Jurnalul Oficial L 161/2007

I Acte adoptate în temeiul Tratatelor CE/Euratom a căror publicare este obligatorie

22.6.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 161/1

REGULAMENTUL (CE) NR. 700/2007 AL CONSILIULUI

din 11 iunie 2007

privind comercializarea cărnii provenind de la bovine în vârstă de douăsprezece luni sau mai tinere

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 37 alineatul (2),

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Parlamentului European,

întrucât:

(1)

Articolul 2 al doilea paragraf, coroborat cu primul paragraf litera (b) din același articol din Regulamentul (CE) nr. 1254/1999 al Consiliului din 17 mai 1999 privind organizarea comună a pieței în sectorul cărnii de vită și mânzat (1), prevede adoptarea de către Consiliu a unor norme generale privind măsurile de promovare a unei mai bune organizări a producției, a prelucrării și a comercializării.

(2)

Sistemele de producție a bovinelor în vârstă de douăsprezece luni sau mai tinere și caracteristicile acestora în momentul sacrificării diferă adesea de la un stat membru la altul. Pe principalele piețe de consumatori din cadrul Comunității, carnea provenită din aceste sisteme de producție diferite este comercializată în general cu o denumire unică de comercializare.

(3)	Experiența arată că această practică ar putea perturba comerțul și încuraja concurența neloială. În consecință, aceasta are un efect direct asupra stabilirii și a funcționării pieței interne.

(4)	De asemenea, această practică ar putea da naștere la confuzie în rândul consumatorilor și este susceptibilă să îi inducă în eroare.

(5)

Pentru a îmbunătăți funcționarea pieței interne, comercializarea cărnii provenind de la bovine în vârstă de douăsprezece luni sau mai tinere ar trebui organizată în așa fel încât să devină cât mai transparentă posibil. Acest lucru va permite de asemenea ca producția să fie mai bine organizată. În acest scop, ar trebui specificate denumirile de vânzare care trebuie utilizate în fiecare dintre limbile statelor membre pentru comercializarea cărnii provenind de la bovine în vârstă de douăsprezece luni sau mai tinere. Acest lucru va permite, de asemenea, îmbunătățirea informării consumatorilor.

(6)

În anumite cazuri, carnea provenind de la bovine în vârstă de douăsprezece luni sau mai tinere beneficiază de protecție în temeiul Regulamentului (CE) nr. 510/2006 al Consiliului din 20 martie 2006 privind protecția indicațiilor geografice și a denumirilor de origine ale produselor agricole și alimentare (2). În asemenea cazuri, aceasta este comercializată sub indicația sau denumirea protejată și, prin urmare, poate fi identificată cu precizie de către operatori și consumatori. În mod corespunzător, dispozițiile prezentului regulament nu ar trebui să aducă atingere respectivelor indicații și denumiri.

(7)	Diferite studii au arătat că unele caracteristici organoleptice ale cărnii, cum ar fi frăgezimea, mirosul și culoarea, se schimbă în funcție de vârsta și hrana animalelor de la care provine carnea.

(8)

Conform unei consultări publice organizate de către Comisie în 2005, majoritatea consumatorilor a considerat că vârsta și hrana animalelor reprezintă criterii importante pentru determinarea caracteristicilor cărnii provenite de la acestea. Pe de altă parte, greutatea animalelor la sacrificare pare să fie mai puțin importantă.

(9)

Sistemele de producție și tipul de hrană utilizată pentru animalele în vârstă de douăsprezece luni sau mai tinere sunt legate de vârsta la care sunt sacrificate animalele. Controlul vârstei la sacrificare se efectuează mai ușor decât cel al tipului de hrană utilizată. În consecință, utilizarea diferitelor descrieri comerciale în funcție de vârsta animalelor ar trebui să fie suficientă pentru a oferi transparența necesară.

(10)

Conform acelorași consultări, cei mai mulți dintre consumatori consideră că animalele în vârstă de opt luni sau mai tinere aparțin unei categorii aparte. Aceeași limită de vârstă este utilizată la articolul 130 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 al Consiliului din 29 septembrie 2003 de stabilire a normelor comune pentru schemele de sprijin direct în cadrul politicii agricole comune și de stabilire a anumitor scheme de sprijin pentru agricultori (3), spre a determina dacă animalele sunt eligibile pentru prima de sacrificare. În consecință, această limită de vârstă ar trebui utilizată pentru divizarea categoriei de animale în vârstă de douăsprezece luni sau mai tinere în două subcategorii.

(11)

Consultarea a arătat de asemenea că, pentru o aceeași denumire de vânzare, așteptările consumatorilor pot varia în funcție de statul membru. În consecință, la alegerea denumirilor de vânzare, este indicat să se ia în considerare, în măsura posibilităților, obiceiurile și tradițiile culturale pentru a ajuta consumatorii să facă o alegere conform așteptărilor lor.

(12)	De asemenea, ar trebui să se asigure identificarea cărnii provenind de la bovine în vârstă de douăsprezece luni sau mai tinere printr-o literă corespunzând categoriei din care acestea fac parte.

(13)

Operatorii care doresc să completeze denumirile de vânzare prevăzute în prezentul regulament cu alte informații, oferite voluntar, o pot face în conformitate cu procedura prevăzută la articolele 16 și 17 din Regulamentul (CE) nr. 1760/2000 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 iulie 2000 de stabilire a unui sistem de identificare și înregistrare a bovinelor și privind etichetarea cărnii de vită și mânzat și a produselor din carne de vită și mânzat (4).

(14)

Pentru a asigura utilizarea corectă a informațiilor care figurează pe etichete în conformitate cu prezentul regulament, este necesar ca datele care permit verificarea corectitudinii acestora să fie înregistrate în toate fazele producției și comercializării. În acest scop, ar trebui să fie posibilă, sub rezerva adaptărilor necesare, aplicarea sistemului de înregistrare menționat la articolul 1 din Regulamentul (CE) nr. 1825/2000 al Comisiei din 25 august 2000 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1760/2000 al Parlamentului European și al Consiliului privind etichetarea cărnii de vită și mânzat și a produselor din carne de vită și mânzat (5).

(15)	Statele membre ar trebui să desemneze autoritățile competente pentru efectuarea controalelor privind condițiile prevăzute în prezentul regulament și să ia măsuri pentru a permite Comisiei să se asigure, dacă e nevoie, prin controale la fața locului, de îndeplinirea acestor condiții.

(16)

Din motive de coerență, trebuie prevăzute măsuri care să garanteze respectarea cerințelor prevăzute în prezentul regulament de către carnea importată din țări terțe. În acest scop, în cazul în care controalele sunt efectuate de către un organism terț independent, respectivul organism trebuie să ofere toate garanțiile de expertiză, imparțialitate și obiectivitate.

(17)	Statele membre trebuie să stabilească norme privind sancțiunile pentru încălcările dispozițiilor prezentului regulament și să asigure punerea lor în aplicare. Aceste sancțiuni ar trebui să fie eficace, adecvate și descurajante.

(18)	Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului regulament trebuie adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei (6),

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Scopul și domeniul de aplicare

(1) Prezentul regulament stabilește condițiile de comercializare în Comunitate a cărnii provenind de la bovine în vârstă de douăsprezece luni sau mai tinere, în special denumirile de vânzare care trebuie utilizate.

Acesta se aplică pentru carnea provenind de la bovine în vârstă de douăsprezece luni sau mai tinere, sacrificate după data de 1 iulie 2008, fie că această carne este produsă în cadrul Comunității sau importată din țările terțe.

(2) Prezentul regulament se aplică fără a aduce atingere Regulamentului (CE) nr. 1183/2006 al Consiliului din 24 iulie 2006 privind grila comunitară de clasificare a carcaselor de bovine adulte (7).

(3) Prezentul regulament nu se aplică în cazul cărnii provenind de la bovine pentru care este înregistrată o denumire de origine sau o indicație geografică protejată în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 510/2006, înainte de 29 iunie 2007.

Articolul 2

Definiția

În sensul prezentului regulament, prin „carne” se înțelege toate carcasele, carnea cu os sau dezosată și organele comestibile, tăiate sau nu, destinate consumului uman, provenind de la bovine în vârstă de douăsprezece luni sau mai tinere, prezentate în stare proaspătă, înghețată sau congelată, fie că sunt sau nu învelite sau ambalate.

Articolul 3

Clasificarea bovinelor la abator

La sacrificare, toate bovinele în vârstă de douăsprezece luni sau mai tinere sunt clasificate de către operatori, sub controlul autorității competente menționate la articolul 8 alineatul (1), într-una dintre categoriile stabilite la anexa I.

Articolul 4

Denumirile de vânzare

(1) Denumirea de vânzare este denumirea de comercializare a produsului în sensul articolului 5 alineatul (1) din Directiva 2000/13/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 martie 2000 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la etichetarea și prezentarea produselor alimentare, precum și la publicitatea acestora (8).

Carnea provenind de la bovine în vârstă de douăsprezece luni sau mai tinere nu este comercializată în diferitele state membre decât sub denumirea (denumirile) de vânzare care figurează în anexa II, stabilită pentru fiecare dintre statele membre menționate.

Denumirile de vânzare menționate la primul paragraf pot fi completate cu o indicație privind numele sau denumirea bucăților de carne sau a organelor comestibile în cauză.

(2) Denumirile de vânzare care figurează în anexa II partea A, precum și orice nume nou derivat din aceste denumiri de vânzare se utilizează numai dacă sunt îndeplinite cerințele prezentului regulament.

În special, termenii „veau”, „telecí”, „Kalb”, „μοσχάρι”, „ternera”, „kalv”, „veal”, „vitello”, „vitella”, „kalf”, „vitela” și „teletina” nu sunt utilizați într-o descriere comercială sau indicați pe eticheta cărnii provenind de la bovine mai în vârstă de douăsprezece luni.

Articolul 5

Informațiile obligatorii pe etichetă

(1) Fără a aduce atingere articolului 3 alineatul (1) din Directiva 2000/13/CE și nici articolelor 13, 14 și 15 din Regulamentul (CE) nr. 1760/2000, operatorii etichetează carnea provenind de la bovinele în vârstă de douăsprezece luni sau mai tinere cu următoarele informații:

(a)

vârsta animalelor la sacrificare, indicată, după caz, sub forma „vârsta la sacrificare: până la 8 luni”, în cazul animalelor în vârstă de opt luni sau mai puțin, sau „vârsta la sacrificare: între 8 și 12 luni”, în cazul animalelor în vârstă de cel puțin opt luni, dar nu mai mult de douăsprezece luni;

(b)	denumirea de comercializare, în conformitate cu articolul 4 din prezentul regulament, în fiecare fază de producție și de comercializare.

Cu toate acestea, prin derogare de la litera (a), operatorii pot, în fiecare stadiu de producție și comercializare, cu excepția cazului livrării către consumatorul final, să înlocuiască vârsta la sacrificare prin litera de identificare a categoriei, astfel cum este definită în anexa I la prezentul regulament.

(2) În cazul cărnii provenind de la bovinele în vârstă de douăsprezece luni sau mai tinere, prezentate spre vânzare consumatorului final fără a fi fost preambalată în punctele de vânzare cu amănuntul, statele membre stabilesc norme privind modalitățile de indicare a informațiilor menționate la alineatul (1).

Articolul 6

Informațiile opționale pe etichetă

Operatorii pot completa informațiile obligatorii menționate la articolul 5 cu informații opționale, aprobate în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 16 sau 17 din Regulamentul (CE) nr. 1760/2000.

Articolul 7

Înregistrarea

În fiecare fază de producție și de comercializare a cărnii provenind de la bovine în vârstă de douăsprezece luni sau mai tinere, pentru a garanta acuratețea informațiilor de pe etichete menționate la articolele 5 și 6, operatorii înregistrează în special următoarele informații:

(a)	indicarea numărului de identificare și a datei de naștere a animalelor, doar la nivelul abatoarelor;

(b)	indicarea unui număr de referință care să permită stabilirea unei legături între identificarea animalelor de la care provine carnea, pe de o parte, și denumirea de vânzare, vârsta la sacrificare și litera de identificare a categoriei, care figurează pe eticheta cărnii, pe de altă parte;

(c)	indicarea datei de intrare și ieșire a animalelor și a cărnii din unitate, pentru a asigura stabilirea unei corelații între intrări și ieșiri.

Articolul 8

Controalele oficiale

(1) Până la 1 iulie 2008, statele membre desemnează autoritatea sau autoritățile competente răspunzătoare cu controalele oficiale efectuate pentru a verifica aplicarea prezentului regulament și informează Comisia în legătură cu aceasta.

(2) Controalele oficiale sunt efectuate de către autoritatea sau autoritățile competente în conformitate cu principiile generale stabilite în Regulamentul (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind controalele oficiale efectuate pentru a asigura verificarea conformității cu legislația privind hrana pentru animale și produsele alimentare și cu normele de sănătate alimentară și de bunăstare a animalelor (9).

(3) Comisia, împreună cu autoritățile competente, se asigură că statele membre se conformează dispozițiilor prezentului regulament.

Experții Comisiei efectuează, dacă este necesar, împreună cu autoritățile competente implicate și, după caz, împreună cu experții statelor membre, controale la fața locului pentru a se asigura de punerea în aplicare a prezentului regulament.

Orice stat membru pe al cărui teritoriu se efectuează controale acordă Comisiei întreaga asistență necesară pentru îndeplinirea sarcinilor acesteia.

Articolul 9

Carnea importată din țări terțe

(1) Carnea provenind de la bovine în vârstă de douăsprezece luni sau mai tinere importată din țări terțe este comercializată în Comunitate în conformitate cu prezentul regulament.

(2) Operatorii dintr-o țară terță care doresc să desfacă pe piața comunitară carne de bovine, astfel cum se menționează la alineatul (1), își supun activitățile controalelor efectuate de către o autoritate competentă desemnată de țara terță respectivă sau, în absența acesteia, de către un organism terț independent. Organismul independent oferă toate garanțiile de respectare a condițiilor prevăzute de standardul european EN 45011 sau de ghidul ISO/IEC 65 („Cerințe generale privind organismele care efectuează certificarea produselor”).

Autoritatea competentă desemnată sau, după caz, organismul terț independent se asigură de respectarea cerințelor prezentului regulament.

Articolul 10

Sancțiunile

Statele membre stabilesc normele privind sancțiunile aplicabile pentru nerespectarea dispozițiilor prezentului regulament și iau toate măsurile necesare pentru asigurarea punerii în aplicare a acestora. Sancțiunile prevăzute sunt eficace, adecvate și descurajante. Comisiei îi sunt notificate de statele membre, până la 1 iulie 2009, dispozițiile privind sancțiunile și aceasta este informată de îndată cu privire la orice modificare ulterioară a acestora.

Articolul 11

Măsurile de punere în aplicare

(1) Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului regulament sunt adoptate în conformitate cu procedura menționată la articolul 12 alineatul (2). Aceste măsuri se referă în special la:

(a)	modalitățile practice de indicare a literei de identificare a categoriei, astfel cum este definită în anexa I, privind poziția și mărimea caracterelor utilizate;

(b)	importul de carne din țările terțe, astfel cum este menționat la articolul 9, în ceea ce privește modalitățile de verificare a respectării prezentului regulament.

(2) Anexa II partea B poate fi modificată în conformitate cu procedura menționată la articolul 12 alineatul (2).

Articolul 12

Comitetul

(1) Comisia este asistată de Comitetul de gestionare pentru carnea de vită și mânzat, instituit prin articolul 42 din Regulamentul (CE) nr. 1254/1999.

(2) Atunci când se face trimitere la prezentul articol, se aplică articolele 4 și 7 din Decizia 1999/468/CE.

Perioada prevăzută la articolul 4 alineatul (3) din Decizia 1999/468/CE se stabilește la o lună.

Articolul 13

Măsurile tranzitorii

Carnea provenind de la animale în vârstă de douăsprezece luni sau mai tinere sacrificate înainte de 1 iulie 2008 poate fi comercializată în continuare fără respectarea cerințelor prezentului regulament.

Articolul 14

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a șaptea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 1 iulie 2008.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Luxembourg, 11 iunie 2007.

Pentru Consiliu

Președintele

H. SEEHOFER

(1) JO L 160, 26.6.1999, p. 21. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1913/2005 (JO L 307, 25.11.2005, p. 2).

(2) JO L 93, 31.3.2006, p. 12. Regulament, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1791/2006 (JO L 363, 20.12.2006, p. 1).

(3) JO L 270, 21.10.2003, p. 1. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 552/2007 al Comisiei (JO L 131, 23.5.2007, p. 10).

(4) JO L 204, 11.8.2000, p. 1. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1791/2006.

(5) JO L 216, 26.8.2000, p. 8. Regulament, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 275/2007 (JO L 76, 16.3.2007, p. 12).

(6) JO L 184, 17.7.1999, p. 23. Decizie, astfel cum a fost modificată prin Decizia 2006/512/CE (JO L 200, 22.7.2006, p. 11).

(7) JO L 214, 4.8.2006, p. 1.

(8) JO L 109, 6.5.2000, p. 29.

(9) JO L 165, 30.4.2004, p. 1.

ANEXA I

Categorii de bovine în vârstă de douăsprezece luni sau mai tinere

La sacrificare, bovinele în vârstă de douăsprezece luni sau mai tinere trebuie clasificate într-una dintre următoarele două categorii:

A.	Categoria V: bovine în vârstă de opt luni sau mai tinere. Litera de identificare a categoriei: V.

B.	Categoria Z: bovine în vârstă de peste opt luni, dar nu mai mult de douăsprezece luni. Litera de identificare a categoriei: Z.

În statele membre, această clasificare trebuie efectuată pe baza informațiilor incluse în pașaportul care însoțește bovinele sau, în absența acestuia, pe baza datelor din baza de date electronică prevăzută la articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 1760/2000.

ANEXA II

Lista denumirilor de comercializare menționate la articolul 4

Pentru carnea provenind de la bovinele din categoria V:

Țara de comercializare	Denumiri de vânzare care trebuie utilizate
Belgia	veau, viande de veau / kalfsvlees / Kalbfleisch
Bulgaria	месо от малки телета
Republica Cehă	telecí
Danemarca	lyst kalvekød
Germania	Kalbfleisch
Estonia	vasikaliha
Grecia	μοσχάρι γάλακτος
Spania	ternera blanca, carne de ternera blanca
Franța	veau, viande de veau
Irlanda	veal
Italia	vitello, carne di vitello
Cipru	μοσχάρι γάλακτος
Letonia	teļa gaļa
Lituania	veršiena
Luxemburg	veau, viande de veau / Kalbfleisch
Ungaria	borjúhús
Malta	vitella
Țările de Jos	kalfsvlees
Austria	Kalbfleisch
Polonia	cielęcina
Portugalia	vitela
România	carne de vițel
Slovenia	teletina
Slovacia	teľacie mäso
Finlanda	vaalea vasikanliha / ljust kalvkött
Suedia	ljust kalvkött
Regatul Unit	veal

Pentru carnea provenind de la bovinele din categoria Z:

Țara de comercializare	Denumiri de vânzare care trebuie utilizate
Belgia	jeune bovin, viande de jeune bovin / jongrundvlees / Jungrindfleisch
Bulgaria	телешко месо
Republica Cehă	hovězí maso z mladého skotu
Danemarca	kalvekød
Germania	Jungrindfleisch
Estonia	noorloomaliha
Grecia	νεαρό μοσχάρι
Spania	ternera, carne de ternera
Franța	jeune bovin, viande de jeune bovin
Irlanda	rosé Veal
Italia	vitellone, carne di vitellone
Cipru	νεαρό μοσχάρι
Letonia	jaunlopa gaļa
Lituania	jautiena
Luxemburg	jeune bovin, viande de jeune bovin / Jungrindfleisch
Ungaria	növendék marha húsa
Malta	vitellun
Țările de Jos	rosé kalfsvlees
Austria	Jungrindfleisch
Polonia	młoda wołowina
Portugalia	vitelão
România	carne de tineret bovin
Slovenia	meso težjih telet
Slovacia	mäso z mladého dobytka
Finlanda	vasikanliha / kalvkött
Suedia	kalvkött
Regatul Unit	beef

22.6.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 161/11

REGULAMENTUL (CE) NR. 702/2007 AL COMISIEI

din 21 iunie 2007

de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 2568/91 privind caracteristicile uleiurilor de măsline și ale uleiurilor din resturi de măsline, precum și metodele de analiză a acestora

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 865/2004 al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind organizarea comună a piețelor în sectorul uleiului de măsline și al măslinelor de masă și de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 827/68 (1), în special articolul 5 alineatul (3),

întrucât:

(1)

Regulamentul (CEE) nr. 2568/91 al Comisiei (2) definește proprietățile fizico-chimice ale uleiurilor de măsline și ale uleiurilor din resturi de măsline, precum și metodele de analiză a acestora. Aceste metode, precum și valorile limită privind caracteristicile uleiurilor trebuie actualizate luând în considerare avizul experților chimiști și în conformitate cu lucrările derulate în cadrul Consiliului Oleicol Internațional.

(2)

În special, experții chimiști au considerat că, pentru detectarea uleiurilor esterificate, cuantificarea procentului de monopalmitat de 2-gliceril este mai precisă. Reducerea valorii limită pentru conținutul de stigmastadienol din uleiurile de măsline virgine permite, de asemenea, o mai bună separare a uleiurilor de măsline virgine de cele rafinate.

(3)

Pentru a prevedea o perioadă de adaptare la noile standarde, precum și timpul necesar introducerii mijloacelor necesare aplicării acestora, precum și pentru a evita perturbarea tranzacțiilor comerciale, aplicarea prezentului regulament ar trebui amânată până la 1 ianuarie 2008. Din aceleași motive, ar trebui adoptate dispoziții conform cărora uleiurile de măsline și uleiurile din resturi de măsline, produse și etichetate legal în cadrul Comunității sau importate legal în Comunitate și puse în circulație înaintea datei menționate anterior, să poată fi comercializate până la epuizarea stocurilor.

(4)	Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de gestionare a uleiului de măsline și a măslinelor de masă,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Regulamentul (CEE) nr. 2568/91 se modifică după cum urmează:

La articolul 2 alineatul (1), a șasea liniuță se înlocuiește cu următorul text:

„—	pentru determinarea procentului de monopalmitat de 2-gliceril, metoda descrisă în anexa VII,”.

2)	Anexele se modifică în conformitate cu anexa la prezentul regulament.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament se aplică de la 1 ianuarie 2008.

Cu toate acestea, produsele fabricate și etichetate legal în Comunitate sau importate legal în Comunitate și puse în liberă circulație înainte de 1 ianuarie 2008 pot fi comercializate până la epuizarea stocurilor.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 21 iunie 2007.

Pentru Comisie

Mariann FISCHER BOEL

Membru al Comisiei

(1) JO L 161, 30.4.2004, p. 97.

(2) JO L 248, 5.9.1991, p. 1. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1989/2003 (JO L 295, 13.11.2003, p. 57).

ANEXĂ

Anexele la Regulamentul (CEE) nr. 2568/91 se modifică după cum urmează:

Cuprinsul se modifică după cum urmează:

(a)	titlul anexei II se înlocuiește cu următorul titlu: „Determinarea acizilor grași liberi, metoda la rece”;

(b)	titlul anexei VII se înlocuiește cu următorul titlu: „Determinarea procentului de monopalmitat de 2-gliceril”.

Anexa I se înlocuiește cu următorul text:

„ANEXA I

CARACTERISTICILE ULEIURILOR DE MĂSLINE

Note:

(a)	Rezultatele analizelor trebuie să conțină același număr de zecimale ca cele indicate pentru fiecare caracteristică. Ultima cifră trebuie mărită cu o unitate în cazul în care cifra următoare este mai mare de 4.

(b)	Este de ajuns ca o singură caracteristică să nu fie conformă cu valorile indicate pentru ca uleiul să fie încadrat într-o altă categorie sau să fie declarat neconform din punct de vedere al purității.

(c)

Caracteristicile indicate cu asterisc (*), care fac referire la calitatea uleiului, semnifică următoarele:

—	pentru uleiul de măsline lampant, limitele aferente pot să nu fie respectate în mod simultan;

—	pentru uleiurile de măsline virgine, nerespectarea cel puțin a uneia dintre aceste limite implică schimbarea categoriei, cu toate că uleiul rămâne clasificat într-una din categoriile de uleiuri de măsline virgine.

(d)	Caracteristicile indicate cu două asteriscuri (**), care fac referire la calitatea uleiului, semnifică faptul că, pentru toate uleiurile din resturi de măsline, limitele aferente pot să nu fie respectate în mod simultan.”

Categorie

Aciditate

(%) (*)

Indice de peroxid

mEq O2/kg (*)

Ceară

mg/kg (**)

Monopalmitat de 2-gliceril

(%)

Stigmastadienol

mg/kg (1)

Diferență ECN42 (HPLC) și ECN42

(calcul teoretic)

K232 (*)

K270 (*)

Delta-K (*)

Evaluare organoleptică Valoarea medie a defectului

(Md) (*)

Evaluare organoleptică Valoarea medie a atributului fructat

(Mf) (*)

1.	Ulei de măsline virgin extra

≤ 0,8

≤ 20

≤ 250

≤ 0,9 dacă % Acid palmitic total ≤ 14 %

≤ 1,0 dacă % Acid palmitic total > 14 %

≤ 0,10

≤ 0,2

≤ 2,50

≤ 0,22

≤ 0,01

Md = 0

Mf > 0

2.	Ulei de măsline virgin

≤ 2,0

≤ 20

≤ 250

≤ 0,9 dacă % Acid palmitic total ≤ 14 %

≤ 1,0 dacă % Acid palmitic total > 14 %

≤ 0,10

≤ 0,2

≤ 2,60

≤ 0,25

≤ 0,01

Md ≤ 2,5

Mf > 0

3.	Ulei de măsline lampant

> 2,0

—

≤ 300 (3)

≤ 0,9 dacă % Acid palmitic total ≤ 14 %

≤ 1,1 dacă % Acid palmitic total > 14 %

≤ 0,50

≤ 0,3

—

Md > 2,5 (2)

—

4.	Ulei de măsline rafinat

≤ 0,3

≤ 5

≤ 350

≤ 0,9 dacă % Acid palmitic total ≤ 14 %

≤ 1,1 dacă % Acid palmitic total > 14 %

—

≤ 0,3

—

≤ 1,10

≤ 0,16

—

5.	Ulei de măsline compus din uleiuri de măsline rafinate și uleiuri de măsline virgine

≤ 1,0

≤ 15

≤ 350

≤ 0,9 dacă % Acid palmitic total ≤ 14 %

≤ 1,0 dacă % Acid palmitic total > 14 %

—

≤ 0,3

—

≤ 0,90

≤ 0,15

—

6.	Ulei brut din resturi de măsline

—

> 350 (4)

≤ 1,4

—

≤ 0,6

—

7.	Ulei rafinat din resturi de măsline

≤ 0,3

≤ 5

> 350

≤ 1,4

—

≤ 0,5

—

≤ 2,00

≤ 0,20

—

8.	Ulei din resturi de măsline

≤ 1,0

≤ 15

> 350

≤ 1,2

—

≤ 0,5

—

≤ 1,70

≤ 0,18

—

Categorie

Conținutul de acizi (5)

Sumele izomerilor trans ai uleiului oleic

(%)

Sumele izomerilor trans ai uleiului linoleic și ai uleiului linolenic

(%)

Conținutul de steroli

Steroli totali

(mg/kg)

Eritrodiol și uvaol

(%) (**)

Miristic

(%)

Linolenic

(%)

Arahidic

(%)

Eicosanoic

(%)

Behenic

(%)

Lignoceric

(%)

Colesterol

(%)

Brassicasterol

(%)

Campesterol

(%)

Stigmasterol

(%)

Betasitosterol

(%) (6)

Delta-7-Stigmastenol

(%)

1.	Ulei de măsline virgin extra

≤ 0,05

≤ 1,0

≤ 0,6

≤ 0,4

≤ 0,2

≤ 0,05

≤ 0,5

≤ 0,1

≤ 4,0

< Camp.

≥ 93,0

≤ 0,5

≥ 1 000

≤ 4,5

2.	Ulei de măsline virgin

≤ 0,05

≤ 1,0

≤ 0,6

≤ 0,4

≤ 0,2

≤ 0,05

≤ 0,5

≤ 0,1

≤ 4,0

< Camp.

≥ 93,0

≤ 0,5

≥ 1 000

≤ 4,5

3.	Ulei de măsline lampant

≤ 0,05

≤ 1,0

≤ 0,6

≤ 0,4

≤ 0,2

≤ 0,10

≤ 0,5

≤ 0,1

≤ 4,0

—

≥ 93,0

≤ 0,5

≥ 1 000

≤ 4,5 (7)

4.	Ulei de măsline rafinat

≤ 0,05

≤ 1,0

≤ 0,6

≤ 0,4

≤ 0,2

≤ 0,20

≤ 0,30

≤ 0,5

≤ 0,1

≤ 4,0

< Camp.

≥ 93,0

≤ 0,5

≥ 1 000

≤ 4,5

5.	Ulei de măsline compus din uleiuri de măsline rafinate și uleiuri de măsline virgine

≤ 0,05

≤ 1,0

≤ 0,6

≤ 0,4

≤ 0,2

≤ 0,20

≤ 0,30

≤ 0,5

≤ 0,1

≤ 4,0

< Camp.

≥ 93,0

≤ 0,5

≥ 1 000

≤ 4,5

6.	Ulei brut din resturi de măsline

≤ 0,05

≤ 1,0

≤ 0,6

≤ 0,4

≤ 0,3

≤ 0,2

≤ 0,20

≤ 0,10

≤ 0,5

≤ 0,2

≤ 4,0

—

≥ 93,0

≤ 0,5

≥ 2 500

> 4,5 (8)

7.	Ulei rafinat din resturi de măsline

≤ 0,05

≤ 1,0

≤ 0,6

≤ 0,4

≤ 0,3

≤ 0,2

≤ 0,40

≤ 0,35

≤ 0,5

≤ 0,2

≤ 4,0

< Camp.

≥ 93,0

≤ 0,5

≥ 1 800

> 4,5

8.	Ulei din resturi de măsline

≤ 0,05

≤ 1,0

≤ 0,6

≤ 0,4

≤ 0,3

≤ 0,2

≤ 0,40

≤ 0,35

≤ 0,5

≤ 0,2

≤ 4,0

< Camp.

≥ 93,0

≤ 0,5

≥ 1 600

> 4,5

Apendicele 1 se modifică după cum urmează:

(a)

prima liniuță se înlocuiește cu următorul text:

„—

Aciditate

Anexa II

Determinarea acizilor grași liberi, metoda la rece”;

(b)

a treisprezecea liniuță se înlocuiește cu următorul text:

„—	Acizi grași saturați în poziția 2

Anexa VII

Determinarea procentului de monopalmitat de 2-gliceril”.

4.	La anexa II, titlul se înlocuiește cu următorul:

Anexa IV se înlocuiește cu următorul text:

„

ANEXA IV

DETERMINAREA CONȚINUTULUI DE CEARĂ CU AJUTORUL CROMATOGRAFIEI ÎN FAZĂ GAZOASĂ CU COLOANĂ CAPILARĂ

1. OBIECT

Metoda descrie un procedeu de determinare a conținutului de ceară din uleiurile de măsline. Tipurile de ceară sunt definite în funcție de numărul de atomi de carbon. Metoda poate fi folosită în special pentru a deosebi uleiul de măsline obținut prin presare de cel obținut prin extracție (ulei din resturi de măsline).

2. PRINCIPIU

Materia grasă, la care s-a adăugat un standard intern adecvat, este fracționată prin cromatografie pe o coloană de silicagel hidratat; fracțiunea eluată prima în condițiile de testare (a cărei polaritate este mai mică decât cea a trigliceridelor) este recuperată, apoi analizată direct prin cromatografie în fază gazoasă cu coloană capilară.

3. APARATURĂ

3.1. Pahar Erlenmeyer de 25 ml.

3.2. Coloană de sticlă pentru cromatografie în fază gazoasă, cu un diametru interior de 15 mm, o înălțime de 30-40 cm, echipată cu un robinet.

3.3. Cromatograf în fază gazoasă adaptat la funcționarea cu coloană capilară, echipat cu un sistem de introducere directă în coloană, alcătuit din:

3.3.1. Incintă termostatată pentru coloane, echipată cu un dispozitiv de programare a temperaturii;

3.3.2. Injector la rece pentru introducere directă în coloană;

3.3.3. Detector cu ionizare în flacără și convertizor-amplificator;

3.3.4. Aparat de înregistrare-integrator adaptat la funcționarea cu un convertizor-amplificator (3.3.3), cu un timp de răspuns sub 1 secundă și cu o viteză a hârtiei variabilă (se pot utiliza, de asemenea, sisteme informatizate de obținere a datelor de cromatografie în fază gazoasă cu ajutorul unui computer);

3.3.5. Coloană capilară de sticlă sau silice topită, cu o lungime de 8-12 m și un diametru interior de la 0,25-0,32 mm, acoperită în interior cu lichid de repartizare, într-un strat de grosime uniformă cuprinsă între 0,10 și 0,30 μm (lichide de repartizare adaptate utilizării, de tip SE 52 sau SE 54, în comerț).

3.4. Microseringă de 10 μl pentru introducerea directă în coloană, echipată cu un ac cementat.

3.5. Agitator electric.

3.6. Evaporator rotativ.

3.7. Cuptor închis.

3.8. Balanță analitică cu o precizie garantată a măsurii de + 0,1 mg.

3.9. Sticlărie standard de laborator.

4. REACTIVI

4.1. Silicagel cu o granulometrie cuprinsă între 60 și 200 μm.

Silicagelul se păstrează în cuptor la 500 °C timp de cel puțin patru ore. După răcire, se adaugă 2 % apă în raport cu cantitatea de silicagel prelevată. Se agită bine pentru a omogeniza cantitatea. Se păstrează la întuneric timp de cel puțin 12 ore înainte de utilizare.

4.2. n-hexan, pentru cromatografie.

4.3. Eter etilic, pentru cromatografie.

4.4. n-heptan, pentru cromatografie.

4.5. Soluție standard de lauril arahidat, la 0,1 % (m/V) în hexan (standard intern) (se poate utiliza, de asemenea, palmitat de palmitil sau stearat de miristil).

4.5.1. Sudan 1 (1-fenilazo-2-naftol).

4.6. Gaz transportor: hidrogen sau heliu pur, pentru cromatografie în fază gazoasă.

4.7. Gaze auxiliare:

—	hidrogen pur, pentru cromatografie în fază gazoasă;

—	aer pur, pentru cromatografie în fază gazoasă.

5. MOD DE LUCRU

5.1. Pregătirea coloanei cromatografice

Se prepară o suspensie de 15 g de silicagel (4.1) în n-hexan (4.2) și se introduce pe coloană (3.2). Se lasă să se clarifice spontan și se definitivează clarificarea cu ajutorul unui agitator electric (3.5) pentru omogenizarea stratului de cromatografie. Se percolează 30 ml de n-hexan pentru a înlătura orice impurități. Se cântăresc cu exactitate cu ajutorul balanței (3.8) 500 mg din mostră în paharul Erlenmeyer de 25 ml (3.1), se adaugă cantitatea adecvată de standard intern (4.5), în funcție de conținutul de ceară estimat.

Se adaugă, de exemplu, 0,1 mg de lauril arahidat în cazul uleiului de măsline și între 0,25 și 0,5 mg pentru uleiul din resturi de măsline. Se transferă mostra astfel preparată în coloana cromatografică cu ajutorul a două doze de câte 2 ml de n-hexan (4.2).

Se lasă să scadă nivelul solventului până la 1 mm deasupra marginii superioare a absorbantului, apoi se percolează o cantitate suplimentară de 70 ml de n-hexan, pentru a elimina n-alcanii prezenți în mod natural. Se începe eluarea cromatografică prin colectarea a 180 ml de amestec de n-hexan/eter etilic, în raport de 99:1, la un debit de aproximativ 15 picături la fiecare 10 secunde. Eluarea mostrei se efectuează la o temperatură ambiantă de 22 ± 4 °C.

Note:

—	Amestecul de n-hexan/eter etilic (99:1) trebuie să fie pregătit zilnic.

—

Pentru a controla vizual eluarea corectă a cerii, se pot adăuga la mostra de soluție 100 μl de sudan de 1 % în amestecul de eluant. Deoarece colorantul prezintă o retenție intermediară între ceruri și trigliceride, eluarea trebuie întreruptă în momentul în care baza coloanei cromatografice se colorează, întrucât toate tipurile de ceară au fost eluate.

Fracțiunea astfel obținută este uscată într-un evaporator rotativ (3.6) până la eliminarea aproape totală a solventului. Ultimii 2 ml de solvent se elimină cu ajutorul unui ușor curent de azot; se adaugă apoi 2-4 ml de n-heptan.

5.2. Analiza prin cromatografie în fază gazoasă

5.2.1. Operațiuni preliminare

Se instalează coloana în cromatograful în fază gazoasă (3.3), conectând extremitatea de intrare la sistemul coloanei și extremitatea de ieșire la detector. Se efectuează controalele generale ale complexului de cromatografie în faza gazoasă (etanșeitatea circuitului de gaz, eficacitatea detectorului și a sistemului de înregistrare etc.).

În cazul în care coloana este folosită pentru prima dată, se recomandă ca aceasta să fie condiționată. Se trece un ușor flux de gaz prin coloană, apoi se conectează complexul de cromatografie în fază gazoasă. Se încălzește treptat până când se ajunge, după aproximativ 4 ore, la o temperatură de 350 °C. Se menține această temperatură timp de cel puțin două ore, apoi se reglează complexul la condițiile de funcționare [se reglează debitul de gaz, se aprinde flacăra, se conectează la aparatul de înregistrare electronic (3.3.4), se reglează temperatura camerei pentru coloană, detectorul etc.] și se înregistrează semnalul la o sensibilitate cel puțin de două ori mai mare decât cea prevăzută pentru efectuarea analizei. Traseul liniei de bază obținute trebuie să fie liniar, fără valori de vârf, de orice natură, și nu trebuie să prezinte abateri.

O abatere rectilinie negativă indică o etanșeitate imperfectă a conexiunilor coloanei; o abatere pozitivă indică o condiționare insuficientă a coloanei.

5.2.2. Alegerea condițiilor de funcționare

Condițiile de funcționare care trebuie respectate sunt, în general, următoarele:

—

temperatura coloanei:

20 °C/minut

5 °C/minut

20 °C/minut

la început 80 °C

(1′)

→

240 °C

→

325 °C

(6′)

→

340 °C

(10′)

—	temperatura detectorului: 350 °C;

—	cantitatea de substanță injectată: 1 μl de soluție (2-4 ml) de n-heptan;

—	gaz transportor: heliu sau hidrogen cu viteză lineară optimă pentru gazul selectat (a se vedea apendicele);

—	sensibilitatea instrumentelor: adaptată condițiilor de mai jos:

Aceste condiții pot fi modificate în funcție de caracteristicile coloanei și ale cromatografului în fază gazoasă, astfel încât să se obțină o separare a tuturor tipurilor de ceară, o rezoluție convenabilă a valorilor de vârf (a se vedea figura) și un timp de retenție al standardului intern C32, care trebuie să fie de 18 ± 3 minute. Valoarea de vârf cea mai reprezentativă a cerii trebuie să se situeze la cel puțin 60 % din scara totală.

Parametrii de integrare ai valorilor de vârf trebuie să fie astfel impuși încât să se obțină o evaluare corectă a ariilor valorilor de vârf care sunt luate în considerare.

Notă: Având în vedere temperatura finală ridicată, se admite o variație pozitivă, care nu trebuie să depășească 10 % din scara totală.

5.3. Efectuarea analizei

Se prelevează 1 μl de soluție cu microseringa de 10 μl; se trage înapoi pistonul seringii în așa fel încât acul să fie gol. Se introduce acul în complexul de injecție și după 1-2 secunde se injectează rapid; după aproximativ 5 secunde, acul se scoate lent.

Se procedează la înregistrare până la eluarea completă a cerii.

Linia de bază trebuie să corespundă întotdeauna condițiilor impuse.

5.4. Identificarea valorilor de vârf

Identificarea valorilor de vârf unice se efectuează pe baza timpilor de retenție și prin comparație cu amestecurile de ceară cu timpi de retenție cunoscuți, analizate în aceleași condiții.

Figura prezintă cromatograma cerii pentru un ulei de măsline virgin.

5.5. Evaluare cantitativă

Cu ajutorul integratorului, se procedează la calculul ariilor valorilor de vârf corespunzătoare standardului intern și esterilor alifatici de la C40 la C46.

Se calculează conținutul de ceară al fiecărui ester, în mg/kg de materie grasă, după formula:

Formula

unde:

Ax	=	aria valorii de vârf a fiecărui ester, exprimată în milimetri pătrați;
As	=	aria valorii de vârf a standardului intern, exprimată în milimetri pătrați;
ms	=	masa standardului intern adăugată, exprimată în miligrame;
m	=	masa mostrei prevalate pentru determinare, exprimată în grame.

6. EXPRIMAREA REZULTATELOR

Se indică suma conținuturilor diferitelor tipuri de ceară de la C40 la C46 în mg/kg de substanță grasă (ppm).

Notă: Componentele care trebuie cuantificate se referă la valorile de vârf cu număr par de atomi de carbon, cuprinse între esterii C40 și C46, după modelul cromatogramei cerii uleiului de măsline, prezentate în figura următoare. Pentru a identifica esterul C46, în cazul în care apare de două ori, se recomandă analizarea fracțiunii de ceară a unui ulei din resturi de măsline, a cărei valoare de vârf C46, prezentă în cantitate majoritară, este ușor de identificat.

Rezultatele se exprimă cu o zecimală.

Figură

Cromatograma tipurilor de ceară ale unui ulei de măsline (9)

Apendice

Determinarea vitezei liniare a gazului

În cromatograful în fază gazoasă, reglat la condiții de funcționare normale, se injectează 1-3 μl de metan (sau propan). Se măsoară timpul în care gazul trece prin coloană, din momentul în care a fost injectat până când apare vârful (tM).

Viteza liniară în cm/sec se obține prin formula L/tM, unde L este lungimea coloanei în centimetri, iar tM este timpul măsurat în secunde.

”

Anexa VII se înlocuiește cu următorul text:

„ANEXA VII

DETERMINAREA PROCENTULUI DE MONOPALMITAT DE 2-GLICERIL

1. OBIECTUL ȘI DOMENIUL DE APLICARE

Prezenta metodă descrie procedura analitică de determinare a procentului de acid palmitic în poziția 2 a trigliceridelor cu ajutorul evaluării monopalmitatului de 2-gliceril.

Prezenta metodă se aplică uleiurilor vegetale lichide la temperatură ambiantă (20 °C).

2. PRINCIPIU

După preparare, mostra de ulei este supusă acțiunii lipazei pancreatice: o hidroliză parțială și specifică în pozițiile 1 și 3 ale moleculei de trigliceridă determină apariția monogliceridelor în poziția 2. Procentul de monopalmitat de 2-gliceril în fracțiunea de monogliceridă este determinat, după sililare, prin cromatografie în fază gazoasă cu coloană capilară.

3. APARATURĂ ȘI MATERIALE

3.1. Pahar Erlenmeyer de 25 ml.

3.2. Pahare de laborator de 100, 250 și 300 ml.

3.3. Coloană de sticlă pentru cromatografie, cu diametru interior de 21-23 mm, lungime de 400 mm, echipată cu un disc din sticlă sinterizată și un robinet.

3.4. Eprubete gradate de 10, 50, 100 și 200 ml.

3.5. Baloane de 100 și 250 ml.

3.6. Evaporator rotativ.

3.7. Tuburi de centrifugare, cu capăt conic de 10 ml, cu dop din sticlă rodată.

3.8. Eprubetă de centrifugare pentru tuburi de 10 și 100 ml.

3.9. Termostat pentru menținerea temperaturii la 40 °C ± 0,5 °C.

3.10. Pipete gradate de 1 și 2 ml.

3.11. Seringă hipodermică de 1 ml.

3.12. Microseringă de 100 μl.

3.13. Pâlnie, 1 000 ml.

3.14. Cromatograf în fază gazoasă pentru coloane capilare, echipat cu un dispozitiv de injecție «on-column» la rece pentru introducerea directă a mostrei în coloană și cu un cuptor capabil să mențină temperatura aleasă în limita a 1 °C.

3.15. Injector «on-column» la rece pentru introducerea directă a mostrei în coloană.

3.16. Detector cu ionizare în flacără și electrometru.

3.17. Aparat de înregistrare-integrator adaptat la electrometru cu un timp de răspuns sub 1 secundă și cu o viteză a hârtiei variabilă.

3.18. Coloană capilară de sticlă sau silice topită cu o lungime de 8-12 metri și un diametru interior de la 0,25-0,32 mm, acoperită cu metil-polisiloxan sau 5 % fenil-metil-polisiloxan, într-un strat cu o grosime cuprinsă între 0,10 și 0,30 μm, care poate fi utilizată la 370 °C.

3.19. Microseringă de 10 μl echipată cu un ac cementat, cu o lungime de cel puțin 7,5 cm pentru introducerea directă în coloană.

4. REACTIVI

4.1. Silicagel cu o granulometrie cuprinsă între 0,063 și 0,200 mm (70/280 Mesh), preparat astfel: se introduce silicagelul într-o capsulă de porțelan, se lasă la uscat în etuvă la 160 °C timp de 4 ore, apoi se lasă la răcit într-un desicator, la temperatura ambiantă. Se adaugă un volum de apă echivalent cu 5 % din greutatea silicagelului, astfel: într-un pahar Erlenmeyer de 500 ml, se cântăresc 152 g de silicagel și se adaugă 8 g de apă distilată, se pune dopul și se agită ușor pentru a obține o repartizare uniformă a apei. Se lasă în repaus cel puțin 12 ore înainte de utilizare.

4.2. n-hexan (pentru cromatografie).

4.3. Izopropanol.

4.4. Izopropanol, soluție apoasă 1/1 (V/V).

4.5. Lipază pancreatică. Lipaza utilizată trebuie să aibă o activitate cuprinsă între 2-10 unități de lipază/mg. (Există în comerț lipaze pancreatice cu activitate cuprinsă între 2-10 unități/mg de enzimă).

4.6. Soluție tampon de tri-hidroximetilaminometan soluție apoasă 1 M ajustată până la un pH de 8 (control cu potențiometrul) prin adăugarea de acid clorhidric concentrat (1/1 V/V).

4.7. Colat de sodiu, calitate enzimatică, soluție apoasă de 0,1 % (această soluție trebuie utilizată în decurs de 15 zile de la preparare).

4.8. Clorură de calciu, soluție apoasă de 22 %.

4.9. Eter dietilic pentru cromatografie.

4.10. Solvent de developare: amestec de n-hexan/eter dietilic (87/13 V/V).

4.11. Hidroxid de sodiu, soluție de 12 % din greutate.

4.12. Fenolftaleină, soluție de 1 % în etanol.

4.13. Gaz transportor: hidrogen sau heliu, pentru cromatografie în fază gazoasă.

4.14. Gaze auxiliare: hidrogen cu puritate de minimum 99 %, fără umiditate și impurități organice, și aer de puritate echivalentă, pentru cromatografie în fază gazoasă.

4.15. Reactiv silanizant: amestec de piridină/hexametildisilazan, trimetilclorosilan 9/3/1 (V/V/V) (în comerț există soluții gata preparate. Pot fi utilizați alți reactivi silanizanți, cum ar fi bi-trimetilsililtrifluorescentamida + 1 % trimetilclorosilan, diluați cu un volum egal de piridină anhidră).

4.16. Mostre de referință: monogliceride pure sau amestecuri de monogliceride cu o compoziție în procent cunoscută apropiată de cea a mostrei.

5. PROCEDURĂ

5.1. Prepararea mostrei

5.1.1. În cazul uleiurilor cu o aciditate liberă mai mică de 3 %, nu este necesară neutralizarea acestora înainte de cromatografia în coloană de silicagel. Uleiurile cu o aciditate liberă mai mare de 3 % se neutralizează în conformitate cu indicațiile de la punctul 5.1.1.1.

5.1.1.1. În pâlnia de 1 000 ml (3.13) se introduc 50 g de ulei și 200 ml de n-hexan. Se adaugă 100 ml de izopropanol și o cantitate de soluție de hidroxid de sodiu de 12 % (4.11) corespunzătoare acidității libere a uleiului, majorată cu 5 %. Se agită energic timp de un minut. Se adaugă 100 ml de apă distilată, se agită din nou și se lasă în repaus.

După separare, se elimină stratul inferior de săpunuri. Se elimină orice straturi intermediare (mucilagii și materii insolubile). Se spală soluția de hexan de ulei neutralizat cu doze succesive de 50-60 ml de soluție izopropanol/apă 1/1 (V/V) (4.4), până când dispare culoarea roz a fenolftaleinei.

Se elimină cea mai mare parte de hexan prin distilarea sub vid (a se utiliza, de exemplu, un evaporator rotativ) și se transferă uleiul într-un balon de 100 ml (3.5). Se usucă uleiul în vid până la eliminarea totală a solventului.

La încheierea acestei operațiuni, aciditatea uleiului trebuie să fie mai mică de 0,5 %.

5.1.2. Se introduce 1 g de ulei preparat conform indicațiilor anterioare într-un pahar Erlenmeyer de 25 ml (3.1.) și se dizolvă în 10 ml de amestec de developare (4.10). Soluția se lasă în repaus timp de cel puțin 15 minute înainte de cromatografia în coloană de silicagel.

În cazul în care soluția este tulbure, se centrifughează pentru a asigura condiții optime pentru cromatografie. (Pot fi utilizate cartușe de silicagel SPE de 500 mg, gata pregătite.)

5.1.3. Pregătirea coloanei cromatografice

Se toarnă în coloană (3.3) aproximativ 30 ml de solvent de developare (4.10), se introduce o bucată de vată în partea de jos a coloanei cu ajutorul unei baghete de sticlă; se exercită presiune pentru a elimina aerul.

Într-un pahar de laborator, se prepară o suspensie de 25 g de silicagel (4.1) în aproximativ 80 ml de solvent de developare și se toarnă în coloană cu ajutorul unei pâlnii.

Se verifică dacă întreaga cantitate de silicagel a fost introdusă în coloană; se spală cu solvent de developare (4.10), se deschide robinetul și se lasă ca nivelul lichidului să ajungă la circa 2 mm deasupra nivelului superior al silicagelului.

5.1.4. Cromatografie în coloană

Într-un pahar Erlenmeyer de 25 ml (3.1), se cântărește exact 1 g din mostra preparată în conformitate cu indicațiile de la punctul 5.1.

Se dizolvă mostra în 10 ml de solvent de developare (4.10). Soluția se toarnă în coloana cromatografică pregătită în conformitate cu indicațiile de la punctul 5.1.3. Se evită balansarea suprafeței coloanei.

Se deschide robinetul și se lasă să se scurgă soluția mostrei până la atingerea nivelului de silicagel. Se developează cu ajutorul a 150 ml de solvent de developare. Se ajustează debitul la 2 ml/min. (astfel încât 150 ml să se scurgă în coloană în circa 60-70 de minute).

Se recuperează soluția eluată într-un balon de 250 ml, cântărit în prealabil. Se evaporă solventul sub vid și se înlătură ultimele urme ale acestuia cu ajutorul unui curent de azot.

Se cântărește balonul și se calculează materialul extras recuperat.

[În cazul utilizării unor cartușe SPE de silice gata preparate, se procedează astfel: se introduce 1 ml de soluție (5.1.2) în cartușele pregătite în prealabil cu 3 ml de n-hexan.

După percolarea soluției, se developează cu 4 ml de n-hexan/eter dietilic 9/1 (V/V).

Se recuperează soluția eluată într-o eprubetă de 10 ml și se utilizează un curent de azot pentru evaporarea până la uscare.

Reziduul uscat este supus acțiunii lipazei pancreatice (5.2). Este esențială verificarea compoziției de acizi grași înainte și după trecerea prin cartușul SPE].

5.2. Hidroliză cu lipază pancreatică

5.2.1. În eprubeta de centrifugare se cântăresc aproximativ 0,1 g de ulei preparat conform indicațiilor de la punctul 5.1. Se adaugă 2 ml de soluție tampon (4.6), 0,5 ml de soluție de colat de sodiu (4.7) și 0,2 ml de soluție de clorură de calciu, agitând bine după fiecare operațiune. Se închide eprubeta cu dopul din sticlă rodată și se pune în termostat la 40 ± 0,5 °C.

5.2.2. Se adaugă 20 mg de lipază, se agită cu grijă (se va evita umezirea dopului) și se pune eprubeta în termostat timp de exact 2 minute, apoi se scoate din termostat și se agită energic timp de exact 1 minut, după care se lasă la răcit.

5.2.3. Se adaugă 1 ml de eter dietilic, se închide și se agită energic, apoi se centrifughează și se transferă soluția de eter într-o eprubetă curată și uscată cu ajutorul unei microseringi.

5.3. Prepararea derivaților silanizați și a cromatografiei în fază gazoasă

5.3.1. Cu ajutorul unei microseringi, se introduc 100 μl de soluție (5.2.3) într-o eprubetă cu fund conic de 10 ml.

5.3.2. Se elimină solventul într-un ușor curent de azot, se adaugă 200 μl de reactiv silanizant (4.15), se astupă eprubeta și se lasă în repaus timp de 20 de minute.

5.3.3. După 20 de minute se adaugă între 1-5 ml de n-hexan (în funcție de condițiile cromatografice): soluția obținută este gata pentru cromatografia în fază gazoasă.

5.4. Cromatografia în fază gazoasă

Condițiile de funcționare sunt următoarele:

—	temperatura injectorului (injector «on-column») mai mică decât temperatura de fierbere a solventului (68 °C);

—	temperatura detectorului: 350 °C;

—	temperatura coloanei: programarea temperaturii cuptorului: 60 °C timp de 1 minut, crescând cu 15 °C pe minut până la 180 °C, apoi cu 5 °C pe minut până la 340 °C, apoi 340 °C timp de 13 minute;

—

gaz transportor: hidrogen sau heliu, reglat la viteza lineară adecvată pentru a obține rezoluția indicată în figura 1. Timpul de retenție a trigliceridei C54 trebuie să fie de 40 ± 5 minute (a se vedea figura 2); (Condițiile de funcționare descrise anterior sunt propuse cu titlu indicativ. Fiecare operator va trebui să le optimizeze pentru a obține rezoluția dorită. Valoarea de vârf a monopalmitatului de 2-gliceril trebuie să atingă un nivel minim de 10 % din scara aparatului de înregistrare.);

—	cantitatea de substanță injectată: 0,5-1 μl de soluție (5 ml) de n-hexan (5.3.3).

5.4.1. Identificarea valorilor de vârf

Monogliceridele individuale sunt identificate în funcție de timpii de retenție obținuți și în raport cu cei obținuți prin amestecurile standard de mopogliceride analizate în aceleași condiții.

5.4.2. Evaluare cantitativă

Aria fiecărei valori de vârf se calculează cu ajutorul unui integrator electronic.

6. EXPRIMAREA REZULTATELOR

Procentul de monopalmitat de gliceril se calculează pe baza raportului dintre aria valorii de vârf corespunzătoare și suma ariilor valorilor de vârf ale tuturor monogliceridelor (a se vedea figura 2), după formula:

Monopalmitat de gliceril(%): Formula

unde:

Ax	=	aria valorii de vârf corespunzătoare monopalmitatului de gliceril;
ΣA	=	suma ariilor tuturor valorilor de vârf ale monogliceridelor.

Rezultatul trebuie exprimat cu o zecimală.

7. RAPORTUL ANALIZEI

Raportul analizei va trebui să precizeze:

—	trimiterea la această metodă;

—	orice informație necesară identificării integrale a mostrei;

—	rezultatul analizei;

—	orice abatere de la această metodă, fie că este vorba de o decizie a părților implicate, fie dintr-un alt motiv;

—	detaliile de identificare a laboratorului, data efectuării analizei și semnătura persoanelor responsabile de aceasta.

Figura 1

Cromatogramă a produșilor de silanizare, obținuți prin acțiunea lipazei asupra unui ulei de măsline rafinat cu adaos de 20 % ulei esterificat (100 %)

Figura 2

Cromatogramă a unui:

A. ulei de măsline neesterificat, după lipază; după silanizare; în aceste condiții (coloană capilară 8-12 mm), fracțiunea de ceară se eluează în același timp cu fracțiunea de digliceridă sau la puțin timp după aceasta.

După lipază, conținutul de trigliceride nu ar trebui să depășească 15 %.

Cromatogramă a unui:

B. ulei esterificat după lipază; după silanizare; în aceste condiții (coloană capilară 8-12 mm), fracțiunea de ceară se eluează în același timp cu fracțiunea de digliceridă sau la puțin timp după aceasta.

După lipază, conținutul de trigliceride nu ar trebui să depășească 15 %.

8. NOTE

Nota 1. PREPARAREA LIPAZEI

Lipaze cu un nivel de activitate satisfăcător sunt disponibile în comerț. Acestea pot fi, de asemenea, preparate în laborator după cum urmează:

Se răcesc 5 kg de pancreas proaspăt de porc la 0 °C. Se elimină grăsimea solidă și țesutul conjunctiv din jur, apoi se triturează într-un malaxor până la obținerea unei paste fluide. Se agită această pastă într-un agitator cu 2,5 litri de acetonă anhidră timp de 4-6 ore, apoi se centrifughează. Se efectuează alte trei extracții de reziduu cu același volum de acetonă anhidră, apoi două extracții cu un amestec 1/1 (V/V) de acetonă și de eter dietilic și două extracții cu eter dietilic.

Se usucă reziduul sub vid timp de 48 ore pentru a obține o pudră stabilă, care se păstrează timp îndelungat în frigider și ferită de umiditate.

Nota 2. CONTROLUL ACTIVITĂȚII LIPAZICE

Se prepară o emulsie de ulei de măsline astfel:

Se agită timp de 10 minute într-un agitator adecvat un amestec compus din 165 ml de soluție de gumă arabică de 100 g/l, din 15 g de gheață pisată și 20 ml dintr-un ulei neutralizat în prealabil.

Într-un pahar de laborator de 50 ml se toarnă succesiv câte 10 ml din această emulsie, apoi 0,3 ml de soluție de colat de sodiu de 0,2 g/ml și 20 ml de apă distilată.

Se plasează paharul de laborator într-un termostat menținut la 37 °C; se introduc electrozii unui pH-metru și un agitator cu spirală.

Cu ajutorul unei biurete, se adaugă soluția de hidroxid de sodiu 0,1 N picătură cu picătură, până când pH-ul atinge valoarea de 8,3.

Se adaugă o cantitate suficientă de suspensie apoasă de lipază (0,1 g/ml de lipază). Din momentul în care pH-metrul indică un pH de 8,3, se declanșează cronometrul și se începe adăugarea soluției de hidroxid de sodiu picătură cu picătură cu viteza necesară pentru a menține constant pH-ul de 8,3. Se notează la fiecare minut volumul de soluție consumat.

Se raportează observațiile pe o diagramă ce indică pe abscisă timpii și pe ordonată mililitrii de soluție alcalină de 0,1 N consumați pentru menținerea pH-ului constant. Rezultatul obținut trebuie să fie un grafic liniar.

Activitatea lipazei, exprimată în unități lipazice pe mg, este calculată cu ajutorul formulei următoare:

Formula

unde:

A	reprezintă activitatea în unități lipazice/mg;
V	reprezintă numărul de mililitri de soluție de hidroxid de sodiu 0,1 N pe minut (calculat pe baza graficului);
N	reprezintă valoarea normală a soluției de hidroxid de sodiu;
m	reprezintă masa în mg a mostrei de lipază.

Unitatea lipazică se definește ca fiind cantitatea de enzimă care produce 10 microechivalenți de acid pe minut.”;

Anexa XA, punctul 6.2 se înlocuiește cu următorul text:

„6.2.

Esterii metilici se prepară cu ajutorul procedurii B, prezentate în cealaltă anexă XB. Substanțele grase cu o aciditate liberă mai mare de 3 % trebuie să fie neutralizate în prealabil, conform indicațiilor de la punctul 5.1.1 din anexa VII.”

(1) Suma izomerilor care ar putea să fie (sau să nu fie) separați prin coloana capilară.

(2) Sau atunci când valoarea medie a defectului este mai mică sau egală cu 2,5 și valoarea medie a atributului fructat este egală cu 0.

(3) Uleiurile cu un conținut de ceară cuprins între 300 mg/kg și 350 mg/kg sunt considerate drept ulei de măsline lampant în cazul în care cantitatea de alcooli alifatici totali este mai mică sau egală cu 350 mg/kg sau procentul de eritrodiol și uvaol este mai mic sau egal cu 3,5.

(4) Uleiurile cu un conținut de ceară cuprins între 300 mg/kg și 350 mg/kg sunt considerate drept ulei brut din resturi de măsline în cazul în care cantitatea de alcooli alifatici totali depășește 350 mg/kg și procentul de eritrodiol și uvaol este mai mare de 3,5.

(5) Conținutul de alți acizi grași (%): palmitic: 7,5-20,0; palmitoleic: 0,3-3,5; heptadecanoic: ≤ 0,3; heptadecenoic: ≤ 0,3; stearic: 0,5-5,0; oleic: 55,0-83,0; linoleic: 3,5-21,0.

(6) Suma dintre : delta-5,23-stigmastadienol+colesterol+betasitosterol+sitostanol+delta-5-avenasterol+delta-5,24-stigmastadienol.

(7) Uleiurile cu un conținut de ceară cuprins între 300 mg/kg și 350 mg/kg sunt considerate drept ulei de măsline lampant în cazul în care cantitatea de alcooli alifatici totali este mai mică sau egală cu 350 mg/kg sau procentul de eritrodiol și uvaol este mai mic sau egal cu 3,5.

(8) Uleiurile cu un conținut de ceară cuprins între 300mg/kg și 350 mg/kg sunt considerate drept ulei brut din resturi de măsline în cazul în care cantitatea de alcooli alifatici totali depășește 350 mg/kg și procentul de eritrodiol și uvaol este mai mare de 3,5.

(9) După eluarea esterilor de steroli, traseul cromatografic nu trebuie să prezinte valori de vârf semnificative (trigliceride).

22.6.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 161/33

REGULAMENTUL (CE) NR. 706/2007 AL COMISIEI

din 21 iunie 2007

de stabilire, în conformitate cu Directiva 2006/40/CE a Parlamentului European și a Consiliului, a dispozițiilor administrative pentru omologarea CE de tip a vehiculelor și a unui test armonizat pentru măsurarea scurgerilor provenite de la anumite sisteme de climatizare

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 2006/40/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 mai 2006 privind emisiile provenite de la sistemele de climatizare ale autovehiculelor și de modificare a Directivei 70/156/CEE a Consiliului (1), în special articolul 7 alineatul (1),

întrucât:

(1)	Directiva 2006/40/CE este una dintre directivele specifice din cadrul procedurii de omologare CE de tip care a fost instituită prin Directiva 70/156/CEE a Consiliului (2).

(2)

În temeiul Directivei 2006/40/CE, vehiculele echipate cu sisteme de climatizare proiectate să conțină gaze fluorurate cu efect de seră cu un potențial de încălzire globală mai mare decât 150 trebuie să aibă omologare de tip în ceea ce privește emisiile provenite de la aceste sisteme de climatizare. De asemenea, directiva stabilește valori limită pentru ratele de scurgere de la astfel de sisteme. Prin urmare, este necesar să se stabilească un test de detectare armonizat pentru măsurarea ratei de scurgere a unor astfel de gaze și să se adopte dispoziții necesare pentru punerea în aplicare a Directivei 2006/40/CE.

(3)

Directiva 2006/40/CE interzice începând cu o anumită dată introducerea pe piață a vehiculelor noi echipate cu sisteme de climatizare proiectate să conțină gaze fluorurate cu efect de seră cu un potențial de încălzire globală mai mare decât 150. În acest moment, singurul gaz fluorurat identificat cu un potențial de încălzire globală mai mare decât 150 folosit ca agent refrigerant în cadrul sistemelor de climatizare mobile este HFC-134a. Prin urmare, testul de detectare a scurgerilor ar trebui stabilit pentru acest gaz.

(4)	Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului pentru adaptarea la progresul tehnic,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Obiect

Prezentul regulament stabilește anumite măsuri pentru punerea în aplicare a articolelor 4 și 5 din Directiva 2006/40/CE.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentului regulament se aplică următoarele definiții:

„tip de vehicul în ceea ce privește emisiile provenite de la sistemele de climatizare” înseamnă un grup de vehicule care nu diferă în ceea ce privește agentul refrigerant folosit sau alte caracteristici principale ale sistemului de climatizare sau în ceea ce privește sistemul evaporatorului, simplu sau dublu;

2.	„tip de sistem de climatizare” înseamnă un grup de sisteme de climatizare care nu diferă în ceea ce privește numele comercial sau marca producătorului lor sau în ceea ce privește componentele predispuse la scurgeri incluse în acestea;

„componente predispuse la scurgeri” înseamnă oricare dintre următoarele componente ale unui sistem de climatizare sau un grup de astfel de componente:

(a)	tuburi flexibile, inclusiv cele sertizate;

(b)	racorduri individuale, tată sau mamă;

(c)	valve, întrerupătoare și senzori;

(d)	valve de expansiune termică cu racoduri;

(e)	evaporator cu racorduri externe;

(f)	compresor cu racorduri;

(g)	condensator cu dehidrator integrat utilizabil;

(h)	receptor/dehidrator cu racorduri;

(i)	acumulator cu racorduri.

4.	„tip de componentă predispusă la scurgeri” înseamnă un grup de componente predispuse la scurgeri care nu diferă nici în ceea ce privește numele comercial sau marca producătorului lor, nici în ceea ce privește funcția lor principală.

Componentele predispuse la scurgeri fabricate din diferite materiale sau combinațiile de diferite componente predispuse la scurgeri se consideră ca aparținând aceluiași tip de componentă predispusă la scurgeri, în conformitate cu definiția de la primul paragraf punctul 4, cu condiția ca acestea să nu crească rata de scurgere.

Articolul 3

Omologare CE de tip pentru componente

Statele membre nu pot refuza, pentru motive legate de emisiile provenite de la sistemele de climatizare, să acorde o omologare CE de tip unui tip de componentă predispusă la scurgeri sau unui tip de sistem de climatizare în cazul în care acesta respectă dispozițiile prezentului regulament.

Articolul 4

Dispoziții administrative pentru omologarea CE de tip pentru componente

(1) Producătorul sau reprezentantul acestuia depun la autoritatea competentă în materie de omologare cererea de omologare CE de tip pentru componente pentru un tip de componentă predispusă la scurgeri sau pentru un sistem de climatizare.

Cererea se întocmește în conformitate cu modelul din fișa descriptivă prevăzută în partea 1 din anexa I.

(2) Producătorul sau reprezentantul acestuia prezintă servicului tehnic responsabil cu efectuarea testelor de omologare de tip o componentă predispusă la scurgeri sau un sistem de climatizare în vederea omologării.

În acest scop, se folosește un eșantion cu cea mai ridicată rată de scurgere (denumit în continuare „eșantion reprezentativ pentru cel mai grav caz”).

(3) În cazul în care sunt îndeplinite cerințele relevante, omologarea CE de tip pentru componente se acordă și se eliberează un număr de omologare de tip pentru componente în conformitate cu sistemul de numerotare prevăzut în anexa VII la Directiva 70/156/CEE.

Un stat membru nu poate atribui același număr unui alt tip de componentă predispusă la scurgeri sau unui alt tip de sistem de climatizare.

(4) În sensul alineatului (3), autoritatea competentă în materie de omologare eliberează un certificat de omologare CE de tip pentru componente întocmit în conformitate cu modelul prevăzut în partea 2 din anexa I.

Articolul 5

Marca de omologare CE de tip pentru componente

Fiecare componentă predispusă la scurgeri sau sistem de climatizare care se conformează unui tip pentru care a fost acordată o omologare CE de tip pentru componente în temeiul prezentului regulament poartă o marcă de omologare CE de tip pentru componente prevăzută în partea 3 din anexa I.

Articolul 6

Dispoziții administrative pentru omologarea CE de tip a unui vehicul în ceea ce privește emisiile provenite de la un sistem de climatizare

(1) Producătorul sau reprezentantul acestuia depun la autoritatea competentă în materie de omologare cererea de omologare CE de tip pentru un vehicul în ceea ce privește emisiile provenite de la un sistem de climatizare.

Cererea se întocmește în conformitate cu modelul din fișa descriptivă prevăzută în partea 4 din anexa I.

(2) Producătorul sau reprezentantul acestuia prezintă împreună cu cererea, în cazul unui test al întregului vehicul, eșantionul reprezentativ pentru cel mai grav caz al tipului complet de vehicul care urmează a fi omologat sau, în cazul unui test al componentelor, certificatele de omologare de tip pentru componentele relevante predispuse la scurgeri sau pentru sistemul de climatizare.

(3) În cazul în care sunt îndeplinite cerințele relevante, se acordă omologarea CE de tip și se eliberează un număr de omologare de tip pentru componente în conformitate cu sistemul de numerotare prevăzut în anexa VII la Directiva 70/156/CEE.

Un stat membru nu poate atribui același număr unui alt tip de vehicul.

(4) În sensul alineatului (3), autoritatea competentă în materie de omologare eliberează un certificat de omologare CE de tip întocmit în conformitate cu modelul prevăzut în partea 5 din anexa I.

Articolul 7

Test armonizat de detectare a scurgerilor

Testul armonizat de detectare a scurgerilor prin care se determină dacă au fost depășite limitele de scurgere maxime admise, prevăzute la articolul 5 alineatele (2) și (3) din Directiva 2006/40/CE, este descris în anexa II la prezentul regulament.

Articolul 8

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 5 ianuarie 2008.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 21 iunie 2007.

Pentru Comisie

Günter VERHEUGEN

Vicepreședinte

(1) JO L 161, 14.6.2006, p. 12.

(2) JO L 42, 23.2.1970, p. 1. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2006/96/CE (JO L 363, 20.12.2006, p. 81).

Lista anexelor

Anexa I

Documente administrative pentru omologarea CE de tip

Partea 1:

Fișă descriptivă referitoare la omologarea CE de tip a unei componente

Partea 2:

Certificat de omologare CE de tip (componentă)

Partea 3:

Marca de omologare CE de tip pentru componente

Partea 4:

Fișă descriptivă referitoare la omologarea CE de tip a unui vehicul

Partea 5:

Certificat de omologare CE de tip (vehicul)

Anexa II

Dispoziții tehnice pentru determinarea scurgerilor de la sistemele de climatizare

Apendice:

Calibrarea echipamentului pentru testul de detectare a scurgerilor

ANEXA I

DOCUMENTE ADMINISTRATIVE PENTRU OMOLOGAREA CE DE TIP

PARTEA 1

MODEL

Fișa descriptivă nr. … referitoare la omologarea CE de tip a unei componente pentru un sistem de climatizare sau pentru o componentă a acestuia

Următoarele informații, dacă se aplică, trebuie prezentate în triplu exemplar și trebuie să includă un cuprins. Desenele trebuie furnizate la o scară adecvată și trebuie să fie suficient de detaliate în format A4 sau într-un dosar de format A4. Fotografiile, dacă există, trebuie să fie suficient de detaliate.

În cazul în care componentele sunt dotate cu comenzi electronice, trebuie furnizate informații privind performanțele acestora.

0. ASPECTE GENERALE

0.1 Marca (numele comercial al producătorului):…

0.2 Tipul: …

0.2.1 Denumirea (denumirile) comercială (comerciale), în cazul în care este (sunt) disponibilă (disponibile): …

0.2.2 Materialul componentei: …

0.2.3 Desenul sau schema componentei: …

0.2.4 Referința sau numărul de identificare al componentei: …

0.5 Denumirea și adresa producătorului: …

0.7 Amplasarea și metoda de aplicare a mărcii de omologare CE de tip: …

0.8 Adresa (adresele) fabricii (fabricilor) de asamblare: …

9. CAROSERIA

9.10.8. Scurgerile în g/an ale componentei predispuse la scurgeri/ale sistemului de climatizare (în cazul în care a fost testat de către producător) (1):

PARTEA 2

MODEL

CERTIFICAT DE OMOLOGARE CE DE TIP

[format maxim: A4 (210 × 297 mm]

ȘTAMPILA ADMINISTRAȚIEI

Comunicare privind

—	omologarea de tip

—	extinderea omologării de tip (2)

—	refuzul omologării de tip (2)

—	retragerea omologării de tip (2)

a unui tip de vehicul/componentă/unitate tehnică separată (2) în temeiul Directivei 2006/40/CE, astfel cum a fost pusă în aplicare prin Regulamentul (CE) nr. 706/2007 (2).

Numărul omologării de tip: …

Motivul prelungirii: …

SECȚIUNEA I

0.1 Marca (numele comercial al producătorului): …

0.2 Tipul: …

0.2.1 Denumirea (denumirile) comercială (comerciale), în cazul în care este (sunt) disponibilă (disponibile): …

0.3 Mijloace de identificare a tipului, în cazul în care sunt marcate pe vehicul/componentă/unitatea tehnică separată (2): …

0.5 Denumirea și adresa producătorului: …

0.7 În cazul componentelor și al unităților tehnice separate, amplasarea și metoda de aplicare a mărcii de omologare CE de tip: …

0.8 Adresa (adresele) fabricii (fabricilor) de asamblare: …

SECȚIUNEA II

1. Informații suplimentare (după caz): (a se vedea addendumul)

2. Serviciul tehnic responsabil pentru efectuarea testelor: …

3. Data raportului de încercare: …

4. Numărul raportului de încercare: …

5. Observații (dacă este cazul): (a se vedea addendumul)

6. Locul: …

7. Data: …

8. Semnătura: …

9. Se anexează cuprinsul pachetului de informații depus la autoritatea competentă, care pot fi obținute la cerere.

Addendum

la certificatul de omologare CE de tip nr. …

referitor la omologarea de tip a unui sistem de climatizare sau a unei componente predispuse la scurgeri în conformitate cu Directiva 2006/40/CE

1. Informații suplimentare

1.1. Scurtă descriere a sistemului sau a componentei predispuse la scurgeri: …

1.2. Scurgeri în g/an (3): …

1.3. Observații (de exemplu, valabile pentru vehiculele cu volan pe partea stângă sau pe partea dreaptă): …

PARTEA 3

MARCA DE OMOLOGARE CE DE TIP

1. ASPECTE GENERALE

1.1. Marca de omologare CE de tip este formată din:

1.1.1. un dreptunghi în interiorul căruia este plasată litera „e” minusculă imprimată, urmată de numărul sau de grupul de litere corespunzător statului membru care a acordat omologarea CE de tip:

1 pentru Germania

2 pentru Franța

3 pentru Italia

4 pentru Țările de Jos

5 pentru Suedia

6 pentru Belgia

7 pentru Ungaria

8 pentru Republica Cehă

9 pentru Spania

11 pentru Regatul Unit

12 pentru Austria

13 pentru Luxemburg

17 pentru Finlanda

18 pentru Danemarca

19 pentru România

20 pentru Polonia

21 pentru Portugalia

23 pentru Grecia

24 pentru Irlanda

26 pentru Slovenia

27 pentru Slovacia

29 pentru Estonia

32 pentru Letonia

34 pentru Bulgaria

36 pentru Lituania

49 pentru Cipru

50 pentru Malta.

1.1.2. în vecinătatea dreptunghiului, „numărul de omologare de bază” cuprins în secțiunea 4 a numărului de omologare de tip menționat în anexa VII la Directiva 70/156/CEE, precedat de cele două cifre care indică numărul de ordine atribuit celei mai recente modificări tehnice majore aduse Directivei 2006/40/CE sau prezentului regulament la data la care s-a acordat omologarea CE de tip pentru componente. Pentru prezentul regulament, numărul de ordine este 00.

1.2. Marca de omologare CE de tip trebuie să fie clar lizibilă și să nu poată fi ștearsă.

2. EXEMPLU DE MARCĂ DE OMOLOGARE CE DE TIP PENTRU COMPONENTE

PARTEA 4

MODEL

Fișa descriptivă nr. … referitoare la omologarea CE de tip a unui vehicul cu privire la emisiile provenite de la sistemul de climatizare

În cazul în care componentele sunt dotate cu comenzi electronice, trebuie furnizate informații privind performanțele acestora.

0 ASPECTE GENERALE

0.1 Marca (numele comercial al producătorului): …

0.2 Tipul: …

0.2.1 Denumirea (denumirile) comercială (comerciale), în cazul în care este (sunt) disponibilă (disponibile): …

0.3 Mijloace de identificare a tipului, în cazul în care sunt marcate pe vehicul/componentă/unitatea tehnică separată (4): …

0.3.1 Amplasarea marcajului: …

0.4 Categoria vehiculului: …

0.5 Denumirea și adresa producătorului: …

0.7 În cazul componentelor și al unităților tehnice separate, amplasarea și metoda de aplicare a mărcii de omologare CE de tip: …

0.8 Adresa (adresele) fabricii (fabricilor) de asamblare: …

9. CAROSERIA

9.10.8. Sistemul de climatizare este proiectat să conțină gaze fluorurate cu efect de seră cu un potențial de încălzire globală mai mare decât 150: DA/NU (4)

Gaz folosit ca agent refrigerant: …

Dacă DA, a se completa următoarele secțiuni.

9.10.8.1. Desen și scurtă descriere a sistemului de climatizare, inclusiv referința sau numărul de identificare și materialul din care sunt fabricate componentele predispuse la scurgeri: …

9.10.8.2. Scurgerile în g/an ale sistemului de climatizare: …

9.10.8.2.1. În cazul unui test de detectare a scurgerilor pentru componente: lista componentelor predispuse la scurgeri inclusiv referința sau numărul de identificare corespunzător și materialul din care sunt fabricate, cu scurgerile anuale respective și informații despre test (de exemplu, numărul raportului de încercare, numărul de omologare etc.): …

9.10.8.2.2. În cazul unei testări a sistemului: referința sau numărul de identificare și materialul din care sunt fabricate componentele și informații despre test (de exemplu, numărul raportului de încercare, numărul de omologare etc.): …

PARTEA 5

MODEL

CERTIFICAT DE OMOLOGARE CE DE TIP

[format maxim: A4 (210 × 297 mm]

ȘTAMPILA ADMINISTRAȚIEI

Comunicare privind

—	omologarea de tip

—	extinderea omologării de tip (5)

—	refuzul omologării de tip (5)

—	retragerea omologării de tip (5)

a unui tip de vehicul/componentă/unitate tehnică separată (5) în temeiul Directivei 2006/40/CE, astfel cum a fost pusă în aplicare prin Regulamentul (CE) nr. 706/2007.

Numărul omologării de tip: …

Motivul prelungirii: …

SECȚIUNEA I

0.1 Marca (numele comercial al producătorului): …

0.2 Tipul: …

0.2.1 Denumirea (denumirile) comercială (comerciale), în cazul în care este (sunt) disponibilă (disponibile): …

0.3 Mijloace de identificare a tipului, în cazul în care sunt marcate pe vehicul/componentă/unitatea tehnică separată (5): …

0.3.1 Amplasarea marcajului: …

0.4 Categoria vehiculului: …

0.5 Denumirea și adresa producătorului: …

0.7 În cazul componentelor și al unităților tehnice separate, amplasarea și metoda de aplicare a mărcii de omologare CE de tip: …

0.8 Adresa (adresele) fabricii (fabricilor) de asamblare: …

SECȚIUNEA II

1. Informații suplimentare (după caz): (a se vedea addendumul)

2. Serviciul tehnic responsabil pentru efectuarea testelor: …

3. Data raportului de încercare: …

4. Numărul raportului de încercare: …

5. Observații (dacă este cazul): (a se vedea addendumul)

6. Locul: …

7. Data: …

8. Semnătura: …

9. Se anexează cuprinsul pachetului de informații depus la autoritatea competentă, care pot fi obținute la cerere.

Addendum

la certificatul de omologare CE de tip nr. …

referitor la omologarea de tip a unui vehicul în conformitate cu Directiva 2006/40/CE

1. Informații suplimentare

1.1. Scurtă descriere a tipului de vehicul în ceea ce privește sistemul de climatizare al acestuia: …

1.2. Sistemul de climatizare folosește un gaz fluorurat cu efect de seră cu un potențial de încălzire globală mai mare decât 150: DA/NU

Gaz folosit ca agent refrigerant:

Dacă DA, a se completa următoarele secțiuni.

1.3. Scurgerile totale în g/an: …

1.4. Observații (de exemplu, valabile pentru vehiculele cu volan pe partea stângă sau pe partea dreaptă): …

(1) A se bara mențiunea inutilă. A se completa doar în cazul în care sistemul este proiectat să utilizeze gaze fluorurate cu efect de seră cu un potențial de încălzire globală mai mare decât 150.

(2) A se bara mențiunea inutilă.

(3) A se completa doar în cazul în care sistemul este proiectat să utilizeze gaze fluorurate cu efect de seră cu un potențial de încălzire globală mai mare decât 150.

(4) A se bara mențiunea inutilă.

(5) A se bara mențiunea inutilă.

ANEXA II

DISPOZIȚII TEHNICE PENTRU DETERMINAREA SCURGERILOR DE LA SISTEMELE DE CLIMATIZARE

1. INTRODUCERE

Prezenta anexă se aplică vehiculelor cu un sistem de climatizare proiectat să conțină gaze fluorurate cu efect de seră cu un potențial de încălzire globală mai mare decât 150, pentru a evalua eliberarea de lichid refrigerant în atmosferă. Printre aspectele abordate în această anexă se numără:

1.	Dispozițiile aplicabile echipamentelor

2.	Condițiile de testare

3.	Procedura de testare și datele solicitate

2. DESCRIEREA TESTULUI

2.1. Testul de determinare a scurgerilor de la sistemele de climatizare vizează să determine cantitatea de hidrofluorocarburi (HFC-134a) emise în atmosferă de vehiculele echipate cu un sistem de climatizare, ca urmare a funcționării normale a unui astfel de sistem.

2.2. Testul poate fi efectuat pe întreg vehiculul, pe sistemul de climatizare sau pe componentele individuale predispuse la scurgeri.

2.3. Componentele predispuse la scurgeri trebuie testate fără a se folosi o cantitate de suplimentară de ulei. Uleiul rezidual din procesul de fabricație poate rămâne. Compresoarele folosesc o cantitate standard de ulei.

2.4. Extremitățile componentelor individuale trebuie să fie fixate într-o zonă tubulară metalică. Extremitățile trebuie închise ermetic prin sudură sau lipire. Una dintre extremitățile componentelor poate, dacă este cazul, să fie racordate la un recipient metalic cu volum adecvat care să conțină agentul refrigerant în două faze.

2.5. Recipientul HFC-134a și componenta predispusă la scurgeri trebuie umplute cu agentul refrigerant HFC-134a în două faze (lichid și vapori) pentru a menține o presiune constantă la nivelul de temperatură cerut prin intermediul dispozitivelor de încălzire. Componenta predispusă la scurgeri care face obiectul precondiționării sau al testării este instalată în recipientul sigilat. Temperatura componentei este menținută la nivelul de precondiționare sau de testare cerut, pentru a activa doar faza de vaporizare a HFC-134a în interiorul componentei. Pentru sisteme complete de climatizare, trebuie folosită încărcătura reală nominală. Ar trebui folosite concentrația și tipul de ulei recomandate de producător.

2.6. Fiecare componentă predispusă la scurgeri a sistemului de climatizare este supusă unui test, cu excepția celor considerate perfect etanșe.

2.6.1. Următoarele componente sunt considerate perfect etanșe:

—	Evaporator fără racorduri

—	Tuburi metalice fără racorduri

—	Condensator fără dehidrator integrat utilizabil fără racorduri

—	Receptor/dehidrator fără racorduri

—	Acumulator fără racorduri

2.7. O componentă predispusă la scurgeri sau un sistem de climatizare reprezentativ pentru cel mai grav caz va fi ales pentru testare.

2.8. Rezultatele măsurătorilor scurgerilor de fluid refrigerant din toate componentele predispuse la scurgeri sunt totalizate pentru a furniza un rezultat global al testului.

3. ECHIPAMENTUL DE TESTARE

Testul trebuie efectuat într-o cameră sigilată care să includă un echipament ce asigură o concentrare omogenă a gazului și permite folosirea unei metode de analiză a gazelor.

Toate echipamentele folosite în timpul testului sunt calibrate în raport cu un echipament de referință.

3.1. Camera de măsurare

3.1.1. Pentru faza de precondiționare, sistemul de reglare a temperaturii trebuie să fie capabil să controleze temperatura aerului intern pe toată durata acestei faze, cu o toleranță de ± 3 K.

3.1.2. Pentru faza de măsurare, camera de măsurare a scurgerilor trebuie să fie o cameră de măsurare sigilată etanșă pentru gaze, în care să poată încăpea sistemul și componenta testată. Camera trebuie etanșată pentru gaze în conformitate cu apendicele. Suprafața interioară a camerei trebuie să fie impermeabilă și nereactivă la fluidul refrigerant al sistemului de climatizare. Sistemul de reglare a temperaturii trebuie să fie capabil să controleze temperatura aerului din interiorul camerei pe toată durata testului, cu o toleranță medie de ± 1 K pe toată durata testului.

3.1.3. Camera de măsurare trebuie să fie constituită din panouri rigide care mențin un volum intern fix.

3.1.4. Dimensiunea internă a camerei de măsurare trebuie să fie adecvată, pentru a conține componentele sau sistemele care fac obiectul testului cu precizia cerută.

3.1.5. Omogenitatea gazului și a temperaturii în interiorul camerei de măsurare este asigurată prin intermediul a cel puțin unui ventilator de recirculare sau al unei metode despre care se poate demonstra că asigură o temperatură și o concentrație a gazului omogene.

3.2. Echipamentul de măsurare

3.2.1. Cantitatea de HFC-134a eliberată este măsurată prin intermediul cromatografiei în faza gazoasă, al spectrofotometriei în infraroșu, al spectrometriei de masă, al spectroscopiei fotoacustice în infraroșu (a se vedea apendicele).

3.2.2. În cazul în care tehnica folosită nu este una dintre cele menționate mai sus, trebuie demonstrată echivalența și echipamentul trebuie calibrat prin intermediul unei proceduri similare cu cea descrisă în apendice.

3.2.3. Gradul de precizie urmărit pentru echipamentul de măsurare al sistemului de climatizare complet se stabilește la ± 2 g/an.

3.2.4. Echipamentul pentru analiza gazelor, combinat cu orice alt echipament, care permite o precizie de până la 0,2 grame/an, se folosește pentru orice test referitor la componente.

3.2.5. În cazul componentelor pentru care este foarte dificil să se atingă precizia menționată anterior, se poate mări numărul de eșantioane pentru fiecare test.

3.2.6. Repetabilitatea analizatorului, exprimată sub forma unei deviații standard, trebuie să fie superioară față de 1 % din deflexia de scară completă la zero și la 80 % ± 20 % din scara completă pentru toate gamele utilizate.

3.2.7. Valoarea zero și scara de valori a analizatorului trebuie calibrate înainte de începerea testelor în conformitate cu instrucțiunile producătorului.

3.2.8. Gamele de funcționare ale analizatorului trebuie alese pentru a obține cea mai bună rezoluție pe parcursul procedurilor de măsurare, calibrare și verificare a scurgerilor.

3.3. Sistemul de înregistrare a datelor referitoare la analizatorul de gaz

3.3.1. Analizatorul de gaz trebuie echipat cu un dispozitiv care să înregistreze semnalul electric de ieșire, fie prin intermediul unui înregistrator pe bandă, fie prin intermediul unui alt sistem de prelucrare a datelor la o frecvență de cel puțin o dată la 60 de minute. Sistemul de înregistrare trebuie să aibă caracteristici de funcționare cel puțin echivalente cu semnalul care este înregistrat și trebuie să asigure o înregistrare permanentă a rezultatelor. Înregistrarea trebuie să indice în mod clar începutul și sfârșitul testului (inclusiv începutul și sfârșitul perioadelor de prelevare a probelor, precum și timpul scurs între începutul și sfârșitul fiecărui test).

3.4. Echipament suplimentar

3.4.1. Înregistrarea temperaturii

3.4.1.1. Temperatura în camera de măsurare este înregistrată la unul sau două puncte prin senzori de temperatură conectați astfel încât să indice o valoare medie. Punctele de măsurare sunt reprezentative pentru temperatura din interiorul camerei de măsurare.

3.4.1.2. Pe tot parcursul măsurărilor scurgerilor de HFC-134a, temperaturile trebuie înregistrate sau introduse într-un sistem de prelucrare a datelor cu o frecvență de cel puțin o dată pe minut.

3.4.1.3. Precizia sistemului de înregistrare a temperaturii trebuie să fie de aproximativ ± 1,0 K.

3.4.2. Dispozitiv de măsurare a presiunii

3.4.2.1. Precizia sistemului de înregistrare a presiunii pentru Pshed trebuie să fie de aproximativ ± 2 hPa și rezoluția presiunii trebuie să fie de ± 0,2 hPa.

3.4.3. Ventilatoare

3.4.3.1. Prin folosirea unuia sau a mai multor ventilatoare, suflante sau alte metode adecvate, cum ar fi fluxul rapid de N2, trebuie să fie posibilă reducerea concentrației de HFC-134a în camera de măsurare la nivelul ambiant.

3.4.3.2. Componenta predispusă la scurgeri sau sistemul care trebuie să facă obiectul testului în camera de măsurare nu trebuie supuse unui curent de aer provenit direct de la ventilatoare sau suflante, atunci când acestea sunt folosite.

3.4.4. Gaze

3.4.4.1. În cazul în care sunt indicate de către furnizorul analizatorului de gaz, următoarele gaze trebuie să fie disponibile pentru calibrare și funcționare:

—	aer sintetic purificat cu un conținut de oxigen între 18 % și 21 % per volum;

—	HFC-134a, cu o puritate minimă de 99,5 %.

3.4.4.2. Trebuie să fie disponibile gaze de calibrare și gaze de control care să conțină amestecuri de HFC-134a și de aer sintetic purificat sau orice alt gaz inert adecvat. Concentrațiile reale ale unui gaz de calibrare trebuie să fie de aproximativ ± 2 % din cifrele stabilite.

4. PRECONDIȚIONARE

4.1. Prevedere generală

4.1.1. Înainte de efectuarea precondiționării și a măsurării scurgerilor, sistemul de climatizare trebuie golit și apoi umplut cu cantitatea nominală specificată de HFC-134a.

4.1.2. Pentru a asigura condițiile de saturație pe toată durata testului, inclusiv în faza de precondiționare, fiecare componentă „predispusă la scurgeri”, dotată sau nu cu un recipient suplimentar, trebuie golită și umplută cu o cantitate suficientă de HFC-134a, dar care să nu depășească 0,65 g/cm3 din volumul intern total al componentei predispuse la scurgeri sau al recipientului.

4.2. Condiții de precondiționare

4.2.1. Solicitantul omologării poate alege să efectueze precondiționarea fie într-o singură etapă la 40 °C, fie în două etape cu o durată totală mai scurtă. Demersul în două etape se derulează în două faze succesive, prima la 50 °C, urmată imediat de cea de-a doua la 40 °C. Durata precondiționării este indicată mai jos:

	Opțiunea 1	Opțiunea 2
Partea sistemului	40 °C Durata [h]	Etapa 1–50 °C Durata [h]	Etapa 2–40 °C Durata [h]
Sistem complet	480	240	24
Compresor	144	72	24
Racorduri flexibile	480	240	24
Toate celelalte părți predispuse la scurgeri	96	48	24

Pot fi folosite durate de precondiționare mai scurte în cazul în care se poate demonstra că s-a atins starea stabilă (rata de pierdere constantă) privind pierderile prin infiltrare.

4.2.2. După precondiționare, componentele predispuse la scurgeri sau sistemul trebuie amplasate în camera de măsurare pentru a fi supuse testului de detectare a scurgerilor într-un interval de 4 ore.

4.3. Compresor

4.3.1. Atunci când este necesar pentru lubrifiere și pentru introducerea materialului de obturare, compresorul poate funcționa între faza de precondiționare și test pentru o durată minimă de 1 minut la o viteză minimă de 200 rpm.

4.3.2. Cantitatea de HFC-134a din componenta predispusă la scurgeri sau din sistemul de climatizare trebuie păstrată intactă între faza de precondiționare și cea de măsurare, pentru a nu pierde efectul de precondiționare. Aceasta înseamnă că aceeași configurație trebuie supusă atât precondiționării, cât și măsurării, fără a demonta și a remonta în acest interval.

5. ETAPELE TESTULUI

5.1. Cerințe generale

Etapele testului, în figură, arată pașii care trebuie urmați pe parcursul efectuării testului.

5.2. Testul de detectare a scurgerilor

5.2.1. Testul trebuie efectuat în condiții statice și constante la temperatura de 313 K (40 °C). Diferențele de concentrație a HFC-134a pe durata testului sunt folosite pentru a calcula pierderile anuale.

5.2.2. Camera de măsurare trebuie purjată câteva minute până când se obține un fond stabil.

5.2.3. Înaintea testului, nivelul de fond din camera de măsurare trebuie măsurat și analizatorul de gaz trebuie ajustat la valoarea zero și calibrat.

5.2.4. În cazul în care precondiționarea și testul se efectuează în două camere de măsurare diferite, măsurarea poate începe nu mai devreme de patru ore după ce camera de măsurare a fost închisă și sigilată și s-a atins temperatura de testare.

5.2.5. Componenta predispusă la scurgeri sau sistemul este introdus apoi în camera de măsurare.

5.2.6. Camera de măsurare este închisă și sigilată etanș pentru gaze. Camera de testare trebuie să fie umplută complet la presiunea atmosferică cu un gaz de referință (de exemplu, aer curat).

Figură

5.2.7. Perioada de testare începe atunci când camera de măsurare este sigilată și temperatura din camera de măsurare atinge 313 K (40 °C). Temperatura se menține la această valoare până la sfârșitul perioadei de testare. Concentrația de HFC-134a, temperatura și presiunea barometrică sunt măsurate pentru a furniza valorile inițiale CHFC-134ai; Pshed și Tshed pentru perioada de testare, dar nu înainte de 4 ore după închiderea camerei de măsurare și fixarea temperaturii de testare, astfel cum se indică la secțiunea 5.2.4. Aceste valori sunt folosite la calcularea scurgerilor, în conformitate cu secțiunea 5.3.

5.2.8. Perioada de măsurare nominală este de 24 de ore. Este permisă o perioadă mai scurtă, cu condiția să se demonstreze că precizia obținută este suficientă.

5.2.9. Analizatorul de gaz trebuie ajustat la valoarea zero și calibrat imediat după terminarea perioadei de testare.

5.2.10. La sfârșitul perioadei de testare, trebuie să se măsoare concentrația de HFC-134a, temperatura și presiunea barometrică în camera de măsurare. Acestea sunt valorile finale CHFC-134af, Pshed și Tshed pentru calcularea scurgerilor în conformitate cu secțiunea 5.3.

5.3. Calculare

5.3.1. Testul descris la secțiunea 5.2. permite calcularea emisiilor de HFC-134a. Scurgerile sunt calculate folosind concentrațiile inițiale și finale de HFC-134a, temperaturile și presiunile din camera de măsurare, precum și măsurarea netă a volumului camerei.

Masa totală a scurgerilor de HFC-134a se calculează cu ajutorul următoarei formule:

Formula

unde:

HFC-134a	= Debitul de scurgere al HFC-134a	[kg/s]
nHFC-134a	= Numărul de moli de HFC-134a	[mol]
Vshed	= Volumul net al camerei SHED	[m3]
VAC	= Volumul brut al sistemului de climatizare sau al componentei	[m3]
Tshed	= Temperatura în SHED	[K]
Pshed	= Presiunea în SHED	[kPa]
CHFC-134ae	= Concentrația finală de HFC-134a	[ppmv]
CHFC-134ai	= Concentrația inițială de HFC-134a	[ppmv]
te	= Ora finală	[s]
ti	= Ora inițială	[s]
MHFC-134a	= Masa molară de HFC-134a (= 102 kg/kmol)	[kg/kmol]
R	= Constanta gazelor [= 8,314 kJ/(kmol*K)]	[kJ/(kmol*K)]

Notă: CHFC-134a este definit ca număr de moli de HFC-134a (nHFC-134a) per mol de aer (nair+HFC-134a)

Formula

ppmv: părți per milion în volum/volum echivalent cu un mol/mol.

5.3.2. Masa în grame, obținută ca funcție a timpului, se transformă în grame/an (g/a).

5.4. Rezultatele globale ale testului

Scurgerile totale pentru sistemul de climatizare complet se calculează adăugând valorile parțiale pentru oricare dintre componentele predispuse la scurgeri testate.

1.	Testarea sistemului Scurgeri AC, L(g/a) = CF * HFC-134a (g/a)

2.	Testarea componentelor Scurgeri AC, L(g/a) = CF * Σ HFC-134a (g/a) unde CF (factor de corelare) = 0,277

6. OMOLOGARE

Sistemul de climatizare testat este omologat în cazul în care valoarea L (g/a) este mai scăzută decât valorile exprimate în următorul tabel, în conformitate cu Directiva 2006/40/CE:

L (g/a)	Agent refrigerant AC
40/60 (1)	HFC-134a

2.	Componenta predispusă la scurgeri este omologată în cazul în care a fost testată în conformitate cu cerințele secțiunilor 2-5.3.

(1) În cazul unui sistem cu dublă evaporare.

Apendice

Calibrarea echipamentului pentru testul de detectare a scurgerilor

1. FRECVENȚA ȘI METODELE DE CALIBRARE

1.1. Toate echipamentele trebuie calibrate înainte de prima utilizare și apoi calibrate de câte ori este necesar și în orice caz în perioada de 6 luni dinaintea testului de omologare. Metodele de calibrare care trebuie folosite (pentru echipamentele menționate la punctul 3.2.1 din anexa II la prezentul regulament) sunt descrise în prezentul apendice.

2. CALIBRAREA CAMEREI DE MĂSURARE

2.1. Determinarea inițială a volumului intern al camerei de măsurare

2.1.1. Înainte de prima utilizare, volumul intern al camerei de măsurare trebuie determinat după cum urmează. Se măsoară cu grijă dimensiunile interne ale camerei de măsurare, ținând seama de toate neregularitățile, cum ar fi structurile de contravântuire. Volumul intern al camerei de măsurare este determinat din aceste măsurători.

2.1.2. Volumul intern net se determină scăzând volumul componentei sau sistemului supus testului din volumul intern al camerei de măsurare.

2.1.3. Camera de măsurare trebuie să facă obiectul unui control de detectare a scurgerilor, astfel cum se indică la punctul 2.3. În cazul în care masa gazului nu corespunde cu masa injectată până la aproximativ ± 2 %, este necesară rectificarea acestui aspect.

2.2. Determinarea emisiilor reziduale ale camerei de măsurare

Prin această operațiune se determină faptul că în camera de măsurare nu se află niciun material care ar putea emite cantități semnificative de HFC-134a. Această verificare trebuie efectuată pentru punerea în funcțiune a camerei, după orice operațiuni efectuate în cameră care ar putea afecta emisiile reziduale și cu o frecvență de cel puțin o dată pe an.

2.2.1. Temperatura din interiorul camerei de măsurare trebuie menținută la 313 K ± 1 K (40 °C ± 1 °C) pe parcursul perioadei de patru ore menționate în cele ce urmează.

2.2.2. Camera de măsurare poate fi închisă etanș și ventilatorul de amestecare poate funcționa pentru o perioadă de până la 2 ore înainte de începerea perioadei de patru ore de măsurare a concentrației reziduale.

2.2.3. Analizatorul (dacă este necesar) trebuie calibrat, apoi ajustat la valoarea zero și calibrat din nou.

2.2.4. Camera de măsurare trebuie purjată până când se obține o valoare stabilă și ventilatorul de amestecare trebuie pus în funcțiune, dacă acest lucru nu a fost făcut deja.

2.2.5. Camera de măsurare este apoi închisă etanș și se măsoară concentrația reziduală, temperatura și presiunea barometrică. Este preferabil să se fixeze la valoarea zero concentrația de HFC-134a prin purjarea sau prin evacuarea camerei de măsurare. Se obțin astfel valorile inițiale CHFC-134a, Pshed și Tshed folosite pentru calcularea condițiilor reziduale din camera de măsurare.

2.2.6. Se lasă camera de măsurare cu ventilatorul de amestecare pornit timp de patru ore.

2.2.7. La sfârșitul acestui interval, același analizator se folosește pentru măsurarea concentrației din camera de măsurare. Se măsoară, de asemenea, temperatura și presiunea barometrică. Se obțin astfel valorile finale CHFC-134a, Pshed și Tshed.

2.3. Testul de calibrare și de retenție a HFC-134a în camera de măsurare

Calibrarea și retenția gazului HFC-134a în camera de măsurare permite verificarea valorii calculate a volumului de la punctul 2.1 și măsoară, de asemenea, rata de scurgere eventuală. Rata de scurgere din camera de măsurare trebuie determinată în momentul punerii în funcțiune a acesteia, după efectuarea oricăror operațiuni care ar putea afecta integritatea camerei, și cel puțin o dată pe trimestru.

2.3.1. Camera de măsurare trebuie purjată până când se ajunge la o concentrație stabilă. Ventilatorul de amestecare se pune în funcțiune, dacă acest lucru nu a fost făcut deja. Analizatorul se ajustează la valoarea zero și se calibrează, dacă este necesar.

2.3.2. Apoi se pune în funcțiune (dacă nu este deja pornit) sistemul de reglare a temperaturii ambiante și se reglează la o temperatură de 313 K (40 °C).

2.3.3. Atunci când temperatura din camera de măsurare se stabilizează la 313 K ± 1 K (40 °C ± 1 °C), camera se închide etanș și se măsoară concentrația reziduală, temperatura și presiunea barometrică. Se obțin astfel valorile inițiale CHFC-134a, Pshed și Tshed care trebuie utilizate pentru calibrarea camerei.

2.3.4. O cantitate cunoscută de HFC-134a se injectează în camera de măsurare. Masa care trebuie injectată depinde de volumul camerei de măsurare folosind următoarea ecuație:

Formula

unde:

mHFC-134a	= Masa de HFC-134a	[kg]
Vshed	= Volumul camerei	[m3]
Tshed	= Temperatura în SHED	[K]
Pshed	= Presiunea în SHED	[kPa]
C	= Concentrația de HFC-134a	[ppmv]
MHFC-134a	= Masa molară de HFC-134a (= 102 kg/kmol)	[kg/kmol]
R	= Constanta gazelor (= 8,314 kJ/(kmol*K)]	[kJ/(kmol*K)]

Notă: CHFC-134a este definit ca număr de moli de HFC-134a (nHFC-134a) per mol de aer (nair+HFC-134a)

Formula

Această ecuație permite elaborarea tabelului următor care indică cantitățile de HFC-134a care trebuie injectate pentru diferite volume ale camerei de măsurare. Ipotezele sunt următoarele: presiunea este presiunea atmosferică (101,3 kPa), și temperatura în camera de măsurare este de 40 °C.

Volumul camerei de măsurare (L)	Masa injectată (g)
5	6,0E-04
10	1,2E-03
50	6,0E-03
100	1,2E-02
500	6,0E-02
1 000	1,2E-01
2 000	2,4E-01
3 000	3,6E-01
4 000	4,8E-01

În cazul în care sunt injectate cantități foarte mici, se pot folosi compoziții standard de HFC-134a în azot. Camera de măsurare trebuie evacuată și umplută cu o concentrație diferită de cea standard.

2.3.5. Trebuie să se permită amestecarea conținutului camerei de măsurare timp de cinci minute și apoi se măsoară concentrația de gaz, temperatura și presiunea barometrică. Se obțin astfel valorile finale CHFC-134af, Pshed și Tshed pentru calibrarea camerei de măsurare, precum și valorile inițiale CHFC-134ai, Pshed și Tshed pentru verificarea retenției.

2.3.6. Pe baza valorilor măsurate la punctele 2.3.3 și 2.3.5 și a formulei de la punctul 2.3.4, se calculează masa de HFC-134a în camera de măsurare.

2.3.7. Se începe apoi procesul, menținând temperatura ambiantă la un nivel de 313 K ± 1 K (40 °C ± 1 °C) pentru o perioadă de 24 de ore.

2.3.8. La sfârșitul perioadei de 24 de ore, se măsoară și se înregistrează concentrația finală de HFC-134a, temperatura și presiunea barometrică. Se obțin astfel valorile finale CHFC-134af, Tshed și Pshed pentru verificarea retenției de HFC-134a.

2.3.9. Folosind formula indicată la punctul 2.3.4, se calculează masa de HFC-134a, pe baza valorilor măsurate la punctul 2.3.8 Această masă nu trebuie să difere cu mai mult de 5 % de masa de HFC menționată la punctul 2.3.6.

3. CALIBRAREA ANALIZATORULUI DE HFC

3.1. Analizatorul trebuie reglat în conformitate cu indicațiile producătorului aparatului.

3.2. Analizatorul trebuie calibrat folosind gazele de referință adecvate.

3.3. Se determină curba de calibrare pe cel puțin cinci puncte de calibrare a căror distribuție trebuie să fie cât mai uniformă posibil pe parcursul intervalului de funcționare. Concentrația nominală a gazului de calibrare cu cele mai ridicate concentrații trebuie să fie egală cu cel puțin 80 % din valorile măsurate.

3.4. Curba de calibrare se calculează prin metoda celor mai mici pătrate. În cazul în care gradul polinomului rezultant este mai mare decât 3, numărul punctelor de calibrare trebuie să fie cel puțin egal cu numărul gradului polinomului plus 2.

3.5. Curba de calibrare nu trebuie să difere cu mai mult de 2 % de valoarea nominală a fiecăruia dintre gazele de calibrare.

3.6. Folosind coeficienții polinomului obținut la punctul 3.4, se elaborează un tabel care conține valorile reale ale concentrației comparate cu valorile indicate, cu intervale de maximum 1 % din scara completă. Acest tabel se elaborează pentru fiecare scară a analizatorului. De asemenea, tabelul trebuie să conțină alte date relevante, de exemplu:

—	data calibrării;

—	valorile indicate de potențiometru la zero și calibrat (după caz);

—	scara nominală;

—	datele de referință pentru fiecare gaz de calibrare folosit;

—	valoarea reală și valoarea indicată a fiecărui gaz de calibrare folosit, precum și diferențele în procente.

3.7. Se pot folosi alte tehnici (de exemplu, utilizarea unui computer, comutarea de gamă electronică) în cazul în care i se demonstrează autorității competente că acestea oferă o precizie echivalentă.

22.6.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 161/53

REGULAMENTUL (CE) NR. 707/2007 AL COMISIEI

din 21 iunie 2007

privind lansarea unei licitații pentru vânzarea de alcool din vin în vederea utilizării sub formă de bioetanol în Comunitate

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 al Consiliului din 17 mai 1999 privind organizarea comună a pieței vitivinicole (1), în special articolul 33,

întrucât:

(1)

Regulamentul (CE) nr. 1623/2000 al Comisiei din 25 iulie 2000 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1493/1999 privind organizarea comună a pieței vitivinicole în ceea ce privește mecanismele de piață (2) stabilește, printre altele, normele de aplicare referitoare la desfacerea stocurilor de alcool constituite ca urmare a distilărilor menționate la articolele 35, 36 și 39 din Regulamentul (CEE) nr. 822/87 al Consiliului din 16 martie 1987 privind organizarea comună a pieței vitivinicole (3) și la articolele 27, 28 și 30 din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 și deținute de organismele de intervenție.

(2)

În conformitate cu articolul 92 din Regulamentul (CE) nr. 1623/2000, trebuie să se lanseze o licitație pentru alcool din vin în vederea utilizării exclusive în sectorul carburanților sub formă de bioetanol în Comunitate, în scopul de a reduce stocurile de alcool din vin comunitar și de a asigura continuitatea aprovizionărilor destinate întreprinderilor agreate conform articolului 92 din Regulamentul (CE) nr. 1623/2000.

(3)	Începând cu 1 ianuarie 1999 și în temeiul Regulamentului (CE) nr. 2799/98 al Consiliului din 15 decembrie 1998 de stabilire a regimului agromonetar pentru moneda euro (4), prețurile din ofertă și garanțiile trebuie să fie exprimate în euro, iar plățile trebuie efectuate în euro.

(4)	Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de gestionare a vinurilor,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

(1) Se procedează la vânzarea, prin intermediul unei licitații numerotate, nr. 10/2007 CE, de alcool din vin în vederea utilizării sub formă de bioetanol în Comunitate.

Alcoolul provine din distilările menționate la articolele 27, 28 și 30 din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 și este deținut de organismele de intervenție ale statelor membre.

(2) Volumul total pus în vânzare este de 693 375,74 hectolitri de alcool la 100 % volum, repartizați după cum urmează:

(a)	un lot numerotat 109/2007 CE cu o cantitate de 50 000 de hectolitri de alcool, la 100 % volum;

(b)	un lot numerotat 110/2007 CE cu o cantitate de 50 000 de hectolitri de alcool, la 100 % volum;

(c)	un lot numerotat 111/2007 CE cu o cantitate de 50 000 de hectolitri de alcool, la 100 % volum;

(d)	un lot numerotat 112/2007 CE cu o cantitate de 50 000 de hectolitri de alcool, la 100 % volum;

(e)	un lot numerotat 113/2007 CE cu o cantitate de 50 000 de hectolitri de alcool, la 100 % volum;

(f)	un lot numerotat 114/2007 CE cu o cantitate de 50 000 de hectolitri de alcool, la 100 % volum;

(g)	un lot numerotat 115/2007 CE cu o cantitate de 50 000 de hectolitri de alcool, la 100 % volum;

(h)	un lot numerotat 116/2007 CE cu o cantitate de 50 000 de hectolitri de alcool, la 100 % volum;

(i)	un lot numerotat 117/2007 CE cu o cantitate de 39 995 de hectolitri de alcool, la 100 % volum;

(j)	un lot numerotat 118/2007 CE cu o cantitate de 50 000 de hectolitri de alcool, la 100 % volum;

(k)	un lot numerotat 119/2007 CE cu o cantitate de 50 000 de hectolitri de alcool, la 100 % volum;

(l)	un lot numerotat 120/2007 CE cu o cantitate de 50 000 de hectolitri de alcool, la 100 % volum;

(m)	un lot numerotat 121/2007 CE cu o cantitate de 50 000 de hectolitri de alcool, la 100 % volum;

(n)	un lot numerotat 122/2007 CE cu o cantitate de 53 380,74 de hectolitri de alcool, la 100 % volum.

(3) Localizarea și referințele cuvelor care compun loturile, volumul de alcool conținut de fiecare cuvă, tăria alcoolică și caracteristicile alcoolului figurează în anexa I la prezentul regulament.

(4) Pot participa la licitație numai întreprinderile agreate conform articolului 92 din Regulamentul (CE) nr. 1623/2000.

Articolul 2

Vânzarea are loc în conformitate cu dispozițiile articolelor 93, 94, 94b, 94c, 94d, 95-98, 100 și 101 din Regulamentul (CE) nr. 1623/2000 și cu cele ale articolului 2 din Regulamentul (CE) nr. 2799/98.

Articolul 3

(1) Ofertele trebuie depuse la organismele de intervenție care dețin alcoolul, menționate în anexa II, sau trebuie trimise la adresa acestor organisme de intervenție prin scrisoare recomandată.

(2) Ofertele sunt introduse într-un plic sigilat pe care este indicat „Ofertă-licitație pentru utilizarea sub formă de bioetanol în Comunitate, nr. 10/2007 CE” și care este introdus în alt plic, care este adresat organismului de intervenție în cauză.

(3) Ofertele trebuie să ajungă la organismul de intervenție în cauză până cel târziu la 5 iulie 2007, ora 12.00 (ora Bruxelles-ului).

Articolul 4

(1) Pentru a fi acceptată, oferta trebuie să fie conformă articolelor 94 și 97 din Regulamentul (CE) nr. 1623/2000.

(2) Pentru a fi acceptată, oferta trebuie însoțită în momentul prezentării de:

(a)	dovada constituirii, la organismul de intervenție în cauză care deține alcoolul respectiv, a unei garanții de participare de 4 EUR pe hectolitru de alcool la 100 % volum;

(b)	numele și adresa ofertantului, referința anunțului de participare la licitație, prețul propus exprimat în euro pe hectolitru de alcool la 100 % volum;

(c)	angajamentul ofertantului de a respecta ansamblul dispozițiilor referitoare la licitația în cauză;

(d)

o declarație a ofertantului conform căreia:

(i)	acesta renunță la orice plângere privind calitatea produsului care îi este eventual atribuit și caracteristicile acestuia;

(ii)	acceptă să se supună oricărui control privind destinația și utilizarea alcoolului;

(iii)

acesta acceptă administrarea probei în ceea ce privește utilizarea alcoolului conform condițiilor stabilite în anunțul de participare la licitația în cauză.

Articolul 5

Comunicările prevăzute la articolul 94a din Regulamentul (CE) nr. 1623/2000 privind licitația deschisă în temeiul prezentului regulament sunt transmise Comisiei la adresa care figurează în anexa III la prezentul regulament.

Articolul 6

Formalitățile privind prelevarea eșantioanelor sunt stabilite la articolul 98 din Regulamentul (CE) nr. 1623/2000.

Organismul de intervenție furnizează toate informațiile utile asupra caracteristicilor alcoolului pus în vânzare.

Orice persoană interesată poate obține, adresându-se organismului de intervenție în cauză, eșantioane din alcoolul pus în vânzare, prelevate de către un reprezentant al organismului de intervenție respectiv.

Articolul 7

(1) Organismele de intervenție ale statelor membre unde alcoolul pus în vânzare este depozitat efectuează controale adecvate, în scopul de a verifica natura alcoolului în momentul utilizării finale. În acest sens, acestea pot:

(a)	să aplice, mutatis mutandis, dispozițiile articolului 102 din Regulamentul (CE) nr. 1623/2000;

(b)	să efectueze un control pe eșantion prin intermediul analizei prin rezonanță magnetică nucleară, în scopul de a verifica natura alcoolului în momentul utilizării finale.

(2) Cheltuielile privind controalele menționate la alineatul (1) sunt suportate de întreprinderile cărora li se vinde alcoolul.

Articolul 8

Prezentul regulament intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 21 iunie 2007.

Pentru Comisie

Mariann FISCHER BOEL

Membru al Comisiei

(1) JO L 179, 14.7.1999, p. 1. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1791/2006 (JO L 363, 20.12.2006, p. 1).

(2) JO L 194, 31.7.2000, p. 45. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 2016/2006 (JO L 384, 29.12.2006, p. 38).

(3) JO L 84, 27.3.1987, p. 1. Regulament abrogat de Regulamentul (CE) nr. 1493/1999.

(4) JO L 349, 24.12.1998, p. 1.

ANEXA I

Stat membru și nr. lotului

Localizare

Numărul cuvelor

Volum în hectolitri de alcool 100 % volum

Trimitere la Regulamentul (CE) nr. 1493/1999

(articole)

Tip de alcool

Spania

Lotul nr. 109/2007 CE

Tarancón

B-4

17 271

Brut

B-5

8 667

Brut

B-6

24 062

Brut

Total

50 000

Spania

Lotul nr. 110/2007 CE

Tarancón

A-5

24 837

Brut

A-9

9 594

Brut

B-4

7 569

Brut

B-5

8 000

Brut

Total

50 000

Spania

Lotul nr. 111/2007 CE

Tarancón

A-9

14 771

Brut

A-10

24 457

Brut

B-5

8 000

Brut

B-1

2 772

Brut

Total

50 000

Spania

Lotul nr. 112/2007 CE

Tarancón

A-6

24 823

Brut

C-7

24 883

Brut

C-8

294

Brut

Total

50 000

Franța

Lotul nr. 113/2007 CE

Viniflhor — Longuefuye

Mme Bretaudeau

F-53200 Longuefuye

22 550

Brut

6 385

Brut

4 645

Brut

5BIS

16 420

Brut

Total

50 000

Franța

Lotul nr. 114/2007 CE

Viniflhor — Longuefuye

Mme Bretaudeau

F-53200 Longuefuye

22 915

Brut

4 600

Brut

22 485

Brut

Total

50 000

Franța

Lotul nr. 115/2007 CE

Viniflhor — Port-la-Nouvelle

M. Mortefon

Entrepôt d’alcool

Av. Adolphe-Turrel

BP 62

F-11210 Port-la-Nouvelle

25 715

Brut

1 870

Brut

13 345

Brut

7 990

Brut

1 080

Brut

Total

50 000

Franța

Lotul nr. 116/2007 CE

Viniflhor — Port-la-Nouvelle

M. Mortefon

Entrepôt d’alcool

Av. Adolphe-Turrel

BP 62

F-11210 Port-la-Nouvelle

11 710

Brut

2 360

Brut

640

Brut

2 200

Brut

23B

1 895

Brut

7 790

Brut

2 645

Brut

1 525

Brut

3 985

Brut

15 250

Brut

Total

50 000

Franța

Lotul nr. 117/2007 CE

DEULEP — PSL

F-13230 Port-Saint-Louis-du-Rhône

39 995

Brut

Total

39 995

Italia

Lotul nr. 118/2007 CE

Cipriani — Chizzola d'Ala (TN)

27a-21a-25a

6 500

Brut

Dister — Faenza (RA)

127a

4 700

Brut

I.C.V. — Borgoricco (PD)

2 200

Brut

Mazzari — S. Agata sul Santerno (RA)

4a-15a

27 800

Brut

Tampieri — Faenza (RA)

6a-7a-16a

1 500

Brut

Villapana — Faenza (RA)

4a-2a-10a

7 300

Brut

Total

50 000

Italia

Lotul nr. 119/2007 CE

Bonollo — Paduni (FR)

35a-37a-39a

9 900

27/30

Brut

D'Auria — Ortona (CH)

22a-62a-76a-66a-80a-81a

10 900

Brut

Di Lorenzo-Ponte Valleceppi (PG) — Pontenuovo di Torgiano (PG)

19a-5b-6b-7b

19 000

27/30

Brut

S.V.A. — Ortona (CH)

19a

1 900

Brut

Balice S.n.c. — Valenzano (BA)

1a-13a-14a-15a-16a-45a

8 300

Brut

Total

50 000

Italia

Lotul nr. 120/2007 CE

Bonollo — Paduni (FR)

35a-37a-39a

24 800

27/30

Brut

Caviro — Faenza (RA)

15a-6a-8a-5a

22 800

Brut

Deta — Barberino Val d'Elsa (FI)

2 400

Brut

Total

50 000

Italia

Lotul nr. 121/2007 CE

De Luca — Novoli (LE)

1a-8a-9a

3 400

Brut

Bertolino — Partinico (PA)

24a-27a

25 000

Brut

Balice Distill. — San Basilio Mottola (TA)

3 400

Brut

S.V.M. — Sciacca (AG)

2a-3a-4a-8a-21a-30a-35a-36a-37

4 200

27/30

Brut

GE.DIS. — Marsala (TP)

14b

12 000

Brut

Trapas — Petrosino (TP)

2 000

Brut

Total

50 000

Grecia

Lotul nr. 122/2007 CE

Οινοποιητικός συνεταιρισμός Μεσσηνίας

Πύργος Τριφυλίας

(Oinopoiitikos Sinetairismos Messinias)

454,96

Brut

432,94

Brut

1 782,89

Brut

1 684,51

Brut

1 756,59

Brut

1 753,86

Brut

873,44

Brut

444,79

Brut

904,89

Brut

463,46

Brut

387,14

Brut

27,72

Brut

1 747,04

Brut

1 713,67

Brut

853,18

Brut

427,35

Brut

1 743,76

Brut

887,65

Brut

1 786,52

Brut

439,47

Brut

908,63

Brut

1 795,78

Brut

1 758,86

Brut

1 800,87

Brut

1 744,16

Brut

1 707,83

Brut

1 788,73

Brut

827,49

Brut

1 805,07

Brut

1 800,04

Brut

915,07

Brut

908,96

Brut

911,94

Brut

905,06

Brut

108

432,18

Brut

107

432,77

Brut

105

448,22

Brut

106

441,22

Brut

897,73

Brut

579,19

Brut

667,69

Brut

901,65

Brut

892,07

Brut

900,28

Brut

899,54

Brut

882,32

Brut

653,58

Brut

847,09

Brut

880,83

Brut

856,22

Brut

878,23

Brut

100

745,61

Brut

Total

53 380,74

ANEXA II

Organismele de intervenție care dețin alcool, menționate la articolul 3

Viniflhor — Libourne	Délégation nationale, 17 avenue de la Ballastière, BP 231, F-33505 Libourne Cedex [Tel. (33) 557 55 20 00; telex 57 20 25; fax (33) 557 55 20 59]
FEGA	Beneficencia, 8, E-28004 Madrid [Tel. (34-91) 347 64 66; fax (34-91) 347 64 65]
AGEA	Via Torino, 45, I-00184 Roma [Tel. (39) 06 49 49 97 14; fax (39) 06 49 49 97 61]
Ο.Π.Ε.Κ.Ε.Π.Ε.	Αχαρνών (Aharnon) 241, GR-10446 Atena [Tel. (30-210) 212 47 99; fax (30-210) 212 47 91]

ANEXA III

Adresele menționate la articolul 5

Comisia Europeană

Direcția Generală Agricultură și Dezvoltare Rurală, Unitatea D-2

B-1049 Bruxelles

Fax: (32-2) 292 17 75

Adresă electronică: agri-market-tenders@ec.europa.eu

II Acte adoptate în temeiul Tratatelor CE/Euratom a căror publicare nu este obligatorie

22.6.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 161/66

DECIZIA COMISIEI

din 18 iunie 2007

privind măsurile provizorii de urgență împotriva introducerii și propagării în Comunitate a Gibberella circinata Nirenberg & O’Donnell

[notificată cu numărul C(2007) 2496]

(2007/433/CE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 2000/29/CE a Consiliului din 8 mai 2000 privind măsurile de protecție împotriva introducerii în Comunitate a unor organisme dăunătoare plantelor sau produselor vegetale și împotriva răspândirii lor în Comunitate (1), în special articolul 16 alineatul (3) a treia teză,

întrucât:

(1)

În conformitate cu Directiva 2000/29/CE, în cazul în care un stat membru estimează că există pericolul ca un organism dăunător care nu figurează în anexa I sau II la directiva menționată să fie introdus sau răspândit pe teritoriul său, acesta poate adopta provizoriu orice măsuri suplimentare necesare pentru a se proteja împotriva acestui pericol.

(2)

Ca urmare a prezenței ciupercii Gibberella circinata Nirenberg & O’Donnell, sub forma anamorfă cunoscută și ca Fusarium circinatum Nirenberg & O’Donnell, în materialele forestiere de reproducere din nordul Peninsulei Iberice, la data de 16 iunie 2006 Spania a informat statele membre și Comisia că la 26 mai 2006 a adoptat măsuri oficiale printr-un program național de eradicare și control pentru prevenirea introducerii și propagării ulterioare a acestui organism pe teritoriul său.

(3)

Gibberella circinata Nirenberg & O’Donnell („organismul menționat”) nu figurează pe lista din anexa I sau II la Directiva 2000/29/CE. Cu toate acestea, un raport de evaluare a riscului de dăunători, bazat pe datele științifice limitate, a demonstrat că organismul menționat poate cauza un nivel ridicat de mortalitate al Pinus spp. și deteriorări grave arborilor Pseudotsuga menziesii. Aceste plante sunt larg răspândite în Europa, iar numeroase specii prezintă o sensibilitate ridicată. În consecință, este necesară luarea de măsuri provizorii menite să evite introducerea și propagarea în Comunitate a organismului menționat.

(4)

Măsurile prevăzute în prezenta decizie ar trebui să se aplice la introducerea și propagarea organismului menționat, la demarcarea zonelor contaminate în Comunitate și la controlul organismului menționat în aceste zone, la importul, producția și transportul plantelor menționate, inclusiv al semințelor în Comunitate, precum și un control de ordin general privind prezența sau absența prelungită a organismului menționat în statele membre.

(5)	Este necesar ca rezultatele măsurilor să facă obiectul unei evaluări periodice în 2007 și 2008, în special pe baza informațiilor pe care trebuie să le furnizeze statele membre. Se iau în considerare posibile măsuri ulterioare, având în vedere rezultatele evaluării respective.

(6)	Dacă este necesar, statele membre trebuie să-și adapteze legislația pentru a se conforma prezentei decizii.

(7)	Rezultatele măsurilor adoptate vor fi reexaminate înainte de 1 aprilie 2008.

(8)	Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului permanent fitosanitar,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Definiții

În sensul prezentei decizii, se definesc următorii termeni:

1.	„organism menționat” se referă la Gibberella circinata Nirenberg & O’Donnell;

2.	„plante menționate” se referă la orice plante din genul Pinus L. și speciile Pseudotsuga menziesii, destinate plantării, inclusiv semințe și conuri pentru reproducere;

„locul de producție” se referă la:

—	orice locație sau lot de câmpuri exploatate ca o singură unitate de producție a plantelor; aceasta poate cuprinde locuri de producție care sunt gestionate separat în scopuri fitosanitare; sau

—	o suprafață forestieră delimitată.

Articolul 2

Măsuri de combatere a organismului menționat

Introducerea și propagarea în Comunitate a organismului menționat este interzisă.

Articolul 3

Importul plantelor menționate

Plantele menționate pot fi introduse în Comunitate numai în cazul în care:

(a)	sunt în conformitate cu cerințele prevăzute în secțiunea I din anexa I; și

(b)	în momentul introducerii lor în Comunitate, sunt supuse inspecției și, dacă este necesar, unui control care vizează detectarea prezenței organismului menționat, în conformitate cu articolul 13a alineatul (1) din Directiva 2000/29/CE, și declarate indemne.

Articolul 4

Circulația plantelor menționate în Comunitate

Fără a aduce atingere dispozițiilor din anexa II secțiunea II la prezenta decizie, plantele menționate originare din Comunitate sau importate în Comunitate în conformitate cu articolul 3 al prezentei decizii pot circula în interiorul acesteia numai în cazul în care îndeplinesc condițiile prevăzute în secțiunea II din anexa I.

Articolul 5

Controale și notificări

(1) Statele membre efectuează controale oficiale anuale în scopul detectării prezenței organismului menționat sau a dovezilor privind contaminarea cu organismul menționat pe teritoriul lor.

Fără a aduce atingere articolului 16 alineatul (2) din Directiva 2000/29/CE, rezultatele acestor controale, împreună cu lista zonelor demarcate prevăzute la articolul 6 și măsurile menționate în anexa II secțiunea II sunt notificate Comisiei și celorlalte state membre până la data de 15 decembrie a fiecărui an.

(2) Orice prezență suspectată sau confirmată a organismului menționat trebuie notificată imediat organismelor oficiale competente.

Articolul 6

Stabilirea de zone demarcate

În cazul în care rezultatele controalelor prevăzute la articolul 5 alineatul (1) sau notificarea prevăzută la articolul 5 alineatul (2) confirmă prezența organismului menționat într-o zonă, sau prin alte mijloace se aduc dovezi ale prezenței organismului menționat, statele membre stabilesc zonele demarcate și iau măsuri oficiale în conformitate cu secțiunile I și, respectiv, II din anexa II.

Articolul 7

Respectarea dispozițiilor

Statele membre modifică, după caz, măsurile adoptate în scopul protejării împotriva introducerii și răspândirii organismului menționat, astfel încât măsurile respective să respecte dispozițiile prezentei decizii, și informează imediat Comisia în legătură cu acestea.

Articolul 8

Revizuire

Prezenta decizie se reexaminează până la data de 31 martie 2008 cel târziu.

Articolul 9

Destinatari

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 18 iunie 2007.

Pentru Comisie

Markos KYPRIANOU

Membru al Comisiei

(1) JO L 169, 10.7.2000, p. 1. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2006/35/CE a Comisiei (JO L 88, 25.3.2006, p. 9).

ANEXA I

MĂSURI DE URGENȚĂ PREVĂZUTE LA ARTICOLELE 3 ȘI 4 DIN PREZENTA DECIZIE

I. Cerințe specifice privind importul

Fără a aduce atingere prevederilor anexei III partea A punctul 1, ale anexei IV partea A capitolul I punctele 8.1, 8.2, 9, 10 și ale anexei IV partea B punctele 7, 8, 9, 10, 11, 12, 16 și 17 la Directiva 2000/29/CE, plantele menționate provenind din țări terțe sunt însoțite de certificatul prevăzut la articolul 13 alineatul (1) din Directiva 2000/29/CE, care, la rubrica „Declarații suplimentare”, atestă că plantele menționate provin dintr-un loc de producție care este agreat și controlat de către organizația națională de protecție a plantelor din țara de origine și:

(a)	au fost cultivate în permanență într-o țară în care nu este cunoscut să fi apărut organismul menționat; sau

(b)

au fost cultivate în permanență într-un loc de producție într-o zonă indemnă, stabilită de către organizația națională de protecție a plantelor din țara de origine, în conformitate cu normele internaționale pentru măsuri fitosanitare relevante. Numele zonei este indicat la rubrica „loc de origine”; sau

(c)	provin dintr-un loc de producție în care, pe parcursul controalelor oficiale efectuate în doi ani și imediat premergător exportului, nu au fost observate semne ale prezenței organismului menționat și care a fost testat chiar înainte de export.

II. Condiții privind circulația

Fără a aduce atingere prevederilor anexei II secțiunea II a prezentei decizii, ale anexei IV partea A capitolul II punctele 4 și 5, ale anexei IV partea B punctele 7, 8, 9, 10, 11, 12, 16 și 17 și ale anexei V partea A capitolul I punctul 2.1 și capitolul II punctul 1.1 la Directiva 2000/29/CE, toate plantele menționate originare din Comunitate sau importate în Comunitate în conformitate cu articolul 3 din prezenta decizie, cu excepția cantităților reduse de plante care sunt destinate utilizării de către proprietar sau destinatar în scopuri necomerciale, cu condiția să nu existe riscul propagării organismului menționat, pot circula pe teritoriul Comunității numai în cazul în care sunt însoțite de un pașaport fitosanitar, întocmit și eliberat în conformitate cu prevederile Directivei 92/105/CEE (1), și:

(a)	în cazul în care au fost cultivate în permanență sau de la introducerea lor în Comunitate într-un loc de producție situat într-un stat membru în care organismul menționat nu este cunoscut; sau

(b)	dacă au fost cultivate în permanență sau de la introducerea lor în Comunitate într-un loc de producție dintr-o zonă indemnă, stabilită de către organismul oficial competent dintr-un stat membru în conformitate cu normele internaționale pentru măsuri fitosanitare relevante; sau

(c)	în cazul în care provin dintr-un loc de producție în care, pe parcursul controalelor oficiale efectuate în doi ani și premergător circulației, nu au fost observate semne ale prezenței organismului menționat și care a fost testat chiar înainte de circulație.

(1) JO L 4, 8.1.1993, p. 22. Directivă, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2005/17/CE (JO L 57, 3.3.2005, p. 23).

ANEXA II

MĂSURI DE URGENȚĂ PREVĂZUTE LA ARTICOLUL 6 DIN PREZENTA DECIZIE

I. Stabilirea de zone demarcate

Zonele demarcate prevăzute la articolul 6 cuprind următoarele:

(a)	o zonă contaminată în care prezența organismului menționat a fost confirmată și care include toate plantele menționate prezentând simptomele provocate de organismul menționat; și

(b)	o zonă tampon la o distanță de cel puțin 1 km de zona contaminată.

În cazul în care mai multe zone tampon se suprapun sau sunt apropiate din punct de vedere geografic, se va stabili o zonă demarcată mai întinsă care să includă zonele demarcate relevante și zonele situate între acestea.

2.	Delimitarea exactă a zonelor prevăzute la punctul 1 are la bază principii științifice solide, biologia organismului menționat și vectorii săi, nivelul de contaminare, perioada anului și repartiția specifică a plantelor menționate în statele membre vizate.

3.	În cazul în care se confirmă prezența organismului menționat în afara zonei contaminate, delimitarea zonei demarcate va fi modificată corespunzător.

În cazul în care, pe baza controalelor anuale prevăzute la articolul 5 alineatul (1), organismul menționat nu este depistat într-o zonă demarcată pe o perioadă de cel puțin doi ani consecutivi, zona respectivă încetează să mai existe, iar măsurile prevăzute în secțiunea II din prezenta anexă nu mai sunt necesare.

II. Măsuri pentru zonele demarcate

Măsurile oficiale prevăzute la articolul 6, care trebuie luate în zonele demarcate, includ cel puțin:

—	măsuri corespunzătoare având drept scop eradicarea organismului menționat;

—	monitorizarea intensivă a prezenței organismului menționat prin controale adecvate.

		ISSN 1830-3625
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		L 161

Ediţia în limba română	Legislaţie	Anul 50 22 iunie 2007

Cuprins		I Acte adoptate în temeiul Tratatelor CE/Euratom a căror publicare este obligatorie	Pagina
		REGULAMENTE
	*	Regulamentul (CE) nr. 700/2007 al Consiliului din 11 iunie 2007 privind comercializarea cărnii provenind de la bovine în vârstă de douăsprezece luni sau mai tinere	1
		Regulamentul (CE) nr. 701/2007 al Comisiei din 21 iunie 2007 de stabilire a sumelor forfetare la import pentru determinarea prețului de intrare pentru anumite fructe și legume	9
	*	Regulamentul (CE) nr. 702/2007 al Comisiei din 21 iunie 2007 de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 2568/91 privind caracteristicile uleiurilor de măsline și ale uleiurilor din resturi de măsline, precum și metodele de analiză a acestora	11
	*	Regulamentul (CE) nr. 703/2007 al Comisiei din 21 iunie 2007 de modificare a anexei I la Regulamentul (CEE) nr. 2377/90 al Consiliului de stabilire a unei proceduri comunitare pentru stabilirea limitelor maxime de reziduuri de produse medicinale veterinare în alimentele de origine animală, în ceea ce privește dihidrostreptomicina și streptomicina ( 1 )	28
	*	Regulamentul (CE) nr. 704/2007 Al Comisiei din 21 iunie 2007 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2707/2000 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1255/1999 al Consiliului privind acordarea de ajutoare comunitare pentru furnizarea laptelui și a anumitor produse lactate elevilor din instituțiile școlare	31
	*	Regulamentul (CE) nr. 705/2007 al Comisiei din 21 iunie 2007 de stabilire, pentru anul de comercializare 2007/2008, a valorii ajutorului pentru perele destinate transformării	32
	*	Regulamentul (CE) nr. 706/2007 al Comisiei din 21 iunie 2007 de stabilire, în conformitate cu Directiva 2006/40/CE a Parlamentului European și a Consiliului, a dispozițiilor administrative pentru omologarea CE de tip a vehiculelor și a unui test armonizat pentru măsurarea scurgerilor provenite de la anumite sisteme de climatizare ( 1 )	33
		Regulamentul (CE) nr. 707/2007 al Comisiei din 21 iunie 2007 privind lansarea unei licitații pentru vânzarea de alcool din vin în vederea utilizării sub formă de bioetanol în Comunitate	53
		DIRECTIVE
	*	Directiva 2007/37/CE a Comisiei din 21 iunie 2007 de modificare a anexelor I și III la Directiva 70/156/CEE a Consiliului privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la omologarea de tip a autovehiculelor și a remorcilor acestora ( 1 )	60

(EUR/100 kg)
(Cod NC)	Codul țărilor terțe (1)	Suma forfetară la import
0702 00 00	MA	31,6
	TR	81,1
	ZZ	56,4
0707 00 05	TR	148,5
0707 00 05	ZZ	148,5
0709 90 70	TR	86,6
0709 90 70	ZZ	86,6
0805 50 10	AR	53,4
	TR	92,6
	UY	68,9
	ZA	58,2
	ZZ	68,3
0808 10 80	AR	92,0
	BR	84,0
	CA	102,7
	CL	86,0
	CN	88,0
	CO	90,0
	NZ	98,0
	US	109,3
	UY	78,0
	ZA	98,5
	ZZ	92,7
0809 10 00	TR	201,3
0809 10 00	ZZ	201,3
0809 20 95	TR	288,0
	US	341,9
	ZZ	315,0
0809 30 10, 0809 30 90	CL	101,4
	US	149,4
	ZA	88,5
	ZZ	113,1
0809 40 05	IL	164,9
	US	222,0
	ZZ	193,5

Substanță (substanțe) farmacologic activă (active)	Reziduu marker	Specia	LMR	Produse țintă
„Dihidrostreptomicină	Dihidrostreptomicină	Toate rumegătoarele	500 μg/kg	Mușchi
			500 μg/kg	Grăsime
			500 μg/kg	Ficat
			1 000 μg/kg	Rinichi
			200 μg/kg	Lapte
		Porcine	500 μg/kg	Mușchi
			500 μg/kg	Piele + grăsimi
			500 μg/kg	Ficat
			1 000 μg/kg	Rinichi
		Iepuri	500 μg/kg	Mușchi
			500 μg/kg	Grăsime
			500 μg/kg	Ficat
			1 000 μg/kg	Rinichi
Streptomicină	Streptomicină	Toate rumegătoarele	500 μg/kg	Mușchi
			500 μg/kg	Grăsime
			500 μg/kg	Ficat
			1 000 μg/kg	Rinichi
			200 μg/kg	Lapte
		Porcine	500 μg/kg	Mușchi
			500 μg/kg	Piele + grăsime
			500 μg/kg	Ficat
			1 000 μg/kg	Rinichi
		Iepuri	500 μg/kg	Mușchi
			500 μg/kg	Grăsime
			500 μg/kg	Ficat
			1 000 μg/kg	Rinichi”

	II Acte adoptate în temeiul Tratatelor CE/Euratom a căror publicare nu este obligatorie
	DECIZII
	Consiliu
	2007/431/CE
*	Decizia Consiliului din 7 iunie 2007 de autorizare a ratificării de către statele membre, în interesul Comunității Europene, a Convenției din 2006 a Organizației Internaționale a Muncii privind munca în domeniul maritim	63
	Comisie
	2007/432/CE
*	Decizia Comisiei din 18 iunie 2007 de prelungire a perioadei de valabilitate a Deciziei 2002/499/CE pentru plantele de Chamaecyparis Spach, Juniperus L. și Pinus L. originare din Republica Coreea și a căror creștere este inhibată natural sau artificial [notificată cu numărul C(2007) 2495]	65
	2007/433/CE
*	Decizia Comisiei din 18 iunie 2007 privind măsurile provizorii de urgență împotriva introducerii și propagării în Comunitate a Gibberella circinata Nirenberg & O’Donnell [notificată cu numărul C(2007) 2496]	66
	2007/434/CE
*	Decizia Comisiei din 21 iunie 2007 de modificare a Deciziei 2006/415/CE privind anumite măsuri de protecție referitoare la influența aviară de subtip H5 la păsările de curte din Republica Cehă [notificată cu numărul C(2007) 3120] ( 1 )	70