10.3.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 71/1

(1)

Regulamentul (CE) nr. 3223/94 prevede, ca urmare a rezultatelor negocierilor comerciale multilaterale din Runda Uruguay, criteriile pentru stabilirea de către Comisie a sumelor forfetare la import din țările terțe, pentru produsele și termenele menționate în anexa acestuia.

(2)

În conformitate cu criteriile menționate anterior, sumele forfetare la import trebuie stabilite la nivelurile prevăzute în anexa la prezentul regulament,

10.3.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 71/3

(1)

Articolul 31 alineatul (10) a treia liniuță din Regulamentul (CE) nr. 1255/1999 prevede că restituirile diferențiate se plătesc în schimbul prezentării dovezii că produsele au ajuns la destinația indicată în licență sau la altă destinație pentru care s-a stabilit restituirea. Se pot face excepții de la această regulă în conformitate cu procedura stabilită la articolul 42 din același regulament, în cazul în care sunt stabilite condiții care să ofere garanții echivalente.

(2)

Regulamentul (CE) nr. 351/2004 al Comisiei din 26 februarie 2004 de stabilire a restituirilor la export pentru lapte și produse lactate (2) a introdus restituiri diferențiate în funcție de destinația produselor lactate începând cu 27 februarie 2004.

(3)

Articolul 16 din Regulamentul (CE) nr. 800/1999 al Comisiei din 15 aprilie 1999 de stabilire a normelor comune de aplicare a sistemului de restituire la export pentru produsele agricole (3) indică documentele care pot servi drept dovadă a îndeplinirii formalităților vamale pentru importuri în țări terțe, în cazurile în care cuantumul restituirii este diferențiat în funcție de destinație. În conformitate cu acest articol, în unele cazuri specifice care urmează a fi stabilite, Comisia poate decide ca dovada importului, precizată la articolul respectiv, să se facă sub forma unui anumit document sau în oricare alt mod.

(4)

Subordonarea plăților de restituire dispozițiilor articolului 16 din Regulamentul (CE) nr. 800/1999, necesitând modificări majore a procedurilor administrative pentru autoritățile naționale și exportatori, are consecințe administrative și reprezintă o povară financiară semnificativă. Obținerea dovezii menționate la articolul 16 din regulament poate cauza dificultăți administrative considerabile în unele țări. În plus, condițiile speciale aplicabile exportului de produse lactate pot face obținerea acestor dovezi și mai dificilă și oneroasă.

(5)

Pentru a simplifica constrângerile administrative și financiare impuse exportatorilor și pentru a permite autorităților și exportatorilor să stabilească noi dispoziții referitoare la produsele respective, să se introducă proceduri care să garanteze îndeplinirea fără nicio dificultate a tuturor formalităților necesare, Regulamentul (CE) nr. 423/2006 al Comisiei din 13 martie 2006 de derogare de la Regulamentul (CE) nr. 800/1999 în ceea ce privește dovada îndeplinirii formalităților vamale (4) de import pentru lapte și produse lactate în țări terțe, în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (CE) nr. 800/1999, prevede o perioadă de tranziție în timpul căreia dovada îndeplinirii formalităților vamale de import este mai ușoară. Această perioadă a expirat la 31 decembrie 2006.

(6)

Totuși, în multe din țările de destinație încă nu există proceduri corespunzătoare și mijloace adecvate pentru furnizarea actelor necesare. Pentru ca operatorii să nu fie privați de restituirile la export din aceste motive, este necesar să se prevadă și în continuare un regim de tranziție.

(7)

Este necesar să se reamintească dispozițiile articolului 20 din Regulamentul (CE) nr. 800/1999, care permit autorităților statelor membre, în cazul în care există vreo îndoială referitoare la destinația produselor de export, să solicite dovezi suplimentare pentru toate restituirile care să demonstreze că produsul a ajuns efectiv pe piața țării terțe importatoare.

(8)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de gestionare a laptelui și a produselor lactate,

10.3.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 71/5

(1)

Regulamentul (CE) nr. 936/97 prevede la articolele 4 și 5 condițiile de depunere a cererilor și de eliberare a licențelor de import pentru carnea menționată la articolul 2 litera (f).

(2)

Articolul 2 litera (f) din Regulamentul (CE) nr. 936/97 stabilește la 11 500 t cantitatea de carne de vită și mânzat de calitate superioară, proaspătă, refrigerată sau congelată care corespunde descrierii definite în aceeași dispoziție și care poate fi importată în condiții speciale în perioada 1 iulie 2006-30 iunie 2007.

(3)

Trebuie reamintit faptul că licențele prevăzute de prezentul regulament nu pot fi utilizate pe parcursul întregii perioade de valabilitate decât sub rezerva dispozițiilor existente în domeniul veterinar,

10.3.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 71/6

(1)

În conformitate cu articolul 63 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999, în măsura necesară pentru a permite exportul produselor menționate la articolul 1 alineatul (2) literele (a) și (b) din regulamentul menționat anterior, pe baza prețurilor acestor produse în comerțul internațional și în limitele decurgând din acordurile încheiate în conformitate cu articolul 300 din tratat, diferența dintre aceste prețuri și prețurile din Comunitate poate fi acoperită printr-o restituire la export.

(2)

Restituirile la export pot fi instituite pentru a acoperi disparitățile de competitivitate dintre exporturile din Comunitate și cele din țările terțe. Produsele comunitare exportate spre destinații apropiate și spre anumite țări terțe care acordă un tratament preferențial la import se găsesc în prezent într-o poziție concurențială foarte avantajoasă. În consecință, este necesară eliminarea restituirilor la export pentru aceste destinații.

(3)

Regulamentul (CE) nr. 2805/95 al Comisiei (2) trebuie modificat în consecință.

(4)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de gestionare a vinurilor,

10.3.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 71/9

(1)

În conformitate cu articolul 3 alineatul (1) litera (u) din Tratatul de instituire a Comunității Europene, activitățile Comunității trebuie să includă măsuri în sfera protecției civile.

(2)

În acest scop, a fost instituit un mecanism comunitar de facilitare a cooperării consolidate în intervențiile cu scop de asistență în domeniul protecției civile („mecanismul”) prin Decizia 2001/792/CE, Euratom (2).

(3)

Decizia 1999/847/CE a Consiliului din 9 decembrie 1999 de instituire a unui program de acțiune comunitar în domeniul protecției civile (3) a expirat la 31 decembrie 2006.

(4)

Este necesar să se instituie un instrument financiar de protecție civilă („instrumentul”) în temeiul căruia să se poată acorda asistență financiară, atât ca o contribuție la îmbunătățirea eficacității reacției în caz de urgențe majore, în special în contextul Deciziei 2001/792/CE, Euratom, cât și ca o contribuție la îmbunătățirea măsurilor de prevenire și pregătire pentru toate tipurile de urgență, cum sunt dezastrele naturale și cele provocate de om, actele teroriste, inclusiv terorismul cu mijloace chimice, biologice, radiologice și nucleare, precum și accidentele tehnologice, radiologice și ecologice, inclusiv continuarea măsurilor luate anterior în temeiul Deciziei 1999/847/CE.

(5)

În vederea asigurării continuității față de Decizia 1999/847/CE, prezenta decizie ar trebui să se aplice de la 1 ianuarie 2007.

(6)

Instrumentul va asigura exprimarea vizibilă a solidarității europene față de țările afectate de urgențe majore, prin facilitarea acordării de asistență sub forma mobilizării mijloacelor de intervenție ale statelor membre.

(7)

Regiunile izolate și ultraperiferice, precum și alte regiuni sau insule din Comunitate au adesea caracteristici și nevoi speciale datorită poziției lor geografice, caracteristicilor topografice și circumstanțelor sociale și economice. Acestea au efecte negative, împiedică folosirea resurselor de asistență și intervenție, îngreunând acordarea de ajutor și de mijloace de asistență, și creează nevoi speciale de asistență în cazul unui risc serios de urgență majoră.

(8)

Prezenta decizie nu ar trebui să afecteze acțiunile prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 1717/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 noiembrie 2006 de instituire a unui instrument de stabilitate (4), măsurile de sănătate publică adoptate în temeiul legislației comunitare referitoare la programele de acțiune comunitară în domeniul sănătății și nici măsurile de siguranță a consumatorului adoptate în temeiul Deciziei nr. 1926/2006/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 decembrie 2006 de instituire a unui program de acțiune comunitară în domeniul politicii consumatorului (2007-2013) (5).

(9)

Din rațiuni de coerență, acțiunile reglementate prin Decizia 2007/124/CE, Euratom a Consiliului din 12 februarie 2007 de stabilire pentru perioada 2007-2013, în cadrul programului general „Securitate și protecția libertăților”, a programului specific „Prevenirea, pregătirea și gestionarea consecințelor terorismului și ale altor riscuri legate de securitate” (6) sau care sunt legate de menținerea ordinii publice și de salvgardarea securității interne nu ar trebui să fie vizate de prezenta decizie.

(10)

Prezenta decizie nu ar trebui să se aplice activităților prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 1257/96 al Consiliului din 20 iunie 1996 privind ajutorul umanitar (7).

(11)

După expirarea, la 31 decembrie 2006, a Deciziei nr. 2850/2000/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 decembrie 2000 de instituire a unui cadru comunitar pentru cooperare în domeniul poluării marine accidentale sau deliberate (8), prezenta decizie ar trebui să reglementeze reacțiile în caz de urgențe cauzate de poluarea marină accidentală prin intermediul mecanismului. Aspectele de pregătire și prevenire ar trebui să fie reglementate de alte instrumente, cum ar fi Regulamentul (CE) nr. 1406/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 iunie 2002 de instituire a Agenției Europene pentru Siguranța Maritimă (9).

(12)

Pentru a asigura eficacitatea funcționării instrumentului, acțiunile pentru care se acordă asistență financiară ar trebui să aibă potențialul de a aduce în timp util o contribuție practică la pregătirea și prevenirea pentru urgențe, precum și la reacția rapidă în caz de urgențe majore.

(13)

Mecanismul de protecție civilă ar trebui să fie sprijinit de un sistem integrat eficient de detectare și alertă timpurie care să lanseze o avertizare în caz de dezastre sau amenințări de dezastre care ar putea afecta teritoriul statelor membre. Cu toate că deciziile de creare a unor astfel de sisteme ar trebui să fie luate în temeiul altor instrumente specifice, instrumentul ar trebui – deoarece mecanismul este un utilizator al acestuia – să contribuie la crearea unor astfel de sisteme prin indicarea a ceea ce este necesar și prin asigurarea că aceste sisteme sunt atât legate între ele, cât și conectate cu mecanismul. Odată ce aceste sisteme sunt create, mecanismul ar trebui să le folosească la maximum și să contribuie la dezvoltarea acestora prin toate mijloacele care sunt de altfel disponibile în temeiul prezentei decizii.

(14)

Comisia ar trebui să furnizeze asistență logistică adecvată pentru experții evaluatori și/sau coordonatori pe care îi folosește.

(15)

Este responsabilitatea statelor membre să furnizeze echipamente și să asigure transportul pentru asistența în materie de protecție civilă pe care o oferă în cadrul mecanismului. Statul membru ar trebui, de asemenea, să furnizeze asistență logistică adecvată pentru echipele sau modulele de intervenție pe care le folosesc.

(16)

Comisia are, cu toate acestea, un rol în sprijinirea statelor membre prin facilitarea punerii în comun a resurselor de echipamente și de transport ale statelor membre. Comisia ar putea, de asemenea, să asiste statele membre să identifice și să acceseze resurse de transport care pot proveni din alte surse, inclusiv din surse comerciale. Comisia ar putea asista statele membre să identifice echipamentele care ar putea să fie disponibile din alte surse.

(17)

Comisia ar trebui, de asemenea, să aibă capacitatea de a completa, atunci când este necesar, transportul furnizat de către statele membre prin finanțarea unui transport adițional necesar pentru a asigura furnizarea la timp și eficiența reacției în chestiuni de protecție civilă în cadrul mecanismului. Astfel de finanțări ar trebui supuse anumitor criterii și rambursării parțiale a finanțării primite.

(18)

Atribuirea de contracte de achiziții publice și de subvenții în temeiul instrumentului ar trebui pusă în aplicare în conformitate cu Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 privind Regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene (10) („Regulamentul Financiar”). Datorită naturii specifice a acțiunii în domeniul protecției civile, este necesar să se prevadă că asistența financiară poate fi acordată și persoanelor fizice. Este important, de asemenea, să se respecte normele regulamentului respectiv, în special în ceea ce privește principiile economiei, eficienței și eficacității prevăzute de acesta.

(19)

Participarea țărilor terțe la instrument ar trebui să fie posibilă.

(20)

Atunci când mecanismul răspunde unei cereri de asistență în afara Comunității, ca parte a reacției umanitare comunitare mai ample, este important în mod special să existe complementaritate și coerență între acțiunile care intră sub incidența prezentei decizii și acțiunile finanțate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1257/96, iar aceste acțiuni aflate sub incidența prezentei decizii să aibă la bază principiile umanitare stabilite de regulamentul respectiv, și anume respectivele acțiuni să fie, potrivit normelor generale în domeniul protecției civile, nediscriminatorii, independente, imparțiale și în conformitate cu necesitățile și interesele victimei.

(21)

Coordonarea și coerența cu acțiunile organizațiilor și agențiilor internaționale ar trebui să fie asigurate în cazul intervențiilor în țări terțe.

(22)

Pentru a îmbunătăți capacitatea Comisiei de a urmări punerea în aplicare a prezentei decizii, ar trebui să fie posibil, la inițiativa Comisiei, să se finanțeze cheltuielile legate de monitorizarea, controlul, auditarea și evaluarea prevăzute de aceasta.

(23)

Ar trebui să se adopte dispoziții adecvate pentru a asigura monitorizarea corespunzătoare a punerii în aplicare a acțiunilor care primesc asistență financiară în temeiul instrumentului.

(24)

Ar trebui să se ia, de asemenea, măsuri corespunzătoare pentru prevenirea neregulilor și a fraudei, precum și măsurile necesare pentru recuperarea fondurilor pierdute, plătite în mod necuvenit sau folosite incorect în conformitate cu Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecția intereselor financiare ale Comunității (11), Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96 al Consiliului din 11 noiembrie 1996 privind verificările și inspecțiile la fața locului efectuate de Comisie în vederea protecției intereselor financiare ale Comunității împotriva fraudei și a altor nereguli (12) și Regulamentul (CE) nr. 1073/1999 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 mai 1999 privind investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) (13).

(25)

Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentei decizii ar trebui să fie adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei (14), făcându-se o distincție între măsurile care intră sub incidența procedurii de gestionare și cele care intră sub incidența procedurii de reglementare, acestea din urmă, în anumite cazuri, fiind cele mai adecvate, dată fiind importanța măsurilor care trebuie luate.

(26)

Suma de referință financiară, în înțelesul punctului 38 din Acordul Interinstituțional din 17 mai 2006 între Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară și buna gestiune financiară (15), este inclusă în prezenta decizie pentru întreaga durată a instrumentului, fără a fi afectate competențele autorității bugetare, astfel cum sunt definite în Tratatul CE. Se înțelege că această sumă ar trebui să fie finanțată, în parte, din subpoziția 3B – „Cetățenie” – și, în parte, din subpoziția 4 – „UE ca partener global” – din cadrul financiar 2007-2013.

(27)

Punerea în aplicare a prezentei decizii ar trebui să fie evaluată în mod periodic.

(28)

Întrucât obiectivele prezentei decizii nu pot fi atinse într-o măsură suficientă de către statul membru care acționează singur și pot, prin urmare, să fie mai bine atinse la nivel comunitar, datorită dimensiunii și efectelor acțiunilor care trebuie finanțate în temeiul instrumentului, luându-se în considerare beneficiile rezultate din reducerea pierderii de vieți omenești, a vătămărilor corporale sau a pagubelor ecologice, economice și materiale, Comunitatea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității prevăzut la articolul 5 din Tratatul CE. În conformitate cu principiul proporționalității, prevăzut la articolul menționat, prezenta decizie nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective.

(29)

Tratatul CE și Tratatul Euratom nu prevăd nicio competență pentru adoptarea prezentei decizii, în afara celor prevăzute la articolele 308 și, respectiv, 203,

(a)

acțiunile din domeniul mecanismului comunitar de facilitare a cooperării consolidate în cadrul intervențiilor de asistență în domeniul protecției civile („mecanismul”);

(b)

măsurile de prevenire sau reducere a efectelor unei situații de urgență; și

(c)

acțiunile destinate să îmbunătățească nivelul de pregătire al Comunității pentru reacții în situații de urgență, inclusiv acțiunile de conștientizare a cetățenilor UE.

(a)

acțiunile aflate sub incidența Regulamentului (CE) nr. 1717/2006;

(b)

acțiunile și măsurile aflate sub incidența legislației comunitare privind programele de acțiune comunitară în domeniul sănătății;

(c)

acțiunile și măsurile aflate sub incidența Deciziei nr. 1926/2006/CE;

(d)

acțiunile aflate sub incidența Deciziei 2007/124/CE, Euratom;

(e)

acțiunile aflate sub incidența Regulamentului (CE) nr. 1257/96, fără a aduce atingere articolului 4 alineatul (2) litera (c) din prezenta decizie;

(f)

acțiunile aflate sub incidența Regulamentului (CE) nr. 1406/2002.

(a)

„urgență” înseamnă orice situație care are sau poate avea un efect negativ asupra persoanelor, a mediului sau a proprietății;

(b)

„urgență majoră” înseamnă orice situație care are sau poate avea efect negativ asupra persoanelor, a mediului sau a proprietății și care poate face obiectul unei cereri de asistență în cadrul mecanismului;

(c)

„reacție” înseamnă orice acțiune întreprinsă în cadrul mecanismului, în timpul unei urgențe majore sau după aceasta, în scopul combaterii consecințelor imediate ale acesteia;

(d)

„pregătire” înseamnă o stare de pregătire și capacitate a mijloacelor umane și materiale care le permite să asigure o reacție rapidă în caz de urgență, obținută ca rezultat al unor măsuri prealabile;

(e)

„prevenire” înseamnă orice acțiune care sprijină statele membre în prevenirea riscurilor sau în reducerea vătămării aduse persoanelor, mediului sau proprietății;

(f)

„alertă timpurie” înseamnă furnizarea la timp și eficientă a informațiilor, care permite întreprinderea de acțiuni pentru evitarea sau reducerea riscurilor și pentru asigurarea pregătirii pentru o reacție eficientă.

(a)

studii, sondaje, modelarea și elaborarea de scenarii pentru:

(b)

pregătire profesională, exerciții, ateliere, schimburi de personal și de experți, crearea de rețele, proiecte demonstrative și transfer tehnologic în scopul de a îmbunătăți prevenirea, pregătirea și reacția eficientă;

(c)

informarea, educarea și conștientizarea publicului și acțiuni asociate de diseminare, astfel încât să fie reduse la minimum efectele situațiilor de urgență asupra cetățenilor UE și să fie sprijiniți cetățenii UE să se apere într-un mod mai eficient;

(d)

menținerea funcțiilor oferite de Centrul de monitorizare și informare al mecanismului (MIC), adică facilitarea reacției rapide în cazul unei urgențe majore;

(e)

acțiuni și măsuri de comunicare pentru promovarea vizibilității reacției Comunității;

(f)

contribuția la dezvoltarea de sisteme de detecție și alertă timpurie pentru dezastrele care ar putea afecta teritoriul statelor membre, pentru a permite o reacție rapidă din partea statelor membre și a Comunității, precum și la instituirea acestor sisteme prin intermediul unor studii și evaluări ale necesității și fezabilității și prin acțiuni de promovare a interconexiunilor și a conexiunilor cu sistemele MIC și CECIS menționate la litera (g). Aceste sisteme trebuie să țină seama de sursele de informare, monitorizare și detectare existente și să funcționeze pe baza acestora;

(g)

instituirea și întreținerea unui sistem comun sigur de comunicare și de informare în caz de urgență (CECIS) și a unor instrumente care să facă posibilă comunicarea și partajarea de informații între MIC și punctele de contact din statele membre și alți participanți în contextul mecanismului;

(h)

activitățile de monitorizare, analiză și evaluare;

(i)

instituirea unui program bazat pe experiența câștigată în urma intervențiilor și a exercițiilor din cadrul mecanismului.

(a)

trimiterea unor experți în evaluare și coordonare, împreună cu echipamentele lor de sprijin, în special instrumente de comunicare, în scopul facilitării acordării de asistență și a cooperării cu alți parteneri prezenți;

(b)

sprijinirea statelor membre în obținerea accesului la resurse de echipament și transport prin:

(c)

completarea resurselor de transport asigurate de statele membre prin finanțarea unor resurse de transport adiționale, necesare pentru a asigura o reacție rapidă la urgențele majore aflate sub incidența articolului 1. Astfel de acțiuni sunt eligibile pentru asistență financiară în temeiul instrumentului numai dacă se respectă următoarele criterii:

(3)

(a)

până la 31 decembrie 2008, un prim raport de evaluare a aspectelor calitative și cantitative ale punerii în aplicare a articolului 4 alineatul (2) literele (b) și (c) și alineatul (3). Raportul trebuie să țină seama de rezultatele unei analize efectuate în comun de către Comisie și statele membre, până la 31 decembrie 2007, a nevoilor de transport și echipamente în cadrul intervențiilor în scopul protecției civile și a măsurilor luate în temeiul prezentei decizii pentru a răspunde acestor nevoi.

Dacă se consideră necesar în lumina concluziilor acestui raport:

(b)

până la 30 iunie 2010, un raport intermediar de evaluare a rezultatelor obținute și a aspectelor calitative și cantitative ale punerii în aplicare a prezentei decizii;

(c)

până la 31 decembrie 2011, o comunicare despre continuarea aplicării prezentei decizii;

(d)

până la 31 decembrie 2014, un raport de evaluare ex-post.