6.10.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 261/1

6.10.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 261/2

(1)

Prin Regulamentul (CEE) nr. 2474/93 (2), Consiliul a impus o taxă antidumping definitivă de 30,6 % la importurile de biciclete originare din Republica Populară Chineză („măsurile inițiale”). În urma unei anchete anticircumvenție în temeiul articolului 13 din regulamentul de bază, prin Regulamentul (CE) nr. 71/97 al Consiliului (3), această taxă a fost extinsă la importurile de anumite părți de biciclete originare din Republica Populară Chineză („RPC”). De asemenea, s-a decis instituirea unui „regim de scutire” în temeiul articolului 13 alineatul (2) din regulamentul de bază. Detalii privind acest regim au fost furnizate în Regulamentul (CE) nr. 88/97 al Comisiei (4). Pentru a beneficia de o scutire de la taxa extinsă, producătorii de biciclete din Uniune trebuie să respecte condițiile menționate la articolul 13 alineatul (2) din regulamentul de bază, și anume piesele chinezești trebuie să constituie mai puțin de 60 % din valoarea totală a pieselor produsului asamblat sau valoarea adăugată a pieselor încorporate în cursul operațiunii de asamblare sau de încheiere trebuie să fie mai mare de 25 % din costul de fabricație. Până în prezent, au fost acordate mai mult de 250 de scutiri.

(2)

În urma unei reexaminări efectuate în perspectiva expirării măsurilor în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din regulamentul de bază, Consiliul a decis, prin Regulamentul (CE) nr. 1524/2000 (5), menținerea măsurilor menționate anterior.

(3)

După reexaminarea intermediară în temeiul articolului 11 alineatul (3) din regulamentul de bază („ancheta inițială”), Consiliul a decis, prin Regulamentul (CE) nr. 1095/2005 (6), majorarea taxei antidumping în vigoare la 48,5 %.

(4)

La 13 iulie 2010, Comisia a anunțat, printr-un aviz („aviz de deschidere”) (7) publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, deschiderea unei reexaminări în perspectiva expirării măsurilor antidumping aplicabile importurilor de biciclete originare din RPC.

(5)

Reexaminarea a fost deschisă la cererea motivată a Federației europene a producătorilor de biciclete (EBMA sau „solicitantul”), în numele producătorilor din Uniune care reprezintă o proporție majoră, în acest caz peste 25 %, din totalul producției de biciclete din Uniune.

(6)

Cererea s-a bazat pe faptul că expirarea măsurilor ar risca să aibă drept rezultat continuarea dumpingului și reapariția prejudiciului pentru industria din Uniune.

(7)

Comisia a informat în mod oficial solicitantul, producătorii din Uniune menționați în cerere, ceilalți producători cunoscuți din Uniune, producătorii-exportatori, importatorii, precum și asociațiile cunoscute ca fiind interesate și autoritățile din RPC cu privire la deschiderea anchetei.

(8)

Comisia a dat părților interesate posibilitatea de a-și face cunoscut în scris punctul de vedere și de a solicita să fie audiate în termenele stabilite în avizul de deschidere.

(9)

Mai mulți producători din Uniune reprezentați de solicitant, alți producători din Uniune care au cooperat, producători-exportatori, importatori și asociații de utilizatori și-au făcut cunoscut punctul de vedere.

(10)

S-a acordat posibilitatea unei audieri tuturor părților interesate care au solicitat acest lucru și care au arătat că există motive speciale pentru care ar trebui să fie audiate.

(11)

Având în vedere numărul mare de producători-exportatori, de producători din Uniune și de importatori implicați în prezenta anchetă, în avizul de deschidere a procedurii s-a avut în vedere posibilitatea de a recurge la eșantionare, în conformitate cu articolul 17 din regulamentul de bază.

(12)

Pentru a da Comisiei posibilitatea de a decide dacă eșantionarea este necesară și, în caz afirmativ, de a selecta un eșantion, producătorii-exportatori și reprezentanții lor, producătorii din Uniune și importatorii au fost invitați să se prezinte Comisiei și să comunice informațiile solicitate în avizul de deschidere. Comisia a contactat, de asemenea, asociațiile cunoscute de producători-exportatori și autoritățile relevante din RPC. Niciuna dintre aceste părți nu s-a opus recurgerii la eșantionare.

(13)

În total, 7 producători-exportatori, aproximativ 100 de producători din Uniune și 4 importatori au furnizat informațiile solicitate în termenele stabilite.

(14)

Având în vedere faptul că doar șapte producători chinezi au furnizat informațiile referitoare la eșantionare solicitate în avizul de deschidere, s-a hotărât să nu se aplice tehnica eșantionării. Celor șapte societăți li s-au trimis chestionare, la care doar trei dintre acestea au răspuns. Dintre aceste trei societăți, doar două au indicat că au exportat produsul în cauză către Uniune în perioada cuprinsă între 1 aprilie 2009 și 31 martie 2010 („perioada anchetei de reexaminare” sau „PAR”).

(15)

În conformitate cu articolul 17 alineatul (1) din regulamentul de bază, eșantionul de producători din Uniune a fost constituit în urma consultării cu asociația relevantă și cu consimțământul acestora, pe baza celui mai mare volum reprezentativ al producției și al vânzărilor din Uniune. Astfel, au fost selectați opt producători din Uniune. Comisia le-a trimis acestora chestionare și a primit răspunsuri complete.

(16)

Având în vedere numărul mic de importatori care au răspuns și care și-au manifestat intenția de a coopera (patru importatori), s-a considerat inutil să se recurgă la eșantionare în ceea ce privește importatorii. Comisia a trimis chestionare celor patru importatori. Ulterior, un singur importator a trimis un răspuns la chestionar, dar acest răspuns a fost incomplet, deoarece importatorul era implicat în procesul de închidere a operațiunilor sale.

(17)

Comisia a cercetat și a verificat toate informațiile considerate necesare pentru a determina probabilitatea continuării sau reapariției dumpingului și a prejudiciului și pentru a stabili interesul Uniunii. Au fost verificate la fața locului informațiile transmise de următoarele societăți:

(18)

Ancheta privind practicile de dumping și prejudiciul a acoperit PAR. Examinarea tendințelor utile pentru analiza prejudiciului a vizat perioada dintre ianuarie 2007 și sfârșitul PAR („perioada examinată”).

(19)

Produsul în cauză este același cu cel aflat sub incidența Regulamentului (CE) nr. 1524/2000, și anume biciclete și similare (inclusiv tricicluri cu cutie de transport mărfuri, însă exclusiv velocipede cu o singură roată), fără motor, încadrat în prezent la codurile NC ex 8712 00 10, 8712 00 30 și ex 8712 00 80.

(20)

Similar anchetei anterioare, bicicletele au fost clasificate în următoarele categorii:

(21)

Toate tipurile de biciclete definite mai sus prezintă aceleași caracteristici fizice și tehnice de bază. În plus, acestea sunt vândute prin canale de distribuție similare, precum comercianți cu amănuntul specializați, lanțuri de magazine de articole sportive și mari lanțuri comerciale pe piața Uniunii. Deoarece bicicletele sunt identice din punctul de vedere al aplicațiilor și utilizărilor de bază, ele sunt într-o mare măsură substituibile, iar modelele din categorii diferite sunt concurente. Pe această bază, s-a concluzionat că toate categoriile constituie unul și același produs.

(22)

Ancheta a arătat, de asemenea, că bicicletele produse și vândute de industria din Uniune pe piața Uniunii, cele produse și vândute pe piața țării analoge și cele importate pe piața Uniunii originare din RPC au aceleași caracteristici fizice și tehnice de bază și aceleași utilizări de bază.

(23)

După prezentarea de informații, una dintre părți a afirmat că, între bicicletele chinezești și bicicletele fabricate pe piața Uniunii, concurența a fost foarte mică sau nu a existat deloc. Cu toate acestea, în dosar nu există informații care ar fi putut sprijini această afirmație și nu a fost prezentat niciun document justificativ care să susțină această afirmație. De asemenea, în acest context, se observă faptul că, după cum se menționează la considerentul 26, nivelul de cooperare al producătorilor-exportatori chinezi a fost foarte scăzut, iar aceștia au furnizat informații foarte limitate în ceea ce privește produsele fabricate și vândute de producătorii chinezi pe piața Uniunii. Prin urmare, și în lipsa unor informații mai fiabile, această afirmație a fost respinsă.

(24)

Prin urmare, bicicletele produse și vândute de industria din Uniune pe piața Uniunii, cele produse și vândute pe piața țării analoge și cele importate pe piața Uniunii, originare din RPC, sunt considerate produse similare în sensul articolului 1 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(25)

În conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din regulamentul de bază, s-a analizat probabilitatea ca dumpingul să continue sau să reapară după eventuala expirare a măsurilor în vigoare.

(26)

Nivelul de cooperare în această procedură a fost foarte scăzut de la deschiderea acesteia. Astfel cum se arată la considerentul 14, doar trei producători chinezi au răspuns la chestionar și s-au arătat dispuși să coopereze inițial. Doar două dintre aceste trei societăți au indicat că au exportat produsul în cauză către Uniune în cursul PAR, care reprezintă împreună mai puțin de 10 % din volumul total de exporturi de produs în cauză către Uniune.

(27)

Au fost efectuate vizite de verificare la sediile celor două societăți care efectuaseră vânzări la export către Uniune. Cu toate acestea, în cazul uneia dintre acestea, nu a fost posibilă verificarea informațiilor furnizate în răspunsul la chestionar, deoarece societatea nu a reușit să furnizeze documente care să justifice datele pe care le prezentase. Cealaltă societate a cooperat în mod satisfăcător, dar exporturile sale către Uniune în cursul PAR reprezintă mai puțin de 5 % din totalul exporturilor de produs în cauză din RPC către Uniune.

(28)

Pe baza celor de mai sus, autoritățile chineze și cele trei societăți au fost informate cu privire la posibilitatea ca articolul 18 din regulamentul de bază să poată fi aplicat datorită gradului scăzut de cooperare al producătorilor-exportatori și li s-a oferit posibilitatea de a formula observații. Comisia nu a primit nicio observație ca răspuns la prezenta comunicare. În consecință, constatările privind probabilitatea de continuare sau de reapariție a dumpingului de mai jos se bazează pe datele disponibile, în conformitate cu articolul 18 din regulamentul de bază, și anume statisticile comerțului și observațiile părților interesate, inclusiv cererea.

(29)

În avizul de deschidere, s-a luat în considerare posibilitatea alegerii Mexicului ca țară analogă, în scopul de a stabili valoarea normală pentru RPC. Părțile interesate au fost invitate să își prezinte observațiile cu privire la oportunitatea acestei alegeri.

(30)

Una dintre părți a prezentat observații cu privire la oportunitatea alegerii Mexicului ca țară analogă, susținând că prețurile interne ale bicicletelor în Mexic nu sunt fiabile și nu pot fi utilizate în sensul prezentei anchete. India a fost propusă ca alternativă. Cu toate acestea, această afirmație nu a fost susținută cu probe și, prin urmare, a fost respinsă.

(31)

Mexic a fost utilizată ca țară analogă în anchetele anterioare și nicio schimbare de circumstanțe care ar justifica o modificare nu a fost evidențiată. Profilul pieței mexicane pentru produsul în cauză, numărul de operatori, concurența pe piața națională și caracteristicile procesului de producție au confirmat faptul că Mexicul rămâne o țară analogă adecvată.

(32)

Au fost trimise chestionare la trei societăți mexicane. Dintre cele trei societăți, doar una a dorit să coopereze la anchetă și a răspuns la chestionar.

(33)

Prețurile de vânzare de pe piața internă din țara analogă au fost utilizate pentru a stabili o valoare normală medie, utilizând cursul de schimb mediu între euro și peso din cursul PAR, în vederea obținerii unui preț franco fabrică mediu ponderat în euro.

(34)

Datorită aplicării articolului 18 și în lipsa altor informații fiabile disponibile, prețurile de export au fost stabilite în principal pe baza datelor Eurostat și a informațiilor oferite de singurul exportator chinez care a cooperat.

(35)

În timpul anchetei anterioare, s-a constatat că prețurile Eurostat au fost neconcludente scopurilor analizei (8). Cu toate acestea, având în vedere nivelul slab de cooperare al exportatorilor chinezi, Comisia a considerat prețurile de import ale Eurostat pentru RPC o sursă rezonabilă în scopul anchetei actuale. Cu toate acestea, Comisia este conștientă de limitările acestei analize și că aceasta nu poate servi decât ca indicator al evoluției prețurilor.

(36)

Prețul de export, astfel cum rezultă din statisticile Eurostat, este un preț CIF, care a trebuit să fie ajustat ținând cont de costul mediu al navlului maritim pe tranzacție pentru a calcula nivelul franco fabrică. Informațiile cuprinse în răspunsul unicului producător chinez care a cooperat au fost utilizate pentru a stabili costul mediu al navlului maritim pe unitate, calculat la 8,30 EUR. Prețul la export franco fabrică către Uniune al singurei societăți din China care a cooperat a fost stabilit pe o bază similară. Prețul unitar astfel obținut a fost apoi utilizat pentru a calcula media ponderată a prețurilor franco fabrică din China.

(37)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (11) din regulamentul de bază, valoarea normală medie ponderată din Mexic a fost comparată cu prețul mediu de export ponderat chinezesc la nivelul franco fabrică. O marjă de dumping medie ponderată a fost, prin urmare, stabilită.

(38)

Calculele privind dumpingul au indicat o marjă de dumping la nivel național de peste 20 %. Cu toate acestea, acest nivel ar trebui să fie considerat ca fiind prudent, având în vedere faptul că datele de la Eurostat nu țin cont de diferențele semnificative de preț între diferitele tipuri de produs în cauză. Ar trebui remarcat în acest context că, în conformitate cu informațiile prezentate în cerere, marjele de dumping au atins niveluri de peste 100 %.

(39)

Evoluția probabilă a importurilor din RPC a fost analizată atât în ceea ce privește tendințele de preț preconizate, cât și volumul.

(40)

Pe baza informațiilor prezentate în cerere, industria producătoare de biciclete din China este cea mai mare din lume, în ceea ce privește volumul. RPC are o capacitate de producție de 100 până la 110 milioane de biciclete și o producție de aproximativ 80 de milioane de biciclete pe an. Industria chineză a bicicletelor este orientată către export: dintr-o producție anuală de 80 de milioane de biciclete, 25 de milioane de biciclete sunt pentru piața internă, iar restul de 55 de milioane de biciclete, sau 69 % din producția totală, este destinată pentru export.

(41)

Capacitatea de producție anuală neutilizată estimată în RPC este de aproximativ 20-30 de milioane de biciclete, ceea ce reprezintă mai mult decât dublul producției actuale din Uniune, astfel cum se arată la considerentul 66. În plus, informațiile obținute în cursul anchetei arată că capacitatea de producție de biciclete în RPC poate fi sporită cu ușurință, inter alia, prin angajarea de forță de muncă suplimentară, în cazul unei creșteri a cererii.

(42)

Prin urmare, având în vedere cele arătate mai sus, nu se poate exclude faptul că capacitatea de producție neutilizată disponibilă în RPC ar putea fi utilizată pentru creșterea exporturilor către Uniune în absența măsurilor antidumping.

(43)

După prezentarea de informații, una dintre părți a susținut că capacitatea de producție chineză menționată în regulament a fost nefondată și întemeiată pe o simplă speculație. În acest sens, se reamintește faptul că nivelul de cooperare al producătorilor-exportatori chinezi a fost foarte scăzut și că, în mare măsură, concluziile au trebuit să se bazeze pe datele disponibile. În acest caz și după cum se menționează la considerentul 40, în lipsa altor informații mai fiabile, Comisia a utilizat elementele de probă prima facie prezentate în cerere. Ancheta nu a adus nicio informație care ar fi sugerat că aceste de elemente de probă prima facie ar fi inexacte. De asemenea, partea în cauză nu a furnizat nicio informație sau niciun element de probă care să fi demonstrat niveluri foarte diferite ale capacității neutilizate în RPC. Prin urmare, această afirmație a fost respinsă.

(44)

Datele Eurostat și din cerere arată că Uniunea constituie o piață atractivă pentru producătorii-exportatori chinezi.

(45)

Informațiile privind prețurile furnizate de singura societate de export chineză care a cooperat arată că prețurile de export franco fabrică medii ponderate ale produsului în ceea ce privește țările terțe este inferior prețurilor medii de vânzare franco fabrică din Uniune pentru PAR. Având în vedere capacitatea de producție în RPC și cererea de pe piața Uniunii, ar fi foarte probabil ca producătorii chinezi să crească imediat exporturile de biciclete către Uniune, în cazul în care măsurile ar fi abrogate. Mai mult, supracapacitatea existentă oferă producătorilor chinezi posibilitatea de a fi prezenți pe piața europeană la prețuri foarte mici.

(46)

Având în vedere faptul că, chiar luând în considerare măsurile aflate în prezent în vigoare, o comparație prudentă utilizând cifrele Eurostat și informațiile comunicate de singurul exportator chinez care a cooperat, a fost constatată o marjă de dumping de peste 20 % în cazul exporturilor chinezești în cursul PAR, este foarte probabil ca dumpingul să continue în lipsa unor măsuri.

(47)

Analiza de mai sus a demonstrat că importurile din China au continuat să intre pe piața Uniunii la prețuri care fac obiectul unui dumping. Luând în considerare în special capacitatea neutilizată disponibilă în RPC, care ar putea fi crescută și mai mult în cazul în care ar fi necesar, precum și analiza nivelurilor prețurilor pe piețele din Uniune și din alte țări terțe, se poate concluziona că există probabilitatea continuării dumpingului în cazul în care măsurile ar fi eliminate.

(48)

În cursul prezentei anchete, s-a constatat că bicicletele sunt fabricate de aproximativ 100 de producători din Uniune care s-au făcut cunoscuți în cursul anchetei, plus alți producători, dintre care majoritatea sunt reprezentați de asociațiile lor naționale. Aceste societăți constituie industria din Uniune în sensul articolului 4 alineatul (1) din regulamentul de bază. În plus, ancheta a arătat faptul că industria comunitară beneficiază de regimul de scutire descris la considerentul 1.

(49)

Toate informațiile disponibile, inclusiv informațiile furnizate în cerere, datele colectate de la producătorii din Uniune și asociațiile naționale înainte și după deschiderea anchetei, precum și statisticile generale de producție au fost utilizate în scopul determinării producției totale din Uniune.

(50)

Vânzările producătorilor din Uniune au fost evaluate pe baza datelor furnizate de producători în răspunsul lor la chestionarul de eșantionare și a informațiilor din cererea depusă de solicitant. Datele din cerere au fost colectate de la diversele asociații ale producătorilor de biciclete din Uniune.

(51)

Consumul aparent din Uniune a fost determinat pe baza vânzărilor realizate de toți producătorii din Uniune pe piața Uniunii, astfel cum au fost estimate la considerentul 68, la care se adaugă importurile din toate țările înregistrate de Eurostat.

(52)

Între 2007 și PAR, consumul din Uniune a scăzut cu 11 %, de la 22 912 066 de unități în anul 2007 la 20 336 813 de unități pe parcursul PAR. Consumul a scăzut în special între 2008 și 2009. Datele detaliate, exprimate în unități, sunt prezentate în continuare:

Tabelul 1 –   Consum

(53)

Volumul importurilor de produs în cauză a fost stabilit pe baza datelor statistice comunicate de Eurostat. Volumul importurilor care fac obiectul unui dumping de produs în cauză originar din RPC a scăzut cu 38 % în cursul perioadei examinate, la 615 920 de unități pe parcursul PAR (a se vedea tabelul 2). La începutul perioadei examinate, importurile de produs în cauză din RPC au fost cu 26 % mai mari decât cele importate în cursul PAR a anchetei inițiale [1 aprilie 2003-31 martie 2004: 733 901 unități (9)]. Cea mai mare scădere a importurilor de produs în cauză a avut loc între 2008 și 2009, ceea ce este în conformitate cu ceea ce s-a produs în consumul total al Uniunii (a se vedea tabelele 1 și 2).

(54)

Deoarece importurile din RPC au scăzut mai mult decât consumul în cursul perioadei examinate, cota de piață a RPC a scăzut ușor de la 4,4 % în 2007 la 3,1 % în PAR.

(55)

Evoluția importurilor de biciclete originare din RPC și a cotei lor de piață în cursul perioadei examinate este detaliată în tabelul următor:

Tabelul 2 –   Importuri din RPC

(56)

Astfel cum se detaliază la considerentul 35, Comisia a considerat prețurile de import ale Eurostat pentru RPC drept o sursă rezonabilă în scopul prezentei anchete.

(57)

În conformitate cu datele Eurostat, prețurile medii ponderate ale importurilor, menționate în continuare sub formă de indici, din RPC au crescut cu 125 % între anul 2007 și PAR. Prețurile de import au crescut semnificativ în 2009 și au rămas aproape constante în continuare. Datele sunt detaliate în tabelul următor:

Tabelul 3 –   Prețurile importurilor în cauză

(58)

Pentru a determina nivelul subcotării prețurilor bicicletelor originare din RPC, Comisia a analizat informațiile transmise în cursul anchetei de producătorii din Uniune incluși în eșantion și prețurile medii Eurostat. Prețurile de vânzare relevante ale industriei din Uniune au fost prețurile practicate față de clienții independenți, care au fost ajustate, după caz, la nivelul franco fabrică. Comparația a arătat că, după deducerea taxei antidumping, importurile din RPC subcotau prețurile industriei din Uniune cu 53 %.

(59)

În conformitate cu datele Eurostat, importurile din alte țări terțe au scăzut de la 9 087 000 de unități în 2007 la 8 587 000 de unități în PAR; o scădere globală de 6 %. Acestea au urmat tendința de scădere a consumului UE (– 11 %), dar într-un ritm mai lent. Cota de piață a țărilor terțe a crescut de la 40 % la 42 % în perioada examinată. Cu toate acestea, astfel cum se arată la considerentele 35 și 56, prețurile înregistrate de Eurostat nu țin cont de diferențele dintre gamele de produse propuse de fiecare țară, astfel încât, pentru a arăta evoluția prețurilor, se utilizează doar indicii. Întrucât nu se cunoaște gama de produse importate din alte țări terțe, ar fi inutil să se compare prețurile importurilor prezentate în continuare cu cele ale industriei din Uniune. Cu toate acestea, au fost căutate și s-au obținut anumite informații suplimentare privind importurile din principalele țări de origine a bicicletelor importate, altele decât China. Datele sunt detaliate în continuare:

Tabelul 4 –   Importurile din alte țări

(60)

Importurile din Taiwan au scăzut în perioada examinată, de la 3 158 600 de unități în 2007 la 2 958 000 de unități în PAR, iar cota lor de piață a crescut ușor de la 14 % la 15 % în cursul aceleiași perioade. Bicicletele importate din Taiwan sunt produse de vârf de gamă. În timpul anchetei, s-a demonstrat, pe baza unei comparații în funcție de model, faptul că importurile originare din Taiwan sunt vândute la prețuri mai mari decât modelele similare produse de industria din Uniune ca și în cazul precedentei perioade de anchetă (10). În plus, pe parcursul perioadei examinate, prețul importurilor a avut o tendință ascendentă, înregistrând o creștere de 25 % în PAR, în comparație cu 2007.

(61)

Importurile originare din Thailanda au scăzut în perioada examinată, de la de 1 534 000 de unități în 2007 la 1 397 000 de unități în cursul PAR. Scăderea importurilor a fost în conformitate cu evoluția consumului, în timp ce cota de piață a acestora a rămas constantă la 7 %. Cu toate acestea, importurile de biciclete din Thailanda sunt biciclete din gama de mijloc, iar ancheta a arătat, pe baza unei comparații în funcție de model, că importurile din Thailanda sunt vândute la prețuri mai mari decât modelele similare produse de industria din Uniune. În plus, pe parcursul perioadei examinate, prețul importurilor a avut o tendință ascendentă, înregistrând o creștere de 27 % în PAR, în comparație cu 2007.

(62)

Importurile din Sri Lanka aproape s-au dublat în decursul perioadei examinate, de la 574 000 de unități în 2007 la 1 101 000 de unități în cursul PAR, iar cota lor de piață a ajuns la 5 % la sfârșitul perioadei examinate. Cu toate acestea, s-a susținut de către o parte că exportatorii chinezi eludează taxele antidumping prin transbordarea în Sri Lanka. Pentru moment, Comisia nu dispune de suficiente informații pentru a trage concluzii cu privire la situația acestor importuri. În aceste condiții, nu se poate exclude ideea că importurile declarate ca fiind originare din Sri Lanka contribuie la prejudiciul suferit de către industria din Uniune.

(63)

După prezentarea de informații, una dintre părțile interesate a susținut că concluziile privind eventuala eludare via Sri Lanka erau doar o ipoteză și că orice afirmație referitoare la practici de eludare via Sri Lanka nu ar trebui să fie luată în considerare în cadrul constatărilor definitive. Drept răspuns la această afirmație, ar trebui subliniat faptul că, astfel cum a fost precizat în mod clar la considerentul 62, Comisia nu a concluzionat cu privire la acest aspect.

(64)

În temeiul articolului 3 alineatul (5) din regulamentul de bază, Comisia a examinat toți factorii și indicatorii economici relevanți care influențează situația industriei din Uniune.

(65)

Astfel cum s-a precizat anterior, având în vedere numărul ridicat de producători reclamanți din Uniune, a fost necesară utilizarea tehnicilor de eșantionare. În scopul analizei prejudiciului, indicatorii de prejudiciu au fost stabiliți după cum urmează:

(66)

Producția industriei din Uniune a scăzut ușor în fiecare an în cursul perioadei examinate. Până la finalul PAR, producția a scăzut cu 11 % față de 2007, în conformitate cu tendința consumului. Datele detaliate sunt indicate în tabelul 5:

Tabelul 5 –   Producția totală a Uniunii

(67)

Capacitatea de producție a crescut ușor, cu 2 %, între 2007 și PAR. Deoarece producția a scăzut, utilizarea capacității rezultată a înregistrat o scădere globală de 13 % între 2007 și PAR, atingând o capacitate de utilizare de 81 % în cursul PAR. Datele sunt detaliate în continuare:

Tabelul 6 –   Capacitatea de producție și utilizarea capacității

(68)

Volumul vânzărilor industriei din Uniune pe piața Uniunii către clienți independenți a scăzut cu 13 % între 2007 și PAR. Această evoluție este în conformitate cu tendința generală de scădere a consumului pe piața Uniunii. Datele sunt detaliate în continuare:

Tabelul 7 –   Vânzări către clienți independenți

(69)

Cota de piață deținută de industria din Uniune a fluctuat ușor între 2007 și PAR. În general, a existat o scădere de 1,3 puncte procentuale în cursul perioadei examinate. Datele sunt detaliate în continuare:

Tabelul 8 –   Cota de piață a Uniunii

(70)

Ocuparea forței de muncă a scăzut cu 9 % în cursul perioadei examinate, de la 14 925 de angajați în 2007 la 13 646 de angajați în cursul PAR.

(71)

Productivitatea a crescut ușor în 2008, în comparație cu 2007, dar a scăzut în continuare. În ansamblu, productivitatea a scăzut ușor, cu 3 %, în cursul perioadei examinate. Datele sunt detaliate în continuare:

Tabelul 9 –   Totalul ocupării forței de muncă și al productivității în UE

(72)

În ansamblu, ar trebui să se menționeze faptul că cota de piață a producătorilor din Uniune a scăzut ușor, cu 1,3 puncte procentuale, în timp ce consumul a scăzut cu 11 %, ceea ce arată clar că aceștia nu au fost în măsură să se dezvolte.

(73)

Dumpingul practicat de RPC a continuat în cursul PAR. Astfel cum se precizează la considerentul 34, calcularea dumpingului se bazează pe prețurile medii furnizate de Eurostat, datorită nivelului scăzut al cooperării din partea exportatorilor chinezi. După cum s-a precizat la considerentul 35, prețurile medii furnizate de Eurostat conțin informații limitate privind gama de produse care are o importanță semnificativă în ceea ce privește calcularea marjei de dumping. Cu toate acestea, având în vedere capacitățile neutilizate din RPC, impactul asupra industriei din Uniune al marjelor de dumping efective nu poate fi considerat neglijabil.

(74)

S-a analizat dacă industria din Uniune s-a redresat în urma efectelor practicilor de dumping anterioare. S-a concluzionat că redresarea estimată a industriei din Uniune în urma efectelor practicilor de dumping anterioare nu s-a produs la nivelul anticipat, astfel cum indică, în special, rentabilitatea scăzută persistentă și scăderea ratei de utilizare a capacității.

(75)

Un producător nu fost în măsură să furnizeze date consistente privind stocurile pentru perioada examinată, din cauza structurii sale interne actuale. Prin urmare, a fost necesară excluderea datelor privind acest producător din analiza stocurilor pentru perioada examinată.

(76)

Stocurile de biciclete au crescut cu 24 % în perioada analizată, de la 880 935 de unități în 2007 la 1 091 516 de unități în cursul PAR. Datele sunt detaliate în continuare:

Tabelul 10 –   Stocuri

(77)

Prețul de vânzare mediu franco fabrică al industriei din Uniune către clienți independenți pe piața Uniunii a urmat o tendință ușor crescătoare pe parcursul perioadei examinate. În ansamblu, industria din Uniune și-a crescut prețurile cu 9 % între 2007 și PAR, în conformitate cu creșterea costului de producție, astfel cum se precizează la considerentul 79.

Tabelul 11 –   Prețul unitar pe piața Uniunii

(78)

Costul de producție a fost calculat stabilind media ponderată a costurilor de producție a tuturor tipurilor de produs similar fabricate de producătorii din eșantion.

(79)

Pe toată durata perioadei examinate, costul de producție a crescut cu 9 %. Această creștere se datorează, în principal, schimbării în gama de produse. Datele sunt detaliate în continuare:

Tabelul 12 –   Costul unitar de producție

(80)

După prezentarea de informații, una dintre părți a susținut că creșterea costului de producție a avut loc pe fondul unor reduceri semnificative ale costurilor anumitor materii prime, și anume oțel și aluminiu, ceea ce ar sugera că prejudiciul suferit a fost autoprovocat. Cu toate acestea, această afirmație nu a fost susținută prin elemente de probă suficiente. Într-adevăr, partea a furnizat doar date care arată, în termeni foarte generali, evoluția prețului aluminiului și oțelului în perioada examinată, dar nu a arătat în ce măsură aceste evoluții ar fi avut un impact asupra costului global de producție a bicicletelor. În plus, acest argument a fost invocat doar după prezentarea informațiilor, cu alte cuvinte, într-un stadiu avansat al procedurii și, prin urmare, nu a mai putut fi verificat. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(81)

Rentabilitatea globală a producătorilor din eșantion, în ceea ce privește produsul în cauză în cursul primului an din perioada examinată, a fost negativă (– 1,7 %). În 2008, producătorii din Uniune au devenit profitabili. Cu toate acestea, în 2009 și în cursul PAR, industria a înregistrat pierderi din nou.

(82)

Tendința de mai sus indică faptul că industria este într-o situație fragilă în comparație cu ancheta anterioară, atunci când rentabilitatea industriei din Uniune a fost de 3,6 % în cursul PAR.

Tabelul 13 –   Rentabilitatea

(83)

După prezentarea de informații, s-a afirmat, fără a furniza, cu toate acestea, niciun document justificativ, că industria din Uniune nu a reușit să-și îmbunătățească eficiența și performanța. Dimpotrivă, ancheta a arătat că industria din Uniune a depus eforturi evidente pentru a se adapta presiunii exercitate de prețurile importurilor care fac obiectul unui dumping prin delocalizarea instalațiilor de producție în interiorul Uniunii și, prin urmare, pentru a crește eficiența costurilor, astfel cum se arată la considerentul 85. Prin urmare, aceste afirmații au fost respinse.

(84)

Investițiile din sectorul produsului în cauză au scăzut semnificativ în perioada examinată, de la 21 491 000 EUR în 2007 la 11 738 000 EUR în cursul PAR. Acest fapt poate avea ca explicație în mare parte criza economică care a început în 2008 și care a atins punctul culminant în cursul PAR, când accesul la capitalul nou a fost chiar mai dificil, iar previziunile vânzărilor erau pesimiste.

(85)

Ar trebui remarcat faptul că o parte considerabilă din investiții au fost făcute pentru a crește eficiența procesului de fabricație și pentru a ține pasul cu cele mai recente tehnologii. În acest proces, o parte a capacității de producție a fost transferată din țări din Europa de Vest către țări din Europa de Est, extinzând baza de producție în aproape toate statele membre și demonstrând vitalitatea industriei din Uniune și eforturile de a rămâne competitivă.

Tabelul 14 –   Investițiile și randamentul investițiilor

(86)

Un producător nu a fost în măsură să furnizeze informații consistente privind producția netă a activelor fixe pentru perioada considerată pentru calculul randamentului investițiilor, datorită structurii sale interne. Prin urmare, datele privind acest producător a trebuit să fie excluse din analiza privind randamentul investițiilor pentru perioada examinată.

(87)

Randamentul investițiilor a urmat evoluția rentabilității. În 2007, producătorii din Uniune care au fost incluși în eșantion au înregistrat un randament negativ al investițiilor de – 16 %, care a crescut ușor pentru a ajunge la – 10 % în cursul PAR.

(88)

Din cauza structurii sale, un producător nu a fost în măsură să furnizeze informații coerente privind fluxul de numerar pentru perioada examinată, ceea ce a făcut imposibilă estimarea fluxului de numerar doar pentru o parte din biciclete, în cadrul activității sale totale. Prin urmare, datele privind acest producător a trebuit să fie excluse din analiza fluxului de numerar pentru perioada examinată.

(89)

Fluxul de numerar, care reprezintă capacitatea industriei de a-și autofinanța activitățile, a rămas pozitiv pe parcursul perioadei examinate. Cu toate acestea, între 2007 și PAR, a scăzut cu aproximativ 33 %. Datele sunt detaliate în continuare:

Tabelul 15 –   Fluxul de numerar

(90)

Producătorii din eșantion mobilizează capitaluri pe plan intern, atunci când fac parte dintr-un grup, sau prin împrumuturi bancare. În alte cazuri, fluxul de numerar generat de societate este utilizat ca sursă de finanțare. Niciunul dintre producătorii din eșantion nu a întâmpinat dificultăți majore în mobilizarea capitalului.

(91)

Pe parcursul perioadei examinate, cheltuielile salariale pe angajat au crescut cu 11 %. Aceasta reflectă o reorientare a producției către produse mai sofisticate.

Tabelul 16 –   Salarii

(92)

După prezentarea de informații, s-a afirmat că cheltuielile salariale pe lucrător se aflau în creștere, în timp ce cererea a scăzut, ceea ce ar indica faptul că prejudiciul a fost autoprovocat. Într-adevăr, astfel cum se arată în tabelul de mai sus, costurile salariale pe angajat au crescut cu 11 % în cursul perioadei examinate. Cu toate acestea, astfel cum s-a precizat la considerentul 70, numărul de angajați a scăzut cu 9 %. În consecință, cheltuielile salariale totale au crescut doar cu 2 %. Prin urmare, impactul global asupra rentabilității industriei din Uniune s-a dovedit a fi foarte redus.

(93)

Măsurile antidumping existente au avut în mod evident un efect asupra situației industriei din Uniune. Într-adevăr, aceasta a reușit, într-o oarecare măsură, să beneficieze de măsurile existente menținând o cotă de piață stabilă. Cu toate acestea, producția din Uniune a scăzut, iar marja de profit s-a menținut insuficientă. Presiunea exercitată de importurile care fac obiectului unui dumping, atât în ceea ce privește prețurile, cât și volumul, a subminat orice perspectivă de creștere și de profituri suplimentare.

(94)

Astfel cum se arată la considerentul 53, volumul importurilor din RPC au scăzut între 2007 și PAR. Cu toate acestea, cea mai importantă scădere a volumului importurilor a fost înregistrată între 2008 și 2009, când prețurile de import din RPC au crescut semnificativ. Cu toate acestea, astfel cum ancheta a indicat și cum s-a precizat la considerentul 58, această creștere a prețului nu a fost suficientă pentru a permite industriei să își amelioreze situația. Într-adevăr, importurile din RPC subcotau prețurile industriei din Uniune cu 53 %.

(95)

Industria este clar într-o situație fragilă, având în vedere faptul că înregistrează pierderi. Aproape toți indicatorii de prejudiciu referitori la performanța financiară a producătorilor din Uniune, precum rentabilitatea, randamentul investițiilor și fluxul de numerar s-au deteriorat în cursul perioadei examinate. În consecință, nu se poate concluziona că situația industriei din Uniune este sigură. În plus, această situație ar fi putut fi agravată, în mod suplimentar, de presiunea importurilor care ar putea eluda măsurile.

(96)

Pe această bază, se concluzionează că industria din Uniune, în ansamblul său, rămâne într-o situație economică vulnerabilă și că a continuat să înregistreze un prejudiciu material, în sensul articolului 3 din regulamentul de bază.

(97)

În paralel cu scăderea consumului în Uniune, cota de piață a importurilor chinezești a scăzut ușor de la 4,4 % la 3,1 % (a se vedea considerentul 53). După cum se arată la considerentul 58, pe baza unui calcul care exclude taxa antidumping, importurile chinezești au subcotat prețurile industriei din Uniune cu 53 % pe parcursul PAR. Se amintește că nivelul taxei este de 48,5 %. În consecință, nivelul subcotării demonstrează, pe de o parte, eficacitatea taxelor în vigoare, iar, pe de altă parte, necesitatea continuării măsurilor. Această concluzie este consolidată de faptul că subcotarea constatată a fost la același nivel ca în ultima anchetă de reexaminare. Prin urmare, efectul prejudiciabil al prețului importurilor care fac obiectul unui dumping originare din RPC asupra industriei din Uniune a rămas semnificativ și, astfel cum s-a precizat la considerentul 58, acesta este susceptibil de a continua.

(98)

Datorită condițiilor economice negative observate în cursul PAR, consumul de biciclete a scăzut. Producția și ocuparea forței de muncă au scăzut, de asemenea, urmând tendința consumului. Având în vedere faptul că industriei bicicletelor nu are costuri fixe ridicate, scăderea producției nu a avut un impact asupra rentabilității industriei bicicletelor din Uniune.

(99)

După prezentarea de informații, s-a afirmat că industria din Uniune a creat capacitate de producție suplimentară, în timp ce consumul în Uniune se afla în scădere, ceea ce a avut un impact negativ asupra situației industriei din Uniune. Prezenta declarație este în contradicție cu evoluția consumului și a capacităților, astfel cum a fost descrisă la considerentele 52 și 67. Într-adevăr, consumul a scăzut în special între 2008 și 2009, în timp ce capacitatea de producție crescuse deja cu un an înainte, și anume în 2007 și 2008. Prin urmare, această afirmație a fost respinsă.

(100)

Astfel cum se precizează la considerentul 59, volumul importurilor din alte țări terțe a scăzut cu 6 %, în conformitate cu evoluția consumului. Cota de piață a importurilor provenind din alte țări a crescut de la 40 % în 2007 la 42 % în cursul PAR. Prețul lor mediu de import a avut o tendință de creștere de 6 % între 2007 și PAR. Principalele țări din care produsul în cauză a fost importat au fost Taiwan, Thailanda și Sri Lanka.

(101)

Cota de piață a importurilor provenite din Taiwan a crescut ușor în cursul perioadei examinate (de la 14 % la 15 %). Cu toate acestea, informațiile disponibile indică faptul că, astfel cum se precizează la considerentul 60, importurile din Taiwan concurează în condiții echitabile cu bicicletele produse în Uniune.

(102)

Cota de piață a importurilor provenite din Thailanda a rămas constantă de-a lungul perioadei examinate. Astfel cum s-a precizat la considerentul 61, informațiile disponibile indică faptul că, în cursul perioadei de anchetă, aceste importuri au fost vândute la prețuri competitive cu bicicletele similare fabricate în Uniune.

(103)

Importurile originare din Sri Lanka au crescut cu 92 % în perioada examinată. Cota lor de piață a fost de 5 % în cursul PAR. Cu toate acestea, astfel cum s-a precizat la considerentul 62, se presupune că importurile provenite din Sri Lanka includ biciclete de origine chineză.

(104)

În concluzie, printre cei mai mari exportatori de biciclete către Uniune, importurile din Taiwan și Thailanda nu ar fi putut să aibă un impact negativ asupra situației industriei din Uniune, în principal, din cauza nivelurilor prețurilor lor (similare sau chiar mai mari decât prețurile industriei Uniunii). Pe de altă parte, nu se poate exclude faptul că importurile declarate ca fiind originare din Sri Lanka contribuie la prejudiciul suferit de către industria din Uniune.

(105)

S-a afirmat și s-a susținut cu elemente de probă că exportatorii chinezi eludează în mod continuu măsurile prin importuri care tranzitează mai multe țări, iar aceste importuri aduc prejudicii industriei din Uniune. Luând în considerare elementele de probă privind eludarea descoperite de către Oficiul European de Luptă Antifraudă („OLAF”) în trecut, mai precis în ceea ce privește importurile via Filipine, nu se poate exclude posibilitatea ca acest comportament ilegal continuă să fie prezent pe piață și că acesta cauzează un prejudiciu pentru industria din Uniune.

(106)

Așa cum se arată la considerentele 66-91, instituirea de măsuri antidumping a permis industriei din Uniune să se redreseze în urma prejudiciului suferit, dar numai într-o anumită măsură. Pe parcursul perioadei examinate, industria din Uniune s-a dovedit a fi într-o situație fragilă și vulnerabilă, fiind încă expusă efectelor prejudiciabile ale importurilor care fac obiectul unui dumping din RPC.

(107)

În conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din regulamentul de bază, importurile din țările în cauză au fost evaluate pentru a stabili dacă există probabilitatea continuării prejudiciului.

(108)

După cum s-a arătat la considerentul 40, industria de biciclete chinezești este orientată către export. Bicicletele chinezești sunt prezente pe principalele piețe din lumea întreagă, în special în Statele Unite și în Japonia, unde acestea au o poziție dominantă. Astfel cum s-a menționat într-o anchetă anterioară (11), la sfârșitul anilor nouăzeci, după ce au dispărut timp de doi ani de pe piața americană în urma instituirii taxelor antidumping, producătorii-exportatori chinezi au reușit să își crească semnificativ prezența pe această piață după o perioadă foarte scurtă de timp. În 2009, 14 055 000 de biciclete chinezești au fost exportate către SUA, al cărei consum total de biciclete se ridica la 14 888 000 de unități.

(109)

Această situație arată că producătorii chinezi sunt în măsură să exporte și să pătrundă pe noi piețe în mod rapid și să mențină o poziție dominantă pentru o perioadă lungă de timp.

(110)

După prezentarea de informații, una dintre părți a afirmat că, în eventualitatea expirării măsurilor, nu se va înregistra o creștere substanțială a importurilor de biciclete chinezești, deoarece exportatorii chinezi au întâmpinat dificultăți privind respectarea standardelor de siguranță europene aplicabile bicicletelor (EN 14764, EN 14765, EN 14766 și EN 14781). Cu toate acestea, această afirmație nu a fost susținută prin niciun document justificativ. Dimpotrivă, ancheta a arătat că un procent semnificativ de biciclete și de părți de biciclete care respectă normele de siguranță necesare sunt deja importate din RPC. Nu există, prin urmare, niciun motiv pentru a considera că producătorii chinezi nu sunt în măsură să respecte standardele de siguranță în vigoare pentru biciclete. Prin urmare, această afirmație a fost respinsă.

(111)

Astfel cum se arată la considerentul 41, datele colectate în cursul anchetei arată că există o capacitate importantă neutilizată disponibilă în RPC. Există indicații clare care duc la concluzia că o mare parte a acestei capacități neutilizate ar putea fi folosită pentru a spori exporturile către Uniune, în absența măsurilor antidumping. Acest fapt este confirmat, în special, de faptul că nu există indicații că piețele țărilor terțe sau piața internă chineză ar putea absorbi orice producție suplimentară din RPC.

(112)

În plus, după prezentarea de informații, s-a afirmat că creșterea costurilor cu forța de muncă în China ar limita în mod drastic creșterea capacității de producție a Chinei. În această privință, este necesar să se remarce faptul că, astfel cum se arată la considerentul 26, nivelul de cooperare al producătorilor-exportatori chinezi a fost foarte scăzut, iar cifrele referitoare la costul forței de muncă și capacitate în RPC nu au fost furnizate. În plus, partea în cauză nu a furnizat niciun element de probă în sprijinul afirmației sale. Prin urmare, această afirmație a fost respinsă.

(113)

Astfel cum se precizează la considerentul 105, s-a afirmat și s-a susținut cu elemente de probă că exportatorii chinezi eludează în mod continuu măsurile prin importuri care tranzitează mai multe țări. Acest lucru este confirmat, de asemenea, de către OLAF în cazul privind Filipine. Acest tip de comportament indică interesul deosebit manifestat de exportatorii chinezi pentru atrăgătoarea piață a Uniunii.

(114)

Industria din Uniune a suferit de pe urma efectelor importurilor din China care fac obiectul unui dumping pe parcursul mai multor ani și, în prezent, continuă să se afle într-o situație economică precară.

(115)

Așa cum se arată mai sus, industria din Uniune s-a redresat în urma practicilor chinezești de dumping datorită măsurilor antidumping în vigoare. Totuși, în cursul PAR, aceasta s-a regăsit într-o situație economică dificilă. În acest context, expunerea industriei din Uniune la volume crescute de importuri la prețuri mici care fac obiectul unui dumping din țara în cauză ar putea avea ca rezultat o continuă deteriorare a vânzărilor, a cotei de piață, a prețurilor de vânzare, precum și o deteriorare a situației financiare a acesteia.

(116)

În plus, după cum se arată la considerentul 58, s-a constatat că faptul că prețul de vânzare al producătorilor chinezi a subcotat prețurile industriei din Uniune în medie cu 53 % pare să indice că, în absența măsurilor, este probabil ca producătorii-exportatori chinezi să exporte produsul în cauză către piața Uniunii la prețuri considerabil mai mici decât cele ale industriei din Uniune.

(117)

Având în vedere constatările anchetei, și anume capacitatea neutilizată în RPC, orientarea către export a industriei chineze și comportamentul anterior al exportatorilor chinezi pe piețele străine, orice abrogare a măsurilor ar indica o probabilitate a continuării prejudiciului.

(118)

În cele din urmă, astfel cum se arată la considerentele 105 și 113, eludarea întărește concluzia privind probabilitatea continuării prejudiciului. Aceasta constituie dovada clară că piața europeană continuă să fie o piață atractivă pentru producătorii chinezi care, în absența măsurilor antidumping, ar direcționa probabil volume mai mari de exporturi către Uniune.

(119)

În conformitate cu articolul 21 din regulamentul de bază, s-a examinat dacă, în pofida concluziei privind dumpingul prejudiciabil, este evidentă constatarea că nu este în interesul Uniunii să mențină măsurile antidumping împotriva importurilor din RPC.

(120)

Este necesar să se amintească faptul că s-a considerat, în anchetele anterioare, că adoptarea de măsuri nu era împotriva intereselor Uniunii. În plus, faptul că prezenta anchetă reprezintă o reexaminare, prin care se analizează o situație în care măsuri antidumping sunt deja în vigoare, permite evaluarea oricărui impact negativ necorespunzător asupra părților vizate de măsurile antidumping în vigoare.

(121)

Determinarea interesului Uniunii s-a bazat pe evaluarea diferitelor interese în cauză, și anume cele ale industriei din Uniune, ale importatorilor și ale utilizatorilor.

(122)

Industria de biciclete din Uniune a dovedit că este viabilă și competitivă în condiții echitabile de piață. Cu toate acestea, ancheta a arătat faptul că industria comunitară se află încă într-o situație precară, cu un rezultat apropiat de pragul de rentabilitate financiară. Prin urmare, ar trebui menținute condițiile de concurență efectivă pe piața Uniunii.

(123)

Mai mult, având în vedere faptul că industria din Uniune elaborează, într-o mare măsură, modele noi de biciclete, aceasta ar putea beneficia pe deplin de această evoluție, în ceea ce privește volumele și prețurile de vânzare, în cazul în care presiunea exercitată de importurile care fac obiectul unui dumping ar fi ținută sub control de către măsuri.

(124)

Se consideră că menținerea măsurilor ar fi avantajoasă pentru industria din Uniune care, ulterior, ar trebui să poată menține și eventual să crească volumului vânzărilor și, probabil, prețurile de vânzare, generând astfel nivelul de randament necesar care să-i permită să continue să investească în noile tehnologii.

(125)

Pe de altă parte, în cazul în care măsurile privind importurile din China ar expira, este posibil să aibă loc alte distorsiuni comerciale, care ar duce în mod inevitabil la un impas în procesul de redresare a industriei Uniunii. Având în vedere capacitățile de producție neutilizate ale RPC și comportamentul anterior al exportatorilor chinezi pe piețele externe, este clar că, în cazul în care măsurile ar expira, ar fi foarte dificil, dacă nu chiar imposibil, pentru industria Uniunii să se redreseze și chiar să-și mențină poziția. Altfel, situația prejudiciabilă a industriei din Uniune este probabil să se deterioreze în continuare, ceea ce va conduce la o reducere suplimentară a capacității de producție în Uniune și la închiderea mai multor societăți producătoare. Prin urmare, se constată că măsurile antidumping sunt în interesul industriei comunitare.

(126)

Având în vedere constatările privind situația industriei din Uniune prevăzute la considerentele 93-96 și în conformitate cu argumentele referitoare la analiza privind probabilitatea continuării prejudiciului, după cum s-a precizat la considerentele 106-117, se poate considera, de asemenea, că ar fi probabil ca industria din Uniune să sufere o deteriorare gravă a situației sale financiare în cazul în care s-ar permite expirarea taxelor antidumping.

(127)

Prezenta anchetă beneficiază de sprijinul Federației Cicliștilor Europeni (denumită în continuare „ECF”), o federație care acoperă toate asociațiile naționale de cicliști din Europa.

(128)

ECF susține că Europa este cea mai importantă piață pentru produsele pentru ciclism moderne la standarde ridicate de calitate și siguranță și că un aflux de produse provenite din RPC ar conduce la scăderea acestor standarde. În plus, ECF afirmă că industria de biciclete are un potențial de creștere uriaș în cadrul economiei Uniunii, care ar fi pus în pericol în cazul în care taxele antidumping ar expira.

(129)

Se reamintește faptul că ancheta anterioară a constatat că impactul instituirii măsurilor nu ar fi semnificativ pentru utilizatori. Cu toate că măsurile există, importatorii/utilizatorii din Uniune au avut posibilitatea de a continua să se aprovizioneze, printre altele, din RPC. Nimic nu indică faptul că ar fi întâmpinat dificultăți în găsirea altor furnizori. Se constată, prin urmare, că este puțin probabil ca menținerea măsurilor antidumping să aibă un impact semnificativ asupra utilizatorilor din Uniune.

(130)

Asociația producătorilor de componente pentru biciclete („COLIPED”) s-a făcut cunoscută în cursul anchetei. COLIPED a susținut că în Uniune există aproximativ 300 de fabrici care furnizează componente producătorilor de biciclete care angajează aproximativ 7 300 de persoane și că supraviețuirea lor depinde inevitabil de menținerea producției de biciclete în Europa. În acest sens, s-a constatat că, în absența unor măsuri, și alți producători comunitari de biciclete ar trebui să-și înceteze activitatea, ceea ce ar avea consecințe negative asupra industriei de părți de biciclete din Uniune și ar amenința ocuparea forței de muncă în cadrul acestor furnizori. Prin urmare, s-a constatat că instituirea măsurilor antidumping ar fi în interesul furnizorilor.

(131)

Un singur răspuns la chestionar a fost primit din partea importatorilor independenți cu privire la importurile din RPC, dar acest chestionar a fost incomplet, deoarece întreprinderea se pregătea să-și înceteze operațiunile sale din motive nedivulgate.

(132)

În primul rând, ar trebui precizat că, având în vedere nivelul redus de cooperare a importatorilor, a fost imposibil să se evalueze pe deplin posibilele efecte ale instituirii sau neinstituirii măsurilor. De asemenea, ar trebui reamintit faptul că obiectivul măsurilor antidumping nu este de a împiedica importurile, ci de a restabili condițiile de concurență echitabilă și de a garanta că importurile nu sunt efectuate la prețuri prejudiciabile de dumping. În măsura în care importurile la prețuri corecte vor fi încă admise pe piața Uniunii și importurile din țări terțe vor continua, de asemenea, este posibil ca activitatea tradițională a importatorilor să nu fie afectată semnificativ. De asemenea, este clar că producătorii din Uniune dispun de capacități suficiente pentru a face față unei eventuale creșteri a cererii de biciclete. În plus, astfel cum se arată în tabelul de la considerentul 59, importurile din celelalte țări terțe arată că acestea din urmă dispun de capacități de producție considerabile. Prin urmare, este foarte puțin probabil să se producă o penurie de biciclete.

(133)

Deoarece importurile la prețuri corecte vor fi întotdeauna admise pe piața Uniunii, este probabil ca activitatea tradițională a importatorilor să se desfășoare în continuare, chiar și în cazul menținerii măsurilor împotriva importurilor care fac obiectul dumpingului originare din RPC. Nivelul scăzut de cooperare al importatorilor independenți și faptul că, după instituirea măsurilor privind importurile din RPC, ancheta nu a putut obține nicio dovadă a faptului că importatorii s-au confruntat cu probleme deosebite, consolidează această constatare.

(134)

Menținerea măsurilor privind importurile de biciclete originare din RPC ar fi, în mod clar, în interesul industriei din Uniune, al consumatorilor și al furnizorilor de componente pentru biciclete. Aceasta va permite industriei Uniunii să se dezvolte și să-și îmbunătățească situația în condiții de concurență loială. În plus, aceste măsuri nu vor afecta semnificativ importatorii, deoarece pe piață vor continua să fie disponibile biciclete la preț corect. Pe de altă parte, în cazul în care nu vor fi instituite măsuri, producătorii din Uniune de biciclete și-ar putea încheia activitatea, ceea ce ar amenința, de asemenea, existența Uniunii furnizorilor de componente pentru biciclete.

(135)

Având în vedere cele de mai sus, se constată că nu există niciun motiv întemeiat de a nu institui taxe antidumping aplicabile importurilor de biciclete originare din RPC.

(136)

Ținând seama de cele menționate anterior, măsurile antidumping privind bicicletele trebuie să fie menținute. În conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din regulamentul de bază, extinderea măsurilor în urma unei reexaminări a măsurilor care urmează să expire se aplică, în mod normal, pentru 5 ani, dacă nu există motive sau circumstanțe specifice care fac necesară o perioadă mai scurtă.

(137)

În acest context, trebuie remarcat faptul că prezenta procedură este caracterizată de împrejurările particulare menționate la considerentele 1 și 48, care trebuie avute în vedere, de asemenea, în mod adecvat în ceea ce privește durata măsurilor antidumping. În fond, industria din Uniune beneficiază de un set de măsuri atipice care combină taxe ad valorem pentru biciclete finite cu un regim de scutire care permite acestei industrii să utilizeze componente chinezești pentru biciclete scutite de taxe împotriva eludării, cu condiția îndeplinirii anumitor condiții specifice.

(138)

Actuala reexaminare efectuată în perspectiva expirării măsurilor a confirmat complexitatea sectorului bicicletelor și strânsa interconexiune a acestuia cu sectorul componentelor pentru biciclete. Aceasta a arătat că industria bicicletelor din Uniune utilizează într-o mare măsură, astfel cum se arată la considerentul 1, regimul de scutire aplicabil importurilor de părți de biciclete. Prin urmare, este important ca funcționarea măsurilor să fie reexaminată în mod sistematic. Din aceste motive, s-a examinat dacă măsurile ar trebui să fie limitate la 3 ani.

(139)

După prezentarea de informații, mai mulți producători din Uniune și asociațiile acestora au susținut că măsurile ar trebui să fie prelungite pentru o perioadă de 5 ani. Părțile au susținut, în principal, că producătorii de biciclete erau dispuși să investească în producția de componente pentru biciclete pentru a-și reduce dependența față de importurile de componente chinezești pentru biciclete, dar o perioadă de 3 ani nu este suficientă pentru a obține un randament pozitiv la astfel de investiții.

(140)

În această privință, argumentul că mai multe părți au investit sau intenționează să investească în sectorul bicicletelor sau al componentelor de biciclete nu este relevant pentru a evalua necesitatea și durata unor măsuri antidumping în cadrul unei proceduri de reexaminare efectuate în perspectiva expirării măsurilor. Într-adevăr, aceasta din urmă poate fi bazată doar pe stabilirea probabilității unei continuări sau a unei reapariții a dumpingului, în cazul în care măsurile ar expira.

(141)

Astfel cum s-a precizat la considerentul 137, se reamintește faptul că, din momentul instituirii inițiale a măsurilor în 1993 și al extinderii lor la componentele pentru biciclete în 1997, situația producției de biciclete din Uniune s-a modificat semnificativ, având în vedere faptul că au fost acordate mai mult de 250 de derogări. În plus, măsurile privind bicicletele sunt direct legate de măsurile extinse la piesele componente pentru biciclete și de regimul de scutiri creat. Având în vedere cele de mai sus, concluzia conform căreia măsurile instituite ar justifica o reexaminare, astfel cum s-a determinat la considerentul 138, se aplică în continuare. În această privință, Consiliul ia act de faptul că Comisia are posibilitatea să inițieze din oficiu o reexaminare intermediară a dumpingului, a prejudiciului, precum și a aspectelor legate de regimul de scutire, în conformitate cu articolul 11 alineatul (3) din regulamentul de bază.

(142)

Din aceste motive și având în vedere faptul că durata măsurilor face, în orice caz, parte din orice reexaminare, este prematur să se evalueze, în cadrul prezentei proceduri de reexaminare efectuate în perspectiva expirării măsurilor, dacă există motive sau circumstanțe specifice care necesită o perioadă de timp diferită de durata normală de 5 ani, astfel cum prevede articolul 11 alineatul (2) din regulamentul de bază. Se consideră, prin urmare, că măsurile ar trebui să fie prelungite pentru o perioadă de 5 ani. Această dispoziție nu exclude posibilitatea unei revizuiri a duratei măsurilor antidumping actuale, după caz, în cadrul unei reexaminări intermediare complete ulterioare, în funcție de constatări.

(143)

Toate părțile au fost informate cu privire la faptele și la considerentele esențiale pe baza cărora se intenționează să se recomande menținerea măsurilor în vigoare. Părților li s-a acordat, de asemenea, un termen pentru a-și prezenta observațiile în urma respectivei comunicări. Declarațiile și observațiile au fost luate în considerare în mod corespunzător, dacă a fost necesar.

(144)

Pe baza celor menționate anterior rezultă că taxele antidumping trebuie menținute pentru o perioadă de 5 ani,

6.10.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 261/19

(1)

Decizia nr. 2007/777/CE a Comisiei din 29 noiembrie 2007 de stabilire a condițiilor de sănătate animală și publică precum și a modelelor de certificate pentru importul anumitor produse din carne și stomacuri, vezici și intestine tratate destinate consumului uman, provenind din țări terțe și de abrogare a Deciziei 2005/432/CE (3) stabilește norme privind importurile în Uniune, tranzitul și depozitarea în Uniune a transporturilor de produse din carne și ale transporturilor de stomacuri, vezici și intestine tratate, astfel cum sunt definite în Regulamentul (CE) nr. 853/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 de stabilire a unor norme specifice de igienă care se aplică alimentelor de origine animală (4).

(2)

De asemenea, Decizia 2007/777/CE stabilește listele cu țările terțe și părțile acestora din care pot fi autorizate astfel de importuri, tranzite și depozitări, stabilește modelele de certificate de sănătate publică și animală, precum și normele privind originea și tratamentele necesare pentru aceste produse importate.

(3)

Regulamentul (CE) nr. 798/2008 al Comisiei din 8 august 2008 de stabilire a unei liste a țărilor terțe, teritoriilor, zonelor sau compartimentelor din care pot fi importate în Comunitate și pot tranzita Comunitatea păsările de curte și produsele de pasăre, precum și a cerințelor de certificare sanitar-veterinară (5) stabilește cerințele de certificare sanitar-veterinară pentru importurile de și tranzitul (inclusiv depozitarea pe durata tranzitului) prin Uniune al păsărilor de curte, ouălor pentru incubație, puilor de o zi și ouălor fără microorganisme patogene specificate, al cărnii, cărnii tocate de păsări de curte și separate mecanic, inclusiv provenind de la ratite și vânat cu pene sălbatic, al ouălor și produselor din ouă. Regulamentul respectiv prevede că astfel de produse pot fi importate în Uniune numai din țările terțe, teritoriile, zonele sau compartimentele enumerate în partea 1 din anexa I la regulamentul respectiv.

(4)

Ca urmare a recentelor focare de gripă aviară înalt patogenă (HPAI – highly pathogenic avian influenza) în Africa de Sud, Decizia 2007/777/CE și Regulamentul (CE) nr. 798/2008 au fost modificate de Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 536/2011 (6) al Comisiei, în scopul de a stabili tratamentele specifice pentru importurile din Africa de Sud de produse din carne, stomacuri, vezici și intestine tratate destinate consumului uman, obținute din carne de ratite de crescătorie și de produse din carne pasteurizată și din fâșii de carne uscată care sunt alcătuite din sau conțin carne de vânat cu pene de crescătorie, ratite și vânat sălbatic cu pene care sunt suficiente pentru a elimina riscurile pentru sănătatea animală legate de aceste produse și de a interzice importurile de ratite de reproducție și pentru producție și de pui de o zi, ouă de incubație și carne de ratite din întregul teritoriu al Africii de Sud care intră sub incidența Regulamentului (CE) nr. 798/2008.

(5)

Africa de Sud a furnizat Comisiei informații cu privire la măsurile de combatere adoptate în legătură cu apariția focarului de HPAI. Comisia a evaluat informațiile respective și situația epidemiologică în urma apariției acestor focare în Africa de Sud.

(6)

În plus, o echipă veterinară de urgență a Uniunii a efectuat o misiune în Africa de Sud pentru a evalua situația și pentru a formula recomandări pentru îmbunătățirea controlului bolii.

(7)

Africa de Sud a pus în aplicare o politică de depopulare totală în scopul de a combate boala și de a-i limita răspândirea. Africa de Sud desfășoară activități de supraveghere a gripei aviare, care par să îndeplinească cerințele stabilite în partea II din anexa IV la Regulamentul (CE) nr. 798/2008.

(8)

Rezultatul pozitiv al evaluării situației epidemiologice și investigațiile epidemiologice efectuate de Africa de Sud permit limitarea restricțiilor la importul de carne de ratite în Uniune la partea afectată de boală din teritoriul Africii de Sud, plasată sub restricții de către Africa de Sud. Cu toate acestea, restricțiile la importurile de ratite vii și de ouă de incubație ale acestora trebuie menținute pentru întregul teritoriu din Africa de Sud din cauza riscului mai mare de introducere posibilă a virusului în Uniune.

(9)

Cu privire la tratamentele stabilite în Decizia 2007/777/CE privind importurile de anumite produse din carne, stomacuri, vezici și intestine tratate destinate consumului uman, precum și de produse din carne pasteurizată sau din fâșii de carne uscată, tratamentele aplicate înainte de apariția focarelor de HPAI trebuie aplicate pentru astfel de produse originare din partea indemnă de boală a teritoriului Africii de Sud.

(10)

Partea 1 din anexa II la Decizia 2007/777/CE enumeră teritoriile sau părți de teritorii din țări terțe în care se aplică regionalizarea din motive de sănătate animală. Rubrica privind Africa de Sud ar trebui să fie modificată pentru a se ține cont de noua situație în ceea ce privește prezența HPAI în țara terță respectivă și consecințele care decurg din aceasta pentru restricțiile la importul de produse afectate în Uniune.

(11)

Prin urmare, Decizia 2007/777/CE și Regulamentul (CE) nr. 798/2008 ar trebui modificate în consecință.

(12)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală,

6.10.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 261/23

6.10.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 261/25

(1)

La 22 decembrie 2009 și la 18 ianuarie 2010, Consiliul a adoptat Deciziile 2009/1014/UE (1) și 2010/29/UE (2) de numire a membrilor și a supleanților în cadrul Comitetului Regiunilor pentru perioada cuprinsă între 26 ianuarie 2010 și 25 ianuarie 2015.

(2)

Două locuri de membru în cadrul Comitetului Regiunilor au devenit vacante ca urmare a încheierii mandatelor doamnei Michelle MULHERIN și domnului Denis LANDY. Un loc de supleant a devenit vacant ca urmare a încheierii mandatului domnului Terry BRENNAN.

(a)

în calitate de membri

și

(b)

în calitate de supleant

6.10.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 261/26

(1)

La 22 decembrie 2009 și la 18 ianuarie 2010, Consiliul a adoptat Deciziile 2009/1014/UE (1) și 2010/29/UE (2) de numire a unor membri și a unor supleanți în cadrul Comitetului Regiunilor pentru perioada 26 ianuarie 2010-25 ianuarie 2015.

(2)

Un loc de membru în cadrul Comitetului Regiunilor a devenit vacant ca urmare a încheierii mandatului domnului Paul-Henri MEYERS. Un loc de supleant a devenit vacant ca urmare a numirii domnului Gilles ROTH în calitate de membru în cadrul Comitetului Regiunilor,

(a)

în calitate de membru:

și

(b)

în calitate de supleant:

6.10.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 261/27

(1)

Prin scrisoarea din data de 7 noiembrie 2003 reprezentanța permanentă a Franței pe lângă Uniunea Europeană a notificat Comisiei, în temeiul articolului 108 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (denumit în continuare „TFUE”) (1), o scutire de taxa de ecarisaj în favoarea anumitor întreprinderi de vânzare a cărnii cu amănuntul.

(2)

Notificarea originală se referea, pe de o parte, la ajutoarele acordate în 2003 și, pe de altă parte, la ajutoarele avute în vedere începând cu 2004. Deoarece o parte din ajutoare au fost deja acordate, Comisia a hotărât la momentul respectiv scindarea dosarului. În cadrul prezentei decizii numai scutirea de taxa de ecarisaj, dintre ajutoarele acordate în 2003, face obiectul unei examinări.

(3)

Taxa de ecarisaj a fost eliminată la 1 ianuarie 2004. Prin urmare, finanțarea serviciului public de ecarisaj a fost asigurată de produsul unei „taxe de sacrificare”, față de care Comisia nu formulase obiecții (2).

(4)

În cadrul instrumentării dosarului privind „taxa de sacrificare” (Ajutor de stat N 515A/03), autoritățile franceze au transmis Comisiei, prin scrisoarea din data de 29 decembrie 2003, informații pertinente și pentru cauza în speță.

(5)

Prin scrisoarea din data de 7 aprilie 2005, înregistrată la 12 aprilie 2005, autoritățile franceze au prezentat informații suplimentare, solicitate de Comisie prin scrisoarea din data de 4 martie 2005.

(6)

Comisia a inițiat procedura prevăzută la articolul 108 alineatul (2) din TFUE în ceea ce privește ajutorul menționat, prin scrisoarea nr. SG(2005)D/202956 din data de 7 iulie 2005.

(7)

Decizia de a iniția procedura a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (3). Comisia a invitat celelalte state membre și părțile terțe interesate să își prezinte observațiile cu privire la ajutoarele în cauză.

(8)

Autoritățile franceze și-au transmis observațiile prin scrisorile din data de 20 septembrie 2005 și, respectiv, din data de 15 noiembrie 2005, înregistrate la data de 17 noiembrie 2005.

(9)

Comisia a primit observații din partea Confederației din sectorul măcelăriei, al măcelăriei-carmangeriei, al preparatelor culinare (Confédération de la boucherie, boucherie-charcuterie, traiteurs) (denumită în continuare „CFBCT”), la data de 18 octombrie 2005, și observații din partea unei societăți private, la data de 17 octombrie 2005 (4) și la data de 11 iulie 2008.

(10)

Prin scrisoarea din data de 18 aprilie 2011, autoritățile franceze au confirmat faptul că scutirea de plata taxei pentru achiziționarea cărnii (denumită „taxă de ecarisaj”) acordată pentru anul 2003 anumitor întreprinderi de comercializare a produselor agricole se înscria în cadrul Regulamentului (CE) nr. 1998/2006 al Comisiei din 15 decembrie 2006 privind aplicarea articolelor 87 și 88 din tratat ajutoarelor de minimis  (5).

(11)

Măsura respectivă privește finanțarea, pentru anul 2003, a serviciului public de ecarisaj și de distrugere a făinii de carne și de oase care nu mai poate fi utilizată în comerț.

(12)

Serviciul public de ecarisaj era finanțat înainte prin taxa de ecarisaj, instituită prin articolul 302a ZD din „Code général des impôts français” (Codul general al impozitelor din Franța), adoptat prin articolul 1 din Legea nr. 96-1139 din 26 decembrie 1996 privind colectarea și eliminarea cadavrelor de animale și a deșeurilor provenind din abatoare (denumită în continuare „legea din 1996”).

(13)

Taxa de ecarisaj se aplica achiziționărilor de carne și de alte produse specificate efectuate de către orice persoană care realiza vânzarea cu amănuntul a produselor respective. În principiu, orice persoană care realiza vânzări cu amănuntul plătea această taxă. Baza de calcul a taxei era constituită din valoarea produselor enumerate în continuare, fără taxa pe valoarea adăugată (TVA) a achiziționărilor de orice fel:

(14)

Întreprinderile a căror cifră de afaceri din anul calendaristic anterior era mai mică de 2 500 000 franci francezi (FRF) (6) (381 122 EUR) fără TVA erau scutite de taxă. Cotele de impozitare erau stabilite, pe tranșe de achiziționări lunare fără TVA, la 0,5 % până la suma de 125 000 FRF (19 056 EUR) și la 0,9 % pentru sume mai mari de 125 000 FRF. Articolul 35 din Legea finanțelor rectificativă pentru anul 2000 (legea nr. 2000-1353 din 30 decembrie 2000) a adus anumite modificări mecanismului taxei de ecarisaj, modificări care au intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2001. Obiectivul acestor modificări era contracararea efectelor crizei declanșate de ESB și a costurilor excedentare care derivau din aceasta. Prin urmare, baza de calcul s-a extins la „alte produse pe bază de carne”. Cota de impozitare a taxei a fost stabilită la 2,1 % pentru tranșa de achiziții lunare de până la 125 000 FRF (19 056 EUR) și la 3,9 % pentru sume mai mari de 125 000 FRF. De asemenea, toate întreprinderile a căror cifră de afaceri din anul calendaristic precedent era mai mică de 5 000 000 FRF (762 245 EUR) erau scutite de taxă.

(15)

Inițial, adică începând cu data de 1 ianuarie 1997, produsul taxei era afectat unui fond creat special în acest scop, iar obiectivul era finanțarea serviciului de colectare și de eliminare a cadavrelor de animale și de materiale confiscate de la abatoare și declarate improprii pentru a fi consumate de oameni sau de animale, adică activitățile definite drept misiune a serviciului public la articolul 264 din Codul rural. Fondul era gestionat de „Centre national pour l’aménagement des structures des exploitations agricoles” (Centrul național pentru sistematizarea structurilor exploatațiilor agricole) (CNASEA).

(16)

Începând cu data de 1 ianuarie 2001, produsul taxei de ecarisaj a fost afectat direct bugetului general de stat și nu fondului creat anume în acest scop. Pentru anul 2003, creditele au fost deschise la ministerul agriculturii, alimentației, pescuitului și afacerilor rurale prin decretul nr. 2002-1580 din 30 decembrie 2002 privind aplicarea legii finanțelor pentru anul 2003 și au fost înscrise drept cheltuieli obișnuite ale ministerului în titlul IV, Intervenții publice, partea a 4-a, acțiuni economice, stimulări și intervenții. Pentru anul 2003, produsul acestei taxe a fost evaluat la 550 milioane EUR.

(17)

Notificarea din 2003 prevedea ajutoare pentru depozitarea și distrugerea făinii animale, precum și ajutoare pentru transportul și distrugerea animalelor găsite moarte și deșeurilor provenind de la abatoare. De asemenea, legea din 1996 prevedea scutirea întreprinderilor care vând carne cu amănuntul a căror cifră de afaceri era mai mică de 762 245 EUR. Conform informațiilor de care dispune Comisia, legea din 1996 a fost în vigoare pe tot parcursul anului 2003.

(18)

În decizia de inițiere a procedurii, Comisia a enunțat concluzia că măsurile de ajutor privind ridicarea și distrugerea animalelor găsite moarte, precum și depozitarea și distrugerea făinii animale și deșeurilor provenind de la abatoare nu riscă să afecteze condițiile de efectuare a schimburilor comerciale într-un fel care să fie contrar interesului comun. Acestea puteau deci beneficia de derogarea prevăzută la articolul 107 alineatul (3) litera (c) din TFUE ca măsuri care pot contribui la dezvoltarea sectorului. În schimb, Comisia a hotărât inițierea procedurii prevăzute la articolul 108 alineatul (2) din TFUE în ceea ce privește existența și compatibilitatea ajutoarelor pentru comerțul exceptat de la plata taxei de ecarisaj.

(19)

În etapa inițierii procedurii de investigare, Comisia estimase că scutirea de plata taxei de ecarisaj pare să implice, pentru stat, o pierdere de resurse și nu pare justificată de natura și economia sistemului fiscal al cărui obiectiv este să asigure venituri pentru stat. Astfel, conform informațiilor de care dispunea Comisia, exonerarea nu se referea la cifra de afaceri realizată prin vânzările de carne, ci la cifra globală a vânzărilor.

(20)

Deoarece taxa de ecarisaj se calculează pornind de la valoarea produselor pe bază de carne, nu părea justificat ca o întreprindere cu o cifră de afaceri mai mare în ceea ce privește vânzările de carne să fie scutită de plata taxei, în timp ce o întreprindere concurentă, care realizează o cifră de afaceri mai mică pornind de la produsele pe bază de carne să fie obligată la plata taxei.

(21)

Prin urmare, exonerarea menționată părea să constituie un avantaj selectiv. Este deci, se pare, un ajutor în favoarea întreprinderilor vânzătoare care, fiind scutite, ar avea o sarcină fiscală mai mică. Pe baza cifrelor privind comerțul cu carne, Comisia a ajuns la concluzia că scutirea, în 2003, de taxă de care au beneficiat comercianții care realizau o cifră de afaceri mai mică de 762 245 EUR e un avantaj care poate constitui un ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE.

(22)

Comisia nu putea exclude faptul că scutirea de taxă poate avea o incidență asupra schimburilor comerciale dintre statele membre, în special în zonele frontaliere.

(23)

Scutirea de taxă acordată întreprinderilor de comercializare cu o cifră de afaceri mai mică de 762 245 EUR părea așadar a constitui un ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE.

(24)

În acest caz, ajutoarele păreau a consta într-o reducere a taxelor, lipsită de orice stimulent și de orice contrapartidă în ceea ce îi privește pe beneficiari, a căror compatibilitate cu regulile de concurență nu era dovedită.

(25)

Comisia considera deci că ajutorul intră sub incidența domeniului de aplicare a punctului 3.5 din liniile directoare ale Comunității privind ajutoarele de stat (7), care se aplicau în acea vreme. În conformitate cu aceste norme, pentru a fi considerată compatibilă cu piața comună, orice măsură de ajutor trebuie să conțină un anumit stimulent sau să solicite beneficiarului o contrapartidă. Astfel, în afară de cazul în care există excepții prevăzute în mod expres în legislația comunitară sau în liniile directoare menționate, ajutoarele de stat unilaterale destinate numai ameliorării situației financiare a producătorilor, dar care nu contribuie în niciun fel la dezvoltarea sectorului sunt asimilate unor ajutoare pentru funcționare incompatibile cu piața comună.

(26)

Pentru comerțul exceptat de la plata taxei de ecarisaj, Comisia nu putea exclude faptul că ajutorul respectiv poate fi un ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE și că poate fi vorba de un ajutor pentru funcționare, în legătură cu care Comisia își exprima îndoielile în ceea ce privește compatibilitatea acestuia cu piața comună.

(27)

Autoritățile franceze și-au prezentat observațiile prin scrisorile din data de 20 septembrie 2005 și din data de 15 noiembrie 2005. În aceste scrisori, autoritățile franceze au afirmat că nu putea fi contestat faptul că scutirea fiscală de care beneficiaseră întreprinderile scutite reprezenta un ajutor în sensul Tratatului CE. Comisia ajunsese, de altfel, la o concluzie similară în Decizia 2005/474/CE (8) privind exonerarea aplicată în perioada 1 ianuarie 1997-31 decembrie 2002 (ajutorul NN 17/01 reclasat C 49/02).

(28)

În schimb, autoritățile franceze semnalaseră înainte de intrarea în vigoare a Regulamentului (CE) nr. 1998/2006 că ajutoarele intră în domeniul de aplicare al Regulamentului (CE) nr. 69/2001 al Comisiei din 12 ianuarie 2001 privind aplicarea articolelor 87 și 88 din tratatul CE ajutoarelor de minimis  (9) și că numărul de întreprinderi în cauză, care se ridica la peste 100 000 în medie pe an, precum și pragul cifrei de afaceri reținut pentru exonerare (762 245 EUR) ar arăta că valoarea exonerării care poate fi considerată un ajutor de stat se situa, în orice caz, sub pragul de 100 000 EUR pe durata a trei ani, prevăzut de Regulamentul (CE) nr. 69/2001.

(29)

Pentru a demonstra că valoarea exonerării de care au beneficiat întreprinderile respective în 2003 se situa în mod sistematic sub suma de 100 000 EUR pe durata a trei ani, autoritățile franceze au utilizat două metode.

(30)

Într-o primă etapă, autoritățile franceze au încercat să reconstituie cifra de afaceri a unei întreprinderi care ar fi plătit o taxă de 100 000 EUR pe durata a trei ani, adică o medie anuală de 33 333 EUR. Pornind de la această sumă, defalcată pe tranșe de impozitare (2,1 % și 3,9 %), acestea au reconstituit baza de calcul a taxei corespunzătoare achizițiilor întreprinderii. În fine, pornind de la valoarea acestor achiziții, autoritățile franceze au scăzut din această valoare o estimare a cifrei anuale de afaceri, pornind de la ipoteza - maximalistă - că e vorba de o întreprindere specializată în comerțul cu carne. Metoda le-a permis astfel să ajungă la o cifră de afaceri a întreprinderii mult superioară pragului de scutire de taxă. Pragul de exonerare de 762 245 EUR era deci mult depășit, ceea ce înseamnă că o întreprindere care ar achita o taxă de 100 000 EUR pe o perioadă de trei ani nu poate în niciun caz fi scutită de taxa de achiziționare a cărnii.

(31)

Într-o a doua etapă, autoritățile franceze au încercat să reconstituie valoarea taxei în cazul unei întreprinderi specializată în carne a cărei cifră de afaceri s-ar situa imediat sub pragul de scutire, la 762 000 EUR. Pornind de la coeficientul achiziții/cifră de afaceri de 0,58 (10), autoritățile franceze au dedus din acesta valoarea achizițiilor de carne ale acestei întreprinderi, și anume 441 960 EUR (762 000 × 0,58). Această a doua metodă demonstrează că valoarea maximă de exonerare este de 13 132 EUR/an pentru fiecare întreprindere, adică o sumă care rămâne, orice s-ar întâmpla, inferioară sumei de 100 000 EUR pe durata a trei ani.

(32)

Ca urmare a intrării în vigoare a Regulamentului (CE) nr. 1998/2006, autoritățile franceze au confirmat faptul că scutirea de la plata taxei pentru achiziționarea cărnii (denumită „taxă de ecarisaj”) acordată pentru anul 2003 anumitor întreprinderi de comercializare a produselor agricole se înscrie domeniul de aplicare al regulamentului menționat, și anume articolul 5 referitor la măsurile tranzitorii.

(33)

În primul rând, Confederația din sectorul măcelăriei, al măcelăriei-carmangeriei, al preparatelor culinare (denumită în continuare „CFBCT”) a argumentat că măsura în cauză nu respectă criteriile de definire a unui ajutor de stat și că mecanismul fiscal aplicat anumitor întreprinderi în funcție de valoarea cifrei lor de afaceri se justifică pe deplin din motive de care țin de economia generală a sistemului fiscal. Conform CFBCT, taxa pe achiziționarea de carne era colectată și controlată în conformitate cu normele aplicabile în materie de TVA și alte taxe asemănătoare. Stabilirea pragului de scutire se baza pe un criteriu obiectiv și rațional identic cu pragurile aplicabile altor taxe. Legea din 1996 se înscria în logica sistemului francez de colectare a TVA, iar obiectul acesteia nu era oferirea unui avantaj extraordinar pentru anumite întreprinderi, ci viza în realitate, prin instituirea unui prag de impozitare, luarea în calcul a capacității de contribuție a întreprinderilor și, în special, a viabilității măcelăriilor tradiționale.

(34)

În al doilea rând, conform CFBCT, această măsură nu afecta comerțul intracomunitar, deoarece dimensiunile foarte modeste ale întreprinderilor afectate de măsura în cauză, precum și piața extrem de redusă din punct de vedere geografic pe care operau acestea nu duc la concluzia fermă că exista un ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE.

(35)

Chiar dacă ar trebui să se considere că întreprinderile scutite de plata taxei au beneficiat efectiv de un ajutor, CFBCT susține că acest ajutor era, în orice caz, compatibil cu normele din tratat.

(36)

Comisia ar trebui să ia în considerare faptul că exonerarea micilor întreprinderi de măcelărie și a măcelăriilor tradiționale a fost în acest caz justificată de un obiectiv de interes general: gestionarea crizei provocate de maladia vacii nebune și tratarea necesară a produselor periculoase. În plus, această măsură se referea numai la întreprinderile mici și mijlocii și ar putea fi acoperită de regulamentele privind scutirile aplicabile la acea vreme, și anume Regulamentul (CE) nr. 70/2001 al Comisiei din 12 ianuarie 2001 privind aplicarea articolelor 87 și 88 din Tratatul CE la ajutoare de stat pentru întreprinderile mici și mijlocii (11) și Regulamentul (CE) nr. 1/2004 al Comisiei din 23 decembrie 2003 privind aplicarea articolelor 87 și 88 din tratat la ajutoare de stat acordate întreprinderilor mici și mijlocii care își desfășoară activitatea în domeniul producției, al prelucrării și al comercializării produselor agricole (12).

(37)

În orice caz, CFBCT susține că cerința privind recuperarea ajutorului, care ar fi consecința unei eventuale calificări a măsurii drept un ajutor de stat incompatibil, ar încălca articolul 14 din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999 privind norme detaliate de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE (13), în sensul că o hotărâre negativă cu recuperare nu ar ține seama de încrederea legitimă a întreprinderilor beneficiare.

(38)

Oricum, evaluarea a posteriori a valorii ajutorului, pe baza unei impozitări retroactive forfetare s-ar putea situa sub pragurile de minimis, având în vedere că potențialii beneficiari ai acestor ajutoare erau, în marea lor majoritate, microîntreprinderi.

(39)

Conform informațiilor de care dispune Comisia, respectiva societate privată desfășoară în Franța o activitate de distribuție a alimentelor. Având în vedere că a achitat taxa de ecarisaj pentru anii 2001 și 2003 și a solicitat rambursarea sumei plătite serviciilor fiscale din Franța, această societate estimează că are interesul de a-și prezenta observațiile în procedura de față.

(40)

Societatea susține că, în mod contrar față de concluziile Comisiei din hotărârea de inițiere a procedurii din data de 5 iulie 2005 (2005/C 228/06) (14), ajutoarele din sectorul ecarisajului și taxa pentru achiziționarea de carne nu erau deconectate și consideră că taxa de ecarisaj plătită pentru anul 2003 se bazează pe articolul 302a ZD din codul general al impozitelor și finanțează un mecanism de ajutoare de stat în conformitate cu articolul 107 din TFUE. Deoarece nu a fost notificat Comisiei în prealabil, acest mecanism ar trebui declarat ilegal.

(41)

De asemenea, societatea susține că scutirea de taxă este incompatibilă cu articolul 107 din TFUE și că aceasta duce la o incompatibilitate cu principiul de egalitate în fața sarcinilor publice și, prin extensiune, cu normele concurenței.

(42)

În conformitate cu articolul 107 alineatul (1) din TFUE, cu excepția derogărilor prevăzute de tratate, sunt incompatibile ajutoarele acordate de state sau prin intermediul resurselor de stat, sub orice formă, care denaturează sau amenință să denatureze concurența prin favorizarea anumitor întreprinderi sau a producerii anumitor bunuri, în măsura în care acestea afectează schimburile comerciale dintre statele membre.

(43)

Articolele 107, 108 și 109 din TFUE se aplică sectorului cărnii de porc în conformitate cu articolul 21 din Regulamentul (CEE) nr. 2759/75 al Consiliului din 29 octombrie 1975 privind organizarea comună a piețelor în sectorul cărnii de porc (15). Aceste articole se aplică sectorului cărnii de vită și mânzat în conformitate cu articolul 40 din Regulamentul(CE) nr. 1254/1999 al Consiliului din 17 mai 1999 privind organizarea comună a piețelor în sectorul cărnii de vită și mânzat (16). Înainte de adoptarea Regulamentului (CE) nr. 1254/1999, articolele 107, 108 și 109 din TFUE se aplicau sectorului cărnii de vită și mânzat în conformitate cu articolul 24 din Regulamentul (CEE) nr. 805/68 al Consiliului (17). Aceste articole se aplicau sectorului cărnii de oaie și sectorului cărnii de capră în conformitate cu articolul 22 din Regulamentul (CE) nr. 2467/98 al Consiliului din 3 noiembrie 1998 privind organizarea comună a piețelor în sectorul cărnii de oaie și în sectorul cărnii de capră (18). Aceste articole se aplicau sectorului cărnii de pasăre în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (CEE) 2777/75 al Consiliului din 29 octombrie 1975 privind organizarea comună a piețelor în sectorul cărnii de pasăre (19). Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului din 22 octombrie 2007 de instituire a unei organizări comune a piețelor agricole și privind dispoziții specifice referitoare la anumite produse agricole („Regulamentul unic OCP”) (20) a abrogat aceste diferite regulamente și prevede, la articolul 180, că normele în materie de ajutoare de stat se aplică produselor menționate anterior.

(44)

Autoritățile franceze au confirmat că scutirea de plata taxei pentru achiziționările de carne (denumită „taxă de ecarisaj”) acordată pentru anul 2003 anumitor întreprinderi de comercializare a produselor agricole se înscrie în domeniul de aplicare al Regulamentului (CE) nr. 1998/2006.

(45)

În conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1998/2006, ajutoarele care îndeplinesc condițiile pe care le stabilește acesta sunt considerate ca neîndeplinind toate criteriile articolului 107 alineatul (1) din TFUE și, prin urmare, se consideră că nu fac obiectul obligației de notificare prevăzute la articolul 108 alineatul (3) din TFUE.

(46)

Regulamentul (CE) nr. 1998/2006 se aplică ajutoarelor acordate întreprinderilor din toate sectoarele, dar în cazul întreprinderilor care își desfășoară activitatea în sectorul prelucrării și comercializării produselor agricole enumerate în anexa I la tratatul CE, acesta se aplică numai dacă valoarea ajutorului nu este stabilită pe baza prețului sau a cantității produselor de acest tip achiziționate de la întreprinderi din sectorul producției primare sau comercializate de către întreprinderile în cauză și dacă ajutorul nu este subordonat faptului de a fi parțial sau în întregime cedat unor întreprinderi din sectorul producției primare.

(47)

În conformitate cu articolul 5 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1998/2006, acest regulament se aplică ajutoarelor acordate înainte de intrarea sa în vigoare întreprinderilor care își desfășoară activitatea în domeniul prelucrării și al comercializării produselor agricole, în cazul în care ajutoarele îndeplinesc toate condițiile prevăzute la articolele 1 și 2. Regulamentul CE nr. 1889/2006 a intrat în vigoare la 29 decembrie 2006.

(48)

În conformitate cu articolul 2 alineatele (2) și (3) din Regulamentul (CE) nr. 1998/2006, valoarea totală a ajutoarelor de minimis acordate unei aceeași întreprinderi nu depășește 200 000 EUR pe durata a trei exerciții fiscale. Plafonul prevăzut se exprimă ca subvenție în numerar. Toate cifrele folosite exprimă valori brute, adică înainte de deducerea oricărui impozit sau a altei taxe. Atunci când ajutorul este acordat sub altă formă decât subvenția, valoarea ajutorului este echivalentul-subvenției brut al ajutorului.

(49)

Întreprinderile în cauză își desfășurau activitatea în sectorul prelucrării și al comercializării produselor vizate în anexa I la Tratatul CE și altor produse și au fost scutite de taxa de ecarisaj în 2003. În conformitate cu măsurile tranzitorii prevăzute la articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 1998/2006, acest regulament se aplică prin urmare situației în cauză.

(50)

Autoritățile franceze au stabilit că se îndeplineau condițiile prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 1998/2006, demonstrând că echivalentul-subvenție al ajutorului perceput individual de către fiecare beneficiar nu a depășit în niciun caz suma de 200 000 EUR pe durata a trei ani, deoarece suma maximă de exonerare a fost de 13 132 EUR pe an pentru fiecare întreprindere (a se vedea considerentul 29).

(51)

Având în vedere tot ceea ce s-a menționat anterior, Comisia consideră că exonerarea întreprinderilor de vânzare a cărnii cu amănuntul a căror cifră de afaceri anuală a fost mai mică de 762 245 EUR în 2003 intră în domeniul de aplicare al Regulamentului (CE) nr. 1998/2006 și îndeplinește condițiile stabilite de acesta. Prin urmare, această exonerare nu constituie un ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE,