—

având în vedere raportul Comisiei privind măsurile luate ca urmare a deciziilor de descărcare de gestiune pentru 2006 [COM(2008) 629 și anexa sa SEC(2008) 2579],

—

având în vedere situațiile financiare și conturile de venituri și cheltuieli ale celui de al șaptelea, de al optulea și de al nouălea Fond european de dezvoltare pentru exercițiul financiar 2007 [COM(2008) 490 – C6-0296/2008],

—

având în vedere raportul privind gestiunea financiară a celui de al șaptelea, de al optulea și de al nouălea Fond european de dezvoltare pentru exercițiul financiar 2007 [COM(2008) 224],

—

având în vedere Raportul anual al Curții de Conturi referitor la activitățile finanțate de al șaptelea, al optulea și al nouălea Fond european de dezvoltare (FED) privind exercițiul financiar 2007, însoțit de răspunsurile Comisiei (1),

—

având în vedere Declarația de asigurare privind fiabilitatea conturilor și legalitatea și regularitatea operațiunilor subiacente întocmită de Curtea de Conturi în temeiul articolului 248 din Tratatul CE (2),

—

având în vedere Recomandările Consiliului din 10 februarie 2009 (5042/2009 – C6-0057/2009, 5044/2009 – C6-0058/2009, 5045/2009 – C6-0059/2009),

—

având în vedere Acordul de parteneriat dintre membrii grupului de state din Africa, Caraibe și Pacific (ACP), pe de o parte, și Comunitatea Europeană și statele sale membre, pe de altă parte, semnat la Cotonou la 23 iunie 2000 (3) și revizuit la Luxemburg la 25 iunie 2005 (4),

—

având în vedere Decizia 2001/822/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2001 privind asocierea țărilor și teritoriilor de peste mări la Comunitatea Europeană („Decizia de asociere peste mări”) (5), modificată prin Decizia 2007/249/CE a Consiliului din 19 martie 2007 (6),

—

având în vedere articolul 33 din Acordul intern din 20 decembrie 1995 dintre reprezentanții guvernelor statelor membre, reuniți în Consiliu, privind finanțarea și gestionarea ajutoarelor comunitare în temeiul celui de al doilea Protocol financiar la cea de a patra Convenție ACP-CE (7),

—

având în vedere articolul 32 din Acordul intern din 18 septembrie 2000 dintre reprezentanții guvernelor statelor membre, reuniți în Consiliu, privind finanțarea și gestionarea ajutoarelor comunitare în cadrul Protocolului financiar la Acordul de parteneriat între țările din Africa, Caraibe și Pacific și Comunitatea Europeană și statele sale membre, semnat la Cotonou (Benin) la 23 iunie 2000, și privind alocarea de asistență financiară pentru țările și teritoriile de peste mări, cărora li se aplică partea a patra din Tratatul CE (8),

—

având în vedere articolul 276 din Tratatul CE,

—

având în vedere articolul 74 din Regulamentul financiar din 16 iunie 1998 aplicabil cooperării în vederea finanțării dezvoltării în temeiul celei de a patra Convenții ACP-CE (9),

—

având în vedere articolul 119 din Regulamentul financiar din 27 martie 2003 aplicabil celui de al nouălea Fond european de dezvoltare (10),

—

având în vedere articolul 70, articolul 71 a treia liniuță și anexa V la Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru control bugetar și avizul Comisiei pentru dezvoltare (A6-0159/2009),

A.

întrucât Fondul european de dezvoltare (FED) este cel mai important instrument financiar al Uniunii Europene în cadrul cooperării pentru dezvoltare cu statele din Africa, Caraibe și Pacific;

B.

întrucât cuantumul total al ajutorului oferit prin FED va crește considerabil în următorii ani, deoarece valoarea ajutorului comunitar din cadrul celui de al zecelea FED pentru perioada 2008-2013 a fost stabilită la 21 966 000 000 EUR, reprezentând o creștere de 62 % comparativ cu alocațiile financiare aferente celui de al nouălea FED;

C.

întrucât sprijinul bugetar este un instrument de asistență care necesită o schimbare de paradigmă în controlul parlamentar, de la un control asupra intrărilor, la un control asupra rezultatelor și ieșirilor;

D.

întrucât este hotărât să își dezvolte continuu capacitățile de supraveghere pentru a-și îndeplini cât mai eficient posibil obligațiile de autoritate care acordă descărcarea de gestiune,

1.

este de acord cu Comisia că „deficiențele administrațiilor” și „deficiențele de guvernare” din multe țări beneficiare reprezintă riscuri semnificative care afectează buna gestiune a FED (răspunsurile Comisiei la punctele 1-5 din Raportul anual al Curții de Conturi privind activitățile finanțate din FED);

2.

invită Comisia ca, atunci când își va „perfecționa” strategia de control (punctele 1-5 din Raportul anual privind FED), să identifice punctele în care lipsa de rezultate și costurile controalelor impun o schimbare de politică;

3.

consideră că strategia de punere în aplicare pentru cel de al zecelea FED (21 966 000 000 EUR pentru perioada 2008-2013) ar trebui să se axeze pe domeniile de importanță crucială pentru dezvoltarea durabilă; invită Comisia să își stabilească priorități și să evite proliferarea;

4.

consideră că, în cadrul eforturilor depuse pentru a-și stabili priorități și a-și concentra activitățile de dezvoltare, Comisia ar putea să caute oportunități de a spori asistența acordată țărilor cu venituri mici;

5.

evidențiază faptul că trebuie să se acorde atenția cuvenită durabilității intervențiilor Comisiei, inclusiv formulării unei strategii clare de ieșire și monitorizării execuției; consideră că o evaluare detaliată a rezultatelor reprezintă un factor major de asigurare a legitimității democratice pentru cooperarea pentru dezvoltare a UE;

6.

salută performanța Comisiei din 2007 și remarcă faptul că plățile au crescut cu 12 %, iar angajamentele, cu 9 %, în timp ce creșterea angajamentelor restante a fost menținută la doar 2,8 %; consideră că rata de execuție de 3,7 ani este acceptabilă având în vedere creșterea de eficiență;

7.

salută angajarea tuturor fondurilor disponibile din cadrul celui de al nouălea FED în 2007; invită Comisia să formuleze recomandări aplicabile părților neangajate din cel de al optulea FED; subliniază totuși că nu ar trebui să se facă o angajare rapidă a fondurilor în detrimentul calității proiectelor;

8.

reamintește angajamentul Comisiei (11) de a face eforturi pentru a se asigura că o valoare de referință de 20 % din asistența alocată în cadrul Instrumentului de cooperare pentru dezvoltare (ICD) este destinată educației primare și secundare și serviciilor medicale de bază; solicită ca pentru FED să se asigure raportarea la aceeași valoare de referință;

9.

își exprimă îngrijorarea față de concluziile Raportului special nr. 10/2008 al Curții de Conturi intitulat „Ajutorul pentru dezvoltare acordat de Comunitatea Europeană în domeniul serviciilor de sănătate în Africa Subsahariană”, conform cărora „Per ansamblu, ponderea finanțării pentru sectorul de sănătate în cadrul ajutorului total pentru dezvoltare acordat de CE nu a înregistrat creșteri din anul 2000, în pofida angajamentelor Comisiei cu privire la ODM și a crizei sanitare din Africa Subsahariană.”; invită Comisia să acorde prioritate sprijinirii sistemelor de sănătate și să identifice cele mai adecvate instrumente de furnizare a ajutorului în acest domeniu;

10.

ia act cu satisfacție de faptul că, în opinia Curții, raportul Comisiei privind gestiunea financiară a celui de al șaptelea, de al optulea și de al nouălea Fond european de dezvoltare pentru exercițiul financiar 2007, menționat anterior, prezintă o descriere fidelă a atingerii obiectivelor fixate pentru exercițiul financiar, a situației financiare, precum și a evenimentelor care au avut o influență semnificativă asupra activităților desfășurate în 2007 (punctul 13 din Raportul anual privind FED);

11.

regretă, cu toate acestea, că măsurile luate de Comisie ca urmare a observațiilor Curții au fost în unele cazuri inadecvate; subliniază faptul că acțiunile desfășurate de Comisie ca urmare a recomandărilor Curții constituie un element important de responsabilitate pentru autoritatea care acordă descărcarea de gestiune; salută declarația Comisiei conform căreia „va oferi informații mai detaliate în viitor” (punctul 13 din Raportul anual privind FED);

12.

ia act de faptul că, în temeiul articolului 1 și al articolului 103 alineatul (3) din Regulamentul financiar din 27 martie 2003 aplicabil celui de al nouălea Fond european de dezvoltare, acea parte din resursele celui de al nouălea FED (2 200 000 000 EUR) care sunt gestionate de BEI și care reprezintă responsabilitatea acesteia nu fac obiectul declarației de asigurare (notele de subsol 2 și 11 din Raportul anual privind FED);

13.

ia act de opinia Curții conform căreia conturile anuale finale ale celui de al șaptelea, de al optulea și de al nouălea FED prezintă fidel, sub toate aspectele semnificative, poziția financiară a FED la 31 decembrie 2007 (punctul VI din declarația de asigurare);

14.

remarcă faptul că Curtea atrage atenția că validitatea ipotezelor utilizate pentru estimarea provizionului pentru cheltuieli angajate nu a fost demonstrată de către Comisie, aceste ipoteze putând să conducă la subestimarea cheltuielilor angajate, precum și la supraestimarea valorii aferente garanțiilor care este prezentată în notele la situațiile financiare (punctul VII din declarația de asigurare);

15.

ia act de faptul că:

16.

remarcă faptul că observațiile Curții privind legalitatea și regularitatea operațiunilor subiacente se bazează pe:

17.

regretă faptul că, în continuare, Comisia nu este în măsură să ofere informații contabile complete din cauza unor dificultăți tehnice; remarcă răspunsul Comisiei conform căruia „introducerea noului sistem de contabilitate începând din 2009 va depăși limitările actuale” (punctul 16 din Raportul anual privind FED); salută introducerea sistemului ABAC – FED în februarie 2009;

18.

ia act de observația recurentă a Curții referitoare la validitatea metodei statistice pe care Comisia o folosește pentru a estima provizionul pentru cheltuielile angajate în perioada de raportare pentru care nu s-au primit facturi la sfârșitul exercițiului; remarcă, de asemenea, că acest provizion se ridică la 2 087 000 000 EUR, reprezentând 83 % din totalul pasivelor (punctul 17 din Raportul anual privind FED); invită Comisia să își perfecționeze în continuare metoda;

19.

ia act de diferendul de opinie dintre Comisie și Curte în ceea ce privește momentul în care ar trebui elaborate și semnate acordurile de finanțare (punctul 19 din Raportul anual privind FED); regretă lipsa de claritate a mesajului transmis autorității care acordă descărcarea de gestiune și invită Comisia să transmită clarificări astfel încât toate părțile – Comisia și statele ACP – să interpreteze în același mod „elaborarea”;

20.

constată că, în cadrul controlului asupra operațiunilor, Curtea de Conturi nu a putut obține de la organele Organizației Națiunilor Unite documentația pentru două plăți (dintr-un eșantion de 11 plăți); prin urmare, solicită Comisiei să se asigure că acordul-cadru financiar și administrativ este integral respectat;

21.

constată că, pe baza rezultatelor auditului său (punctele 32-47 din Raportul anual privind FED), Curtea a conchis că sistemele EuropeAid de supraveghere și control al FED sunt doar „parțial eficace” (punctul 53 din Raportul anual privind FED);

22.

remarcă, de asemenea, că, din cele nouă elemente ale sistemului de control intern la nivel central, șase sunt eficace, două sunt parțial eficace, iar unul – cantitatea misiunilor de monitorizare – nu este deloc eficace și că, din cele cinci elemente ale sistemului de control intern la nivelul delegațiilor, două sunt eficace, iar trei doar parțial eficace (tabelul 3 din Raportul anual privind FED);

23.

ia act de observația Comisiei conform căreia „ținând cont de resursele materiale financiare și umane de care dispune, (…) a pus în aplicare sisteme de control care să permită acordarea unei asigurări rezonabile” (punctul 53 din Raportul anual privind FED);

24.

consideră că răspunsurile Comisiei nu sunt satisfăcătoare, deoarece aceasta pare reticentă față de revizuirea aranjamentelor existente, și invită Comisia să furnizeze informații mai exacte referitoare la noțiunea de „asigurare rezonabilă”, în special cu privire la raportul real dintre costurile și beneficiile controalelor și rata reală de eroare, precum și informații defalcate privind resursele umane și financiare suplimentare necesare pentru îmbunătățirea sistemului de control, astfel încât Curtea să fie în măsură să îl considere „eficace” în ansamblul său;

25.

remarcă faptul că Curtea a subliniat insuficiența controalelor efectuate de supervizori sau auditori, ceea ce relevă deficiențe ale sistemelor de control și de supraveghere; prin urmare, invită Comisia să își intensifice controalele și, în special, să instituie un mecanism de revizuire a rapoartelor externe de audit pentru a asigura calitatea acestora;

26.

remarcă faptul că, în cazul a cinci dintre cele 15 angajamente de sprijin bugetar examinate, Curtea a constatat:

27.

subliniază faptul că, în opinia Curții, în aceste cinci cazuri nu sunt îndeplinite cerințele Acordului de la Cotonou privind caracterul suficient de transparent, responsabilizat și eficace al gestiunii finanțelor publice;

28.

reamintește că „riscul fiduciar” înseamnă că există un risc ca banii contribuabililor europeni să nu fie utilizați în scopurile prevăzute, să nu fie folosiți în mod eficient și să nu fie contabilizați în mod adecvat;

29.

remarcă, de asemenea, că Comisia „nu este de acord cu aprecierea Curții” și că, în opinia Comisiei, angajamentele au fost făcute în urma unei evaluări „a progresului pozitiv suficient din cadrul sistemelor de administrare a finanțelor publice”, că țările în cauză „au continuat ulterior să înregistreze progrese” și „au rămas eligibile pentru acordarea ulterioară a sprijinului bugetar” (punctul 26 din Raportul anual privind FED);

30.

regretă răspunsul Comisiei, deoarece nu reflectă gravitatea constatărilor Curții („motive serioase de îngrijorare”, „un risc fiduciar foarte ridicat”); consideră că utilizarea unor formulări deschise, care nu se bazează pe rezultate, precum „suficient”, „progrese” și „au rămas eligibile” în această situație gravă este inadecvată, chiar superficială;

31.

invită Comisia să prezinte dovezile pe baza căreia a tras concluziile, indicând în mod clar ce progrese au fost realizate (de la situația inițială la situația actuală) și de ce au fost considerate „suficiente” aceste progrese;

32.

ia act de faptul că, în cazul a 7 dintre cele 33 de acorduri de finanțare examinate, Curtea a constatat că dispozițiile lor cu privire la sprijinul bugetar erau incomplete sau neclare, în măsura în care nu conțineau condițiile generale pentru sprijin bugetar, defineau într-un mod ambiguu metoda de calcul a sumelor de plată sau se refereau la angajamentele făcute de guvern fără a defini o dată-limită și consecințele care decurg din neîndeplinirea acestor angajamente (punctul 27 din Raportul anual privind FED); remarcă, de asemenea, angajamentul Comisiei conform căruia „va căuta să îmbunătățească în continuare calitatea acordurilor de finanțare în temeiul celui de al zecelea FED”;

33.

remarcă, în ceea ce privește plățile aferente sprijinului bugetar, că operațiunile subiacente sunt „afectate de un nivel semnificativ de eroare” [punctul 52 litera (b) din Raportul anual privind FED] din cauza:

34.

remarcă, de asemenea, următoarele concluzii ale Curții în legătură cu șase dintre cele 30 de plăți examinate:

35.

ia act de răspunsul Comisiei conform căruia „Comisia apreciază progresul înregistrat, angajamentul politic față de reformă și zonele de interes rămase pentru a lua o decizie documentată” (răspunsul Comisiei la punctul 29 din Raportul anual privind FED);

36.

își exprimă îngrijorarea față de constatările Curții și cu atât mai mult față de răspunsurile Comisiei care demonstrează reticența acesteia de a prezenta informațiile pe care se bazează deciziile sale privind sprijinul bugetar;

37.

consideră că decizia privind utilizarea sprijinului bugetar ca instrument de ajutor pentru dezvoltare este integral de competența executivului și că operațiunile de sprijin bugetar nu ar trebui să necesite aprobarea prealabilă din partea Parlamentului;

38.

remarcă faptul că evaluarea parlamentară privind sprijinul bugetar nu ar trebui să se concentreze doar asupra riscurilor, ci și asupra avantajelor, precum și asupra riscurilor și avantajelor unor metode alternative de ajutor; remarcă, de asemenea, că abordările tradiționale ale proiectelor utilizate timp de mai multe decenii nu au dat rezultatele scontate;

39.

consideră că obiectivul final al controlului parlamentar este de a asigura eficiența ajutorului, care se reflectă printr-o utilizare eficace, economică, legală și corectă a ajutorului pentru a genera dezvoltare durabilă, și că acest control asupra sprijinului bugetar ar trebui să facă parte din eforturile sale generale de control asupra eficienței și rezultatelor cheltuielilor generale de dezvoltare;

40.

regretă că nu dispune de suficiente informații utile, cuprinzătoare și fiabile pentru o evaluare eficace a rezultatelor sprijinului bugetar;

41.

solicită să se pună capăt sistemului anterior de FED consecutive prin coordonarea integrală a finanțării cooperării UE/ACP în bugetul UE, ceea ce ar permite să se asigure supravegherea parlamentară asupra alocării resurselor din FED;

42.

invită Comisia să elaboreze un raport anual privind utilizarea sprijinului bugetar și Comisia pentru control bugetar să elaboreze un raport din proprie inițiativă referitor la acest raport anual, cele două rapoarte urmând să includă informații utile, cuprinzătoare, fiabile, analitice și evaluative, nu doar descriptive despre:

43.

invită, de asemenea, Comisia să identifice, cu cea mai mare rigoare, țările sau aspectele din cadrul punerii în aplicare a sprijinului bugetar pentru care o atenție deosebită din partea Parlamentului ar putea conduce la o mai mare responsabilizare a donatorilor;

44.

invită, de asemenea, Comisia să facă o analiză anuală a acestui risc;

45.

constată că distribuirea fondurilor prin intermediul unor sisteme deficiente din țările în curs de dezvoltare generează un risc de ineficiență și risipă, ceea ce face absolut necesară o evaluare completă a riscului fiduciar înainte de demararea programelor de sprijin bugetar;

46.

reamintește că Comisia nu utilizează un sistem în care evaluarea riscurilor conduce la valori limită clare sub care sprijinul bugetar nu ar trebui acordat, ci aplică mai degrabă o „abordare dinamică” în care dispune de mai multă libertate;

47.

este de părere că această libertate mai mare la luarea deciziilor privind sprijinul bugetar din cadrul „abordării dinamice” trebuie să fie contrabalansată de un nivel la fel de ridicat de transparență; invită, prin urmare, Comisia să pună la dispoziția Comisiei pentru control bugetar și a Comisiei pentru dezvoltare din cadrul Parlamentului informațiile pe baza cărora face evaluările;

48.

se așteaptă să primească în special informații clare privind evaluările riscurilor și analizele privind sistemele guvernamentale din țările în curs de dezvoltare realizate de Comisie, opinia acesteia privind importanța deficiențelor sistemului în ceea ce privește ineficiența și risipa potențială de ajutor, precum și estimări, pe cât posibil cuantificate, ale acestor factori și informații privind măsurile luate pentru a limita pe viitor riscurile identificate;

49.

constată că, într-o broșură intitulată „Sprijinul bugetar – o chestiune de încredere reciprocă” (12), comisarul responsabil, Louis Michel, declara că „(b) singura soluție este sprijinul bugetar și majorarea acestuia. Din acest motiv, am decis să majorez cota sprijinului bugetar de la 20 % la 50 % din finanțările noastre.”;

50.

invită Comisia să își revizuiască aceste intenții până când realitatea va lua locul retoricii și vor fi disponibile dovezi convingătoare privind măsura în care sprijinul bugetar a fost mai eficient decât alte instrumente de ajutor sau a avut un impact asupra sărăciei;

51.

ia act de scrisoarea și nota adresate de comisarul Louis Michel, la 9 ianuarie 2009 [DR/amw/S(08)0418], lui Jacek Uczkiewicz, membru al Curții de Conturi Europene, și spre informare lui Herbert Bösch, președintele Comisiei pentru control bugetar, în care comisarul arăta că:

52.

salută faptul că observațiile Curții au fost acceptate de Comisie, precum și intențiile acesteia din urmă și așteaptă cu interes să fie informat privind structura detaliată și aplicarea acestei „abordări îmbunătățite” (ibidem, pagina 1);

53.

invită Curtea să îl informeze cu privire la calitatea evaluării și gestionării riscurilor realizate de către Comisie și invită Curtea să efectueze mai multe audituri ale performanței în care să evalueze cheltuielile de dezvoltare în general și cele aferente sprijinului bugetar în special;

54.

invită Comisia pentru control bugetar să stabilească contacte directe cu comisiile omoloage din parlamentele țărilor beneficiare selectate, pentru a le încuraja și a le sprijini în rolul lor de a asigura eficiența ajutoarelor prin activități de control parlamentar;

55.

îndeamnă Comisia să acorde prioritate sprijinirii țărilor partenere pentru ca acestea să-și dezvolte capacități de control parlamentar și de audit, în special atunci când ajutorul este furnizat prin sprijin bugetar, și invită Comisia să prezinte periodic rapoarte cu privire la progresele realizate;

56.

consideră că implicarea parlamentelor naționale, a societății civile și a autorităților locale din țările partenere este indispensabilă pentru ca acestea să aibă sentimentul că participă efectiv la acest proces; îndeamnă Comisia să depună toate eforturile pentru a îmbunătăți dialogul cu aceste organisme în diversele etape ale procesului de programare;

57.

își exprimă îngrijorarea pentru „lipsa de implicare a statelor ACP” în asigurarea unor controale eficace asupra cheltuielilor FED și dezamăgirea că delegațiile nu pot să aibă „deplină încredere în controalele efectuate de serviciile ONC (ordonatori naționali de credite)” (punctul 36 din Raportul anual privind FED);

58.

remarcă faptul că existența ONC este obligatorie pentru statele ACP, dar nu și pentru țările în curs de dezvoltare care fac obiectul RELEX; invită Comisia să îl informeze despre avantajele și dezavantajele abordării FED și să analizeze cele mai bune practici din statele ACP pentru a îmbunătăți controlul serviciilor ONC asupra cheltuielilor FED;

59.

ia act, în continuare, de faptul că delegațiile raportează periodic serviciilor centrale ale EuropeAid „lipsa capacității și a resurselor la nivelul serviciilor ONC” (punctul 41 din Raportul anual privind FED); invită Comisia să îl informeze cu privire la feedback-ul dat delegațiilor pe această problemă;

60.

remarcă faptul că, în opinia Curții, efectivele Comisiei raportate la fondurile angajate sunt în scădere și că nu se prevăd creșteri semnificative ale personalului, în ciuda creșterii semnificative preconizate pentru angajamente în cadrul celui de al zecelea FED (punctul 33 din Raportul anual privind FED);

61.

este în totalitate de acord cu Curtea că „există riscul ca insuficiența sau distribuirea necorespunzătoare a personalului sau lipsa unor aptitudini sau cunoștințe specifice să aibă impact asupra calității controalelor, verificărilor și monitorizării” (punctul 33 din Raportul anual privind FED);

62.

invită Comisia să explice modul în care preconizează să gestioneze tensiunea – dacă nu contradicția – dintre nevoia de resurse umane suplimentare în cadrul delegațiilor și angajamentul său de a menține stabil efectivul după integrarea întregului personal aferent extinderii, fără cereri de noi posturi în perioada 2009-2013, și de a acoperi noile nevoi de personal din domenii cheie de politică exclusiv prin redistribuiri în cadrul și între departamente (13);

63.

consideră că s-ar putea elibera resurse umane suplimentare prin eliminarea divizării responsabilităților pentru dezvoltare între RELEX și DEV; invită actuala Comisie să ia măsurile necesare pentru a facilita această reorganizare în noua Comisie; consideră că actuala diviziune a muncii din domeniul cooperării pentru dezvoltare dintre DEV și RELEX nu permite Comisiei să participe pe deplin la favorizarea eforturilor internaționale de promovare a coerenței dezvoltării și a eficienței ajutorului; invită, de asemenea, Comisia să se asigure că eradicarea sărăciei constituie, fără echivoc, obiectivul principal al cooperării pentru dezvoltare;

64.

invită Comisia să ia măsurile necesare pentru a crește efectivele repartizate dispozitivului de gestiune și control al FED, ținând seama de creșterea previzibilă a volumului angajamentelor din cadrul celui de al zecelea FED;

65.

ia notă cu satisfacție de faptul că Curtea recunoaște eforturile depuse de EuropeAid pentru elaborarea unei strategii de control; consideră că o strategie eficientă de control trebuie să aibă ca scop prevenirea ex ante a erorilor și să nu urmărească în special recuperarea ex post a sumelor plătite nejustificat; invită Comisia să continue să își dezvolte strategia de control în lumina acestei abordări, care constituie o prioritate pentru autoritatea care acordă descărcarea de gestiune;

66.

este în întregime de acord cu recomandările exprimate de Curte la punctul 55 literele (a)-(g) și la punctul 56 literele (a)-(f) din Raportul anual privind FED; atrage în mod special atenția Comisiei asupra recomandărilor de la punctul 56 litera (a):

„respectarea Acordului de la Cotonou ar trebui să fie apreciată în funcție de anumite criterii de referință, precum disponibilitatea unor conturi publicate și auditate la timp; aceste condiții ar trebui să fie îndeplinite înainte de acordarea sprijinului bugetar”

și de la punctul 56 litera (d):

„EuropeAid ar trebui să se asigure, înainte de începerea unui program de sprijin bugetar, că există o evaluare clară și completă a administrării finanțelor publice și că țara beneficiară dispune de un program de reformă credibil și relevant, conceput astfel încât să abordeze toate deficiențele semnificative într-un orizont de timp bine delimitat”;

prin urmare, solicită Comisiei să acorde sprijin bugetar doar în cazurile în care gestionarea cheltuielilor publice este suficient de transparentă, responsabilă și eficientă sau, cel puțin, este posibil să dobândească aceste caracteristici în urma aplicării, într-o perioadă scurtă de timp, a unui program de reformă; în plus, evidențiază faptul că alegerea unor mecanisme financiare pentru un anumit sector ar trebui să fie direct legată de eficiența lor pentru acest domeniu specific de intervenție;

67.

invită Comisia să acorde prioritate aplicării rapide a acestor recomandări de o deosebită importanță pentru autoritatea care acordă descărcarea de gestiune, deoarece existența unor limite clare și convenite de comun acord asupra libertății executive este indispensabilă pentru o supraveghere parlamentară semnificativă;

68.

subliniază că modul în care țara beneficiară utilizează fondurile care îi sunt furnizate ca sprijin bugetar nu este sub controlul direct al Comisiei (și al altor donatori), deoarece este dreptul suveran al țării beneficiare în cauză să își gestioneze bugetul conform normelor și procedurilor bugetare naționale specifice;

69.

reamintește că în anumite țări beneficiare funcțiile aferente gestionării finanțelor publice, controlului intern și auditului sunt deseori insuficient de fiabile pentru a garanta că fondurile donatorilor sunt gestionate în mod adecvat și utilizate în scopurile cărora le sunt destinate;

70.

consideră că, ținând seama de atenția din ce în ce mai mare care se acordă aspectelor ce țin de răspundere și de interesul crescând manifestat de contribuabilii din țările donatoare față de rezultatele concrete ale ajutorului pentru dezvoltare, Comisia are tot interesul să cunoască riscurile asumate la acordarea de sprijin bugetar și să împărtășească aceste informații cu autoritatea care acordă descărcarea de gestiune, față de care este răspunzătoare;

71.

consideră, de asemenea, că Comisia ar trebui să informeze administrațiile din țările beneficiare de răspunderea sa și să le impună celor care gestionează fondurile în aval obligații similare;

72.

consideră, prin urmare, că ajutorul pentru dezvoltare în general și sprijinul bugetar în special ar trebui să fie condiționate de o declarație de transparență ex ante, emisă de guvernul țării beneficiare și semnată de ministrul său de finanțe, privind anumite aspecte care afectează guvernareaa și structura de răspundere a țării beneficiare;

73.

își exprimă convingerea că evaluarea și înțelegerea propriilor deficiențe de control de către o țară beneficiară vor oferi o motivație pentru îmbunătățire mai puternică decât auditurile și controalele impuse de o autoritate externă;

74.

consideră că o declarație națională de transparență va conduce la creșterea transparenței și răspunderii și va oferi donatorilor internaționali informații valoroase pentru a evalua în cunoștință de cauză transparența și fiabilitatea globale ale guvernării și structurii de răspundere din țara beneficiară;

75.

invită Comisia să își asume rolul de lider și să prezinte această propunere altor donatori internaționali, în special Băncii Mondiale, pentru dezvoltarea și aplicarea unui astfel de instrument de comun acord cu alți donatori; subliniază faptul că va trebui să se acorde o atenție deosebită naturii sancțiunilor aplicate în cazul emiterii cu intenție a unei declarații false;

76.

invită Comisia să îl informeze cu privire la un posibil calendar pentru aceste negocieri;

77.

salută angajamentul Comisiei de a depune din nou propunerea sa „de a include FED în buget în cadrul discuțiilor asupra viitorului cadru financiar” (14); invită Comisia să informeze periodic și integral Comisia pentru control bugetar a Parlamentului cu privire la pregătirile legate de această inițiativă;

78.

își reiterează sprijinul pentru integrarea FED în bugetul general al Uniunii Europene, deoarece consideră că acest lucru ar permite consolidarea coerenței, transparenței și eficacității FED și a dispozitivului său de control;

79.

consideră că rolul său în ceea ce privește sprijinul bugetar este de a trage la răspundere Comisia pentru rezultatele cheltuielilor și că sprijinul bugetar este un instrument care necesită o modificare a paradigmei de control de la un control asupra intrărilor la o verificare a rezultatelor, comparativ cu o serie de indicatori;

80.

consideră că, pentru a realiza acest lucru, va fi obligat să își dezvolte modalitățile de lucru; consideră că o subcomisie pentru controlul sprijinului bugetar instituită de Comisia sa pentru control bugetar ar constitui un instrument eficient pentru a se asigura că utilizarea ajutoarelor aduce beneficii populației din țara beneficiară și că contribuțiile cetățenilor la cheltuielile aferente ajutoarelor nu sunt deturnate;

81.

reamintește că, în punctele 20-24 din Rezoluția sa din 22 aprilie 2008 privind descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului celui de al șaselea, de al șaptelea, de al optulea și de al nouălea Fond european de dezvoltare pentru exercițiul financiar 2006 (15), și-a exprimat îngrijorarea față de faptul că gestionarea facilității pentru investiții de către Banca Europeană de Investiții (BEI) nu face obiectul descărcării de gestiune; reamintește, de asemenea, că resursele FED constituie fonduri publice ce provin de la contribuabilii europeni, și nu de pe piețele financiare;

82.

regretă, așa cum a făcut-o și Curtea în Avizul său nr. 9/2007 privind propunerea de regulament al Consiliului privind regulamentul financiar aplicabil celui de al zecelea Fond european de dezvoltare (16), faptul că au fost create două domenii separate de gestiune, ceea ce limitează sfera descărcării de gestiune, creează nevoi suplimentare de coordonare între Comisie și BEI și îngreunează obținerea unei imagini de ansamblu asupra rezultatelor obținute;

83.

remarcă faptul că raportul anual al BEI privind facilitatea pentru investiții conține în special informații financiare și foarte puține – sau chiar deloc – informații privind rezultatele diverselor programe finanțate;

84.

invită BEI ca în rapoartele sale să se concentreze asupra rezultatelor și să prezinte informații complete, relevante și obiective privind rezultatele, obiectivele stabilite, obiectivele atinse și motivele eventualelor devieri, precum și evaluările realizate și un rezumat al rezultatelor lor;

85.

subliniază faptul că BEI acționează în statele ACP în temeiul Acordului de la Cotonou, ale cărui obiective principale sunt eradicarea sărăciei și promovarea dezvoltării durabile, și că, prin urmare, BEI trebuie să respecte aceste obiective în cadrul politicii sale de împrumut pentru aceste țări;

86.

invită Comisia să îl informeze asupra procedurilor specifice pe care le elaborează cu BEI pentru coordonarea eforturilor celor două instituții de a realiza obiectivele de dezvoltare ale UE, precum și asupra eficienței respectivelor proceduri;

87.

își exprimă îngrijorarea cu privire la imaginea BEI ca instituția cea mai puțin transparentă, cea mai puțin responsabilizată și cea mai puțin controlată democratic dintre organismele cărora li s-a încredințat implementarea politicilor UE și dintre instituțiile din domeniul finanțelor publice;

88.

invită BEI ca, în interesul Uniunii Europene și al valorilor sale și în vederea îmbunătățirii imaginii publice a BEI ca instituție, să prezinte justificări privind:

89.

invită Comisia să urmărească îndeaproape implementarea facilității pentru investiții pentru a garanta că își îndeplinește obiectivele de instrument de dezvoltare și să informeze periodic Comisia pentru control bugetar cu privire la concluziile sale;

90.

invită Comisia pentru control bugetar să își intensifice activitățile de control asupra activităților financiare ale BEI, sarcină care se înscrie în responsabilitățile comisiei respective în conformitate cu capitolul V punctul 3 din anexa VI la Regulamentul său de procedură.