15.11.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 296/1

(1)

La 3 iulie 2006, Comisia a primit o plângere depusă în temeiul articolului 5 din regulamentul de bază de către AlzChem GmbH (denumit în continuare „reclamantul”) reprezentând 100 % din producția comunitară de 1-cianoguanidină (diciandiamidă) (denumită în continuare „DCD”).

(2)

Plângerea cuprinde elemente de probă a existenței dumpingului al cărui obiect îl constituie DCD originară din Republica Populară Chineză (denumită în continuare „RPC”) și a prejudiciului material important care rezultă din acesta; aceste elemente de probă au fost considerate suficiente pentru a justifica deschiderea unei proceduri.

(3)

La 17 august 2006, procedura a fost lansată prin publicarea unui aviz de inițiere (2) în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(4)

Comisia a anunțat oficial producătorul comunitar reclamant, producătorii-exportatori, importatorii, utilizatorii, furnizorii și asociațiile cunoscute a fi interesate și reprezentanții țării exportatoare vizate de inițierea procedurii. Părțile interesate au avut posibilitatea de a-și face cunoscute opiniile în scris și de a solicita o audiere în termenul stabilit de avizul de inițiere.

(5)

Producătorul comunitar reclamant, producătorii-exportatori, importatorii și utilizatorii și-au făcut cunoscute opiniile. S-a acordat dreptul la audiere tuturor părților interesate care au solicitat acest lucru și au arătat că existau motive speciale pentru care ar trebui să fie audiate.

(6)

Pentru a permite producătorilor-exportatori din RPC care doreau să prezinte o cerere de statut de societate care funcționează în condițiile unei economii de piață („TEP”) sau de tratament individual „TI”, Comisia a trimis formulare de cerere producătorilor-exportatori chinezi cunoscuți ca fiind interesați. Trei producători-exportatori din RPC au solicitat TEP, în temeiul articolului 2 alineatul (7) din regulamentul de bază, și TI, în cazul în care ancheta stabilește că nu îndeplinesc condițiile TEP.

(7)

Având în vedere numărul aparent mare de producători-exportatori din RPC, Comisia a precizat în avizul de inițiere că ar putea fi utilizată tehnica de eșantionare în cadrul anchetei menționate anterior pentru determinarea dumpingului, în conformitate cu articolul 17 din regulamentul de bază.

(8)

Pentru a da Comisiei posibilitatea de a decide dacă prelevarea de eșantioane ar fi necesară și, în caz afirmativ, de a selecta un eșantion, toți producătorii-exportatori din RPC au fost rugați să se prezinte Comisiei și să furnizeze, după cum se specifică în avizul de inițiere, informații de bază privind activitățile acestora legate de produsul în cauză în perioada de anchetă (între 1 iulie 2005 și 30 iunie 2006).

(9)

Cu toate acestea, dat fiind că numai trei producători-exportatori au cooperat la anchetă, s-a decis că prelevarea de eșantioane nu este necesară.

(10)

Au fost trimise chestionare tuturor părților cunoscute a fi interesate și tuturor societăților comerciale care s-au făcut cunoscute în termenele stabilite în avizul de inițiere. Au fost primite răspunsuri de la trei producători-exportatori cooperanți din RPC și de la unicul producător comunitar, precum și de la doi utilizatori și patru importatori.

(11)

Comisia a căutat și a verificat toate informațiile considerate necesare în sensul determinării dumpingului, a prejudiciului rezultat și a interesului Comunității și a efectuat vizite de verificare la următoarele societăți:

(12)

Ancheta privind dumpingul și prejudiciul s-a desfășurat în perioada 1 iulie 2005-30 iunie 2006 („perioada de anchetă” sau „PA”). Examinarea tendințelor relevante pentru evaluarea prejudiciului a acoperit perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2002 și sfârșitul perioadei de anchetă („perioada de examinare”).

(13)

Produsul vizat este 1-cianoguanidină (diciandiamidă) („DCD”), încadrată sub codul NC 2926 20 00. Acesta este o substanță solidă sub formă de pudră fină, albă, cristalină, de obicei inodoră. Este produsă în mai multe etape de producție din var nestins și negru de fum.

(14)

DCD este folosită de regulă ca intermediar la producerea unei game largi de alte produse chimice intermediare, cum ar fi produsele farmaceutice, precum și la diferite aplicații industriale – apă, celuloză și hârtie, textile, pielărie – și diferite domenii de aplicare a produselor epoxidice. Este un element esențial în lanțul de producție azot – carbon – azot (NCN), cu produși finali specializați, cum ar fi nitratul de guanidină sau alți derivați NCN.

(15)

Peste 90 % din DCD vândută pe piața comunitară este de calitate standard. Restul, demunită micro DCD, este constituită din particule de dimensiuni mai mici. Producătorii-exportatori chinezi au furnizat numai date cu privire la tipul standard.

(16)

Un importator a susținut faptul că tipul standard de DCD produsă de industria comunitară este de o calitate superioară celei produse de producătorii-exportatori chinezi, deoarece conținutul de apă al DCD chineze este semnificativ mai ridicat și mai instabil în comparație cu conținutul de apă al DCD produsă în Comunitate. Se presupune, de asemenea, că DCD chineză are un conținut mai ridicat de impurități.

(17)

Cu toate acestea, investigația a arătat că, deși există unele diferențe în ceea ce privește calitatea, acestea nu pot fi cuantificate și, mai mult, nu influențează caracteristicile chimice, fizice și tehnice de bază ale DCD produsă și comercializată de către industria comunitară în Comunitate, în comparație cu DCD importată în Comunitate din RPC, acestea fiind considerate similare și cu aceleași utilizări finale.

(18)

Prin urmare, s-a constatat că aceste produse sunt similare în sensul articolului 1 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(19)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (7) litera (b) din regulamentul de bază, în investigațiile antidumping referitoare la importurile originare din RPC, valoarea normală trebuie să fie determinată în conformitate cu alineatele (1)-(6) din articolul menționat pentru acei producători care au întrunit criteriile enunțate în articolul 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază.

(20)

Pe scurt și numai în scop orientativ, mai jos sunt rezumate criteriile TEP:

(21)

Trei producători-exportatori din RPC au solicitat TEP, în conformitate cu articolul 2 alineatul (7) litera (b) din regulamentul de bază, și au trimis formularul de cerere TEP în acest scop pentru producători-exportatori în termenele stabilite. Comisia a căutat și a verificat în locațiile acestor societăți toate informațiile furnizate în formularele de cerere TEP și considerate necesare.

(22)

Ancheta a demonstrat că cererea de TEP a trebuit să fie respinsă pentru toate cele trei societăți. Concluzia stabilită pentru societățile în cauză în ceea ce privește fiecare dintre cele cinci criterii definite la articolul 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază a evidențiat faptul că aceste societăți nu îndeplinesc prevederile primului, ale celui de-al doilea și ale celui de-al treilea dintre criteriile menționate anterior.

(23)

Deoarece în unul dintre cazuri acționarul principal este o societate cu capital de stat, iar în alt caz acționarul principal este un membru al Adunării naționale populare, s-a constatat faptul că statul poate exercita o influență semnificativă asupra deciziilor de conducere ale societăților, cum ar fi distribuirea profitului, emiterea de noi acțiuni, măririle de capital și modificarea statutului societății, și, prin urmare, aceste decizii nu sunt luate ca reacție la semnalele pieței. Au fost observate diferențe semnificative la consumul unitar de energie electrică, precum și la prețul unitar al energiei electrice între cele trei societăți și niciuna dintre acestea nu a putut demonstra faptul că aceste costuri la energia electrică ar fi rezultatul cererii și ofertei și că ar reflecta în mod considerabil valorile de piață.

(24)

În plus, în toate cele trei cazuri, conturile societăților nu reflectau situația financiară reală a acestora. În particular, s-au constatat numeroase încălcări ale principiilor contabile de bază care fac parte din normele contabile internaționale (IAS) și, deoarece niciuna dintre aceste încălcări nu a fost semnalată în raportul de audit, nu se poate considera că aceste societăți ar dispune de un set clar de evidențe contabile în conformitate cu IAS și nici că ar face obiectul unui audit independent în conformitate cu normele IAS.

(25)

Referitor la evaluarea activelor inițiale, cele trei societăți nu au putut să ofere explicații referitoare la baza pe care s-a efectuat această evaluare. În fine, în două cazuri, societățile nu au putut face dovada tuturor plăților pentru dreptul de folosire a terenurilor. Ambele deficiențe au indicat faptul că există denaturări semnificative preluate de la sistemul anterior de economie planificată.

(26)

A fost consultat comitetul consultativ și părțile direct interesate au avut posibilitatea să-și prezinte observațiile în legătură cu constatările prezentate anterior. Industria comunitară și cei trei producători-exportatori au fost informați cu privire la evaluarea cererii de TEP și au avut posibilitatea să-și prezinte observațiile. Producătorii-exportatori au prezentat un număr de observații în ceea ce privește aceste constatări, iar Comisia a răspuns acestor observații fără a modifica, cu toate acestea, evaluarea generală. Producătorii-exportatori au susținut, în particular, că deciziile de natură comercială au fost luate fără intervenția statului. În plus, aceștia au contestat constatările specifice cu privire la costuri și la evaluarea activelor. Cu toate acestea, nu a fost prezentată nicio dovadă în sprijinul acestor contestații și acestea au fost, prin urmare, respinse.

(27)

În urma celor de mai sus, s-a constatat că producătorilor-exportatori din RPC nu trebuie să li se acorde TEP.

(28)

Articolul 9 alineatul (5) din regulamentul de bază prevede că, atunci când se aplică articolul 2 alineatul (7) litera (a) din regulamentul de bază, trebuie specificată o taxă individuală pentru societățile care pot demonstra că îndeplinesc toate criteriile prevăzute la articolul 9 alineatul (5) din regulamentul de bază pentru a beneficia de tratament individual.

(29)

Producătorii-exportatori din RPC cărora nu li s-a putut acordat TEP au solicitat, de asemenea, TI, în cazul în care nu li se acordă TEP. Cu toate acestea, s-a constatat că statul exercită o influență, în așa fel încât, în două cazuri, deciziile societății nu au putut fi considerate ca fiind luate în mod liber, iar intervenția statului ar putea prezenta un risc important de circumvenție. În ceea ce privește a treia societate, cu capital public și fostă întreprindere de stat, există indicii clare că există încă posibilitatea intervenției substanțiale din partea statului și care poate antrena riscuri de circumvenție.

(30)

Acest din urmă producător-exportator a susținut că intervenția potențială a statului nu ar fi un motiv suficient pentru respingerea tratamentului individual, deoarece această concluzie ar fi bazată numai pe presupuneri.

(31)

Conform articolului 9 alineatul (5) litera (e) din regulamentul de bază, acolo unde se aplică articolul 2 alineatul (7) litera (a), o taxă individuală poate fi stabilită în cazul în care un exportator poate demonstra, în baza unor cereri susținute în mod corespunzător, că intervenția statului nu este de natură să permită o circumvenție a măsurilor în cazul în care exportatorilor individuali li se aplică niveluri de taxe diferite. În primul rând, societatea în cauză nu a putut clarifica rolul precis și responsabilitățile directorului general al acesteia. Această societate nu a putut nici să clarifice dacă acționarii actuali au plătit efectiv pentru acțiunile pe care le dețin în fosta întreprindere de stat. În această bază, a fost considerată rezonabilă concluzia că o intervenție substanțială a statului nu poate fi exclusă în totalitate. Riscul de circumvenție a fost, prin urmare, considerat a fi prea important, iar cererile producătorilor-exportatori în această privință au trebuit să fie respinse.

(32)

În consecință, deoarece s-a constatat că producătorii-exportatori din RPC nu îndeplinesc toate cerințele pentru a li se acorda TI în conformitate cu articolul 9 alineatul (5) din regulamentul de bază, cererile de TI au fost respinse și a fost instituită o taxă unică la nivelul întregii țări.

(33)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (7) litera (a) din regulamentul de bază, valoarea normală pentru producătorii-exportatori care nu beneficiază de TEP trebuie stabilită pe baza prețurilor sau a unei valori normale construite într-o țară analoagă sau a prețurilor acestei țări terțe practicate față de alte țări, inclusiv față de Comunitate, sau, în cazul în care acest lucru nu este posibil, pe orice altă bază rezonabilă, inclusiv pe baza prețurilor plătite efectiv sau care urmează să fie plătite în Comunitate pentru un produs similar, ajustat corespunzător, dacă e cazul, pentru a include o marjă de profit rezonabilă.

(34)

În cazul în care produsul în cauză nu se produce în afara Comunității și a RPC, Comisia a indicat în avizul de inițiere intenția de a calcula valoarea normală, în conformitate cu articolul 2 alineatul (7) litera (a) din regulamentul de bază, pe baza prețurilor efectiv plătite sau care urmează a fi plătite în Comunitate pentru produsul similar.

(35)

Cei trei producători din RPC au contestat această propunere, argumentând că nu există concurență suficientă în cadrul Comunității și că procesul de producție din Comunitate nu este comparabil cu cel din RPC. Aceștia au cerut ca valoarea normală să fie calculată pe baza prețului de export al reclamantului către RPC sau pe baza costului de producție a DCD în RPC.

(36)

Prețurile de export ale industriei comunitare către țări terțe nu au putut fi luate în considerare, deoarece nu s-a putut exclude posibilitatea ca și acestea să facă obiectul unui dumping. În consecință, producătorii-exportatori în cauză nu au putut demonstra că această metodologie ar fi mai rezonabilă decât cea folosită de instituțiile comunitare. În particular, nu s-a putut demonstra și nici nus-au putut aduce dovezi că ar exista o concurență insuficientă pe piața comunitară și că, în consecință, datele referitoare la industria comunitară nu ar fi fiabile. În ceea ce privește diferențele în procesul de producție, acestea nu au fost considerate semnificative.

(37)

În afară de aceasta, niciuna dintre cele trei societăți nu a obținut TEP și, prin urmare, costurile de producție ale producătorilor-exportatori chinezi nu au fost considerate ca fiind fiabile.

(38)

În consecință, cea mai rezonabilă bază pentru calcularea valorii normale a fost considerată ca fiind costul de producție al produsului similar în industria comunitară ajustat, dacă este cazul, în special pentru a ține cont de diferențele în procesul de producție sau de accesul la materiile prime.

(39)

Producătorii-exportatori au afirmat că determinarea valorii normale a fost bazată pe datele disponibile și, în consecință, conform articolului 18 din regulamentul de bază. Aceștia au declarat în continuare că, deoarece au colaborat deplin la prezenta anchetă, o astfel de abordare nu este justificată.

(40)

Această declarație a producătorilor-exportatori că valoarea normală a fost determinată în conformitate cu articolul 18 din regulamentul de bază este incorectă. Într-adevăr, așa cum s-a menționat anterior, valoarea normală a fost stabilită conform articolului 2 alineatul (7) litera (a) din regulamentul de bază, care permite folosirea oricărei alte baze rezonabile în cazul în care valoarea normală nu poate fi calculată pe baza costurilor și a prețurilor dintr-o țară analoagă sau pe baza prețurilor de export dintr-o astfel de țară către alte țări terțe. Prin urmare, această cerere a fost respinsă.

(41)

Produsul similar a fost vândut de către industria comunitară în cantități reprezentative. Cu toate acestea, vânzările comunitare pe piața internă au fost în pierdere. În consecință, valoarea normală a fost determinată pe baza costurilor de producție a industriei comunitare, plus o sumă rezonabilă pentru costurile de vânzare, costurile generale și administrative, precum și pentru profit. Au fost făcute ajustări la costurile de producție ale industriei comunitare pentru a lua în considerare costurile suplimentare de transport datorate separării fizice a unităților de producție, lipsei accesului direct la materiile prime, care trebuie transportate de la unități de producție aflate la distanțe mari, precum și eliminării subprodusului (var negru). De asemenea, a fost adăugat un profit estimativ corespunzând profitului obținut de industria comunitară în 2001, plus 4,3 % pentru costuri de vânzare, costuri generale și administrative, pe baza informațiilor primite din partea industriei comunitare.

(42)

Toate vânzările la export în Comunitate efectuate de către producătorii din RPC au fost realizate direct către clienți independenți din Comunitate, astfel încât prețul de export s-a stabilit, în conformitate cu articolul 2 alineatul (8) din regulamentul de bază, pe baza prețurilor efectiv plătite sau de plătit.

(43)

Valoarea normală medie ponderată, așa cum a fost stabilită mai sus, a fost comparată cu prețul de export mediu ponderat al vânzărilor către Comunitate de către societățile cooperante cărora nu le-a fost acordat TEP, așa cum este prevăzut la articolul 2 alineatul (11) din regulamentul de bază.

(44)

Pe această bază, marja de dumping la nivel național, exprimată ca procentaj din prețul de import CIF frontieră comunitară, înainte de vămuire, este de 91,8 %.

(45)

Deoarece analiza privește o singură societate, din motive de confidențialitate, majoritatea indicatorilor sunt prezentați sub formă de indici sau intervale.

(46)

Producția totală în perioada de anchetă a fost între 15 000 și 20 000 de tone.

(47)

Producția producătorului comunitar AlzChem GmbH reprezintă 100 % din DCD produs în Comunitate. Prin urmare, s-a admis că aceasta reprezintă industria comunitară (denumită în continuare „IC”) în sensul articolului 4 alineatul (1) și al articolului 5 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(48)

Consumul comunitar a fost stabilit pe baza volumelor de vânzări ale IC pe piața comunitară, la care s-au adăugat importurile cu codul NC aferent din RPC și alte țări terțe, conform Eurostat. Astfel cum indică tabelul de mai jos, consumul comunitar al produsului în cauză a rămas stabil (+ 1 %) în perioada în cauză. În acest context se atrage atenția asupra faptului că datele privitoare la 2002 includ și importurile provenind de la producătorul norvegian ODDA, care și-a încetat activitatea în cursul aceluiași an.

(49)

Potrivit declarației unui importator, încheierea activității ODDA a făcut ca unii dintre clienții mai importanți ai acestei societăți să-și facă stocuri în 2003, ceea ce poate fi una dintre explicațiile creșterii puternice a consumului în acel an.

(50)

Importurile din RPC, conform Eurostat, au crescut de la 2 476 tone în 2002 la 6 002 tone în cursul perioadei de anchetă. Cota de piață a crescut de la 15-25 % la 40-50 % în cursul aceleiași perioade, deoarece producătorii chinezi au preluat o parte majoră din cota de piață deținută în trecut de către producătorul norvegian ODDA. Creșterea importurilor a fost deosebit de importantă în 2003.

(51)

Conform Eurostat, prețurile de import au scăzut cu 11 % în timpul perioadei în cauză, de la 1 149 EUR/tonă în 2002 la 1 022 EUR/tonă în timpul perioadei de anchetă.

(52)

Pentru determinarea subcotării, a fost făcută o comparație între prețurile de vânzare ale industriei comunitare pe piața comunitară din timpul perioadei de anchetă și cele practicate de producătorii-exportatori chinezi. Deoarece producătorii chinezi nu au exportat așa-numita micro DCD, acest tip a fost exclus de la calcularea subcotării prețurilor.

(53)

Prețurile de vânzare relevante ale industriei comunitare au fost prețurile practicate față de clienții independenți, ajustate, după caz, la nivelul franco fabrică. Aceste prețuri au fost comparate cu prețurile de vânzare practicate de producătorii-exportatori, nete de orice reduceri și ajustate, după caz, la nivelul prețurilor CIF frontieră comunitară, ajustate în mod corespunzător în funcție de cheltuielile de vămuire și de costurile ulterioare importului. Taxa vamală convențională pentru țări terțe aplicabilă de 6,5 % a fost adăugată la prețul CIF pentru obținerea prețului unitar în liberă circulație.

(54)

În timpul perioadei de anchetă, media ponderată a marjei de subcotare, exprimată ca procent din prețul mediu de vânzare la nivelul franco fabrică al industriei comunitare, a fost între 25 % și 30 % pentru producătorii chinezi care au cooperat.

(55)

În conformitate cu articolul 3 alineatul (5) din regulamentul de bază, examinarea impactului importurilor care au făcut obiectul unui dumping asupra industriei comunitare a inclus o analiză a tuturor factorilor economici pertinenți care influențează situația acestei industrii din 2002 până la perioada de anchetă.

(56)

Factorii de prejudiciu prezentați mai jos privesc numai vânzările pe piața liberă, care reprezintă 85 % din producția de DCD a industriei comunitare. Se atrage atenția asupra faptului că restul de 15 % din producția de DCD este folosit intern ca și transfer captiv. Industria comunitară este un producător integrat care folosește DCD pentru prelucrări ulterioare și care transformă DCD în vederea obținerii produselor din aval, fără a întocmi facturi comerciale. Consumul captiv a rămas relativ stabil în timpul perioadei în cauză și nu ar fi putut, prin urmare, să influențeze situația industriei comunitare.

(57)

Capacitatea de producție a crescut cu 33 % între 2002 și perioada de anchetă. Creșterea capacității a avut loc în 2003 și 2004, după încetarea activității producătorului norvegian ODDA, la sfârșitul anului 2002. Capacitatea de producție suplimentară trebuie considerată având în vedere faptul că ODDA și-a încetat producția, că această societate a deținut deja aproximativ 25 % din piața comunitară și că a vândut și pe alte piețe. Creșterea capacității de producție s-a obținut prin investiții și îmbunătățiri tehnice.

(58)

Ca rezultat al creșterii capacității și vânzărilor, volumul producției a crescut cu 37 % între 2002 și perioada de anchetă. Cea mai mare creștere a avut loc între 2002 și 2003. Volumul producției a atins nivelul cel mai înalt în 2004, apoi a scăzut considerabil în 2005, pentru a crește din nou în perioada de anchetă.

(59)

Utilizarea capacității a crescut cu 3 puncte procentuale în decursul perioadei în cauză.

(60)

Stocurile au crescut considerabil pe durata perioadei în cauză. Aceasta s-a datorat faptului că, datorită importurilor care au făcut obiectul unui dumping, industria comunitară nu a putut să-și crească volumul vânzărilor în măsura anticipată ca urmare a încetării activității ODDA, așa cum se explică mai jos.

(61)

În timp ce consumul comunitar a rămas stabil, vânzările de DCD de către industria comunitară către clienți independenți pe piața comunitară a crescut cu 6 % în timpul perioadei de examinare. Acestea au atins un nivel maxim în 2003 și au scăzut constant în 2004 și 2005, pentru a crește din nou în timpul perioadei de anchetă. Cu toate acestea, aceste vânzări au fost efectuate în mod constant la prețuri considerabil mai scăzute decât costurile de producție, cu excepția vânzărilor de micro DCD, care reprezintă între 0 % și 10 % din vânzările totale (cifrele exacte nu sunt precizate din motive de confidențialitate) pe piața comunitară și care au fost profitabile.

(62)

În plus, ar trebui reamintit faptul că industria comunitară folosește DCD din producție proprie pentru fabricarea altor produse chimice în aval, cum ar fi derivații NCN. Această utilizare captivă reprezintă aproximativ 15 % din producția de DCD a industriei comunitare.

(63)

Volumul de vânzări și cotele de piață au fost următoarele:

(64)

Cota de piață a industriei comunitare a crescut cu 3 puncte procentuale în decursul perioadei în cauză. Cu toate acestea, această creștere trebuie considerată având în vedere golul de pe piață rămas în urma încetării activității societății ODDA de la sfârșitul anului 2002, societate care a deținut o cotă de piață de aproximativ 25 % înainte de a-și înceta activitatea.

(65)

În ciuda concurenței DCD provenită din China și a fluctuațiilor de preț între 2002 și sfârșitul perioadei de anchetă, industria comunitară a reușit să își crească prețul unitar mediu de vânzare către clienții independenți de pe piața comunitară cu 2 % pe durata perioadei în cauză. Cu toate acestea, se atrage atenția asupra faptului că aceste prețuri includ și micro DCD, pentru care nu există concurență din partea producătorilor-exportatori chinezi și pentru care pot fi obținute prețuri mai ridicate.

(66)

Pe durata perioadei în cauză, rentabilitatea industriei comunitare a fost tot timpul negativă. Pierderile au atins nivelul maxim în timpul perioadei de anchetă, când au fost între – 20 % și – 30 %. Potrivit industriei comunitare, anul de referință 2002 trebuie considerat ca fiind excepțional, datorită situației speciale în care se afla piața după încetarea activității ODDA. În 2003, industria comunitară a reușit să-și reducă pierderile, în ciuda faptului că importurile din RPC au atins nivelul maxim.

(67)

Fluxul de lichidități a fost tot timpul negativ în timpul perioadei în cauză, cu excepția anului 2003, în concordanță cu reducerea pierderilor industriei comunitare din acel an.

(68)

Industria comunitară a înregistrat niveluri considerabile de investiții, în special în 2003. Aceste investiții au fost legate în principal de creșterea capacității de producție, așa cum s-a precizat mai sus.

(69)

Randamentul investițiilor din producția și vânzările produsului similar a fost negativ și a scăzut substanțial pe durata perioadei în cauză, reflectând tendința negativă a rentabilității menționată mai sus.

(70)

Capacitatea industriei comunitare de a mobiliza capitaluri nu pare să fi fost afectată în mod semnificativ în cursul perioadei în cauză, dat fiind că DCD reprezintă numai o mică proporție din activitățile totale ale industriei comunitare.

(71)

Ocuparea forței de muncă, productivitatea și costurile salariale din industria comunitară au evoluat după cum urmează:

(72)

Numărul de salariați ai industriei comunitare a crescut cu 14 % între 2002 și perioada de anchetă. În paralel, productivitatea a crescut ca urmare a procesului de raționalizare și a creșterii producției.

(73)

Nivelurile salariilor medii au crescut cu 6 % în cursul perioadei în cauză.

(74)

Având în vedere volumul și prețul importurilor care fac obiectul unui dumping provenind din RPC, impactul mărimii marjei de dumping efective asupra industriei comunitare nu poate fi considerat ca fiind neglijabil.

(75)

Mai mult, nu au existat elemente care să indice redresarea industriei comunitare în urma efectelor unor dumpinguri anterioare.

(76)

Cu excepția unui maxim în anul 2003, consumul a rămas stabil în cursul perioadei în cauză. În cursul aceleiași perioade, volumul de importuri care fac obiectul unui dumping ale produsului în cauză a crescut considerabil și, în consecință, cota de piață a acestora a crescut de la valori situate între 15 % și 25 % în 2002 la valori situate între 40 % și 50 % în PA. Prețurile medii ale importurilor care fac obiectul unui dumping au fost semnificativ mai mici decât cele practicate de industria comunitară în perioada în cauză. Pe baza unei medii ponderate, prețurile acestor importuri au fost subcotate cu 25-35 %, în comparație cu cele ale industriei comunitare, în timpul PA.

(77)

În aceeași perioadă, industria comunitară a înregistrat pierderi importante, care au atins un maxim în timpul PA, când s-au situat între – 20 % și – 30 %. În concordanță cu evoluția negativă a rentabilității, indicatori asociați, cum ar fi randamentul investițiilor și fluxul de lichidități, au indicat o tendință negativă.

(78)

Anumiți indicatori de prejudiciu, cum ar fi volumele de producție, capacitatea de producție, volumul de vânzări, cota de piață și prețurile de vânzare pe piața comunitară, au indicat o tendință pozitivă în cursul perioadei în cauză. În cadrul acestei evaluări nu a fost luată în considerare utilizarea captivă, deoarece aceasta a rămas stabilă în cursul perioadei în cauză și nu a avut, prin urmare, niciun impact asupra analizei prejudiciului.

(79)

Cu toate acestea, tendința pozitivă a unor indicatori de prejudiciu trebuie examinată în lumina încetării activității unui producător norvegian, ODDA, la sfârșitul anului 2002 și a concurenței care a urmat, între industria comunitară și producătorii-exportatori chinezi, pentru preluarea cotei de piață deținută de către ODDA. De fapt, trebuie remarcat că importurile din China au completat aproape în întregime golul lăsat de încetarea activității societății ODDA: industria comunitară a reușit să obțină inițial, în 2003, aproximativ 1/3 din cota de piață deținută anterior de către ODDA. Această proporție a scăzut semnificativ, la aproximativ 1/7, în cursul PA. Prin urmare, deși unii indicatori au arătat o tendință ușor pozitivă, în realitate ar fi fost de așteptat o evoluție mult mai favorabilă a acestora, dacă nu ar fi fost afectați de importurile care fac obiectul unui dumping din partea RPC. În orice caz, indicatorii de performanță financiară a industriei comunitare (profit, randamentul investiției și fluxul de lichidități) au avut o tendință negativă atât de importantă, încât depășesc cu mult orice evoluție pozitivă. Într-adevăr, după cum o demonstrează situația financiară, industria comunitară nu a reușit să profite deloc de încetarea activității societății ODDA și este în prezent într-o situație în care viabilitatea sa este pusă în joc dacă nu se ia nicio măsură.

(80)

Ținând seama de cele menționate anterior, s-a concluzionat că industria comunitară a suferit un prejudiciu important în sensul articolului 3 din regulamentul de bază.

(81)

În conformitate cu articolul 3 alineatele (6) și (7) din regulamentul de bază, s-a examinat dacă există o legătură de cauzalitate între importurile produsului în cauză care fac obiectul unui dumping, originare din RPC, și prejudiciul suferit de industria comunitară. Au fost examinați, de asemenea, alți factori cunoscuți, în afara importurilor care fac obiectul unui dumping și care, în același timp, ar fi putut cauza un prejudiciu industriei comunitare, astfel încât eventualul prejudiciu cauzat de acești factori să nu fie atribuit importurilor în cauză.

(82)

Trebuie reamintit faptul că toate importurile din RPC ale produsului în cauză sunt cele de DCD tip standard, care reprezintă și tipul de DCD cel mai vândut de industria comunitară pe piața comunitară. Vânzările de către industria comunitară a așa-numitului „micro DCD”, produs care nu este exportat de producătorii chinezi, au fost excluse din calculul subcotării.

(83)

Importurile din RPC au crescut cu 141 % în cursul perioadei în cauză. În consecință, cota de piață a acestora a crescut de la 15-25 % în 2002 la 40-50 % în PA. Trebuie remarcat că volumul importurilor care fac obiectul unui dumping a atins în 2003 un maxim de 6 173 tone, reflectând efectele încetării activității producătorului norvegian, a scăzut apoi în 2004 și a crescut pe urmă în mod constant în 2005 și în PA, când a atins 6 002 tone.

Tabelul 1

Importurile din RPC

(84)

Prețurile medii ale importurilor care fac obiectul unui dumping au fost cu mult mai mici decât cele ale industriei comunitare, subcotându-le cu 25-35 % în PA. Prețurile de export chineze au scăzut cu 11 % în timpul perioadei în cauză, dar nu au urmat o tendință clar descendentă. Într-adevăr, producătorii-exportatori chinezi au scăzut prețurile cu 7 % în 2003, în scopul preluării cotei de piață deținute anterior de către ODDA. După ce au obținut majoritatea acestei cote, producătorii-exportatori chinezi au crescut prețurile cu 25 % în 2004, le-au scăzut cu 27 % în 2005 și le-au crescut din nou cu 4 % în PA.

(85)

În același timp, în timp ce prețurile importurilor care fac obiectul unui dumping au scăzut cu 11 % în timpul perioadei în cauză, industria comunitară a reușit să păstreze prețurile pe ansamblu relativ stabile (creștere de 2 %). Cu toate acestea, trebuie să se țină cont de faptul că aceste prețuri includ „micro DCD”, în cazul căreia nu există concurență din partea RPC și care are un preț mult mai mare. Prin urmare, prețurile de vânzare anuale medii ale industriei comunitare sunt afectate de variațiile volumelor de vânzări și ale prețurilor DCD standard, respectiv micro.

Tabelul 2

Evoluția prețurilor unitare

(86)

Ținând cont de subcotarea importantă stabilită în cazul DCD standard, care s-a ridicat la 25-35 % în PA, este evident că importurile care fac obiectul unui dumping au exercitat o presiune de scădere importantă asupra prețurilor de vânzare ale industriei comunitare în cazul DCD standard, care reprezintă majoritatea vânzărilor acesteia, și au împiedicat astfel industria comunitară să-și fixeze prețurile la un nivel care să acopere costurile de producție. Acest fapt a avut, la rândul său, un impact negativ asupra rentabilității industriei comunitare, cauzând o mare parte din pierderile importante înregistrate în timpul perioadei în cauză.

(87)

Din moment ce industria comunitară a înregistrat pierderi din vânzările de DCD și în anul 2002, s-a examinat și dacă pierderile ar putea fi mai degrabă structurale, decât cauzate de importurile care fac obiectul unui dumping. În acest sens, trebuie reamintit că importurile care fac obiectul unui dumping au avut o prezență importantă pe piața comunitară și în 2002, cu o cotă de piață de 15-25 %. Mai mult, industria comunitară a furnizat elemente de probă care au demonstrat că, în urma unui program de reducere a costurilor, a reușit să-și păstreze stabile costurile unitare în timpul perioadei în cauză, în ciuda creșterii prețurilor la materiile prime. Cu toate acestea, din cauza scăderii prețurilor cauzate de importurile din China, acest lucru nu a dat rezultatul dorit de reducere a pierderilor, ci doar acela de a împiedica agravarea acestora.

(88)

Datorită eforturilor de reducere a costurilor și a ieșirii de pe piață a societății ODDA la sfârșitul anului 2002, industria comunitară era angajată într-un proces de redresare înainte ca importurile din China să atingă un maxim în anul 2003. În urma acestui maxim, care a permis chinezilor să preia cea mai mare parte a cotei de piață a societății ODDA, pierderile industriei comunitare au crescut la valori situate între – 10 % și – 20 % în 2004, iar după aceea au început să crească în mod constant în 2005 și în PA, în același timp cu creșterea volumelor de importuri care fac obiectul unui dumping și cu scăderea prețurilor de import medii.

Tabelul 3

Rentabilitatea industriei comunitare

(89)

Legătura cauzală între importurile care fac obiectul unui dumping și înrăutățirea situației economice a industriei comunitare pare să fie întărită de faptul că industria comunitară este profitabilă pe tipul de produs („micro DCD”) pentru care nu există importuri din China, în timp ce înregistrează pierderi importante în cazul tipului standard de DCD, în cazul căruia face față unei concurențe neloiale din partea RPC.

(90)

Ținând cont de cele de mai sus și, în special, de creșterea cotei de piață a importurilor care fac obiectul unui dumping, după cum se demonstrează mai jos, prin prețuri care subcotează în mod semnificativ prețurile industriei comunitare, s-a concluzionat că importurile care fac obiectul unui dumping au jucat un rol determinant în situația prejudiciabilă a industriei comunitare.

Tabelul 4

Evoluția cotelor de piață

(91)

Ținând cont de faptul că, în perioada în cauză, consumul comunitar a rămas stabil și că nu au existat importuri din nicio țară terță, precum și de faptul că singurii producători cunoscuți de DCD sunt industria comunitară și cei câțiva producători comunitari, există foarte puțini alți factori cunoscuți care ar fi putut să contribuie la situația prejudiciabilă a industriei comunitare.

(92)

S-a examinat dacă exporturile industriei comunitare către țări din afara UE ar fi putut contribui la prejudiciul suferit în cursul perioadei în cauză. Exporturile către țările din afara UE reprezintă o proporție considerabilă, între 30 % și 50 %, din vânzările produsului în cauză de către industria comunitară pe durata perioadei în cauză. Volumele exporturilor au crescut în mod considerabil, cu 58 %, între anul 2002 și perioada de anchetă, în timp ce prețul mediu unitar a scăzut cu 2 %. Aceasta demonstrează că, în pofida concurenței acerbe din partea exportatorilor chinezi, inclusiv pe piețe din afara Comunității, există o cerere importantă de DCD produsă de industria comunitară, chiar și la prețuri cu mult mai mari decât cele ale exportatorilor chinezi, deși, după cum s-a explicat mai sus, prețurile medii mai mari pot fi explicate prin prețurile mai mari obținute pentru produsul „micro DCD”.

(93)

Pentru a reuși să concureze și pe piețele din afara UE cu DCD standard provenind din China și vândut la preț scăzut, vânzările către export ale industriei comunitare au fost efectuate la prețuri mult mai mici decât costurile de producție, subminându-se astfel rentabilitatea generală a acesteia. Totuși, aceste exporturi nu au afectat în mod direct rentabilitatea pe piața comunitară.

(94)

Dat fiind faptul că industria comunitară a înregistrat pierderi la produsul în cauză timp de mai mulți ani și că, în pofida acestui fapt, a decis să investească în capacități de producție suplimentare în 2003 și 2004, ceea ce a condus la creșterea volumului de producție și a stocurilor, s-a examinat dacă: (i) pierderile sunt de tip structural; și (ii) decizia de a investi în capacități de producție suplimentare a contribuit la situația prejudiciabilă a industriei comunitare. Acest ultim argument a fost avansat și de către un importator, care a pretins că decizia industriei comunitare de a-și mări capacitatea de producție cu o treime, deși știa că existau deja importuri din China, a sporit în mod semnificativ presiunea pe piață.

(95)

În legătură cu nivelul de pierderi, informațiile obținute de la industria comunitară demonstrează că, în urma programului de reducere a costurilor, aceasta a reușit să-și păstreze stabile costurile unitare în timpul perioadei în cauză, în ciuda creșterii prețurilor la materiile prime. Cu toate acestea, industria comunitară suferă de pe urma anumitor dezavantaje în materie de costuri, cum ar fi prezența a trei unități de producție, distanța mare față de minele de cărbune și un proces de producție costisitor, deși nu este posibilă o comparație a structurii costurilor industriei comunitare cu cea a oricărui alt producător de DCD, deoarece niciun producător-exportator chinez nu a obținut statutul de societate care funcționează în condițiile unei economii de piață. Cu toate acestea, faptul că industria comunitară a realizat un mic profit în anul 2001, precum și faptul că activitatea pe tipul de produs „micro DCD”, care nu este exportat de către producătorii chinezi, este profitabilă arată în mod clar că, în condiții normale de concurență, industria comunitară ar fi într-o situație mult mai bună și, prin urmare, toate aceste pierderi nu sunt pur structurale.

(96)

În legătură cu decizia industriei comunitare de a-și crește capacitatea de producție, trebuie remarcat că acest fapt s-a produs după încetarea activității societății ODDA care, anterior, deținea o cotă de piață importantă pe piața comunitară. În absența importurilor din China care au reușit să preia majoritatea cotei de piață a societății ODDA datorită prețurilor de dumping, industria comunitară s-ar fi putut aștepta să capteze o parte mult mai importantă din această cotă. Pe de altă parte, un agent economic nu ar trebui să se aștepte să beneficieze de toată creșterea consumului din sfera sa de activitate, ci ar trebui să ia în considerare existența surselor de aprovizionare din străinătate.

(97)

Din motivele expuse mai sus, este evident că, chiar dacă situația financiară și economică dificilă a industriei comunitare nu poate fi considerată ca fiind autoprovocată, lipsa rentabilității produsului în cauză se datorează parțial și costurilor de producție ridicate, precum și deciziilor de investiții.

(98)

În concluzie, se confirmă faptul că importurile chinezești care fac obiectul unui dumping, a căror cotă de piață a crescut în mod semnificativ în perioada în cauză, la prețuri subcotate față de cele ale industriei comunitare, au contribuit în mod substanțial la situația economică și financiară dificilă a industriei comunitare. Acest fapt, evaluat separat, a cauzat un prejudiciu important. Cu toate acestea, nu se poate nega faptul că pierderile semnificative care s-au înregistrat de-a lungul perioadei în cauză pot fi atribuite parțial și structurii costurilor industriei comunitare.

(99)

Ancheta a arătat că restul factorilor cunoscuți, cum ar fi costurile, mărirea capacității și performanța la export a industriei comunitare, chiar dacă au contribuit la prejudiciu, nu sunt de natură să infirme legătura cauzală dintre prejudiciul suferit de industria comunitară și importurile care fac obiectul unui dumping originare din RPC.

(100)

Prin urmare, s-a concluzionat că importurile care fac obiectul unui dumping provenind din RPC au cauzat un prejudiciu material industriei comunitare în sensul articolului 3 alineatul (6) din regulamentul de bază.

(101)

În conformitate cu articolul 21 din regulamentul de bază, s-a examinat dacă există motive incontestabile pentru a se concluziona că nu este în interesul Comunității să se adopte măsuri antidumping în acest caz specific. Au fost analizate impactul potențial asupra tuturor părților interesate, precum și consecințele neinstituirii unor astfel de măsuri.

(102)

Situația prejudiciabilă a industriei comunitare a rezultat din dificultatea acesteia de a face concurență importurilor care fac obiectul unui dumping, dificultate care s-a accentuat în perioada în cauză și a cauzat o importantă scădere a prețurilor pe piața comunitară, împiedicând industria comunitară să-și stabilească prețurile la un nivel care i-ar fi acoperit costurile de producție.

(103)

Se consideră că impunerea măsurilor ar permite industriei comunitare să crească prețul DCD la un nivel care i-ar permite ca afacerea să fie profitabilă și, astfel, să continue să fie prezentă pe piața comunitară.

(104)

În cazul în care nu s-ar impune măsuri, industria comunitară ar fi obligată să continue să-și alinieze prețurile la cele ale importurilor care fac obiectul unui dumping, pentru a rămâne pe piață. Aceasta ar cauza noi pierderi financiare. Deoarece situația actuală, caracterizată prin lipsa de rentabilitate de-a lungul mai multor ani, nu poate fi menținută pe termen lung, neinstituirea de măsuri ar conduce la dispariția acestei linii de produse pe termen lung și, prin urmare, la pierderi de locuri de muncă.

(105)

Având în vedere cele de mai sus, se concluzionează că instituirea măsurilor antidumping este în interesul industriei comunitare.

(106)

Producătorii-exportatori cooperanți, precum și unii utilizatori și importatori au susținut că impunerea unor măsuri antidumping ar avea ca efect excluderea importurilor din China de pe piața comunitară și că, în absența unor importuri din țări terțe, ar avea ca rezultat crearea unui monopol al industriei comunitare. Producătorii-exportatori și un importator au mai subliniat și riscul creării unei situații critice în ceea ce privește aprovizionarea pieței comunitare, dacă măsurile impuse ar fi la un nivel care ar împiedica realizarea de importuri din China.

(107)

Cu toate acestea, se consideră că, având în vedere poziția puternică pe piață obținută de producătorii-exportatori chinezi prin practici de dumping și prețuri subcotate în mod semnificativ față de cele ale industriei comunitare, impunerea de măsuri la nivelul descris mai jos nu i-ar scoate pe aceștia de pe piața comunitară, ci ar restabili doar condiții echitabile, permițând industriei comunitare și exportatorilor producători chinezi să concureze în condiții egale. În plus, va continua să existe o concurență pe piața comunitară între exportatorii chinezi și industria comunitară, garantându-se astfel o aprovizionare continuă din mai multe surse.

(108)

Pe de altă parte, în absența măsurilor, nu se poate exclude încetarea activității industriei comunitare în acest domeniu de activitate, ceea ce ar conduce la scenariul contrar, și anume monopolul importurilor din China. Ambele scenarii, și anume monopolul uneia sau al celeilalte surse de aprovizionare, trebuie evitate. Într-adevăr, amândoi utilizatorii care au cooperat au subliniat necesitatea existenței a două surse de aprovizionare.

(109)

Prin urmare, se consideră că impunerea de măsuri antidumping la nivelul descris mai jos ar garanta menținerea a două surse de aprovizionare pe piața comunitară.

(110)

Doi utilizatori industriali au cooperat la anchetă, unul din sectorul farmaceutic, iar celălalt din sectorul tăbăcăriei. Amândoi utilizatorii cumpără produsul în cauză direct din RPC, precum și de la industria comunitară. Un al treilea utilizator, fabricant de produse chimice speciale pentru industria hârtiei, a reacționat la dezvăluirea constatărilor definitive ale anchetei prin furnizarea unor comentarii privind efectele așteptate ale impunerii unor taxe antidumping.

(111)

Utilizatorul din sectorul farmaceutic, unde DCD este o materie primă importantă în fabricarea metforminei, un medicament pentru tratarea diabetului, a susținut că orice creștere de prețuri rezultând din impunerea unor măsuri antidumping ar avea un efect negativ asupra competitivității sale în raport cu producători din afara comunității, în principal din India. Deoarece DCD reprezintă o proporție relativ importantă din costurile sale, acest utilizator consideră că până și o creștere mică a prețurilor DCD ar afecta prețurile de vânzare ale metforminei și ar avea, prin urmare, un impact negativ asupra cotei sale de piață și a competitivității sale. Cu toate acestea, informațiile privind costurile și rentabilitatea utilizatorului menționat anterior, puse la dispoziția Comisiei, indică faptul că taxa, la nivelul propus, ar putea fi absorbită măcar în parte.

(112)

În comentariile privind constatările definitive ale anchetei, utilizatorul menționat anterior susține că nu ar fi capabil să absoarbă creșterea costurilor cu materia primă rezultând din impunerea unei taxe antidumping la nivelul propus. Utilizatorul a pretins că, pentru a-și menține competitivitatea și a rămâne pe piață, a fost obligat să reducă în mod constant prețurile de producție. În acest scop, a fost nevoit să se restructureze deja în trecut. În plus, a negociat reduceri de prețuri cu furnizorul său principal, industria comunitară. Același utilizator concluzionează că impunerea unei taxe antidumping la nivelul propus generează un risc concret de închidere a celor două unități de producție situate în Franța, specializate amândouă în producerea de metformină. Aceasta ar presupune concedierea a 270 de persoane.

(113)

Cu toate acestea, Comisia susține că, deși nu poate fi contestat că impunerea unor taxe ar afecta negativ utilizatorul anterior prin scăderea marjelor la vânzările sale pe piața comunitară, trebuie subliniat faptul că o parte semnificativă din metformina produsă de acest utilizator în Comunitate este ulterior exportată, fiind deci scutită de orice taxe. Prin urmare, impunerea unei taxe ar afecta doar o parte a domeniului de activitate metformină. Mai mult, ținând cont de marja de profit comunicată de acest utilizator în răspunsul la chestionar, este evident că taxa ar putea fi absorbită cel puțin în parte și că nu ar trebui să ducă la creșteri de prețuri semnificative ale metforminei vândute pe piața comunitară. Prin urmare, orice risc de pierderi de locuri de muncă pare foarte îndepărtat. Trebuie, de asemenea, remarcat că neinstituirea de taxe ar putea duce la situația în care principalul furnizor al utilizatorului ar fi obligat să-și înceteze activitățile, lăsând acest utilizator cu o singură sursă de aprovizionare.

(114)

Utilizatorul din sectorul produselor chimice pentru industria hârtiei a afirmat, la rândul său, că o taxă antidumping la nivelul propus ar reduce capacitatea sa de a rămâne competitiv pe piața comunitară, deoarece concurenții săi din afara comunității ar continua să aibă acces la DCD fără să plătească taxe antidumping. Cu toate acestea, din moment ce acest utilizator nu a prezentat un răspuns la chestionar și nici nu și-a argumentat mai mult cererea, este imposibil să fie evaluat sau cuantificat efectul unei taxe asupra activității acestuia.

(115)

Cu toate acestea, trebuie reamintit că, după cum s-a menționat anterior, amândoi utilizatorii care au cooperat au subliniat importanța păstrării a două surse de aprovizionare. Prin urmare, se consideră că impunerea de măsuri antidumping la nivelul descris mai jos ar garanta existența pe termen lung a unor surse alternative de aprovizionare în sectoarele utilizatorilor finali. Neimpunerea de măsuri, pe de altă parte, ar produce riscul ca una dintre sursele de aprovizionare să dispară.

(116)

Patru importatori, dintre care unul este și utilizator al produsului în cauză, au cooperat la anchetă. Cel mai mare dintre aceștia, ale cărui importuri reprezintă aproximativ 30 % din totalul cantității de DCD importate din RPC în PA, a subliniat că impunerea de taxe antidumping ar avea un impact negativ inevitabil asupra activităților sale, ceea ce ar putea duce, pe termen lung, la retragerea sa din activitățile cu DCD, deoarece, în lipsa existenței unei producții de DCD în țări terțe, nu are o sursă alternativă de aprovizionare. Acest fapt ar putea determina unele schimbări organizaționale în întreprindere.

(117)

Nu poate fi exclus faptul că impunerea unor măsuri antidumping ar afecta negativ unii importatori. Cu toate acestea, deoarece scopul măsurilor antidumping este doar de a reinstaura concurența pe piața comunitară și, mai mult, deoarece utilizatorii finali au subliniat necesitatea existenței a două surse de aprovizionare, se consideră că măsurile antidumping la nivelul propus mai jos nu vor împiedica importatorii să vândă produsul în cauză în Comunitate.

(118)

În plus, deoarece importatorii aprovizionează mai multe sectoare de utilizare finală diferite, în care DCD constituie o proporție variabilă din costul produsului final, se consideră că orice creștere de prețuri rezultând din impunerea unor măsuri antidumping ar putea fi transferată, cel puțin în parte, utilizatorilor. În acest context, mai trebuie remarcat că, pe baza informațiilor disponibile, importatorii nu aprovizionează sectorul de utilizare finală cel mai mare, și anume industria farmaceutică, în care se presupune că orice creștere de prețuri suplimentară ar fi greu de transferat clientului final, din cauza concurenței cu țări terțe.

(119)

Un importator care furnizează DCD industriilor textile, hârtiei, de tratare a apelor și celei a îngrășămintelor a susținut că aceste industrii nu au nevoie de DCD de calitate mai bună produsă de industria comunitară. Acesta a mai susținut că industriile menționate anterior vor întâmpina dificultăți dacă vor încerca să transfere orice creștere suplimentară a costurilor către utilizatorii lor finali.

(120)

Nu se contestă faptul că DCD produsă de industria comunitară ar putea fi de calitate superioară față de DCD fabricată de producătorii-exportatori chinezi. Cu toate acestea, ancheta a arătat că produsul în cauză și produsul similar sunt în esență aceleași și că au aceleași caracteristice chimice, fizice și tehnice de bază, precum și aceleași utilizări. În ceea ce privește obiecția că industriile menționate anterior nu ar putea transfera către clienți o creștere a prețurilor, trebuie subliniat că, în absența cooperării din partea acestor utilizatori finali, această obiecție nu poate fi evaluată și nu poate fi, prin urmare, luată în considerare.

(121)

Mai trebuie, de asemenea, remarcat că marjele de profit ale importatorilor care au cooperat sunt diferite. Conform informațiilor furnizate de importatori, cel puțin o parte din orice creștere de prețuri rezultând din impunerea unor taxe antidumping ar putea fi absorbită.

(122)

Prin urmare, se consideră că impunerea de măsuri antidumping nu ar avea un impact negativ important asupra importatorilor.

(123)

Se poate aștepta ca impunerea de măsuri antidumping să permită industriei comunitare să-și redobândească rentabilitatea în activitatea DCD, permițându-i astfel să rămână pe piață. Având în vedere situația financiară a industriei comunitare, care s-a deteriorat constant și care a făcut ca întreaga linie de produse să devină nerentabilă, există un risc important ca, în cazul în care nu sunt impuse măsuri, industria comunitară să trebuiască să ia în calcul retragerea de pe piața DCD, ceea ce ar provoca inevitabile pierderi de locuri de muncă. Aceasta ar duce la crearea unui monopol al producătorilor-exportatori chinezi, fapt ce ar dăuna utilizatorilor finali ai DCD, care au subliniat importanța menținerii unei surse de aprovizionare în Comunitate.

(124)

Având în vedere subcotarea importantă stabilită în cazul importurilor care fac obiectul unui dumping, se consideră că impunerea unor măsuri antidumping nu ar face decât să restabilească condiții echitabile de piață, prin menținerea a două surse de aprovizionare pentru utilizatori.

(125)

Prin urmare, se concluzionează că nu există motive incontestabile bazate pe interesul Comunității ca să nu fie impuse măsuri antidumping.

(126)

Având în vedere constatările descrise anterior și pentru a reflecta în mod adecvat situația de piață particulară a DCD, se consideră necesar să se adopte măsuri antidumping.

(127)

Nivelul măsurilor trebuie să fie suficient pentru a restabili o situație de concurență loială între industria comunitară și producătorii-exportatori din RPC.

(128)

S-a considerat că, având în vedere circumstanțele acestui caz particular, este nevoie de o abordare specială pentru a determina nivelul de eliminare a prejudiciului. În acest sens, trebuie ținut cont de trei aspecte semnificative:

(129)

Trebuie, de asemenea, remarcat faptul că, începând cu 1 iulie 2007, rata de rambursare a TVA aplicabilă exporturilor de DCD provenite din RPC a fost redusă de la 13 % la 5 %. Aceasta va duce foarte probabil la creșterea prețurilor la export ale DCD provenind din China, deoarece costurile de producere a DCD pentru export vor fi mai mari.

(130)

În aceste condiții, a trebuit să fie utilizată o metodă mai pertinentă pentru determinarea nivelului de eliminare a prejudiciului cauzat de importurile care au făcut obiectul unui dumping. S-a considerat oportună concentrarea asupra efectelor de prejudiciu care au rezultat în mod direct din practicile de subcotare ale producătorilor-exportatori chinezi și determinarea nivelului de eliminare a prejudiciului pe baza unei sume care să elimine subcotarea de preț efectivă, precum și adăugarea unui element de profit (între 0 și 5 %) corespunzător marjei de profit realizate de industria comunitară în anul 2001 pentru produsul în cauză. Această abordare va permite industriei comunitare să practice prețuri mai ridicate și, prin urmare, să-și îmbunătățească situația financiară și economică, în măsura în care aceasta a fost afectată în mod evident de către importurile care au făcut obiectul unui dumping.

(131)

Ca urmare a dezvăluirii constatărilor definitive ale anchetei, industria comunitară a susținut că nivelul propus de taxe nu va putea să-i asigure viabilitatea, deoarece acest nivel nu-i va putea permite creșterea prețurilor la un nivel care ar acoperi toate costurile de producție. Aceasta a propus în schimb o metodologie care îi va asigura atingerea pragului de rentabilitate pentru întregul lanț de producție a DCD. Totuși, această metodă a trebuit să fie respinsă, deoarece era bazată în principal pe date neverificate și ar fi implicat și alte produse pe lângă produsul în cauză.

(132)

Se susține, prin urmare, faptul că taxele calculate pe baza subcotării plus profit vor elimina prejudiciul cauzat în mod direct de importurile care au făcut obiectul unui dumping, chiar dacă nu rezolvă în totalitate dificultățile financiare și economice ale industriei comunitare. Acoperirea tuturor costurilor de producție ar constitui o compensare excesivă, având în vedere și alți factori decât importurile care fac obiectul unui dumping. Ar trebui luat în considerare și faptul că industria comunitară beneficiază de o poziție specială pe piață, caracterizată de proximitatea față de clienți.

(133)

Pe baza celor menționate mai sus, creșterea de prețuri necesară a fost determinată folosind prețul de import mediu ponderat, după cum a fost stabilit în calculul subcotării, la care s-a adăugat un element suplimentar de profit. Rezultatul a fost ulterior exprimat ca procentaj din valoarea totală CIF la import.

(134)

Având în vedere circumstanțele speciale descrise anterior, Comisia va monitoriza îndeaproape situația pieței. În cazul în care măsura se va dovedi inadecvată sau în cazul în care aceasta va duce la o penurie pe piața comunitară și/sau la un monopol din partea vreunei părți, Comisia va aborda imediat această situație prin inițierea unei revizuiri din oficiu în temeiul articolului 11 alineatul (3) din regulamentul de bază și/sau prin punerea în aplicare a articolului 14 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(135)

Având în vedere cele prezentate anterior, se consideră că, în temeiul articolului 9 din regulamentul de bază, trebuie să fie instituite măsuri antidumping definitive la importurile produsului în cauză.

(136)

Deoarece nivelul de eliminare a prejudiciului este inferior marjei de dumping stabilite, măsurile definitive trebuie să se bazeze pe nivelul de eliminare a prejudiciului.

(137)

Pe baza celor menționate anterior, taxa, exprimată ca procentaj din prețul CIF frontieră comunitară, înainte de vămuire, este următoarea:

15.11.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 296/18

(1)

Regulamentul (CE) nr. 3223/94 prevede, ca urmare a rezultatelor negocierilor comerciale multilaterale din Runda Uruguay, criteriile pentru stabilirea de către Comisie a sumelor forfetare la import din țările terțe, pentru produsele și termenele menționate în anexa acestuia.

(2)

În conformitate cu criteriile menționate anterior, sumele forfetare la import trebuie stabilite la nivelurile prevăzute în anexa la prezentul regulament,

15.11.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 296/20

(1)

Regulamentul (CE) nr. 41/2007 al Consiliului din 21 decembrie 2006 de stabilire, pentru anul 2007, a posibilităților de pescuit și a condițiilor conexe privind anumite stocuri de pești și grupuri de stocuri de pești, aplicabile în apele Comunității și, în raport cu navele Comunității, în ape în care sunt necesare limitări ale capturilor (3) stabilește cotele pentru anul 2007.

(2)

În conformitate cu informațiile primite de către Comisie, capturile din stocul menționat în anexa la prezentul regulament, realizate de către navele care arborează pavilionul statului membru menționat în respectiva anexă sau sunt înmatriculate în statul membru respectiv, au epuizat cota stabilită pentru anul 2007.

(3)

Prin urmare, este necesară interzicerea pescuitului din aceste stocuri, precum și a păstrării la bord, transbordării și debarcării acestora,

15.11.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 296/22

(1)

Indicii armonizați ai prețurilor de consum (IAPC) sunt date armonizate despre inflație solicitate de către Comisie și Banca Centrală Europeană pentru a-și exercita funcțiile în conformitate cu dispozițiile articolului 121 din Tratatul CE. IAPC au scopul de a facilita compararea la nivel internațional a inflației prețurilor de consum. Ei reprezintă indicatori importanți pentru gestionarea politicii monetare.

(2)

IAPC constituie un cadru conceptual relativ complet. Au fost realizate progrese considerabile în ceea ce privește armonizarea metodologiilor de la adoptarea măsurilor inițiale de punere în aplicare a regulamentului. Comparabilitatea ar trebui extinsă totuși în ceea ce privește procedurile de eșantionare, de înlocuire, de ajustare a calității și de agregare.

(3)

În cadrul actual al IAPC, acesta este definit ca fiind un indice de tip Laspeyres care măsoară evoluția puterii de cumpărare a monedei pentru achiziționarea de bunuri și servicii destinate satisfacerii directe a nevoilor consumatorilor. Această definiție reflectă înțelegerea actuală a inflației prețurilor de consum în Uniunea Europeană și, în special, în zona euro.

(4)

IAPC se referă la prețurile tuturor produselor achiziționate de către consumatori, atunci când aceștia tind să-și păstreze obiceiurile de consum, adică produse definite prin categorii de cheltuieli elementare (ponderi). Aceste categorii sunt formate din segmente de consum definite în mod explicit și care se disting prin destinația consumului. Ansamblul tuturor ofertelor de produse din universul statistic poate fi împărțit în întregime în segmente de consum. Segmentele de consum sunt relativ stabile în timp, chiar dacă ofertele de produse care le corespund se schimbă odată cu evoluția piețelor.

(5)

Prin urmare, noțiunea de segmente de consum în funcție de destinație este esențială în ceea ce privește eșantionarea și semnificația conceptelor de modificare a calității și ajustare a calității. Cu toate acestea, există o ambiguitate a acestui concept în ceea ce privește nivelul de agregare la care acesta este definit și utilizat.

(6)

Gama ofertelor de produse variază în timp, produsele fiind modificate sau înlocuite de către detailiști și producători. IAPC trebuie să asigure reprezentarea tuturor ofertelor de produse disponibile în cadrul segmentelor de consum în funcție de destinație care au fost selectate în cursul perioadei de referință, pentru a măsura impactul acestora asupra inflației. Acest principiu se aplică în special noilor modele sau sortimente ale produselor existente.

(7)

Prin urmare, schimbarea calității se referă la măsura în care produsele disponibile sunt potrivite pentru destinația segmentului de consum căruia îi aparțin. O schimbare a calității trebuie apreciată prin referire la specificațiile unor produse concrete în cadrul unui segment de consum.

(8)

Pentru a aborda aceste probleme, sunt necesare anumite clarificări și modificări la Regulamentul (CE) nr. 1749/96 al Comisiei din 9 septembrie 1996 privind măsurile inițiale de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 2494/95 al Consiliului privind indicii armonizați ai prețurilor de consum (3), pentru a se asigura comparabilitatea IAPC și pentru a se menține fiabilitatea și relevanța lor, în conformitate cu articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 2494/95.

(9)

Prin urmare, este necesară precizarea suplimentară a definiției și a obiectivelor IAPC, pentru a se clarifica dacă aceștia determină practicile actuale de eșantionare, de înlocuire și de ajustare a calității, pentru a se stabili reprezentarea cerută a IAPC și forma acesteia, precum și pentru a se defini noi standarde minime în ceea ce privește procedurile de eșantionare, de înlocuire, de ajustare a calității și de agregare.

(10)

Este necesar, în special, să se fixeze un obiectiv statistic clar în ceea ce privește eșantionarea, înlocuirea și modificarea calității și să se garanteze că IAPC dă un rezultat apropiat de valoarea căutată, cu o marjă de incertitudine sau de eroare relativ redusă, în termeni de erori sistematice sau de varianță. Trebuie găsit un compromis între absența erorilor sistematice și precizie.

(11)

În scopul de a preciza mai mult universul-țintă al IAPC și de a rezolva problema „fixității” coșului IAPC, conceptul de „segmente de consum în funcție de destinație” oferă o soluție viabilă, deoarece permite introducerea fixității cerute în cadrul indicelui de tip Laspeyres și este un concept semnificativ într-o lume a piețelor în continuă evoluție.

(12)

Este necesar să se garanteze că segmentele de consum selectate pentru perioada de referință reprezintă întreaga partiție a universului tranzacțiilor și că, în caz de înlocuire, reprezentarea ofertelor de produse curente din cadrul segmentelor de consum deja reprezentate în IAPC este menținută. Reprezentarea cheltuielilor monetare pentru consumul final al gospodăriilor în funcție de destinația consumului trebuie să reflecte natura dinamică a piețelor în continuă evoluție.

(13)

Trebuie să se garanteze că hotărârile statelor membre cu privire la modificarea calității sunt bazate pe dovada unor diferențe în ceea ce privește factorii determinanți ai prețului care sunt relevanți pentru destinațiile de consum în cauză. În acest scop, Comisia (Eurostat) trebuie să elaboreze standarde specifice pentru ajustarea calității pentru fiecare caz în parte.

(14)

De asemenea, este necesar să se extindă definiția agregatelor elementare și să se aprofundeze armonizarea practicilor de agregare și de înlocuire în cadrul agregatelor elementare.

(15)

Principiul rentabilității a fost luat în considerare, în conformitate cu articolul 13 din Regulamentul (CE) nr. 2494/95.

(16)

Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 1749/96 trebuie modificat în consecință.

(17)

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului pentru programul statistic, instituit prin Decizia 89/382/CEE, Euratom a Consiliului (4),

1.

Articolul 2 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 2

Definiții

În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

2.

Se introduce următorul articol 2a:

„Articolul 2a

Principii

(1)   IAPC este o valoare statistică calculată pe baza unui eșantion care reprezintă variația medie a prețurilor în cadrul universului-țintă, între luna calendaristică a indicelui curent și perioada cu care acesta este comparat.

(2)   Ansamblul tuturor tranzacțiilor efectuate în cadrul universului statistic poate fi împărțit în întregime în subansambluri corespunzătoare ofertelor de produse la care se referă aceste tranzacții. Acestea sunt clasificate în conformitate cu categoriile și subcategoriile de patru cifre prezentate în anexa Ia, care derivă din clasificarea internațională COICOP și este cunoscută sub numele de COICOP/IAPC (clasificarea consumului individual după destinație adaptată nevoilor IAPC).

(3)   IAPC se calculează pe baza unei formule de tip Laspeyres.

(4)   Segmentele de consum constituie elemente fixe în cadrul coșului de indici la care se referă IAPC.

(5)   Prețurile folosite în IAPC sunt prețuri de achiziție, adică prețurile plătite de către gospodării pentru a achiziționa bunuri și servicii individuale, în cadrul tranzacțiilor monetare.

(6)   În cazul în care bunurile și serviciile au fost puse la dispoziția consumatorilor gratuit și ulterior li se aplică un preț real, diferența dintre prețul egal cu zero și prețul real, și invers, este luată în calcul în IAPC.

(7)   IAPC permite măsurarea variației pure a prețurilor, neafectată de modificarea calității. IAPC:

(8)   Hotărârea cu privire la schimbarea calității este bazată pe existența dovedită a unei diferențe între specificația unei oferte de produs de înlocuire și oferta de produs pe care o înlocuiește în cadrul eșantionului, adică o diferență între principalii factori determinanți ai prețului ofertei de produs, precum marca, materialul sau fabricația, care sunt relevanți pentru destinația de consum în cauză.

Nu intervine o schimbare a calității atunci când are loc o revizuire cuprinzătoare, anuală sau cu o frecvență mai redusă, a eșantionului IAPC. Introducerea acesteia va fi realizată prin intermediul legăturilor în lanț adecvate. Revizuirile eșantionului IAPC nu înlătură necesitatea de a introduce fără întârziere oferte de produse de înlocuire între două revizuiri.

(9)   Reprezentarea unui grup de produse elementare sau a unui agregat elementar este definită prin ponderea cheltuielii care îi este asociată. Alte ponderări pot fi utilizate în cadrul agregatelor elementare, cu condiția garantării reprezentativității indicelui.

(10)   «Fiabilitatea» este evaluată în funcție de «precizie», termen care se referă la scala erorilor de eșantionare, și de «reprezentativitate», termen care se referă la absența erorilor sistematice.”

3.

La articolul 4 al doilea paragraf, cuvintele „articolul 2 litera (b)” se înlocuiesc cu cuvintele „articolul 2 alineatul (5)”.

4.

Articolul 5 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 5

Standardele minime pentru înlocuiri și ajustări ale calității

(1)   Metodele de ajustare a calității sunt clasificate după cum urmează:

(2)   După consultarea CPS, Comisia (Eurostat) elaborează și publică standarde cu privire la clasificarea metodelor de ajustare a calității, procedând la o analiză de la caz la caz și ținând cont, în mod adecvat, de aspectele legate de eficacitatea costurilor și de contextul în care aceste metode sunt folosite.

Clasificarea metodelor de ajustare a calității nu exclude adoptarea unor dispoziții de aplicare în acest domeniu, în conformitate cu articolul 5 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 2494/95.

(3)   Metodele A și B sunt considerate ca fiind metode adecvate de ajustare a calității. IAPC pentru care sunt făcute ajustări de calitate adecvate sunt considerați a fi comparabili. Într-un context în care ceilalți factori sunt invariabili, metodele A sunt preferate metodelor B.

(4)   În absența unor estimări naționale adecvate, statele membre utilizează estimările bazate pe informațiile furnizate de către Comisie (Eurostat), în cazul în care acestea sunt disponibile și relevante.

(5)   Modificarea calității nu este niciodată estimată ca fiind diferența totală de preț dintre cele două oferte de produse, cu excepția cazului în care aceasta poate fi justificată ca fiind o estimare adecvată.

(6)   În cazul în care nu sunt disponibile estimări adecvate, schimbările de preț sunt estimate ca fiind diferența între prețul de înlocuire și cel al ofertei de produs care a fost înlocuită.

(7)   Ofertele de produse de înlocuire:

15.11.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 296/27

(1)

Prezenta decizie se adresează societăților Elliniki Etairia Prostasias tis Pneymatikis Idioktisias A.E. (AEPI), Gesellschaft zur Wahrnehmung mechanisch-musikalischer Urheberrechte m.b.H. (AustroMechana), BMG Music Publishing International Ltd, Gesellschaft für musikalische Aufführungs- und mechanische Vervielfältigungsrechte (GEMA), Mechanical-Copyright Protection Society Limited (MCPS), Mechanical-Copyright Protection Society Ireland (MCPSI), Nordic Copyright Bureau (NCB), Société Belge des Auteurs Compositeurs et Editeurs (SABAM), Société pour l’Administration du Droit de Reproduction Mécanique des Auteurs, Compositeurs et Editeurs (SDRM), Sociedad General Autores y Editores (SGAE), Società Italiana degli Autori ed Editori (SIAE), Sony/ATV Music Publishing Europe, Sociedade Portuguesa de Autores (SPA), Stichting Stemra (STEMRA), Schweizerische Gesellschaft für die Rechte der Urheber musikalischer Werke (SUISA), Universal Music Publishing Group and Warner Chappell Music Ltd, denumite în continuare „părți la convenția de prelungire a Acordului de la Cannes”.

(2)

Procedura a avut ca obiect convenția de prelungire a Acordului de la Cannes, un acord încheiat între cele optsprezece societăți semnatare (dintre care treisprezece sunt societăți de gestiune colectivă a drepturilor de reproducere mecanică în domeniul muzical, iar cinci sunt importante case de producție muzicală membre ale acestor societăți de gestiune colectivă) cu privire la relațiile dintre cele două grupuri în materie de gestiune a drepturilor de reproducere mecanică, drepturi pentru care au fost acordate licențe caselor de discuri pentru reproducerea înregistrărilor sonore pe suporturi fizice. În evaluarea sa preliminară, Comisia și-a exprimat preocuparea cu privire la conformitatea cu articolul 81 din Tratatul CE și cu articolul 53 din Acordul SEE a două clauze din convenția de prelungire a Acordului de la Cannes. Conform acestei prime clauze, înaintea de a acorda o reducere unei case de discuri în contextul acordului privind acordarea centralizată de licențe, o societate de gestiune colectivă are nevoie de acordul scris al „membrului în cauză”. Cea de-a doua clauză prevedea ca societățile de gestiune colectivă să nu aibă niciodată dreptul să intre pe piețele producției muzicale și discografice. Temerile în materie de concurență exprimate de Comisie decurgeau din faptul că prima clauză ar putea conduce la o situație în care ar fi foarte dificil sau chiar imposibil ca societățile de gestiune colectivă să acorde reduceri caselor de discuri, iar cea de-a doua ar putea descuraja concurența societăților de gestiune colectivă pe piețele producției muzicale și discografice.

(3)

Comisia consideră că angajamentele asumate de părțile semnatare ale convenției de prelungire a Acordului de la Cannes sunt suficiente pentru a răspunde temerilor sale în materie de concurență. În special, părțile au reformulat clauza referitoare la reduceri, stabilind că o societate de gestiune colectivă poate decide să acorde o reducere finanțată din cheltuielile administrative, reținând-o din drepturile de autor datorate membrilor săi, printr-o simplă hotărâre a organului său competent, fără a mai fi nevoie de acordul scris al „membrului în cauză”. Părțile au eliminat clauza care împiedica societățile de gestiune colectivă să intre pe piața producției muzicale și discografice și au convenit să nu încheie un acord similar în viitor.

(4)

Decizia constată, având în vedere angajamentele cu putere juridică obligatorie asumate de părțile la Convenția de prelungire a Acordului de la Cannes, că nu se mai justifică o acțiune a Comisiei în acest sens.

(5)

Comitetul consultativ în materie de înțelegeri (practici restrictive) și poziții dominante a emis un aviz favorabil la 18 septembrie 2006.

15.11.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 296/29

(1)

Partea 1 din anexa II la Decizia 79/542/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1976 privind întocmirea listei cu țări terțe sau cu regiuni ale acestora și de stabilire a condițiilor de sănătate animală și publică și de certificare sanitar-veterinară, pentru importul în Comunitate de anumite animale vii și carne proaspătă provenită de la acestea (4), cuprinde o listă cu țări terțe și cu regiuni ale acestora din care statele membre sunt autorizate să importe carne proaspătă provenită de la anumite animale.

(2)

Respectiva anexă indică perioadele de timp pentru care importul în Comunitate este autorizat sau nu este autorizat, în raport cu datele de sacrificare sau ucidere a animalelor de la care a fost obținută carnea. Aceste perioade sunt indicate pentru a permite importul de carne proaspătă produsă înainte de aplicarea restricțiilor de sănătate animală în anumite țări terțe sau regiuni ale acestora.

(3)

Cu toate acestea, pentru a garanta un nivel ridicat de protecție a sănătății în Comunitate, este necesar să se prevadă că importurile de carne proaspătă obținută într-o țară terță de la animale sacrificate la data aplicării măsurilor restrictive sau înainte de această dată sunt permise doar pentru o perioadă de timp limitată, mai precis pentru 90 de zile. În cazul loturilor certificate la data aplicării unei interdicții la import sau înainte de această dată și transportate în largul mării în momentul intrării în vigoare a interdicției, această perioadă ar trebui să fie de 40 de zile.

(4)

Data de la care importurile în Comunitate de carne proaspătă dintr-o anumită țară terță sau regiuni ale acesteia sunt autorizate sau interzise ar trebui menționată în anexa II la Decizia 79/542/CEE, pentru a evita importurile de carne proaspătă produsă într-o perioadă în care a existat un risc pentru sănătatea animală în acea țară sau în regiuni ale acesteia.

(5)

Indicatorii perioadelor de timp prezenți în respectiva anexă au creat, de asemenea, probleme practice, atât pentru punctele de control la frontieră ale Comunității în ceea ce privește verificarea certificatelor de sănătate pentru importurile de carne de acest tip, cât și pentru serviciile competente din țările terțe exportatoare în ceea ce privește pregătirea respectivelor certificate.

(6)

Prin urmare, pentru a obține un nivel ridicat de protecție a sănătății și pentru a asigura claritatea, coerența și transparența cu privire la lista cu țări terțe din care sunt autorizate importurile de carne proaspătă în Comunitate, este necesar să se modifice anexa II la Decizia 79/542/CEE și să se elimine trimiterile la acele perioade. De asemenea, rubricile referitoare la anumite țări, în special Paraguay și Brazilia, trebuie actualizate.

(7)

Pentru a permite importurile stocurilor de carne proaspătă care sunt în prezent autorizate să fie importate în Comunitate din anumite țări terțe și regiuni ale acestora în conformitate cu Decizia 79/542/CEE, dar care nu vor mai fi autorizate după data de aplicare a prezentei decizii, este necesar să se prevadă o perioadă tranzitorie de 90 de zile.

(8)

Ca urmare a apariției a două focare de febră aftoasă în Argentina în februarie 2006, Decizia 2006/259/CE a Comisiei din 27 martie 2006 de modificare a anexei II la Decizia 79/542/CEE a Consiliului privind regionalizarea în Argentina și modelele de certificate la importul de carne proaspătă de vită și de mânzat din Argentina (5) a interzis importurile de carne de bovine dezosată și supusă maturării din opt departamente din provincia Corrientes. O inspecție recentă a Comunității în Argentina a arătat că restricțiile actuale privind sănătatea animală în cele opt departamente în cauză, în special în ceea ce privește febra aftoasă, nu mai sunt necesare. Prin urmare, aceste restricții nu mai trebuie aplicate în acele zone din Argentina, astfel cum a solicitat această țară.

(9)

De asemenea, inspecția a arătat că producția de carne de căprioară dezosată și supusă maturării în Argentina îndeplinește cerințele referitoare la sănătatea animală prevăzute în Decizia 79/542/CEE. Prin urmare, este necesar să se autorizeze importurile în Comunitate de carne de căprioară dezosată și supusă maturării din Argentina.

(10)

Ca urmare a apariției a două focare de febră aftoasă în Botswana în aprilie 2006, Decizia 79/542/CEE a Consiliului modificată prin Decizia 2006/463/CE a Comisiei (6), a interzis importurile de carne de bovine dezosată și supusă maturării dintr-o regiune din Botswana. Documentația primită din partea Botswanei și rezultatul favorabil al unei inspecții a Comunității efectuate în acea țară în martie 2007 arată că măsurile luate de Botswana au fost eficiente în ceea ce privește combaterea și eradicarea bolii. Prin urmare, restricțiile actuale privind sănătatea animală în regiunea în cauză din Botswana nu trebuie să se mai aplice.

(11)

De asemenea, inspecția din partea Comunității a apreciat în mod favorabil două alte regiuni din Botswana care au fost recunoscute de OIE ca fiind indemne de febră aftoasă fără vaccinare. Prin urmare, este oportun să li se permită acestor zone să exporte către UE carne de bovine, ovine și de vânat de crescătorie și sălbatic dezosată și supusă maturării.

(12)

În partea 1 din anexa II la Decizia 79/542/CEE sunt enumerate regiuni din Columbia ca regiuni ale unei țări terțe din care sunt autorizate importurile în Comunitate de carne proaspătă de bovine. Cu toate acestea, Columbia nu a prezentat niciun plan de monitorizare a reziduurilor pentru carnea proaspătă de bovine în conformitate cu Decizia 2004/432/CE a Comisiei din 29 aprilie 2004 de aprobare a planurilor de monitorizare a reziduurilor, prezentate de țările terțe în conformitate cu Directiva 96/23/CE a Consiliului (7). De asemenea, nicio unitate nu este autorizată să exporte carne proaspătă către Comunitate. Prin urmare, importurile de carne proaspătă de bovine din Columbia nu mai trebuie autorizate și trebuie să se efectueze modificarea necesară în partea 1 din anexa II la Decizia 79/542/CEE.

(13)

Pentru a oferi părților interesate relevante posibilitatea de a se adapta la noul regim de import, este necesar să se prevadă că prezenta decizie se aplică de la 1 decembrie 2007.

(14)

Prin urmare, Decizia 79/542/CEE trebuie modificată în consecință.

(15)

Decizia 96/367/CE a Comisiei din 13 iunie 1996 privind măsurile de protecție referitoare la febra aftoasă în Albania (8) și Decizia 96/414/CE a Comisiei din 4 iulie 1996 privind măsurile de protecție cu privire la importurile de animale și de produse de origine animală provenind din Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, datorită apariției focarelor de febră aftoasă (9) sunt desuete, deoarece dispozițiile acestora sunt acum prevăzute de alte acte comunitare. În vederea asigurării clarității și a certitudinii juridice, acele decizii trebuie abrogate în mod expres.

(16)

Măsurile prevăzute de prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală,