6.7.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 176/1

(1)

Sectorul pescuitului din regiunile ultraperiferice ale Comunității întâmpină dificultăți legate în special de costurile suplimentare apărute la comercializarea anumitor produse pescărești din cauza dezavantajelor specifice recunoscute la articolul 299 alineatul (2) din tratat și rezultate, în principal, din costul transportului către Europa continentală.

(2)

În vederea menținerii competitivității anumitor produse pescărești în raport cu produsele similare din alte regiuni ale Comunității, Comunitatea a introdus, din 1992, măsuri pentru compensarea unor astfel de costuri suplimentare în sectorul pescuitului. Măsurile aplicate pentru perioada 2003-2006 sunt stabilite în Regulamentul (CE) nr. 2328/2003 al Consiliului (3). Din 2007 este necesară continuarea măsurilor pentru compensarea costurilor suplimentare apărute la comercializarea anumitor produse pescărești, în baza unui raport al Comisiei înaintat Parlamentului European, Consiliului și Comitetului Economic și Social European.

(3)

Având în vedere condițiile diferite de comercializare din regiunile ultraperiferice în cauză, fluctuațiile capturilor și ale stocurilor, precum și ținând cont de cererile pieței, decizia cu privire la produsele pescărești care pot beneficia de compensare, cantitățile maxime ale acestora și suma compensată din alocarea globală acordată statelor membre ar trebui lăsate la latitudinea statelor membre implicate.

(4)

Statele membre ar trebui autorizate să diferențieze lista și cantitățile de produse pescărești în cauză și cuantumurile compensațiilor din totalul alocării pe stat membru. Ele ar trebui, de asemenea, să fie autorizate să ajusteze planurile de compensare, în măsura în care acest lucru este justificat de circumstanțe evolutive.

(5)

Statele membre ar trebui să stabilească cuantumul compensațiilor la un nivel care permite o contrabalansare corespunzătoare a costurilor suplimentare, apărute din cauza dezavantajelor specifice regiunilor ultraperiferice și, în special, din cauza costurilor transportului produselor către Europa continentală. Pentru a evita compensarea în exces, suma ar trebui să fie proporțională cu costurile suplimentare pe care ajutoarele sunt menite să le contrabalanseze și să nu depășească, în niciun caz, 100 % din costurile transportului către Europa continentală și alte costuri conexe. În acest scop, ar trebui de asemenea luate în considerare alte tipuri de intervenții publice care au un impact asupra nivelului costurilor suplimentare.

(6)

Pentru îndeplinirea corectă a obiectivelor prezentului regulament și pentru a garanta respectarea politicii comune în domeniul pescuitului, sprijinul oferit ar trebui să se limiteze la produsele pescărești obținute și prelucrate în conformitate cu normele acesteia.

(7)

Pentru ca regimul de compensare să funcționeze în mod eficace și corect, statele membre ar trebui să se asigure, de asemenea, că beneficiarii ajutorului sunt viabili din punct de vedere economic și că sistemul de punere în aplicare permite o aplicare regulată a regimului.

(8)

Pentru a permite realizarea unei supravegheri corespunzătoare a regimului de compensare, statele membre în cauză ar trebui să prezinte rapoarte anuale privind funcționarea acestuia.

(9)

Pentru a permite luarea unei decizii cu privire la oportunitatea continuării regimului de compensare după 2013, Comisia ar trebui să prezinte un raport bazat pe o evaluare independentă, în timp util și până la sfârșitul perioadei de aplicare a regimului, Parlamentului European, Consiliului și Comitetului Economic și Social European.

(10)

Cheltuielile comunitare preconizate pentru regimul de compensare ar trebui să fie puse în aplicare în cadrul Fondului European de Garantare Agricolă și gestionate centralizat direct în conformitate cu articolul 3 alineatul (2) litera (f) din Regulamentul (CE) nr. 1290/2005 al Consiliului din 21 iunie 2005 privind finanțarea politicii agricole comune (4).

(11)

Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului regulament ar trebui adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei (5).

(12)

Pentru punerea în aplicare a gestionării financiare centralizate directe, ar trebui să se aplice Regulamentul (CE) nr. 2003/2006 al Comisiei din 21 decembrie 2006 de stabilire a normelor de finanțare de către Fondul European de Garantare Agricolă (FEGA) a cheltuielilor legate de organizarea comună a piețelor în sectorul produselor pescărești și de acvacultură (6),

—

Insulele Azore;

—

Madeira;

—

Insulele Canare;

—

Guyana Franceză;

—

Réunion.

(a)

producătorilor;

(b)

proprietarilor sau armatorilor navelor care sunt înregistrate în porturile din regiunile menționate la articolul 1 și care își desfășoară activitatea în regiunile în cauză, sau asociațiilor acestor armatori; și

(c)

operatorilor din sectorul prelucrării și al comercializării sau asociațiilor acestora, care suportă costuri suplimentare la comercializarea produselor în cauză.

(a)

conservarea și gestionarea;

(b)

trasabilitatea;

(c)

standardele de clasificare.

(a)

capturate de navele unor țări terțe, cu excepția navelor de pescuit aflate sub pavilionul Venezuelei și care își desfășoară activitatea în apele comunitare;

(b)

capturate de către navele de pescuit comunitare care nu sunt înregistrate într-un port din una dintre regiunile menționate la articolul 1;

(c)

importate din țări terțe;

(d)

provenite din pescuitul ilegal, neraportat sau nereglementat.

(a)

pentru fiecare produs pescăresc, costurile suplimentare apărute din cauza dezavantajelor specifice regiunilor în cauză, în special cheltuielile pentru transportul către Europa continentală; și

(b)

orice alt tip de intervenție publică ce afectează nivelul costurilor suplimentare.

(a)

:

Insulele Azore și Madeira

:

4 283 992 EUR;

(b)

:

Insulele Canare

:

5 844 076 EUR;

(c)

:

Guyana Franceză și Réunion

:

4 868 700 EUR.

6.7.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 176/5

(1)

Regulamentul (CE) nr. 3223/94 prevede, ca urmare a rezultatelor negocierilor comerciale multilaterale din Runda Uruguay, criteriile pentru stabilirea de către Comisie a sumelor forfetare la import din țările terțe, pentru produsele și termenele menționate în anexa acestuia.

(2)

În conformitate cu criteriile menționate anterior, sumele forfetare la import trebuie stabilite la nivelurile prevăzute în anexa la prezentul regulament,

6.7.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 176/7

(1)

Regulamentul (CE) nr. 659/2007 al Comisiei din 14 iunie 2007 privind deschiderea și administrarea unui contingent tarifar de import pentru tauri, vite și juninci, altele decât cele destinate sacrificării anumitor rase alpine și montane (3) a deschis contingente tarifare pentru importul de produse din sectorul cărnii de vită și mânzat.

(2)

Cererile pentru drepturi de import depuse pentru perioada 1 iulie 2007-30 iunie 2008 depășesc cantitățile disponibile pentru drepturile din cadrul contingentului cu numărul de ordine 09.4196. Prin urmare, este necesar să se determine în ce măsură pot fi acordate drepturile de import, prin stabilirea coeficientului de atribuire care trebuie aplicat cantităților solicitate,

6.7.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 176/8

(1)

Regulamentul (CE) nr. 536/2007 a deschis contingente tarifare pentru importul de produse din sectorul cărnii de pasăre.

(2)

Cererile de licențe de import depuse în cursul primelor șapte zile ale lunii iunie 2007 pentru subperioada de la 1 iulie la 30 septembrie 2007 sunt inferioare cantităților disponibile. Prin urmare, este necesar să se determine cantitățile pentru care nu s-au depus cereri, fiind necesară adăugarea acestora din urmă la cantitatea stabilită pentru următoarea subperioadă contingentară,

6.7.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 176/9

(1)

Conform articolului 13 din Regulamentul (CE) nr. 1784/2003 și articolului 14 din Regulamentul (CE) nr. 1785/2003, diferența dintre cotațiile sau prețurile produselor menționate la articolul 1 din aceste regulamente pe piața mondială și prețurile acestor produse în Comunitate poate fi acoperită de o restituire la export.

(2)

Conform articolului 14 din Regulamentul (CE) nr. 1785/2003, restituirile trebuie stabilite luând în considerare situația și perspectivele de evoluție în ceea ce privește disponibilitățile de cereale, orez și brizură de orez, precum și prețul acestora pe piața Comunității pe de o parte și, pe de altă parte, prețurile cerealelor, orezului, brizurii de orez și produselor din sectorul cerealelor pe piața mondială. Conform acelorași articole, este de asemenea important să se asigure o situație echilibrată și o dezvoltare naturală a prețurilor și comerțului pe piețele de cereale și orez și, în afară de aceasta, să se țină cont de aspectul economic al exporturilor prevăzute și de interesul de a evita perturbările pe piața Comunității.

(3)

Regulamentul (CE) nr. 1518/95 al Comisiei (3) privind sistemul de import și export de produse prelucrate din cereale și orez a definit, în articolul 2, criteriile specifice de care trebuie să se țină cont la calcularea restituirii pentru aceste produse.

(4)

Restituirea care urmează să fie acordată pentru anumite produse prelucrate trebuie diferențiată, după produs, în funcție de conținutul lor de cenușă, fibră crudă, tegument, proteine, grăsime sau amidon, acest conținut fiind un indicator foarte bun al cantității de produs de bază încorporată în mod real în produsul prelucrat.

(5)

În ceea ce privește rădăcinile de manioc și alte rădăcini și tuberculi tropicali, precum și făina obținută din acestea, aspectul economic al exporturilor care ar putea fi prevăzute, ținând cont în special de natura și originea acestor produse, nu necesită în prezent stabilirea unei restituiri la export. Pentru anumite produse prelucrate din cereale, importanța scăzută a participării Comunității la comerțul mondial nu face necesară în prezent stabilirea unei restituiri la export.

(6)

Situația pieței mondiale sau exigențele specifice ale anumitor piețe pot face necesară diferențierea restituirii pentru anumite produse, în funcție de destinația acestora.

(7)

Restituirea trebuie stabilită o dată pe lună. Ea poate fi modificată în acest interval.

(8)

Anumite produse prelucrate din porumb pot fi supuse unui tratament termic care riscă să ducă la acordarea unei restituiri care nu corespunde calității produsului. Trebuie precizat că aceste produse, care conțin amidon pregelatinizat, nu pot beneficia de restituiri la export.

(9)

Comitetul de gestionare a cerealelor nu a emis un aviz în termenul stabilit de președinte,

6.7.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 176/12

(1)

Articolul 13 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1784/2003 și articolul 14 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1785/2003 prevăd că diferența dintre cotațiile sau prețurile de pe piața mondială pentru produsele enumerate la articolul 1 al fiecăruia dintre aceste regulamente și prețurile din cadrul Comunității poate fi acoperită printr-o restituire la export.

(2)

Regulamentul nr. 1043/2005 al Comisiei din 30 iunie 2005 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 3448/93 al Consiliului în ceea ce privește sistemul de acordare a restituirilor la export pentru anumite produse agricole exportate sub formă de mărfuri care nu sunt incluse în anexa I la tratat, precum și criteriile de stabilire a cuantumurilor sumelor respective (3) precizează produsele pentru care trebuie stabilită rata de restituire ce se va aplica în cazul în care aceste produse sunt exportate sub forma mărfurilor enumerate în anexa III la Regulamentul (CE) nr. 1784/2003 sau în anexa IV la Regulamentul (CE) nr. 1785/2003, după caz.

(3)

În conformitate cu prevederile articolului 14 primul alineat din Regulamentul (CE) nr. 1043/2005, rata de restituire la 100 kg pentru fiecare dintre produsele de bază respective se stabilește lunar.

(4)

Angajamentele asumate în privința restituirilor care pot fi acordate pentru exportul produselor agricole înglobate în anumite mărfuri care nu sunt incluse în anexa I la tratat pot fi compromise prin stabilirea în avans a unor rate ridicate de restituire. Este așadar necesar ca în asemenea situații să fie luate măsuri asigurătorii, fără a evita totuși încheierea de contracte pe termen lung. Stabilirea unor rate de restituire specifice pentru stabilirea în avans a restituirii este o măsură care asigură atingerea acestor variate obiective.

(5)

Având în vedere acordul dintre Comunitatea Europeană și Statele Unite ale Americii privind exporturile pastelor făinoase către Statele Unite ale Americii, aprobată prin Decizia 87/482/CEE a Consiliului (4), este necesară diferențierea restituirilor pentru mărfurile care intră sub incidența codurilor NC 1902 11 00 și 1902 19 conform destinației lor.

(6)

Având în vedere articolul 15 alineatele (2) și (3) din Regulamentul (CE) nr. 1043/2005, trebuie stabilită o rată redusă de restituire la export, având în vedere suma aplicabilă restituirii pentru producție, în conformitate cu Regulamentul (CEE) nr. 1722/93 al Comisiei (5) pentru produsele de bază respective folosite în timpul perioadei respective de fabricare a mărfurilor.

(7)

Băuturile spirtoase sunt considerate mai puțin sensibile la prețul cerealelor utilizate pentru fabricarea lor. Cu toate acestea, Protocolul 19 la Actul de aderare a Regatului Unit al Marii Britanii, a Irlandei și a Danemarcei prevede că trebuie stabilite măsurile necesare pentru facilitarea folosirii cerealelor comunitare pentru fabricarea băuturilor spirtoase obținute din cereale. În consecință, este necesară adaptarea ratei de restituire aplicată cerealelor exportate sub formă de băuturi spirtoase.

(8)

Comitetul de gestionare a cerealelor nu a emis un aviz în termenul stabilit de președinte,

6.7.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 176/16

(1)

Articolul 63 alineatul (7) din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 al Consiliului din 17 mai 1999 privind organizarea comună a pieței vitivinicole (2) a limitat acordarea restituirilor la export pentru produsele din sectorul vitivinicol la volumurile și cheltuielile convenite în Acordul privind agricultura, încheiat în cadrul negocierilor comerciale multilaterale din Runda Uruguay.

(2)

Articolul 9 din Regulamentul (CE) nr. 883/2001 a stabilit condițiile în care Comisia poate adopta măsuri speciale pentru a evita depășirea cantității prevăzute sau a bugetului disponibil în cadrul acestui acord.

(3)

Pe baza informațiilor privind cererile de licențe de export de care dispune Comisia la data de 4 iulie 2007, cantitatea care este în continuare disponibilă pentru perioada de până la 31 august 2007, pentru zonele de destinație 1. Africa, 3. Europa de Est și 4. Europa Occidentală, menționată la articolul 9 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 883/2001, riscă să fie depășită în absența unor restricții privind eliberarea acestor licențe de export care implică stabilirea în avans a restituirii. Este oportun, prin urmare, să se aplice un procent unic de acceptare a cantităților din cererile depuse în perioada 1-3 iulie 2007 și să fie suspendate, pentru aceste zone, până la data de 16 septembrie 2007, eliberarea de licențe pentru cererile depuse, precum și depunerea cererilor,

6.7.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 176/17

(1)

Regulamentul (CE) nr. 41/2007 al Consiliului din 21 decembrie 2006 de stabilire pentru 2007 a posibilităților de pescuit și a condițiilor asociate pentru anumite stocuri de pește și grupe de stocuri de pește, aplicabile în apele comunitare și pentru navele comunitare, în ape în care sunt necesare limitări ale capturilor (3), stabilește cotele pentru 2007.

(2)

În conformitate cu informațiile primite de către Comisie, capturile pentru rezerva menționată în anexa la prezentul regulament, realizate de către navele care navighează sub pavilionul statului membru menționat sau sunt înregistrate în statul membru respectiv, au epuizat cota stabilită pentru anul 2007.

(3)

Prin urmare, este necesară interzicerea pescuitului pentru aceste rezerve, precum și păstrarea la bord, transbordarea și debarcarea acestora,

6.7.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 176/19

(1)

Prin Decizia 2005/186/CE a Consiliului (1), în urma unei recomandări a Comisiei emise în conformitate cu articolul 104 alineatul (6) din tratat, s-a decis că în Malta există un deficit excesiv. Consiliul a constatat că deficitul public general era de 9,7 % din PIB în 2003, din care 2,9 % din PIB se datora unei operațiuni punctuale, aflându-se peste valoarea de referință de 3 % din PIB, stabilită în tratat, iar datoria publică brută era de 72 % din PIB și era susceptibilă să devieze în 2004 și mai mult de la valoarea de referință de 60 % din PIB stabilită în tratat.

(2)

La 5 iulie 2004, în conformitate cu articolul 104 alineatul (7) din tratat și cu articolul 3 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1467/97 al Consiliului din 7 iulie 1997 privind accelerarea și clarificarea punerii în aplicare a procedurii de deficit excesiv (2), Consiliul a adresat Maltei o recomandare în vederea soluționării situației de deficit excesiv până în 2006. Recomandarea a fost făcută publică.

(3)

În conformitate cu articolul 104 alineatul (12) din tratat, o decizie a Consiliului privind existența unui deficit excesiv se abrogă atunci când Consiliul consideră că deficitul excesiv din statul membru respectiv a fost corectat.

(4)

În conformitate cu Protocolul privind procedura de deficit excesiv anexat tratatului, Comisia furnizează datele necesare punerii în aplicare a procedurii. În cadrul punerii în aplicare a protocolului, statele membre au obligația de a comunica datele privind deficitele și datoriile publice, precum și alte variabile asociate, de două ori pe an, până la 1 aprilie și până la 1 octombrie, în conformitate cu articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 3605/93 al Consiliului din 22 noiembrie 1993 privind aplicarea Protocolului privind procedura de deficit excesiv anexat Tratatului de instituire a Comunității Europene (3).

(5)

Pe baza datelor furnizate de Comisie (Eurostat) în conformitate cu articolul 8g alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 3605/93, ca urmare a notificării din partea Maltei înainte de 1 aprilie 2007 și în ceea ce privește prognoza serviciilor Comisiei din primăvara anului 2007, se înregistrează următoarele concluzii:

(6)

În opinia Consiliului, deficitul excesiv din Malta a fost corectat, iar Decizia 2005/186/CE ar trebui abrogată în consecință,

6.7.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 176/21

(1)

Prin Decizia 2004/917/CE a Consiliului (1), în urma unei recomandări a Comisiei emise în conformitate cu articolul 104 alineatul (6) din tratat, s-a decis că în Grecia există un deficit excesiv. Consiliul a constatat că deficitul public general era de 3,2 % din PIB în 2003, depășind valoarea de referință de 3 % din PIB stabilită în tratat, în timp ce datoria publică generală brută era la nivelul de 103 % din PIB, depășind cu mult valoarea de referință de 60 % din PIB, prevăzută în tratat. Cifrele cu privire la deficitul public general și datoria publică generală pentru 2003 au fost revizuite în mai multe rânduri ulterior Deciziei 2004/917/CE. În conformitate cu datele cele mai recente, deficitul și datoria reprezentau 6,2 % din PIB și, respectiv, 107,8 % din PIB.

(2)

La 6 iulie 2004, în conformitate cu articolul 104 alineatul (7) din tratat și cu articolul 3 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1467/97 al Consiliului din 7 iulie 1997 privind accelerarea și clarificarea aplicării procedurii de deficit excesiv (2), Consiliul a adresat Greciei o recomandare în vederea încetării situației de deficit excesiv cel târziu până în 2005. Recomandarea a fost făcută publică.

(3)

La 19 ianuarie 2005, prin Decizia 2005/334/CE a Consiliului (3), în conformitate cu articolul 104 alineatul (8), Consiliul a stabilit, pe baza unei recomandări a Comisiei, că Grecia nu a întreprins nicio acțiune efectivă ca răspuns la recomandarea Consiliului în temeiul articolului 104 alineatul (7). La 17 februarie 2005, prin Decizia 2005/441/CE (4), Consiliul a decis, pe baza unei recomandări a Comisiei, să transmită o notificare Greciei în conformitate cu articolul 104 alineatul (9) pentru a lua măsuri de reducere a deficitului, reducere considerată necesară pentru a corecta situația de deficit excesiv, și a prelungit termenul de corectare cu un an, până în 2006.

(4)

În conformitate cu articolul 104 alineatul (12) din tratat, o decizie a Consiliului privind existența unui deficit excesiv trebuie să fie abrogată atunci când Consiliul consideră că deficitul excesiv din statul membru respectiv a fost corectat.

(5)

În conformitate cu Protocolul privind procedura de deficit excesiv anexat tratatului, Comisia furnizează datele necesare punerii în aplicare a procedurii. În cadrul punerii în aplicare a protocolului menționat, statele membre au obligația de a comunica datele privind deficitele și datoriile publice, precum și alte variabile asociate, de două ori pe an, până la 1 aprilie și până la 1 octombrie, în conformitate cu articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 3605/93 al Consiliului din 22 noiembrie 1993 privind aplicarea Protocolului privind procedura de deficit excesiv anexat Tratatului de instituire a Comunității Europene (5).

(6)

Pe baza datelor furnizate de Comisie (Eurostat) în conformitate cu articolul 8g alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 3605/93, în urma notificării din partea Greciei la 1 aprilie 2007 și pe baza prognozei serviciilor Comisiei din primăvara anului 2007, se înregistrează următoarele concluzii:

(7)

Autoritățile statistice din Grecia și-au îmbunătățit procedurile, ceea ce a condus la o reducere semnificativă a discrepanțelor statistice și la o calitate de ansamblu mai ridicată a datelor guvernamentale de ordin general. Autoritățile din Grecia se angajează să pună integral în aplicare planul de acțiune pentru îmbunătățirea statisticilor privind finanțele publice. Prin urmare, Eurostat și-a retras rezervele asupra calității datelor raportate.

(8)

În opinia Consiliului, deficitul excesiv din Grecia a fost corectat, iar Decizia 2004/917/CE ar trebui prin urmare să fie abrogată,

6.7.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 176/23

(1)

La 24 ianuarie 2006, Consiliul a adoptat Decizia 2006/116/CE de numire a membrilor și a supleanților în cadrul Comitetului Regiunilor pe perioada 26 ianuarie 2006-25 ianuarie 2010 (1).

(2)

Șase posturi de membri în cadrul Comitetului Regiunilor au devenit vacante în urma demisiilor domnului HAMMAR, domnului HEISTER, domnului KALIFF, domnului NORDSTRÖM, doamnei RYDEFJÄRD și doamnei TARRAS-WAHLBERG. Șapte posturi de supleanți în cadrul Comitetului Regiunilor au devenit vacante în urma demisiilor doamnei CELION, doamnei GRANBERG, doamnei NORGREN, domnlui SCHUBERT, doamnei SEGERSTEN-LARSSON, doamnei TALLBERG și doamnei ÖGREN. Un post de supleant a devenit vacant în urma încheierii mandatului domnului PERSSON. Un post de supleant a devenit vacant în urma numirii doamnei RYDEFJÄRD, fost supleant, în calitate de membru (între timp demisionar),

(a)

în calitate de membri:

și

(b)

în calitate de supleanți:

(a)

și pe

(b)

6.7.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 176/25

(1)

Prin articolul 153 din Tratat, Comunității i se atribuie sarcina de a asigura un înalt nivel de protecție a consumatorilor, promovând dreptul acestora la informare și de a se organiza pentru a-și apăra propriile interese. Articolul 163 prevede încurajarea de către Comunitate a industriei, pentru a deveni mai competitivă la nivel internațional, și a întreprinderilor, pentru a exploata la maxim potențialul pieței interne, inclusiv prin definirea normelor comune. Articolul 157 prevede încurajarea de către Comunitate și statele membre a unui mediu favorabil inițiativelor și o mai bună exploatare a potențialului industrial al politicilor.

(2)

Comunicarea Comisiei cu titlul „Identificarea prin radiofrecvență (RFID) în Europa: etape în direcția elaborării unui cadru strategic” (1) (denumită în continuare „Comunicarea”) anunța instituirea grupului de experți în identificare prin radiofrecvență (denumită în continuare „RFID”), care trebuie să permită un dialog între actorii implicați, pentru a înțelege pe deplin și a oferi consiliere privind măsurile care trebuie luate în legătură cu aspectele menționate în comunicare.

(3)

Este, așadar, necesară instituirea unui grup de experți în domeniul RFID și stabilirea sarcinilor și a structurii acestuia.

(4)

Grupul va ajuta la dezvoltarea unui dialog între organizațiile de consumatori, actorii de pe piață și autoritățile naționale și europene, inclusiv autoritățile din domeniul protecției datelor.

(5)

Datele cu caracter personal referitoare la membrii grupului trebuie prelucrate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date (2).

(6)

Este necesar să se stabilească o perioadă de timp pentru punerea în aplicare a prezentei decizii. Comisia va lua în considerare, la momentul potrivit, oportunitatea unei extinderi,

(a)

să consilieze Comisia privind conținutul recomandării de stabilire a principiilor pe care autoritățile publice și alți participanți ar trebui să le aplice în privința utilizării RFID și conținutul altor inițiative ale Comisiei care au legătură cu acest domeniu;

(b)

să elaboreze orientări privind funcționarea aplicărilor RFID, luând în considerare punctele de vedere ale participanților și aspecte privind utilizatorii pe termen lung, precum și aspectele economice și sociale privind tehnologiile RFID;

(c)

să susțină eforturile Comisiei de promovare a campaniilor de informare la nivelul statelor membre și la nivel individual, privind oportunitățile și provocările RFID;

(d)

să ofere informații obiective și să faciliteze schimbul de experiență și de bune practici privind oportunitățile și provocările prezentate de tehnologia RFID, inclusiv de aplicările sale în folosul economiei și al societății europene; să ofere informații obiective privind cadrele de reglementare naționale și comunitare în ceea ce privește protecția datelor, viața privată și alte aspecte politice.

(a)

Societatea civilă:

(b)

Părți interesate:

(a)

reprezentanți ai statelor membre care dețin președinția Uniunii Europene în cursul mandatului grupului de experți;

(b)

reprezentanți ai autorităților din domeniul protecției datelor;

(a)

cercetători și specialiști universitari;

(b)

experți în tehnologie, în special privind generația următoare de RFID în rețea („internetul obiectelor”);

(c)

specialiști în domeniul juridic, care oferă consultare privind legislația actuală.

6.7.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 176/31

(1)

La 12 decembrie 2003, Consiliul European a adoptat strategia UE de combatere a proliferării armelor de distrugere în masă, care în capitolul III cuprinde o listă a măsurilor destinate combaterii acestei proliferări ce trebuie să fie adoptate atât în cadrul Uniunii Europene, cât și în țările terțe.

(2)

Uniunea Europeană pune în aplicare în mod activ strategia UE și dă curs măsurilor enumerate în capitolul III din aceasta, în special prin asigurarea resurselor financiare necesare susținerii proiectelor specifice desfășurate de instituții multilaterale.

(3)

Statele semnatare ale Tratatului de interzicere totală a experiențelor nucleare (CTBT), adoptat de către Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite la 10 septembrie 1996, au hotărât să instituie o comisie pregătitoare, înzestrată cu personalitate juridică, în scopul punerii în practică a CTBT, până la crearea Organizației Tratatului de interzicere totală a experiențelor nucleare (CTBTO).

(4)

La 17 noiembrie 2003, Consiliul a adoptat Poziția comună 2003/805/PESC (1) privind universalizarea și consolidarea acordurilor multilaterale în domeniul neproliferării armelor de distrugere în masă și a vectorilor acestora.

(5)

Intrarea neîntârziată în vigoare a CTBT și universalizarea acestuia, precum și consolidarea sistemului de control și verificare al Comisiei pregătitoare a CTBTO constituie obiective importante ale strategiei UE de combatere a proliferării armelor de distrugere în masă.

(6)

Comisia pregătitoare a CTBTO urmărește aceleași obiective prevăzute la considerentele 4 și 5 și a inițiat deja identificarea modului celui mai indicat de consolidare a sistemului său de verificare prin punerea la dispoziție în timp util a unor cunoștințe specializate și a unei formări destinate personalului din statele semnatare implicat în punerea în aplicare a regimului de verificare. Prin urmare, Comisiei pregătitoare a CTBTO ar trebui să i se încredințeze punerea în aplicare tehnică a prezentei acțiuni comune.

(7)

La 20 martie 2006, Consiliul a adoptat Acțiunea comună 2006/243/PESC (2) privind susținerea activităților Comisiei pregătitoare a Organizației Tratatului de interzicere totală a experiențelor nucleare (CTBTO) în domeniul formării și consolidării capacității de verificare și în cadrul punerii în aplicare a strategiei Uniunii Europene de combatere a proliferării armelor de distrugere în masă.

(8)

Testul nuclear desfășurat de Republica Populară Democrată Coreeană în octombrie 2006 a subliniat și mai mult importanța intrării cât mai curând în vigoare a CTBT și nevoia de a accelera construirea unui sistem CTBTO de monitorizare și verificare,

(a)

consolidarea capacităților sistemului CTBTO de monitorizare și verificare, inclusiv în domeniul detectării radionuclizilor;

(b)

ameliorarea performanței sistemului CTBTO de monitorizare și verificare, inclusiv prin testarea și validarea modalităților de inspecție la fața locului.

(a)

susținerea dezvoltării capacității în domeniul monitorizării și verificării de gaz nobil;

(b)

susținerea pregătirii, desfășurării și evaluării Exercițiului de teren integrat 2008 în domeniul inspecțiilor la fața locului (IFE08/OSI).

(a)

15 luni de la încheierea acordului de finanțare dintre Comisie și Comisia pregătitoare a CTBTO; sau

(b)

12 luni de la data adoptării sale, în cazul în care nu s-a încheiat niciun acord de finanțare în această perioadă.

6.7.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 176/39

(1)

La 29 aprilie 1997 a intrat în vigoare Convenția privind interzicerea dezvoltării, a producerii, a acumulării și a folosirii armelor chimice și privind distrugerea acestora (CIAC). Convenția urmărește eliminarea unei întregi categorii de arme de distrugere în masă, prin interzicerea dezvoltării, a producerii, a achiziției, a acumulării, a deținerii, a transferului sau a folosirii armelor chimice de către statele părți. Statele părți, la rândul lor, trebuie să întreprindă demersurile necesare pentru a impune interdicția respectivă persoanelor (fizice sau juridice) aflate sub jurisdicția lor.

(2)

Uniunea Europeană consideră CIAC drept un element esențial al cadrului internațional privind neproliferarea și dezarmarea și drept un instrument unic de dezarmare și neproliferare, a cărui integritate și aplicare strictă trebuie garantate pe deplin. Toate statele membre ale UE sunt părți semnatare ale CIAC.

(3)

În perioada 28 aprilie-9 mai 2003, statele părți la Organizația pentru Interzicerea Armelor Chimice (OIAC) s-au întrunit la Haga în cadrul primei conferințe de examinare a CIAC. În special, prima conferință de examinare a evaluat procesul de distrugere a arsenalurilor declarate. Conferința a avut în vedere progresele științifice și tehnologice relevante realizate de la redactarea convenției. De asemenea, conferința a revăzut și a reexaminat dispozițiile convenției privitoare la verificare în industria chimică. Conferința a oferit orientări strategice pentru următoarea fază de punere în aplicare a CIAC.

(4)

La 17 noiembrie 2003, Consiliul a adoptat Poziția comună 2003/805/PESC (1) privind universalizarea și consolidarea acordurilor multilaterale în domeniul neproliferării armelor de distrugere în masă și a vectorilor acestora. În temeiul acestei poziții comune, CIAC constituie unul dintre aceste acorduri multilaterale.

(5)

La 12 decembrie 2003, Consiliul European a adoptat Strategia UE împotriva proliferării armelor de distrugere în masă, care reafirmă angajamentul UE la sistemul de tratate multilaterale și subliniază, inter alia, rolul crucial al CIAC și al OIAC în crearea unei lumi fără arme chimice.

(6)

La 28 aprilie 2004, Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite a adoptat în unanimitate Rezoluția 1540 (2004), care califică proliferarea armelor de distrugere în masă și a vectorilor acestora drept amenințare la adresa păcii și a securității internaționale. Punerea în aplicare a dispozițiilor acestei rezoluții contribuie la punerea în aplicare a CIAC.

(7)

La 22 noiembrie 2004, Consiliul a adoptat prima Acțiune comună 2004/797/PESC privind sprijinirea activităților OIAC în cadrul punerii în aplicare a Strategiei UE împotriva proliferării armelor de distrugere în masă (2). Această acțiune comună a fost urmată de Acțiunea comună 2005/913/PESC (3), adoptată la 12 decembrie 2005, și de Acțiunea comună 2007/185/PESC (4), adoptată la 19 martie 2007.

(8)

La 6 decembrie 2006, Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite a adoptat prin consens o rezoluție referitoare la punerea în aplicare a Convenției privind interzicerea dezvoltării, a producerii, a acumulării și a folosirii armelor chimice și privind distrugerea acestora.

(9)

În vederea celei de-a doua conferințe de examinare a CIAC din perioada 7-18 aprilie 2008, este oportun să se definească abordarea Uniunii Europene, care să orienteze statele membre UE în participarea la această conferință,

(a)

contribuie, cu ocazia celei de a doua conferințe de examinare, la o examinare completă a funcționării CIAC, inclusiv a punerii în aplicare a obligațiilor statelor părți în temeiul tratatului, cât și la identificarea domeniilor în care trebuie să se facă progrese pe viitor și a mijloacelor prin intermediul cărora se poate realiza acesta;

(b)

ajută la realizarea unui consens pentru a permite succesul celei de-a doua conferințe de examinare, pe baza cadrului stabilit cu ocazia primei conferințe de examinare, și promovează, inter alia, următoarele subiecte principale:

(a)

un acord între statele membre cu privire la propuneri legate de aspecte de fond care vor fi supuse, în numele Uniunii Europene, în vederea examinării de către statele părți la convenție, în faza de pregătire și în cadrul celei de-a doua conferințe de examinare;

(b)

dacă este cazul, demersuri efectuate de către președinție în conformitate cu articolul 18 din Tratatul privind Uniunea Europeană:

(c)

declarații ale Uniunii Europene formulate de președinție în perioada care precede cea de-a doua conferință de examinare și în cursul acesteia.