Jurnalul Oficial C 19/2020

INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUȚIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE

20.1.2020

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 19/2

Ordonanța Curții (Camera întâi) din 3 iulie 2019 (cerere de decizie preliminară formulată de Juzgado de Primera Instancia no 1 de Fuenlabrada – Spania) – Bankia SA/Henry-Rodolfo Rengifo Jiménez, Sheyla-Jeanneth Felix Caiza

(Cauza C-92/16) (1)

(Trimitere preliminară - Protecția consumatorilor - Directiva 93/13/CEE - Articolele 6 și 7 - Clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii - Clauză privind scadența anticipată a unui contract de împrumut ipotecar - Articolul 99 din Regulamentul de procedură al Curții - Întrebare identică cu o întrebare asupra căreia Curtea s-a pronunțat deja sau al cărei răspuns poate fi în mod clar dedus din jurisprudență - Declararea caracterului în parte abuziv al clauzei - Competența instanței naționale în prezența unei clauze calificate drept „abuzivă” - Înlocuirea clauzei abuzive cu o dispoziție de drept național - Articolul 53 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Curții - Întrebare vădit inadmisibilă)

(2020/C 19/02)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Juzgado de Primera Instancia no 1 de Fuenlabrada

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Bankia SA

Pârâți: Henry-Rodolfo Rengifo Jiménez, Sheyla-Jeanneth Felix Caiza

Dispozitivul

Articolele 6 și 7 din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii trebuie interpretate în sensul că, pe de o parte, se opun ca o clauză privind scadența anticipată a unui contract de împrumut ipotecar declarată abuzivă să fie menținută în parte, prin eliminarea, de către instanța națională, a elementelor care o fac abuzivă. În schimb, aceste articole nu se opun ca instanța națională să remedieze nulitatea unei asemenea clauze abuzive al cărei conținut este inspirat dintr-o dispoziție legislativă aplicabilă în cazul unui acord al părților la contract, înlocuind-o cu noua redactare a acestei dispoziții legislative introduse ulterior încheierii contractului, dacă contractul de împrumut ipotecar în cauză nu poate continua să existe în cazul eliminării acestei clauze abuzive, iar anularea acestui contract în ansamblul său l-ar expune pe consumator unor consecințe deosebit de prejudiciabile.

(1) JO C 156, 2.5.2016.

20.1.2020

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 19/3

Ordonanța Curții (Camera întâi) din 3 iulie 2019 (cerere de decizie preliminară formulată de Juzgado de Primera Instancia n 2 de Santander – Spania) – Banco Bilbao Vizcaya Argentaria SA/Fernando Quintano Ujeta, María Isabel Sánchez García

(Cauza C-167/16) (1)

(Trimitere preliminară - Protecția consumatorilor - Directiva 93/13/CEE - Articolele 6 și 7 - Clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii - Clauză de decădere anticipată într-un contract de împrumut ipotecar - Articolul 99 din Regulamentul de procedură al Curții - Întrebare identică cu o întrebare asupra căreia Curtea s-a pronunțat deja sau al cărei răspuns poate fi dedus cu claritate din jurisprudență - Declararea caracterului parțial abuziv al clauzei - Competențele instanței naționale în cazul în care există o clauză considerată „abuzivă” - Substituirea clauzei abuzive cu o dispoziție de drept național - Articolul 53 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Curții - Chestiune vădit inadmisibilă)

(2020/C 19/03)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Juzgado de Primera Instancia no 2 de Santander

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Banco Bilbao Vizcaya Argentaria SA

Pârâți: Fernando Quintano Ujeta, María Isabel Sánchez García

Dispozitivul

Articolele 6 și 7 din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii trebuie interpretate în sensul că, pe de o parte, se opun posibilității ca o clauză de decădere anticipată într-un contrat de împrumut ipotecar considerat abuziv să fie menținută parțial prin eliminarea de către instanța națională a elementelor care o fac abuzivă. În schimb, aceste articole nu se opun ca instanța națională să remedieze nulitatea unei astfel de clauze abuzive al cărei text este inspirat dintr-o dispoziție legislativă aplicabilă, dacă părțile la contract sunt de acord, substituind-o cu noul text al acestei dispoziții legislative introdus ulterior încheierii contractului, atunci când contractul în discuție nu poate subzista în cazul eliminării acestei clauze abuzive, iar anularea acestui contract în întregime are pentru consumator consecințe deosebit de prejudiciabile.

(1) JO C 200, 6.6.2016.

20.1.2020

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 19/4

Ordonanța Curții (Camera întâi) din 3 iulie 2019 (cerere de decizie preliminară formulată de Juzgado de Primera Instancia no 6 de Alicante - Spania) – Bankia SA/Alfredo Sánchez Martínez, Sandra Sánchez Triviño

(Cauza C-486/16) (1)

(Trimitere preliminară - Protecția consumatorilor - Directiva 93/13/CEE - Articolele 6 și 7 - Clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii - Clauză privind exigibilitatea anticipată a unui contract de împrumut ipotecar - Articolul 99 din Regulamentul de procedură al Curții - Întrebare identică cu o întrebare asupra căreia Curtea s-a pronunțat deja sau al cărei răspuns poate fi în mod clar dedus din jurisprudență - Competența instanței naționale în prezența unei clauze calificate drept „abuzivă” - Înlocuirea clauzei abuzive cu o dispoziție de drept național - Principiul efectivității - Principiul autonomiei procedurale)

(2020/C 19/04)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Juzgado de Primera Instancia no 6 de Alicante

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Bankia SA

Pârâți: Alfredo Sánchez Martínez, Sandra Sánchez Triviño

Dispozitivul

Articolul 7 alineatul (1) din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii și principiul efectivității trebuie să fie interpretate, în împrejurări precum cele din cauza principală, în sensul că nu se opun ca o instanță națională de prim grad de jurisdicție să fie ținută de o decizie pronunțată de o instanță de apel care impune deschiderea unei proceduri de executare luându-se în considerare gravitatea neîndeplinirii de către consumator a obligațiilor care decurg dintr-un contract de împrumut ipotecar, chiar dacă acest contract ar conține o clauză declarată abuzivă printr-o hotărâre prealabilă devenită definitivă, dar care nu are autoritate de lucru judecat în dreptul național.

(1) JO C 441, 28.11.2016.

20.1.2020

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 19/4

Ordonanța Curții (Camera a șasea) din 5 septembrie 2019 (cerere de decizie preliminară formulată de Conseil supérieur de la Sécurité sociale – Luxemburg) – EU/Caisse pour l'avenir des enfants

(Cauza C-801/18) (1)

(Trimitere preliminară - Articolul 99 din Regulamentul de procedură al Curții - Libera circulație a lucrătorilor - Egalitate de tratament - Articolul 45 TFUE - Regulamentul (CE) nr. 883/2004 - Articolul 4 - Convenție privind securitatea socială încheiată între statul membru de încadrare în muncă și o țară terță - Prestații familiale - Aplicare în cazul unui lucrător frontalier care nu este nici resortisant, nici rezident al unuia dintre statele contractante la convenție)

(2020/C 19/05)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Conseil supérieur de la Sécurité sociale

Părțile din procedura principală

Reclamant: EU

Pârâtă: Caisse pour l'avenir des enfants

Dispozitivul

Articolul 45 TFUE coroborat cu articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială trebuie interpretat în sensul că se opune refuzului autorităților competente ale unui prim stat membru de a plăti unui resortisant al unui al doilea stat membru, care lucrează în primul stat membru, fără a avea domiciliul în acesta, prestații familiale pentru copilul său care domiciliază într-o țară terță împreună cu mama sa, atunci când, în aceleași condiții de acordare a prestațiilor menționate, autoritățile respective recunosc, pe baza unei convenții internaționale bilaterale încheiate între primul stat membru și această țară terță, dreptul la prestații familiale pentru propriii resortisanți și rezidenți, cu excepția cazului în care aceste autorități pot invoca o justificare obiectivă pentru refuzul lor.

(1) JO C 82, 4.3.2019.

20.1.2020

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 19/5

Ordonanța Curții (Camera a opta) din 11 iulie 2019 (cerere de decizie preliminară formulată de Polymeles Protodikeio Athinon - Grecia) – RM, SN/Agrotiki Trapeza Ellados

(Cauza C-262/19) (1)

(Trimitere preliminară - Articolul 53 alineatul (2) și articolul 94 din Regulamentul de procedură al Curții - Ajutoare de stat - Constituirea ipotecilor de garantare a împrumuturilor bancare acordate agricultorilor - Legislație națională care impune o plafonare a sumei pentru care sunt constituite ipotecile - Expunere insuficientă a motivelor care au determinat instanța de trimitere să aibă îndoieli cu privire la interpretarea dreptului Uniunii - Inadmisibilitate vădită)

(2020/C 19/06)

Limba de procedură: greaca

Instanța de trimitere

Polymeles Protodikeio Athinon

Părțile din procedura principală

Reclamanți: RM, SN

Pârâtă: Agrotiki Trapeza Ellados

Dispozitivul

Cererea de decizie preliminară formulată de Polymeles Protodikeio Athinon (Tribunalul de Mare Instanță din Atena, Grecia), prin decizia din 8 februarie 2019, este vădit inadmisibilă.

(1) JO C 187, 3.6.2019.

20.1.2020

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 19/6

Cerere de decizie preliminară introdusă de Wojewódzki Sąd Administracyjny we Wrocławiu (Polonia) la 27 iulie 2018 – Mennica Wrocławska sp. z o.o./Dyrektor Izby Administracji Skarbowej we Wrocławiu

(Cauza C-491/18)

(2020/C 19/07)

Limba de procedură: polona

Instanța de trimitere

Wojewódzki Sąd Administracyjny we Wrocławiu

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Mennica Wrocławska sp. z o.o.

Pârât: Dyrektor Izby Administracji Skarbowej we Wrocławiu

Prin Ordonanța din 13 decembrie 2019, Curtea de Justiție (Camera a zecea) a declarat că articolul 168 litera (a), articolul 178 litera (a) și articolul 226 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2010/45/UE a Consiliului din 13 iulie 2010, trebuie interpretate în sensul că se opun ca autoritățile fiscale naționale să refuze persoanei impozabile dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată datorate sau achitate în amonte pentru simplul motiv că facturile întocmite cuprind o eroare privind identificarea mărfurilor care fac obiectul operațiunilor în cauză, cu toate că persoana impozabilă, înainte de emiterea deciziei de impunere de către autoritățile fiscale, a furnizat acestora documentele și explicațiile necesare stabilirii obiectului real al acestor operațiuni și care dovedesc existența acestora.

20.1.2020

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 19/6

Recurs introdus la 30 iulie 2019 de Belén Bernaldo de Quirós împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a doua) din 5 iunie 2019 în cauza T-273/18, Bernaldo de Quirós/Comisia

(Cauza C-583/19 P)

(2020/C 19/08)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurentă: Belén Bernaldo de Quirós (reprezentant: M. Casado García-Hirschfeld, avocată)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Concluziile

—	anularea Hotărârii din 5 iunie 2019, Bernaldo de Quirós/Comisia (T-273/18);

—	admiterea concluziilor prezentate în primă instanță;

—	obligarea Comisiei la plata tuturor cheltuielilor de judecată aferente celor două proceduri.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, recurenta invocă un motiv unic, întemeiat pe denaturarea faptelor, pe eroarea vădită de apreciere și pe o motivare inexactă în drept.

Prin intermediul celui de al doilea motiv al acțiunii introduse în fața Tribunalului, recurenta a invocat încălcarea principiului respectării dreptului la apărare în contextul articolului 3 din anexa IX la Statutul funcționarilor. Tribunalul s-a pronunțat cu privire la acest motiv la punctele 81-94 din hotărârea atacată.

Recurenta consideră că constatările efectuate de Tribunal sunt inexacte din punct de vedere material. Aceasta consideră că hotărârea atacată este afectată de o eroare de drept și cuprinde o eroare vădită de apreciere întrucât, pe de o parte, normele interne nu pot justifica nerespectarea unei dispoziții statutare și, pe de altă parte, DGA în cauză nu prevăd o delegare de competențe a AIPN. În sfârșit, interpretarea dispozițiilor articolului 3 din anexa IX la Statutul funcționarilor și ale articolului 4 alineatul (4) din DGA ar determina o motivare inexactă în drept.

20.1.2020

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 19/7

Recurs introdus la 14 august 2019 de CC împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a opta) din 13 iunie 2019 în cauza T-248/17 RENV, CC/Parlamentul

(Cauza C-612/19 P)

(2020/C 19/09)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurentă: CC (reprezentant: G. Maximini, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Parlamentul European

Concluziile

—	anularea Hotărârii pronunțate de Tribunal la 13 iunie 2019 în cauza T-248/17 RENV, cu excepția punctului 3 din dispozitiv referitor la cheltuielile de judecată;

—	obligarea Parlamentului la plata în integralitate a prejudiciilor moral și material suferite de recurentă, conform metodei de calcul stabilite în cererea sa introductivă de instanță F-9/12;

—	obligarea Parlamentului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Recurenta solicită anularea în parte a Hotărârii din 13 iunie 2019 în cauza CC/Parlamentul, T-248/17 RENV (mai puțin în ceea ce privește punctul 3 din dispozitiv), prin care Tribunalul a obligat Parlamentul la plata către recurentă a sumei de 6 000 de euro și a tuturor cheltuielilor de judecată, acțiunea fiind respinsă în rest.

În susținerea recursului formulat, recurenta invocă cinci motive:

—	Încălcarea articolului 106 din Regulamentul de procedură al Tribunalului– Încălcarea principiului securității juridice – Încălcarea articolului 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene;

—	Erori de drept întrucât Tribunalul nu a luat măsurile de cercetare judecătorească și de organizare a procedurii solicitate;

—	Denaturarea anunțului de concurs – Încălcarea hotărârii de anulare – Substituire nelegală de apreciere – Încălcarea articolului 1d alineatul (2) din Statutul funcționarilor;

—	Eroare de drept întrucât Tribunalul a exclus anumite posturi de la evaluarea pierderii unei șanse;

—	Evaluare arbitrară, eroare de drept, lipsa motivării, lipsa imparțialității.

20.1.2020

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 19/8

Cerere de decizie preliminară introdusă de Curtea de Apel Alba Iulia (România) la data de 30 august 2019 – LN/Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov

(Cauza C-655/19)

(2020/C 19/10)

Limba de procedură: română

Instanța de trimitere

Curtea de Apel Alba Iulia

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: LN

Pârâte: Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov

Întrebările preliminare

Dacă articolul 2 din Directiva 2006/112 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (1) se opune ca operațiunea prin care un contribuabil care, în calitate de creditor, adjudecă imobilul urmărit silit în cadrul unei proceduri de executare silită și, după un timp, îl vinde în vederea recuperării sumei împrumutate să fie considerată activitate economică sub forma exploatării bunurilor corporale sau necorporale în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate?

2)	Persoana care a efectuat o astfel de operațiune juridică poate fi considerată persoană impozabilă în sensul articolului 9 din Directiva 2006/112?

(1) Directiva TVA 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO 2006 L 347, p. 1, Ediție specială, 09/vol.3, p. 7).

20.1.2020

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 19/9

Cerere de decizie preliminară introdusă de Hoge Raad der Nederlanden (Țările de Jos) la 25 septembrie 2019 – Vereniging van Effectenbezitters/BP plc

(Cauza C-709/19)

(2020/C 19/11)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Hoge Raad der Nederlanden

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Vereniging van Effectenbezitters

Pârâtă: BP plc

Întrebările preliminare

(a)

Articolul 7 teza introductivă punctul 2 din Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2012 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (JO 2012, L 351, p. 1, denumit în continuare „Regulamentul Bruxelles I bis”) trebuie interpretat în sensul că materializarea directă a unui prejudiciu pur financiar într-un cont de investiții din Țările de Jos sau într-un cont de investiții al unei bănci și/sau al unei societăți de investiții cu sediul în Țările de Jos, care este consecința deciziilor de investiții care au fost adoptate sub influența informațiilor generale publicate pe plan global, dar incorecte, incomplete și înșelătoare ale unei întreprinderi internaționale listate la bursă oferă un element de legătură suficient pentru a stabili competența internațională a instanțelor neerlandeze în temeiul locului producerii prejudiciului („Erfolgsort”)?

(b)

În cazul unui răspuns negativ, este necesar să existe împrejurări suplimentare care să justifice că instanțele neerlandeze sunt competente și care sunt aceste împrejurări? Împrejurările suplimentare menționate la [punctul] 4.2.2 din cererea de decizie preliminară sunt suficiente pentru a întemeia competența instanțelor neerlandeze?

Răspunsul la prima întrebare este diferit în cazul unei acțiuni introduse în temeiul articolului 3:305a din BW (Burgerlijk Wetboek, Codul civil din Țările de Jos) de o asociație având ca obiect să reprezinte, în temeiul dreptului propriu, interesele colective ale investitorilor care au suferit un prejudiciu în sensul primei întrebări, ceea ce determină printre altele faptul că nu sunt stabilite nici domiciliile respective ale acestor investitori și nici împrejurările speciale ale achizițiilor individuale, respectiv ale deciziilor individuale de a nu vinde acțiunile deja deținute?

În cazul în care instanța neerlandeză este competentă în temeiul articolului 7 punctul 2 din Regulamentul Bruxelles I bis să se pronunțe cu privire la acțiunea formulată în temeiul articolului 3:305a din BW, instanța în cauză este, în conformitate cu articolul 7 punctul 2 din acest regulament, competentă din punct de vedere teritorial, atât pe plan internațional, cât și pe plan intern, să se pronunțe cu privire la toate acțiunile în despăgubire individuale ulterioare, formulate de investitori care au suferit un prejudiciu în sensul primei întrebări?

În cazul în care instanța neerlandeză în discuție este, în sensul întrebării a treia, competentă din punct de vedere teritorial pe plan internațional, însă nu și pe plan intern, putându-se pronunța cu privire la toate acțiunile în despăgubire individuale formulate de investitori care au suferit un prejudiciu în sensul primei întrebări, atunci competența teritorială internă trebuie stabilită în funcție de domiciliul investitorului prejudiciat, de sediul băncii unde este deschis contul personal al acestui investitor sau de sediul băncii unde este deschis contul de investiții al acestui investitor sau trebuie să fie avut în vedere un alt element de legătură?

20.1.2020

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 19/10

Cerere de decizie preliminară introdusă de Raad van State (Țările de Jos) la 30 septembrie 2019 – FS/Staatssecretaris van Justitie en Veiligheid

(Cauza C-719/19)

(2020/C 19/12)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Raad van State

Părțile din procedura principală

Apelant: FS

Intimat: Staatssecretaris van Justitie en Veiligheid

Întrebările preliminare

Articolul 15 alineatul (1) din Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 și de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE și 93/96/CEE (JO 2004, L 158 (1), […]) trebuie interpretat în sensul că decizia de expulzare a unui cetățean al Uniunii de pe teritoriul statului membru gazdă, luată în temeiul acestei dispoziții, este considerată a fi respectată și nu mai produce efecte juridice odată ce acest cetățean al Uniunii a părăsit, lucru care poate fi demonstrat, teritoriul acestui stat membru gazdă în termenul prevăzut de această dispoziție pentru plecarea voluntară?

În cazul unui răspuns afirmativ la întrebarea 1, dacă acest cetățean al Uniunii revine imediat în statul membru gazdă, el beneficiază de dreptul de ședere pentru o perioadă de cel mult trei luni, prevăzut la articolul 6 alineatul (1) din Directiva 2004/38/CE, sau statul membru gazdă poate lua o nouă decizie de expulzare, pentru a evita ca cetățeanul Uniunii să intre în mod repetat, pentru o perioadă scurtă, în statul membru gazdă?

3)	În cazul unui răspuns negativ la întrebarea 1, acest cetățean al Uniunii trebuie, în acest caz, să locuiască în afara teritoriului statului membru gazdă pentru o anumită perioadă și cât de lungă este această perioadă?

(1) P 77.

20.1.2020

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 19/10

Cerere de decizie preliminară introdusă de Verwaltungsgericht Düsseldorf (Germania) la 30 septembrie 2019 – GR/Stadt Duisburg

(Cauza C-720/19)

(2020/C 19/13)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Verwaltungsgericht Düsseldorf

Părțile din procedura principală

Reclamantă: GR

Pârât: Stadt Duisburg

Întrebările preliminare

1)	Un membru al familiei unui lucrător turc, care poate beneficia de drepturile prevăzute la articolul 7 alineatul (1) din Decizia nr. 1/80, pierde aceste drepturi atunci când primește cetățenia statului membru gazdă, dar pierde cetățenia anterioară?

În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare, membrul de familie al lucrătorului turc, aflat în situația descrisă mai sus, poate continua să se prevaleze de drepturile care decurg din articolul 7 din Decizia nr. 1/80 în cazul în care a pierdut cetățenia statului membru gazdă pentru că a adoptat din nou cetățenia anterioară?

20.1.2020

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 19/11

Cerere de decizie preliminară introdusă de Rechtbank Amsterdam (Țările de Jos) la 7 octombrie 2019 – A/B, C

(Cauza C-738/19)

(2020/C 19/14)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Rechtbank Amsterdam

Părțile din procedura principală

Reclamantă: A

Pârâte: B, C

Întrebarea preliminară

Cum trebuie interpretată Directiva 93/13 (1) și, în special, principiul efectului cumulativ conținut de aceasta, pentru a aprecia dacă suma solicitată drept despăgubire de la consumatorul care nu și-a îndeplinit obligațiile (denumită în continuare „clauza penală”) este disproporționat de mare, în sensul punctului 1 litera (e) din anexa la această directivă, într-un caz în care este vorba despre clauze penale legate de diverse situații de nerespectare a obligațiilor de natură diferită care, prin natura lor, nu trebuie în mod necesar să se producă simultan, și, care într-adevăr, în speță nu s-au produs simultan? În acest context, este relevant că pentru nerespectarea obligației în baza căreia se solicită penalitatea, se solicită și despăgubiri în sensul cedării profitului realizat în mod nelegal?

(1) Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii (JO 1993, L 95, p. 29, Ediție specială 15/vol. 2, p. 273).

20.1.2020

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 19/12

Cerere de decizie preliminară introdusă de Vrhovno sodišče Republike Slovenije (Slovenia) la 10 octombrie 2019 – B. K./Republica Slovenia

(Cauza C-742/19)

(2020/C 19/15)

Limba de procedură: slovena

Instanța de trimitere

Vrhovno sodišče Republike Slovenije

Părțile din procedura principală

Recurent: B. K.

Intimată: Republica Slovenia

Întrebările preliminare

1)	Articolul 2 din Directiva 2003/88/CE (1) se aplică de asemenea lucrătorilor care își desfășoară activitatea în domeniul apărării sau personalului militar care prestează serviciul de permanență pe timp de pace?

Dispozițiile articolului 2 din Directiva 2003/88/CE se opun unei reglementări naționale potrivit căreia permanența la locul de muncă sau într-un loc determinat (dar nu la domiciliu) a lucrătorilor care își desfășoară activitatea în domeniul apărării sau prezența personalului militar care lucrează în domeniul apărării în cursul serviciului de permanență, pe timpul căruia acest personal militar nu prestează nicio activitate profesională efectivă, dar trebuie totuși să fie prezent fizic la cazarmă, nu este luată în calcul la stabilirea timpului de lucru?

(1) Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru (JO 2003, L 299, p. 9, Ediție specială, 05/vol. 7, p. 3).

20.1.2020

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 19/12

Cerere de decizie preliminară introdusă de Juzgado de lo Contencioso-Administrativo no 17 de de Barcelona (Spania) la 14 octombrie 2019 – UD/Subdelegación del Gobierno en Barcelona

(Cauza C-746/19)

(2020/C 19/16)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Juzgado de lo Contencioso-Administrativo no 17 de de Barcelona

Părțile din procedura principală

Reclamant: UD

Pârâtă: Subdelegación del Gobierno en Barcelona

Întrebările preliminare

Statul spaniol a transpus corect Directiva 2008/115 (1) în dreptul național (prin legea organică 4/2000, astfel cum a fost modificată prin legea organică 2/2009) atunci când a menținut amenda ca răspuns principal la situația de ședere ilegală și a rezervat măsura îndepărtării pentru cazurile agravate?

2)	În temeiul principiului interpretării conforme, statul spaniol poate solicita aplicarea directă a Directivei 2008/115, chiar dacă această aplicare se opune dispozițiilor de drept național și agravează situația străinului?

Articolul 55 alineatul 1 și articolul 57 alineatul 1 din Legea organică 4/2000 sunt susceptibile de interpretare în conformitate cu Directiva 2008/115 în condițiile în care o dispoziție care prevede că sancțiunea principală pentru șederea ilegală este amenda rămâne în vigoare în dreptul spaniol sau o asemenea interpretare conformă ar conduce la o interpretare contra legem a acestui drept național?

4)	Instanța națională trebuie să aplice în continuare amenda cu titlu de sancțiune principală și îndepărtarea în cazuri agravate sau, dimpotrivă, este obligată în mod iremediabil să aplice îndepărtarea în toate cazurile, cu excepția celor excluse în mod expres de Directiva 2008/115?

(1) Directiva 2008/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind standardele și procedurile comune aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală (JO 2008, L 348, p. 98).

20.1.2020

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 19/13

Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunal Arbitral Tributário (Centro de Arbitragem Administrativa - CAAD) (Portugalia) la 15 octombrie 2019 – Ramada Storax SA/Autoridade Tributária e Aduaneira

(Cauza C-756/19)

(2020/C 19/17)

Limba de procedură: portugheza

Instanța de trimitere

Tribunal Arbitral Tributário (Centro de Arbitragem Administrativa - CAAD)

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Ramada Storax SA

Pârâtă: Autoridade Tributária e Aduaneira

Întrebarea preliminară

Articolele 90 și 273 din Directiva 2006/112/CE (1) a Consiliului […], principiile neutralității TVA-ului și proporționalității și libertățile economice fundamentale pot fi interpretate în sensul că permit ca legiuitorul portughez, în temeiul articolului 78 alineatul 7 litera b) din Codul privind taxa pe valoarea adăugată (Codul privind TVA-ul), aprobat prin Decretul-lege nr. 394-B/84 din 26 decembrie 1984, să limiteze regularizarea taxei pe valoarea adăugată (TVA) aferente creanțelor considerate nerecuperabile în cadrul unei proceduri de insolvență la situațiile prevăzute de acesta [cu alte cuvinte, la situația în care s-a constatat caracterul limitat al insolvenței, după ce a devenit definitivă hotărârea de recunoaștere a creanțelor și de stabilire a rangului acestora, prevăzută de Código da Insolvência e da Recuperação de Empresas (CIRE) (Codul insolvenței și a al reorganizării întreprinderilor), aprobat prin Decretul-lege nr. 53/2004 din 18 martie 2004, sau, după caz, în urma omologării planului care face obiectul acordului menționat la articolul 156 din codul respectiv], astfel încât nu se recunosc, în acest scop, hotărârile pronunțate de instanțele din alte state membre care declară nerecuperabile creanțele solicitate în cadrul unei proceduri de insolvență?

(1) Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO 2006, L 347, p. 1, Ediție specială, 09/vol. 3, p. 7).

20.1.2020

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 19/14

Cerere de decizie preliminară introdusă de Polymeles Protodikeio Athinon (Republica Elenă) la 16 octombrie 2019 – OH/ID

(Cauza C-758/19)

(2020/C 19/18)

Limba de procedură: greaca

Instanța de trimitere

Polymeles Protodikeio Athinon

Părțile din procedura principală

Reclamant: OH

Pârât: ID

Întrebările preliminare

1)	Noțiunile de „imunitate de jurisdicție” și de „imunitate” care figurează la articolul 11 din protocol (1) se suprapun, astfel cum sunt enunțate și prin scopul pe care îl urmăresc?

2)	„Imunitatea de jurisdicție” sau „imunitatea” prevăzută la articolul 11 din protocol cuprinde și acoperă, pe lângă acțiunile penale, și acțiunile civile care sunt formulate împotriva membrilor Comisiei de terți prejudiciați?

3)	„Imunitatea de jurisdicție” sau „imunitatea” unui comisar poate fi ridicată și în cadrul unei acțiuni civile împotriva sa, precum acțiunea formulată în prezenta cauză? În cazul unui răspuns afirmativ, cine trebuie să inițieze procedura de ridicare a imunității?

4)	Instanțele Uniunii Europene sunt competente să se pronunțe asupra unei acțiuni în răspundere extracontractuală împotriva unui comisar, așa cum este acțiunea formulată în prezenta cauză?

(1) Articolul 11 din Protocolul din 8 aprilie 1965 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene, anexat la Tratatul [privind funcționarea Uniunii Europene] ca Protocolul nr. 7.

20.1.2020

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 19/15

Cerere de decizie preliminară introdusă de First-tier Tribunal (Tax Chamber) (Regatul Unit) la 16 octombrie 2019 – JCM Europe (UK) Ltd/Commissioners for Her Majesty's Revenue and Customs

(Cauza C-760/19)

(2020/C 19/19)

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

First-tier Tribunal (Tax Chamber)

Părțile din procedura principală

Reclamantă: JCM Europe (UK) Ltd

Pârâți: Commissioners for Her Majesty's Revenue and Customs

Întrebările preliminare

1)	Este Regulamentul 2016/1760 (1) nevalid în măsura în care clasifică validatorul de bancnote și casetele de numerar prevăzute în [Regulamentul 2016/1760] la codul 84729070 din NC, iar nu la codul 90314990 din NC?

În special, [Regulamentul 2016/1760] este nevalid în măsura în care:

a)	restrânge în mod nejustificat domeniul de aplicare al poziției 9031;

b)	extinde în mod nejustificat domeniul de aplicare al poziției 8472;

c)	ia în considerare factori inadmisibili;

d)	nu ține seama în mod corespunzător de notele explicative, de pozițiile NC și/sau de regulile generale de interpretare cu ocazia clasificării produsului descris în regulamentul menționat?

(1) Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/1760 al Comisiei din 28 septembrie 2016 privind clasificarea anumitor mărfuri în Nomenclatura combinată (JO 2016, L 269, p. 6).

20.1.2020

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 19/15

Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunal Judicial da Comarca dos Açores (Portugalia) la 18 octombrie 2019 – QE, RD/SATA International – Serviços de Transportes Aéreos, S. A.

(Cauza C-766/19)

(2020/C 19/20)

Limba de procedură: portugheza

Instanța de trimitere

Tribunal Judicial da Comarca dos Açores

Părțile din procedura principală

Reclamanți: QE, RD

Pârâtă: SATA International – Serviços de Transportes Aéreos, S. A.

Intervenientă: Ana – Aeroportos de Portugal, S. A.

Întrebările preliminare

Trebuie să se considere că o împrejurare precum cea existentă la data de 10 mai 2017 în aeroportul din Lisabona, în care s-a produs o întrerupere generală și importantă a alimentării cu combustibil, care a împiedicat alimentarea aeronavelor ca urmare a unei avarii survenite la sistemul de pompare, din cauza căreia nu s-a mai putut realiza transferul combustibilului în sistemul de alimentare – sistem de care răspunde entitatea care gestionează infrastructura aeroportului – și care a afectat funcționarea continuă și operațiunile aeroportului respectiv, conducând la întârzierea și la anularea a 473 de zboruri, dintre care 12 au fost redirecționate, 98 anulate și 363 au suferit întârzieri, fiind afectați mai mult de 41 000 de pasageri, constituie o „împrejurare extraordinară” în sensul articolului 5 alineatul (3) din Regulamentul nr. 261/2004 (1), care exonerează operatorul de transport aerian de obligația de a plăti o compensație?

Trebuie să se considere că o companie aeriană care, neavând posibilitatea să asigure alimentarea cu combustibil în aeroportul din Lisabona în împrejurările menționate mai sus, decide să realizeze alimentarea în alt aeroport apropiat (Porto) și care, ca urmare a întârzierii determinate de decolarea tardivă de pe aeroportul din Lisabona și a operațiunilor de alimentare efectuate în celălalt aeroport, din cauza cărora echipajul aeronavei respective nu a mai dispus de timpul de serviciu pentru zbor care, conform legii, îi permitea să realizeze zborul care a suferit întârzierea, încheie cu o altă companie aeriană un contract de leasing operațional (ACMI) pentru a realiza zborul menționat, a luat toate măsurile corespunzătoare pentru a limita întârzierea zborului?

(1) Regulamentul (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 295/91 (JO 2004, L 46, p. 1, Ediție specială, 07/vol. 12, p. 218).

20.1.2020

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 19/16

Cerere de decizie preliminară introdusă de Bundesverwaltungsgericht (Germania) la 18 octombrie 2019 – Bundesrepublik Deutschland/SE

(Cauza C-768/19)

(2020/C 19/21)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesverwaltungsgericht

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Bundesrepublik Deutschland (Republica Federală Germania)

Pârâtă: SE

Intervenient: Der Vertreter des Bundesinteresses beim Bundesverwaltungsgericht (Reprezentantul intereselor federale la Bundesverwaltungsgericht)

Întrebările preliminare

În cazul în care un solicitant de azil care, înainte de împlinirea vârstei majoratului de către copilul său cu care exista deja o familie în statul de origine și căruia i-a fost acordat statutul de protecție subsidiară după împlinirea vârstei majoratului ca urmare a unei cereri de protecție formulate înainte de împlinirea vârstei majoratului (denumit în continuare „beneficiarul protecției”), a intrat în statul membru gazdă al beneficiarului protecției și a depus în acel stat, la rândul său, o cerere de protecție internațională (denumit în continuare „solicitantul de azil”) și în cazul unei reglementări naționale care, în vederea acordării dreptului la protecție subsidiară în corelație cu beneficiarul protecției, face trimitere la articolul 2 litera (j) din Directiva 2011/95/UE (1), trebuie să se ia în considerare data soluționării cererii de azil a solicitantului de azil sau o dată anterioară în ceea ce privește aspectul dacă beneficiarul protecției este „minor” în sensul articolului 2 litera (j) a treia liniuță din Directiva 2011/95/UE, dată anterioară cum ar fi data la care

a)	beneficiarului protecției i-a fost acordat statutul conferit prin protecția subsidiară,

b)	solicitantul de azil a depus cererea sa de azil,

c)	solicitantul de azil a intrat în statul membru gazdă sau

d)	beneficiarul protecției a depus cererea sa de azil?

În ipoteza în care,

data relevantă este data depunerii cererii:

trebuie să se ia în considerare, în această privință, data solicitării de protecție (cererea de azil) exprimate în scris, oral sau în alt mod, de care a luat cunoștință autoritatea națională competentă pentru cererile de azil sau data cererii de protecție internațională formulate în mod oficial?

data relevantă este data intrării în țară a solicitantului de azil sau data depunerii cererii de azil de către acesta:

este de asemenea relevant aspectul dacă, la această dată, nu fusese soluționată încă cererea de protecție formulată de beneficiarul protecției căruia i-a fost acordat ulterior statutul conferit prin protecția subsidiară?

Care sunt cerințele ce trebuie impuse, în situația descrisă la punctul 1, pentru ca solicitantul de azil să fie considerat unul dintre „membri de familie” [articolul 2 litera (j) din Directiva 2011/95/UE] „care sunt prezenți în același stat membru ca urmare a cererii de protecție internațională” în care se află persoana care a obținut protecția internațională și cu care familia „exista deja în statul de origine”? Acest lucru presupune în special ca viața de familie a beneficiarului protecției și a solicitantului de azil în sensul articolului 7 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”) să fi fost reluată în statul membru gazdă sau este suficientă simpla prezență simultană a beneficiarului protecției și a solicitantului de azil în statul membru gazdă? Un părinte este considerat membru de familie chiar dacă, conform împrejurărilor din speță, intrarea nu a avut ca scop exercitarea efectivă a răspunderii, în sensul articolului 2 litera (j) a treia liniuță din Directiva 2011/95/UE, față de o persoană căreia i s-a acordat protecție internațională și care este încă minoră și necăsătorită?

În măsura în care la întrebarea 3 litera a) trebuie să se răspundă în sensul că este necesar ca viața de familie a beneficiarului protecției și a solicitantului de azil în sensul articolului 7 din cartă să fi fost reluată în statul membru gazdă, este relevantă data reluării? Trebuie să se țină seama, în această privință, în special de aspectul dacă viața de familie a fost restabilită într-un anumit termen de la intrarea solicitantului de azil, la data formulării cererii de către solicitantul de azil sau dacă a fost restabilită la o dată la care solicitantul de azil era încă minor?

Calitatea de membru de familie în sensul articolului 2 litera (j) a treia liniuță din Directiva 2011/95/UE a unui solicitant de azil încetează la data împlinirii vârstei majoratului de către beneficiarul protecției și a dispariției corelative a răspunderii față de o persoană care este minoră și necăsătorită? În cazul unui răspuns negativ: această calitate de membru de familie (și drepturile asociate acesteia) subzistă după această dată pe o perioadă nedeterminată sau încetează să existe după un anumit termen (în cazul unui răspuns afirmativ: care este acest termen?) sau la survenirea anumitor evenimente (în cazul unui răspuns afirmativ: care sunt aceste evenimente?)?

(1) Directiva 2011/95/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind standardele referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea beneficia de protecție internațională, la un statut uniform pentru refugiați sau pentru persoanele eligibile pentru obținerea de protecție subsidiară și la conținutul protecției acordate (JO 2011, L 337, p. 9).

20.1.2020

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 19/18

Cerere de decizie preliminară introdusă de Symvoulio tis Epikrateias (Grecia) la 21 octombrie 2019 – Nama Symvouloi Michanikoi kai Meletites A.E. – LDK Symvouloi Michanikoi A.E., Nama Symvouloi Michanikoi kai Meletites A.E., LDK Symvouloi Michanikoi A.E./Archi Exetasis Prodikastikon Prosfigon (AEPP) și Attiko Metro A.E.

(Cauza C-771/19)

(2020/C 19/22)

Limba de procedură: greaca

Instanța de trimitere

Symvoulio tis Epikrateias (Consiliul de Stat, Grecia)

Părțile din procedura principală

Reclamante: Nama Symvouloi Michanikoi kai Meletites A.E. – LDK Symvouloi Michanikoi A.E., Nama Symvouloi Michanikoi kai Meletites A.E., LDK Symvouloi Michanikoi A.E.

Pârâte: Archi Exetasis Prodikastikon Prosfigon (AEPP) și Attiko Metro A.E.

Întrebările preliminare

Articolul 1 alineatul (3), articolul 2 alineatul (1) literele (a) și (b) și articolul 2a alineatul (2) din Directiva 92/13/CEE (1), interpretate în lumina concluziilor enunțate în Hotărârea Fastweb (C-100/12), în Hotărârea PFE (C-689/13), în Hotărârea Archus și Gama (C-131/16) și în Hotărârea Lombardi (C-333/18), trebuie interpretate în sensul că se opun unei practici jurisprudențiale naționale potrivit căreia, atunci când, într-o etapă anterioară a procedurii de cerere de ofertă (astfel cum este etapa de examinare a ofertelor tehnice), iar nu în etapa finală a atribuirii contractului, prin decizia autorității contractante, este exclus un ofertant și, în schimb. este admisă o altă persoană interesată (ofertant concurent), ofertantul exclus, în cazul în care instanța competentă respinge cererea sa de suspendare a deciziei AEPP în măsura în care privește excluderea sa din procedura de cerere de ofertă, își menține interesul legitim de a solicita, prin aceeași cerere de suspendare, excluderea celuilalt ofertant doar pentru motivul că acesta a fost admis cu încălcarea principiului tratamentului egal al ofertelor?

În cazul unui răspuns afirmativ la întrebarea de la litera a), dispozițiile menționate anterior trebuie interpretate în sensul că, având în vedere cele de mai sus, ofertantul exclus poate să invoce, prin cererea de suspendare, orice neregularitate a participării ofertantului concurent la procedura de cerere de ofertă, cu alte cuvinte să invoce și alte neregularități distincte ale ofertei formulate de ofertantul concurent decât neregularitățile din cauza cărora a fost exclusă propria sa ofertă, pentru ca, mai întâi, să fie suspendate continuarea procedurii de cerere de ofertă și atribuirea contractului în favoarea ofertantului concurent, printr-un act care ar trebui să fie adoptat într-o etapă succesivă a procedurii, și, ulterior, în cazul admiterii acțiunii principale (cerere de anulare), să fie exclus ofertantul concurent respectiv, să se renunțe la atribuirea contractului și, eventual, să fie inițiată astfel o nouă procedură de cerere de ofertă la care să participe reclamantul exclus?

Pentru răspunsul la întrebarea precedentă, este relevant faptul că accesul la protecția jurisdicțională provizorie (dar și definitivă) este condiționat de respingerea prealabilă a unei căi de atac în fața organului național independent de examinare a căilor de atac administrative, inclusiv în lumina concluziilor enunțate în Hotărârea Bietergemeinschaft Technische Gebäudebetreuung und Caverion Österreich (C-355/15)?

Pentru răspunsul la prima întrebare, este relevant faptul că, în ipoteza admiterii motivelor invocate de ofertantul exclus împotriva participării ofertantului concurent la procedura de cerere de ofertă, (a) ar putea fi imposibil să se organizeze o nouă cerere de ofertă sau că (b) motivul pentru care reclamantul a fost exclus nu permite participarea acestuia din urmă la eventuala nouă procedură de cerere de ofertă?

(1) Directiva 92/13/CEE a Consiliului din 25 februarie 1992 privind coordonarea actelor cu putere de lege și a actelor administrative referitoare la aplicarea normelor comunitare cu privire la procedurile de achiziții publice ale entităților care desfășoară activități în sectoarele apei, energiei, transporturilor și telecomunicațiilor (JO 1992, L 76, Ediție specială, 06/vol. 2, p. 43) (JO 1992, L 76, p. 14, Ediție specială, 06/vol. 2, p. 43).

20.1.2020

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 19/19

Cerere de decizie preliminară introdusă de Vrhovno sodišče Republike Slovenije (Slovenia) la 22 octombrie 2019 – A. B. și B. B./Personal Exchange International Limited

(Cauza C-774/19)

(2020/C 19/23)

Limba de procedură: slovena

Instanța de trimitere

Vrhovno sodišče Republike Slovenije

Părțile din procedura principală

Reclamanți: A. B. și B. B.

Pârâtă: Personal Exchange International Limited

Întrebarea preliminară

Articolul 15 alineatul (1) din Regulamentul nr. 44/2001 (1) trebuie interpretat în sensul că un contract de joc de pocher online, încheiat la distanță prin internet de o persoană cu un operator străin de jocuri online și supus condițiilor contractuale generale ale acestui operator, în cazul în care persoana respectivă și-a asigurat subzistența mai mulți ani din veniturile astfel realizate sau din câștigurile obținute din jocul de pocher, deși nu dispune de o înregistrare oficială pentru acest tip de activitate și, în orice caz, nu oferă o asemenea activitate unui terț pe piață ca serviciu cu plată, poate fi de asemenea calificat drept contract încheiat de un consumator într-un scop care se poate considera că se situează în afara domeniului său profesional?

(1) Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (JO 2001, L 12, p. 1, Ediție specială, 19/vol. 3, p. 74).

20.1.2020

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 19/19

Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunal de grande instance de Paris (Franța) la 22 octombrie 2019 – VB, WA/BNP Paribas Personal Finance SA

(Cauza C-776/19)

(2020/C 19/24)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Tribunal de grande instance de Paris

Părțile din procedura principală

Reclamanți: VB, WA

Pârâtă: BNP Paribas Personal Finance SA

Întrebările preliminare

Directiva 93/13 (1), interpretată în lumina principiului efectivității, se opune, într-un dosar precum cel din litigiul principal, aplicării normelor de prescripție în următoarele cazuri: (a) pentru declararea caracterului abuziv al unei clauze, (b) pentru eventualele restituiri, (c) atunci când consumatorul este reclamant și (d) atunci când consumatorul este pârât, inclusiv în cazul unei cereri reconvenționale?

În cazul unui răspuns negativ, în totalitate sau parțial, la prima întrebare, Directiva 93/13, interpretată în lumina principiului efectivității, se opune, într-un dosar precum cel în discuție în litigiul principal, aplicării unei jurisprudențe naționale care stabilește începutul termenului de prescripție la data acceptării ofertei de împrumut în loc de data apariției unor dificultăți financiare serioase?

Clauze precum cele în discuție în litigiul principal, care prevăd printre altele că francul elvețian este moneda de calcul, iar euro moneda de plată, și care au ca efect plasarea riscului de schimb valutar în sarcina împrumutatului, fac parte din obiectul principal al contractului în sensul articolului 4 [alineatul] 2 din Directiva 93/13, în lipsa contestării cuantumului comisioanelor de schimb valutar și în prezența unor clauze care prevăd, la date fixe, posibilitatea împrumutatului de a exercita o opțiune de conversie în euro potrivit unei formule prestabilite?

Directiva 93/13, interpretată în lumina principiului efectivității dreptului comunitar, se opune unei jurisprudențe naționale care consideră că o clauză sau un ansamblu de clauze, precum cele în discuție în litigiul principal, sunt „clare și inteligibile” în sensul directivei, pentru motivele că:

—

oferta prealabilă de împrumut detaliază operațiunile de schimb valutar realizate pe durata creditului și precizează că cursul de schimb euro - franci elvețieni va fi cel aplicabil cu două zile lucrătoare înainte de data evenimentului care determină operațiunea și este publicat pe site-ul Băncii Centrale Europene;

—

în ofertă se menționează că împrumutatul acceptă operațiunile de schimb din franci elvețieni în euro și din euro în franci elvețieni necesare funcționării și rambursării creditului și că împrumutătorul va efectua conversia în franci elvețieni a soldului plăților lunare în euro după plata comisioanelor aferente creditului;

—

oferta indică faptul că, în cazul în care din operațiunea de schimb valutar rezultă o sumă inferioară ratei lunare în franci elvețieni exigibile, amortizarea capitalului va fi mai puțin rapidă, iar partea eventuală de capital neamortizat aferent unei rate lunare va fi înscrisă în soldul debitor al contului în franci elvețieni, și se precizează că amortizarea capitalului împrumutului va evolua în funcție de variațiile, în sens crescător sau descrescător, ale cursului de schimb aplicat plăților lunare, că această evoluție poate duce la majorarea sau la reducerea duratei de amortizare a împrumutului și, dacă este cazul, poate modifica suma totală de rambursat;

—

articolele „cont intern în euro” și „cont intern în franci elvețieni” detaliază operațiunile efectuate la fiecare plată a ratei lunare pentru soldul creditor și debitor al fiecărui cont, iar contractul prezintă în mod transparent funcționarea concretă a mecanismului de conversie a monedei străine, și în condițiile în care nu figurează în ofertă, în special, o mențiune expresă a „riscului de schimb valutar” care revine împrumutatului având în vedere că nu își primește veniturile în moneda de calcul și nici o mențiune explicită a „riscului ratei dobânzii”?

În cazul unui răspuns pozitiv la cea de a patra întrebare, Directiva 93/13, interpretată în lumina principiului efectivității dreptului comunitar, se opune unei jurisprudențe naționale care consideră că o clauză sau un ansamblu de clauze, precum cele în discuție în litigiul principal, sunt „clare și inteligibile” în sensul directivei, având în vedere că la elementele indicate în cea de a patra întrebare se adaugă numai o simulare a unei scăderi de 5,29 % a monedei de plată în raport cu moneda de calcul, într-un contract cu o durată inițială de 25 de ani, fără a menționa termeni precum „risc” sau „dificultate”?

6)	Sarcina probei caracterului „clar și inteligibil” al unei clauze în sensul Directivei 93/13, inclusiv în privința circumstanțelor care însoțesc încheierea contractului, revine profesionistului sau consumatorului?

În cazul în care sarcina probei caracterului clar și inteligibil al clauzei aparține profesionistului, Directiva 93/13 se opune unei jurisprudențe naționale care consideră, în prezența unor documente referitoare la tehnicile de vânzare, că revine împrumutaților sarcina de a dovedi, pe de o parte, că au fost destinatari ai informațiilor conținute în aceste documente și, pe de altă parte, că acestea le-au fost adresate de bancă sau, dimpotrivă, impune ca aceste elemente să constituie o prezumție cu privire la faptul că informațiile conținute în documentele menționate au fost transmise, inclusiv verbal, împrumutaților, prezumție simplă a cărei răsturnare incumbă profesionistului, care trebuie să răspundă pentru informațiile comunicate de intermediarii pe care i-a ales?

Existența unui dezechilibru semnificativ poate fi caracterizată într-un contract precum cel în discuție în litigiul principal, în care ambele părți suportă un risc de schimb valutar, având în vedere că, pe de o parte, profesionistul dispune de mijloace superioare consumatorului pentru a anticipa riscul de schimb valutar și că, pe de altă parte, riscul suportat de profesionist este limitat, în timp ce acela suportat de consumator nu este?

(1) Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii (JO 1993, L 95, p. 29, Ediție specială, 15/vol. 2, p. 273).

20.1.2020

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 19/21

Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunal de grande instance de Paris (Franța) la 22 octombrie 2019 – XZ, YY/BNP Paribas Personal Finance SA

(Cauza C-777/19)

(2020/C 19/25)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Tribunal de grande instance de Paris

Părțile din procedura principală

Reclamanți: XZ, YY

Pârâtă: BNP Paribas Personal Finance SA

Întrebările preliminare

—

6)	Sarcina probei caracterului „clar și inteligibil” al unei clauze în sensul Directivei 93/13, inclusiv în privința circumstanțelor care însoțesc încheierea contractului, revine profesionistului sau consumatorului?

(1) Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii (JO 1993, L 95, p. 29, Ediție specială, 15/vol. 2, p. 273).

20.1.2020

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 19/23

Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunal de grande instance de Paris (Franța) la 22 octombrie 2019 – ZX/BNP Paribas Personal Finance SA

(Cauza C-778/19)

(2020/C 19/26)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Tribunal de grande instance de Paris

Părțile din procedura principală

Reclamant: ZX

Pârâtă: BNP Paribas Personal Finance SA

Întrebările preliminare

—

6)	Sarcina probei caracterului „clar și inteligibil” al unei clauze în sensul Directivei 93/13, inclusiv în privința circumstanțelor care însoțesc încheierea contractului, revine profesionistului sau consumatorului?

(1) Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii (JO 1993, L 95, p. 29, Ediție specială, 15/vol. 2, p. 273).

20.1.2020

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 19/24

Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunal de grande instance de Paris (Franța) la 22 octombrie 2019 – AV/BNP Paribas Personal Finance SA, Procureur de la République

(Cauza C-779/19)

(2020/C 19/27)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Tribunal de grande instance de Paris

Părțile din procedura principală

Reclamant: AV

Pârâți: BNP Paribas Personal Finance SA, Procureur de la République

Întrebările preliminare

—

6)	Sarcina probei caracterului „clar și inteligibil” al unei clauze în sensul Directivei 93/13, inclusiv în privința circumstanțelor care însoțesc încheierea contractului, revine profesionistului sau consumatorului?

(1) Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii (JO 1993, L 95, p. 29, Ediție specială, 15/vol. 2, p. 273).

20.1.2020

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 19/26

Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunal de grande instance de Paris (Franța) la 22 octombrie 2019 – BW, CX/BNP Paribas Personal Finance SA, Procureur de la République

(Cauza C-780/19)

(2020/C 19/28)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Tribunal de grande instance de Paris

Părțile din procedura principală

Reclamanți: BW, CX

Pârâți: BNP Paribas Personal Finance SA, Procureur de la République

Întrebările preliminare

—

6)	Sarcina probei caracterului „clar și inteligibil” al unei clauze în sensul Directivei 93/13, inclusiv în privința circumstanțelor care însoțesc încheierea contractului, revine profesionistului sau consumatorului?

(1) Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii (JO 1993, L 95, p. 29, Ediție specială, 15/vol. 2, p. 273).

20.1.2020

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 19/28

Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunal de grande instance de Paris (Franța) la 22 octombrie 2019 – DY, EX/BNP Paribas Personal Finance SA

(Cauza C-781/19)

(2020/C 19/29)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Tribunal de grande instance de Paris

Părțile din procedura principală

Reclamanți: DY, EX

Pârâtă: BNP Paribas Personal Finance SA

Întrebările preliminare

—

6)	Sarcina probei caracterului „clar și inteligibil” al unei clauze în sensul Directivei 93/13, inclusiv în privința circumstanțelor care însoțesc încheierea contractului, revine profesionistului sau consumatorului?

(1) Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii (JO 1993, L 95, p. 29, Ediție specială, 15/vol. 2, p. 273).

20.1.2020

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 19/29

Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunal de grande instance de Paris (Franța) la 22 octombrie 2019 – FA/BNP Paribas Personal Finance SA, Procureur de la République

(Cauza C-782/19)

(2020/C 19/30)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Tribunal de grande instance de Paris

Părțile din procedura principală

Reclamant: FA

Pârâți: BNP Paribas Personal Finance SA, Procureur de la République

Întrebările preliminare

—

6)	Sarcina probei caracterului „clar și inteligibil” al unei clauze în sensul Directivei 93/13, inclusiv în privința circumstanțelor care însoțesc încheierea contractului, revine profesionistului sau consumatorului?

(1) Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii (JO 1993, L 95, p. 29, Ediție specială, 15/vol. 2, p. 273).

20.1.2020

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 19/31

Cerere de decizie preliminară introdusă de Audiencia Provincial de Barcelona (Spania) la 22 octombrie 2019 – Comité Interprofessionnel du Vin de Champagne/GB

(Cauza C-783/19)

(2020/C 19/31)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Audiencia Provincial de Barcelona

Părțile din procedura principală

Apelant: Comité Interprofessionnel du Vin de Champagne

Intimat: GB

Întrebările preliminare

1)	Întinderea protecției unei denumiri de origine permite protejarea acesteia nu numai în raport cu produse similare, ci și cu servicii care ar putea avea legătură cu distribuirea directă sau indirectă a produselor respective?

Riscul de a săvârși o încălcare prin evocare, la care se referă articolele menționate din regulamentele comunitare (1) (2), impune efectuarea în principal a unei analize cu privire la denumirea utilizată, pentru a determina efectele acesteia asupra consumatorului mediu, sau, în vederea analizării respectivului risc de a săvârși o încălcare prin evocare, trebuie să se determine în prealabil dacă este vorba despre aceleași produse, despre produse similare sau despre produse complexe care conțin printre componente un produs protejat de o denumire de origine?

Riscul de a săvârși o încălcare prin evocare trebuie determinat pe baza unor parametri obiectivi în cazul în care există o asemănare totală sau foarte mare între denumiri, sau acesta trebuie apreciat în funcție de produsele și de serviciile evocatoare și evocate pentru a concluziona dacă riscul de evocare este mic sau irelevant?

4)	Protecția prevăzută de reglementarea de referință în cazurile în care există un risc de evocare sau de utilizare constituie o protecție specifică, proprie particularităților produselor respective, sau protecția trebuie să se raporteze în mod necesar la normele referitoare la concurența neloială?

(1) Articolul 13 din Regulamentul (CE) nr. 510/2006 al Consiliului din 20 martie 2006 privind protecția indicațiilor geografice și a denumirilor de origine ale produselor agricole și alimentare (JO 2006, L 93, p. 12, Ediție specială, 03/vol. 71, p. 114).

(2) Articolul 103 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 922/72, (CEE) nr. 234/79, (CE) nr. 1037/2001 și (CE) nr. 1234/2007 ale Consiliului (JO 2013, L 347, p. 671).

20.1.2020

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 19/32

Cerere de decizie preliminară introdusă de Riigikohus (Estonia) la 29 octombrie 2019 – XX/Tartu vangla

(Cauza C-795/19)

(2020/C 19/32)

Limba de procedură: estoniana

Instanța de trimitere

Riigikohus

Părțile din procedura principală

Reclamant: XX

Pârât: Tartu vangla

Întrebarea preliminară

Articolul 2 alineatul (2) coroborat cu articolul 4 alineatul (1) din Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă (1) trebuie interpretat în sensul că se opune unor reglementări naționale care prevăd că o deficiență de auz sub norma prevăzută constituie un impediment absolut pentru exercitarea activității de agent de penitenciar și nu permit utilizarea mijloacelor auxiliare de corectare pentru a evalua îndeplinirea cerințelor legate de auz?

(1) JO 2000, L 303, p. 16, Ediție specială, 05/vol. 6, p. 7.

20.1.2020

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 19/32

Cerere de decizie preliminară introdusă de Okresný súd Košice I (Slovacia) la 30 octombrie 2019 – NI, OJ, PK/Sociálna poisťovňa

(Cauza C-799/19)

(2020/C 19/33)

Limba de procedură: slovaca

Instanța de trimitere

Okresný súd Košice I

Părțile din procedura principală

Reclamanți: NI, OJ, PK

Pârâtă: Sociálna poisťovňa

Întrebările preliminare

Articolul 3 din Directiva 2008/94/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2008 privind protecția lucrătorilor salariați în cazul insolvenței angajatorului (1) trebuie interpretat în sensul că noțiunea de „creanțe neachitate ale lucrătorilor salariați care rezultă din contracte de muncă” cuprinde și prejudiciul moral suferit ca urmare a decesului unui lucrător cauzat de un accident de muncă?

Articolul 2 din Directiva 2008/94/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2008 privind protecția lucrătorilor salariați în cazul insolvenței angajatorului trebuie interpretat în sensul că este considerat insolvabil și angajatorul față de care a fost formulată o cerere de executare silită în urma recunoașterii pe cale judiciară a dreptului la repararea prejudiciului moral suferit ca urmare a decesului unui lucrător cauzat de un accident de muncă, însă în procedura de executare silită, creanța a fost considerată nerecuperabilă, dat fiind faptul că angajatorul nu deține niciun fel de fonduri?

(1) JO 2008, L 283, p. 36.

20.1.2020

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 19/33

Cerere de decizie preliminară introdusă de Högsta förvaltningsdomstolen (Suedia) la 4 noiembrie 2019 – Danske Bank A/S/Skatteverket

(Cauza C-812/19)

(2020/C 19/34)

Limba de procedură: suedeza

Instanța de trimitere

Högsta förvaltningsdomstolen

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Danske Bank A/S, Danmark, Sverige Filial

Pârâtă: Skatteverket

Întrebarea preliminară

O sucursală suedeză a unei bănci cu sediul principal într-un alt stat membru constituie o persoană impozabilă independentă în situația în care sediul principal prestează servicii sucursalei și îi impută cheltuielile aferente acestora, atunci când sediul principal face parte dintr-un grup TVA în alt stat membru, iar sucursala suedeză nu face parte din niciun grup TVA suedez? (1)

(1) Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO 2006, L 347, p. 1, Ediție specială, 09/vol. 3, p. 7).

20.1.2020

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 19/34

Cerere de decizie preliminară introdusă de Cour d’appel d'Aix-en-Provence (Franța) la 5 noiembrie 2019 – MN

(Cauza C-813/19)

(2020/C 19/35)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Cour d’appel d'Aix-en-Provence

Părțile din procedura principală

Apelant: MN

Alte părți: RJA, RJO, FD, BG, PG, KL, LK, MJ, NI, OH

Întrebările preliminare

Condițiile de emitere a unui mandat european de arestare de către parchetul francez, astfel cum sunt prevăzute de dispozițiile articolului 695-16 și următoarele din Codul de procedură penală, îndeplinesc pe deplin cerințele unei protecții jurisdicționale efective în sensul dreptului Uniunii Europene?

2)	Parchetul francez îndeplinește cerințele necesare pentru a putea fi calificat drept „autoritate judiciară emitentă” în sensul articolului 6 alineatul (1) din Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 (1)?

(1) Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre (JO 2002, L 190, p. 1, Ediție specială, 19/vol. 6, p. 3).

20.1.2020

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 19/34

Acțiune introdusă la 8 noiembrie 2019 – Comisia Europeană/Ungaria

(Cauza C-821/19)

(2020/C 19/36)

Limba de procedură: maghiara

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: M. Condou-Durande, J. Tomkin și A. Tokár, agenți)

Pârâtă: Ungaria

Concluziile reclamantei

Comisia solicită Curții:

constatarea faptului că:

—	prin introducerea unui nou motiv de inadmisibilitate, pe lângă cele prevăzute în mod expres în directiva menționată în legătură cu inadmisibilitatea cererilor de azil, Ungaria nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 33 alineatul (2) din Directiva 2013/32/UE;

—

prin adoptarea unor măsuri prin care este calificată drept infracțiune activitatea de organizare desfășurată pentru a permite inițierea unor proceduri de azil în privința unor persoane care nu îndeplinesc criteriile prevăzute de dreptul național în materie de azil și prin care se prevede adoptarea de măsuri restrictive în ceea ce privește persoanele acuzate de o asemenea infracțiune sau condamnate pentru aceasta, Ungaria nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 8 alineatul (2), al articolului 12 alineatul (1) litera (c) și al articolului 22 alineatul (1) din Directiva 2013/32/UE, precum și al articolului 10 alineatul (4) din Directiva 2013/33/UE;

b)	obligarea Ungariei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Ca urmare a creșterii bruște a numărul cererilor de azil din anul 2015, Ungaria și-a modificat de mai multe ori sistemul de azil. În 2018, reglementarea maghiară privind dreptul de azil a fost modificată în mod substanțial. La 20 iunie 2018, Parlamentul Ungariei a adoptat az egyes törvényeknek a jogellenes bevándorlás elleni intézkedésekkel kapcsolatos módosításáról szóló, 2018. Évi VI. törvény (Legea VI din 2018 de modificare a anumitor legi în legătură cu măsurile împotriva imigrației ilegale) și a șaptea modificare a Constituției Ungariei. Acest ansamblu de măsuri legislative este cunoscut și sub numele de Legea „Stop Soros”. Prin aceste modificări s-a restrâns și mai mult cercul de persoane care pot beneficia de dreptul de azil, întrucât, în conformitate cu modificarea Legii privind dreptul de azil, se va considera inadmisibilă cererea atunci când solicitantul a ajuns pe teritoriul Ungariei printr-o țară în care nu a fost expus unei persecuții sau riscului direct de a fi persecutat. În același sens a fost modificat și Büntető Törvénykönyv (Codul penal). Astfel, a fost calificată drept infracțiune activitatea organizatorică având drept scop să permită inițierea de proceduri de azil de către persoane care nu sunt persecutate în țara de origine, în țara de reședință obișnuită sau în altă țară prin care au ajuns [în Ungaria] pe motive de rasă, naționalitate, apartenență la un anumit grup social, religie sau opinii politice ori care nu au o temere justificată că ar putea fi persecutate în mod direct.

Considerând că reglementarea adoptată în 2018 este contrară dreptului Uniunii, Comisia a inițiat o procedură de constatare a neîndeplinirii obligațiilor împotriva Ungariei. Întrucât argumentele formulate de Ungaria în cursul procedurii administrative prealabile nu înlătură îndoielile Comisiei, aceasta a decis să sesizeze Curtea.

20.1.2020

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 19/35

Recurs introdus la 20 noiembrie 2019 de Achemos Grupė UAB, Achema AB împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șaptea) din 12 septembrie 2019 în cauza T-417/16, Achemos Grupė și Achema AB/Comisia

(Cauza C-847/19 P)

(2020/C 19/37)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurente: Achemos Grupė UAB, Achema AB (reprezentanți: R. Martens, avocat, V. Ostrovskis, advokatas)

Celelalte părți din procedură: Comisia Europeană, Republica Lituania, Klaipėdos Nafta AB

Concluzii

Recurentele solicită Curții:

—	anularea punctelor 1 și 2 din dispozitivul hotărârii atacate;

—	trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunal,

—	sau, în subsidiar, pronunțarea asupra cererii formulate în primă instanță și anularea în totalitate a deciziei atacate (1);

—	obligarea Comisiei Europene la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Primul motiv se întemeiază pe încălcarea articolului 263 TFUE coroborat cu articolul 256 alineatul (1) TFUE și a obligației de motivare întrucât Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin faptul că a omis să analizeze informațiile pe care s-a întemeiat Comisia pentru a adopta decizia, în condițiile în care un control jurisdicțional adecvat al legalității deciziei Comisiei presupune ca Tribunalul să verifice exactitatea materială a informațiilor pe care s-a întemeiat Comisia, fiabilitatea și coerența lor.

Al doilea motiv se întemeiază pe încălcarea articolului 41 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, a dreptului la bună administrare și a articolului 12 din Regulamentul (UE) 2015/1589 al Consiliului (2) coroborat cu articolul 5 din același regulament întrucât Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin faptul că a acuzat recurentele că nu au informat Comisia în cursul examinării preliminare, în condițiile în care Comisia trebuie să se asigure că dispune de cele mai complete și fiabile informații posibile, în temeiul obligației de a desfășura procedura de examinare cu diligență și cu imparțialitate și în temeiul dreptului la bună administrare.

Al treilea motiv se întemeiază pe încălcarea articolului 296 alineatul (2) TFUE, a articolului 41 alineatul (1) și alineatul (2) litera (c) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și a obligației de motivare întrucât Tribunalul nu a precizat în mod clar și neechivoc de ce proiectul LNG putea să nu facă obiectul articolului 14 din Directiva 2004/18/CE (3) și să fie atribuit direct Klaipėdos Nafta, în condițiile în care, conform obligației sale de motivare, Tribunalul trebuie să își dezvăluie raționamentul astfel încât să dea posibilitatea persoanelor interesate să ia cunoștință de motivele deciziei luate.

(1) Decizia C(2013) 7884 final a Comisiei din 20 noiembrie 2013, prin care ajutorul de stat SA.36740 (2013/NN), acordat de Lituania în favoarea Klaipėdos Nafta, a fost declarat compatibil cu piața internă (JO 2016, C 161, p.1).

(2) Regulamentul (UE) 2015/1589 al Consiliului din 13 iulie 2015 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 108 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (JO, 2015, L 248, p. 9).

(3) Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii (JO 2004, L 134, p. 114, Ediție specială, 06/vol. 8, p. 116).

20.1.2020

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 19/36

Acțiune introdusă la 21 noiembrie 2019 – Comisia Europeană/Republica Elenă

(Cauza C-849/19)

(2020/C 19/38)

Limba de procedură: greaca

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: A. Bouchagiar, C. Hermes, agenți)

Pârâtă: Republica Elenă

Concluziile reclamantei

Reclamanta solicită Curții:

—

declararea faptului că Republica Elenă a încălcat obligațiile care îi revin în temeiul articolului 4 alineatul (4) și articolul 6 alineatul (1) din Directiva 92/43/CEE (1), precum și Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene prin neadoptarea, în termenele stabilite, a tuturor măsurilor necesare pentru stabilirea obiectivele de conservare adecvate și a măsurilor de conservare adecvate în legătură cu cele 239 de situri de importanță comunitară (SIC) care se află pe teritoriul elen și sunt vizate de Decizia 2006/613/CE a Comisiei din 19 iulie 2006 (2);

—	obligarea Republicii Elene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Comisia Europeană reține că Republica Elenă nu a stabilit, în termenele stabilite, obiectivele de conservare adecvate în legătură cu cele 239 de situri de importanță comunitară care se află pe teritoriul elen.

În plus, Comisia Europeană consideră că Republica Elenă nu a stabilit, în termenele stabilite, măsurile de conservare adecvate în legătură cu cele 239 de situri de importanță comunitară care se află pe teritoriul elen.

Pentru aceste motive, Republica Elenă ar fi încălcat articolul 4 alineatul (4) și articolul 6 alineatul (1) din Directiva 92/43/CEE, precum și Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

(1) Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică (JO 1992, L 206, p. 7, Ediție specială, 15/vol. 2, p. 109).

(2) Decizia 2006/613/CE a Comisiei din 19 iulie 2006 de adoptare, în conformitate cu Directiva 92/43/CEE a Consiliului, a listei siturilor de importanță comunitară pentru regiunea biogeografică mediteraneeană (JO 2006, L 259, p. 1, Ediție specială 15/vol. 17, p. 21).

20.1.2020

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 19/37

Acțiune introdusă la 25 noiembrie 2019 – Comisia Europeană/Republica Ungară

(Cauza C-856/19)

(2020/C 19/39)

Limba de procedură: maghiara

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: C. Perrin și A. Sipos, agenți)

Pârâtă: Ungaria

Concluzii

Comisia solicită Curții:

—

constatarea faptului că Ungaria nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 10 alineatele (2) și (3) din Directiva 2011/64/UE a Consiliului din 21 iunie 2011 privind structura și ratele accizelor aplicate tutunului prelucrat (1), întrucât a aplicat, după expirarea perioadei de tranziție acordate până la 31 decembrie 2017, o acciză globală mai mică de 60 % din prețul mediu ponderat de vânzare cu amănuntul pentru țigaretele eliberate pentru consum și a perceput o acciză mai mică de 115 euro pentru 1 000 de țigarete;

—	obligarea Ungariei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Potrivit articolului 10 alineatul (2) din Directiva 2011/64/UE a Consiliului din 21 iunie 2011 privind structura și ratele accizelor aplicate tutunului prelucrat, începând cu 1 ianuarie 2014, acciza globală pe țigarete reprezintă cel puțin 60 % din prețul mediu ponderat de vânzare cu amănuntul al țigaretelor eliberate pentru consum, cu excepția cazului în care acciza reprezintă cel puțin 115 euro pentru 1 000 de țigarete. Întrucât Ungaria percepe o acciză inferioară sumei de 115 euro pentru 1 000 de țigarete, acest stat membru este supus obligației de a institui o acciză cu o valoare echivalentă sau superioară pragului de 60 % din prețul mediu ponderat.

Pentru a asigura această valoare a accizei, articolul 10 alineatul (2) al treilea paragraf din Directiva 2011/64/UE a acordat Ungariei și altor trei state membre o perioadă de tranziție până la 31 decembrie 2017. În temeiul articolului 10 alineatele (2) și (3) din Directiva 2011/64/UE, la încheierea acestei perioade, statele membre respective trebuiau să fi atins pragurile indicate ale accizei.

Comisia consideră că, la sfârșitul perioadei tranzitorii, Ungaria nu a atins pragurile accizei prevăzute la articolul 10 alineatele (2) și (3) din Directiva 2011/64/UE și că, de la 31 decembrie 2017, acest stat membru continuă să aplice o acciză cu o valoare inferioară pragurilor prevăzute de această directivă.

(1) Directiva 2011/64/UE a Consiliului din 21 iunie 2011 privind structura și ratele accizelor aplicate tutunului prelucrat (JO 2011, L 176, p. 24).

20.1.2020

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 19/42

Hotărârea Tribunalului din 26 noiembrie 2019 – Belgia/Comisia

(Cauza T-287/16 RENV) (1)

(„FEGA și FEADR - Cheltuieli excluse de la finanțare - Cheltuieli efectuate de Belgia - Restituiri la export plătite în mod nejustificat - Lipsa recuperării rezultată din neglijențe imputabile unui organism al unui stat membru - Neepuizarea tuturor căilor de atac posibile - Proporționalitate”)

(2020/C 19/49)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Regatul Belgiei (reprezentanți: J.-C. Halleux, M. Jacobs și C. Pochet, agenți, asistați de É. Grégoire și J. Mariani, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: A. Bouquet și B. Hofstötter, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se solicită anularea Deciziei de punere în aplicare (UE) 2016/417 a Comisiei din 17 martie 2016 de excludere de la finanțarea de către Uniunea Europeană a anumitor cheltuieli efectuate de statele membre din Fondul european de garantare agricolă (FEGA) și din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) (JO 2016, L 75, p. 16), întrucât aceasta exclude de la finanțarea menționată, în ceea ce privește Regatul Belgiei, suma de 9 601 619 euro

Dispozitivul

Anulează Decizia de punere în aplicare (UE) 2016/417 a Comisiei din 17 martie 2016 de excludere de la finanțarea de către Uniunea Europeană a anumitor cheltuieli efectuate de statele membre din Fondul european de garantare agricolă (FEGA) și din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR, întrucât aceasta exclude de la finanțarea menționată, în ceea ce privește Regatul Belgiei, suma de 9 601 619 euro.

2)	Obligă Comisia Europeană la plata cheltuielilor de judecată aferente procedurilor inițiate în fața Tribunalului și în fața Curții.

(1) JO C 270, 25.7.2016.

20.1.2020

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 19/43

Hotărârea Tribunalului din 20 noiembrie 2019 – Missir Mamachi di Lusignano și alții/Comisia

(Cauza T-502/16) (1)

(„Funcție publică - Funcționari - Asasinare a unui funcționar și a soției acestuia - Obligație de a asigura securitatea personalului în serviciul Uniunii - Răspundere a unei instituții pentru prejudiciul moral suferit de succesorii în drepturi ai unui funcționar decedat - Mama, fratele și sora funcționarului - Acțiune în despăgubire - Admisibilitate - Calitate procesuală activă în temeiul articolului 270 TFUE - Persoană căreia i se aplică statutul - Termen rezonabil”)

(2020/C 19/50)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamanți: Stefano Missir Mamachi di Lusignano (Shanghai, China) și ceilalți 6 reclamanți ale căror nume figurează în anexa la hotărâre (reprezentanți: F. Di Gianni, G. Coppo și A. Scalini, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: inițial B. Eggers, G. Gattinara și D. Martin, ulterior G. Gattinara și R. Striani, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 270 TFUE, prin care se solicită, în esență, obligarea Comisiei la plata către succesorii în drepturi ai domnului Alessandro Missir Mamachi di Lusignano, către succesorii în drepturi ai domnului Livio Missir Mamachi di Lusignano, către doamna Anne Jeanne Cécile Magdalena Maria Sintobin, către domnul Stefano Missir Mamachi di Lusignano și către doamna Maria Letizia Missir Mamachi di Lusignano, a diverse sume pentru repararea prejudiciilor morale rezultate din asasinarea domnului Alessandro Missir Mamachi di Lusignano și a soției acestuia, survenită la 18 septembrie 2006 la Rabat (Maroc), unde domnul Alessandro Missir Mamachi di Lusignano se afla din motive de serviciu

Dispozitivul

Nu mai este necesară pronunțarea cu privire la cererile de obligare a Comisiei Europene la plata, pentru repararea prejudiciilor morale, a unei sume de 463 050 de euro fiecărui succesor în drepturi al domnului Alessandro Missir Mamachi di Lusignano, a unei sume de 574 000 de euro acelorași succesori în drepturi și a unei sume de 308 700 de euro succesorilor în drepturi ai domnului Livio Missir Mamachi di Lusignano.

2)	Obligă Comisia in solidum la plata unei sume de 50 000 de euro către doamna Anne Jeanne Cécile Magdalena Maria Sintobin pentru prejudiciul moral suferit de aceasta.

3)	Obligă Comisia in solidum la plata unei sume de 10 000 de euro către doamna Maria Letizia Missir Mamachi di Lusignano pentru prejudiciul moral suferit de aceasta.

4)	Obligă Comisia in solidum la plata unei sume de 10 000 de euro către domnul Stefano Missir Mamachi di Lusignano pentru prejudiciul moral suferit de acesta.

Despăgubirile menționate la punctele 2-4 din prezentul dispozitiv vor fi majorate cu dobânzi moratorii, de la data pronunțării prezentei hotărâri până la plata completă, la rata stabilită de Banca Centrală Europeană (BCE) pentru principalele sale operațiuni de refinanțare, majorată cu două puncte procentuale.

6)	Respinge în rest acțiunea.

7)	Obligă Comisia la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 26, 26.1.2013 (cauză înregistrată inițial la Tribunalul Funcției Publice a Uniunii Europene sub numărul F-132/12 și transferată la Tribunalul Uniunii Europene la 1.9.2016).

20.1.2020

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 19/44

Hotărârea Tribunalului din 27 noiembrie 2019 – Izuzquiza și Semsrott/Frontex

(Cauza T-31/18) (1)

(„Acces la documente - Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 - Documente referitoare la o operațiune navală desfășurată în zona centrală a Mării Mediterane în anul 2017 de Frontex - Nave trimise - Refuzul accesului - Articolul 4 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 1049/2001 - Excepție privind protecția interesului public în materie de siguranță publică”)

(2020/C 19/51)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamanți: Luisa Izuzquiza (Madrid, Spania) și Arne Semsrott (Berlin, Germania) (reprezentanți: S. Hilbrans, R. Callsen, avocați, și J. Pobjoy, barrister)

Pârâtă: Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă (reprezentanți: H. Caniard și T. Knäbe, agenți, asistați de B. Wägenbaur și J. Currall, avocați)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE, privind anularea Deciziei CGO/LAU/18911c/2017 a Frontex din 10 noiembrie 2017 prin care se refuză accesul la documente care conțin informații referitoare la numele, la pavilionul și la tipul fiecărei nave trimise de aceasta în zona centrală a Mării Mediterane în cadrul operațiunii comune Triton în perioada cuprinsă între 1 iunie și 30 august 2017

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Îi obligă pe doamna Luisa Izuzquiza și pe domnul Arne Semsrott la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 112, 26.3.2018.

20.1.2020

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 19/44

Hotărârea Tribunalului din 21 noiembrie 2019 – K.A. Schmersal Holding/EUIPO – Tecnium (tec.nicum)

(Cauza T-527/18) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative tec.nicum - Marca națională figurativă anterioară TECNIUM - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Similitudinea serviciilor - Similitudinea semnelor - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 - Utilizare serioasă a mărcii anterioare - Articolul 18 alineatul (1) al doilea paragraf litera (a) și articolul 47 alineatele (2) și (3) din Regulamentul 2017/1001 - Formă care diferă prin elemente care nu alterează caracterul distinctiv - Elemente de probă prezentate pentru prima dată în fața Tribunalului”)

(2020/C 19/52)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: K.A. Schmersal Holding GmbH & Co. KG (Wuppertal, Germania) (reprezentant: A. Haudan, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: J. Ivanauskas și H. O’Neill, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Tecnium, SL (Manrise, Spania) (reprezentant: E. Sugrañes Coca, avocate)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 21 iunie 2018 (cauza R 2427/2017-5) privind o procedură de opoziție între Tecnium și K. A. Schmersal Holding

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă K. A. Schmersal Holding GmbH & Co. KG la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 381, 22.10.2018.

20.1.2020

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 19/45

Hotărârea Tribunalului din 28 noiembrie 2019 – Wywiał-Prząda/Comisia

(Cauza T-592/18) (1)

(„Funcție publică - Agenți contractuali - Remunerație - Decizie prin care se refuză acordarea indemnizației de expatriere - Articolul 4 alineatul (1) litera (a) din anexa VII la statut - Servicii efectuate pentru un alt stat - Statut diplomatic - Perioadă de referință de cinci ani”)

(2020/C 19/53)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Katarzyna Wywiał-Prząda (Wezembeek-Oppem, Belgia) (reprezentanți: S. Orlandi și T. Martin, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: T. Bohr și D. Milanowska, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 270 TFUE prin care se solicită anularea deciziei Comisiei din 23 noiembrie 2017 prin care reclamantei i-a fost refuzat beneficiul indemnizației de expatriere

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	O obligă pe doamna Katarzyna Wywiał-Prząda la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 427, 26.11.2018.

20.1.2020

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 19/46

Hotărârea Tribunalului din 28 noiembrie 2019 – August Wolff/EUIPO – Faes Farma (DermoFaes Atopimed)

(Cauza T-642/18) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale DermoFaes Atopimed - Marca Uniunii Europene verbală anterioară Dermowas - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001”)

(2020/C 19/54)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Dr. August Wolff GmbH & Co. KG Arzneimittel (Bielefeld, Germania) (reprezentant: A. Thünken, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: J. Ivanauskas și H. O’Neill, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Faes Farma, SA (Lamiaco-Leioa, Spania) (reprezentanți: A. Vela Ballesteros și S. Fernandez Malvar, avocați)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a EUIPO din 11 iulie 2018 (cauza R 1365/2017-2) privind o procedură de opoziție între Dr. August Wolff și Faes Farma

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

Obligă Dr. August Wolff GmbH & Co. KG Arzneimittel la plata propriilor cheltuieli de judecată, precum și a cheltuielilor de judecată efectuate de Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) și de Faes Farma, SA, inclusiv a cheltuielilor indispensabile efectuate de aceasta din urmă în fața camerei de recurs a EUIPO.

(1) JO C 4, 7.1.2019.

20.1.2020

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 19/46

Hotărârea Tribunalului din 28 noiembrie 2019 – August Wolff/EUIPO – Faes Farma (DermoFaes)

(Cauza T-643/18) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale DermoFaes - Marca Uniunii Europene verbală anterioară Dermowas - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001”)

(2020/C 19/55)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Dr. August Wolff GmbH & Co. KG Arzneimittel (Bielefeld, Germania) (reprezentant: A. Thünken, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: J. Ivanauskas și H. O’Neill, agenți)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a EUIPO din 14 iunie 2018 (cauza R 1842/2017-2) privind o procedură de opoziție între Dr. August Wolff și Faes Farma

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

(1) JO C 16, 14.1.2019

20.1.2020

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 19/47

Hotărârea Tribunalului din 20 noiembrie 2019 – Werner/EUIPO – Merck (fLORAMED)

(Cauza T-695/18) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative fLORAMED - Marca Uniunii Europene verbală anterioară MEDIFLOR - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001”)

(2020/C 19/56)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamant: Stefan Werner (Baldham, Germania) (reprezentant: T Büttner, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: S. Hanne, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Merck KGaA (Darmstadt, Germania) (reprezentanți: U. Pfleghar, M. Best, M. Giannakoulis și S. Schäffner, avocați)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a EUIPO din 17 septembrie 2018 (cauza R 197/2018-2) privind o procedură de opoziție între Merck și domnul Werner

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Îl obligă pe domnul Stefan Werner la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 25, 21.1.2019.

20.1.2020

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 19/48

Hotărârea Tribunalului din 26 noiembrie 2019 – Wyld/EUIPO – Kaufland Warenhandel (wyld)

(Cauza T-711/18) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale wyld - Marcă internațională verbală anterioară WILD CRISP - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 - Respingere parțială a cererii de înregistrare”)

(2020/C 19/57)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Wyld GmbH (München, Germania) (reprezentant: M. Douglas, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: M. Fischer, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Kaufland Warenhandel GmbH & Co. KG (Neckarsulm, Germania)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a EUIPO din 24 septembrie 2018 (cauza R 2621/2017-2), referitoare la o procedură de opoziție între Kaufland Warenhandel și Wyld

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Wyld GmbH la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 35, 28.1.2019.

20.1.2020

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 19/48

Ordonanța Tribunalului din 14 noiembrie 2019 – Growth Energy și Renewable Fuels Association/Consiliul

(Cauza T-276/13 RENV) (1)

(„Dumping - Importuri de bioetanol originar din Statele Unite - Taxă antidumping definitivă - Abrogarea actului atacat - Dispariția interesului de a exercita acțiunea - Nepronunțare asupra fondului”)

(2020/C 19/58)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: Growth Energy (Washington, DC, Statele Unite) și Renewable Fuels Association (Washington) (reprezentanți: P. Vander Schueren și M. Peristeraki, avocate)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: S. Boelaert, agent, asistată de N. Tuominen, avocată)

Interveniente în susținerea pârâtului: Comisia Europeană (reprezentanți: T. Maxian Rusche și M. França, agenți), ePURE, de Europese Producenten Unie van Hernieuwbare Ethanol (reprezentanți: O. Prost și A. Massot, avocați)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE și având ca obiect anularea în parte a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 157/2013 al Consiliului din 18 februarie 2013 de instituire a unei taxe antidumping definitive la importurile de bioetanol originar din Statele Unite ale Americii (JO 2013, L 49, p. 10), în măsura în care le privește pe reclamante și pe membrii lor.

Dispozitivul

1)	Nu mai este necesară pronunțarea asupra fondului.

2)	Growth Energy, Renewable Fuels Association, Consiliul Uniunii Europene, Comisia Europeană și ePURE, de Europese Producenten Unie van Hernieuwbare Ethanol suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 226, 3.8.2013.

20.1.2020

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 19/49

Ordonanța Tribunalului din 21 noiembrie 2019 – ZI/Comisia

(Cauza T-618/18) (1)

(„Funcție publică - Funcționari - Asigurare în cadrul sistemului comun de asigurări de sănătate - Afilierea soțului funcționarului - Lipsa interesului de a exercita acțiunea - Inadmisibilitate”)

(2020/C 19/59)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: ZI (reprezentant: J. N. Louis, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: T. Bohr și L. Vernier, agenți)

Interveniente în susținerea pârâtei: Parlamentul European (reprezentanți: J. Van Pottelberge și J. Steele, agenți), Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: R. Meyer și M. Alver, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 270 TFUE de anulare a deciziei din 4 decembrie 2017 a Oficiului pentru „Administrarea și Plata Drepturilor Individuale” (PMO) al Comisiei prin care s-a refuzat afilierea soțului reclamantei la sistemul comun de asigurări de sănătate al Uniunii Europene

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	O obligă pe ZI la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 455, 17.12.2018.

20.1.2020

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 19/50

Ordonanța președintelui Tribunalului din 26 septembrie 2019 – Taminco/Comisia

(Cauza T-740/18 R)

(„Măsuri provizorii - Produse fitosanitare - Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 - Substanța activă tiram - Cerințe de autorizare a introducerii pe piață - Cerere de suspendare a executării - Lipsa urgenței”)

(2020/C 19/60)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Taminco BVBA (Ghent, Belgia) (reprezentanți: C. Mereu și S. Englebert, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: G. Koleva, A. Lewis și I. Naglis, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolele 278 și 279 TFUE, având ca obiect suspendarea executării Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2018/1500 al Comisiei din 9 octombrie 2018 privind nereînnoirea aprobării substanței active tiram, precum și de interzicere a utilizării și a vânzării semințelor tratate cu produse de protecție a plantelor care conțin tiram, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare, și de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 al Comisiei (JO 2018, L 254, p. 1).

Dispozitivul

1)	Respinge cererea de măsuri provizorii.

2)	Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

20.1.2020

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 19/50

Ordonanța Tribunalului din 14 noiembrie 2019 – Flovax/EUIPO – Dagniaux și Gervais Danone (GLACIER DAGNIAUX DEPUIS 1923)

(Cauza T-147/19) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Cerere de declarare a nulității - Marcă a Uniunii Europene figurativă GLACIER DAGNIAUX DEPUIS 1923 - Revocare a deciziei atacate - Dispariția obiectului litigiului - Nepronunțare asupra fondului”)

(2020/C 19/61)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Flovax Sàrl (Doncols, Luxemburg) (reprezentant: C.-S. Marchiani, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: S. Pétrequin și J. Crespo Carrillo, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO: Dagniaux (Roubaix, Franța)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă în fața Tribunalului: Compagnie Gervais Danone (Paris, Franța) (reprezentant: S. Havard Duclos, avocată)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a EUIPO din 18 mai 2018 (cauzele conexate R 2210/2016-1 și R 2211/2016-1) privind o procedură de declarare a nulității între Compagnie Gervais Danone, pe de o parte, și Flovax și Dagniaux, pe de altă parte

Dispozitivul

1)	Nu mai este necesară pronunțarea asupra fondului cauzei.

2)	Obligă Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 148, 29.4.2019.

20.1.2020

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 19/51

Ordonanța Tribunalului din 18 noiembrie 2019 – Dickmanns/EUIPO

(Cauza T-181/19) (1)

(„Funcție publică - Agenți temporari - Contract pe perioadă determinată însoțit de o clauză de reziliere - Clauză care pune capăt contractului în ipoteza în care numele agentului nu este înscris în lista de rezervă a unui concurs - Act pur confirmativ - Termen de introducere a reclamației - Inadmisibilitate”)

(2020/C 19/62)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Sigrid Dickmanns (Gran Alacant, Spania) (reprezentant: H. Tettenborn, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: A. Lukosiütè, agent, asistată de B. Wägenbaur, avocat)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 270 TFUE și având ca obiect, pe de o parte, anularea deciziei EUIPO din 4 iunie 2018 de respingere a cererilor reclamantei de suprimare a clauzei de reziliere care figurează la articolul 5 din contractul său, de recalificare a contractului său în contract pe durată nedeterminată, de retragere, dacă este necesar, a deciziei din 14 decembrie 2017 și de acordare a unei a doua reînnoiri a contractului său după 30 septembrie 2018 sau, cel puțin, de reintegrare a sa în procedura unei a doua reînnoiri a contractelor de agenți temporari în conformitate cu Liniile directoare care guvernează reînnoirea contractelor de agenți temporari din 28 ianuarie 2016 și, pe de altă parte, reperarea prejudiciului pretins suferit de reclamantă.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea ca inadmisibilă.

2)	Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) suportă propriile cheltuieli de judecată precum și cheltuielile de judecată efectuate de doamna Sigrid Dickmanns.

(1) JO C 206, 17.6.2019.

20.1.2020

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 19/52

Ordonanța președintelui Tribunalului din 26 septembrie 2019 – Sipcam Oxon/Comisia

(Cauza T-518/19 R)

(„Măsuri provizorii - Produse fitosanitare - Regulamentul (CE) nr. 110 7/2009 - Substanța activă clorotalonil - Cerințe de autorizare a introducerii pe piață - Cerere de suspendare a executării - Lipsa urgenței”)

(2020/C 19/63)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Sipcam Oxon SpA (Milano, Italia) (reprezentanți: C. Mereu și P. Sellar, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: I. Naglis și A. Dawes, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolele 278 și 279 TFUE, având ca obiect suspendarea executării Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2019/677 al Comisiei din 29 aprilie 2019 privind nereînnoirea aprobării substanței active clorotalonil, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare, și de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 al Comisiei (JO 2019, L 114, p. 15).

Dispozitivul

1)	Respinge cererea de măsuri provizorii.

2)	Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

20.1.2020

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 19/53

Ordonanța președintelui Tribunalului din 26 septembrie 2019 – Medac Gesellschaft für klinische Spezialpräparate/Comisia

(Cauza T-549/19 R)

(„Măsuri provizorii - Produs medicamentos orfan - Cerere de suspendare a executării - Lipsa urgenței”)

(2020/C 19/64)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Medac Gesellschaft für klinische Spezialpräparate mbH (Wedel, Germania) (reprezentant: P. von Czettritz, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: J. F. Brakeland, L. Haasbeek și C. Hermes, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolele 278 și 279 TFUE având ca obiect suspendarea executării articolului 5 din Decizia de punere în aplicare C(2019) 4858 final a Comisiei din 20 iunie 2019 privind autorizarea introducerii pe piață a medicamentului de uz uman „Trecondi-treosulfan” în temeiul Regulamentului nr. 726/2004 al Parlamentului European și al Consiliului

Dispozitivul

1)	Respinge cererea de măsuri provizorii.

2)	Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

20.1.2020

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 19/53

Ordonanța președintelui Tribunalului din 26 septembrie 2019 – Micreos Food Safety/Comisia

(Cauza T-568/19 R)

(„Măsuri provizorii - Bacteriofag - Listeria - Listex™ P100 - Inadmisibilitate”)

(2020/C 19/65)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Micreos Food Safety BV (Wageningen, Țările de Jos) (reprezentant: S. Pappas, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: B. Eggers, W. Farrell și I. Galindo Martín, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolele 278 și 279 TFUE prin care se solicită suspendarea executării pretinsei decizii a Comisiei Europene din 17 iunie 2019 prin care aceasta ar fi interzis introducerea pe piață a ListexTM P100 în vederea unei utilizări ca adjuvant tehnologic pentru produsele alimentare de origine animală gata de consum

Dispozitivul

1)	Respinge cererea de măsuri provizorii.

2)	Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

20.1.2020

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 19/54

Acțiune introdusă la 23 octombrie 2019 – Northgate și Northgate Europe/Comisia

(Cauza T-719/19)

(2020/C 19/66)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: Northgate plc (Darlington, Regatul Unit) și Northgate Europe Ltd (Darlington) (reprezentanți: J. Lesar, solicitor, și K. Beal, QC)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantele solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei adoptate de Comisia Europeană la 2 aprilie 2019 privind ajutorul de stat SA.44896 pus în aplicare de Regatul Unit cu privire la exonerarea referitoare la finanțarea grupurilor („EFG”) care dețin SSC, în măsura în care se aplică reclamantelor;

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamante.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantele invocă opt motive.

Primul motiv, întemeiat pe faptul că Comisia Europeană a aplicat în mod eronat articolul 107 alineatul (1) TFUE și/sau a săvârșit o eroare vădită de apreciere la alegerea cadrului de referință pentru analiza regimului de impozitare. Comisia ar fi trebuit să trateze cadrul de referință ca fiind reprezentat de regimul de impozitare a întreprinderilor din Regatul Unit, iar nu doar de însuși regimul societăților străine controlate (SSC).

Al doilea motiv, întemeiat pe faptul că Comisia a săvârșit o eroare de drept în aplicarea articolului 107 alineatul (1) TFUE și/sau a săvârșit o eroare vădită de apreciere prin adoptarea unei abordări defectuoase pentru analiza regimului SSC. În considerentele (124)-(126) ale deciziei atacate, Comisia a tratat în mod eronat dispozițiile părții 9A capitolul 9 din Taxation (International and Other Provisions) Act 2010 [Legea privind impozitarea (internațională și alte dispoziții) din 2010] ca fiind o formă de derogare de la obligația fiscală generală prevăzută în capitolul 5 al acesteia.

Al treilea motiv, întemeiat pe faptul că Comisia a săvârșit o eroare de drept în aplicarea articolului 107 alineatul (1) TFUE atunci când a constatat în considerentele (127)-(151) ale deciziei atacate că era îndeplinit criteriul selectivității, în sensul că întreprinderi aflate într-o poziție comparabilă din punct de vedere factual și juridic erau tratate în mod diferit.

4.	Al patrulea motiv, întemeiat pe faptul că exonerarea de 75 % prevăzută la articolul 371ID din Legea privind impozitarea (internațională și alte dispoziții) din 2010 se justifică prin caracterul și structura generală ale sistemului de impozitare.

5.	Al cincilea motiv, întemeiat pe faptul că impunerea unei sarcini fiscale asupra SSC care se încadrează în exonerările stabilite în capitolul 9 menționat, ca o categorie, ar încălca libertatea de stabilire a reclamantelor, contrar articolului 49 TFUE.

6.	Al șaselea motiv, întemeiat pe existența unei erori vădite de apreciere în ceea ce privește exonerarea de 75 % și aspectul referitor la raportul fix.

7.	Al șaptelea motiv, întemeiat pe faptul că decizia Comisiei nu respectă principiul general de drept al Uniunii privind nediscriminarea sau egalitatea.

8.	Al optulea motiv, întemeiat pe faptul că Comisia a săvârșit o eroare de drept aplicând prin analogie sau invocând în mod nejustificat prevederile Directivei (UE) 2016/1164 a Consiliului (1), care nu era aplicabilă ratione temporis.

(1) Directiva (UE) 2016/1164 din 12 iulie 2016 de stabilire a normelor împotriva practicilor de evitare a obligațiilor fiscale care au incidență directă asupra funcționării pieței interne (JO 2016, L 193, p. 1).

20.1.2020

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 19/55

Acțiune introdusă la 25 octombrie 2019 – LSEGH (Luxembourg) și London Stock Exchange Group Holdings (Italy)/Comisia

(Cauza T-726/19)

(2020/C 19/67)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: LSEGH (Luxembourg) Ltd (Londra, Regatul Unit) și London Stock Exchange Group Holdings (Italy) Ltd (Londra) (reprezentanți: O. Brouwer, A. Pliego Selie și A. von Bonin, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantele solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei pârâtei C(2019) 2526 final din 2 aprilie 2019 privind ajutorul de stat SA.44896 pus în aplicare de Regatul Unit cu privire la exonerarea referitoare la finanțarea grupurilor care dețin SSC și

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamante în temeiul articolului 134 din Regulamentul de procedură al Tribunalului, inclusiv a celor efectuate de eventuali intervenienți.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantele invocă patru motive.

1.	Primul motiv, întemeiat pe faptul că Comisia a săvârșit erori de drept și/sau erori vădite de apreciere și nu a furnizat o motivare corespunzătoare în ceea ce privește identificarea sistemului de referință în decizia atacată.

Al doilea motiv, întemeiat pe faptul că Comisia a săvârșit erori de drept și/sau erori vădite de apreciere și nu a furnizat o motivare corespunzătoare în ceea ce privește calificarea eronată, în decizia atacată, a exonerării referitoare la finanțarea grupurilor ca o derogare de la funcționarea normală a sistemului de referință.

3.	Al treilea motiv, întemeiat pe faptul că Comisia a săvârșit erori de drept și/sau erori vădite de apreciere atunci când a stabilit, în decizia atacată, că exonerarea referitoare la finanțarea grupurilor realizează o discriminare între operatorii economici.

4.	Al patrulea motiv, întemeiat pe faptul că Comisia a săvârșit erori de drept și/sau erori vădite de apreciere în decizia atacată, atunci când a concluzionat că exonerarea referitoare la finanțarea grupurilor nu este justificată de caracterul sau de structura generală a sistemului de referință.

20.1.2020

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 19/56

Acțiune introdusă la 29 octombrie 2019 – PL/Comisia

(Cauza T-728/19)

(2020/C 19/68)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: PL (reprezentant: J.-N. Louis, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—

anularea deciziilor Comisiei din 13 august și din 26 septembrie 2019 prin care s-a refuzat în parte accesul la documentele menționate în cererile și în cererile de confirmare ale reclamantului din 4 decembrie 2018, înregistrate la 28 februarie 2019, pe baza excepției prevăzute la articolul 4 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001, referitoare la protecția vieții private și a integrității individului;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă patru motive.

1.	Primul motiv, întemeiat pe încălcarea Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (JO 2001, L 145, p. 43, Ediție specială, 01/vol. 3, p. 76).

Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea Regulamentului (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date (JO 2001, L 8, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 30, p. 142).

3.	Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

4.	Al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea obligației de motivare.

20.1.2020

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 19/57

Acțiune introdusă la 29 octombrie 2019 – Arris Global/Comisia

(Cauza T-731/19)

(2020/C 19/69)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Arris Global Ltd (Londra, Regatul Unit) (reprezentanți: J. Lesar, solicitor, și K. Beal, QC)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei adoptate de Comisia Europeană la 2 aprilie 2019 privind ajutorul de stat SA.44896 pus în aplicare de Regatul Unit cu privire la exonerarea referitoare la finanțarea grupurilor („EFG”) care dețin SSC, în măsura în care se aplică reclamantei;

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată aferente prezentei proceduri efectuate de reclamantă.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă nouă motive.

Primul motiv, întemeiat pe faptul că Comisia a aplicat în mod eronat articolul 107 alineatul (1) TFUE și/sau a săvârșit o eroare vădită de apreciere la alegerea cadrului de referință pentru analiza regimului de impozitare. Comisia ar fi trebuit să trateze cadrul de referință ca fiind reprezentat de regimul de impozitare a întreprinderilor din Regatul Unit, iar nu doar de însuși regimul societăților străine controlate (SSC).

4.	Al patrulea motiv, întemeiat pe faptul că exonerarea de 75 % prevăzută la articolul 371ID din Legea privind impozitarea (internațională și alte dispoziții) din 2010 se justifică prin caracterul și structura generală ale sistemului de impozitare.

5.	Al cincilea motiv, întemeiat pe faptul că impunerea unei sarcini fiscale asupra SSC care se încadrează în exonerările stabilite în capitolul 9 menționat, ca o categorie, ar încălca libertatea de stabilire a reclamantei, contrar articolului 49 TFUE.

6.	Al șaselea motiv, întemeiat pe existența unei erori vădite de apreciere în ceea ce privește exonerarea de 75 % și aspectul referitor la raportul fix.

7.	Al șaptelea motiv, întemeiat pe faptul că decizia Comisiei nu respectă principiul general de drept al Uniunii privind nediscriminarea sau egalitatea.

8.	Al optulea motiv, întemeiat pe faptul că Comisia a săvârșit o eroare de drept aplicând prin analogie sau invocând în mod nejustificat prevederile Directivei (UE) 2016/1164 a Consiliului (1), care nu era aplicabilă ratione temporis.

Al nouălea motiv, întemeiat pe faptul că Comisia a săvârșit o eroare de drept în aplicarea articolului 107 alineatul (1) TFUE, atunci când a constatat în considerentul (176) al deciziei atacate că există o categorie de beneficiari (în care era inclusă reclamanta) și că aceasta a obținut ajutoare care trebuiau să fie recuperate în temeiul articolului 2 alineatul (1) din decizia atacată.

		ISSN 1977-1029
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		C 19

Ediţia în limba română	Comunicări şi informări	Anul 63 20 ianuarie 2020

Cuprins		Pagina
	IV Informări
	INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUȚIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE
	Curtea de Justiție a Uniunii Europene
2020/C 19/01	Ultimele publicații ale Curții de Justiție a Uniunii Europene în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene	1