Jurnalul Oficial C 184/16 i

INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUŢIILE, ORGANELE ŞI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE

16.6.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 184/2

Ordonanța Curții (Camera a șaptea) din 6 martie 2014 – Northern Ireland Department of Agriculture and Rural Development/Comisia Europeană

(Cauza C-248/12 P) (1)

((Recurs - FEOGA, FEGA și FEADR - Cheltuieli excluse de la finanțarea din fondurile Uniunii Europene - Admisibilitatea acțiunii în anulare - Situația reclamantului care nu este direct afectat de decizia în litigiu))

2014/C 184/02

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurent: Northern Ireland Department of Agriculture and Rural Development (reprezentant: K. Brown, solicitor)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană (reprezentanți: N. Donnelly și P. Rossi, agenți)

Obiectul

Recurs declarat împotriva Ordonanței Tribunalului (Camera a opta) Northern Ireland Department of Agriculture and Rural Development/Comisia, din 6 martie 2012, T-453/10, prin care Tribunalul a respins ca inadmisibilă o acțiune prin care se solicita anularea în parte a Deciziei 2010/399/UE a Comisiei [notificată cu numărul C(2010) 4894] din 15 iulie 2010 de excludere de la finanțarea din fondurile Uniunii Europene a anumitor cheltuieli efectuate de statele membre în cadrul secțiunii Garantare a Fondului european de orientare și garantare agricolă (FEOGA), în cadrul Fondului european de garantare agricolă (FEGA) și în cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) în măsura în care exclude anumite cheltuieli efectuate de Regatul Unit al Marii Britanii și de Irlanda de Nord (JO 2010, L 184, p. 6).

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	Obligă Northern Ireland Department of Agriculture and Rural Development la plata cheltuielilor de judecată aferente prezentului recurs.

(1) JO C 200, 7.7.2012.

16.6.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 184/2

Ordonanța Curții (Camera a zecea) din 6 martie 2014 (cerere de decizie preliminară formulată de Hof van Beroep te Gent – Belgia) – Bloomsbury NV/Belgische Staat

(Cauza C-510/12) (1)

((Articolul 99 din Regulamentul de procedură - A patra directivă 78/660/CEE - Articolul 2 alineatul (3) - Principiul imaginii fidele - Articolul 2 alineatul (4) - Obligația de informare - Articolul 2 alineatul (5) - Obligația de derogare - Articolul 32 - Metodă de evaluare întemeiată pe costul istoric - Dobândirea de către o societate a unui activ cu titlu gratuit))

2014/C 184/03

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Hof van Beroep te Gent

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Bloomsbury NV

Pârât: Belgische Staat

Obiectul

Cerere de decizie preliminară – Hof van Beroep te Gent – Belgia – Interpretarea articolului 2 alineatele (3), (4) și (5) din A patra directivă 78/660/CEE a Consiliului din 25 iulie 1978, în temeiul articolului 54 alineatul (3) litera (g) din tratat, privind conturile anuale ale anumitor forme de societăți comerciale (JO L 222, p. 11, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 21) – Principiul imaginii fidele – Dobândirea cu titlu gratuit de către societate a unui activ important – Imposibilitatea înscrierii în conturi a valorii acestuia, dând astfel o imagine denaturată a patrimoniului, a situației financiare și a rezultatului societății

Dispozitivul

Articolului 2 alineatele (3)-(5) din A patra directivă 78/660/CEE a Consiliului din 25 iulie 1978, în temeiul articolului [44 alineatul (2) litera (g) CE], privind conturile anuale ale anumitor forme de societăți comerciale trebuie interpretat că nu impune unei societăți care dobândește un activ cu titlu gratuit să îl înscrie la valoarea reală în situația sa financiară anuală.

(1) JO C 46, 16.2.2013.

16.6.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 184/3

Ordonanța Curții (Camera a şaptea) din 20 martie 2014 (cerere de decizie preliminară formulată de Naczelny Sąd Administracyjny – Polonia) – Gmina Wrocław/Minister Finansów

(Cauza C-72/13) (1)

((TVA - Directiva 2006/112/CE - Cesionarea de către o comună a unor elemente din patrimoniul său))

2014/C 184/04

Limba de procedură: polona

Instanța de trimitere

Naczelny Sąd Administracyjny

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Gmina Wrocław

Pârât: Minister Finansów

Obiectul

Cerere de decizie preliminară – Naczelny Sąd Administracyjny – Interpretarea Directivei 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO L 347, p. 1, Ediție specială, 09/vol. 3, p. 7) – Impozitarea operațiunilor unei comune – Vânzarea unor bunuri dobândite în temeiul legii, pe cale succesorală ori prin donație – Aportul unor astfel de bunuri la o societate

Dispozitivul

Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată trebuie interpretată în sensul că nu se opune supunerii la plata taxei pe valoarea adăugată a unor operațiuni precum cele preconizate de gmina Wrocław (comuna Wrocław), în măsura în care instanța de trimitere constată că aceste operațiuni constituie o activitate economică în sensul articolului 9 alineatul (1) din directiva menționată și în măsura în care comuna respectivă nu se angajează în astfel de operațiuni în calitate de autoritate publică în sensul articolului 13 alineatul (1) primul paragraf din aceeași directivă. Cu toate acestea, dacă ar trebui să se considere că respectiva comună se angajează în asemenea operațiuni acționând în calitate de autoritate publică, prevederile Directivei 2006/112 nu s-ar opune impozitării acestora în măsura în care instanța de trimitere ar constata că scutirea lor ar fi de natură să conducă la denaturări semnificative ale concurenței în sensul articolului 13 alineatul (2) din această directivă.

(1) JO C 141, 18.5.2013

16.6.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 184/4

Ordonanța Curții (Camera a zecea) din 27 martie 2014 (cerere de decizie preliminară formulată de Audiencia Provincial de Barcelona – Spania) – Bright Service SA/Repsol Comercial de Produtos Petrolíferos SA

(Cauza C-142/13) (1)

([Trimitere preliminară - Articolul 99 din Regulamentul de procedură al Curții - Înțelegeri - Articolul 81 CE - Acord de cumpărare exclusivă - Exceptare - Regulamentul (CEE) nr. 1984/83 - Acord exceptat - Regulamentul (CE) nr. 2790/1999 - Acord neexceptat - Efectele în timp ale exceptării])

2014/C 184/05

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Audiencia Provincial de Barcelona

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Bright Service SA

Pârâtă: Repsol Comercial de Produtos Petrolíferos SA

Obiectul

Cerere de decizie preliminară – Audiencia Provincial de Barcelona – Interpretarea Regulamentului (CEE) nr. 1984/83 al Comisiei din 22 iunie 1983 privind aplicarea articolului 85 alineatul (3) din tratat la unele categorii de acorduri de cumpărare exclusivă (JO L 173, p. 5) și a articolului 3 alineatul (1), a articolului 5 litera (a) și a articolului 12 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 2790/1999 al Comisiei din 22 decembrie 1999 privind aplicarea articolului 81 alineatul (3) din tratat categoriilor de acorduri verticale și practici concertate (JO L 336, p. 21, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 66) – Efecte în timp – Convenție de distribuție exclusivă de carburanți și de combustibili între un furnizor și un operator al unei stații de distribuție a carburanților – Convenție încheiată sub imperiul Regulamentului nr. 1984/83 și care își produce efectele ulterior intrării în vigoare a Regulamentului nr. 2790/1999 – Convenție care nu îndeplinește condițiile acestor două regulamente

Dispozitivul

Articolul 12 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr.o2790/1999 al Comisiei din 22 decembrie 1999 privind aplicarea articolului 81 alineatul (3) din tratat categoriilor de acorduri verticale și practici concertate trebuie interpretat în sensul că un contract în vigoare la 31 mai 2000 care conține o clauză de neconcurență și care îndeplinește condițiile de exceptare prevăzute de Regulamentul (CEE) nr. 1984/83 al Comisiei din 22 iunie 1983 privind aplicarea articolului 85 alineatul (3) din tratat la unele categorii de acorduri de cumpărare exclusivă, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1582/97 al Comisiei din 30 iulie 1997, dar care nu îndeplinește condițiile de exceptare prevăzute de Regulamentul nr. 2790/1999 continuă să fie exceptat în temeiul articolului 12 alineatul (2) menționat de la aplicarea articolului 81 alineatul (1) CE numai până la 31 decembrie 2001.

(1) JO C 178, 22.6.2013

16.6.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 184/5

Ordonanța Curții (Camera a şasea) din 13 februarie 2014 – Marek Marszałkowski/Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale), Mar-Ko Fleischwaren GmbH & Co. KG

(Cauza C-177/13 P) (1)

([Recurs - Marcă comunitară - Regulamentul (CE) nr. 40/94 - Articolul 8 alineatul 1 litera (b) - Cerere de înregistrare a mărcii comunitare figurative care cuprinde elementele verbale „Walichnowy” şi „Marko” - Opoziţia titularului mărcii comunitare verbale MAR-KO - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie])

2014/C 184/06

Limba de procedură: polona

Părțile

Recurent: Marek Marszałkowski (reprezentant: C. Sadkowski, consilier juridic)

Celelalte părți din procedură: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: D. Walica, agent), Mar-Ko Fleischwaren GmbH & Co. KG

Obiectul

Recurs formulat împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera întâi) din 4 februarie 2013, Marszalkowski/OAPI – Mar-Ko Fleischwaren (WALICHNOWY MARKO) (T-159/11), prin care Tribunalul a respins acțiunea formulată împotriva Deciziei camerei a patra de recurs a OAPI din 11 ianuarie 2011 (cauza R 760/2010-4), de anulare a deciziei diviziei de opoziție prin care s-a respins opoziția formulată de titularul mărcii verbale comunitare „Mar-Ko”, pentru produse din clasa 29 în sensul Aranjamentului de la Nisa – Încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (JO L 78, p. 1) și a articolului 48 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Tribunalului – Motiv relativ de refuz – Risc de confuzie

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	Îl obligă pe Marek Marszałkowski la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 207, 20.7.2013.

16.6.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 184/5

Ordonanța Curții (Camera a şaptea) din 27 februarie 2014 (cerere de decizie preliminară formulată de Commissione tributaria provinciale di Latina – Italia) – Francesco Acanfora/Equitalia Sud SpA – Agente di Riscossione Latina, Agenzia delle Entrate – Ufficio di Latina

(Cauza C-181/13) (1)

((Trimitere preliminară - Articolul 107 TFUE - Noțiunea „ajutor de stat” - Legislație națională care prevede, în caz de neplată a impozitului, obligația contribuabilului de a plăti societății concesionare a serviciului de recuperare un cuantum care se ridică la 9 % din sumele înscrise pe rol cu titlu de remunerație pentru activitățile de percepere - Descrierea cadrului factual - Insuficiență - Inadmisibilitate vădită))

2014/C 184/07

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Commissione tributaria provinciale di Latina

Părțile din procedura principală

Reclamant: Francesco Acanfora

Pârâte: Equitalia Sud SpA – Agente di Riscossione Latina, Agenzia delle Entrate – Ufficio di Latina

Obiectul

Cerere de decizie preliminară – Commissione tributaria provinciale di Latina – Interpretarea articolului 107 TFUE – Noțiunea de ajutor de stat – Legislație națională care prevede, în caz de neachitare a înștiințării de plată, o obligație a contribuabilului de a plăti societății concesionare a serviciului de recuperare a impozitelor un cuantum care se ridică la 9 % din sumele înscrise pe rol cu titlu de cheltuieli de percepere

Dispozitivul

Cererea de decizie preliminară formulată de Commissione tributaria provinciale di Latina (Italia) prin decizia din 5 decembrie 2012 este vădit inadmisibilă.

(1) JO C 207, 20.7.2013.

16.6.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 184/6

Ordonanța Curții (Camera a opta) din 27 martie 2014 – Polyelectrolyte Producers Group, SNF SAS, Travetanche Injection SPRL/Comisia Europeană, Regatul Ţărilor de Jos

(Cauza C-199/13 P) (1)

([Recurs - Articolul 181 din Regulamentul de procedură - Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 (Regulamentul REACH) - Restricții aplicabile introducerii pe piață și utilizării acrilamidei - Regulamentul (UE) nr. 366/2011 de modificare a anexei XVII la Regulamentul (CE) nr. 1907/2006])

2014/C 184/08

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurente: Polyelectrolyte Producers Group, SNF SAS, Travetanche Injection SPRL (reprezentanţi: K. Van Maldegem şi R. Cana, avocaţi)

Celelalte părți din procedură: Comisia Europeană (reprezentanţi: E. Manhaeve şi P. Oliver, agenţi, asistaţi de J. Stuyck şi A.-M. Vandromme, avocaţi), Regatul Ţărilor de Jos (reprezentanţi: M. Bulterman şi B. Koopman, agenţi)

Obiectul

Recurs introdus împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șaptea) din 1 februarie 2013, Polyelectrolyte Producers Group și alții/Comisia (T-368/11) prin care Tribunalul a respins acțiunea în anularea Regulamentului (UE) nr. 366/2011 al Comisiei din 14 aprilie 2011 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH) (JO L 101, p.12), în măsura în care acesta stabilește restricții în calea introducerii pe piață a acrilamidei pentru aplicațiile în care este utilizat mortar

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	Obligă Polyelectrolyte Producers Group, SNF SAS și Travetanche Injection SPRL plata cheltuielilor de judecată.

3)	Regatul Țărilor de Jos suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 171, 15.6.2013

16.6.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 184/7

Ordonanța Curții (Camera a patra) din 3 aprilie 2014 – Lord Inglewood şi alţii/Parlamentul European

(Cauza C-281/13 P) (1)

((Recurs - Sistemul de pensie suplimentară al deputaților în Parlamentul European - Modificarea sistemului de pensie suplimentară în anul 2009 - Decizii de respingere a cererilor recurenților de a beneficia de dispozițiile în vigoare înainte de modificarea sistemului - Erori de drept - Securitate juridică - Încredere legitimă - Egalitate de tratament - Principiul proporționalității))

2014/C 184/09

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurenți: Lord Inglewood, Georges Berthu, Guy Bono, David Robert Bowe, Brendan Donnelly, Catherine Guy-Quint, Christine Margaret Oddy, Nicole Thomas-Mauro, Gary Titley, Maartje van Putten, Vincenzo Viola (reprezentant: S. Orlandi, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Parlamentul European (reprezentanţi: M. Windisch şi S. Seyr, agenţi)

Obiectul

Recurs formulat împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a patra) din 13 martie 2013, Inglewood și alții/Parlamentul European (T-229/11 și T-276/11), prin care Tribunalul a respins acțiunea reclamanților având ca obiect anularea deciziilor Parlamentului European prin care se refuză să li se acorde pensia suplimentară facultativă fie anticipat, fie la vârsta de 60 de ani, fie în parte sub forma unei sume forfetare – Erori de drept – Încălcarea drepturilor dobândite – Încălcarea principiilor încrederii legitime, securității juridice, egalității de tratament și proporționalității

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	Îi obligă pe Lord Inglewood, pe domnii Georges Berthu, Guy Bono, David Robert Bowe, Brendan Donnelly, pe doamnele Catherine Guy-Quint, Christine Margaret Oddy, Nicole Thomas-Mauro, pe domnul Gary Titley, pe doamna Maartje van Putten și pe domnul Vincenzo Viola la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 226 din 3.8.2013.

16.6.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 184/7

Ordonanța Curții (Camera a șasea) din 30 ianuarie 2014 – Fercal – Consultadoria e Serviços, Lda/Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

(Cauza C-324/13 P) (1)

((Recurs - Marcă comunitară - Marca verbală PATRICIA ROCHA - Opoziție a titularului mărcii verbale naționale ROCHAS - Refuz al înregistrării din partea diviziei de opoziție a OAPI - Inadmisibilitatea acțiunii formulate la camera de recurs a OAPI))

2014/C 184/10

Limba de procedură: portugheza

Părțile

Recurentă: Fercal – Consultadoria e Serviços, Lda (reprezentant: A. J. Rodriguez, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: V. Melgar, agent)

Obiectul

Recurs formulat împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a cincea) din 10 aprilie 2013, Fercal – Consultadoria e Serviços/OAPI – Parfums Rochas (PATRIZIA ROCHA) (T-360/11), prin care Tribunalul a respins acțiunea formulată împotriva deciziei Camerei a doua de recurs a OAPI din 8 aprilie 2011 (cauza R 2355/2010-2) privind o procedură de opoziție între Parfums Rochas SAS și Fercal – Consultadoria e Serviços, Lda

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	Obligă Fercal – Consultadoria e Serviços Lda la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 260, 7.9.2013.

16.6.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 184/8

Ordonanța Curții (Camera întâi) din 3 aprilie 2014 (cerere de decizie preliminară formulată de Szombathelyi Törvényszék – Ungaria) – Katalin Sebestyén/Zsolt Csaba Kővári, OTP Bank Nyrt., OTP Faktoring Követeléskezelő Zrt, Raiffeisen Bank Zrt

(Cauza C-342/13) (1)

((Protecția consumatorilor - Directiva 93/13/CEE - Contract de împrumut ipotecar încheiat cu o bancă - Clauză care prevede competența exclusivă a unui tribunal arbitral - Informații privind procedura arbitrajului furnizate de bancă cu ocazia încheierii contractului - Clauze abuzive - Criterii de apreciere))

2014/C 184/11

Limba de procedură: maghiara

Instanța de trimitere

Szombathelyi Törvényszék

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Katalin Sebestyén

Pârâți: Zsolt Csaba Kővári, OTP Bank Nyrt., OTP Faktoring Követeléskezelő Zrt, Raiffeisen Bank Zrt

Obiectul

Cerere de decizie preliminară – Szombathelyi Törvényszék – Interpretarea articolului 3 alineatul (1) din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii (JO L 95, p. 29, Ediție specială 15/vol. 2, p. 273) – Particular care a încheiat cu o bancă un contract de împrumut cu garanție ipotecară, care conține o clauză care prevede competența exclusivă a unui tribunal arbitral – Legislație națională care nu prevede dreptul la o cale de atac împotriva deciziilor arbitrale – Explicații privind procedura arbitrajului furnizate de bancă în momentul încheierii contractului.

Dispozitivul

Articolul 3 alineatele (1) și (3) din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, precum și punctul 1 litera (q) din anexa la această directivă trebuie interpretate în sensul că este de competența instanței naționale în cauză să stabilească dacă o clauză cuprinsă într-un contract de împrumut ipotecar încheiat între o bancă și un consumator prin care se atribuie unui tribunal arbitral permanent, ale cărui hotărâri nu pot face obiectul unei căi de atac de drept intern, competența exclusivă de a soluționa orice litigiu născut în legătură cu acest contract trebuie, având în vedere toate circumstanțele care însoțesc încheierea contractului menționat, să fie considerată abuzivă în sensul acestor dispoziții. În cadrul acestei aprecieri, instanța națională în cauză trebuie printre altele:

—	să verifice dacă clauza în discuție are ca obiect sau ca efect excluderea sau obstrucționarea dreptului consumatorului de a introduce acțiuni în justiție sau de a exercita orice altă cale de atac și

—

să țină seama de faptul că comunicarea către consumator, înainte de încheierea contractului în cauză, a unor informații generale cu privire la diferențele care există între procedura arbitrală și procedura jurisdicțională ordinară nu poate permite, în sine, excluderea caracterului abuziv al acestei clauze.

În cazul unui răspuns afirmativ, revine instanței menționate sarcina de a stabili toate consecințele care decurg din această constatare potrivit dreptului național pentru a se asigura că respectiva clauză nu creează obligații pentru consumator.

(1) JO C 336, 16.11.2013.

16.6.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 184/9

Ordonanța Curții (Camera a opta) din 13 februarie 2014 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunal Arbitral – Portugalia) – Merck Canada Inc./Accord Healthcare Limited, Alter SA, Labochem Ltd, Synthon BV, Ranbaxy Portugal – Comércio e Desenvolvimento de Produtos Farmacêuticos, Unipessoal Lda

(Cauza C-555/13) (1)

((Trimitere preliminară - Noțiunea „instanță națională” în sensul articolului 267 TFUE - Tribunal Arbitral necessário - Admisibilitate - Regulamentul (CE) nr. 469/2009 - Articolul 13 - Certificat suplimentar de protecție pentru medicamente - Durata de validitate a unui certificat - Perioadă maximă de exclusivitate))

2014/C 184/12

Limba de procedură: portugheza

Instanța de trimitere

Tribunal Arbitral

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Merck Canada Inc.

Pârâte: Accord Healthcare Limited, Alter SA, Labochem Ltd, Synthon BV, Ranbaxy Portugal – Comércio e Desenvolvimento de Produtos Farmacêuticos, Unipessoal Lda

Obiectul

Cerere de decizie preliminară – Tribunal Arbitral – Interpretarea articolului 13 din Regulamentul (CE) nr. 469/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 6 mai 2009 privind certificatul suplimentar de protecție pentru medicamente (JO L 152, p. 1) – Durata certificatului – Perioadă de exclusivitate care poate depăși maximum 15 ani de la data primei autorizări de introducere pe piață a medicamentului respectiv în Uniune

Dispozitivul

Articolul 13 din Regulamentul (CE) nr. 469/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 6 mai 2009 privind certificatul suplimentar de protecție pentru medicamente coroborat cu considerentul (9) al acestui regulament trebuie interpretat în sensul că se opune ca titularul atât al unui brevet, cât și al unui certificat suplimentar de protecție să se poată prevala de întreaga durată de validitate a unui astfel de certificat, calculată pe baza articolului 13 amintit, într-o situație în care, în temeiul unei astfel de durate, ar beneficia de o perioadă de exclusivitate privind un principiu activ mai mare de 15 ani începând de la data primei autorizații de introducere pe piață în Uniunea Europeană a medicamentului care constă în acest principiu activ sau care conține principiul activ menționat.

(1) JO C 15, 18.1.2014.

16.6.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 184/10

Cerere de decizie preliminară introdusă de Corte Suprema di Cassazione (Italia) la 5 martie 2014 – Ministero delle Politiche Agricole, Alimentari e Forestali/Federazione Italiana Consorzi Agrari şi alţii

(Cauza C-104/14)

2014/C 184/13

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Corte Suprema di Cassazione

Părțile din procedura principală

Reclamant: Ministero delle Politiche Agricole, Alimentari e Forestali

Pârâte: Federazione Italiana Consorzi Agrari Soc.coop.arl – Federconsorzi in concordato preventivo şi Liquidazione Giudiziale dei Beni Ceduti ai Creditori della Federazione Italiana Consorzi Agrari Soc. coop. arl

Întrebările preliminare

Raportul de mandat ex lege existent între Administrația statului și consorțiile agrare (raport din care a luat naștere creanța care a fost cesionată succesiv de consorții către Federconsorzi și de către aceasta creditorilor săi în cadrul unei proceduri colective) pentru aprovizionarea și distribuția de produse agricole, care rezultă din Decretul legislativ nr. 169/1948 și din Legea nr. 1294/1957, intră în definiția noțiunii de tranzacție comercială, astfel cum este aceasta definită la articolul 2 din Directiva 2000/35/CE (1) și la articolul 2 din Directiva 2011/7/UE (2)?

În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare, obligația de transpunere a Directivei 2000/35/CE [articolul 6 alineatul (2)] și a Directivei 2011/7/UE [articolul 12 alineatul (3)], cu posibilitatea de a menține în vigoare norme mai favorabile, presupune obligația de a nu modifica in peius sau chiar de a nu exclude rata dobânzii moratorii aplicabile în privința raporturilor aflate în desfășurare la momentul intrării în vigoare a directivelor menționate?

În cazul unui răspuns afirmativ la cea de a doua întrebare, obligația de a nu modifica in peius rata dobânzii moratorii aplicabile raporturilor aflate în desfășurare trebuie interpretată în sensul că se aplică și în privința unei reglementări unitare a dobânzilor care prevede până la un anumit moment (în speță, de la 31 ianuarie 1982 până la 31 decembrie 1995), aplicarea unei rate a dobânzii diferită de cea a dobânzii legale și a unei capitalizări, fie și anuală, iar nu semestrială, astfel cum solicită creditorul, iar după momentul menționat, numai plata unei dobânzi legale, reglementare care, având în vedere împrejurările litigiului (a se vedea punctul 3 de mai sus), nu este în mod necesar defavorabilă pentru creditor?

Obligația de transpunere a Directivei 2000/35/CE (articolul 6) și a Directivei 2011/7/UE (articolul 12), în partea în care, referitor la interzicerea abuzului de libertate contractuală în detrimentul creditorului, acestea prevăd, la articolul 3 alineatul (3) și, respectiv, la articolul 7, lipsa de efect a clauzelor contractuale sau a practicilor inechitabile, împiedică statul să adopte norme care să prevadă excluderea plății de dobânzi moratorii în raporturile în care statul este parte, raporturi aflate în desfășurare la momentul intrării în vigoare a directivelor menționate?

În cazul unui răspuns afirmativ la cea de a patra întrebare, obligația de a nu interveni în raporturile aflate în desfășurare în care statul este parte prin intermediul unei norme în temeiul căreia să se excludă plata de dobânzi moratorii este aplicabilă unei reglementări unitare a dobânzilor care prevede până la un anumit moment (în speță, de la 31 ianuarie 1982 până la 31 decembrie 1995), aplicarea unei rate a dobânzii diferită de cea a dobânzii legale și a unei capitalizări, fie și anuală, iar nu semestrială, astfel cum solicită creditorul, iar după momentul menționat, numai plata unei dobânzi legale, reglementare care, având în vedere împrejurările litigiului (a se vedea punctul 3 de mai sus), nu este în mod necesar defavorabilă pentru creditor”?

(1) Directiva 2000/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 iunie 2000 privind combaterea întârzierii efectuării plăților în cazul tranzacțiilor comerciale (JO L 200, p. 35, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 226).

(2) Directiva 2011/7/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 februarie 2011 privind combaterea întârzierii în efectuarea plăților în tranzacțiile comerciale (JO L 48, p. 1).

16.6.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 184/11

Acțiune introdusă la 7 martie 2014 – Comisia Europeană/Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord

(Cauza C-112/14)

2014/C 184/14

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: R. Lyal, L. Armati, agenți)

Pârât: Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord

Concluziile reclamantei

—

constatarea faptului că, prin adoptarea și menținerea în vigoare a unei legislații fiscale referitoare la imputarea plusvalorilor membrilor unor societăți nerezidente care prevede o diferență de tratament între activitățile naționale și activitățile transfrontaliere, Regatul Unit nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 63 TFUE și al articolului 40 SEE sau cu titlu subsidiar, al articolului 49 TFUE și al articolului 31 din Acordul SEE;

—	obligarea Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Legislația națională în discuție

Articolul 13 din Legea din 1992 privind impozitarea plusvalorilor (Taxation of Chargeable Gains Act 1992, denumit în continuare TCGA) prevede că, în cazul în care anumite tipuri de societăți nerezidente realizează profit, acest profit va fi imediat impozabil la nivelul acționarilor și al celorlalți „participators” [participanți] care au reședința în Regatul Unit, indiferent dacă aceștia încasează sau nu încasează în mod real un venit.

Principalele argumente

Rezidenții britanici sunt supuși unui impozit pe profit atunci când dețin participații în anumite societăți nerezidente, în condițiile în care ei nu ar fi supuși unui asemenea impozit dacă societățile în discuție ar fi rezidente în Regatul Uit. Această diferență de impozitare este de natură să descurajeze contribuabilii din Regatul Unit să investească în societăți nerezidente, ceea ce contravine articolului 63 TFUE și articolului 40 din Acordul EEE.

Măsura atacată este de natură să împiedice anumite tipuri de evaziune fiscală și de abuz. Cu toate acestea, aplicarea sa nu se limitează la asemenea ipoteze. Prin urmare, măsura nu este justificată.

16.6.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 184/11

Cerere de decizie preliminară introdusă de Amtsgericht Rüsselsheim (Germania) la 12 martie 2014 – Peggy Kieck/Condor Flugdienst GmbH

(Cauza C-118/14)

2014/C 184/15

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Amtsgericht Rüsselsheim

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Peggy Kieck

Pârâtă: Condor Flugdienst GmbH

Întrebările preliminare

Se poate solicita o compensație în temeiul articolului 7 din Regulamentul privind compensarea (1) și în cazul în care plecarea zborului rezervat are loc cu o întârziere mai mare de trei ore, iar pasagerul efectuează o rezervare la o altă companie aeriană, reducând astfel în mod considerabil întârzierea la sosire față de zborul inițial, în cazul în care atât zborul inițial, cât și zborul alternativ ajung la destinația inițială cu o întârziere mult mai mare de trei ore?

2)	În cazul unui răspuns pozitiv la prima întrebare, este decisiv în această privință dacă intervalul de 5 ore prevăzut la articolul 6 alineatul (1) [litera (c)] punctul (iii) privind aplicarea articolului 8 alineatul (1) din Regulamentul [nr. 295/91] a expirat sau nu a expirat?

3)	Este relevant faptul că pasagerul a efectuat noua rezervare singur sau cu ajutorul pârâtei?

(1) Regulamentul (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 295/91 (JO L 46, p. 1, Ediție specială, 07/vol. 12, p. 218).

16.6.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 184/12

Recurs introdus la 29 martie 2014 de Christoph Klein împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera întâi) din 21 ianuarie 2014 în cauza T-309/10, Christoph Klein/Comisia Europeană

(Cauza C-120/14)

2014/C 184/16

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurent: Christoph Klein (reprezentanți: H.-J. Ahlt și M. Ahlt, avocați)

Celelalte părți din procedură: Comisia Europeană, Republica Federală Germania

Concluziile recurentului

Prin prezentul recurs, recurentul solicită Curții:

—	anularea Hotărârii Tribunalului din 21 ianuarie 2014 în cauza T-309/10

—

constatarea faptului că Comisia, ca urmare a abținerii sale de a acționa în procedura de aplicare a clauzei de protecție în curs din anul 1998 pentru dispozitivele medicale în litigiu, a încălcat obligațiile care îi reveneau în temeiul Directivei 93/42 și al dreptului Uniunii și a cauzat astfel în mod direct un prejudiciu recurentului;

—	obligarea Comisiei la repararea prejudiciului cauzat recurentului, care urmează să fie stabilit;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată;

—	cu titlu subsidiar, anularea Hotărârii Tribunalului din 21 ianuarie 2014 în cauza T-309/10 și trimiterea cauzei la Tribunal.

Motivele și principalele argumente

În primul rând, întrucât a aplicat în mod eronat dispozițiile referitoare la prescripția acțiunilor în materie de răspundere extracontractuală a Uniunii, Tribunalul ar fi încălcat articolul 46 din statut, neluând în considerare faptul că, în ceea ce privește întreruperea prescripției, o cerere de asistență judiciară care a fost admisă este comparabilă cu introducerea acțiunii.

În al doilea rând, Tribunalul ar fi încălcat articolele 8 și 18 din Directiva 93/42 (1) atunci când a considerat că aceste două noțiuni se exclud reciproc. Dimpotrivă, potrivit recurentului, acestea ar fi aplicabile concomitent. Mai mult, Tribunalul nu ar fi motivat suficient această constatare.

În al treilea rând, întrucât nu a calificat procedura inițiată de autoritățile germane drept procedură a clauzei de protecție, Tribunalul ar fi săvârșit o eroare de drept și, astfel, ar fi încălcat dreptul Uniunii.

În al patrulea rând, faptul că procedura în fața Comisiei a durat mai mult de 10 ani ar constitui o încălcare a articolului 41 din Carta drepturilor fundamentale și a principiului bunei administrări. Tribunalul ar fi săvârșit o eroare de drept prin faptul că nu a reproșat acest lucru Comisiei.

În ultimul rând, procedura în fața Tribunalului ar fi prezentat neregularități. Astfel, mai multe documente în susținerea argumentației recurentului nu ar fi fost luate în considerare. De asemenea, expunerea și argumentația juridică a Parlamentului European, pe care recurentul le-a preluat în concluziile sale, ar fi fost pur și simplu ignorate.

(1) Directiva 93/42/CEE a Consiliului din 14 iunie 1993 privind dispozitivele medicale (JO L 169, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 11, p. 244).

16.6.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 184/13

Acțiune introdusă la 24 martie 2014 – Comisia Europeană/Republica Slovenia

(Cauza C-140/14)

2014/C 184/17

Limba de procedură: slovena

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: E. Sanfrutos Cano și M. Žebre)

Pârâtă: Republica Slovenia

Concluziile reclamantei

Comisia solicită Curții:

—

constatarea faptului că, prin neadoptarea din luna aprilie 2009 a unor măsuri suficiente pentru a preveni și a evacua depozitul de 13 600 m3 de teren rezultat în urma excavației, dintre care 7 605,73 m3 clasificabili ca deșeuri care intră sub incidența numărului 17 05 06 (materiale de excavație care nu intră sub incidența numărului 17 05 05) și circa 6 000 m3 clasificabili ca deșeuri care intră sub incidența numărului 17 05 05* (materiale de excavație care conțin substanțe periculoase), pe situ lucrărilor de construcție a infrastructurii comunale pentru zona comercială Gaberje jug, Republica Slovenia nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 12, al articolului 13, al articolului 15 alineatul (1), al articolului 17 și al articolului 36 alineatul (1) din Directiva 2008/98/CE privind deșeurile (1), al articolului 5 alineatul (3) litera (e) și al articolului 6 – coroborat cu Decizia 2003/33/CE a Consiliului (2) –, al articolelor 7, 8, 9, 11 și 12 din Directiva 1999/31/CE (3), precum și al anexelor I, II și III la aceasta din urmă;

—

constatarea faptului că, prin autorizarea depozitului de teren de excavației – și anume o activitate care vizează recuperarea deșeurilor – pe parcela nr. 115/1 din cadastrul municipal al Teharje, fără a garanta că în situl respectiv nu au fost depozitate anterior sau în același timp alte deșeuri și fără a adopta măsuri pentru evacuarea deșeurilor neautorizate din acest sit, calificabile ca depozit de deșeuri nelegitim, Republica Slovenia nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 13 și al articolului 36 alineatul (1) din Directiva 2008/98/CE, al articolului 5 alineatul (3) litera (e), al articolului 6 – coroborat cu Decizia 2003/33/CE a Consiliului –, al articolelor 7, 8, 9, 11 și 12 din Directiva 1999/31/CE, precum și al anexelor I, II și III la aceasta din urmă;

—	obligarea Republicii Slovenia la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prin neadoptarea din luna aprilie 2009 a unor măsuri suficiente pentru a preveni și a evacua depozitarea a 13 600 m3 de teren rezultat în urma excavației, dintre care 7 605,73 m3 clasificabili ca deșeuri care intră sub incidența numărului 17 05 06 (materiale de excavație care nu intră sub incidența numărului 17 05 05) și circa 6 000 m3 clasificabili ca deșeuri care intră sub incidența numărului 17 05 05* (materiale de excavație care conțin substanțe periculoase), pe situl lucrărilor de construcție a infrastructurii comunale pentru zona comercială Gaberje jug, Republica Slovenia nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 12, al articolului 13, al articolului 15 alineatul (1), al articolului 17 și al articolului 36 alineatul (1) din Directiva 2008/98/CE privind deșeurile, al articolului 5 alineatul (3) litera (e), al articolului 6 – coroborat cu Decizia 2003/33/CE a Consiliului –, al articolelor 7, 8, 9, 11 și 12 din Directiva 1999/31/CE, precum și al anexelor I, II și III la aceasta din urmă. În plus, prin autorizarea depozitării de teren de excavației – și anume o activitate care vizează recuperarea deșeurilor – pe parcela nr. 115/1 din cadastrul municipal al Teharje, fără a garanta că în situl respectiv nu au fost depozitate anterior sau în același timp alte deșeuri și fără a adopta măsuri pentru evacuarea deșeurilor neautorizate din acest sit, calificabile ca depozit de deșeuri nelegitim, Republica Slovenia nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 13 și al articolului 36 alineatul (1) din Directiva 2008/98/CE, al articolului 5 alineatul (3) litera (e), al articolului 6 – coroborat cu Decizia 2003/33/CE a Consiliului –, al articolelor 7, 8, 9, 11 și 12 din Directiva 1999/31/CE, precum și al anexelor I, II și III la aceasta din urmă.

(1) Jo L 312, p. 3.

(2) JO L 11, p. 27, Ediție specială, 15/vol. 9, p. 142.

(3) JO L 182, p. 1, Ediție specială, 15/vol. 10, p. 4.

16.6.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 184/14

Acțiune introdusă la 31 martie 2014 – Comisia Europeană/Republica Elenă

(Cauza C-149/14)

2014/C 184/18

Limba de procedură: greaca

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: M. Patakia și E. Manhaeve agenți)

Pârâtă: Republica Elenă

Concluziile reclamantei

—

declararea faptului că, prin aceea că Republica Elenă nu a desemnat zone caracterizate de prezența unor cursuri de apă subterane sau de suprafață – afectate sau care riscă să fie afectate de o concentrație excesivă de nitrați și/sau de fenomenul eutrofizării – drept „zone vulnerabile la poluarea cu nitrați” (ZVI), desemnare necesară în baza datelor disponibile, aceasta a încălcat obligațiile care îi revin în temeiul articolului 3 alineatul (4) din Directiva 91/676/CEE (1) a Consiliului din 12 decembrie 1991 privind protecția apelor împotriva poluării cu nitrați proveniți din surse agricole și că, în plus, prin aceea că Republica Elenă, nu a realizat programele de acțiune la care se face trimitere la articolul 5 din aceeași directivă la un an de la desemnările prevăzute la articolul 3 alineatul (4) din directivă, aceasta a încălcat și dispozițiile articolului 5 alineatul (1) din Directiva 91/676/CEE a Consiliului din 12 decembrie 1991 privind protecția apelor împotriva poluării cu nitrați proveniți din surse agricole.

—	obligarea Republicii Elene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Directiva privind poluarea cu nitrați are drept scop reducerea poluării apelor care este provocată direct sau indirect de nitrați proveniți din surse agricole, precum și prevenirea aceluiași tip de poluare. Directiva impune statelor membre obligația de a adopta diverse măsuri pentru atingerea acestui obiectiv. Printre obligațiile respective se numără desemnarea zonelor care se află pe teritoriul statelor membre și ale căror ape:

a)	sunt ape de suprafață dulci sau/și subterane (articolul 3, anexa I) care au sau riscă să aibă un conținut de nitrați de peste 50 miligrame pe litru, din cauza neaplicării măsurilor prevăzute de Directiva privind poluarea cu nitrați și

b)	sunt ape dulci, estuare, apele litorale și apa mării care sunt supuse sau riscă într-un viitor apropiat să fie supuse unei eutrofizări dacă nu sunt adoptate măsuri.

Zonele menționate mai sus sunt definite „Zone vulnerabile la poluarea cu nitrați” sau ZVI.

2.	Comisia a efectuat analiza tehnică a desemnării drept ZVI efectuată de Republica Elenă în contextul directivei și, pe baza analizei sale, a concluzionat că se impunea ca desemnarea drept ZVI să fie extinsă, astfel încât să fie pe deplin respectate dispozițiile directivei.

Din elementele referitoare la concentrația de nitrați pe care Republica Elenă le-a prezentat Comisiei (în temeiul articolului 10 din directivă, pentru perioada 2004-2007, precum și pentru perioada 2008-2011) și, la fel, în baza datelor referitoare la valorile medii și maxime de concentrații de nitrați în apele subterane și la datele corespunzătoare în apele de suprafață supuse eutrofizării (tabelele 3 și 4), Comisia a stabilit 9 zone care vor trebui să fie desemnate drept ZVI și/sau pentru care se va impune extinderea zonei desemnate în prezent.

După ce și-a dezvoltat analiza zonă cu zonă, Comisia a propus formularea unei acțiuni la Curte pentru a declara că, prin aceea că Republica Elenă nu a desemnat zone caracterizate de prezența unor cursuri de apă subterane sau de suprafață – afectate sau care riscă să fie afectate de o concentrație excesivă de nitrați și/sau de fenomenul eutrofizării – drept „zone vulnerabile la poluarea cu nitrați” (ZVI), desemnare necesară în baza datelor disponibile, aceasta a încălcat obligațiile care îi revin în temeiul articolului 3 alineatul (4) din Directiva 91/676/CEE a Consiliului din 12 decembrie 1991 privind protecția apelor împotriva poluării cu nitrați proveniți din surse agricole.

În plus, prin aceea că Republica Elenă, nu a realizat programele de acțiune la care se face trimitere la articolul 5 din aceeași directivă la un an de la desemnările prevăzute la articolul 3 alineatul (4) din directivă, aceasta a încălcat și dispozițiile articolului 5 alineatul (1) din Directiva 91/676/CEE a Consiliului din 12 decembrie 1991 privind protecția apelor împotriva poluării cu nitrați proveniți din surse agricole.

(1) JO L 375, p. 1, Ediție specială, 15/vol. 2, p. 81.

16.6.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 184/15

Recurs introdus la 3 aprilie 2014 de Evonik Degussa GmbH, AlzChem AG, fostă AlzChem Trostberg GmbH, fostă AlzChem Hart GmbH împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a treia) din 23 ianuarie 2014 în cauza T-391/09, Evonik Degussa GmbH, AlzChem AG, fostă AlzChem Trostberg GmbH, fostă AlzChem Hart GmbH/Comisia Europeană

(Cauza C-155/14 P)

2014/C 184/19

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurente: Evonik Degussa GmbH, AlzChem AG, fostă AlzChem Trostberg GmbH, fostă AlzChem Hart GmbH (reprezentanți: C. Steinle și I. Bodenstein, avocați)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Concluziile recurentelor

1.	Anularea Hotărârii Tribunalului (Camera a treia) din 23 ianuarie 2014 (cauza T-391/09) în măsura în care aceasta privește recurentele;

anularea Deciziei C(2009) 5791 final a Comisiei din 22 iulie 2009 (cazul COMP/39.396 – Reactivi pe bază de carbură de calciu și de magneziu pentru industria oţelului și a gazului), în măsura în care priveşte recurentele;

cu titlu subsidiar, reducerea amenzilor care au fost aplicate recurentelor la articolul 2 literele (g) și (h) din decizia menționată;

cu titlu subsidiar, în cazul în care cererea precedentă trebuie să fie respinsă, modificarea articolului 2 literele (g) și (h) din decizie în sensul că SKW Stahl-Metallurgie GmbH răspunde în solidar pentru totalitatea amenzilor aplicate recurentelor; recurentele înțeleg această cerere formulată în subsidiar astfel cum Tribunalul a înțeles-o la punctele 264 și 265 din hotărâre, și anume că vizează majorarea părții amenzii aplicate recurentelor care va fi considerată ca fiind plătită dacă SKW se achită de amenda care i-a fost aplicată de Comisie;

3.	cu titlu subsidiar celui de al doilea capăt de cerere, trimiterea cauzei Tribunalului spre rejudecare, pentru ca acesta să statueze conform aprecierii juridice cuprinsă în hotărârea Curții;

4.	în orice caz, obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată efectuate de recurente în cadrul procedurii în fața Tribunalului și al procedurii în fața Curții.

Motivele și principalele argumente

Recursul este îndreptat împotriva Hotărârii Tribunalului din 23 ianuarie 2014 pronunțate în cauza T-391/09, în măsura în care aceasta privește recurentele. Prin hotărârea amintită, Tribunalul a admis în parte și a respins în parte acțiunile formulate de recurente împotriva Deciziei C(2009) 5791 final a Comisiei din 22 iulie 2009 privind o procedură în temeiul articolului 81 [CE] și al articolului 53 din Acordul privind SEE (cazul COMP/39.396 – Reactivi pe bază de carbură de calciu și de magneziu pentru industria oţelului și a gazului).

Recurentele invocă în total cinci motive de recurs:

Prin intermediul primului motiv, recurentele critică faptul că, cu încălcarea întinderii imputării răspunderii care rezultă din articolul 81 CE (devenit articolul 101 TFUE), a principiului răspunderii personale, a prezumției de nevinovăție și a principiului răspunderii pentru culpă, Tribunalul i-a imputat comportamentul contrar dreptului privind înțelegerile al SKW-Stahl-Technik GmbH & Co. KG (denumită în continuare „SKW”) întrucât a respins răsturnarea prezumției unei influențe decisive. Începând din aprilie 2004, cu ocazia unui vid de putere existent imediat anterior vânzării prevăzute a acestei societăți către un terț, SKW ar fi participat la o înțelegere, din proprie inițiativă și contrar instrucțiunilor exprese precizate de recurente. În acest caz foarte deosebit care se distinge clar de volumul de cauze cu privire la care s-a pronunțat până în prezent, Tribunalul ar fi refuzat în mod eronat să se pronunțe conform echității într-o speță cu caracter special.

Prin intermediul celui de al doilea motiv, recurentele critică faptul că Tribunalul ar fi respins, cu încălcarea dreptului de a fi ascultat și a obligației de motivare, argumentația lor potrivit căreia decizia Comisiei ar fi trebuit să fie anulată întrucât partea de răspundere în raporturile interne dintre debitorii solidari nu ar fi fost stabilită în conformitate cu hotărârea pronunțată între timp de Tribunal în cauza Siemens Österreich (Hotărârea din 3 martie 2011, cauzele T-122/07-T-124/07, Rep., p. II-793). Această argumentație în susținerea recursului nu ar fi fost nici tardivă, nici insuficientă.

În ceea ce privește cuantumul amenzii, prin intermediul celui de al treilea motiv, recurentele susțin că Tribunalul a încălcat principiul egalității de tratament întrucât nu a redus – așa cum a procedat în cauza paralelă Gigaset – amenzile aplicate recurentelor, ținând seama de erorile de calcul al amenzii, în special neluarea în considerare a taxei de intrare și luarea în considerare în mod eronat a unei reduceri în temeiul clemenței în ceea ce privește amenda SKW.

Recurentele salută faptul că, atunci când a stabilit din nou amenzile, Tribunalul a stabilit din nou și partea din amendă „care va fi considerată plătită în ipoteza în care SKW plătește amenda care i-a fost aplicată prin decizia atacată” (dispozitiv 2 prima liniuță). Cu toate acestea, prin intermediul celui de al patrulea motiv, invocat cu titlu subsidiar, recurentele critică faptul că, cu încălcarea principiului securității juridice, a principiului nulla poena sine lege certa și a obligației de motivare, cu ocazia stabilirii din nou, Tribunalul nu a stabilit expres, atât față de Arques Industries AG („Arques”) [devenită Gigaset AG („Gigaset”)], cât și față de recurente, dublul efect extinctiv al plății efectuate de SKW.

Prin intermediul celui de al cincilea motiv invocat cu titlu subsidiar, recurentele critică faptul că, la stabilirea din nou a amenzilor, Tribunalul a aplicat, în special cu încălcarea principiilor care guvernează stabilirea în solidar a amenzilor (articolul 81 CE și articolul 23 din Regulamentul nr. 1/2003 (1)), o reducere în temeiul clemenței cât privește partea considerată ca fiind plătită în caz de plată de către SKW, în condițiile în care SKW nu ar fi cooperat cu Comisia în conformitate cu Comunicarea privind clemența.

(1) Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat (JO 2003, L 1, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 167, rectificare în Ediție specială, 08/vol. 4, p. 269).

16.6.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 184/16

Cerere de decizie preliminară introdusă de Conseil d'État (Franţa) la 4 aprilie 2014 – Société Neptune Distribution/Ministère de l'Économie et des Finances

(Cauza C-157/14)

2014/C 184/20

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Conseil d'État

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Société Neptune Distribution

Pârât: Ministère de l'Économie et des Finances

Întrebările preliminare

Baza de calcul a „valorii echivalente de sare” a cantității de sodiu prezent într-un produs alimentar, în sensul anexei la Regulamentul (CE) nr. 1924/2006 (1), este reprezentată doar de cantitatea de sodiu care, asociată cu ioni de clorură, formează clorură de sodiu sau sare de masă sau cuprinde cantitatea totală de sodiu conținut în produsul alimentar, sub toate formele sale?

În cea de a doua ipoteză, dispozițiile articolului 2 alineatul (1) din Directiva 2000/13/CE și ale articolului 9 alineatele (1) și (2) din Directiva 2009/54/CE (2) coroborate cu anexa III la această directivă, interpretate în lumina relației de echivalență stabilite între sodiu și sare în anexa la Regulamentul (CE) nr. 1924/2006, prin faptul că interzic unui distribuitor de apă minerală să indice pe etichetele sale și în mesajele sale publicitare orice mențiune referitoare la conținutul scăzut de sare pe care ar putea o avea produsul său care, pe de altă parte, este bogat în bicarbonat de sodiu, în măsura în care respectiva mențiune ar fi de natură să inducă cumpărătorul în eroare cu privire la conținutul total de sodiu din apă, încalcă articolul 6 alineatul (1) primul paragraf din Tratatul privind Uniunea Europeană coroborat cu articolul 11 alineatul (1) (libertatea de exprimare și de informare) și articolul 16 (libertatea de a desfășura o activitate economică) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum și articolul 10 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale?”

(1) Regulamentul (CE) nr. 1924/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 decembrie 2006 privind mențiunile nutriționale și de sănătate înscrise pe produsele alimentare (JO L 404, p. 9, Ediție specială, 15/vol. 18, p. 244).

(2) Directiva 2009/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 iunie 2009 privind exploatarea și comercializarea apelor minerale naturale (JO L 164, p. 45).

16.6.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 184/17

Acțiune introdusă la 4 aprilie 2014 – Comisia Europeană/Regatul Belgiei

(Cauza C-163/14)

2014/C 184/21

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: F. Clotuche-Duvieusart și I. Martínez del Peral, agenți)

Pârât: Regatul Belgiei

Concluziile reclamantei

—

constatarea faptului că, neacordând instituțiilor și organelor Uniunii Europene scutirea prevăzută la articolul 3 al doilea paragraf din Protocolul privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene de la plata contribuțiilor stabilite la articolul 26 din Ordonanța privind organizarea pieței energiei electrice în Regiunea Bruxelles-Capitală, precum și la articolul 20 din Ordonanța privind organizarea pieței gazelor în Regiunea Bruxelles-Capitală, cu modificările ulterioare, și opunându-se rambursării contribuțiilor menționate, percepute astfel de Regiune, Regatul Belgiei nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 3 al doilea paragraf din Protocolul privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene;

—	obligarea Regatul Belgiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Ordonanța din 19 iulie 2001 privind organizarea pieței energiei electrice în Regiunea Bruxelles-Capitală și Ordonanța din 1 aprilie 2004 privind organizarea pieței gazelor în Regiunea Bruxelles-Capitală, cu modificările ulterioare, prevăd perceperea de taxe în sarcina furnizorilor de energie electrică și de gaze, în beneficiul Regiunii Bruxelles-Capitală. Aceste contribuții regionale sunt apoi facturate consumatorilor finali și, prin urmare, instituțiilor Uniunii la furnizarea de energie electrică sau de gaze, în funcție de puterea livrată clienților finali (pentru energia electrică) sau de capacitatea contoarelor la clienții finali (pentru gaze).

Comisia consideră că aceste contribuții regionale trebuie calificate drept impozite indirecte percepute de autoritățile belgiene cu ocazia unor achiziții importante efectuate de instituții pentru uzul lor oficial și incluse în prețul energiei electrice și al gazelor care le este facturat. Comisia subliniază că, pentru a identifica un impozit indirect, nu este necesar ca legislația să prevadă expres o obligație de repercutare asupra clientului final și că este esențial să fie vorba despre un impozit perceput cu ocazia unei cheltuieli sau a unui consum. În consecință, aceasta apreciază că statul belgian este obligat, în temeiul articolului 3 al doilea paragraf din Protocolul privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene, să ramburseze aceste impozite indirecte sau taxe pe vânzări instituțiilor Uniunii.

Comisia susține că aceste contribuții regionale nu pot fi calificate drept simple taxe de serviciu de utilitate generală și că, prin urmare, nu fac obiectul scutirii prevăzute la articolul 3 al treilea paragraf din Protocolul privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene. Astfel, aceste contribuții urmăresc să finanțeze diferite misiuni de serviciu public și finanțează parțial diferite politici guvernamentale desfășurate într-un scop social (tarif social, furnizarea unui minim de energie electrică, de exemplu pentru gospodării) sau ecologic (de exemplu, promovarea utilizării raționale a energiei). Aceste impozite nu sunt menite să reprezinte plata unui serviciu furnizat în mod specific instituțiilor.

16.6.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 184/18

Recurs introdus la 8 aprilie 2014 de European Dynamics Belgium SA și alții împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a doua) pronunţate la 29 ianuarie 2014 în cauza T-158/12, European DynamicsBelgium și alții/ΕΜΑ

(Cauza C-173/14 P)

2014/C 184/22

Limba de procedură: greaca

Părțile

Recurente: European Dynamics Belgium SA, European Dynamics Luxembourg SA, Evropaïki Dynamiki – Proigmena Systimata Tilepikoinonion Pliroforikis kai Tilematikis AE, European Dynamics UK Ltd (reprezentant: V. Christianos, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Agenția Europeană pentru Medicamente (EMA)

Concluziile recurentelor

—	anularea Hotărârii Tribunalului din 29 ianuarie 2014 în cauza T-158/12 şi trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului;

—	obligarea EMA la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

1.	Recurentele susţin că Hotărârea Tribunalului din 29 ianuarie 2014 în cauza T-158/12 conţine aprecieri juridice care încalcă în mod vădit norme de drept al Uniunii şi care sunt contestate în cererea de recurs.

2.	Potrivit recurentelor, hotărârea atacată trebuie să fie anulată din cauza unor erori vădite de apreciere, a unei denaturări a argumentelor invocate de acestea, a unei erori de motivare, precum și a unei interpretări şi aplicări eronate a dreptului Uniunii.

Mai exact, recurentele invocă patru motive de anulare:

—

Primul motiv priveşte noul criteriu de atribuire care a fost adăugat în cursul procedurii de cerere de ofertă, deşi nu era prevăzut în volumul de specificații tehnice. Referitor la acest motiv, recurentele invocă o denaturare a motivului de anulare și a argumentelor pe care le-au invocat în memoriile lor scrise, precum și un viciu de motivare.

—	Al doilea motiv priveşte aprecierea unui criteriu de selecție calitativă ca fiind un criteriu de atribuire. Referitor la acest motiv, recurentele invocă o eroare de apreciere, o interpretare și aplicare eronată a dreptului Uniunii și un viciu de motivare.

—	Al treilea motiv priveşte aprecierea experienței dobândite în cadrul unor contracte anterioare încheiate cu aceeași autoritate contractantă. Referitor la acest motiv, recurentele invocă o interpretare și o aplicare eronată a dreptului Uniunii, o eroare de apreciere și un viciu de motivare.

—	Al patrulea motiv priveşte aprecierea unui criteriu pentru care nu era posibilă o clasificare obiectivă. Referitor la acest motiv, recurentele invocă o eroare vădită de apreciere, o interpretare și aplicare eronată a dreptului Uniunii şi un viciu de motivare.

16.6.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 184/19

Acțiune introdusă la 11 aprilie 2014 – Comisia Europeană/Republica Elenă

(Cauza C-180/14)

2014/C 184/23

Limba de procedură: greaca

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: M. Patakia și M. van Beek)

Pârâtă: Republica Elenă

Concluziile reclamantei

—

declararea faptului că, întrucât nu a prevăzut și/sau nu a aplicat un program de muncă săptămânal maxim de cel mult 48 de ore și întrucât nu a garantat o perioadă minimă zilnică și săptămânală de odihnă, nici o perioadă de odihnă compensatorie imediat următoare orelor de muncă a căror compensare este necesară, Republica Elenă nu și-a îndeplinit obligațiile care îi reveneau în temeiul articolelor 3, 5 și 6 din Directiva 2003/88/CE (1);

—	obligarea Republicii Elene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Directiva 2003/88 a stabilit norme minime comune pentru organizarea programului de muncă în scopul protejării sănătății și a siguranței lucrătorilor prin prevederea unei limite maxime a programului de muncă săptămânal (articolul 6) și a unei perioade minime zilnice și săptămânale de odihnă (articolele 3, 5 și 6 din aceeași directivă).

Republica Elenă a transpus directiva în dreptul intern, inclusiv pentru medicii încadrați în muncă în serviciile sanitare publice, prin Decretul președintelui Republicii nr. 88/1999. În ceea ce privește medicii rezidenți, Republica Elenă a transpus directiva prin Decretul Președintelui Republicii nr. 76/2005.

3.	Ulterior însă, Republica Elenă a adoptat o serie de prevederi legale care au suspendat aplicarea normelor de receptare în raport cu medicii salariați și cu medicii rezidenți în cadrul serviciilor sanitare publice.

În plus, din plângerile adresate Comisiei de zece federații diferite ale medicilor greci rezultă că acești lucrători erau obligați, în temeiul reglementării naționale, dar și în practică, să lucreze în medie 60-72 ore pe săptămână (medicii salariați) și 71-93 de ore (medicii rezidenți). În mod constant, erau de asemenea obligați să lucreze până la 32 de ore fără întrerupere la locul de muncă.

Ulterior, s-a încheiat un contract colectiv de muncă și s-au adoptat Legea nr. 3754/2009 și Legea nr. 3868/2010, care reiau dispozițiile contractului colectiv menționat. Legea națională a continuat să nu stabilească o limită efectivă a programului maxim în care lucrătorii sus-menționați pot fi obligați să muncească întrucât, cu excepția serviciului obișnuit, prevede că „medicii din cadrul spitalelor din sistemul sanitar național, medicii universitari și medicii aflați în perioada de rezidențiat efectuează gărzile indispensabile pentru funcționarea normală a spitalelor și a centrelor medicale.”

În plus, în scopul aplicării în practică a acestor dispoziții, nu se garantează perioada minimă de odihnă zilnică și săptămânală întrucât, pe de o parte, nu se recunosc drept timp de muncă toate tipurile de gărzi și, pe de altă parte, nu se instituie perioade echivalente de odihnă compensatoare, care trebuie efectuate imediat după perioada de muncă suplimentară care trebuie compensată.

7.	Reglementarea și practica menționate mai sus se îndepărtează grav de cerințele minime impuse de directivă și constituie o încălcare a articolelor 3, 5 și 6 din Directiva 2003/88.

(1) Directiva Parlamentului European și a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru (JO L 299, p. 9).

16.6.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 184/20

Recurs introdus la 17 aprilie 2014 de AC-Treuhand AG împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a treia) din 6 februarie 2014 în cauza T-27/10, AC-Treuhand AG/Comisia Europeană

(Cauza C-194/14 P)

2014/C 184/24

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurentă: AC-Treuhand AG (reprezentanți: C. Steinle și I. Bodenstein, avocați)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curţii:

1.	Anularea hotărârii atacate;

2.	anularea Deciziei C(2009) 8682 final a Comisiei din 11 noiembrie 2009 (cazul COMP/38589 – Stabilizatori termici) în măsura în care o priveşte pe recurentă; cu titlu subsidiar, reducerea cuantumului amenzilor aplicate recurentei în temeiul articolului 2 punctele 17) şi 38) din decizia menţionată;

3.	cu titlu subsidiar în raport cu cererea de la punctul 2, trimiterea cauzei Tribunalului pentru a se pronunţa în conformitate cu chestiunile de drept soluționate prin hotărârea Curții şi

4.	în orice caz obligarea Comisiei la plata cheltuielilor efectuate de recurentă în procedurile în faţa Tribunalului şi a Curţii.

Motivele și principalele argumente

Recursul se îndreaptă împotriva Hotărârii Tribunalului Uniunii Europene din 6 februarie 2014, pronunţată în cauza T-27/10. Prin această hotărâre, Tribunalul a respins cererea formulată la 27 ianuarie 2010 de recurentă împotriva Deciziei C(2009) 8682 final a Comisiei Europene din 11 noiembrie 2009 privind o procedură de aplicare a articolului 81 CE şi a articolului 53 din Acordul privind SEE (cazul COMP/38589 – Stabilizatori termici).

2.	Recurenta invocă în total patru motive:

Prin intermediul primului motiv, recurenta susţine că Tribunalul a săvârşit o eroare de drept întrucât a interpretat în mod extensiv articolul 81 CE (în prezent articolul 101 TFUE) încălcând principiul legalităţii (nullum crimen sine lege şi nulla poena sine lege) consacrat la articolul 49 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”), astfel încât nu mai este garantat în speţă gradul de precizie şi de predictibilitate impuse de statul de drept cu privire la elementele încălcării prevăzute la articolul 81 CE. Astfel, Tribunalul a încălcat articolul 81 CE şi articolul 49 alineatul (1) din cartă.

Prin intermediul celui de al doilea motiv, recurenta susţine că Tribunalul a săvârşit o eroare de drept atunci când a respins al patrulea motiv invocat în primă instanţă, încălcând limitele impuse în speţă puterii discreţionare a Comisiei la stabilirea amenzilor de principiul legalităţii [articolul 49 alineatul (1) din cartă] şi de principiul egalităţii de tratament.

Prin intermediul celui de al treilea motiv, recurenta susţine că Tribunalul a încălcat articolul 23 alineatele (2) şi (3) din Regulamentul nr. 1/2003 şi Orientările privind calcularea amenzilor. Aceasta ar fi arătat că amenzile care i-au fost aplicate nu ar fi trebuit stabilite în mod forfetar, ci pe baza onorariilor primite pentru furnizarea serviciilor legate de încălcări, în conformitate cu metodologia expusă în Orientările din anul 2006. În mod eronat Tribunal a respins acest argument şi a considerat justificat cuantumul amenzilor.

Prin intermediul celui de al patrulea motiv, recurenta susţine că Tribunalul a încălcat articolul 261 TFUE, articolul 23 alineatul (3) şi articolul 31 din Regulamentul nr. 1/2003 întrucât şi-a exercitat insuficient şi eronat competenţa de fond. În plus, exercitându-şi această competenţă, Tribunalul a încălcat chiar principiile legalităţii [articolul 49 alineatul (1) din cartă], egalităţii de tratament şi proporţionalităţii.

16.6.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 184/26

Hotărârea Tribunalului din 28 aprilie 2014 – Longevity Health Products/OAPI – Weleda Trademark (MENOCHRON)

(Cauza T-473/11) (1)

([„Marca comunitară - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii comunitare verbale MENOCHRON - Marca comunitară verbală anterioară MENODORON - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009”])

2014/C 184/44

Limba de procedură: germana

Părţile

Reclamantă: Longevity Health Products, Inc. (Nassau, Bahamas) (reprezentant: J. Korab, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieţei Interne (mărci, desene şi modele industriale) (reprezentant: G. Schneider, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă la Tribunal: Weleda Trademark AG (Arlesheim, Elveţia) (reprezentant: W. Haring, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a OAPI din 6 iulie 2010 (cauza R 2345/2010 4), privind o procedură de opoziție între Weleda Trademark AG et Longevity Health Products, Inc.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Longevity Health Products, Inc. la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 311, 22.10.2011.

16.6.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 184/26

Hotărârea Tribunalului din 29 aprilie 2014 – Asos/OAPI – Maier (ASOS)

(Cauza T-647/11) (1)

((„Marcă comunitară - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii comunitare verbale ASOS - Marca comunitară verbală anterioară ASSOS - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009”))

2014/C 184/45

Limba de procedură: engleza

Părţile

Reclamantă: Asos plc (Londra, Regatul Unit) (reprezentanţi: P. Kavanagh, solicitor, și A. Edwards-Stuart, barrister)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieţei Interne (mărci, desene şi modele industriale) (OAPI) (reprezentant: P. Geroulakos, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă la Tribunal: Roger Maier (San Pietro di Stabio, Elveția) (reprezentant: U. Lüken, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a OAPI din 17 octombrie 2011 (cauza R 2215/2010-4) privind o procedură de opoziție între domnul Roger Maier și Asos plc.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Respinge cererea domnului Roger Maier.

3)	Obligă Asos plc la plata propriilor cheltuieli de judecată, precum și a celor efectuate de Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieţei Interne (mărci, desene şi modele industriale) (OAPI).

4)	Îl obligă pe domnul Maier la plata propriilor cheltuieli de judecată.

(1) JO C 58, 25.2.2012.

16.6.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 184/27

Ordonanța Tribunalului din 2 aprilie 2014 – Franţa/Comisia

(Cauza T-478/11) (1)

((„Ajutoare de stat - Acțiuni întreprinse de un comitet interprofesional național porcin - Finanțare prin cotizații voluntare devenite obligatorii - Decizie prin care schema de ajutor este declarată compatibilă cu piața internă - Retragerea deciziei - Nepronunţare asupra fondului”))

2014/C 184/46

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Republica Franceză (reprezentanți: iniţial E. Belliard, G. de Bergues, J. Gstalter şi J. Rossi, ulterior E. Belliard, G. de Bergues, D. Colas şi J. Bousin, agenţi)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: iniţial B. Stromsky, C. Urraca Caviedes şi S. Thomas, ulterior B. Stromsky şi C. Urraca Caviedes, agenţi)

Obiectul

Cerere de anulare a Deciziei C (2011) 4376 final a Comisiei din 29 iunie 2011 privind ajutorul de stat NN 10/2010 – Franța – Taxă destinată să finanțeze un comitet interprofesional național porcin

Dispozitivul

1)	Constată că nu mai este necesar să se pronunțe asupra fondului cauzei.

2)	Obligă Comisia Europeană la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 340, 19.11.2011.

16.6.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 184/27

Ordonanța Tribunalului din 2 aprilie 2014 – Franţa/Comisia

(Cauza T-511/11) (1)

((„Ajutoare de stat - Acțiuni întreprinse de Interbev - Finanțare prin cotizații voluntare devenite obligatorii - Decizie prin care schema de ajutor este declarată compatibilă cu piața internă - Retragerea deciziei - Nepronunţare asupra fondului”))

2014/C 184/47

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Republica Franceză (reprezentanţi: iniţial E. Belliard, G. de Bergues, J. Rossi şi J. Gstalter, ulterior E. Belliard, G. de Bergues, D. Colas şi J. Bousin, agenţi)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanţi: B. Stromsky, C. Urraca Caviedes şi S. Thomas, ulterior B. Stromsky şi C. Urraca Caviedes, agenţi)

Obiectul

Cerere de anulare a Deciziei 2012/131/UE a Comisiei din 13 iulie 2011 privind cotizațiile în favoarea Interbev (JO L 59, p. 14)

Dispozitivul

1)	Constată că nu mai este necesar să se pronunțe asupra fondului cauzei.

2)	Obligă Comisia Europeană la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 340, 19.11.2011.

16.6.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 184/28

Ordonanța Tribunalului din 2 aprilie 2014 – Inaporc/Comisia

(Cauza T-575/11) (1)

((„Ajutoare de stat - Acțiuni întreprinse de un comitet interprofesional național privind porcii - Finanțare prin cotizații voluntare devenite obligatorii - Decizie prin care schema de ajutor este declarată compatibilă cu piața internă - Retragerea deciziei - Nepronunțare asupra fondului”))

2014/C 184/48

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Interprofession nationale porcine (Inaporc) (Paris, Franța) (reprezentanți: H. Calvet, Y. Trifounovitch și C. Rexha, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: inițial B. Stromsky și S. Thomas, ulterior B. Stromsky, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare a Deciziei C(2011) 4376 final a Comisiei din 29 iunie 2011 privind ajutorul de stat NN 10/2010 – Franța – Taxă destinată să finanțeze un comitet interprofesional național privind porcii

Dispozitivul

1)	Constată că nu mai este necesar să se pronunțe asupra fondului cauzei.

2)	Obligă Comisia Europeană la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 25, 28.1.2012.

16.6.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 184/28

Ordonanța Tribunalului din 2 aprilie 2014 – Interbev/Comisia

(Cauza T-18/12) (1)

2014/C 184/49

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Association nationale interprofessionnelle du bétail et des viandes (Interbev) (Paris, Franţa) (reprezentanţi: P. Morrier şi A. Bouviala, avocaţi)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanţi: iniţial B. Stromsky şi S. Thomas, ulterior B. Stromsky, agenţi)

Obiectul

Cerere de anulare a Deciziei 2012/131/UE a Comisiei din 13 iulie 2011 privind cotizațiile în favoarea Interbev (JO L 59, p. 14)

Dispozitivul

1)	Constată că nu mai este necesar să se pronunțe asupra fondului cauzei.

2)	Obligă Comisia Europeană la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 80, 17.3.2012.

16.6.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 184/29

Ordonanța Tribunalului din 2 aprilie 2014 – Wedi/OAPI – Mehlhose Bauelemente für Dachrand + Fassade (BALCO)

(Cauza T-541/14) (1)

((„Marcă comunitară - Opoziţie - Retragerea opoziţiei - Nepronunţare asupra fondului cauzei”))

2014/C 184/50

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Wedi GmbH (Emsdetten, Germania) (reprezentant: O. Bischof, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentanți: iniţial A. Pohlmann, ulterior A. Schifko, agenţi)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI: Mehlhose Bauelemente für Dachrand + Fassade GmbH & Co. KG (Herford, Germania) (reprezentant: M. Wirtz, avocat)

Obiectul

Acţiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a OAPI din 25 septembrie 2012 (cauza R 2255/2011-4), privind o procedură de opoziţie între Mehlhose Bauelemente für Dachrand + Fassade GmbH & Co. KG şi Wedi GmbH

Dispozitivul

1)	Constată că nu mai este necesar să se pronunţe asupra fondului cauzei.

2)	Reclamanta şi pârâtul suportă fiecare propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 46, 16.2.2013.

16.6.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 184/30

Ordonanța Tribunalului din 3 aprilie 2014 – CFE-CGC France Télécom-Orange/Comisia

(Cauza T-2/13) (1)

((„Acțiune în anulare - Ajutoare de stat - Decizie prin care ajutorul este declarat compatibil cu piața internă în anumite condiții - Sindicatul lucrătorilor - Lipsa afectării individuale - Inadmisibilitate”))

2014/C 184/51

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: CFE-CGC France Télécom-Orange (Paris, Franţa) (reprezentanţi: A. L. Lefort des Ylouses şi A. S. Gay, avocaţi)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanţi: L. Flynn, D. Grespan şi B. Stromsky, agenţi)

Obiectul

Cerere de anulare a Deciziei Comisiei din 20 decembrie 2011 privind ajutorul de stat C 25/08 (ex NN 23/08) – Reforma modului de finanțare a pensiilor funcționarilor de stat afiliați France Télécom – pus în aplicare de Republica Franceză în favoarea France Télécom (JO 2012, L 279, p. 1)

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea ca inadmisibilă.

2)	Constată că nu mai este necesar să se pronunțe asupra cererii de intervenție formulate de Republica Franceză.

3)	CFE-CGC France Télécom-Orange suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Comisia Europeană.

4)	Republica Franceză suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 79, 16.3.2013.

16.6.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 184/30

Ordonanța Tribunalului din 3 aprilie 2014 – ADEAS/Comisia

(Cauza T-7/13) (1)

((„Acțiune în anulare - Ajutor de stat - Decizie prin care ajutorul este declarat comptabil cu piața internă în anumite condiții - Asociație - Lipsa afectării individuale - Inadmisibilitate”))

2014/C 184/52

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Association pour la défense de l’épargne et de l’actionnariat des salariés de France Télécom-Orange (ADEAS) (Paris, Franța) (reprezentanți: A. L. Lefort des Ylouses și A. S. Gay, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: L. Flynn, D. Grespan și B. Stromsky, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare a Deciziei 2012/540/UE a Comisiei din 20 decembrie 2011 privind ajutorul de stat C 25/2008 (ex NN 23/2008) – Reforma modului de finanțare a pensiilor funcționarilor de stat care lucrează pentru France Télécom pus în aplicare de Republica Franceză în favoarea France Télécom (JO 2012, L 279, p. 1)

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea ca inadmisibilă.

2)	Constată că nu mai este necesar să se pronunțe asupra cererii de intervenție formulate de Republica Franceză.

3)	Association pour la défense de l’épargne et de l’actionnariat des salariés de France Télécom-Orange (ADEAS) suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Comisia Europeană.

4)	Republica Franceză suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 79, 16.3.2013.

16.6.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 184/31

Recurs introdus la 21 februarie 2014 de Alvaro Sesma Merino împotriva Hotărârii Tribunalului Funcției Publice din 11 decembrie 2013 în cauza F-125/12, Sesma Merino/OAPI

(Cauza T-127/14 P)

2014/C 184/53

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurent: Alvaro Sesma Merino (El Campello, Spania) (reprezentant: H. Tettenborn, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Concluziile

Recurentul solicită Tribunalului:

—	anularea în totalitate a Hotărârii Tribunalului Funcției Publice (Camera a treia) din 11 decembrie 2013 în cauza F-125/12 și admiterea concluziilor recurentului în această procedură;

—	cu titlu subsidiar, după anularea hotărârii sus-menționate, trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Funcției Publice;

—

anularea raportului de evaluare (Appraisal Report) referitor la recurent aferent anului 2011, în versiunea din 1 februarie 2012, precum și mesajele electronice ale pârâtului din 2 februarie 2012 trimise la ora 14.51 și, respectiv, la ora 15.49, în măsura în care acestea conțin stabilirea obiectivelor OAPI în privința recurentului pentru perioada 1 octombrie 2011–30 septembrie 2012;

—	obligarea OAPI la plata către recurent a unor despăgubiri într-un cuantum adecvat, stabilit de Tribunal, pentru prejudiciile morale și imateriale suferite de recurent;

—	obligarea OAPI la plata tuturor cheltuielilor de judecată – așadar a cheltuielilor efectuate la Tribunalul Funcției Publice, precum și a celor efectuate în procedura de recurs desfășurată în fața Tribunalului.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, recurentul invocă trei motive.

Primul motiv întemeiat pe încălcarea articolului 90 alineatul (2) din Statutul funcționarilor

—	Recurentul susține că, contrar opiniei exprimate în hotărârea atacată, stabilirea obiectivelor constituie într-adevăr o măsură care afectează în mod direct și individual situația juridică a persoanei interesate și că aceasta poate să aducă direct atingere unei situații juridice determinate.

—

În această privință, recurentul susține, printre altele, că Tribunalul Funcției Publice a examinat numai aspectul dacă stabilirea obiectivelor produce efecte juridice obligatorii pentru evaluarea viitoare a funcționarului, în loc să examineze dacă stabilirea obiectivelor produce per se efecte juridice obligatorii pentru recurent, problemă care ar fi trebuit să fie soluționată în orice caz în sens afirmativ. Recurentul reproșează Tribunalului Funcției Publice faptul că a creat confuzie între stabilirea obiectivelor și evaluarea recurentului. În plus, se opune obligației de solicitudine și principiul proporționalității și, prin urmare, principiului statului de drept faptul de a supune funcționarul timp de un an întreg unor condiții de lucru care ar putea fi considerate inacceptabile din cauza unor obiective nerezonabile, fără ca funcționarul să se poată apăra în mod direct împotriva acestora.

Al doilea motiv întemeiat pe încălcarea dreptului fundamental la o protecție jurisdicțională efectivă în conformitate cu articolul 6 alineatul (1) din CEDO și cu articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale

—

Recurentul invocă încălcarea dreptului fundamental la o protecție jurisdicțională efectivă ca urmare a lipsei unei examinări pe fond. El susține că a invocat încălcarea altor drepturi fundamentale și că o astfel de încălcare constituie întotdeauna un act care lezează conform articolului 90 alineatul (2) din Statutul funcționarilor. Trimiterea la o procedură având ca obiect evaluarea ulterioară încalcă dreptul fundamental la o protecție jurisdicțională efectivă.

Al treilea motiv întemeiat pe încălcarea principiilor logicii

—	Recurentul invocă în această privință faptul că stabilirea obiectivelor a fost considerată ca fiind un simplu act pregătitor în vederea evaluării constituie o încălcare a principiilor logicii.

—

Același lucru este valabil în ceea ce privește afirmația Tribunalului potrivit căreia, în anumite condiții, se poate considera că și stabilirea unor obiective constituie un act care lezează în sensul articolului 90 alineatul (2) din Statutul funcționarilor. Cu toate acestea, tocmai examinarea acestor condiții reprezintă o apreciere a temeiniciei. Tribunalul Funcției Publice recunoaște astfel necesitatea de a oferi posibilitatea unei protecții juridice, pe care o neagă însă ulterior – în mod inconsecvent – ca fiind inadmisibilă.

16.6.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 184/32

Acțiune introdusă la 7 martie 2014 – Calberson GE/Comisia

(Cauza T-164/14)

2014/C 184/54

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Calberson GE (Villeneuve-la-Garenne, Franța) (reprezentanți: T. Gallois și E. Dereviankine, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

obligarea Comisiei Europene la plata următoarelor sume:

—	cheltuielile financiare generate de eliberarea tardivă a garanțiilor de livrare: 7 691,60 EUR inclusiv taxele;

—	dobânzile de întârziere aferentei perioadei cuprinse între data scadenței facturilor de transport și momentul plății efective a acestora: 81 817,25 EUR fără taxe și 6 344,17 USD;

—	„dobânzi de întârziere la dobânzi de întârziere”: 2 % pe lună de întârziere la plata dobânzilor de întârziere menționate mai sus (de 81 817,25 EUR fără taxe și de 6 344,17 USD);

—	soldul unei facturi de transport: 17 400 EUR inclusiv taxele;

—	diferențialul ratei dobânzii: 30 580,41 EUR inclusiv taxele;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Reclamantei i s-a atribuit, în temeiul Regulamentelor nr. 111/1999 (1) și nr. 1799/1999 (2), un contract privind transportul de carene bovină către Fedarația Rusă în cadrul programului de aprovizionare cu produse agricole a acestei țări.

Ca urmare a Hotărârii Curții de Justiție din 17 ianuarie 2013, Geodis Calberson GE (C-623/11), prin care instanței Uniunii i s-a atribuit competența de a soluționa cererile de despăgubiri pentru prejudicii rezultate din erori săvârșite de agenția națională de intervenție, reclamanta solicită repararea prejudiciului pe care pretinde că l-a suferit în cadrul executării contractului menționat.

Reclamanta susține că agenția națională de intervenție, FranceAgriMer, a săvârșit anumite erori – și anume i) eliberarea tardivă a garanțiilor de bună executare a contractului furnizate de reclamantă, ii) plata tardivă a unor facturi care nu au fost contestate, iii) neplata anumitor facturi care nu au fost contestate și iv) plata anumitor facturi într-o monedă diferită de cea prevăzută în contract – cauzându-i astfel un prejudiciu.

(1) Regulamentul (CE) nr. 111/1999 al Comisiei din 18 ianuarie 1999 de stabilire a normelor generale de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 2802/98 al Consiliului privind programul de aprovizionare cu produse agricole a Federației Ruse (JO L 14, p. 3, Ediție specială, 03/vol. 26, p. 166).

(2) Regulamentul (CE) nr. 1799/1999 al Comisiei din 16 august 1999 privind furnizarea de carne de vită în Rusia (JO L 217, p. 20).

16.6.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 184/33

Acțiune introdusă la 14 martie 2014 – Front Polisario/Consiliul

(Cauza T-180/14)

2014/C 184/55

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Front populaire pour la libération de la saguia-el-hamra et du rio de oro (Front Polisario) (Laâyoune) (reprezentant: G. Devers, avocat)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	declararea admisibilității acțiunii sale în anulare;

—	anularea deciziei Consiliului;

—	obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Reclamantul invocă 12 motive în susținerea acțiunii sale împotriva Deciziei 2013/785/UE a Consiliului din 16 decembrie 2013 privind încheierea în numele Uniunii Europene a protocolului între Uniunea Europeană și Regatul Maroc de stabilire a posibilităților de pescuit și a contribuției financiare prevăzute de acordul de parteneriat în domeniul pescuitului între Uniunea Europeană și Regatul Maroc (1).

Reclamantul consideră, în calitate de reprezentant al poporului sahrawi, că acest act îl priveşte în mod direct şi individual.

1.	Primul motiv, întemeiat pe încălcarea obligaţiei de motivare, întrucât decizia atacată nu permite să se înţeleagă în ce mod Consiliul a integrat în procesul său decizional faptul că Sahara occidentală ar fi un teritoriu neautonom ocupat de Regatul Maroc.

Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului consultării, întrucât Consiliul a adoptat decizia atacată fără a-l consulta pe reclamant, deşi dreptul internațional ar impune ca exploatarea resurselor naturale ale unui popor de pe un teritoriu neautonom să se efectueze cu consultarea reprezentanţilor acestuia. Reclamantul susţine că el este singurul reprezentant al poporului sahrawi.

Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului coerenței, întrucât decizia atacată ar permite intrarea în vigoare a unui acord internațional care s-ar aplica pe teritoriul Saharei Occidentale, deşi niciun stat membru nu ar fi recunoscut suveranitatea Regatului Maroc asupra Saharei Occidentale. Decizia atacată ar întări controlul exercitat de Regatul Maroc asupra teritoriului sahrawi, fapt care ar fi în contradicție cu ajutorul acordat de Comisie refugiaților sahrawi. În plus, decizia atacată nu ar fi coerentă cu răspunsul obișnuit al Uniunii Europene la încălcările unor obligații care decurg din norme imperative ale dreptului internațional și ar fi în contradicție cu obiectivele politicii comune în domeniul pescuitului.

4.	Al patrulea motiv, întemeiat pe nerespectarea obiectivului unei dezvoltări durabile.

Al cincilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului încrederii legitime, întrucât decizia atacată ar fi contrară încrederii induse reclamantului de anunţurile repetate ale instituțiilor Uniunii Europene cu privire la conformitatea cu dreptul internațional a acordurilor încheiate cu Regatul Maroc.

6.	Al șaselea motiv, întemeiat pe încălcarea acordului de asociere încheiat între Uniunea Europeană și Regatul Maroc, decizia atacată fiind contrară articolului 2 din acordul de asociere menționat, întrucât aceasta ar încălca dreptul la autodeterminare.

Al șaptelea motiv, întemeiat pe încălcarea Convenției Națiunilor Unite privind dreptul mării, întrucât decizia atacată ar permite intrarea în vigoare a unui protocol prin care Uniunea Europeană și Regatul Maroc ar stabili cote de pescuit în apele aflate în afara suveranității lor și ar permite navelor Uniunii să exploateze resurse piscicole care s-ar afla exclusiv sub suveranitatea poporului sahrawi.

8.	Al optulea motiv, întemeiat pe încălcarea dreptului la autodeterminare, întrucât decizia atacată întăreşte controlul exercitat de Regatul Maroc asupra Saharei Occidentale.

Al nouălea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului suveranităţii permanente asupra resurselor naturale şi a articolului 73 din Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite, întrucât reclamantul nu a fost consultat, deşi decizia atacată ar permite exploatarea resurselor naturale aflate exclusiv sub suveranitatea poporului sahrawi.

10.	Al zecelea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului efectului relativ al tratatelor, întrucât decizia atacată creează obligaţii internaţionale în sarcina reclamantului, fără consimţământul acestuia.

11.	Al unsprezecelea motiv, întemeiat pe încălcarea dreptului internaţional umanitar, întrucât decizia atacată ar aduce o susţinere financiară politicii Regatului Maroc de colonizare a Saharei Occidentale.

12.	Al doisprezecelea motiv, întemeiat pe dreptul răspunderii internaţionale, întrucât decizia atacată angajează răspunderea internaţională a Uniunii Europene.

(1) JO L 349, p. 1.

16.6.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 184/34

Acțiune introdusă la 14 martie 2014 – Freitas/Parlamentul European și Consiliul

(Cauza T-185/14)

2014/C 184/56

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: José Freitas (Porto, Portugalia) (reprezentant J.-P. Hordies, avocat)

Pârâți: Consiliul Uniunii Europene și Parlamentul European

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	declararea cererii introductive ca fiind admisibilă și întemeiată;

—

anularea articolului 1 alineatul (2) litera (b) din Directiva 2013/55/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 noiembrie 2013 de modificare a Directivei 2005/36/CE privind recunoașterea calificărilor profesionale și a Regulamentului (UE) nr. 1024/2012 privind cooperarea administrativă prin intermediul Sistemului de informare al pieței interne („Regulamentul IMI”), publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene din 28 decembrie 2013 (L 354/132);

—	obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă două motive.

Primul motiv, întemeiat pe o încălcare a articolului 49 TFUE, în măsura în care profesia de notar ar face parte din domeniul de aplicare al articolului 49 TFUE privind libertatea de stabilire și nu ar intra în sfera exercitării autorității publice în sensul articolului 51 TFUE. Prin urmare, profesia de notar nu poate fi exclusă din domeniul de aplicare al Directivei 2005/36/CE (1).

2.	Al doilea motiv, întemeiat pe o încălcare a principiului proporționalității, notarii numiți printr-un act oficial al autorităților publice fiind excluși în mod general și absolut din domeniul de aplicare al Directivei 2005/36/CE.

(1) Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoașterea calificărilor profesionale (JO L 255, p. 22, Ediție specială, 05/vol. 8, p. 3).

16.6.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 184/35

Acțiune introdusă la 9 aprilie 2014 – Ewald Dörken/OAPI – Schürmann (VENT ROLL)

(Cauza T-223/14)

2014/C 184/57

Limba în care a fost formulată acțiunea: germana

Părțile

Reclamant: Ewald Dörken AG (Herdecke, Germania) (reprezentant: N. Grüger, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Wolfram Schürmann (Neuhausen, Elveția)

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei Camerei a patra de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 30 ianuarie 2014 în cauza R 2156/2012-4 și modificarea deciziei atacate în sensul respingerii în totalitate a cererii de constatare a nulității;

—

în subsidiar, anularea Deciziei Camerei a patra de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 30 ianuarie 2014 în cauza R 2156/2012-4 în ceea ce privește următoarele produse din clasa 6: „Benzi metalice pentru construcții” și din clasa 7: „Benzi pentru substraturi” și modificarea deciziei atacate în sensul respingerii cererii de constatare a nulității în ceea ce privește aceste produse;

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Marca comunitară înregistrată care a făcut obiectul unei cereri de declarare a nulității:„VENT ROLL” pentru produse din clasele 6, 17 și 19 – marca comunitară nr. 3 817 491.

Titularul mărcii comunitare: reclamantul.

Partea care solicită declararea nulității mărcii comunitare: Wolfram Schürmann.

Motivarea cererii de declarare a nulității: existența unor motive absolute de refuz, în conformitate cu articolul 52 alineatul (1) litera (a) coroborat cu articolul 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul nr. 207/2009, reaua credință, în conformitate cu articolul 52 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 cauza de nulitate referitoare la o marcă solicitată de agent fără consimțământul titularului, în conformitate cu articolul 53 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009.

Decizia diviziei de anulare: admite cererea de constatare a nulității.

Decizia camerei de recurs: respinge calea de atac.

Motivele invocate:

—	încălcarea articolului 52 alineatul (1) coroborat cu articolul 7 alineatul (1) litera (b) și cu articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009;

—	încălcarea articolului 52 alineatul (1) coroborat cu articolul 7 alineatul (1) litera (c) și cu articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009;

—	încălcarea articolului 76 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009 coroborat cu norma 40 alineatul (3) din Regulamentul nr. 2868/95;

—	încălcarea articolelor 76 și 78 din Regulamentul nr. 207/2009 și a normei 37 litera (b) punctul (iv) și a normei 57 din Regulamentul nr. 2868/95;

—	încălcarea articolului 76 alineatul (1) din Regulamentul nr. 207/2009 coroborat cu norma 37 litera (a) punctul (iii) din Regulamentul nr. 2868/95 și cu articolul 83 din Regulamentul nr. 2047/2009;

—	încălcarea articolului 76 alineatul (1) din Regulamentul nr. 207/2009 coroborat cu norma 37 litera (a) punctul (iii) și litera (b) punctul (i) din Regulamentul nr. 2868/95.

16.6.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 184/36

Acțiune introdusă la 11 aprilie 2014 – iNET24 Holding/OAPI (IDIRECT24)

(Cauza T-225/14)

2014/C 184/58

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: iNET24 Holding AG (Feusisberg, Elveția) (reprezentanți: S. Kirschstein-Freund, B. Breitinger și V. Dalichau, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei Camerei a cincea de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 4 februarie 2014 pronunțat în cauza R 1867/2013-5 și

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Marca comunitară vizată: marca verbală „IDIRECT24” în măsura în care face obiectul unei cereri de înregistrare internaționale desemnând Uniunea Europeană, pentru produse și servicii din clasele 9, 36, 38 și 42 – cererea de înregistrare internațională nr. 1 145 181.

Decizia examinatorului: respinge cererea de înregistrare.

Decizia camerei de recurs: respinge calea de atac.

Motivele invocate:

—	încălcarea articolului 75 din Regulamentul nr. 207/2009;

—	încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 207/2009;

—	încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 207/2009.

16.6.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 184/37

Acțiune introdusă la 11 aprilie 2014 – Mammoet Salvage/Comisia

(Cauza T-234/14)

2014/C 184/59

Limba de procedură: neerlandeza

Părțile

Reclamantă: Mammoet Salvage BV (Rotterdam, Țările de Jos) (reprezentanți: P. Kuypers și A. Schadd, avocați)

Pârâtă: Uniunea Europeană, reprezentată de Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	cu titlu principal, constatarea abținerii de a acționa a Uniunii Europene și/sau a Comisiei Europene;

—	cu titlu subsidiar, obligarea Uniunii Europene și/sau a Comisiei Europene la plata sumelor datorate reclamantei;

—	cu titlu încă mai subsidiar, obligarea Uniunii Europene și/sau a Comisiei Europene la plata de daune interese reclamantei;

—	cu titlu principal, cu titlu subsidiar și cu titlu încă mai subsidiar, suspendarea procedurii în conformitate cu articolul 77 din Regulamentul de procedură al Tribunalului, pe o perioadă de trei luni de la primirea de către reclamantă a hotărârii arbitrale;

—	obligarea Uniunii Europene și/sau a Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată și a cheltuielilor extrajudiciare.

Motivele și principalele argumente

În 2010, reclamanta a câștigat o cerere de ofertă pentru îndepărtarea a 74 de epave într-un port din Mauritania, în cadrul Fondului european de dezvoltare. Contractul, încheiat între Mauritania și reclamantă, este andosat pentru finanțare în numele Comisiei Europene de către ambasadorul și șeful Delegației Uniunii Europene în Mauritania. Prin andosare, pârâta nu a devenit parte contractantă la contractul menționat, ci a preluat obligația de plată a lucrărilor efectuate.

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă trei motive.

Primul motiv, întemeiat pe abținerea de a acționa a pârâtei

Contractul dintre reclamantă și Mauritania cuprinde o dispoziție potrivit căreia obligațiile de plată ale Uniunii încetează cel târziu la 18 luni de la încheierea perioadei de executare a lucrărilor. La 4 decembrie 2013, reclamanta a solicitat Mauritaniei și Delegației Uniunii Europene să prelungească acest termen. Pârâta nu a reacționat la această invitație de a acționa.

Al doilea motiv, întemeiat pe andosarea de către Comisia Europeană a finanțării contractului

Reclamanta apreciază că lucrările sunt finalizate și solicită Tribunalului să oblige pârâta la plata facturilor neachitate, și anume sumele restante care sunt datorate reclamantei pentru lucrările pe care le-a efectuat.

Al treilea motiv, întemeiat pe răspunderea extracontractuală a Uniunii Europene

În cazul în care Tribunalul ar considera că termenul de plată acordat Uniunii Europene a expirat, reclamanta solicită Tribunalului să oblige pârâta la plata de daune interese egale cu valoarea facturilor neachitate.

În plus, reclamanta solicită Tribunalului să constate că pârâta a acționat în mod nelegal față de reclamantă în privința desemnării experților, ceea ce a produs un prejudiciu extracontractual.

16.6.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 184/39

Hotărârea Tribunalului Funcției Publice (Camera a doua) din 30 aprilie 2014 – López Cejudo/Comisia

(Cauza F-28/13) (1)

([Funcție publică - Investigație a Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF) - Diurnă - Articolul 10 din anexa VII la statut - Restituire a plății nedatorate - Rețineri din remunerație - Articolul 85 din statut - Inducere în eroare în mod deliberat a administrației - Termen rezonabil])

2014/C 184/63

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: José Manuel López Cejudo (Bruxelles, Belgia) (reprezentant: É. Boigelot, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: J. Currall și C. Ehrbar, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare a deciziilor de a efectua mai multe rețineri din salariile reclamantului pentru lunile iunie, iulie, august, septembrie și octombrie 2012

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Domnul López Cejudo suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligat la plata cheltuielilor de judecată ale Comisiei Europene.

(1) JO C 207, 20.7.2013, p. 57.

16.6.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 184/39

Ordonanța Tribunalului Funcției Publice (Camera a treia) din 30 aprilie 2014 – Kolarova/REA

(Cauza F-88/13)

([Funcție publică - Personal al Agenției Executive pentru Cercetare - Incidente de procedură - Excepție de inadmisibilitate - Competențe conferite autorității abilitate să încheie contractele de muncă - Delegare la Oficiul pentru Administrarea și Plata Drepturilor Individuale (PMO) - Acțiune îndreptată împotriva deciziilor PMO - Acțiune îndreptată împotriva instituției delegante - Inadmisibilitate vădită])

2014/C 184/64

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Desislava Kolarova (Bruxelles, Belgia) (reprezentant: F. Frabetti, avocat)

Pârâtă: Agenţia Executivă pentru Cercetare (reprezentanți: S. Payan-Lagrou, agent, asistat de B. Wägenbaur, avocat)

Obiectul

Cerere de anulare a respingerii cererii reclamantei privind considerarea mamei sale drept copil aflat în întreținere în temeiul articolului 2 alineatul (4) din anexa VII la statut

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea ca vădit inadmisibilă.

2)	Doamna Kolarova suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligată să suporte cheltuielile de judecată efectuate de Agenția Executivă pentru Cercetare.

16.6.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 184/40

Acțiune introdusă la 7 februarie 2014 – ZZ/CdT

(Cauza F-12/14)

2014/C 184/65

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: ZZ (reprezentanți: N. Cambonie, D. Ciolino și E. Macchi, avocați)

Pârât: Centrul de Traduceri pentru Organismele Uniunii Europene (CdT)

Obiectul și descrierea litigiului

Anularea deciziei Centrului de Traduceri pentru Organismele Uniunii Europene prin care s-a respins cererea formulată de reclamant în temeiul articolului 90 alineatul (1) din statut de adoptare a unei decizii prin care să i se prezinte scuze și să i se repare prejudiciul pe care l-ar fi suferit

Concluziile reclamantului

—

Anularea deciziei implicite de respingere a CdT sau a deciziei de respingere a scrisorii care emană de la avocatul care reprezintă CdT privind decizia din data de 10 aprilie 2013 și, în măsura în care este necesar, a deciziei confirmative a CdT din data de 8 noiembrie 2013 prin care se respinge cererea de luare a unei decizii formulată de reclamant;

—

declararea faptului că CdT răspunde pentru prejudiciile suferite de reclamant și, în consecință, acordarea unor daune-interese reclamantului în cuantum de 306.733,60 de euro pentru prejudiciul material și de 130.000 de euro pentru prejudiciul moral, sau a oricărei alte sume, chiar superioare, stabilite de Tribunal sau de experți;

—	obligarea CdT la plata cheltuielilor de judecată.

16.6.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 184/40

Acțiune introdusă la 19 februarie 2014 – ZZ/Parlamentul European

(Cauza F-15/14)

2014/C 184/66

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: ZZ (reprezentant: A. Salerno, avocat)

Pârât: Parlamentul European

Obiectul și descrierea litigiului

Anularea deciziei Parlamentului European de reziliere a contractului de muncă al reclamantului la terminarea perioadei de prelungire a perioadei de probă

Concluziile reclamantului

—	Anularea deciziei Parlamentului European din data de 12 aprilie 2013 de concediere a acestuia cu efect de la 15 iulie 2013;

—	stabilirea la suma de 45 000 de euro, plus dobânzi de întârziere, a cuantumului indemnizației care ar fi datorată reclamantului în cazul în care Parlamentul European ar invoca o imposibilitate juridică de a-l reintegra prin titularizarea sa și

—	obligarea Parlamentului European la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

16.6.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 184/41

Acțiune introdusă la 4 martie 2014 – ZZ/Parlamentul European

(Cauza F-17/14)

2014/C 184/67

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: ZZ (reprezentant: M. Casado García-Hirschfeld, avocat)

Pârât: Parlamentul European

Obiectul și descrierea litigiului

Anularea deciziei de a nu atribui trei puncte de merit reclamantului în cadrul exercițiului de promovare 2012

Concluziile reclamantului

—	Anularea deciziei AIPN din 3 iulie 2013 privind punctele de merit pentru anul 2012;

—	anularea, în măsura în care este necesar, a deciziei din 6 decembrie 2013 de respingere a reclamației;

—	obligarea Parlamentului European la plata cheltuielilor de judecată.

16.6.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 184/41

Acțiune introdusă la 7 martie 2014 – ZZ/Comisia

(Cauza F-19/14)

2014/C 184/68

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: ZZ (reprezentant: S. Orlandi, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Obiectul și descrierea litigiului

Anularea deciziei de a acorda sporul de drepturi de pensie ale reclamantului în sistemul de pensii al Uniunii în temeiul noilor DGA privind articolele 11 și 12 din anexa VIII la Statutul funcționarilor

Concluziile reclamantului

—	Declararea ca ilegal și, prin urmare, ca inaplicabil a articolului 9 din dispozițiile generale de aplicare a articolului 11 alineatul (2) din anexa VIII la statut;

—

anularea Deciziei din 24 mai 2013 de a acorda sporul de drepturi de pensie dobândite de reclamant anterior intrării în funcție în cadrul transferului acestora în sistemul de pensii al instituțiilor Uniunii Europene (denumit în continuare „SPIUE”), în temeiul dispozițiilor generale de aplicare (denumite în continuare „DGA”) a articolul 11 alineatul (2) din anexa VIII la statut din 3 martie 2011;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

16.6.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 184/42

Acțiune introdusă la 11 martie 2014 – ZZ/Europol

(Cauza F-21/14)

2014/C 184/69

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: ZZ (reprezentant: J.-J. Ghosez, avocat)

Pârât: Europol

Obiectul și descrierea litigiului

Anularea deciziei de a nu prelungi, pe perioadă nedeterminată, contractul pe perioadă determinată al reclamantului și obligarea Europol la plata către reclamant a diferenței dintre valoarea remunerației la care ar fi avut dreptul dacă ar fi rămas în funcție și ajutorul de șomaj sau orice altă indemnizație similară pe care a primit-o

Concluziile reclamantului

—

Anularea deciziei adoptate de pârât la 13 mai 2013 prin care pârâtul îl informează pe reclamant că nu va încheia cu acesta un contract pe perioadă nedeterminată și că contractul său în curs va expira la 31 octombrie 2013, precum și a deciziei implicite de respingere a reclamației sale din 13 decembrie 2013;

—

obligarea pârâtului la plata către reclamant a diferenței dintre, pe de o parte, valoarea remunerației la care ar fi avut dreptul dacă ar fi rămas în funcție în cadrul său și, pe de altă parte, valoarea remunerației, a onorariilor, a ajutorului de șomaj sau a oricărei alte indemnizații similare pe care le-a primit efectiv începând cu 1 noiembrie 2013 în locul remunerației pe care o primea ca agent temporar;

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

16.6.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 184/42

Acțiune introdusă la 19 martie 2014 – ZZ/CESE

(Cauza F-23/14)

2014/C 184/70

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: ZZ (reprezentanți: L. Levi și A. Tymen, avocați)

Pârât: Comitetul Economic și Social European (CESE)

Obiectul și descrierea litigiului

Anularea deciziilor de reîncadrare a reclamantului de pe postul de șef de unitate pe postul de consilier și de a nu-i mai plăti indemnizația de conducere, precum și cerere de plată a unor daune interese

Concluziile reclamantului

—	anularea Deciziei 326/13 A a Secretarului general al CESE din 26 iunie 2013 de reîncadrare a reclamantului pe un post de consilier al directorului Direcției de Logistică, începând cu 1 septembrie 2013;

—	anularea Deciziei 344/13 A a Secretarului general al CESE din 1 iulie 2013 prin care s-a dispus ca reclamantului să nu i se mai plătească indemnizația de conducere începând cu 1 septembrie 2013;

—	acordarea de daune interese de natură să compenseze prejudiciul reclamantului în cuantum de 5 000 de euro;

—	în orice caz, obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

16.6.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 184/43

Acțiune introdusă la 24 martie 2014 – ZZ/FRA

(Cauza F-25/14)

2014/C 184/71

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: ZZ (reprezentanți: L. Levi și M. Vandenbussche, avocați)

Pârâtă: Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (FRA)

Obiectul și descrierea litigiului

Anularea deciziei de a rezilia contractul de muncă pe perioadă nedeterminată al reclamantului, a deciziei de respingere a reclamației și acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile moral și material suferite.

Concluziile reclamantului

—	anularea deciziei directorului FRA din 13 iunie 2013 de a rezilia contractul pe perioadă nedeterminată al reclamantului;

—	anularea deciziei directorului FRA din 20 decembrie 2013 de respingere a reclamației;

—

acordarea de despăgubiri reclamantului pentru prejudiciul material suferit de acesta care constă în diferența dintre, pe de o parte, indemnizația de șomaj pe care urmează să o primească începând cu luna aprilie 2014 și, ulterior, orice potențial venit substitutiv sau lipsa unui venit și, pe de altă parte, salariul său integral, inclusiv toate indemnizațiile, în cuantum de 7 850,33 euro până la data reintegrării sale complete în cadrul agenției (plus dobânzi de întârziere, calculate la cursul Băncii Centrale Europene majorate cu trei puncte);

—	acordarea de despăgubiri adecvate reclamantului pentru prejudiciul moral cauzat prin decizie, care nu poate fi reparat prin anularea deciziei. Acest prejudiciu moral este evaluat ex aequo et bono la suma de 50 000 de euro;

—	obligarea pârâtei la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

16.6.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 184/43

Acțiune introdusă la 24 martie 2014 – ZZ/SEAE

(Cauza F-27/14)

2014/C 184/72

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: ZZ (reprezentant: S. Orlandi, avocat)

Pârât: Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE)

Obiectul și descrierea litigiului

Anularea deciziei prin care reclamantul a fost destituit, fără reducerea drepturilor de pensie, începând cu 1 ianuarie 2014, în urma unei proceduri disciplinare desfășurate după inculparea reclamantului de către autoritățile naționale pentru fapte de fraudă privind contrate de achiziții publice europene, fals și uz de fals, spălare de bani și corupție.

Concluziile reclamantului

—	Anularea deciziei din 16 februarie 2014 prin care SEAE l-a destituit pe reclamant, fără a-i reduce drepturile de pensie

—	obligarea SEAE la plata cheltuielilor de judecată.

16.6.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 184/44

Acțiune introdusă la 28 martie 2014 – ZZ/SEAE

(Cauza F-28/14)

2014/C 184/73

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: ZZ (reprezentanți: J.-N. Louis și D. de Abreu Caldas, avocați)

Pârât: Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE)

Obiectul și descrierea litigiului

Funcție publică – Cerere de anulare a deciziilor Înaltului Reprezentant al Uniunii Europene de a rezilia contractul de agent temporar al reclamantului, de a refuza să îl asculte în legătură cu fapte de hărțuire morală, de a respinge cererea sa privind desemnarea unui anchetator extern și de a înregistra plângerea acestuia cu titlu de cerere

Concluziile reclamantului

—	Anularea deciziei din 20 decembrie 2013 a Înaltului Reprezentant al Uniunii Europene, Vicepreședinte al Comisiei Europene (ÎR/VP) de a dispune încetarea contractului de agent temporar, în sensul articolului 2 litera (e) din RAA, al reclamantului cu efect de la 31 martie 2014;

—	anularea deciziei ÎR/VP de a refuza să îl asculte atunci când reclamantul a solicitat în mod expres acest lucru în scrisoarea de înaintare a plângerii sale din 9 decembrie anterior împotriva Chief Operating Officer al SEAE pentru fapte de hărțuire morală;

—

anularea deciziei ÎR/VP de a respinge cererea sa privind desemnarea unui anchetator extern de nivel foarte înalt, care să aibă multă experiență în ceea ce privește condițiile de muncă din cadrul instituțiilor Uniunii Europene și să fie de o imparțialitate ireproșabilă, aceasta pentru a stabili faptele, pentru a proceda în consecință și pentru a formula recomandări în atenția ÎR/VP în legătură cu măsurile care trebuie luate ca urmare a plângerii respective;

—

anularea deciziei ÎR/VP de a înregistra plângerea sa cu titlu de cerere și de a dispune examinarea acesteia de către DG HR.2 „Afaceri juridice, comunicare și relații cu părțile interesate”, în cadrul căreia niciun membru nu are gradul funcționarului împotriva căruia este îndreptată plângerea și nici nu are autoritatea acestuia;

—	obligarea SEAE la plata cheltuielilor de judecată.

16.6.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 184/44

Acțiune introdusă la 28 martie 2014 – ZZ/Comisia

(Cauza F-29/14)

2014/C 184/74

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: ZZ (reprezentant: L. Vogel, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Obiectul și descrierea litigiului

Cerere de anulare a deciziilor PMO de anulare şi de înlocuire a propunerilor iniţiale de transfer al drepturilor de pensie dobândite înainte de intrarea în serviciu la Parlamentul European, după ce reclamantul fusese transferat la Comisie

Concluziile reclamantului

—	anularea deciziei adoptate de AIPN la 18 decembrie 2013, comunicată reclamantului prin e-mail la 19 decembrie 2013, prin care au fost respinse reclamaţiile acestuia formulate la 9 septembrie 2013 împotriva deciziilor PMO din 10 iunie 2013;

—	în măsura în care este necesar, anularea deciziilor menţionate adoptate de PMO la 10 iunie 2013 împotriva cărora fuseseră formulate reclamaţiile reclamantului,

—

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată, în temeiul articolului 87 din Regulamentul de procedură, precum şi la plata cheltuielilor necesare efectuate în legătură cu procedura şi în special a cheltuielilor de cazare, de deplasare şi de şedere, precum şi a onorariilor de avocat conform articolului 91a din acelaşi regulament.

16.6.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 184/45

Acțiune introdusă la 29 martie 2014 – ZZ și alții/Parlamentul European

(Cauza F-31/14)

2014/C 184/75

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamanți: ZZ și alții (reprezentant: A. Salerno, avocat)

Pârât: Parlamentul European

Obiectul și descrierea litigiului

Anularea alegerilor comitetului pentru personal al Parlamentului European care s-au desfășurat în toamna anului 2013 și ale căror rezultate au fost publicate la 28 noiembrie 2013

Concluziile reclamanților

—	Anularea rezultatelor alegerilor pentru comitetul pentru personal al Parlamentului European care s-au desfășurat în toamna anului 2013 și ale căror rezultate au fost publicate la 28 noiembrie 2013;

—	obligarea Parlamentul European la plata cheltuielilor de judecată.

16.6.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 184/45

Acțiune introdusă la 1 aprilie 2014 – ZZ/ESMA

(Cauza F-32/14)

2014/C 184/76

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: ZZ (reprezentant: S. Pappas, avocat)

Pârâtă: Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe (ESMA)

Obiectul și descrierea litigiului

Anularea deciziei de a nu prelungi contractul de agent temporar al reclamantei ca urmare a raportului de evaluare nefavorabil, anularea respectivului raport de evaluare și cerere de daune interese

Concluziile reclamantei

—	Anularea deciziei ESMA/2013/ED/33 cu privire la neprelungirea contractului de muncă, precum și a evaluărilor din anii 2011 și 2012;

—	obligarea pârâtei la plata sumei de 10 000 EUR reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit;

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

16.6.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 184/46

Acțiune introdusă la 11 aprilie 2014 – ZZ/ACER

(Cauza F-34/14)

2014/C 184/77

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: ZZ (reprezentant: S. Pappas, avocat)

Pârâtă: Agenția pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare din Domeniul Energiei (ACER)

Obiectul și descrierea litigiului

Anularea deciziei de a nu prelungi contractul de agent contractual al reclamantei şi cerere de despăgubire

Concluziile reclamantei

—	Anularea deciziei directorului ACER de a nu prelungi a doua oară contractul de muncă al reclamantei cu ACER;

—	Obligarea pârâtului la plata a 10 000 de euro ca despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit de reclamantă;

—	obligarea ACER la plata cheltuielilor de judecată.

16.6.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 184/47

Acțiune introdusă la 20 aprilie 2014 – ZZ/Parlamentul European

(Cauza F-37/14)

2014/C 184/79

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: ZZ (reprezentant: M. Casado García-Hirschfeld, avocat)

Pârât: Parlamentul European

Obiectul și descrierea litigiului

Anularea deciziei Parlamentului European de a nu reporta în anul 2013 perioada de concediu de 16 zile neefectuată în 2012, având în vedere că reclamantul a fost în concediu de lungă durată pentru boală gravă

Concluziile reclamantului

—	Anularea deciziei de respingere a cererii de reportare în anul 2013 a zilelor de concediu ale reclamantului din anul 2012, peste limita de 12 zile,

—	în măsura în care este necesar, anularea deciziei Secretariatului general al Parlamentului European din 21 ianuarie 2014 de respingere a reclamaţiei formulate de reclamant la 4 octombrie,

—	obligarea Parlamentul European la plata cheltuielilor de judecată.

		ISSN 1977-1029
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		C 184

Ediţia în limba română	Comunicări şi informări	Anul 57 16 iunie 2014

Informarea nr.	Cuprins	Pagina
	IV Informări
	INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUŢIILE, ORGANELE ŞI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE
	Curtea de Justiție a Uniunii Europene
2014/C 184/01	Ultimele publicații ale Curții de Justiție a Uniunii Europene în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene	1

	V Anunţuri
	PROCEDURI JURISDICŢIONALE
	Curtea de Justiție
2014/C 184/02	Cauza C-248/12 P: Ordonanța Curții (Camera a șaptea) din 6 martie 2014 – Northern Ireland Department of Agriculture and Rural Development/Comisia Europeană (Recurs — FEOGA, FEGA și FEADR — Cheltuieli excluse de la finanțarea din fondurile Uniunii Europene — Admisibilitatea acțiunii în anulare — Situația reclamantului care nu este direct afectat de decizia în litigiu)	2

2014/C 184/03	Cauza C-510/12: Ordonanța Curții (Camera a zecea) din 6 martie 2014 (cerere de decizie preliminară formulată de Hof van Beroep te Gent – Belgia) – Bloomsbury NV/Belgische Staat (Articolul 99 din Regulamentul de procedură — A patra directivă 78/660/CEE — Articolul 2 alineatul (3) — Principiul imaginii fidele — Articolul 2 alineatul (4) — Obligația de informare — Articolul 2 alineatul (5) — Obligația de derogare — Articolul 32 — Metodă de evaluare întemeiată pe costul istoric — Dobândirea de către o societate a unui activ cu titlu gratuit)	2

2014/C 184/04	Cauza C-72/13: Ordonanța Curții (Camera a şaptea) din 20 martie 2014 (cerere de decizie preliminară formulată de Naczelny Sąd Administracyjny – Polonia) – Gmina Wrocław/Minister Finansów (TVA — Directiva 2006/112/CE — Cesionarea de către o comună a unor elemente din patrimoniul său)	3

2014/C 184/05	Cauza C-142/13: Ordonanța Curții (Camera a zecea) din 27 martie 2014 (cerere de decizie preliminară formulată de Audiencia Provincial de Barcelona – Spania) – Bright Service SA/Repsol Comercial de Produtos Petrolíferos SA [Trimitere preliminară — Articolul 99 din Regulamentul de procedură al Curții — Înțelegeri — Articolul 81 CE — Acord de cumpărare exclusivă — Exceptare — Regulamentul (CEE) nr. 1984/83 — Acord exceptat — Regulamentul (CE) nr. 2790/1999 — Acord neexceptat — Efectele în timp ale exceptării]	4

2014/C 184/06	Cauza C-177/13 P: Ordonanța Curții (Camera a şasea) din 13 februarie 2014 – Marek Marszałkowski/Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale), Mar-Ko Fleischwaren GmbH & Co. KG [Recurs — Marcă comunitară — Regulamentul (CE) nr. 40/94 — Articolul 8 alineatul 1 litera (b) — Cerere de înregistrare a mărcii comunitare figurative care cuprinde elementele verbale Walichnowy şi Marko — Opoziţia titularului mărcii comunitare verbale MAR-KO — Motiv relativ de refuz — Risc de confuzie]	5

2014/C 184/07	Cauza C-181/13: Ordonanța Curții (Camera a şaptea) din 27 februarie 2014 (cerere de decizie preliminară formulată de Commissione tributaria provinciale di Latina – Italia) – Francesco Acanfora/Equitalia Sud SpA – Agente di Riscossione Latina, Agenzia delle Entrate – Ufficio di Latina (Trimitere preliminară — Articolul 107 TFUE — Noțiunea ajutor de stat — Legislație națională care prevede, în caz de neplată a impozitului, obligația contribuabilului de a plăti societății concesionare a serviciului de recuperare un cuantum care se ridică la 9 % din sumele înscrise pe rol cu titlu de remunerație pentru activitățile de percepere — Descrierea cadrului factual — Insuficiență — Inadmisibilitate vădită)	5

2014/C 184/08	Cauza C-199/13 P: Ordonanța Curții (Camera a opta) din 27 martie 2014 – Polyelectrolyte Producers Group, SNF SAS, Travetanche Injection SPRL/Comisia Europeană, Regatul Ţărilor de Jos [Recurs — Articolul 181 din Regulamentul de procedură — Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 (Regulamentul REACH) — Restricții aplicabile introducerii pe piață și utilizării acrilamidei — Regulamentul (UE) nr. 366/2011 de modificare a anexei XVII la Regulamentul (CE) nr. 1907/2006]	6

2014/C 184/09	Cauza C-281/13 P: Ordonanța Curții (Camera a patra) din 3 aprilie 2014 – Lord Inglewood şi alţii/Parlamentul European (Recurs — Sistemul de pensie suplimentară al deputaților în Parlamentul European — Modificarea sistemului de pensie suplimentară în anul 2009 — Decizii de respingere a cererilor recurenților de a beneficia de dispozițiile în vigoare înainte de modificarea sistemului — Erori de drept — Securitate juridică — Încredere legitimă — Egalitate de tratament — Principiul proporționalității)	7

2014/C 184/10	Cauza C-324/13 P: Ordonanța Curții (Camera a șasea) din 30 ianuarie 2014 – Fercal – Consultadoria e Serviços, Lda/Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (Recurs — Marcă comunitară — Marca verbală PATRICIA ROCHA — Opoziție a titularului mărcii verbale naționale ROCHAS — Refuz al înregistrării din partea diviziei de opoziție a OAPI — Inadmisibilitatea acțiunii formulate la camera de recurs a OAPI)	7

2014/C 184/11	Cauza C-342/13: Ordonanța Curții (Camera întâi) din 3 aprilie 2014 (cerere de decizie preliminară formulată de Szombathelyi Törvényszék – Ungaria) – Katalin Sebestyén/Zsolt Csaba Kővári, OTP Bank Nyrt., OTP Faktoring Követeléskezelő Zrt, Raiffeisen Bank Zrt (Protecția consumatorilor — Directiva 93/13/CEE — Contract de împrumut ipotecar încheiat cu o bancă — Clauză care prevede competența exclusivă a unui tribunal arbitral — Informații privind procedura arbitrajului furnizate de bancă cu ocazia încheierii contractului — Clauze abuzive — Criterii de apreciere)	8

2014/C 184/12	Cauza C-555/13: Ordonanța Curții (Camera a opta) din 13 februarie 2014 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunal Arbitral – Portugalia) – Merck Canada Inc./Accord Healthcare Limited, Alter SA, Labochem Ltd, Synthon BV, Ranbaxy Portugal – Comércio e Desenvolvimento de Produtos Farmacêuticos, Unipessoal Lda (Trimitere preliminară — Noțiunea instanță națională în sensul articolului 267 TFUE — Tribunal Arbitral necessário — Admisibilitate — Regulamentul (CE) nr. 469/2009 — Articolul 13 — Certificat suplimentar de protecție pentru medicamente — Durata de validitate a unui certificat — Perioadă maximă de exclusivitate)	9

2014/C 184/13	Cauza C-104/14: Cerere de decizie preliminară introdusă de Corte Suprema di Cassazione (Italia) la 5 martie 2014 – Ministero delle Politiche Agricole, Alimentari e Forestali/Federazione Italiana Consorzi Agrari şi alţii	10

2014/C 184/14	Cauza C-112/14: Acțiune introdusă la 7 martie 2014 – Comisia Europeană/Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord	11

2014/C 184/15	Cauza C-118/14: Cerere de decizie preliminară introdusă de Amtsgericht Rüsselsheim (Germania) la 12 martie 2014 – Peggy Kieck/Condor Flugdienst GmbH	11

2014/C 184/16	Cauza C-120/14: Recurs introdus la 29 martie 2014 de Christoph Klein împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera întâi) din 21 ianuarie 2014 în cauza T-309/10, Christoph Klein/Comisia Europeană	12

2014/C 184/17	Cauza C-140/14: Acțiune introdusă la 24 martie 2014 – Comisia Europeană/Republica Slovenia	13

2014/C 184/18	Cauza C-149/14: Acțiune introdusă la 31 martie 2014 – Comisia Europeană/Republica Elenă	14

2014/C 184/19	Cauza C-155/14 P: Recurs introdus la 3 aprilie 2014 de Evonik Degussa GmbH, AlzChem AG, fostă AlzChem Trostberg GmbH, fostă AlzChem Hart GmbH împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a treia) din 23 ianuarie 2014 în cauza T-391/09, Evonik Degussa GmbH, AlzChem AG, fostă AlzChem Trostberg GmbH, fostă AlzChem Hart GmbH/Comisia Europeană	15

2014/C 184/20	Cauza C-157/14: Cerere de decizie preliminară introdusă de Conseil d'État (Franţa) la 4 aprilie 2014 – Société Neptune Distribution/Ministère de l'Économie et des Finances	16

2014/C 184/21	Cauza C-163/14: Acțiune introdusă la 4 aprilie 2014 – Comisia Europeană/Regatul Belgiei	17

2014/C 184/22	Cauza C-173/14 P: Recurs introdus la 8 aprilie 2014 de European Dynamics Belgium SA și alții împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a doua) pronunţate la 29 ianuarie 2014 în cauza T-158/12, European DynamicsBelgium și alții/ΕΜΑ	18

2014/C 184/23	Cauza C-180/14: Acțiune introdusă la 11 aprilie 2014 – Comisia Europeană/Republica Elenă	19

2014/C 184/24	Cauza C-194/14 P: Recurs introdus la 17 aprilie 2014 de AC-Treuhand AG împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a treia) din 6 februarie 2014 în cauza T-27/10, AC-Treuhand AG/Comisia Europeană	20

2014/C 184/25	Cauza C-17/12: Ordonanța președintelui Curții din 13 februarie 2014 (cerere de decizie preliminară formulată de Supremo Tribunal Administrativo – Portugalia) – TVI Televisão Independente SA/Fazenda Pública	21

2014/C 184/26	Cauza C-236/12: Ordonanța președintelui Camerei a patra a Curții din 25 martie 2014 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunalul Argeş – România) – Comisariatul Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor Argeş/SC Volksbank România SA, SC Volksbank România SA – Sucursala Piteşti, Alin Iulian Matei, Petruţa Florentina Matei	21

2014/C 184/27	Cauza C-439/12: Ordonanța președintelui Curții din 26 februarie 2014 (cerere de decizie preliminară formulată de Landgericht Hamburg – Germania) – Karin Gawelczyk/Generali Lebensversicherung AG	21

2014/C 184/28	Cauza C-459/12: Ordonanța președintelui Curții din 26 februarie 2014 (cerere de decizie preliminară formulată de Landgericht Hamburg – Germania) – Werner Krieger/Lebensversicherung AG	21

2014/C 184/29	Cauza C-482/12: Ordonanța președintelui Camerei a treia din 7 februarie 2014 (cerere de decizie preliminară formulată de Okresný súd Prešov – Slovacia) – Peter Macinský, Eva Macinská/Getfin s.r.o., Financreal s.r.o.	22

2014/C 184/30	Cauza C-500/12: Ordonanța președintelui Curții din 19 februarie 2014 – Comisia Europeană/Republica Polonă	22

2014/C 184/31	Cauza C-529/12: Ordonanța președintelui Curții din 11 februarie 2014 (cerere de decizie preliminară formulată de Landgericht Hamburg – Germania) – Andrea Lange/ERGO Lebensversicherung AG	22

2014/C 184/32	Cauza C-590/12: Ordonanța președintelui Curții din 10 martie 2014 [cerere de decizie preliminară formulată de Amtsgericht Winsen (Luhe) – Germania] – Andrea Merten/ERGO Lebensversicherung AG	22

2014/C 184/33	Cauza C-603/12: Ordonanța președintelui Camerei a treia a Curții din 18 martie 2014 (cerere de decizie preliminară formulată de Verwaltungsgericht Hannover – Germania) – Pia Braun/Region Hannover	23

2014/C 184/34	Cauza C-57/13: Ordonanța președintelui Curții din 13 februarie 2014 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunal Central Administrativo Norte – Portugalia) – Marina da Conceição Pacheco Almeida/Fundo de Garantia Salarial, IP, Instituto da Segurança Social, IP	23

2014/C 184/35	Cauza C-77/13: Ordonanța președintelui Curții din 6 martie 2014 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunal d'instance de Quimper – Franța) – CA Consumer Finance/Francine Crouan, născută Weber, Tual Crouan	23

2014/C 184/36	Cauza C-96/13: Ordonanța președintelui Camerei a zecea a Curții din 10 februarie 2014 – Comisia Europeană/Republica Elenă	23

2014/C 184/37	Cauza C-312/13: Ordonanța președintelui Curții din 20 februarie 2014 (cerere de decizie preliminară formulată de Curtea de Apel Alba Iulia – România) – Claudiu Roșu/Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Sibiu – Activitatea de Inspecție Fiscală	24

2014/C 184/38	Cauza C-313/13: Ordonanța președintelui Curții din 20 februarie 2014 (cerere de decizie preliminară formulată de Curtea de Apel Alba Iulia – România) – Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Sibiu – Activitatea de Inspecţie Fiscală/Cătălin Ienciu	24

2014/C 184/39	Cauza C-347/13 și C-353/13: Ordonanța președintelui Curții din 24 februarie 2014 (cerere de decizie preliminară formulată de Amtsgericht Rüsselsheim – Germania) – Erich Pickert (C-347/13), Jürgen Hein (C-353/13), Hjördis Hein (C-353/13)/Condor Flugdienst GmbH	24

2014/C 184/40	Cauza C-471/13: Ordonanța președintelui Curții din 19 februarie 2014 (cerere de decizie preliminară formulată de Amtsgericht Rüsselsheim – Germania) – Peter Link/Condor Flugdienst GmbH	24

2014/C 184/41	Cauza C-486/13: Ordonanța președintelui Curții din 13 martie 2014 (cerere de decizie preliminară formulată de Juzgado de Primera Instancia e Instrucción de Marchena – Spania) – Caixabank SA/Antonio Galán Rodríguez	25

2014/C 184/42	Cauza C-566/13: Ordonanța președintelui Curții din 25 martie 2014 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunal do Trabalho de Lisboa – Portugalia) – Jorge Ítalo Assis dos Santos/Banco de Portugal	25

2014/C 184/43	Cauza C-575/13: Ordonanța președintelui Curții din 4 martie 2014 (cerere de decizie preliminară formulată de Amtsgericht Rüsselsheim – Germania) – Thomas Etzold, Sandra Etzold, Toni Lennard Etzold/Condor Flugdienst GmbH	25

	Tribunalul
2014/C 184/44	Cauza T-473/11: Hotărârea Tribunalului din 28 aprilie 2014 – Longevity Health Products/OAPI – Weleda Trademark (MENOCHRON) [Marca comunitară — Procedură de opoziție — Cerere de înregistrare a mărcii comunitare verbale MENOCHRON — Marca comunitară verbală anterioară MENODORON — Motiv relativ de refuz — Risc de confuzie — Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009]	26

2014/C 184/45	Cauza T-647/11: Hotărârea Tribunalului din 29 aprilie 2014 – Asos/OAPI – Maier (ASOS) (Marcă comunitară — Procedură de opoziție — Cerere de înregistrare a mărcii comunitare verbale ASOS — Marca comunitară verbală anterioară ASSOS — Motiv relativ de refuz — Risc de confuzie — Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009)	26

2014/C 184/46	Cauza T-478/11: Ordonanța Tribunalului din 2 aprilie 2014 – Franţa/Comisia (Ajutoare de stat — Acțiuni întreprinse de un comitet interprofesional național porcin — Finanțare prin cotizații voluntare devenite obligatorii — Decizie prin care schema de ajutor este declarată compatibilă cu piața internă — Retragerea deciziei — Nepronunţare asupra fondului)	27

2014/C 184/47	Cauza T-511/11: Ordonanța Tribunalului din 2 aprilie 2014 – Franţa/Comisia (Ajutoare de stat — Acțiuni întreprinse de Interbev — Finanțare prin cotizații voluntare devenite obligatorii — Decizie prin care schema de ajutor este declarată compatibilă cu piața internă — Retragerea deciziei — Nepronunţare asupra fondului)	27

2014/C 184/48	Cauza T-575/11: Ordonanța Tribunalului din 2 aprilie 2014 – Inaporc/Comisia (Ajutoare de stat — Acțiuni întreprinse de un comitet interprofesional național privind porcii — Finanțare prin cotizații voluntare devenite obligatorii — Decizie prin care schema de ajutor este declarată compatibilă cu piața internă — Retragerea deciziei — Nepronunțare asupra fondului)	28

2014/C 184/49	Cauza T-18/12: Ordonanța Tribunalului din 2 aprilie 2014 – Interbev/Comisia (Ajutoare de stat — Acțiuni întreprinse de Interbev — Finanțare prin cotizații voluntare devenite obligatorii — Decizie prin care schema de ajutor este declarată compatibilă cu piața internă — Retragerea deciziei — Nepronunţare asupra fondului)	28

2014/C 184/50	Cauza T-541/14: Ordonanța Tribunalului din 2 aprilie 2014 – Wedi/OAPI – Mehlhose Bauelemente für Dachrand + Fassade (BALCO) (Marcă comunitară — Opoziţie — Retragerea opoziţiei — Nepronunţare asupra fondului cauzei)	29

2014/C 184/51	Cauza T-2/13: Ordonanța Tribunalului din 3 aprilie 2014 – CFE-CGC France Télécom-Orange/Comisia (Acțiune în anulare — Ajutoare de stat — Decizie prin care ajutorul este declarat compatibil cu piața internă în anumite condiții — Sindicatul lucrătorilor — Lipsa afectării individuale — Inadmisibilitate)	30

2014/C 184/52	Cauza T-7/13: Ordonanța Tribunalului din 3 aprilie 2014 – ADEAS/Comisia (Acțiune în anulare — Ajutor de stat — Decizie prin care ajutorul este declarat comptabil cu piața internă în anumite condiții — Asociație — Lipsa afectării individuale — Inadmisibilitate)	30

2014/C 184/53	Cauza T-127/14 P: Recurs introdus la 21 februarie 2014 de Alvaro Sesma Merino împotriva Hotărârii Tribunalului Funcției Publice din 11 decembrie 2013 în cauza F-125/12, Sesma Merino/OAPI	31

2014/C 184/54	Cauza T-164/14: Acțiune introdusă la 7 martie 2014 – Calberson GE/Comisia	32

2014/C 184/55	Cauza T-180/14: Acțiune introdusă la 14 martie 2014 – Front Polisario/Consiliul	33

2014/C 184/56	Cauza T-185/14: Acțiune introdusă la 14 martie 2014 – Freitas/Parlamentul European și Consiliul	34

2014/C 184/57	Cauza T-223/14: Acțiune introdusă la 9 aprilie 2014 – Ewald Dörken/OAPI – Schürmann (VENT ROLL)	35

2014/C 184/58	Cauza T-225/14: Acțiune introdusă la 11 aprilie 2014 – iNET24 Holding/OAPI (IDIRECT24)	36

2014/C 184/59	Cauza T-234/14: Acțiune introdusă la 11 aprilie 2014 – Mammoet Salvage/Comisia	37

2014/C 184/60	Cauza T-265/11: Ordonanța Tribunalului din 31 martie 2014 – Elmaghraby/Consiliul	38

2014/C 184/61	Cauza T-266/11: Ordonanța Tribunalului din 31 martie 2014 – El Gazaerly/Consiliul	38

2014/C 184/62	Cauza T-338/13: Ordonanța Tribunalului din 31 martie 2014 – Energa Power Trading/Comisia	38

	Tribunalul Funcției Publice
2014/C 184/63	Cauza F-28/13: Hotărârea Tribunalului Funcției Publice (Camera a doua) din 30 aprilie 2014 – López Cejudo/Comisia [Funcție publică — Investigație a Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF) — Diurnă — Articolul 10 din anexa VII la statut — Restituire a plății nedatorate — Rețineri din remunerație — Articolul 85 din statut — Inducere în eroare în mod deliberat a administrației — Termen rezonabil]	39

2014/C 184/64	Cauza F-88/13: Ordonanța Tribunalului Funcției Publice (Camera a treia) din 30 aprilie 2014 – Kolarova/REA [Funcție publică — Personal al Agenției Executive pentru Cercetare — Incidente de procedură — Excepție de inadmisibilitate — Competențe conferite autorității abilitate să încheie contractele de muncă — Delegare la Oficiul pentru Administrarea și Plata Drepturilor Individuale (PMO) — Acțiune îndreptată împotriva deciziilor PMO — Acțiune îndreptată împotriva instituției delegante — Inadmisibilitate vădită]	39

2014/C 184/65	Cauza F-12/14: Acțiune introdusă la 7 februarie 2014 – ZZ/CdT	40

2014/C 184/66	Cauza F-15/14: Acțiune introdusă la 19 februarie 2014 – ZZ/Parlamentul European	40

2014/C 184/67	Cauza F-17/14: Acțiune introdusă la 4 martie 2014 – ZZ/Parlamentul European	41

2014/C 184/68	Cauza F-19/14: Acțiune introdusă la 7 martie 2014 – ZZ/Comisia	41

2014/C 184/69	Cauza F-21/14: Acțiune introdusă la 11 martie 2014 – ZZ/Europol	42

2014/C 184/70	Cauza F-23/14: Acțiune introdusă la 19 martie 2014 – ZZ/CESE	42

2014/C 184/71	Cauza F-25/14: Acțiune introdusă la 24 martie 2014 – ZZ/FRA	43

2014/C 184/72	Cauza F-27/14: Acțiune introdusă la 24 martie 2014 – ZZ/SEAE	43

2014/C 184/73	Cauza F-28/14: Acțiune introdusă la 28 martie 2014 – ZZ/SEAE	44

2014/C 184/74	Cauza F-29/14: Acțiune introdusă la 28 martie 2014 – ZZ/Comisia	44

2014/C 184/75	Cauza F-31/14: Acțiune introdusă la 29 martie 2014 – ZZ și alții/Parlamentul European	45

2014/C 184/76	Cauza F-32/14: Acțiune introdusă la 1 aprilie 2014 – ZZ/ESMA	45

2014/C 184/77	Cauza F-34/14: Acțiune introdusă la 11 aprilie 2014 – ZZ/ACER	46

2014/C 184/78	Cauza F-35/14: Acțiune introdusă la 14 aprilie 2014 – ZZ/OAPI	46

2014/C 184/79	Cauza F-37/14: Acțiune introdusă la 20 aprilie 2014 – ZZ/Parlamentul European	47

2014/C 184/80	Cauza F-88/08 RENV: Ordonanța Tribunalului Funcției Publice din 30 aprilie 2014 – Michel/ETF	47