și în alte domenii, nu este întotdeauna respectat;

15.

încurajează statele membre să efectueze în sectorul de activitate al artelor spectacolului studii comparative privind situațiile actuale din diferitele țări ale Uniunii, pentru a facilita elaborarea și implementarea politicilor comune, pentru a elabora statistici și a compara și măsura progresele înregistrate;

16.

invită statele membre să îmbunătățească situația socială în sectorul artelor și al culturii, ținând seama de diferitele categorii de locuri de muncă și să garanteze o mai bună protecție socială;

17.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și parlamentelor statelor membre.

1.4.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 87/30

A.

întrucât, în prezent, jocurile de noroc on-line, cu o valoare a veniturilor brute de 2 până la 3 miliarde EUR în 2004, reprezintă aproximativ 5 % din totalul pieței jocurilor de noroc din UE, potrivit studiului menționat anterior realizat de SICL, iar creșterea rapidă a acestora pare inevitabilă;

B.

întrucât veniturile provenite de la guvern și din jocurile de noroc autorizate de guvern constituie de departe cea mai importantă sursă de venit pentru organizațiile sportive din multe state membre;

C.

întrucât jocurile de noroc, inclusiv jocurile de noroc on-line, au fost în mod tradițional reglementate în toate statele membre în temeiul principiului subsidiarității, pentru a proteja consumatorii împotriva dependenței și a fraudelor, pentru a împiedica spălarea banilor și alte infracțiuni financiare, precum și aranjarea jocurilor și pentru a menține ordinea publică; întrucât Curtea Europeană de Justiție acceptă restricționarea libertății de stabilire și a libertății de a presta servicii din perspectiva unor astfel de obiective de interes general, dacă sunt proporționale și nediscriminatorii;

D.

întrucât statele membre au diferențiat aceste restricții în funcție de tipul de joc de noroc vizat, cum ar fi jocuri de cazinou, pariuri sportive, loterii sau pariuri la cursele de cai; întrucât majoritatea statelor membre interzic funcționarea - inclusiv administrarea de către operatori locali - a jocurilor de cazinou on-line, iar un număr semnificativ interzic în mod similar și funcționarea pariurilor sportive on-line și a loteriilor on-line;

E.

întrucât jocurile de noroc au fost excluse din domeniul de aplicare al Directivelor 2006/123/CE, 2007/65/CE și 2000/31/CE, iar Parlamentul European și-a exprimat îngrijorarea cu privire la o posibilă liberalizare a jocurilor de noroc în rezoluția sa mais sus menționată referitoare la Cartea albă privind sportul;

F.

întrucât statele membre și-au reglementat piețele jocurilor de noroc tradiționale pentru a proteja consumatorii împotriva dependenței, fraudelor, spălării banilor și a aranjării jocurilor; întrucât aceste obiective strategice sunt mai dificil de realizat în sectorul jocurilor de noroc on-line;

G.

întrucât Comisia a inițiat proceduri privind încălcarea dreptului comunitar împotriva a zece state membre pentru a examina dacă măsurile naționale de limitare a prestării serviciilor transfrontaliere de jocuri de noroc on-line, în special a pariurilor sportive, sunt compatibile cu dreptul comunitar; întrucât, cum a subliniat Comisia, aceste proceduri nu vizează existența monopolurilor sau a loteriilor naționale ca atare și nu au nicio implicație pentru liberalizarea piețelor jocurilor de noroc în general;

H.

întrucât Curții Europene de Justiție îi sunt adresate un număr din ce în ce mai mare de întrebări preliminare în cauze legate de jocurile de noroc, ceea ce demonstrează clar lipsa de claritate a modului în care ar trebui interpretată și aplicată legislația comunitară cu privire la jocurile de noroc;

I.

întrucât integritatea în contextul prezentei rezoluții referitoare la jocurile de noroc on-line înseamnă un angajament al operatorilor de prevenire nu numai a fraudelor și a criminalității, dar și a jocului de noroc patologic și a accesului minorilor la acestea, prin respectarea legislației penale și referitoare la protecția consumatorilor, precum și prin protejarea competițiilor sportive împotriva oricărei influențe necuvenite asociate pariurilor sportive;

J.

întrucât jocurile de noroc on-line combină o serie de factori de risc legați de jocul de noroc patologic, precum, printre altele, un acces facil la jocurile de noroc, disponibilitatea unei varietăți de jocuri și mai puține constrângeri sociale (7);

K.

întrucât activitățile de pariuri sportive și alte jocuri on-line s-au dezvoltat în mod rapid și necontrolat (în special la nivel transfrontalier pe internet), iar amenințarea omniprezentă a aranjării jocurilor și fenomenul „pariurilor negative” („lay bets”) pe evenimente specifice din meciurile sportive fac sportul deosebit de vulnerabil la activitățile de pariere ilegale,

1.

subliniază că, în conformitate cu principiul subsidiarității și cu jurisprudența Curții Europene de Justiție, statele membre au interesul și dreptul să-și reglementeze și să-și controleze piețele jocurilor de noroc în conformitate cu tradiția și cultura fiecărei țări, pentru a proteja consumatorii împotriva dependenței, fraudelor, spălării banilor și a aranjării jocurilor în sport, precum și pentru a proteja structurile de finanțare tradiționale care finanțează activitățile sportive și alte cauze sociale în statele membre; subliniază că și ceilalți actori au interesul ca piața jocurilor de noroc să fie bine monitorizată și reglementată; subliniază că operatorii de jocuri de noroc on-line trebuie să respecte legislația statelor membre în care prestează aceste servicii și în care își are reședința consumatorul;

2.

subliniază că serviciile de jocuri de noroc trebuie să fie considerate o activitate economică cu un caracter foarte special, din cauza aspectelor sociale, de ordine publică și de sănătate asociate acestora, în cazul căreia concurența nu va duce la o mai bună alocare a resurselor, acesta fiind motivul pentru care jocurile de noroc necesită o abordare multilaterală; subliniază că o abordare exclusiv din perspectiva pieței interne nu este adecvată în acest domeniu extrem de sensibil și solicită Comisiei să acorde o atenție deosebită opiniilor Curții Europene de Justiție în această privință;

3.

sprijină lucrările inițiate în Consiliu, sub președinția franceză, care vizează problemele din domeniul jocurilor de noroc și pariurilor tradiționale și on-line; invită Consiliul să continue discuțiile oficiale referitoare la o eventuală soluție politică privind definirea și soluționarea problemelor apărute în legătură cu jocurile de noroc on-line și invită Comisia să sprijine acest proces, să efectueze studii și să prezinte propuneri adecvate, dorite de Consiliu în vederea realizării obiectivelor comune din domeniul jocurilor de noroc on-line;

4.

invită statele membre să coopereze îndeaproape pentru a rezolva problemele sociale și de ordine publică cauzate de jocurile de noroc on-line transfrontaliere, precum dependența de acestea și utilizarea frauduloasă a datelor personale sau a cărților de credit; invită instituțiile UE să coopereze strâns cu statele membre în lupta împotriva tuturor ofertelor de servicii de jocuri de noroc on-line neautorizate, să protejeze consumatorii și să prevină fraudele; subliniază necesitatea convenirii unei poziții comune în acest scop;

5.

subliniază faptul că autoritățile de reglementare și operatorii ar trebui să coopereze strâns cu alți participanți din domeniul jocurilor de noroc, de exemplu, operatorii jocurilor de noroc, autoritățile de reglementare, organizațiile consumatorilor, organizațiile sportive, asociațiile profesionale și mass-media, toți având o responsabilitate comună față de integritatea jocurilor de noroc on-line și de informare a consumatorilor cu privire la posibilele consecințe negative ale jocurilor de noroc on-line;

6.

constată că activități infracționale precum spălarea de bani și economia neagră pot fi asociate cu jocurile de noroc și pot afecta integritatea evenimentelor sportive; consideră că amenințarea integrității sportului și a competițiilor sportive afectează considerabil participarea populației, un element-cheie al sănătății publice și al integrării sociale; este de părere că, dacă un sport este perceput ca fiind manipulat pentru câștigul financiar al jucătorilor, al funcționarilor sau al unor părți terțe, în loc să fie practicat conform valorilor și regulilor sale și pentru plăcerea suporterilor, acest lucru ar putea duce la pierderea încrederii publicului;

7.

este de părere că dezvoltarea industriei jocurilor de noroc on-line oferă oportunități sporite pentru practici corupte precum fraudele, aranjarea jocurilor, casele de pariuri ilegale și spălarea banilor, având în vedere că jocurile de noroc on-line pot fi rapid create și retrase de pe piață și din cauza proliferării operatorilor offshore; invită Comisia, Europol și alte instituții naționale și internaționale să monitorizeze îndeaproape și să prezinte rapoarte privind constatările din acest domeniu;

8.

consideră că protejarea integrității evenimentelor și competițiilor sportive necesită cooperarea între proprietarii de drepturi sportive, operatorii de pariuri on-line și autoritățile publice, atât la nivel național, cât și la nivelul UE și la nivel internațional;

9.

invită statele membre să se asigure că organizatorii de competiții sportive, operatorii de pariuri și autoritățile de reglementare cooperează în vederea adoptării unor măsuri care să abordeze riscurile legate de pariurile ilegale și aranjarea jocurilor în sport și analizează stabilirea unui cadru de reglementare funcțional, echitabil și durabil pentru a proteja integritatea sportului;

10.

subliniază faptul că pariurile sportive constituie o formă de exploatare comercială a competițiilor sportive și recomandă statelor membre să protejeze competițiile sportive împotriva oricărei utilizări comerciale neautorizate, în special prin recunoașterea drepturilor organizatorilor acestor competiții și prin instituirea de norme care să asigure câștiguri financiare corecte în beneficiul tuturor nivelurilor sportului profesionist și amator; invită Comisia să examineze posibilitatea de a acorda organizatorilor competițiilor un drept de proprietate intelectuală (un fel de drept la imagine  (8)) asupra acestora;

11.

consideră că ocazia potențial omniprezentă oferită de internet de a juca jocuri de noroc on-line în privat cu rezultate imediate și cu posibilitatea de a miza sume importante de bani generează un nou potențial de a crea dependență de jocurile de noroc; constată însă că impactul complet asupra consumatorilor al formelor specifice de servicii de jocuri de noroc oferite on-line nu este cunoscut încă și ar trebui cercetat mai detaliat;

12.

atrage atenția asupra îngrijorării crescânde privind posibilitatea tinerilor de a accesa jocurile de noroc on-line, atât în mod legal, cât și ilegal, și subliniază necesitatea unor controale mai eficace ale vârstei și ca jucătorii minori să fie împiedicați să joace variantele demonstrative de pe site-urile internet;

13.

atrage atenția supra faptului că tinerii în special pot avea dificultăți în ceea ce privește diferențierea conceptelor de noroc, destin, întâmplare și probabilitate; îndeamnă statele membre să identifice principalii factori de risc care pot crește probabilitatea ca o persoană (tânără) să devină dependentă de jocurile de noroc și să găsească soluții pentru eliminarea acestor factori;

14.

își exprimă îngrijorarea cu privire la interacțiunea sporită dintre serviciile de televiziune interactivă, serviciile de telefonie mobilă și site-urile internet care oferă jocuri de noroc la distanță sau on-line, în special cele adresate minorilor; consideră că aceste evoluții vor genera noi probleme de reglementare și de protecție socială;

15.

consideră că jocurile de noroc on-line sunt susceptibile să expună consumatorii la riscuri și că statele membre ar putea astfel să restricționeze în mod legitim libertatea de prestare a serviciilor de jocuri de noroc on-line pentru a proteja consumatorii;

16.

subliniază că părinții au o anumită responsabilitate în vederea prevenirii practicării jocurilor de noroc de către minori și a dependenței acestora de jocurilor de noroc;

17.

solicită în același timp statelor membre să aloce fonduri corespunzătoare pentru cercetarea, prevenirea și soluționarea problemelor legate de jocurile de noroc on-line;

18.

consideră că profiturile obținute din jocurile de noroc ar trebui utilizate în beneficiul societății, inclusiv pentru finanțarea prin rotație a sectoarelor educației, sănătății, sportului amator și profesionist și culturii;

19.

sprijină elaborarea unor norme pentru jocurile de noroc on-line în ceea ce privește limitele de vârstă, interzicerea sistemelor de creditare și de bonusuri pentru a proteja jucătorii vulnerabili, informații cu privire la posibilele consecințe ale jocurilor de noroc, informații asupra punctelor de ajutor în caz de dependență, posibilul risc de dependență al anumitor jocuri etc.;

20.

invită toate părțile implicate să combată riscul de izolare socială cauzat de dependența de jocurile de noroc on-line;

21.

consideră că autoreglementarea în ceea ce privește publicitatea, promovarea și furnizarea jocurilor de noroc on-line nu este suficient de eficace și subliniază astfel necesitatea de reglementare și cooperare între autorități și industria jocurilor de noroc;

22.

îndeamnă statele membre să coopereze la nivelul UE pentru a lua măsuri împotriva oricărei forme agresive de publicitate sau marketing practicate de orice operator public sau privat de jocuri de noroc on-line, inclusiv a jocurilor demonstrative gratuite, pentru a proteja în special jucătorii de jocuri de noroc și consumatorii vulnerabili precum copiii și tinerii;

23.

sugerează să se studieze posibilitatea de a introduce o sumă maximă pe care o persoană o poate utiliza pentru jocuri de noroc pe lună sau de a obliga operatorii jocurilor de noroc on-line să utilizeze cartele preplătite pentru jocurile de noroc on-line care să fie vândute în magazine;

24.

constată că un cod de conduită ar putea fi totuși un instrument suplimentar folositor pentru atingerea unor obiective publice (și private) și pentru a ține seama de progresele tehnologice, de schimbările în preferințele consumatorilor și de evoluția structurilor de piață;

25.

subliniază că un cod de conduită rămâne în ultimă instanță un demers de autoreglementare, dirijat de industria în sine, și nu poate deci servi decât drept măsură complementară legislației, nu ca măsură de înlocuire;

26.

subliniază, de asemenea, că eficiența unui cod de conduită va depinde în mare măsură de recunoașterea sa de către autoritățile de reglementare și de consumatori, precum și de respectarea acestuia;

27.

invită statele membre să colecteze informații cu privire la amploarea și creșterea propriilor piețe ale jocurilor de noroc, precum și la provocările din acest sector;

28.

invită Comisia să inițieze un program de cercetare cu privire la jocurile de noroc on-line și la riscul de apariție a dependenței de aceste jocuri, de exemplu cu privire la modul în care publicitatea influențează dependența de jocurile de noroc, la posibilitatea de a crea o tipologie europeană comună a jocurilor în funcție de potențialul de creare a dependenței și la posibilele măsuri preventive și curative;

29.

invită Comisia să examineze în special rolul publicității și al marketingului (inclusiv al jocurilor demonstrative on-line gratuite) destinate în mod direct sau implicit să încurajeze minorii să joace jocuri de noroc;

30.

invită Comisia, Europol și autoritățile naționale să colecteze și să împărtășească informații cu privire la amploarea fraudelor și a altor activități infracționale din sectorul jocurilor de noroc on-line, de exemplu în rândul actorilor implicați în acest sector;

31.

invită Comisia să studieze, în strânsă cooperare cu guvernele naționale, efectele economice și neeconomice ale furnizării de servicii transfrontaliere de jocuri de noroc în ceea ce privește integritatea, responsabilitatea socială, protecția consumatorilor și aspectele legate de impozitare;

32.

subliniază importanța ca statul membru de reședință al consumatorului să poată controla, limita și supraveghea în mod eficace serviciile de jocuri de noroc prestate pe teritoriul său;

33.

invită Comisia și statele membre să clarifice aspectele legate de taxarea jocurilor de noroc on-line;

34.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

1.4.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 87/35

A.

întrucât standardele privind produsele alimentare și calitatea acestora în Uniunea Europeană sunt cele mai înalte din lume;

B.

întrucât aceste standarde înalte sunt cerute de către consumatorul european și reprezintă o modalitate de realizare a unei valori adăugate maxime;

C.

întrucât consumatorii sunt tot mai mult interesați nu doar de siguranța alimentelor, dar și de originea și metodele de producție ale produselor alimentare; întrucât Uniunea Europeană a răspuns deja acestei tendințe introducând patru etichete de calitate și de origine a alimentelor, și anume denumire de origine protejată (DOP), indicație geografică protejată (IGP), specialitate tradițională garantată (STG) și agricultură ecologică;

D.

întrucât produsele europene de calitate reprezintă un patrimoniu cultural si gastronomic viu al Uniunii Europene, reprezentând astfel o verigă esențială a vieții economice și sociale din numeroase regiuni ale UE, sprijinind activități direct legate de realitățile locale, în special în zonele rurale;

E.

întrucât consumatorii asociază sistemele de certificare cu garanția calității superioare;

F.

întrucât sistemele specifice de calitate ale Uniunii Europene prezintă un avantaj competitiv specific pentru produsele UE;

G.

întrucât marii distribuitori au ajuns să domine piețele alimentare ale UE și impun taxe de listare, taxe comerciale de intrare sau contribuții considerabile nejustificate la cheltuielile de promovare, toate acestea fiind elemente care afectează șansele micilor producători să ajungă la publicul larg;

H.

întrucât pot fi folosite noi tehnologii pentru furnizarea de informații detaliate cu privire la proveniența și caracteristicile produselor agricole și alimentare;

I.

întrucât fenomenul contrafacerii prejudiciază atât producătorul, cât și consumatorul final,

1.

consideră binevenit procesul de reflecție lansat de Comisia Europeană pe marginea Cărții Verzi și susține dezideratul promovării calității produselor agricole europene fără a crea costuri și sarcini suplimentare pentru producători;

2.

consideră că asigurarea concurenței loiale pentru mărfuri strategice cum ar fi produsele agricole și cele alimentare ar trebui să devină un obiectiv european major de interes public; consideră că este esențial ca o concurență loială să existe și în privința produselor importate, care în general nu răspund unor standarde similare cu cele comunitare; consideră că standardele europene de calitate aplicabile produselor străine care au acces pe piața unică europeană trebuie, de asemenea, stabilite în cuprinsul unui acord elaborat în cadrul Organizației Mondiale a Comerțului (OMC);

3.

consideră necesară intensificarea controlului și a coordonării dintre diferitele administrații pentru a garanta că produsele alimentare importate respectă normele UE de mediu, de siguranță alimentară și de bunăstare a animalelor; ia act de concluziile Consiliului Agricultură din 19 decembrie 2008 cu privire la siguranța produselor agroalimentare importate și respectarea normelor comunitare, însă atrage atenția, totodată, asupra absenței în aceste concluzii a unei voințe politice clare vizând consolidarea controalelor comunitare în țările terțe;

4.

subliniază că politica privind calitatea nu poate fi disociată de viitorul Politicii Agricole Comune și de provocări cum ar fi schimbările climatice, necesitatea conservării biodiversității, aprovizionarea energetică și gestiunea resurselor de apă;

5.

consideră că în contextul unui nivel general ridicat al prețurilor la materii prime, stimularea creșterii volumului producției nu trebuie folosită ca pretext pentru scăderea standardelor;

6.

reafirmă că scopul impunerii unui nivel înalt al siguranței alimentare, al bunăstării animalelor și al protecției mediului ar trebui să fie atingerea unui nivel înalt al calității produselor, care să ofere un avantaj competitiv însemnat producătorilor agricoli, și că acele costuri generate de cerințele UE privind securitatea alimentară, bunăstarea animalelor și protecția mediului trebuie să poată fi recuperate de către producătorii agricoli; este de părere că, în cazul în care avantajul competitiv al producătorilor agricoli se dovedește a fi insuficient pentru a putea recupera costurile respective, un rol esențial în acest sens trebuie acordat finanțării în cadrul PAC, de care trebuie să beneficieze fermierii europeni pentru garantarea siguranței, a bunăstării animalelor și a protecției mediului în agricultură;

7.

consideră că politica europeană privind calitatea trebuie strâns legată de reformarea după 2013 a Politicii Agricole Comune; este de părere că în cadrul acestei politici rolul Uniunii Europene trebuie să fie unul de sprijin (inclusiv din punct de vedere financiar), în vederea obținerii unei producții agroalimentare de înaltă calitate; subliniază faptul că organizațiile producătorilor trebuie mai bine sprijinite, în special pentru a nu dezavantaja micii producători;

8.

atrage atenția asupra faptului că Uniunea Europeană s-a angajat prin Tratatul internațional privind resursele fitogenetice pentru alimentație și agricultură, să aplice măsuri în vederea conservării resurselor genetice; invită, prin urmare, Comisia să elaboreze programe speciale de promovare, care să încurajeze utilizarea soiurilor de plante care sunt amenințate de erodare genetică; subliniază faptul că, în acest fel, ar crește interesul agricultorilor și al horticultorilor pentru cultivarea de soiuri care sunt clasificate ca resurse fitogenetice și că ar trebui elaborate programe similare de promovare în cazul raselor de animale domestice aflate pe cale de dispariție;

9.

amintește faptul că prin prisma procesului continuu de liberalizare a piețelor agricole mondiale, producătorii europeni se află în competiție internațională directă și orice măsură suplimentară la care trebuie să se conformeze poate prezenta un dezavantaj competitiv, dar poate, de asemenea, să fie în avantajul agricultorilor UE, dacă aceștia reușesc să-și pună în valoare produsele pe piață și să câștige beneficii în schimb; amintește de asemenea că agricultorii UE pot folosi cererile consumatorilor în propriul avantaj oferindu-le acestora, printre altele, bunuri de calitate produse la nivel local, cu respectarea strictă a standardelor de bunăstare animală a celor ecologice;

10.

subliniază că „aspecte necomerciale” trebuie negociate de către Comisie în cadrul OMC astfel încât un număr cât mai mare de produse de import să respecte aceleași cerințe ca cele impuse agricultorilor UE, astfel încât calitatea produselor agricole ce respectă cerințele UE în materie de securitate a alimentelor, bunăstare a animalelor și protecție a mediului să le ofere producătorilor agricoli un avantaj competitiv considerabil;

11.

este îngrijorat de influența marilor lanțuri de magazine asupra calității generale a produselor alimentare UE, precum și de faptul că pe piețele cu grad mare de concentrare a distribuției se remarcă o tendință de uniformizare și de reducere a varietății produselor agro-alimentare, drept consecință a scăderii prezenței produselor tradiționale și a accentuării mai puternice a produselor prelucrate; propune Comisiei să ia act de necesitatea de a reglementa practicile de licitații inversate impuse de câteva mari centre de achiziții, practici având efecte devastatoare pentru produsele de calitate;

12.

este îngrijorat de complexitatea sistemului UE al standardelor de bază și de numeroasele norme la care trebuie să se conformeze agricultorii din Uniunea Europeană; este în favoarea unei simplificări a sistemului și dorește ca orice altă normă viitoare să fie evaluată în funcție de gradul de oportunitate, de necesitate și de proporționalitate;

13.

solicită o simplificare și mai accentuată a normelor de comercializare prin clarificarea criteriilor principale ce urmează a fi aplicate; solicită elaborarea unor orientări comunitare privind utilizarea mențiunilor rezervate generale, cum ar fi „cu conținut scăzut de zahăr”, „nivel scăzut de emisii de dioxid de carbon”, „dietetic” și „natural”, pentru a evita practicile înșelătoare;

14.

este îngrijorat de faptul că majoritatea consumatorilor europeni nu sunt suficient de bine informați asupra lanțului alimentar, în special în ceea ce privește originea produselor și a materiilor prime; este în favoarea introducerii unei indicații obligatorii privind locul de producere a produselor primare, printr-o etichetă indicând țara de origine, reflectând astfel dorința consumatorului de a ști mai multe despre originea produsului pe care îl cumpără; consideră că un astfel de sistem ar trebui aplicat și produselor alimentare procesate, indicând originea principalelor ingrediente și materii prime și precizând locul de origine al acestora, precum și locul prelucrării finale;

15.

consideră că modelul australian este un bun exemplu pentru un astfel de sistem de etichetare pentru indicarea țării de origine, ținând cont totodată de specificul diferitelor sectoare de producție din UE la definirea diferitelor paliere, cum ar fi „produs în” (pentru alimentele produse la nivel local din ingrediente locale), „fabricat în” (pentru alimentele care au fost transformate în mod substanțial la nivel local) sau „realizat în țara X din ingrediente locale sau importate”; amintește existența unor astfel de măsuri de etichetare și la nivelul altor importanți parteneri comerciali, precum SUA și Noua Zeelandă;

16.

consideră că atâta timp cât cerințele de siguranța alimentară sunt îndeplinite, standardele de comercializare nu trebuie să împiedice accesul pe piață al produselor în funcție de estetica, forma sau dimensiunea acestora;

17.

consideră că eticheta generală de calitate UE, care conține sintagma „produs în Uniunea Europeană”, trebuie să conducă în final la diferențierea pozitivă a produselor europene pe piață, pe baza standardelor de calitate ridicate conform cărora au fost produse;

18.

consideră că mențiunile rezervate facultative ar trebui promovate ca alternativă a standardelor obligatorii de comercializare; consideră, cu toate acestea, că introducerea unor astfel de definiții uniforme care să satisfacă toate părțile interesate ar putea fi dificil de realizat, datorită diferențelor în ceea ce privește tradițiile și obiceiurile alimentare, fiind necesară punerea la dispoziția consumatorilor a unei cantități mai mari de informații și instituirea unui sistem care să monitorizeze utilizarea termenilor respectivi;

19.

este în favoarea măsurilor care conduc la simplificarea normelor UE, fără ca aceasta să implice desființarea acestor norme, precum și la limitarea domeniilor în care se practică autoreglementarea; consideră că standarde de comercializare comune sunt necesare și pot fi stabilite de o manieră mai eficientă; consideră în acest sens că procesul co-reglementării ar trebui promovat ca modalitate uzuală de adoptare a legislației comunitare în domeniu; solicită ca autoritățile naționale, reprezentanții industriei alimentare și cei ai agricultorilor să fie implicați în acest proces;

20.

subliniază faptul că sistemele de calitate alimentară ar trebui să ofere informații și garanții consumatorilor în ceea ce privește autenticitatea ingredientelor și tehnicilor de producție locale; consideră, prin urmare, că astfel de sisteme trebuie puse în aplicare și utilizate fiind însoțite de controale și de sisteme de trasabilitate consolidate;

21.

consideră că este nevoie de un sistem de etichetare mai transparent, care să se bucure de recunoaștere amplă în rândul consumatorilor, și că, în vederea menționării cât mai transparente a locului de origine, trebuie indicată originea ingredientelor agricole determinante ale produselor atât în cazul produselor din Uniunea Europeană, cât și în cazul celor importate din țări terțe;

22.

consideră că va trebui asigurată utilizarea în mod exclusiv a produselor autentice DOP ca materie primă doar în cazul în care se utilizează denumirea protejată pe eticheta și în reclama unui produs procesat; subliniază faptul că în acest fel se evită, pe de o parte, inducerea în eroare a consumatorului și, pe de altă parte, se consolidează cererea de produse DOP;

23.

consideră necesară adoptarea unor norme de utilizare a termenilor „de munte” și „insular”, deoarece astfel se va conferi valoare adăugată semnificativă produselor agricole și produselor alimentare provenind din aceste regiuni dezavantajate; consideră că utilizarea termenilor „de munte” și „insular” va trebui să fie însoțită și de menționarea obligatorie a țării de proveniență a produsului;

24.

consideră, în acest sens, că pentru consumatorul mediu diferențele dintre denumirile de origine protejate și indicațiile geografice protejate nu sunt clare și că este necesară o campanie de informare care să facă consumatorii conștienți de aceste diferențe;

25.

se opune adoptării unor criterii de evaluare mai stricte, precum criterii de exportabilitate și durabilitate; subliniază că există o serie de produse care, deși nu pot fi exportate, joacă un rol foarte important în configurarea economiei locale și în menținerea coeziunii sociale;

26.

subliniază că mențiunea originii reprezintă o parte esențială a patrimoniului european, care trebuie conservată atât datorită influenței sale economice esențiale, cât și impactului socio-economic determinant pe care îl are în numeroase regiuni ale UE; consideră că aceste mențiuni prezintă o garanție a calității care trebuie consolidată, mai ales prin îmbunătățirea controalelor asupra gestionării denumirilor de origine de către asociațiile de solicitanți care le reprezintă; consideră că acestea facilitează pentru consumatori alegerea dintre diferitele sortimente;

27.

consideră că este necesară o mai bună explicare a diferențelor dintre mărcile comerciale și denumirea de origine și adoptarea de măsuri care să permită aplicarea în practică a normelor comunitare în vigoare care interzic înregistrarea unei mărci comerciale ce conține sau face referire la DOP/IGP de către operatorii care nu reprezintă organizațiile producătorilor acestor DOP/IGP; consideră că demararea campaniilor promoționale dotate cu un buget specific este de o importanță vitală, în vederea informării consumatorilor cu privire la avantajele acestor sisteme publice de certificare;

28.

consideră că, pentru a menține calitatea și renumele indicațiilor geografice, producătorii de produse purtând indicații geografice trebuie să dispună de instrumente care să le permită gestionarea corespunzătoare a volumului produs;

29.

consideră că, în cazul în care un produs purtând o IGP este utilizat într-un produs preparat compus, cu modificarea caracteristicilor produsului protejat prin IGP, organismele de protecție sau autoritățile competente trebuie să aibă dreptul de a efectua controale specifice pentru a constata dacă caracteristicile produsului protejat prin IGP s-au modificat excesiv sau nu;

30.

solicită consolidarea protejării denumirilor înregistrate, mai ales în anumite stadii ale ambalării și ale comercializării în afara zonei de producție, unde apare riscul de utilizare abuzivă a acestor denumiri; solicită aplicarea normelor comunitare care interzic înregistrarea mărcilor care au o denumire similară cu o denumire DOP sau IGP, deja înregistrată;

31.

se declară în favoarea stabilirii unor norme comune care să permită producătorilor de produse purtând indicații geografice să fixeze condiții în ceea ce privește aplicarea indicațiilor respective, precum și folosirea acestora în denumirea produselor prelucrate;

32.

este în favoarea unei simplificări a procedurii de înregistrare a denumirilor de origine, precum și a reducerii timpului necesar pentru aceasta;

33.

atrage atenția asupra faptului că nivelul de protecție al indicațiilor geografice este diferit de la un stat membru la altul; consideră că în acest domeniu realizarea armonizării legislative și procedurale este de dorit, mai ales în privința normelor referitoare la protecția acordată ex-officio;

34.

consideră ca protecția internațională a indicațiilor geografice ar trebui consolidată; solicită Comisiei Europene să își intensifice eforturile, mai ales la nivel politic, pentru a obține o ameliorare a protecției indicațiilor geografice în cadrul negocierilor Organizației Mondiale a Comerțului [fie prin extinderea asupra tuturor produselor a protecției acordate în temeiul articolului 23 din Acordul privind aspectele comerciale ale drepturilor de proprietate intelectuală, fie prin stabilirea unui registru multilateral pentru IGP], cât și în cadrul negocierilor de aderare la OMC a noilor state și al acordurilor bilaterale în curs de negociere;

35.

consideră că, atât produsele care sunt exportate, cât și cele care nu sunt exportate, ar trebui să poată beneficia de această protecție internațională din partea UE, care ar putea eventual să difere în funcție de riscul de contrafacere efectivă a produselor, astfel încât produsele cu un grad ridicat de risc de contrafacere și care sunt exportate să poată beneficia de protecție internațională în cadrul OMC, în timp ce pentru produsele care prezintă un risc moderat de contrafacere și sunt comercializate pe piațe de la nivel local, s-ar putea propune o procedură simplificată (comparabilă cu nivelul protecției tranzitorii actuale), care, o dată ce obține recunoaștere din partea statelor membre, să se notifice Comisiei și se bucură de protecție juridică comunitară;

36.

evidențiază faptul că anumite denumiri sunt uzurpate sistematic pe teritoriul țărilor terțe, inducând în eroare consumatorul și subminând renumele produselor autentice; subliniază faptul că asigurarea protecției unei denumiri într-o țară terță este o procedură care necesită mult timp și care nu ar putea fi dusă la bun sfârșit cu ușurință de grupurile individuale de producători, dat fiind faptul că fiecare țară dispune de sisteme și proceduri de protecție specifice; invită Comisia Europeană să joace un rol consultativ, oferind grupurilor de producători cunoștințele necesare și sprijin juridic pentru încheierea acordurilor cu țări terțe;

37.

consideră ca esențial controlul comunitar și național asupra denumirilor de origine protejate și indicațiilor geografice protejate și sprijină instituirea unor sancțiuni drastice care să descurajeze utilizarea neautorizată a acestor instrumente, astfel încât statele membre să aibă obligația de a aplica aceste sancțiuni automat în cazul contrafacerii sau imitării denumirilor protejate; propune în acest sens adoptarea unei dispoziții specifice în cadrul articolului 13 din Regulamentul (CE) nr. 510/2006 al Consiliului din 20 martie 2006 privind protecția indicațiilor geografice și a denumirilor de origine ale produselor agricole și alimentare (3); este în favoarea simplificării procedurilor de obținere a DOP, precum și în favoarea unui control riguros efectuat de autoritățile statelor membre pentru certificarea faptului că toate etapele procesului de producție au loc în zona geografică vizată;

38.

consideră că un control al pieței pentru respectarea tuturor dispozițiilor privind DOP și IGP va impune statelor membre costuri administrative suplimentare, însă va contribui totodată, în mod considerabil, la protejarea lor eficientă; este în favoarea acordării unei asistențe tehnice comunitare pentru desfășurarea controalelor de către statele membre, astfel încât să se asigure cea mai omogenă implementare posibilă a sistemelor de protecție a DOP și IGP pe teritoriul UE;

39.

consideră că trebuie sporită activitatea de informare și popularizare a acestor sisteme, cu sprijin financiar comunitar, atât în interiorul pieței unice, cât și în statele terțe; consideră că procentul co-finanțării comunitare pentru programele UE de informare și de promovare a produselor UE de calitate trebuie mărit; invită Comisia să continue promovarea conceptului de IGP în țările terțe, mai ales prin multiplicarea misiunilor de asistență tehnică în relație cu asociațiile de producători de produse purtând indicații geografice;

40.

propune să fie înființată o Agenție Europeană pentru Calitatea Produselor, care să colaboreze strâns cu Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară și cu unitățile Comisiei Europene responsabile de calitatea produselor alimentare; această Agenție va avea competențe și în ceea ce privește cererile din ce în ce mai numeroase parvenite din țări terțe în raport cu DOP, IGP și specialitățile tradiționale garantate;

41.

subliniază importanța Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 septembrie 2003 privind produsele alimentare și furajele modificate genetic (4), pentru diversificarea opțiunilor ce stau la dispoziția consumatorilor; solicită Comisiei să prezinte un proiect legislativ privind introducerea unei cerințe de etichetare a produselor de origine animală, precum laptele, carnea și ouăle, în cazul cărora animalele au fost hrănite cu furaje modificate genetic;

42.

este în favoarea păstrării și simplificării sistemului de Specialitate Tradițională Garantată și își exprimă dezamăgirea în raport cu performanța acestui instrument, care a condus până în prezent la înregistrarea unui număr foarte mic de STG (20, alte 30 de cereri fiind în curs); subliniază că registrul STG-urilor – unde numele produsului sau al alimentului nu este rezervat producătorului – menționat la articolul 3 al doilea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 509/2006 al Consiliului din 20 martie 2006 privind specialitățile tradiționale garantate din produse agricole și alimentare (5) ar trebui eliminat, întrucât acesta reduce gradul de protecție al STG; reamintește că sistemul STG rămâne un instrument pertinent pentru protecția rețelelor și că dispune de un potențial de dezvoltare considerabil, dacă sunt întrunite anumite condiții;

43.

consideră că definiția produsului „tradițional”, așa cum este formulată în Regulamentul (CE) nr. 509/2006, este necorespunzătoare; consideră că o corelare între produsele tradiționale și țara în care există tradiția respectivă sau utilizarea exclusivă a denumirilor de către producătorii care respectă specificațiile tradiționale ar îmbunătăți atractivitatea statutului STG;

44.

consideră că agricultura ecologică oferă agricultorilor UE o posibilitate de dezvoltare importantă și că ar trebui lansat un program de măsuri care să consolideze credibilitatea siglei UE; constată însă că regulamentul UE adoptat în acest sens stabilește un standard unic, deși statele membre aplică în mod diferit procedura de certificare, unele optând pentru delegarea sarcinilor de control costisitoare autorităților de control, iar altele optând pentru delegarea acestor sarcini unor organisme de control acreditate de stat; constată că procedura de certificare diferă de la stat la stat și este costisitoare; solicită armonizarea legislației cu privire la limitele maxime de detectare a pesticidelor interzise în produsele agricole ecologice; sprijină, în principiu, propunerea pentru o etichetă UE pentru produsele ecologice;

45.

consideră că este necesar un grad mai mare de omogenizare a tipologiei organismelor și procedurilor de control și certificare a produselor ecologice, pentru a putea oferi consumatorilor un sentiment de siguranță și fiabilitate prin intermediul unei noi sigle a UE pentru agricultura ecologică, ce va garanta aceleași criterii de producție, control și certificare la nivelul UE și va contribui la soluționarea problemelor și la promovarea mai intensă a pieței unice a produselor ecologice;

46.

consideră că apariția produselor neecologice marcate astfel încât să sugereze că ar fi produse ale agriculturii ecologice poate să prejudicieze dezvoltarea unei piețe UE unice a produselor ecologice; își exprimă, în acest sens, îngrijorarea față de tentativele de extindere a etichetei ecologice la produsele alimentare care nu au fost obținute în conformitate cu principiile agriculturii ecologice;

47.

se declară în favoarea obligativității înscrierii țării de proveniență a produselor ecologice proaspete sau prelucrate, importate din țări terțe, indiferent dacă se utilizează sau nu sigla UE pentru produsele ecologice;

48.

consideră că, pentru a se realiza o mai bună funcționare a pieței unice a produselor ecologice, se impun următoarele:

49.

salută înființarea la nivelul statelor membre a oficiilor pentru produsele tradiționale și ecologice; consideră ca fiecare stat membru ar trebui să aibă instituții, fie în sfera publică, fie în cea privată, unanim recunoscute de producători și consumatori, care să promoveze și să valideze producția autohtonă ecologică și de calitate;

50.

recunoaște faptul că cerințele consumatorilor în ceea ce privește calitatea alimentelor și a produselor alimentare sunt din ce în ce mai mari, nu numai din punctul de vedere al siguranței, ci și din cel al chestiunilor de ordin etic, cum ar fi durabilitatea ecologică, protecția bunăstării animalelor și tehnologiile legate de organismele modificate genetic (OMG); invită Comisia să stabilească criterii pentru inițiative în materie de calitate, cum ar fi sistemele facultative de etichetare a produselor fără OMG, care vor oferi consumatorilor posibilitatea de a alege în cunoștință de cauză;

51.

consideră necesară încurajarea sistemelor de producție care respectă mediul înconjurător; prin urmare, regretă lipsa unor norme comunitare cu privire la producția integrată, care să permită scoaterea în evidență a eforturilor făcute de producătorii UE, prin intermediul unor campanii corespunzătoare de promovare și comercializare orientate spre informarea publicului cu privire la valoarea adăugată a tipurilor de producție respective;

52.

consideră că nu sunt necesare norme UE pentru armonizarea standardelor; consideră că nu este necesară crearea de noi sisteme de certificare a alimentelor la nivel comunitar, deoarece acest lucru ar submina sistemele deja existente și ar induce consumatorii în eroare;

53.

subliniază că elaborarea etichetelor de calitate, precum și acțiunile de comunicare conexe, nu trebuie să conducă la creștere sarcinilor birocratice pentru producători; consideră, prin urmare, că producătorii ar trebui să poată prelua inițiativa în ceea ce privește utilizarea unor astfel de etichete și că intervenția instanțelor comunitare ar trebui limitată la asigurarea protecției acestor etichete pentru a garanta producătorilor justa remunerare a eforturilor lor și pentru a apăra consumatorii împotriva contrafacerilor sau altor practici frauduloase;

54.

subliniază că sistemele actuale de certificare ar trebui să garanteze, în afara asigurării respectării normelor juridice prin intermediul unei monitorizări stricte, și alte elemente esențiale pentru siguranța produselor alimentare, cum ar fi trasabilitatea; subliniază că cerințele de certificare ar trebui să reflecte dorințele societății și că ar trebui, prin urmare, să existe un ajutor din partea statului pentru acoperirea costurilor suportate de agricultori; se pronunță în favoarea promovării unei implicări mai active a organizațiilor de producători, deoarece agricultorii individuali nu pot contesta sistemele de certificare comercială care nu mai sunt actuale;

55.

semnalează că, în prezent, sistemele private de certificare nu îndeplinesc obiectivul de a ajuta producătorii să îi informeze pe consumatori cu privire la caracteristicile produselor, acestea transformându-se într-un mijloc exclusiv de acces la piață, multiplicând procedurile birocratice pentru agricultori și devenind o afacere pentru multe întreprinderi de distribuție a produselor alimentare; consideră necesară descurajarea proliferării acestor sisteme, care limitează accesul pe piață al unei părți a sectorului de producție;

56.

subliniază faptul că actuala proliferare a sistemelor de certificare private împiedică accesul la piață al unei părți a sectorului și că sistemele respective nu contribuie la ameliorarea informării consumatorilor cu privire la caracteristicile produselor; solicită Comisiei să încurajeze recunoașterea reciprocă a sistemelor de certificare private pentru a limita proliferarea menționată și excluderea de pe piață a produselor de calitate; consideră necesară elaborarea unor orientări comunitare care să cuprindă aspectele pe care sistemele respective nu le putea reglementa, cum ar fi mențiunile „de sporire a valorii”, care trebuie definite pe baza unor niveluri și realități obiective;

57.

atrage atenția asupra faptului că produsele regionale au o mare importanță pentru economiile și comunitățile locale și, prin urmare, trebuie combătută orice propunere de limitare a numărului de indicații geografice ce pot fi înregistrate;

58.

consideră că nu trebuie să se elaboreze inițiative noi pentru promovarea produselor tradiționale, deoarece acestea ar putea submina sistemul STG;

59.

solicită o colaborare mai strânsă cu Organizația Internațională de Standardizare și o implementare cât mai vastă a unor sisteme alternative, cum ar fi HACCP (Sistemul de Analiză a Riscurilor și Punctelor Critice de Control);

60.

în ceea ce privește dimensiunea internațională, relevă existența unor probleme de competitivitate în raport cu principalii parteneri comerciali ai UE; este îngrijorat de presiunea exercitată de produsele din țările emergente, care nu se ridică la același nivel de siguranță și calitate și beneficiază de multe ori de un control îndoielnic; reafirmă în acest sens nevoia implementării conceptului de „acces la piață calificat”, susținut în numeroase rezoluții ale Parlamentului;

61.

solicită încheierea a cât mai multor acorduri bilaterale cu piețele-cheie, precum și a unor acorduri de combatere a contrafacerii; consideră necesare eforturi din partea Comisiei pentru a clarifica problemele cu care se confruntă protecția internațională a mărcilor, inclusiv protecția IGP, DOP și STG;

62.

sprijină acțiunile necesare pentru a comunica, de o manieră cât mai largă, beneficiile politicilor UE de asigurare a calității și siguranței alimentare; regretă că cetățenii europeni nu au acces la informații depline și ușor accesibile privind eforturile depuse de Uniunea Europeană în acest domeniu; recomandă Comisiei și statelor membre să-și intensifice eforturile de informare și promovare privind standardele de calitate și siguranță alimentară pentru produsele comunitare;

63.

evidențiază rolul pe care îl poate avea finanțarea europeană în acest domeniu; constată că în „statele membre de convergență” participarea comunitară în programele de calitate ajunge la 75 %; evidențiază totuși înăsprirea condițiilor de creditare pentru micii producători, în contextul crizei financiare mondiale, și faptul că aceasta le va limita drastic accesul la co-finanțare;

64.

consideră că trebuie încurajate piețele agricole administrate direct de agricultori, ca puncte de vânzare a produselor locale sezoniere, întrucât acestea asigură un preț echitabil pentru produsele de calitate, consolidează legătura dintre produs și teritoriul din care acesta provine și stimulează consumatorul să facă o alegere în cunoștință de cauză și bazată pe calitate; consideră că statele membre ar trebui să încurajeze crearea de spații de comercializare în care producătorii să prezinte consumatorilor produsele în mod direct;

65.

solicită crearea unor programe de promovare a vânzărilor pe piețele locale, pentru a sprijini inițiativele locale și regionale de prelucrare și comercializare; consideră că acest lucru poate fi realizat, de exemplu, de cooperativele de producători, care contribuie la creșterea valorii adăugate în spațiul rural și care pot oferi un bun exemplu de combatere a schimbărilor climatice prin evitarea transportului pe distanței lungi;

66.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

1.4.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 87/43

1.

salută publicarea rapoartelor Comisiei privind politica în domeniul concurenței pentru anii 2006 și 2007;

2.

continuă să sprijine un rol mai proactiv al Parlamentului în dezvoltarea politicii în domeniul concurenței prin introducerea procedurii de codecizie;

3.

felicită Comisia pentru acțiunea eficientă împotriva funcționării cartelurilor ilegale grave și pentru amenzile record impuse contravenienților;

4.

invită Comisia și Consiliul, având în vedere revizuirea de către Comisie a funcționării Regulamentului (CE) nr. 1/2003 (19), să includă principiile de aplicare a amenzilor în Regulamentul (CE) nr. 1/2003 și să îmbunătățească și să precizeze pe viitor aceste principii pentru a respecta cerințele principiilor generale de drept;

5.

sprijină utilizarea unei notificări de clemență revizuite și a unei proceduri pentru încurajarea furnizării de informații despre funcționarea cartelurilor ilegale grave;

6.

salută publicarea Cărții albe privind acțiunile în despăgubire pentru cazurile de încălcare a normelor CE antitrust, dar îndeamnă la continuarea reformei într-un mod care să garanteze că efectele negative ale sistemului din SUA nu se repetă în Uniunea Europeană;

7.

solicită Comisiei ca, în rapoartele sale viitoare, să furnizeze informații mai bune privind rolul și implicarea ofițerului de legătură al Comisiei însărcinat cu protecția consumatorilor în cazuri de concurență;

8.

își exprimă dorința evitării abuzului de poziție dominantă de către marile corporații și solicită Comisiei să realizeze o analiză a efectelor asupra concurenței ale relației de inegalitate dintre furnizori, în special producătorii de produse alimentare, și distribuitori, în vederea depistării eventualelor abuzuri de poziție dominantă; așteaptă cu nerăbdare raportul grupului de lucru al Comisiei privind puterea de cumpărare;

9.

solicită Comisiei să aibă în vedere analizarea practicilor abuzive din sectorul serviciilor, care pot împiedica întreprinderile mici să poată participa la licitații pentru lucrări; remarcă problema reprezentată de faptul că persoanelor care desfășoară o activitate independentă și liber profesioniștilor li se refuză uneori posibilitatea de a aplica tarife standard în cazurile în care aceștia sunt aproape exclusiv dependenți din punct de vedere economic de unul sau de câțiva utilizatori mari ai resurselor lor și solicită Comisiei să analizeze modul în care aceștia ar putea organiza, negocia și încheia contracte colective care să respecte principiile dreptului concurențial;

10.

invită Comisia să își revizuiască procedurile interne de alegere a subiectelor pentru analizele sectoriale;

11.

invită Comisia să realizeze o anchetă sectorială privind publicitatea online;

12.

invită Comisia să realizeze o analiză a posibilelor diferențe naționale în ceea ce privește aplicarea normelor din domeniul achizițiilor publice, precum și eventualele denaturări ale concurenței generate de acestea;

13.

ia act de raportarea de către Comisie a unor activități record în următoarele trei sectoare: amenzi antitrust pentru carteluri, numărul de cazuri de fuziune notificate Comisiei, precum și numărul de notificări transmise Comisiei privind ajutoare de stat; îndeamnă Comisia, prin urmare, să realizeze urgent o revizuire a resurselor umane pentru a se asigura că Direcția Generală Concurență dispune de personal suficient care să facă față volumului de muncă din ce în ce mai mare;

14.

subliniază că aplicarea normelor din domeniul concurenței cu privire la fuziuni și achiziții trebuie să fie evaluată din perspectiva întregii piețe interne și nu doar din perspectiva unor părți ale acesteia;

15.

salută dovezile din rapoartele Comisiei privind politica în domeniul concurenței pentru anii 2006 și 2007 privind eficiența restructurării unității care se ocupă de controlul fuziunilor pe sectoare din cadrul Direcției Generale Concurență, însoțită de analize economice mai bune și de o evaluare la nivel de omologi (peer review);

16.

salută anunțul privind lansarea unei revizuiri a regulamentului privind concentrările economice (20); reamintește opinia sa conform căreia actualele dispoziții nu sunt suficiente ținând seama de nivelul tot mai ridicat de integrare și complexitate al piețelor UE și consideră că ar trebui realizată o revizuire pentru găsirea unei abordări solide la evaluarea operațiunilor comparabile de fuziune;

17.

ia act de numărul record al notificărilor privind ajutoarele de stat și salută publicarea Regulamentului general de exceptare pe categorii care acoperă întreprinderile mici și mijlocii (IMM-urile), ajutorul pentru cercetare și dezvoltare destinat IMM-urilor, ajutorul pentru ocuparea forței de muncă, ajutorul pentru formare și ajutorul pentru dezvoltare regională;

18.

salută, în special, posibilitatea de a oferi subvenții angajatorilor pentru costurile pe care angajații lor le suportă pentru îngrijirea copiilor și a părinților;

19.

este îngrijorat de creșterea concentrărilor pe piață și a conflictelor de interese în interiorul sistemului bancar; avertizează împotriva eventualelor riscuri sistemice globale care sunt generate de astfel de conflicte de interese și de concentrări;

20.

salută revizuirea graficului de performanță al ajutoarelor de stat, dar îndeamnă Comisia să realizeze analize ale eficienței ajutoarelor de stat și îndeamnă ca revizuirea graficului de performanță să identifice acele state membre care nu au reușit să realizeze recuperarea corespunzătoare a ajutoarelor de stat acordate ilegal;

21.

salută publicarea orientărilor comunitare revizuite privind ajutorul de stat destinat protecției mediului, prin care se garantează că statele membre pot sprijini producerea de energie regenerabilă și co-generarea de energie eficientă prin acordarea de ajutoare operaționale care să acopere integral diferența dintre costurile de producție și prețul de piață;

22.

solicită din nou să se continue realizarea de progrese în ceea ce privește atât clarificarea normelor existente în domeniul concurenței, cât și aplicarea practică a acestor norme pentru serviciile de interes economic general, date fiind diferențele considerabile între politicile aplicabile în diferitele state membre;

23.

regretă creșterile disproporționate ale prețurilor la energie și denaturările de pe piața energiei, care s-a dovedit că nu funcționează corespunzător într-o anchetă sectorială realizată de Comisie, care îi afectează pe consumatorii de energie din Uniunea Europeană; subliniază din nou importanța realizării și asigurării funcționalității unei piețe interne a energiei;

24.

sprijină Comisia în eforturile sale de a dezvolta în continuare piețele UE ale gazelor și energiei electrice, un element crucial al acestui proces fiind separarea rețelelor de transport, pe de o parte, de activitățile de producție și furnizare, pe de altă parte („degruparea”);

25.

își exprimă îngrijorarea în legătură cu lipsa de transparență la stabilirea prețurilor la combustibili pe piețele UE; solicită Comisiei să dea dovadă de o vigilență adecvată în ceea ce privește comportamentul concurențial de pe respectivele piețe;

26.

solicită introducerea unor mecanisme pentru a garanta că adoptarea sistemului de comercializare a cotelor de emisii nu cauzează denaturări ale concurenței nici pe plan intern, nici față de concurenții externi;

27.

ia act de faptul că, încă din 9 octombrie 2007, Consiliul a invitat Comisia să analizeze raționalizarea procedurilor pentru a se concentra pe modul în care s-ar putea realiza rapid anchetele privind ajutoarele de stat acordate în circumstanțe critice;

28.

salută răspunsurile prompte și clarificările aduse de Comisie în ceea ce privește gestionarea crizei economice și financiare și folosirea ajutorului de stat; ia act de creșterea cuantumului ajutoarelor de stat și salută orientările suplimentare detaliate, care urmăresc o mai bună direcționare a ajutoarelor de stat;

29.

recunoaște aplicabilitatea articolului 87 alineatul (3) litera (b) din tratat la circumstanțele cu care se confruntă în prezent economiile statelor membre ca rezultat al turbulențelor de pe piețele financiare; cu toate acestea, consideră că este necesar ca Comisia să rămână extrem de vigilentă în privința pachetelor financiare de salvare pentru a garanta compatibilitatea acțiunilor cu principiile concurenței loiale;

30.

formulează un avertisment împotriva suspendării efective a normelor din domeniul concurenței; subliniază necesitatea de a controla în detaliu operațiunile de salvare și de a asigura conformitatea acestora cu dispozițiile tratatului; solicită Comisiei ca, în următorul raport privind politica din domeniul concurenței, să prezinte Parlamentului European și parlamentelor naționale un raport detaliat ex-post privind aplicarea normelor în domeniul concurenței în fiecare caz în parte;

31.

își exprimă îngrijorarea în legătură cu restrângerea continuă a activității economice în UE, fenomen care este preconizat să ia o și mai mare amploare în 2009; consideră oportun ca, în cadrul normelor în domeniul concurenței, să se utilizeze mecanisme adecvate de reacție, cum ar fi ajutorul pentru restructurare sau fondul de ajustare la globalizare, pentru a diminua impactul pe care criza creditelor îl are asupra creșterii și ocupării forței de muncă;

32.

îndeamnă Comisia să recunoască nevoia de a stabili mecanisme prin care să se minimizeze denaturarea concurenței și potențialul abuz de poziție preferențială din partea anumitor beneficiari ai garanțiilor acordate de stat;

33.

îndeamnă Comisia să pună în aplicare constrângeri asupra activității instituțiilor financiare care primesc ajutoare de stat, pentru a garanta că respectivele instituții nu se angajează în extinderi agresive, în detrimentul instituțiilor concurente, cu ajutorul garanțiilor acordate de stat;

34.

salută reducerea semnificativă a discrepanțelor dintre prețurile autovehiculelor noi în UE, care au apărut de la punerea în aplicare a regulamentului privind scutirea pe categorii de autovehicule și așteaptă evaluarea de către Comisie a eficacității respectivului regulament;

35.

salută acțiunea Comisiei de reducere a tarifelor pentru serviciile de telecomunicații în roaming; cu toate acestea, constată că prețurile rămân foarte puțin sub plafonul tarifar reglementat; solicită măsuri de sprijinire a concurenței prețurilor, în locul unei reglementări a prețurilor cu amănuntul;

36.

salută contribuția Direcției Generale Concurență a Comisiei la Cartea albă privind sportul, care, printre altele, atrage atenția asupra jurisprudenței constante a Curții de Justiție a Comunităților Europene și asupra practicilor decizionale ale Comisiei cu privire la aplicarea articolelor 81 și 82 din Tratatul CE la sectorul sportului;

37.

invită Comisia să țină mai mult cont de dimensiunea internațională a politicilor sale din perspectiva competitivității Uniunii Europene la nivel mondial și să ceară respectarea și aplicarea principiului reciprocității în negocierile comerciale;

38.

consideră că este esențial ca politica în domeniul concurenței să fie abordată în mod adecvat în cadrul negocierii acordurilor comerciale bilaterale; solicită Direcției Generale Concurență să se implice activ în respectivele negocieri pentru a garanta recunoașterea reciprocă a practicilor concurențiale, în special în domenii precum ajutoarele de stat, achizițiile publice, serviciile, investițiile și facilitarea schimburilor comerciale;

39.

îndeamnă Comisia să revizuiască structura participării sale la Rețeaua internațională a concurenței și la Ziua europeană a concurenței, pentru a asigura o mai bună informare a publicului despre importanța cheie a politicii în domeniul concurenței pentru susținerea creșterii economice și a ocupării forței de muncă;

40.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

1.4.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 87/48

A.

întrucât cele 23 de milioane de întreprinderi mici și mijlocii (IMM-uri) din UE, care reprezintă aproximativ 99 % din totalul întreprinderilor și oferă peste 100 de milioane de locuri de muncă, joacă un rol fundamental în ceea ce privește contribuția la creșterea economică, coeziunea socială și crearea de locuri de muncă, reprezintă o sursă majoră de inovare și sunt vitale pentru susținerea și extinderea ocupării forței de muncă;

B.

întrucât IMM-urile trebuie să constituie fundamentul tuturor politicilor comunitare pentru a le permite să se dezvolte și să se adapteze la cerințele globalizării, să fie active în triunghiul cunoașterii și să se adapteze la provocările legate de mediu și energie;

C.

întrucât, în ciuda inițiativelor anterioare ale UE, începând din anul 2000 îmbunătățirile tangibile aduse mediului de afaceri al IMM-urilor au fost prea puține sau chiar inexistente;

D.

întrucât majoritatea covârșitoare a IMM-urilor sunt microîntreprinderi, întreprinderi artizanale, întreprinderi familiale și cooperative, care reprezintă incubatoarele naturale ale culturii antreprenoriale și care, prin urmare, joacă un rol important în sporirea incluziunii sociale și a activităților independente;

E.

întrucât IMM-urile nu beneficiază de sprijin suficient pentru a se putea apăra împotriva practicilor comerciale neloiale desfășurate la nivel transfrontalier, cum ar fi cele ale societăților editoare de anuare profesionale înșelătoare;

F.

întrucât, în ciuda diferențelor dintre acestea, IMM-urile din Europa se confruntă cu numeroase provocări similare legate de dezvoltarea la maximum a potențialului lor, în domenii precum costuri administrative și costuri de asigurare a conformității relativ mai ridicate decât pentru întreprinderile mari, accesul la finanțare și la piețe, inovarea și mediul;

G.

întrucât, ca factor-cheie în realizarea unui mediu favorabil pentru IMM-uri, percepția asupra rolului antreprenorilor și a asumării de riscuri trebuie să se schimbe: spiritul antreprenorial și disponibilitatea asociată de a-și asuma riscuri ar trebui lăudată de liderii politici și de mass-media și sprijinită de autorități;

H.

întrucât IMM-urile trebuie să facă față unor probleme specifice pentru a-și lansa procesele de internaționalizare, cum ar fi lipsa experienței internaționale, un număr redus de persoane cu experiență, un cadru internațional de reglementare deosebit de complex, precum și necesitatea efectuării unor modificări în ceea ce privește organizarea și cultura antreprenorială;

I.

întrucât Parlamentul și-a exprimat în mod repetat regretul că lipsa forței juridice obligatorii a Cartei europene a micilor întreprinderi a subminat o veritabilă punere în aplicare a acesteia și că, din acest motiv, cele zece recomandări pe care le-a formulat au rămas în cea mai mare parte fără o finalitate concretă; întrucât Parlamentul a solicitat ulterior Consiliului în rezoluția sa din 19 ianuarie 2006, menționată anterior, să examineze această chestiune,

1.

sprijină cu entuziasm comunicarea Comisiei din 25 iunie 2008, menționată anterior, care urmărește să determine elaborarea unei agende politice ambițioase pentru a promova creșterea IMM-urilor prin intermediul celor zece principii directoare și să ancoreze abordarea „Gândiți mai întâi la scară mică” în elaborarea politicilor la toate nivelurile;

2.

regretă, cu toate acestea, că actul privind întreprinderile mici (Small Business Act - SBA) nu este un instrument obligatoriu din punct de vedere juridic; consideră că aspectul său cu adevărat inovator este intenția sa de a plasa principiul „Gândiți mai întâi la scară mică” în centrul politicilor comunitare; invită Consiliul și Comisia să se alăture Parlamentului în efortul de a institui acest principiu ca normă obligatorie, într-o formă care rămâne să fie determinată, pentru a garanta că va fi aplicat în mod corect în întreaga legislație comunitară viitoare;

3.

subliniază necesitatea imperioasă de a aplica cele zece principii directoare la nivel european, național și regional; invită, prin urmare, Consiliul și Comisia să-și ia un angajament politic ferm de a asigura punerea lor în aplicare în mod corect; îndeamnă Comisia și statele membre să coopereze îndeaproape cu toate părțile implicate relevante pentru a defini prioritățile și pentru a pune în aplicare urgent, în special la nivel național, planul de acțiune SBA adoptat de Consiliul Competitivitate la 1 decembrie 2008, garantând că toate părțile implicate își asumă pe deplin principiile directoare;

4.

cere Comisiei să sporească în continuare vizibilitatea și conștientizarea acțiunilor politicii privind IMM-urile prin comasarea instrumentelor comunitare existente și a fondurilor pentru IMM-uri în cadrul unei linii bugetare separate în bugetul UE;

5.

are convingerea fermă că este vital să se introducă un mecanism de urmărire cu scopul de a monitoriza aplicarea adecvată și rapidă a inițiativelor politice care au fost deja lansate; prin urmare, solicită Consiliului să încorporeze acțiunile care urmează a fi luate la nivelul statelor membre în procesul de la Lisabona și să informeze Parlamentul în fiecare an cu privire la progresele înregistrate;

6.

solicită Comisiei crearea unui sistem de verificare continuă pentru monitorizarea progreselor înregistrate cu privire la implementarea celor zece principii directoare de către Comisie și statele membre; solicită Comisiei să stabilească criterii de evaluare standard pentru evaluarea progreselor înregistrate; invită statele membre să incorporeze primele lor rapoarte referitoare la progresele înregistrate în rapoartele lor anuale privind programele naționale de reformă;

7.

subliniază necesitatea acordării unei atenții deosebite întreprinderilor de artizanat, microîntreprinderilor, întreprinderilor familiale și individuale la nivel european, național și regional, și îndeamnă Comisia și statele membre să adopte măsuri de reglementare, administrative, fiscale și privind învățarea continuă care să vizeze aceste întreprinderi în mod specific; de asemenea, solicită să se recunoască caracteristicile specifice ale profesiilor liberale și nevoia ca acestea să fie tratate la fel ca și alte IMM-uri, cu excepția cazurilor în care acest lucru contravine legislației existente care reglementează aceste profesii; subliniază rolul important jucat de asociațiile de IMM-uri pentru comercianți, întreprinderile de artizanat și alte profesii; solicită Comisiei și statelor membre să acționeze împreună pentru a îmbunătăți mediul comercial pentru aceste sectoare și cadrul legal pentru asociațiile lor profesionale și sectoriale;

8.

consideră că propunerile Comisiei nu au o strategie clară pentru ca lucrătorii independenți să își îmbunătățească statutul juridic și drepturile, în special dacă poziția acestora este comparabilă cu cea a angajaților salariați; invită Comisia să garanteze lucrătorilor independenți dreptul de a conveni asupra unor tarifelor standard, de a se organiza și de a încheia acorduri colective, în cazul în care cealaltă parte e o societate mare cu o poziție dominantă, cu condiția ca acest fapt să nu afecteze potențiali clienți mai puțin puternici și să nu cauzeze denaturarea pieței;

9.

îndeamnă Comisia și statele membre să ofere măsuri de promovare bine orientate și asistență individualizată, sub forma informațiilor, a consilierii și a posibilităților de acces la capital de risc pentru întreprinderile nou înființate din sectorul IMM-urilor;

10.

subliniază necesitatea elaborării unui model social și economic care să ofere o plasă de siguranță adecvată întreprinzătorilor din domeniul creației din întreprinderile mici și mijlocii, unde se întâlnesc deseori condiții de lucru instabile;

11.

constată cu regret că femeile întâmpină dificultăți în ceea ce privește înființarea și menținerea afacerilor datorită unei serii de factori cum ar fi: informații insuficiente, lipsa de contacte sau a accesului la rețele, discriminarea și stereotipurile de gen, servicii de îngrijire a copiilor insuficiente și inflexibile, greutăți în reconcilierea obligațiilor profesionale cu cele de familie, precum și diferențele dintre femei și bărbați de abordare a spiritului antreprenorial;

12.

salută propunerea de introducere a unei rețele de femei antreprenor ambasadoare, precum și a unor programe de tutorat pentru a încuraja femeile să-și înființeze propriile întreprinderi, precum și promovarea spiritului antreprenorial în rândul femeilor absolvente de studii superioare; cu toate acestea, atrage atenția asupra faptului că multe întreprinderi practică o segregare de gen care este și va fi pentru mult timp o problemă foarte gravă, deoarece atât timp cât femeile sunt discriminate pe piața muncii, UE pierde lucrători și antreprenori capabili și, în consecință, pierde bani; prin urmare, consideră că ar trebui sporite investițiile în proiecte de susținere a antreprenorilor femei;

13.

subliniază că spiritul antreprenorial feminin contribuie la atragerea femeilor pe piața muncii și la îmbunătățirea statutului lor economic și social; regretă, cu toate acestea, faptul că persistă în acest domeniu discrepanțele dintre bărbați și femei, mai ales la nivel salarial, în pofida interesului viu manifestat de femei, și că procentajul de antreprenoare în Uniunea Europeană rămâne în general scăzut, ceea ce se datorează parțial contribuției nerecunoscute (de exemplu neremunerate), dar totuși esențiale, a femeilor la administrarea curentă a IMM-urilor familiale și de mărime medie;

14.

îndeamnă Comisia și statele membre să aibă în vedere sectorul activităților de creație și culturale, care reprezintă un procent de 2,6 % din PIB și 2,5 % din forța de muncă din UE, ca motor al dezvoltării economice și sociale în Uniunea Europeană; subliniază importanța IMM-urilor pentru stimularea sectorului tehnologiilor informațiilor și comunicațiilor (TIC) și pentru industria activităților de creație;

15.

subliniază faptul că sectorul activităților de creație este dominat de IMM-uri, fiind deosebit de important pentru asigurarea ocupării locurilor de muncă la nivel regional în mod durabil;

16.

salută planurile Comisiei de a introduce o directivă privind posibilitatea de a aplica rate reduse ale TVA pentru serviciile cu utilizare intensivă a forței de muncă și furnizate pe plan local, care sunt prestate în cea mai mare parte de IMM-uri; subliniază, cu toate acestea, că acest lucru nu trebuie să aibă ca rezultat denaturarea concurenței și nu trebuie să fie ambiguu cu privire la serviciile acoperite;

17.

constată că este necesar să se garanteze că IMM-urile au posibilitatea de a cumpăra în cantități mici, produse locale și produse ecologice, pentru a deveni astfel mai eficiente și mai puțin poluante;

18.

salută adoptarea rapidă a exceptării generale pe categorii de ajutoare de stat și a măsurilor cu privire la statutul societății europene private și la ratele reduse ale TVA;

19.

salută propunerea Comisiei de a reduce ratele de TVA pentru serviciile furnizate pe plan local; invită Comisia să ia în continuare măsuri pentru a relaxa regulile de acordare a ajutoarelor de stat pentru a încuraja crearea de oportunități de achiziții publice pentru întreprinderile locale, în special pentru IMM-urile locale;

20.

sprijină ideea extinderii până în 2012 a scutirii care se aplică în prezent de la normele comunitare în materie de concurență pentru ajutoarele de stat destinate producției cinematografice și consideră că acesta este un mijloc important de sprijinire a IMM-urilor din sectorul activităților de creație;

21.

sprijină noile norme privind ajutoarele de stat prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 800/2008 al Comisiei din 6 august 2008 de declarare a anumitor categorii de ajutoare compatibile cu piața comună în aplicarea articolelor 87 și 88 din tratat (Regulament general de exceptare pe categorii de ajutoare) (3) pentru scutirea IMM-urilor de la obligația de notificare, în anumite condiții;

22.

remarcă faptul că, în ciuda angajamentului clar asumat în Carta europeană pentru întreprinderile mici, vocea IMM-urilor nu se face auzită în contextul dialogului social; solicită corectarea formală a acestui deficit prin propuneri adecvate în contextul SBA;

23.

este de părere că dreptului muncii ar trebui să i se acorde o atenție mai mare în cadrul SBA, mai ales dacă se are în vedere principiul flexecurității, care permite în special IMM-urilor să reacționeze mai rapid la schimbările de pe piață și, astfel, să asigure un grad mai înalt de ocupare a forței de muncă și al competitivității la nivelul întreprinderilor, inclusiv la nivel internațional, ținând în același timp seama de protecția socială necesară; face trimitere în acest context la Rezoluția sa din 29 noiembrie 2007 privind principiile comune ale flexecurității (4);

24.

în plus, accentuează importanța dreptului muncii, în special a modului în care poate fi optimizată aplicare acestuia la IMM-uri, de exemplu printr-o mai bună consiliere sau prin simplificarea procedurilor administrative și solicită statelor membre să acorde o atenție deosebită IMM-urilor în cadrul demersurilor specifice pe care le realizează în materie de flexecuritate, inclusiv prin politici active privind piața muncii, deoarece IMM-urile se bucură de o marjă de manevră pentru o flexibilitate internă și externă sporită datorită numărului mic de angajați, dar în același timp au nevoie de o mai mare securitate pentru ele însele și pentru angajații lor; consideră esențial ca dreptul muncii, care este unul dintre pilonii principali ai flexecurității, să ofere un temei juridic de încredere pentru IMM-uri, având în vedere că aceste întreprinderi adesea nu-și pot permite un departament juridic sau un departament de gestionare a resurselor umane; subliniază faptul că, în conformitate cu Eurostat, 91,5 % din societățile comerciale europene aveau mai puțin de 10 angajați în 2003;

25.

consideră necesară introducerea de măsuri pentru combaterea muncii nedeclarate, care reprezintă în mod incontestabil o sursă de concurență neloială pentru IMM-urile care utilizează intensiv forța de muncă;

26.

invită statele membre să includă pe scară mai largă în fluxul economic principal IMM-urile deținute de minorități etnice insuficient reprezentate, prin dezvoltarea de programe de diversificare a furnizorilor care să vizeze ca întreprinderilor insuficient reprezentate să li se ofere șanse egale de a concura cu întreprinderile mai mari pentru obținerea de contracte;

27.

subliniază importanța unui statut al societății private europene ca o nouă formă juridică suplimentară, cu condiția ca acesta să se concentreze pe IMM-urile care intenționează să desfășoare activități transfrontaliere și cu condiția ca acesta să nu fie abuzat de societățile mai mari, pentru a submina și a se sustrage dispozițiilor legale aplicabile în statele membre care încurajează un sistem de guvernare corporativă care ia în considerare interesele tuturor părților interesate;

28.

invită autoritățile publice, pe baza principiului că accesul la informații este o condiție prealabilă pentru obținerea informațiilor și având în vedere importanța internetului ca mijloc de comunicare în acest scop, să simplifice în măsura posibilului site-urile instituțiilor pentru a permite utilizatorilor să identifice și să înțeleagă mecanismele de sprijin oferite;

29.

accentuează importanța inovării pentru IMM-uri și dificultățile întâlnite în demersurile întreprinse pentru a beneficia de oportunitățile de cercetare; consideră că politehnicile și institutele de cercetare naționale ar putea juca un rol pentru impulsionarea inovării și reducerea barierelor din calea cercetării în cazul IMM-urilor; consideră că ar trebui să se pună accent nu numai pe inovarea în domeniul înaltei tehnologii, ci ar trebui să se acorde atenție și inovării în domeniul tehnologiilor de bază, intermediare și informale; își exprimă convingerea că Institutul European de Inovare și Tehnologie ar putea avea un rol important în ceea ce privește stimularea activităților de cercetare și dezvoltare și de inovare pentru IMM-uri; invită statele membre să multiplice inițiativele care coboară pragul pentru ca IMM-urile să aibă acces la cercetare; este convins că toate programele tehnologice și de cercetare comunitare ar trebui concepute astfel încât să se ușureze participarea transfrontalieră a IMM-urilor;

30.

sprijină inițiativa Comisiei de a ameliora accesul la cel de-Al șaptelea program-cadru pentru cercetare, dezvoltare tehnologică și activități demonstrative (2007-2013) (5);

31.

invită Comisia și statele membre să creeze condiții-cadru mai bune destinate să instituie un mediu care să promoveze inovarea de către IMM-uri, în special prin introducerea unor modalități de îmbunătățire a protejării drepturilor la proprietatea intelectuală (DPI)și de combatere mai eficientă a fraudei și contrafacerilor în întreaga Uniune Europeană; consideră că existența unor norme echilibrate cu privire la DPI poate oferi protecție și, în același timp, poate asigura fluxul și schimbul de informații și idei; subliniază că IMM-urile au nevoie de sprijin pentru a invoca protecția DPI, pentru a asigura respectarea acestor drepturi cu ajutorul autorităților corespunzătoare din domeniul DPI și, de asemenea, pentru a folosi DPI specifice pentru a atrage fonduri;

32.

invită Comisia și statele membre să solicite partenerilor lor comerciali să aplice mai strict Acordul OMC privind aspectele legate de comerț ale drepturilor de proprietate intelectuală (TRIPS) și să depună toate eforturile necesare pentru adoptarea unor acorduri bilaterale, regionale sau multilaterale pentru combaterea contrafacerii și a pirateriei, precum Acordul comercial împotriva contrafacerii (ACIC);

33.

este de părere că potențialul comerțului electronic pentru IMM-uri nu este integral valorificat și că mai sunt multe de făcut pentru a realiza o Piață electronică europeană unică pentru produse și servicii în care IMM-urile ar putea avea un rol de lider pentru îmbunătățirea gradului de integrare a piețelor UE;

34.

consideră că participarea IMM-urilor în grupări trebuie promovată pentru a stimula inovarea și a spori competitivitatea economiei comunitare; prin urmare, invită Comisia să sprijine îmbunătățirea gestionării grupărilor, în special prin schimburi de bune practici și programe de formare, să elaboreze și să difuzeze instrumente de evaluare a performanței grupărilor, să încurajeze cooperarea în interiorul acestora și să simplifice în continuare procedurile administrative pentru participarea grupărilor la programele UE;

35.

solicită ca SBA să ia în considerare acordurile de cooperare între IMM-uri (grupurile de achiziții și marketing), având în vedere că astfel de grupuri au dovedit a avea un risc mai mic de insolvabilitate decât întreprinderile individuale;

36.

este ferm convins că brevetele joacă un rol important în domeniul inovării și performanței economice, întrucât acestea oferă inovatorilor posibilitatea de a controla veniturile rezultate în urma investițiilor inovatoare și oferă siguranța necesară pentru investiții, capitaluri proprii și împrumuturi; prin urmare, consideră că ar trebui să se ajungă cu rapiditate la un acord privind un brevet comunitar care să asigure o protecție juridică ieftină, eficientă, flexibilă și de înaltă calitate, adaptată nevoilor IMM-urilor, precum și privind un sistem european armonizat de soluționare a litigiilor referitoare la brevete;

37.

accentuează necesitatea de a promova achizițiile publice inovatoare, pre-comerciale, întrucât acest lucru determină crearea de valoare adăugată pentru autoritățile contractante, pentru cetățeni și pentru întreprinderile participante; invită statele membre să sporească proporția achizițiilor publice inovatoare și participarea procedurilor de achiziții publice inovatoare ale IMM-urilor; invită Comisia să faciliteze diseminarea celor mai bune practici în domeniu privind, de exemplu, criteriile și procedurile de licitație și aranjamentele în materie de risc și împărtășire a informațiilor;

38.

este de părere că, în contextul achizițiilor publice internaționale, unde noile tehnologii permit comerțul electronic transfrontalier, noile forme, de exemplu, de licitații combinatorii pentru grupurile de IMM-uri, precum și publicarea și publicitatea online făcută procedurilor de ofertare contribuie la dezvoltarea considerabilă a achizițiilor publice, nu numai în cadrul Uniunii Europene, ci și la nivel mondial, încurajând astfel comerțul electronic transfrontalier;

39.

atrage atenția asupra necesității de suficient personal tehnic calificat; prin urmare, consideră că este necesar să se investească mai mult în educație și că legăturile dintre instituțiile de învățământ și IMM-uri ar trebui consolidate, astfel încât activitățile independente, cultura antreprenorială și conștiința comercială să fie incluse în sistemele educaționale naționale și regionale; încurajează extinderea continuă a sistemelor de mobilitate individuale cum ar fi „Erasmus pentru tineri antreprenori” și „Erasmus pentru ucenici”, în special în ceea ce privește participarea persoanelor de gen feminin; sprijină extinderea prevăzută a domeniului de aplicare a programului Leonardo da Vinci și crearea unui Sistem european de credite pentru învățământul și formarea profesională (ECVET); îndeamnă statele membre ca, în colaborare cu partenerii sociali și cu furnizorii de cursuri de formare, să creeze programe de (re)formare profesională și ocupațională bazate pe muncă și programe de învățare continuă adaptate nevoilor IMM-urilor, care vor fi cofinanțate de Fondul social european; solicită Comisiei să faciliteze schimbul de bune practici privind tehnicile de formare inovatoare și măsurile de reconciliere a vieții profesionale și a vieții de familie, precum și să promoveze egalitatea de gen;

40.

pune accent pe importanța încurajării întreprinzătorilor tineri și a spiritului întreprinzător în rândul femeilor, printre altele prin introducerea programelor de mentorat și de îndrumare; subliniază faptul că un număr din ce în ce mai mare de femei și tineri întreprinzători lucrează în IMM-uri, deși în principal în continuare în societățile comerciale cele mai mici (microîntreprinderi) și rămân vulnerabili în fața efectelor negative ale stereotipurilor și prejudecăților în caz de transfer sau succesiune de întreprinderi, în special în cazul afacerilor de familie; prin urmare, solicită statelor membre, având în vedere impactul îmbătrânirii populației, să pună în practică politici și mecanisme adecvate, în special prin introducerea unor instrumente de diagnostic, informare, consiliere și asistență pentru transferurile de întreprinderi;

41.

reamintește că cel de-Al șaptelea program-cadru conține un mecanism de împărțire a riscurilor financiare care ar trebui să permită facilitarea accesului la împrumuturi acordate de Banca Europeană de Investiții (BEI) pentru proiectele de mare anvergură; solicită Comisiei să evalueze utilizarea mecanismului de către IMM-uri și să prezinte propuneri, după caz;

42.

salută lansarea unei rețele europene unice, care integrează serviciile furnizate în prezent de Centrele Euro Info și de Centrele Releu pentru Inovare, pentru a sprijini IMM-urile în toate eforturile de inovare și competitivitate ale acestora printr-o gamă variată de servicii;

43.

solicită Comisiei să evalueze participarea IMM-urilor la Programul-cadru pentru competitivitate și inovare (6) și să prezinte propuneri, după caz;

44.

subliniază faptul că principala sursă de finanțare pentru IMM-uri în Europa o constituie activitatea proprie și creditele și împrumuturile obținute de la instituțiile financiare; remarcă faptul că IMM-urile sunt percepute ca prezentând un risc mai mare, ceea ce le frânează accesul la finanțare; solicită un efort comun din partea instituțiilor financiare, al Comisiei și al statelor membre pentru a asigura accesul IMM-urilor la finanțare și pentru a le oferi posibilitatea să-și consolideze capitalul prin reinvestirea profitului în întreprindere; consideră că ar trebui să nu se solicite plata unor taxe înainte de începerea activității IMM-urilor, pentru a le asigura acestora capacitatea de a-și crea propriile resurse și propria trezorerie; în acest context, subliniază caracterul de urgență al situației financiare curente și necesitatea unor acțiuni imediate;

45.

solicită Comisiei și statelor membre să își intensifice eforturile de promovare și de informare cu privire la existența fondurilor europene și a ajutoarelor de stat destinate IMM-urilor și să facă aceste două tipuri de instrumente mai accesibile și mai ușor de înțeles;

46.

invită statele membre să creeze condiții mai bune pentru a permite IMM-urilor să investească în formarea calificată, inclusiv prin reduceri fiscale directe și facilități de compensare între autoritățile fiscale și Uniunea Europeană;

47.

recunoaște că sistemele de impozitare ale statelor membre pot prezenta o piedică în calea transferului întreprinderilor, în special al întreprinderilor familiale, sporind riscul lichidării sau închiderii întreprinderii; solicită, prin urmare, statelor membre să-și revizuiască atent cadrul juridic și fiscal în scopul de a îmbunătăți condițiile privind transferul întreprinderilor, în special în cazul pensionării sau îmbolnăvirii proprietarului; este convins că o atare îmbunătățire ar facilita continuarea activităților întreprinderilor, în special ale întreprinderilor familiale, păstrarea locurilor de muncă și reinvestirea profitului;

48.

este extrem de mulțumit de recenta aliniere între politica de coeziune și Strategia de la Lisabona; consideră că, prin orientarea fondurilor structurale mai mult către spiritul antreprenorial, cercetare și inovare, o cantitate însemnată de fonduri ar putea deveni disponibile la nivel local pentru a spori potențialul de afaceri;

49.

subliniază faptul că existența unor piețe financiare dinamice este esențială pentru finanțarea IMM-urilor și subliniază nevoia de a deschide piețele europene de capital de risc prin îmbunătățirea disponibilității și a accesului la capitalul de risc, la finanțarea de tip „mezzanine” și la microcredit; de aceea consideră că, în circumstanțe normale, IMM-urile ar trebui să aibă acces la credit oferit de actorii de pe piețele de capital care le pot evalua perspectivele și care pot acoperi nevoile acestora mai eficace;

50.

sprijină decizia luată de Consiliu și BEI de a adopta o serie de reforme pentru a diversifica produsele de finanțare pentru IMM-uri oferite de grupul BEI, precum și de a dezvolta substanțial împrumuturile sale globale pentru partenerii bancari, atât în termeni cantitativi, cât și în termeni calitativi;

51.

evidențiază faptul că posibilitățile limitate de acces ale IMM-urilor la finanțare reprezintă unul dintre principalele obstacole în calea înființării și creșterii acestora; în acest sens, salută decizia BEI de a spori finanțarea disponibilă pentru garanții și pentru alte instrumente financiare pentru IMM-uri cu încă 30 000 EUR; solicită BEI să elaboreze noi instrumente financiare și noi soluții tangibile pentru obstacolul reprezentat de garanții la obținerea de credite; de asemenea, având în vedere actuala criză financiară, solicită statelor membre să încurajeze băncile să garanteze IMM-urilor accesul la credite în condiții rezonabile;

52.

salută inițiativa recentă pentru o Acțiune comună pentru sprijinirea instituțiilor de microfinanțare în Europa (JASMINE), de care vor beneficia întreprinderile emergente și care vor promova în special antreprenoriatul tinerilor și al femeilor; solicită statelor membre ca, în cooperare cu organizațiile de IMM-uri și instituțiile de finanțare, să joace un rol proactiv în ceea ce privește furnizarea de informații privind accesul la și solicitarea de microcredite și de forme alternative de finanțare;

53.

evidențiază rolul important al BEI și al Fondului European de Investiții (FEI) pentru îmbunătățirea finanțării disponibile pentru IMM-uri, având în vedere în special criza financiară actuală și repercusiunile acesteia asupra pieței de credite; invită Comisia și statele membre să investigheze în continuare modalitatea în care normele bancare actuale și alte reglementări financiare, inclusiv transparența ratingurilor de credit, ar putea fi îmbunătățite astfel încât să faciliteze accesul IMM-urilor la finanțare; solicită Comisiei să stabilească, în cooperare cu statele membre și cu BEI, condițiile-cadru potrivite pentru dezvoltarea unei piețe pan-europene de capital de risc;

54.

subliniază că unul din patru cazuri de faliment al IMM-urilor se datorează întârzierilor la efectuarea plăților, întârzieri apărute în cele mai multe cazuri din partea administrațiilor publice; subliniază că actuala criză a creditelor poate avea un efect disproporționat asupra IMM-urilor, deoarece clienții mai mari presează furnizorii mai mici să acorde termene de plată mai mari; salută, în acest sens, inițiativa Comisiei de a revizui Directiva 2000/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 iunie 2000 privind combaterea întârzierii efectuării plăților în cazul tranzacțiilor comerciale (7) și solicită statelor membre să îmbunătățească practicile administrației publice proprii în materie de plăți; îndeamnă crearea la nivel comunitar a unui termen limită armonizat pentru plăți, care să fie chiar scurtat pentru plata IMM-urilor, și a unor sancțiuni pentru depășirea acestui termen;

55.

salută măsurile propuse în SBA, care vizează îmbunătățirea furnizării de capital IMM-urilor; solicită, în special în contextul crizei financiare, ca programele de stat pentru sprijinul IMM-urilor, încercate și testate, să fie extinse și/sau continuate și ca sprijinul acestora să fie extins la intermediarii financiari;

56.

constată potențialul enorm al Programului-cadru comunitar pentru competitivitate și inovare de a corecta deficiențele pieței în finanțarea IMM-urilor, de a promova eco-inovarea și de a sprijini cultura antreprenorială;

57.

subliniază faptul că standardizarea poate conduce la inovare și competitivitate prin facilitarea accesului la piețe și prin facilitarea interoperabilității; solicită Comisiei să îmbunătățească accesul IMM-urilor la standarde și participarea acestora la procesul de standardizare; încurajează Comisia să promoveze în continuare standardele comunitare la nivel internațional;

58.

subliniază importanța implicării, cât mai mult posibil, a „rețelei întreprinderilor europene” (Enterprise Europe Network), a autorităților naționale de management al proiectelor, a camerelor de comerț, a industriei și a autorităților publice în promovarea la nivel local a oportunităților oferite de programele comunitare pentru cercetare, dezvoltare și inovare și de fondurile structurale, inclusiv de Inițiativa comunitară privind resursele comunitare comune pentru întreprinderi micro, mici și mijlocii (JEREMIE);

59.

precizează că achizițiile publice reprezintă aproximativ 17 % din PIB-ul UE; solicită Comisiei și statelor membre să consolideze accesul IMM-urilor și participarea acestora la achizițiile publice prin utilizarea oportunităților din codul comunitar de bune practici menționat anterior, facilitând accesul IMM-urilor la contracte de achiziții publice prin, inter alia:

60.

încurajează, de asemenea, statele membre să ia următoarele măsuri:

61.

observă că e nevoie de un serviciu de consultanță privind sistemul care să asiste funcționarea zilnică a IMM-urilor pe parcursul întregului ciclu de viață cu scopul de a optimiza investițiile acestora;

62.

consideră că aplicațiile avansate de e-business, bazate pe implementarea semnăturilor electronice interoperabile și a certificatelor de autentificare, sunt un motor esențial pentru competitivitatea IMM-urilor și ar trebui încurajate de Comisie și statele membre;

63.

subliniază importanța pieței interne pentru IMM-uri și observă că promovarea accesului IMM-urilor la piața internă ar trebui să constituie o prioritate;

64.

recunoaște că mai există încă unele restricții privind capacitatea IMM-urilor de a exploata la maxim avantajele oferite de piața internă; observă, prin urmare, că atât cadrul juridic, cât și cel politic al pieței interne ar trebui îmbunătățite pentru a facilita desfășurarea activităților la nivel transfrontalier de către IMM-uri; observă, de asemenea, că un mediu de reglementare clar ar oferi IMM-urilor mai multe stimulente pentru a-și desfășura activitățile comerciale pe piața internă; consideră că statele membre ar trebui să înființeze puncte de contact unice și portaluri web;

65.

subliniază că sunt esențiale informații îmbunătățite cu privire la accesul pe piață și la oportunitățile de export în interiorul pieței unice, atât la nivel național, cât și la nivelul UE; invită, așadar, Comisia și statele membre să consolideze serviciile de informare și consiliere, în special rețeaua de soluționare a problemelor - SOLVIT;

66.

susține solicitările privind punerea la dispoziție de către statele membre a unor servicii de consiliere menite să ajute IMM-urile să se apere împotriva practicilor comerciale neloiale, cum ar fi cele ale societăților editoare de anuare înșelătoare, care ar trebui să consolideze încrederea IMM-urilor de a-și desfășura activitatea transfrontalier; subliniază importanța rolului Comisiei atât în facilitatea coordonării acestor servicii de consiliere, cât și în cooperarea cu acestea din urmă pentru a asigura tratarea adecvată și eficientă a reclamațiilor transfrontaliere; insistă, cu toate acestea, ca, atunci când astfel de măsuri fără caracter normativ nu produc rezultate, Comisia să fie pregătită să elaboreze modificările legislative corespunzătoare care ar oferi IMM-urilor o protecție similară cu cea oferită consumatorilor atunci când aceștia constituie partea mai vulnerabilă în astfel de tranzacții;

67.

subliniază faptul că doar 8 % din totalul IMM-urilor sunt implicate în activități transfrontaliere, fapt care reduce posibilitățile de creștere; consideră că acest lucru este esențial pentru a impulsiona piața internă; consideră că statele membre ar trebui să coopereze în vederea armonizării cerințelor administrative care influențează activitățile intracomunitare; solicită statelor membre să transpună și să aplice urgent Directiva privind serviciile (8), acordând o atenție deosebită intereselor IMM-urilor și încurajează, de asemenea, adoptarea rapidă a statutului societății private europene;

68.

consideră că ar trebui să existe o bază consolidată comună pentru impozitarea societăților comerciale; solicită înființarea unui „ghișeu unic” pentru TVA pentru a da posibilitatea antreprenorilor să își îndeplinească responsabilitățile în țara de origine în care își desfășoară activitatea;

69.

solicită Comisiei să dezvolte în continuare cerințele-cadru privind accesul IMM-urilor la piețele străine și să sprijine furnizarea de informații; încurajează înființarea de centre europene de consultanță pentru întreprinderi în China și India, și pe toate piețele emergente, în strânsă colaborare cu centrele naționale de consultanță pentru întreprinderi care funcționează deja în zonele respective; având în vedere faptul că participarea redusă a IMM-urilor la activitățile transfrontaliere poate fi explicată, de asemenea, prin lipsa competențelor lingvistice și multiculturale, consideră că e nevoie de mai multe instrumente pentru a rezolva această provocare; reamintește, cu toate acestea, faptul că IMM-urile au nevoie de acces mai bun la informație și consultanță calificată în țara lor de origine;

70.

subliniază importanța progresului în negocierile comerciale care ar reduce în continuare barierele de reglementare ale comerțului, care afectează IMM-urile în mod disproporționat;

71.

solicită Comisiei să includă în programul său de lucru încorporarea tratamentului egal pentru IMM-uri în regulamentul OMC privind accesul la contractele de achiziții publice; invită Comisia să acorde atenție deosebită problemelor întâmpinate de IMM-uri privind formalitățile vamale, în special prin facilitarea adaptării sistemelor lor electronice, la un cost cât mai redus posibil, la sistemele utilizate de autoritățile vamale naționale, precum și prin simplificarea aranjamentelor privind accesul la statutul de operator economic;

72.

consideră că există o necesitate imperioasă de a reduce formalitățile administrative cu cel puțin 25 %, acolo unde se poate, și de a pune în practică o administrație modernă adaptată la necesitățile IMM-urilor; prin urmare, încurajează promovarea cunoștințelor TIC în cadrul IMM-urilor, în special în rândul antreprenorilor tineri și al femeilor, precum și utilizarea mai intensă a tehnologiei digitale, care să le permită să economisească timp și bani și să dedice dezvoltării proprii resursele astfel obținute; invită Comisia și statele membre să demareze inițiative pentru a face schimb de și pentru a promova cele mai bune practici, pentru a stabili repere și pentru a elabora și promova orientări și standarde pentru practici administrative favorabile IMM-urilor; este convins că este de asemenea imperativ ca în viitorul apropiat să fie implementate propunerile Grupului la nivel înalt al părților interesate independente privind povara administrativă, cu scopul de a îndeplini obiectivele de reducere fără a risca accesul IMM-urilor la finanțare;

73.

consideră că IMM-urile, și în special microîntreprinderile, ar trebui impozitate de o manieră care să le reducă la maximum eforturile administrative, în așa fel încât să se faciliteze etapa de demarare (start-up) și să se încurajeze inovația și investițiile pe parcursul vieții acestora;

74.

evidențiază importanța fundamentală a evaluării impactului viitoarelor inițiative legislative privind IMM-urile; solicită, prin urmare, realizarea unor studii de impact obligatorii, sistematice și orientate, a unui așa-numit „test IMM”, ale cărui rezultate ar trebui supuse unei evaluări independente, care ar trebui să fie pusă la dispoziția organismelor legislative ale UE; consideră că ar trebui să se acorde o atenție specială impactului asupra întreprinderilor mici și microîntreprinderilor, inclusiv în ceea ce privește sarcinile administrative; îndeamnă Comisia să aplice testul IMM tuturor propunerilor noi de legislație UE care influențează întreprinderile, inclusiv pentru simplificarea legislației existente și pentru retragerea propunerilor pendinte; încurajează statele membre să introducă la nivel național un test IMM similar;

75.

consideră că orice legislație nouă, de exemplu cea pentru evitarea întârzierilor în domeniul plăților, copyright-ului, dreptului societăților comerciale sau legislația în domeniul concurenței (precum normele adoptate pentru facilitarea obținerii de despăgubiri în procesele deschise împotriva comportamentelor anticoncurențiale sau cele care decurg din Regulamentul general de exceptare pe categorii de ajutoare privind ajutoarele de stat) ar trebui formulată astfel încât să nu discrimineze IMM-urile ci, dimpotrivă, să le sprijine pe acestea, precum și furnizarea serviciilor lor pe piața internă;

76.

subliniază nevoia de o implicare corectă și la timp a IMM-urilor la elaborarea politicilor; consideră, prin urmare, că perioada de consultare a Comisiei ar trebui extinsă la cel puțin 12 săptămâni de la data la care documentele consultative sunt disponibile în toate limbile UE; recunoaște rolul esențial și valoros al organizațiilor de întreprinderi reprezentative și, de aceea, solicită Comisiei ca, acolo unde este cazul, să integreze IMM-urile și organizațiile lor reprezentative direct în comisiile de experți consultanți și în grupurile la nivel înalt;

77.

invită Comisia să stimuleze simplificarea și armonizarea dreptului societăților comerciale și, în special, a normelor contabile pe piața internă, pentru a reduce sarcina administrativă pentru IMM-uri și pentru a crește transparența pentru toate părțile implicate relevante; îndeamnă Comisia să promoveze în mod activ utilizarea noilor tehnologii, cum ar fi XBRL (eXtensible Business Reporting Language), prin prezentarea unei foi de parcurs pentru introducerea raportării tip XBRL în Uniunea Europeană, cu scopul de a face raportarea obligatorie într-o perioadă de timp rezonabilă și pentru a promova și sprijini utilizarea la scară mare a acestui standard deschis;

78.

încurajează crearea unei perioade de relaxare în ceea ce privește elaborarea de statistici pentru microîntreprinderi, acordându-le scutiri temporare de la obligația efectuării de sondaje statistice, aplicarea pe scară largă a principiului „o singură dată” referitor la informațiile puse la dispoziția autorităților publice de către întreprinderi, precum și continuarea dezvoltării e-guvernării;

79.

accentuează necesitatea introducerii de date comune de intrare în vigoare pentru noua legislație comunitară în domeniul IMM-urilor; invită statele membre și asociațiile de IMM-uri să informeze IMM-urile în mod concis și ușor de înțeles cu privire la schimbările intervenite în legislația din domeniu;

80.

încurajează statele membre să înființeze, în cooperare cu organizațiile de IMM-uri și construind la nivel național, pe baza structurilor existente, cum ar fi rețeaua întreprinderilor europene și birourile Europe Direct, puncte de contact și agenții de sprijin dedicate IMM-urilor, fizice sau electronice, constituite pe baza principiului ghișeurilor unice, care să ofere IMM-urilor acces la diverse surse de informare și servicii de sprijin, structurate în conformitate cu ciclul de viață al unei întreprinderi;

81.

recunoaște dificultatea înființării de noi întreprinderi din cauza diversității sistemelor instituite în diferitele state membre; prin urmare, consideră că este necesar să instituie un sistem unificat pentru înființarea de întreprinderi, în care procesul să se deruleze pas cu pas și în care înființarea unei întreprinderi să se poată face în 48 de ore;

82.

declară din nou că normele financiare care stau la baza programelor comunitare continuă să conducă adesea la proceduri birocratice, inutile, lungi și costisitoare, în special pentru IMM-uri; solicită Comisiei să revitalizeze Observatorul IMM-urilor europene, să publice date cu privire la participarea acestora în fiecare program comunitar, însoțite de o analiză de rentabilitate, și să înainteze în consecință propuneri privind creșterea participării acestora; solicită Comisiei să intensifice rolul și vizibilitatea reprezentanților respectivelor IMM-uri în diferite domenii ale politicii; mai mult, încurajează toate inițiativele care permit dezvoltarea unui „spirit al IMM-urilor” în elaborarea politicilor din cadrul autorităților publice, cum ar fi programul Comisiei „Experiență în întreprinderi”, care oferă funcționarilor publici europeni posibilitatea de a se familiariza cu IMM-urile;

83.

regretă „supra-legiferarea” practicată de statele membre, care afectează negativ în special IMM-urile, și solicită Comisiei să analizeze ce alte măsuri ar mai putea fi luate pentru evitarea acestei practici; solicită efectuarea unor „evaluări de monitorizare a impactului”, care să analizeze modul în care deciziile sunt puse efectiv în aplicare, în statele membre și la nivel local;

84.

solicită crearea unui site comunitar special pentru IMM-uri, care să conțină informații și formulare de înscriere pentru proiecte UE, numere de telefon naționale, link-uri către parteneri, informații comerciale, informații privind proiecte de cercetare, precum și consultații pe internet, instruire și informații despre noile norme de reglementare;

85.

invită Comisia ca, împreună cu statele membre, să întreprindă demersurile necesare în vederea armonizării formularelor de înscriere care trebuie completate de către întreprinderi în cadrul procedurilor de depunere a candidaturilor și de ofertare;

86.

salută premiul pentru cea mai bună idee de reducere a birocrației acordat autorităților publice care au luat măsuri inovatoare de reducere a birocrației la nivel local, regional sau național;

87.

solicită plata în termen de 30 de zile din partea fondurilor comunitare de coeziune pentru proiectele deja aprobate, pentru a asigura progresul continuu, supraviețuirea și efectul acestor proiecte;

88.

recunoaște faptul că eforturile de a îmbunătăți durabilitatea ar putea deveni o sursă importantă de (eco-)inovare și o valoare cheie pentru competitivitatea sectorului; atrage atenția asupra faptului că adesea IMM-urile nu sunt suficient de conștiente de noile soluții ecologice și eficiente din punct de vedere energetic sau nu dispun de resursele financiare necesare pentru a le achiziționa; prin urmare, invită Comisia să investigheze modalitatea în care Comunitatea ar putea ajuta IMM-urile să devină mai eficiente din punct de vedere energetic și din punctul de vedere al resurselor;

89.

reamintește importanța acordată răspunderii sociale a întreprinderilor în cazul întreprinderilor mici, care au nevoie de legături, rețele și servicii orizontale; consideră că este ineficient să se facă referire la certificarea sistemului comunitar de management și audit ecologic, atât din cauză că aceasta va diminua importanța certificatelor existente, cât și pentru că aceasta privește exclusiv provocările legate de mediu;

90.

salută inițiativele recente de a sprijini IMM-urile să se conformeze legislației din domeniul mediului, prin acordarea, printre altele, de taxe reduse pentru serviciile oferite de agenții, asigurându-le accesul la informații cu privire la standardele de mediu sau introducând scutiri specifice de la legislația comunitară;

91.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

1.4.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 87/60

A.

întrucât, în urma recentelor extinderi ale Uniunii Europene, necesitatea integrării sociale a dat naștere unor noi provocări, cărora trebuie să li se facă față în contextul noilor circumstanțe demografice și economice; întrucât, deși toate statele membre trebuie să găsească modalități prin care să răspundă provocărilor respective, statele membre din Europa Centrală și de Est sunt cele mai afectate, din cauza transformării structurale, economice și sociale suferite pe parcursul ultimilor douăzeci de ani; constată, prin urmare, că grupurile sociale vulnerabile, precum rromii, sunt cele mai amenințate;

B.

întrucât, în statele membre în care sectoarele industriale au intrat în colaps, perspectivele de dezvoltare ale regiunilor au cunoscut un declin și, ca urmare, numeroși rromi, în special, au fost obligați să ocupe un loc marginal în societate din cauza propagării rapide a sărăciei; întrucât Parlamentul constată și reiterează faptul că, în cursul acestui proces, dreptul populației de etnie rromă la cetățenia națională și cetățenia UE au suferit o depreciere și că aceștia nu au beneficiat într-un mod corespunzător de avantajele care decurg din extindere, ceea ce a agravat marginalizarea lor sub mai multe aspecte, crescând riscul de discriminare multiplă cu care se confruntă aceștia;

C.

întrucât ofensiva politică strategică pentru promovarea egalității de șanse pentru rromi trebuie să se confrunte cu o situație socială extrem de complexă, deoarece rromii, cea mai numeroasă minoritate etnică din Europa, se confruntă cu aceleași dezavantaje ca și alte grupuri; întrucât modul cel mai eficient prin care ar putea fi susținută această luptă îl constituie o strategie globală pentru rromi și o serie coordonată de instrumente, mergând până la o gamă de politici sectoriale, asigurându-se totodată finanțarea acestora;

D.

întrucât comunitățile nomade constituie un fenomen etnic separat, care ar merita să fie examinat ca un subiect separat atât din punctul de vedere al drepturilor omului, cât și al problematicii sociale și a pieței muncii;

E.

întrucât procesul integrării populației rrome în societate nu este unul unilateral, ci multilateral, și este necesar ca rromii să fie implicați în mod activ în procesul decizional la elaborarea politicilor de integrare socială;

F.

întrucât condițiile de viață ale comunităților de etnie rromă, precum și nivelul lor de sănătate și de școlarizare, sunt determinante pentru situația socială și pe piața muncii a acestora și sunt adesea folosite drept pretexte pentru excluderea lor din majoritatea societăților și pentru rasism; întrucât toate acestea împiedică îmbunătățirea calității vieții, constituind astfel un obstacol în calea exercitării drepturilor fundamentale și civile ale omului;

G.

întrucât slaba calitate a infrastructurilor din domeniul transporturilor, lipsa unui număr suficient de organe și servicii publice, în special a unor instituții de învățământ și de asistență medicală de calitate, precum și relocalizarea întreprinderilor, constrâng tineretul să-și părăsească localitățile de reședință din motive economice, agravând disparitățile dintre regiuni și fenomenul constituirii de ghetouri;

H.

întrucât, constituie un imperativ, chiar înainte de finalizarea celei de-a doua perioade a Procesului de la Lisabona, să se analizeze situația socială și perspectivele de angajare ale rromilor și să se decidă cu privire la demersurile care ar trebui întreprinse;

I.

recunoscând importanța Fondurilor structurale și de coeziune în promovarea integrării și constatând că, din cauza complexității problemelor sociale cu care se confruntă populația rromă, este de neconceput ca acestea să poată fi soluționate doar prin intermediul sistemului bazat pe proiecte, caracteristic Fondurilor structurale și de coeziune;

J.

întrucât recunoașterea bunelor practici anterioare este de o importanță incontestabilă, însă valabilitatea acestora este limitată în timp și spațiu;

K.

întrucât numeroase comunități de rromi manifestă în prezent tendința de a rămâne imobile, în loc să se deplaseze spre zone care pot oferi mai multe oportunități de angajare,

1.

consideră că este necesară o abordare coordonată pentru îmbunătățirea condițiilor de muncă și de viață ale comunității rrome, care să vizeze următoarele trei obiective:

2.

semnalează faptul că, în numeroase cazuri, politicile consacrate rromilor nu au îmbunătățit situația acestora; solicită ca, în toate acțiunile întreprinse la nivelul Uniunii Europene și la nivel național care afectează în mod deosebit rromii, părțile interesate din comunitatea rromă să participe în calitate de factori decizionali, astfel încât să se respecte capacitatea și responsabilitatea lor de a se organiza prin forțe proprii;

3.

constată că, în realitate, accesul inegal la servicii și multiplele dezavantaje cu care se confruntă copiii rromi nu le permit acestora în practică să aibă acces la dezvoltarea timpurie și la o educație de înaltă calitate; constată că dezavantajele respective au, la rândul lor, efecte negative asupra dezvoltării lor emoționale, sociale, fizice și cognitive, precum și asupra șanselor acestora pe piața muncii în viitor și, prin urmare, asupra integrării lor în rândul categoriei sociale predominante;

4.

constată că sistemele educaționale sunt selective și că, în pofida eforturilor depuse de statele membre pentru depășirea segregării, numeroasele și variatele sisteme concepute în mod ostentativ în vederea combaterii segregării servesc adesea, în realitate, la accentuarea disparităților dintre grupurile sociale și dezavantajează în mod profund categoriile sărace, îndeosebi rromii, care se regăsesc pe o pantă descendentă; subliniază, astfel, necesitatea unor politici educaționale specifice care să se adreseze familiilor rrome și să încurajeze participarea activă;

5.

subliniază faptul că, deși proporția tinerilor rromi înscriși în sistemele de învățământ preuniversitar și superior a crescut în unele state membre, în mare măsură nivelul calificărilor acestora rămâne încă inferior mediei Uniunii Europene; semnalează decalajul care există între lipsa forței de muncă, pe de o parte, și rata ridicată a șomajului în rândul rromilor cauzată de nivelul lor scăzut de calificare, pe de altă parte; solicită, astfel, ca statele membre și UE să facă o prioritate din sprijinirea eforturilor rromilor de a-și îmbunătăți nivelul de calificare; atrage atenția asupra faptului că, în lipsa unor calificări oficiale, poziția rromilor pe piața muncii poate fi îmbunătățită și prin crearea unui sistem de recunoaștere a aptitudinilor practice;

6.

îndeamnă statele membre să garanteze accesul egal al femeilor și fetelor rrome la o educație de calitate și să adopte măsuri cu caracter stimulativ (cum ar fi posibilitățile de evoluție profesională) pentru a atrage profesori buni în școlile situate în zone mai defavorizate din punct de vedere socio-economic și în special în comunitățile cu o pondere semnificativă a populației rrome din mediul rural;

7.

solicită statelor membre să îmbunătățească accesul femeilor rrome la învățământul profesional și să adapteze această formă de învățământ la nevoile piețelor muncii locale, astfel încât să le fie asigurate femeilor rrome competențele solicitate de piața forței de muncă;

8.

constată că, după finalizarea studiilor, marea majoritate a rromilor absolvenți de studii universitare nu revin în comunitățile lor și că unii dintre ei își neagă originile sau nu mai sunt acceptați în cadrul comunității lor când încearcă să se reintegreze;

9.

recomandă elaborarea unui pachet de programe global care să promoveze și să încurajeze întoarcerea absolvenților rromi de studii universitare în cadrul comunităților lor și ocuparea profesională în cadrul comunităților lor și în interesul acestora;

10.

consideră că cetățenii rromi din anumite state membre influențează piramida demografică într-un mod specific; constată că proporția copiilor rromi în cadrul populației totale este ridicată, în timp ce speranța lor de viață la naștere este cu cel puțin 10 ani mai mică decât cea a persoanelor care aparțin populației majoritare;

11.

consideră că, deși statele membre au folosit resurse importante ale Uniunii Europene, precum și resurse proprii, pentru a ajuta șomerii pe termen lung de etnie rromă să își găsească locuri de muncă, nu a fost identificată nicio soluție coerentă la nivelul Uniunii Europene: mijloacele de acțiune și amploarea măsurilor de soluționare a acestei situații cunosc ample variații de la un stat membru la altul și nu au oferit oportunități de reintegrare pe termen lung pe piața muncii, măsurile respective, cum ar fi programele publice de ocupare a forței de muncă, agravând totodată stigmatizarea rromilor; solicită, prin urmare, ca atât UE, cât și statele membre, să își modifice politica, favorizând o abordare integrată care să ia în considerare toate fațetele lipsurilor lor;

12.

invită statele membre să adapteze programele din învățământul profesional la nevoile piețelor muncii locale și să acorde stimulente angajatorilor care oferă locuri de muncă persoanelor necalificate (inclusiv rromilor) și care le oferă formare și oportunități de a câștiga experiență practică direct la locul de muncă;

13.

invită autoritățile locale și pe cele ale statelor membre să furnizeze evaluări anuale defalcate pe genuri privind rata de reangajare a șomerilor pe termen lung (incluzând rromii) care au urmat un ciclu de formare profesională pe piața muncii și, pe baza experienței acumulate, să elaboreze noi metodologii și să lanseze programe de pregătire profesională adaptate la capacitățile locale și la nevoile economice;

14.

invită statele membre să utilizeze fondurile UE pentru a păstra și proteja activitățile tradiționale ale rromilor;

15.

este de acord cu opinia Comisiei potrivit căreia, din cauza dezavantajelor multiple cu care se confruntă, adulții rromi sunt subreprezentați în rândurile populației active și în educația de-a lungul vieții, nu dispun în numeroase cazuri de acces la TIC și sunt suprareprezentați în rândul șomerilor pe termen lung și al celor cu meserii desconsiderate, ceea ce constituie cel mai important obstacol în calea reintegrării acestora pe piața muncii; solicită, prin urmare, aplicarea concretă a Directivei 2000/78/CE, care interzice discriminarea la locul de muncă pe considerente de religie sau credință, handicap, vârstă sau orientare sexuală;

16.

consideră că este important să se întreprindă acțiuni comunitare specifice pentru promovarea accesului rromilor la programe de formare profesională;

17.

atrage atenția statelor membre asupra faptului că această dihotomie socială este de natură să oblige numeroase persoane de etnie rromă aflate în căutarea unui loc de muncă să treacă de la economia legală la economia informală și că este nevoie de un efort coordonat la nivelul Uniunii Europene și la cel al statelor membre pentru a încuraja acești angajați să revină la o formă legală de angajare care să le permită să beneficieze de drepturile specifice lucrătorilor și de cele privind securitatea socială;

18.

consideră că trebuie luate măsuri de promovare a unei politici sociale și economice axate asupra integrării, inclusiv prin măsuri ad-hoc de asigurare a unor locuințe corespunzătoare;