27.7.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 202/1

27.7.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 202/1

27.7.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 202/2

(1)

În aprilie 2011, prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 405/2011 (2) (denumit în continuare „regulamentul definitiv”), Consiliul a impus o taxă compensatorie definitivă asupra importurilor de anumite bare și tije din oțeluri inoxidabile clasificate în prezent la codurile NC 7222 20 21, 7222 20 29, 7222 20 31, 7222 20 39, 7222 20 81 și 7222 20 89 și originare din India. Ancheta care a dus la adoptarea regulamentului definitiv este denumită în continuare „ancheta inițială”.

(2)

Măsurile definitive au constat în taxe compensatorii ad valorem, cuprinse între 3,3 % și 4,3 % și aplicate importurilor provenind de la exportatori desemnați în mod individual, un nivel al taxei de 4,0 % aplicat societăților cooperante neincluse în eșantion și un nivel al taxei reziduale de 4,3 % aplicat tuturor celorlalte societăți din India.

(3)

Cererea de reexaminare intermediară parțială a fost depusă de Viraj Profiles Vpl. Ltd., un producător-exportator din India (denumit în continuare „solicitantul”). Obiectul cererii s-a limitat la examinarea subvenționării în ceea ce îl privește pe solicitant. Solicitantul a furnizat elemente de probă prima facie care dovedesc că circumstanțele în ceea ce privește subvenționarea, pe baza cărora au fost impuse măsurile în cauză, s-au schimbat considerabil și că aceste schimbări prezintă un caracter durabil.

(4)

În urma consultării Comitetului consultativ și după ce a constatat că există suficiente dovezi care să justifice deschiderea unei reexaminări intermediare parțiale, Comisia a anunțat, la 9 august 2012, printr-un aviz publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (3) (denumit în continuare „aviz de deschidere”), deschiderea unei reexaminări intermediare parțiale, în conformitate cu articolul 19 din regulamentul de bază, limitate la examinarea subvenției acordate solicitantului.

(5)

Ancheta de reexaminare a subvenției s-a referit la perioada cuprinsă între 1 iulie 2011 și 30 iunie 2012 (denumită în continuare „perioada anchetei de reexaminare” sau „PAR”).

(6)

Comisia a informat oficial solicitantul, Guvernul Indiei și EUROFER în calitate de reprezentant al industriei Uniunii (denumită în continuare „industria Uniunii”) în ancheta inițială cu privire la deschiderea anchetei de reexaminare intermediară parțială. Părților interesate li s-a oferit posibilitatea de a-și face cunoscute punctele de vedere în scris și de a solicita o audiere până la termenul stabilit în avizul de deschidere.

(7)

Observațiile orale și scrise transmise de către părți în etapa de deschidere au fost analizate și, după caz, luate în considerare.

(8)

În vederea obținerii informațiilor necesare anchetei sale, Comisia a trimis un chestionar solicitantului. În plus, a fost trimis un chestionar și Guvernului Indiei.

(9)

S-au primit răspunsuri la chestionar atât din partea solicitantului, cât și din partea Guvernului Indiei.

(10)

Comisia a cercetat și a verificat toate informațiile considerate necesare pentru a determina subvenționarea. S-au efectuat vizite de verificare la sediul solicitantului.

(11)

Produsul care face obiectul reexaminării este cel definit în ancheta inițială, și anume bare și tije din oțeluri inoxidabile, simplu obținute sau finisate la rece, altele decât barele și tijele cu secțiunea transversală circulară cu un diametru de minimum 80 mm, clasificate în prezent la codurile NC 7222 20 21, 7222 20 29, 7222 20 31, 7222 20 39, 7222 20 81 și 7222 20 89 și originare din India.

(12)

Pe baza informațiilor furnizate de Guvernul Indiei și de părțile interesate, precum și a răspunsurilor la chestionarul Comisiei, au fost examinate următoarele sisteme, despre care se presupune că au fost folosite de solicitant:

(13)

Sistemele indicate la literele (a) și (b) se întemeiază pe Legea privind dezvoltarea și reglementarea comerțului exterior din 1992 (Legea nr. 22 din 1992), care a intrat în vigoare la 7 august 1992 (denumită în continuare „Legea comerțului exterior”). Legea comerțului exterior autorizează Guvernul Indiei să emită notificări privind politica de export și de import. Acestea sunt rezumate într-o serie de documente grupate sub titlul „Politica în domeniul comerțului exterior”, publicate de Ministerul Comerțului o dată la cinci ani și actualizate periodic. Documentul de politică în domeniul comerțului exterior relevant pentru perioada anchetei de reexaminare este „Politica în domeniul comerțului exterior 2009-2014” (denumit în continuare „FTP 09-14”). În plus, Guvernul Indiei prezintă și procedurile pe baza cărora funcționează FTP 09-14 în „Manualul de proceduri, volumul I” (denumit în continuare „MP I 09-14”), care este actualizat periodic.

(14)

Sistemul ECS menționat la litera (c) se bazează pe secțiunile 21 și 35A din Legea regulamentelor bancare din 1949 care autorizează Reserve Bank of India să emită linii directoare pentru băncile comerciale cu privire la creditele de export.

(15)

Mai mult, în urma acuzațiilor formulate de industria Uniunii, Comisia a investigat dacă solicitantul beneficia de:

(16)

În cele din urmă, Comisia a verificat dacă următoarele sisteme examinate în cadrul anchetei inițiale:

mai sunt încă utilizate de solicitant.

(17)

Ancheta a dezvăluit că solicitantul a beneficiat de acest sistem în cursul PAR. Cu toate acestea, s-a constatat că stimulentele pe care le-a primit au fost neglijabile (de 0,02 %). Prin urmare, s-a considerat că nu este necesară evaluarea mai aprofundată a măsurilor compensatorii din cadrul acestui sistem.

(18)

S-a constatat că solicitantul avea statutul de EOU și primise subvenții în cadrul acestui sistem în cursul PAR.

(19)

Societatea a susținut că, în privința acestui sistem, Comisia ar trebui să se abată de la metoda de calcul al beneficiului obținut în temeiul EOU utilizată în ancheta inițială. Societatea a afirmat că anumite beneficii obținute în temeiul EOU ar trebui tratate drept sistem autorizat de drawback al taxelor în sensul anexelor II și III la regulamentul de bază și, prin urmare, nu ar trebui să facă obiectul unor măsuri compensatorii.

(20)

Cu toate acestea, deoarece s-a constatat că, indiferent de metoda de calcul utilizată, nivelul subvenției stabilit pentru acest sistem nu va depăși 0,22 %, ceea ce va face ca marja de subvenție globală să se afle sub nivelul de minimis, s-a decis să nu se mai analizeze această afirmație în contextul prezentei anchete de reexaminare.

(21)

S-a constatat că solicitantul nu a beneficiat de acest sistem în cursul PAR.

(22)

Ancheta a dezvăluit că solicitantul a beneficiat de acest sistem în cursul PAR. Cu toate acestea, s-a constatat că stimulentele primite au fost neglijabile. Prin urmare, s-a considerat că nu este necesară evaluarea mai aprofundată a măsurilor compensatorii din cadrul acestui sistem.

(23)

S-a constatat că solicitantul nu a beneficiat de acest sistem în cursul PAR.

(24)

Ancheta a arătat că solicitatul nu a avut alte beneficii în cursul PAR în ceea ce privește achizițiile de materii prime și de energie, care să presupună o contribuție financiară a Guvernului Indiei și care ar putea fi deci tratate ca subvenții în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) și al articolului 3 alineatul (2) din regulamentul de bază. Prin urmare, acuzațiile industriei Uniunii enunțate în considerentul 15 literele (c)-(e) au fost considerate irelevante în contextul prezentei reexaminări.

(25)

Se reamintește faptul că ancheta inițială a stabilit valoarea subvențiilor care fac obiectul măsurilor compensatorii pentru solicitant, exprimate ad valorem, la 4,3 %.

(26)

În cursul PAR, valoarea subvențiilor care fac obiectul măsurilor compensatorii pentru solicitant, exprimate ad valorem și rezultate de la un singur sistem de subvenții, a fost de 0,22 %.

(27)

Luând în considerare cele de mai sus, se concluzionează că nivelul de subvenționare în ceea ce privește producătorul-exportator solicitant a scăzut.

(28)

De asemenea, a fost examinată eventualitatea în care modificarea circumstanțelor legate de sistemele examinate ar putea fi considerată ca având caracter durabil.

(29)

După cum s-a menționat anterior, constatările cu privire la sistemul EPCGS din cadrul acestei reexaminări intermediare au confirmat constatările din ancheta inițială, în cadrul căreia subvenția acordată în cadrul acestui sistem a fost considerată neglijabilă.

(30)

În plus, deși în ancheta inițială s-a constatat că beneficiul principal a fost conferit solicitantului în cadrul sistemului EOU, beneficiile acordate în cadrul acestui sistem au scăzut în cursul PAR. S-au obținut elemente de probă potrivit cărora această schimbare are un caracter durabil, deoarece este legată de scăderea nivelului tarifelor vamale aplicabile deșeurilor de oțel inoxidabil și feronichelului, două materii prime principale utilizate de solicitant pentru fabricarea produsului în cauză.

(31)

Pe baza celor de mai sus, există elemente care indică faptul că solicitantul va continua să beneficieze, în viitor, de subvenții cu o valoare mai mică decât nivelul de minimis. În consecință, se consideră oportună modificarea nivelului taxei compensatorii aplicabile solicitantului pentru a reflecta nivelul actual al subvenționării. O astfel de taxă ar trebui să se stabilească la 0 % pentru solicitant.

(32)

În ceea ce privește nivelul taxei aplicate în prezent importurilor produsului în cauză provenind de la producători-exportatori enumerați în anexa la regulamentul definitiv, se observă faptul că modalitățile detaliate actuale ale sistemelor anchetate și caracterul lor compensatoriu nu s-au modificat în raport cu ancheta precedentă. Astfel, nu există niciun motiv să se recalculeze subvenția și nivelul taxei în cazul acestor societăți. În consecință, nivelurile taxei aplicabile societăților enumerate în anexa la regulamentul definitiv rămân neschimbate.

(33)

În ceea ce privește nivelul taxei în cazul tuturor celorlalte societăți, se observă că, în cursul anchetei inițiale, aceasta a fost stabilită la nivelul cel mai înalt al marjei de subvenție individuale constatate pentru societățile incluse în eșantion. Acest nivel corespundea marjei de subvenție a solicitantului. Dat fiind că marja solicitantului s-a schimbat ca urmare a acestei reexaminări intermediare, nivelul taxei tuturor celorlalte societăți ar trebui revizuit și stabilit la nivelul maxim al marjei de subvenții imediat următor. Deoarece nivelul maxim următor este cel aplicabil societăților enumerate în anexă, taxa pentru toate celelalte societăți ar trebui să fie stabilită la acest nivel, și anume 4 %.

(34)

Guvernul Indiei și celelalte părți interesate au fost informate cu privire la faptele și considerentele esențiale pe baza cărora se intenționa să se propună modificarea taxei aplicabile solicitantului.

(35)

Observațiile orale și scrise transmise de către părți au fost analizate și, după caz, luate în considerare.

(36)

Au fost audiate toate părțile interesate care au solicitat acest lucru și care au demonstrat că există motive speciale care justifică audierea,

27.7.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 202/6

(1)

Pentru a asigura aplicarea uniformă a Nomenclaturii combinate anexate la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87, este necesar să se adopte măsuri privind clasificarea mărfurilor menționate în anexa la prezentul regulament.

(2)

Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 stabilește regulile generale pentru interpretarea Nomenclaturii combinate. Aceste reguli se aplică, de asemenea, oricăror alte nomenclaturi bazate integral sau parțial pe aceasta sau care îi adaugă acesteia subdiviziuni suplimentare și care sunt stabilite prin dispoziții specifice ale Uniunii, în vederea aplicării de măsuri tarifare sau de altă natură privind comerțul cu mărfuri.

(3)

În temeiul acestor reguli generale, mărfurile descrise în coloana 1 a tabelului din anexă trebuie clasificate la codul NC indicat în coloana 2, pe baza motivelor care figurează în coloana 3 a aceluiași tabel.

(4)

Este necesar să se prevadă posibilitatea invocării în continuare de către titular, în temeiul articolului 12 alineatul (6) din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar (2), pentru o perioadă de trei luni, a informațiilor tarifare obligatorii care au fost furnizate de autoritățile vamale ale statelor membre în ceea ce privește clasificarea mărfurilor în Nomenclatura combinată, dar care nu sunt conforme cu dispozițiile prezentului regulament.

(5)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului Codului Vamal,

27.7.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 202/8

(1)

Anexa II la Regulamentul (CE) nr. 1333/2008 prevede o listă a Uniunii cu aditivii alimentari autorizați pentru utilizarea în produsele alimentare și condițiile de utilizare a acestora.

(2)

Lista respectivă poate fi modificată în conformitate cu procedura comună prevăzută în Regulamentul (CE) nr. 1331/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 de instituire a unei proceduri comune de autorizare pentru aditivii alimentari, enzimele alimentare și aromele alimentare (2).

(3)

În conformitate cu articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1331/2008, lista de aditivi alimentari a Uniunii poate fi actualizată fie la inițiativa Comisiei, fie în urma unei cereri.

(4)

O cerere de autorizare a utilizării extractelor de rozmarin (E 392) ca antioxidanți în preparatele din carne, carnea prelucrată cu conținut scăzut de grăsime, netratată termic sau tratată termic, și peștele prelucrat și produsele pescărești prelucrate și cu conținut scăzut de grăsime, inclusiv moluștele și crustaceele, a fost depusă la 3 februarie 2012 și a fost pusă la dispoziția statelor membre.

(5)

Antioxidanții sunt substanțe care protejează alimentele împotriva deteriorării cauzate de oxidare, precum râncezirea grăsimii și schimbarea culorii. Nivelurile maxime actuale de utilizare a extractelor de rozmarin (E 392) autorizate în carnea prelucrată și peștele și produsele pescărești prelucrate, inclusiv moluștele și crustaceele, se stabilesc în funcție de conținutul de grăsime al categoriilor respective de produse alimentare (cu excepția cârnaților uscați și a cărnii deshidratate). Nivelul maxim permis pentru utilizarea extractelor de rozmarin (E 392) stabilit în funcție de conținutul de grăsime al categoriilor respective de produse alimentare nu asigură o protecție suficientă a produselor alimentare cu conținut scăzut de grăsime, deoarece există un dozaj minim critic al antioxidantului respectiv pentru a se obține efectul dorit. În prezent, extractele de rozmarin (E 392) pot fi folosite în doze eficace în produsele cu un conținut mai mare de grăsime. Cu toate acestea, și produsele cu conținut scăzut de grăsime ar putea suferi o oxidare puternică, din cauza unei proporții mari de acizi grași nesaturați. Prin urmare, este necesar să se stabilească nivelul maxim de utilizare a extractelor de rozmarin (E 392) la 15 mg/kg pentru produsele cu conținut de grăsime de maximum 10 %, menținând, în același timp, nivelul maxim permis de 150 mg/kg exprimat în raport cu substanța grasă pentru produsele cu conținut de grăsime de peste 10 %.

(6)

În 2008, Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (denumită în continuare „autoritatea”) a evaluat siguranța extractelor de rozmarin (E 392) utilizate ca aditiv alimentar (3) și a concluzionat că utilizările și nivelurile de utilizare propuse nu prezintă probleme legate de siguranță. Conform unei estimări prudente a expunerii alimentare, autoritatea a considerat că extractele de rozmarin ar fi folosite la nivelul maxim de utilizare (adică 150 mg/kg în carnea, carnea de pasăre și peștele/fructele de mare prelucrate) în toate produsele propuse din fiecare categorie de produse alimentare. Această ipoteză a inclus, de asemenea, carnea prelucrată netratată termic sau tratată termic, precum și peștele și produsele pescărești prelucrate, inclusiv moluștele și crustaceele, cu conținut de grăsime de maximum 10 %.

(7)

În conformitate cu articolul 3 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1331/2008, Comisia trebuie să solicite avizul autorității pentru a actualiza lista de aditivi alimentari a Uniunii prevăzută în anexa II la Regulamentul (CE) nr. 1333/2008, cu excepția cazului în care actualizarea în cauză nu este susceptibilă de a avea efecte asupra sănătății umane. Având în vedere avizul formulat de autoritate în 2008, menționat anterior, stabilirea nivelului maxim de utilizare a extractelor de rozmarin (E 392) la 15 mg/kg pentru carnea prelucrată netratată termic sau tratată termic și pentru peștele și produsele pescărești prelucrate, inclusiv moluștele și crustaceele, cu conținut de grăsime de maximum 10 %, constituie o actualizare a listei respective care nu este susceptibilă de a avea efecte asupra sănătății umane, și prin urmare nu este necesar să se solicite avizul autorității.

(8)

Prin urmare, anexa II la Regulamentul (CE) nr. 1333/2008 ar trebui modificată în consecință.

(9)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală și nu au întâmpinat nicio opoziție din partea Parlamentului European sau a Consiliului,

27.7.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 202/11

(1)

Regulamentul (UE) nr. 231/2012 al Comisiei (3) stabilește specificațiile pentru aditivii alimentari enumerați în anexele II și III la Regulamentul (CE) nr. 1333/2008.

(2)

Specificațiile pot fi actualizate în conformitate cu procedura comună menționată la articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1331/2008, fie la inițiativa Comisiei, fie în urma unei cereri.

(3)

La 29 noiembrie 2011 a fost depusă o cerere de modificare a specificațiilor privind mai mulți polioli care, ulterior, a fost pusă la dispoziția statelor membre.

(4)

Regulamentul (UE) nr. 231/2012 stabilește specificațiile pentru manitol [E 421 (i)] și manitol produs prin fermentare [E 421 (ii)]. Pentru o mai mare claritate și coerență, aditivul alimentar autorizat în prezent „manitol [E 421 (i)]” ar trebui să fie redenumit ca „manitol produs prin hidrogenare” și, în consecință, definiția acestuia ar trebui să fie modificată. Prin urmare, specificațiile pentru respectivul aditiv alimentar ar trebui modificate.

(5)

Izomaltul (E 953) este fabricat în cadrul unui proces în două etape în care zahărul este mai întâi transformat în izomaltuloză și apoi hidrogenat. Forma cristalină se obține datorită unui proces de deshidratare ulterior. A fost înaintată o cerere pentru a include un tip diferit de izomalt, soluții apoase de izomalt, în specificațiile stabilite în Regulamentul (UE) nr. 231/2012. Forma propusă respectă specificațiile în cauză și este disponibilă pentru uz comercial. Forma respectivă de izomalt reprezintă o economie de costuri și de timp pentru sectorul de activitate implicat și este, prin urmare, interesantă, de exemplu, pentru producătorii de dulciuri. Prin urmare, descrierea izomaltului (E 953) în specificații ar trebui să fie modificată.

(6)

Specificațiile stabilite în Regulamentul (UE) nr. 231/2012 prevăd că unul dintre criteriile de puritate pentru polioli este nivelul de demineralizare sau de minerale reziduale, caracterizat prin cloruri, sulfați și/sau cenuși sulfatate. Aceiași polioli se utilizează ca excipiente pentru produsele farmaceutice, iar Farmacopeea Europeană a adoptat conductivitatea ca metodă de evaluare a nivelului de demineralizare a poliolilor. Procedând astfel, o măsură triplă (de cloruri, sulfați și/sau cenuși sulfatate) a fost înlocuită cu o măsură unică, mai simplă de realizat, mai rentabilă și mai favorabilă mediului. Prin urmare, specificațiile ar trebui să fie modificate pentru aditivii alimentari sorbitol [E 420 (i)], sirop de sorbitol [E 420 (ii)], manitol [E 421 (i)], manitol produs prin fermentare [E 421 (ii)], izomalt (E 953), maltitol [E 965 (i)], sirop de maltitol [E 965 (ii)], xilitol (E 967) și eritritol (E 968) prin eliminarea criteriilor privind clorurile, sulfații și cenușile sulfatate și înlocuirea acestora cu un singur criteriu, conductivitatea.

(7)

În conformitate cu articolul 3 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1331/2008, Comisia trebuie să solicite avizul Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară pentru actualizarea listei de aditivi alimentari a Uniunii, cu excepția cazului în care actualizarea în cauză nu este susceptibilă de a avea un efect asupra sănătății umane. Întrucât actualizările în cauză nu sunt susceptibile să aibă efecte asupra sănătății umane, nu este necesar să se solicite avizul Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară.

(8)

Prin urmare, Regulamentul (UE) nr. 231/2012 trebuie modificat în consecință.

(9)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală și nu au întâmpinat nicio opoziție din partea Parlamentului European sau a Consiliului,

27.7.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 202/17

(1)

Regulamentul (CE) nr. 1831/2003 prevede autorizarea aditivilor destinați hranei animalelor, precum și motivele și procedurile de acordare a unei astfel de autorizații. Articolul 10 din regulamentul respectiv prevede reevaluarea aditivilor autorizați în temeiul Directivei 70/524/CEE a Consiliului (2).

(2)

Clorura de amoniu a fost autorizată fără limită de timp, în conformitate cu Directiva 70/524/CEE, ca aditiv pentru hrana pisicilor și câinilor și cu o limită de timp ca aditiv pentru hrana tuturor animalelor de companie, cu excepția pisicilor și a câinilor, prin Directiva 86/525/CEE a Comisiei (3). Aditivul a fost ulterior înscris în registrul aditivilor pentru hrana animalelor ca produs existent, în conformitate cu articolul 10 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1831/2003.

(3)

În conformitate cu articolul 10 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1831/2003 coroborat cu articolul 7 din respectivul regulament, s-a depus o cerere pentru reevaluarea clorurii de amoniu ca aditiv pentru hrana pisicilor și câinilor și, în conformitate cu articolul 7 din respectivul regulament, pentru o nouă utilizare pentru rumegătoare, solicitându-se ca aditivul să fie clasificat în categoria „aditivi tehnologici”. Cererea respectivă a fost însoțită de informațiile și documentele necesare în temeiul articolului 7 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1831/2003.

(4)

Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (denumită în continuare „autoritatea”) a concluzionat în avizul său din 24 mai 2012 (4) că, în condițiile de utilizare propuse, clorura de amoniu nu are un efect nociv asupra sănătății animale, a sănătății umane sau asupra mediului. Autoritatea a recunoscut că clorura de amoniu este un puternic acidifiant urinar și că o suplimentare a hranei pentru rumegătoare, pisici și câini determină o scădere a pH-ului urinar. Autoritatea nu consideră că sunt necesare cerințe specifice de monitorizare ulterioară introducerii pe piață. Autoritatea a verificat, de asemenea, raportul privind metoda de analiză a aditivului pentru hrana animalelor, transmis de laboratorul de referință înființat în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1831/2003.

(5)

Evaluarea clorurii de amoniu arată că sunt îndeplinite condițiile de autorizare prevăzute la articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 1831/2003. În consecință, utilizarea acestui aditiv ar trebui să fie autorizată, conform specificațiilor din anexa la prezentul regulament.

(6)

Deoarece niciun motiv de siguranță nu impune aplicarea imediată a modificărilor condițiilor de autorizare, este adecvat să se prevadă o perioadă de tranziție pentru a permite părților interesate să se pregătească pentru a îndeplini noile cerințe care decurg din autorizație.

(7)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală,

27.7.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 202/20

(1)

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011 prevede, ca urmare a rezultatelor negocierilor comerciale multilaterale din cadrul Rundei Uruguay, criteriile pentru stabilirea de către Comisie a valorilor forfetare de import din țări terțe pentru produsele și perioadele menționate în partea A din anexa XVI la regulamentul respectiv.

(2)

Valoarea forfetară de import se calculează în fiecare zi lucrătoare, în conformitate cu articolul 136 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011, ținând seama de datele zilnice variabile. Prin urmare, prezentul regulament trebuie să intre în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,

27.7.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 202/22

(1)

În temeiul articolului 5 alineatul (1) din Decizia 2013/34/PESC, Consiliul a autorizat Comitetul politic și de securitate (COPS), în conformitate cu articolul 38 din Tratatul privind Uniunea Europeană, să adopte deciziile relevante referitoare la controlul politic și al conducerii strategice a misiunii EUTM Mali, inclusiv decizia de numire a unui comandant al misiunii UE.

(2)

În temeiul articolului 2 din Decizia 2013/34/PESC a Consiliului, generalul de brigadă François LECOINTRE a fost numit comandantul misiunii UE pentru EUTM Mali.

(3)

La 19 iunie 2013, Franța a propus numirea generalului de brigadă Bruno GUIBERT în calitate de nou comandant al misiunii UE pentru EUTM Mali, pentru a-i succeda generalului de brigadă François LECOINTRE.

(4)

La 28 iunie 2013, Comitetul militar al UE a recomandat COPS să îl numească pe generalul de brigadă Bruno GUIBERT în calitate de comandant al misiunii UE pentru EUTM Mali.

(5)

În conformitate cu articolul 5 din Protocolul nr. 22 privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Danemarca nu participă la elaborarea și la punerea în aplicare a deciziilor și a acțiunilor Uniunii care au implicații în materie de apărare,

27.7.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 202/23

(1)

În temeiul Deciziei 2012/389/PESC a Consiliului, Comitetul politic și de securitate este autorizat, în conformitate cu articolul 38 din tratat, să adopte deciziile corespunzătoare în scopul exercitării controlului politic și a conducerii strategice a misiunii Uniunii Europene referitoare la consolidarea capacităților maritime regionale în statele din Cornul Africii (EUCAP NESTOR), inclusiv decizia de numire a unui șef al misiunii.

(2)

La 16 iulie 2012, Comitetul politic și de securitate a adoptat Decizia EUCAP NESTOR /1/2012 (2) de numire a dlui Jacques LAUNAY în calitate de șef al EUCAP NESTOR începând cu 17 iulie 2012.

(3)

La 12 iulie 2013, Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate a propus, ca succesor al dlui Jacques LAUNAY, numirea dlui Etienne DE MONTAIGNE DE PONCINS în calitate de șef al EUCAP NESTOR pentru perioada 16 iulie 2013 - 15 iulie 2014,

27.7.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 202/24

(1)

În temeiul articolului 9 alineatul (1) din Decizia 2012/392/PESC, Comitetul politic și de securitate este autorizat, în conformitate cu articolul 38 din tratat, să adopte deciziile corespunzătoare în scopul exercitării controlului politic și al conducerii strategice a misiunii PSAC a Uniunii Europene în Niger, EUCAP SAHEL Niger, inclusiv decizia privind numirea șefului misiunii.

(2)

La 17 iulie 2012, PSAC a adoptat Decizia EUCAP SAHEL/Niger/1/2012 (2) privind numirea Generalului Francisco ESPINOSA NAVAS în calitate de șef al misiunii EUCAP SAHEL Niger de la 17 iulie 2012 până la 16 iulie 2013.

(3)

La 9 iulie 2013, Consiliul a adoptat Decizia 2013/368/PESC (3) de prelungire a perioadei acoperite de valoarea de referință financiară a EUCAP SAHEL Niger până la 31 octombrie 2013.

(4)

La 12 iulie 2013, Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate a propus prelungirea mandatului Generalului Francisco ESPINOSA NAVAS în calitate de șef al misiunii EUCAP SAHEL Niger de la 17 iulie 2012 până la 31 octombrie 2013,

27.7.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 202/25

(1)

Printr-o plângere înregistrată la 14 noiembrie 2005, fundația Den Nya Välfärden a informat Comisia cu privire la vânzarea unei parcele de teren de către municipalitatea din Åre societății Konsum Jämtland Ekonomisk Förening (denumită în continuare „Konsum”), presupusă a implica ajutor de stat ilegal („vânzarea în litigiu”).

(2)

Prin scrisoarea din 3 ianuarie 2006, Comisia a solicitat autorităților suedeze informații suplimentare care au fost transmise prin scrisorile din 2 și din 28 martie 2006.

(3)

Prin scrisoarea din 3 ianuarie 2006, Comisia a solicitat reclamantului informații suplimentare care au fost transmise prin scrisoarea din 1 februarie 2006.

(4)

Prin scrisoarea din 19 iulie 2006, Comisia a informat Suedia cu privire la decizia de inițiere a procedurii prevăzute la articolul 88 din Tratatul CE privind vânzarea în litigiu (2).

(5)

Decizia Comisiei de a iniția procedura a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (3). Comisia a invitat părțile interesate să prezinte observații cu privire la această măsură.

(6)

Suedia și-a prezentat observațiile prin scrisoarea din 27 septembrie 2006. Comisia nu a primit niciun fel de observații de la părțile interesate.

(7)

Prin scrisoarea din 24 ianuarie 2007, Comisia a solicitat autorităților suedeze informații suplimentare care au fost transmise prin scrisoarea din 21 februarie 2007.

(8)

La 30 ianuarie 2008, Comisia a adoptat o decizie finală („decizia”) (4), concluzionând că vânzarea în litigiu a conținut ajutor în sensul articolului 87 alineatul (1) din Tratatul CE (5).

(9)

Konsum a depus apel împotriva acestei decizii. Prin hotărârea din 13 decembrie 2011 în Cauza T-244/08, Tribunalul a anulat decizia. În consecință, Comisia a trebuit să reexamineze măsura și să adopte o nouă decizie cu privire la vânzarea în litigiu.

(10)

Prin scrisoarea din 22 martie 2012, Comisia a solicitat autorităților suedeze informații suplimentare care au fost transmise prin scrisoarea din 23 aprilie 2012.

(11)

După transmiterea informațiilor de către autoritățile suedeze, la aprilie 2012, Den Nya Välfärden și-a prezentat observațiile prin scrisoarea din 21 mai 2012.

(12)

Prin scrisoarea din 15 mai 2012, Lidl Sverige KB („Lidl”) a transmis informații suplimentare față de observațiile prezentate de Den Nya Välfärden. În plus, Den Nya Välfärden a transmis informații suplimentare în cadrul unei reuniuni cu Comisia care a avut loc la 25 iunie 2012.

(13)

Prin scrisoarea din 5 decembrie 2012, Comisia a solicitat autorităților suedeze clarificări suplimentare care au fost transmise prin scrisoarea din 23 ianuarie 2013.

(14)

Municipalitatea Åre („municipalitatea”) este situată în districtul Jämtland, Suedia, și are aproximativ 10 100 de locuitori.

(15)

Konsum, presupusul beneficiar al vânzării în litigiu, este o societate cooperatistă care comercializează bunuri de consum, inclusiv alimente și produse de băcănie, pe întregul teritoriu al districtului Jämtland. La 1 ianuarie 2006, Konsum a fuzionat cu Konsum Nord ekonomisk förening. Ambele societăți colaborează cu Kooperativa förbundet, care este o asociație a societăților cooperatiste suedeze. Kooperativa förbundet este societatea-mamă a KF Group care deține, printre altele, comercianți cu amănuntul norvegieni.

(16)

Åre Centrum AB ( „Åre Centrum”) este o societate imobiliară privată care își desfășoară activitatea independent de municipalitate. În momentul efectuării vânzării în litigiu, Åre Centrum era deținută de SkiStar AB și de alte întreprinderi din Åre. Din 2007, Åre Centrum face parte din societatea privată DIÖS Fastigheter AB.

(17)

Reclamantul, Den Nya Välfärden, este o fundație suedeză finanțată în principal de Confederația Suedeză a Întreprinzătorilor. Aceasta are ca misiune, printre altele, să apere interesele întreprinderilor suedeze prin monitorizarea funcționării liberei concurențe în Suedia. În plângerea sa cu privire la vânzarea în litigiu, Den Nya Välfärden acționează în numele unuia dintre membrii săi, și anume Lidl.

(18)

Lidl a fost primul operator străin din sectorul alimentar care a pătruns pe piața suedeză în 2003 și este un concurent direct al Konsum în sectorul desfacerii cu amănuntul a alimentelor și a produselor de băcănie.

(19)

Plângerea se referă la vânzarea unei parcele de teren de către municipalitate societății Konsum la 5 octombrie 2005 la un preț pretins a fi sub valoarea de piață.

(20)

Această vânzare a făcut parte dintr-o tranzacție imobiliară mai amplă, care a implicat o serie de diverse vânzări de terenuri și mai multe părți diferite. Aceste vânzări au avut ca scop punerea în aplicare a unui plan general de urbanism (denumit în continuare „PGU”), adoptat de municipalitate la 21 iunie 2005. Unul dintre obiectivele PGU a fost executarea anumitor lucrări de urbanism în scopul creării unei zone fără trafic în jurul pieței centrale din Åre („Åre Torg”). În acest sens, Åre Centrum a fost selectată în calitate de contractant pentru a executa lucrările de modernizare a Åre Torg în conformitate cu PGU.

(21)

În cadrul acestui plan, în octombrie 2005, s-au efectuat următoarele tranzacții de vânzări de terenuri următoare:

(22)

Inițial, prețul parcelei de teren în litigiu s-a presupus a fi stabilit la 1 SEK în cadrul ședinței Comitetului executiv municipal din 24 august 2005. Cu toate acestea, printr-un apel telefonic urmat de un e-mail trimis la 23 august 2005, Lidl a prezentat o ofertă în valoare de 6,6 milioane SEK (aproximativ 710 602 EUR) pentru aceeași parcelă de teren, astfel încât prețul a fost renegociat de municipalitate și de Konsum de la 1 SEK la 1 milion SEK (aproximativ 107 000 EUR). Cu toate acestea, prețul de 1 milion SEK a fost revocat în urma unui apel înaintat de doi membri ai Consiliului Municipal la Curtea Administrativă a districtului.

(23)

În final, la 5 octombrie 2005 Comitetul executiv municipal a aprobat un preț de 2 milioane SEK pentru parcela de teren în litigiu. În aceeași zi, acordul de vânzare final a fost semnat de către Konsum și de către municipalitate.

(24)

Potrivit reclamantului, vânzarea în litigiu nu a fost precedată de o procedură de licitație oficială și nu a fost efectuată nicio evaluare de către un expert independent. Vânzarea în litigiu constituie, în opinia sa, o încălcare a articolului 107 alineatul (1) din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE). În acest sens, reclamantul susține, în special, că oferta prezentată de Lidl a fost credibilă, cu caracter de obligativitate și direct comparabilă cu oferta prezentată de Konsum și acceptată de municipalitate. Reclamantul consideră că, prin neacceptarea ofertei prezentate de Lidl, municipalitatea a vândut parcela de teren sub valoarea sa de piață. Reclamantul pretinde că ajutorul se ridică la suma de 4,6 milioane SEK (aproximativ 495 268 EUR) sau diferența dintre oferta prezentată de Lidl și prețul de vânzare.

(25)

Comisia nu a primit niciun fel de observații de la părțile interesate.

(26)

Prin scrisoarea din 21 mai 2012, reclamantul a susținut că Konsum a plătit suma de 861 SEK/m2 (aproximativ 92 EUR) pentru terenul achiziționat de la Åre Centrum în comparație cu 312 SEK/m2 (aproximativ 34 EUR) pentru terenul cumpărat de la Municipalitate. Potrivit reclamantului, aceasta constituie o dovadă în plus că vânzarea în litigiu s-a efectuat sub valoarea de piață și că un operator privat ar fi vândut parcela la un preț mai mare.

(27)

Potrivit autorităților suedeze, vânzarea către Konsum a făcut parte dintr-o serie de tranzacții cu terenuri, implicând în special vânzarea de către Konsum a unei parcele de teren într-o altă zonă din Åre (Åre Torg), destinată a fi utilizată de către municipalitate în anumite scopuri de urbanism.

(28)

Prin vânzarea terenului, Konsum și-a mutat punctul de desfacere din Åre Torg, permițând astfel Municipalității să își atingă obiectivele prevăzute în PGU, adică crearea unei zone fără trafic în jurul pieței Åre Torg. În schimb, acceptarea ofertei prezentate de Lidl nu ar fi permis municipalității urmărirea obiectivului PGU, de vreme ce Konsum și-ar fi păstrat spațiile din Åre Torg. În consecință, oferta prezentată de Lidl nu ar fi putut fi considerată comparabilă cu cea prezentată de Konsum. Mai mult, autoritățile suedeze nu au considerat oferta prezentată de Lidl ca fiind serioasă și cu caracter de obligativitate din cauza prezentării sale tardive și a detaliilor insuficiente.

(29)

În orice caz, autoritățile suedeze consideră că vânzarea în litigiu s-a efectuat la valoarea de piață. În acest sens, autoritățile suedeze au prezentat două rapoarte întocmite de experți pentru a-și susține punctele de vedere: un raport de evaluare elaborat de Ernst & Young Real Estate în mai 2003 și un raport de evaluare ex post elaborat de Pricewaterhouse Coopers (PwC) în aprilie 2012 în care este evaluată valoarea terenului în momentul vânzării în octombrie 2005.

(30)

Raportul de evaluare Ernst & Young a fost elaborat în mai 2003. Acesta se bazează pe o analiză a fluxului de numerar, luând în considerare parametri precum utilizarea avută în vedere a terenului, dezvoltarea viitoare a pieței în zonă, costurile de operare și de întreținere pentru proprietăți similare etc. Pentru a stabili valoarea de piață, raport a făcut referire la și a evaluat anumite parcele de teren, una dintre acestea (Åre Prästbord 1:76) fiind adiacentă cu terenul cumpărat de Konsum de la municipalitate (Åre Prästbord 1:30, 1:68 și 1:69). Acest raport evaluează terenul direct adiacent la aproximativ 1 000 SEK/m2 pe suprafața brută (aproximativ 110 EUR).

(31)

Potrivit autorităților suedeze, terenul adiacent cu acela care face obiectul raportului Ernst & Young este comparabil cu terenul vândut de municipalitate către Konsum în 2005. În final, prețul estimat ar trebui să corespundă cu prețul de vânzare final al tranzacției în litigiu de 1 200 SEK/m2 pe suprafața brută (aproximativ 129 EUR).

(32)

În acest sens, autoritățile suedeze subliniază faptul că, în momentul stabilirii prețului, municipalitatea a luat în considerare valoarea pe metru pătrat de suprafață brută. Aceasta a fost urmarea faptului că părțile aveau în vedere să construiască spații comerciale pe respectivul teren. În acest scop, autoritățile suedeze consideră că prețurile calculate de reclamant și prezentate ca dovadă a faptului că vânzarea în litigiu s-a efectuat sub valoarea de piață [a se vedea considerentul (27)] nu ar trebui luate în considerare, deoarece acestea se referă la prețul terenului pe metru pătrat de suprafață totală.

(33)

Potrivit autorităților suedeze, a fost luată în considerare perioada scursă între data evaluării realizate de Ernst & Young și data tranzacției efective (2,5 ani), deși piața pentru spații nou construite destinate vânzărilor cu amănuntul în Åre era nesemnificativă, dacă nu inexistentă. Pentru a demonstra acest lucru, autoritățile suedeze au indicat un indice al prețurilor de consum în lipsa unor statistici oficiale privind prețurile imobiliare în momentul și în zona vizate. Autoritățile suedeze concluzionează că estimarea Ernst & Young este, în orice caz, comparabilă cu prețul de vânzare final.

(34)

Mai mult, ca răspuns la solicitarea de informații a Comisiei din 22 martie 2012, autoritățile suedeze au prezentat o nouă evaluare ex post realizată de un expert al PwC în aprilie 2012. Concluzia raportului întocmit de PwC este aceea că valoarea de piață a terenului în cauză (9) în momentul vânzării (octombrie 2005) era cuprinsă între 1,65 și 2,474 milioane SEK (aproximativ între 177 000 și 265 000 EUR). Pentru a ajunge la acest interval, raportul utilizează analiza prețurilor locale ale tranzacțiilor care au implicat proprietăți similare.

(35)

În plus, autoritățile suedeze au făcut trimitere la o hotărâre a Curții Administrative a districtului Jämtland din 24 mai 2006 care a confirmat legalitatea deciziei municipalității de a aproba vânzarea terenului către Konsum pentru suma de 2 milioane SEK. Curtea Administrativă a districtului a hotărât că decizia a fost legală și că nu a favorizat Konsum din motivele următoare:

(36)

Ca răspuns la afirmațiile reclamantului conform cărora tranzacțiile cu proprietăți nu s-au efectuat și că Konsum apare în continuare ca fiind proprietarul terenului Åre Mörviken 2:91, autoritățile suedeze susțin că tranzacțiile au fost urmate de un proces de re-parcelare a tuturor proprietăților implicate. Astfel, după finalizarea tranzacțiilor, diferitele proprietăți și-au schimbat denumirile în registrul de cadastru. În acest sens, autoritățile suedeze au subliniat faptul că proprietățile vândute de municipalitate și de Åre Centrum AB către Konsum și-au schimbat denumirile din Åre Prästbord 1:30, 1:68, 1:76 și o parte din 1:69 în Mörviken 2:91.

(37)

Articolul 107 alineatul (1) din TFUE prevede că „orice ajutor acordat de un stat membru sau prin intermediul resurselor de stat, sub orice formă, care distorsionează sau amenință să distorsioneze concurența prin favorizarea anumitor activități sau producerii anumitor bunuri este, în măsura în care afectează comerțul dintre statele membre, incompatibil cu piața internă.”

(38)

În conformitate cu jurisprudența stabilită (10), vânzarea de terenuri sau clădiri către autoritățile publice unei întreprinderi sau unei persoane implicate într-o activitate economică poate constitui ajutor de stat, în special în cazul în care această vânzare nu este efectuată la valoarea de piață, adică, în cazul în care prețul de vânzare nu coincide cu prețul pe care l-ar fi stabilit probabil un investitor privat, operând în condiții de concurență normale.

(39)

Comisia constată, în acest sens, că tranzacțiile privind vânzarea de terenuri ar trebui, în principiu, să fie evaluate în temeiul Comunicării Comisiei privind elementele de ajutor de stat în vânzările de terenuri și clădiri de către autoritățile publice (11) („Comunicarea privind vânzările de terenuri”), care conferă o serie de orientări pentru statele membre pentru asigurarea faptului că vânzările de terenuri și clădiri de către autoritățile publice nu conțin ajutor de stat.

(40)

Comunicarea privind vânzările de terenuri pune la dispoziție două metode pentru a exclude prezența ajutorului din astfel de tranzacții: în primul rând, o vânzare de terenuri și clădiri în urma unei proceduri de ofertare bine publicată, deschisă și necondiționată, comparabilă cu o licitație, acceptându-se cea mai bună sau unica ofertă; și, în al doilea rând, raportul de evaluare ex-ante întocmit de către un expert independent. Aceste două metode caută să asigure faptul că prețul la care terenul este vândut de către o autoritate publică reflectă în mod adecvat, pe cât de mult posibil, valoarea de piață a respectivului teren, fiind astfel în conformitate cu principiul investitorului în economia de piață (MEIP), astfel încât să excludă posibilitatea ca vânzarea să confere un avantaj economic cumpărătorului terenului. Nu se poate exclude, totuși, posibilitatea ca în astfel de cazuri să fie aplicate și alte metode de evaluare, atâta timp cât se asigură faptul că prețul plătit efectiv de către cumpărător în baza acestor metode reflectă, pe cât de extins posibil, valoarea de piață a acelui teren (12).

(41)

În cazul de față, nu a fost organizată nicio procedură de ofertare deschisă și necondiționată și nici nu a fost efectuată o evaluare ex ante de către un expert independent pentru obiectul vânzării în litigiu. Prin urmare, Comunicarea privind vânzările de terenuri nu se aplică în mod direct. În consecință, valoarea de piață a parcelei de teren trebuie să fie dedusă din alte informații disponibile.

(42)

O ofertă concretă concomitentă prezentată de un concurent este în mod obișnuit un indicator mai bun al valorii de piață a terenului decât valoarea terenului estimată de un expert independent, deoarece reflectă cât este dispusă piața să plătească pentru teren în momentul vânzării. Cu toate acestea, pentru ca o astfel de ofertă să constituie un indicator de încredere al valorii de piață a terenului, aceasta trebuie să fie credibilă, cu caracter de obligativitate și comparabilă cu oferta acceptată, ținând cont de contextul specific al tranzacției avute în vedere.

(43)

Comisia constată, în această privință, că autoritățile suedeze au contestat credibilitatea și caracterul de obligativitate ale ofertei prezentate de Lidl. Autoritățile suedeze au evidențiat faptul că Lidl și-a exprimat interesul printr-un e-mail cu o zi înainte de adoptarea de către Comitetul executiv municipal a deciziei de continuare a vânzării în litigiu și că acesta nu a oferit suficiente detalii.

(44)

Comisia consideră că plauzibilitatea ofertei prezentate de Lidl ar putea fi, într-adevăr, pusă la îndoială în aceste condiții. Cu toate acestea, chiar dacă oferta prezentată de Lidl ar fi considerată credibilă, nu ar fi pe deplin comparabilă cu oferta prezentată de Konsum. Aceasta deoarece Lidl și Konsum nu se aflau într-o situație similară în ceea ce privește parcela de teren în litigiu. În ceea ce privește Konsum, vânzarea în litigiu a făcut parte mai degrabă dintr-un set de tranzacții imobiliare care au avut ca scop punerea în aplicare a PGU în cadrul municipalității pentru a crea o zonă fără trafic în jurul Åre Torg.

(45)

În acest sens, din jurisprudență rezultă că pentru a evalua dacă vânzarea unui teren sau a unor clădiri de către o autoritate publică unei întreprinderi include elemente de ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE (13), trebuie luat în considerare contextul în care are loc tranzacția respectivă.

(46)

În timp ce Lidl era interesată numai de obținerea parcelei de teren în litigiu, potrivit autorităților suedeze, Konsum nu s-ar fi mutat din Åre Torg dacă nu ar fi fost în măsură să achiziționeze cele două parcele de teren adiacente în Åre Prästbord. Într-adevăr, vânzarea în litigiu a făcut parte dintr-o serie de operațiuni imobiliare interconectate care aveau același obiectiv conform planului de urbanism al municipalității privind respectiva zonă, și anume o re-parcelare a proprietăților considerate necesare pentru crearea unei zone făr trafic în jurul Åre Torg. În plus, contrar acordului încheiat între Konsum și municipalitate, oferta prezentată de Lidl nu a inclus nicio trimitere sau specificație privind PGU. Prin urmare, acceptarea ofertei prezentate de Lidl ar fi periclitat atingerea obiectivelor prevăzute în PGU astfel încât, din perspectiva municipalității, cele două oferte nu pot fi considerate comparabile.

(47)

În consecință, Comisia a concluzionat că, având în vedere contextul vânzării în litigiu, oferta prezentată de Lidl nu oferă cea mai bună estimare disponibilă pentru determinarea valorii de piață a parcelei de teren în litigiu.

(48)

Autoritățile suedeze au susținut că nu exista niciun raport neoficial privind evoluția prețurilor proprietăților imobiliare din Åre în momentul efectuării vânzării în litigiu din cauza lipsei unei piețe imobiliare pentru tranzacții de acest fel. În schimb, autoritățile suedeze au prezentat o evaluare a unui parcele de teren învecinate elaborată de Ernst & Young în mai 2003. Deși evaluarea respectivă a fost efectuată de un evaluator independent pe baza unor standarde de evaluare general acceptate, aceasta a avut loc cu aproximativ doi ani și jumătate înainte de efectuarea vânzării în litigiu, astfel încât valoarea terenului ar fi putut să se modifice semnificativ pe parcursul respectivei perioade.

(49)

În plus solicitării Comisiei, autoritățile suedeze au prezentat un raport de expertiză suplimentar privind valoarea de piață a parcelei de teren în cauză. Această nouă evaluare ex post, efectuată de PwC în 2012, estimează valoarea de piață a parcelei de teren în momentul efectuării vânzării în litigiu, și anume în octombrie 2005. Raportul confirmă afirmația autorităților suedeze conform căreia, în momentul efectuării vânzării în litigiu, existau puține tranzacții în zonă cu caracteristici similare din care să rezulte valoarea de piață a proprietății în litigiu. Cu toate acestea, pentru o obține o estimare a valorii de piață a proprietății, în raport se aplică o analiză a prețurilor locale a tranzacțiilor cu proprietăți similare. În raport se concluzionează că valoarea de piață a proprietății în litigiu în octombrie 2005 era cuprinsă între 1,65 și 2,475 milioane SEK.

(50)

Deoarece acest raport a fost întocmit de către un evaluator independent pe baza unor standarde de evaluare general acceptate, și anume metoda comparativă (adică o analiză a tranzacțiilor care au implicat proprietăți similare), pentru evaluarea valorii de piață a parcelei de teren în litigiu la data efectuării vânzării în litigiu, Comisia consideră această estimare ca reprezentând cel mai bun indicator disponibil pentru determinarea valorii de piață a parcelei de teren în litigiu. Pe baza acestei estimări, prețul de achiziție plătit de Konsum Municipalității pentru parcela de teren – 2 milioane SEK – se încadrează în intervalul considerat a reprezenta valoarea de piață în octombrie 2005.

(51)

În cele din urmă, Comisia ia, de asemenea, în considerare faptul că părțile au luat în calcul prețul pe metru pătrat pe suprafața brută pentru stabilirea prețului parcelei de teren în cauză. În acest sens, prețul de 1 000 SEK/m2 pe suprafața brută, astfel cum a fost evaluat în raportul întocmit de Ernst & Young, pare a fi comparabil cu prețul de 1 200 SEK/m2 pe suprafața brută convenit pentru vânzarea în litigiu.

(52)

În lumina celor menționate anterior, Comisia consideră că vânzarea unităților funciare Åre Prästbord 1:30, 1:68 și 1:69 din zona Produkthuset de municipalitate către Konsum la 5 octombrie 2005 pentru suma de 2 milioane SEK s-a efectuat la prețul pieței astfel încât vânzarea nu include niciun ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE,

27.7.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 202/30

(1)

Decizia 2009/470/CE stabilește procedurile care reglementează contribuția financiară a Uniunii la măsurile de eradicare, combatere și monitorizare a bolilor animalelor și a zoonozelor.

(2)

Decizia 2008/341/CE a Comisiei din 25 aprilie 2008 de stabilire a criteriilor comunitare pentru programele naționale de eradicare, combatere și monitorizare a unor boli animale și a zoonozelor (2) prevede că, pentru a fi aprobate conform măsurii financiare a Uniunii stabilite la articolul 27 alineatul (1) din Decizia 2009/470/CE, programele transmise Comisiei de statele membre de eradicare, combatere și monitorizare a bolilor animalelor și zoonozelor enumerate în anexa la decizia respectivă trebuie să îndeplinească cel puțin criteriile stabilite în anexa la Decizia 2008/341/CE.

(3)

Decizia de punere în aplicare 2012/761/UE a Comisiei din 30 noiembrie 2012 de aprobare a programelor anuale și multianuale și a contribuțiilor financiare din partea Uniunii pentru eradicarea, combaterea și monitorizarea anumitor boli ale animalelor și a anumitor zoonoze, prezentate de statele membre pentru 2013 (3) aprobă anumite programe naționale și stabilește nivelul și valoarea maximă a contribuției financiare din partea Uniunii pentru fiecare program prezentat de statele membre.

(4)

Decizia 2009/719/CE a Comisiei din 28 septembrie 2009 de autorizare a unor state membre să își revizuiască programele anuale de monitorizare a ESB (4), astfel cum a fost modificată recent prin Decizia de punere în aplicare 2013/76/UE (5), prevede că anumite state membre pot întrerupe testarea bovinelor sănătoase sacrificate. Acest lucru va avea un impact semnificativ asupra numărului de teste care trebuie realizate în cadrul programelor lor de monitorizare a encefalopatiilor spongiforme transmisibile (EST) și de eradicare a encefalopatiei spongiforme bovine (ESB) și a scrapiei, astfel cum au fost aprobate pentru anul 2013, și va reduce în mod semnificativ necesarul de fonduri aferent.

(5)

Belgia, Republica Cehă, Danemarca, Germania, Estonia, Irlanda, Spania, Franța, Cipru, Letonia, Luxemburg, Ungaria, Austria, Slovenia, Slovacia, Finlanda, Suedia și Regatul Unit au prezentat spre aprobare Comisiei programe modificate pentru encefalopatiile spongiforme transmisibile (EST), pentru encefalopatia spongiformă bovină (ESB) și pentru scrapie care reflectă modificarea menționată privind Decizia 2009/719/CE.

(6)

În plus, Ungaria a prezentat un program modificat de eradicare și monitorizare a bolii limbii albastre prin care își modifică activitățile în ceea ce privește punerea în aplicare a supravegherii entomologice.

(7)

În urma depistării serotipului 1 al virusului bolii limbii albastre în anumite zone de pe teritoriul său, Spania a prezentat un program modificat de eradicare și monitorizare a bolii limbii albastre pentru a include vaccinarea obligatorie în zonele respective, în scopul de a combate boala menționată și a preveni răspândirea ei.

(8)

Grecia a prezentat un program modificat de eradicare a rabiei în scopul definirii zonelor în care se va aplica vaccinarea orală, ca urmare a descoperirii unor cazuri de rabie pe teritoriul său.

(9)

În urma recentei încheieri a negocierilor bilaterale cu Belarus privind cooperarea în domeniul rabiei, Polonia a prezentat un program modificat de eradicare, combatere și monitorizare a rabiei, în vederea includerii unor acțiuni de vaccinare orală în anumite zone de graniță situate pe teritoriul țării terțe respective, pentru a proteja Uniunea împotriva reintroducerii rabiei prin intermediul animalelor sălbatice infectate care traversează granițele comune.

(10)

Comisia a evaluat programele modificate respective din punct de vedere veterinar și financiar. S-a constatat că programele respective sunt conforme cu legislația relevantă a Uniunii în domeniul veterinar și, în special, cu criteriile prevăzute în Decizia 2008/341/CE. Prin urmare, programele modificate ar trebui aprobate.

(11)

Aprobarea, prin prezenta decizie, a programelor modificate are un impact asupra sumelor necesare pentru derularea programelor de eradicare, combatere și monitorizare aprobate prin Decizia de punere în aplicare 2012/761/UE. Prin urmare, valoarea maximă a contribuției financiare din partea Uniunii pentru unele dintre programele respective ar trebui modificată în consecință.

(12)

Prin urmare, Decizia de punere în aplicare 2012/761/UE ar trebui modificată în consecință.

(13)

Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală,

(a)

Belgia, la 5 aprilie 2013;

(b)

Republica Cehă, la 5 aprilie 2013;

(c)

Danemarca, la 24 aprilie 2013;

(d)

Germania, la 20 martie 2013;

(e)

Estonia, la 26 martie 2013;

(f)

Irlanda, la 22 martie 2013;

(g)

Spania, la 27 martie 2013;

(h)

Franța, la 29 martie 2013;

(i)

Cipru, la 29 martie 2013;

(j)

Letonia, la 28 martie 2013;

(k)

Luxemburg, la 3 aprilie 2013;

(l)

Ungaria, la 27 martie 2013;

(m)

Austria, la 27 martie 2013;

(n)

Slovenia, la 20 martie 2013;

(o)

Slovacia, la 26 martie 2013;

(p)

Finlanda, la 28 martie 2013;

(q)

Suedia, la 22 martie 2013;

(r)

Regatul Unit, la 7 iunie 2013.

(a)

Spania, la 26 martie 2013;

(b)

Ungaria, la 24 ianuarie 2013.

(a)

Polonia, la 28 martie 2013;

(b)

Grecia, la 28 iunie 2013.

1.

la articolul 4 alineatul (2) litera (b), punctul (vii) se înlocuiește cu următorul text:

2.

la articolul 10 alineatul (2), litera (c) se înlocuiește cu următorul text:

3.

articolul 11 se modifică după cum urmează:

27.7.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 202/33

(1)

În conformitate cu Directiva 2002/53/CE, Comisia a publicat anumite soiuri de cânepă în seria C din Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, în cadrul Catalogului comun al soiurilor de plante agricole.

(2)

Regulamentul (CE) nr. 73/2009 al Consiliului (2) prevede, la articolul 39, că, pentru a preveni acordarea de ajutor pentru culturile ilegale, suprafețele utilizate pentru producția de cânepă sunt eligibile doar în cazul în care conținutul de tetrahidrocanabinol din soiurile utilizate nu depășește 0,2 %.

(3)

Regulamentul (CE) nr. 1122/2009 al Comisiei (3) stabilește, la articolul 40 alineatul (3), că, în cazul în care, în cel de al doilea an, media tuturor eșantioanelor dintr-un soi dat de cânepă depășește conținutul de tetrahidrocanabinol prevăzut în Regulamentul (CE) nr. 73/2009, statul membru în cauză solicită autorizarea de a interzice comercializarea soiului respectiv în conformitate cu Directiva 2002/53/CE.

(4)

La 15 noiembrie 2012, Comisia a primit o cerere din partea Germaniei de autorizare a interzicerii comercializării soiurilor de cânepă Bialobrzeskie și Carmagnola, deoarece, pentru al doilea an consecutiv, conținutul de tetrahidrocanabinol al acestora a depășit procentul autorizat de 0,2 %.

(5)

Pe această bază, cererea înaintată de Germania ar trebui acceptată.

(6)

Pentru a permite Comisiei să informeze celelalte state membre și să actualizeze Catalogul comun al soiurilor de plante agricole, Germania ar trebui să aibă obligația de a informa Comisia cu privire la data de la care va face uz de autorizarea acordată prin prezenta decizie.

(7)

Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru semințe și material de înmulțire agricol, horticol și forestier,