Jurnalul Oficial L 309/2013

19.11.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 309/1

REGULAMENTUL DELEGAT (UE) NR. 1159/2013 AL COMISIEI

din 12 iulie 2013

de completare a Regulamentului (UE) nr. 911/2010 al Parlamentului European și al Consiliului privind programul european de monitorizare a Pământului (GMES) prin stabilirea condițiilor de înregistrare și acordare a licențelor pentru utilizatorii GMES și prin definirea criteriilor de restricționare a accesului la datele specifice GMES și la informațiile provenite de la serviciile GMES

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 911/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 septembrie 2010 privind Programul european de monitorizare a Pământului (GMES) și exploatarea sa inițială (2011-2013) (1), în special articolul 9 alineatul (2),

întrucât:

(1)

Politica în materie de date și informații GMES ar trebui să fie în concordanță cu alte politici, instrumente și acțiuni relevante ale Uniunii. În special, ar trebui să respecte cerințele din Directiva 2007/2/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 14 martie 2007 de instituire a unei infrastructuri pentru informații spațiale în Comunitatea Europeană (INSPIRE) (2). Această politică ar trebui să respecte drepturile și principiile recunoscute în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special dreptul la viața privată, protecția datelor cu caracter personal, dreptul la proprietate intelectuală, libertatea artelor și a științelor, libertatea de a desfășura activități economice.

(2)

Politica în materie de date și informații GMES ar trebui să aibă o contribuție importantă la politica de deschidere a datelor promovată de Uniune, inițiată prin Directiva 2003/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 noiembrie 2003 privind reutilizarea informațiilor din sectorul public (3) și consolidată prin Decizia 2011/833/UE a Comisiei din 12 decembrie 2011 privind reutilizarea documentelor Comisiei (4) adoptată în contextul Comunicării Comisiei din 26 august 2010 intitulată „O agendă digitală pentru Europa” (5).

(3)

Ar trebui stabilite condițiile de înregistrare și acordare a licențelor pentru utilizatorii GMES și ar trebui să fie definite criteriile de restricționare a accesului la datele specifice GMES și informațiile provenite de la serviciile GMES. Condițiile de acces la alte date și informații utilizate ca date de intrare pentru serviciile GMES ar trebui să fie definite de către furnizorii lor.

(4)	În comunicarea sa din 28 octombrie 2009 intitulată „Monitorizarea globală pentru mediu și securitate (GMES): provocări și pașii următori pentru componenta spațială” (6), Comisia și-a indicat intenția de a continua implementarea unei politici de acces gratuit și deschis pentru sateliții Sentinel.

(5)	Accesul la datele Sentinel ar trebui să fie gratuit, complet și deschis, în conformitate cu Principiile comune pentru o politică de date Sentinel (7) adoptate de Comitetul de gestionare a programului pentru observarea Pământului (PB-EO) al Agenției Spațiale Europene.

(6)

Țările terțe sau organizațiile internaționale care contribuie la operațiunile GMES, în conformitate cu articolul 7 din Regulamentul (UE) nr. 911/2010, ar trebui să aibă acces la datele specifice GMES și la informațiile provenite de la serviciile GMES în aceleași condiții care se aplică statelor membre.

(7)

Astfel cum se indică în considerentul 28 din Regulamentul (UE) nr. 911/2010, GMES ar trebui să fie considerat ca reprezentând o contribuție europeană la construcția Sistemului mondial de sisteme de observare a Pământului (GEOSS). Prin urmare, diseminarea deschisă a GMES ar trebui să fie pe deplin compatibilă cu principiile de schimb de date ale GEOSS.

(8)

Pentru a contribui la îndeplinirea obiectivelor politicii în materie de date și informații GMES stabilite la articolul 9 din Regulamentul (UE) nr. 911/2010, utilizatorii ar trebui să fie aibă autorizarea necesară pentru a utiliza datele specifice GMES și informațiile provenite de la serviciile GMES cât mai complet posibil. Utilizatorii ar trebui să dispună și de posibilitatea de a redistribui datele specifice GMES și informațiile provenite de la serviciile GMES, cu sau fără modificări.

(9)	Datele specifice GMES și informațiile provenite de la serviciile GMES ar trebui să fie gratuite pentru ca utilizatorii să poată valorifica beneficiile sociale care decurg din utilizarea sporită a datelor specifice GMES și a informațiilor provenite de la serviciile GMES.

(10)	Politica de difuzare deschisă a GMES poate fi reexaminată și, dacă este necesar, se adaptează, luând în considerare nevoile utilizatorilor, nevoile industriei de observare a Pământului și evoluțiile tehnologice.

(11)	În interesul unei largi difuzări a datelor și informațiilor GMES, este adecvat să nu se prevadă nicio garanție, explicită sau implicită, inclusiv în ceea ce privește calitatea și pertinența pentru orice scop.

(12)

Comisia ar trebui să aplice restricții privind difuzarea deschisă a datelor GMES, în cazul în care accesul gratuit, complet și deschis la unele date specifice GMES și informații provenite de la serviciile GMES ar afecta drepturile și principiile consacrate în Carta drepturilor fundamentale a UE, cum ar fi dreptul la viața privată, protecția datelor cu caracter personal sau drepturile de proprietate intelectuală privind datele utilizate ca input în cursul procesului de producție al serviciilor GMES.

(13)

În cazul în care este necesar, restricțiile ar trebui să protejeze interesele de securitate ale Uniunii, precum și interesele de securitate națională ale statelor membre. În ceea ce privește interesele de securitate națională, astfel de restricții ar trebui să respecte obligațiile statelor membre care au aderat la o organizație de apărare comună în temeiul tratatelor internaționale. Evaluarea criteriilor de sensibilitate pentru restricționarea difuzării datelor specifice GMES și a informațiilor provenite de la serviciile GMES ar trebui să asigure verificarea ex ante a aspectelor de securitate care să permită furnizarea neîntreruptă a datelor specifice GMES și a informațiilor provenite de la serviciile GMES.

(14)

Criteriile de sensibilitate ar trebui să surprindă diverșii parametri care sunt susceptibil să constituie un risc pentru securitatea Uniunii sau a statelor sale membre. Amenințările la adresa infrastructurii critice, astfel cum sunt definite la articolul 2 litera (a) din Directiva 2008/114/CE a Consiliului din 8 decembrie 2008 privind identificarea și desemnarea infrastructurilor critice europene și evaluarea necesității de îmbunătățire a protecției acestora (8), ar trebui să fie luate în considerare ca un important criteriu de sensibilitate.

(15)

În cazul în care este necesar, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a solicita ca restricțiile să fie aplicate furnizării de anumite date specifice GMES și informații provenite de la serviciile GMES. În analizarea unor astfel de cereri sau din proprie inițiativă, Comisia ar trebui să asigure o reacție eficientă și eficace pentru a proteja interesele de securitate ale Uniunii sau ale statelor membre, vizând în același timp întreruperi ale fluxurilor de date și informații pentru utilizatori.

(16)

Platformele de difuzare GMES se pot confrunta cu limitări tehnice care ar putea să le pună în imposibilitatea de a onora toate cererile de date sau informații. În astfel de situații excepționale, accesibilitatea tehnică a datelor specifice GMES și a informațiilor provenite de la serviciile GMES ar trebui să fie rezervată pentru utilizatorii din țări și organizații internaționale care contribuie la derularea activităților GMES pentru asigurarea continuității serviciilor. Dacă este cazul, dreptul de a beneficia de rezervarea serviciilor ar trebui să fie condiționat de o anumită formă de înregistrare. Această rezervare nu ar trebui să împiedice acei utilizatori care au obținut date sau informații și care beneficiază de rezervare să își exercite drepturile conferite în temeiul prezentului regulament, inclusiv dreptul de a redistribui aceste date sau informații.

(17)

Ar trebui să fie asigurate patru niveluri de înregistrare a utilizatorilor pentru accesul la date specifice GMES și informații provenite de la serviciile GMES. În primul rând, din motive de utilizare pe scară largă a datelor specifice GMES și a informațiilor provenite de la serviciile GMES, serviciile de căutare și de vizualizare în sensul articolului 11 alineatul (1) literele (a) și (b) din Directiva 2007/2/CE, trebuie furnizate fără înregistrare. În al doilea rând, ar trebui să fie posibil să se solicite o formă de înregistrare facilă pentru serviciile de descărcare, în sensul articolului 11 alineatul (1) litera (c) din Directiva 2007/2/CE. Procesul de înregistrare nu ar trebui să împiedice utilizatorii să aibă acces la date și informații, însă ar trebui să fie posibil ca acest proces să fie utilizat pentru a colecta statistici privind utilizatorii. În al treilea rând, un nivel intermediar de înregistrare ar trebui să permită implementarea rezervării de acces pentru anumite categorii de utilizatori. În al patrulea rând, o procedură de înregistrare strictă ar trebui să fie utilizată pentru a răspunde necesității de a restricționa accesul din motive de securitate, prin identificarea fără echivoc a utilizatorului,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

CAPITOLUL 1

DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 1

Obiect

Prezentul regulament stabilește:

(a)	condițiile pentru accesul complet și deschis la informații produse de serviciile GMES și la datele colectate prin infrastructura specializată a GMES;

(b)	criteriile de restricționare a accesului la acele informații și date;

(c)	condițiile de înregistrare a utilizatorilor GMES.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

(a)	„serviciile GMES” înseamnă componenta serviciilor menționate la articolul 2 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 911/2010;

(b)	„informații privind serviciile GMES” înseamnă informații și metadatele acestora produse de serviciile GMES;

(c)	„date specifice GMES” înseamnă datele colectate prin infrastructura specifică a GMES și metadatele acestora;

(d)	„metadate” înseamnă informații structurate pe date sau informații care să permită căutarea, inventarierea și utilizarea acestora;

(e)	„platforma de difuzare GMES” înseamnă sisteme tehnice utilizate pentru a difuza date specifice GMES și informații provenite de la serviciile GMES pentru utilizatori;

(f)	„servicii de căutare”, înseamnă serviciile de căutare, astfel cum sunt definite la articolul 11 alineatul 1 litera (a) din Directiva 2007/2/CE;

(g)	„servicii de vizualizare”, înseamnă serviciile de vizualizare, astfel cum sunt definite la articolul 11 alineatul 1 litera (b) din Directiva 2007/2/CE;

(h)	„servicii de descărcare”, înseamnă serviciile de descărcare, astfel cum sunt definite la articolul 11 alineatul 1 litera (c) din Directiva 2007/2/CE.

CAPITOLUL 2

DIFUZAREA DESCHISĂ A DATELOR SPECIFICE GMES ȘI A INFORMAȚIILOR PROVENITE DE LA SERVICIILE GMES – CONDIȚIILE DE ACORDARE A LICENȚELOR

Articolul 3

Principiile difuzării deschise

Utilizatorii trebuie să aibă acces gratuit, complet și deschis la datele specifice GMES și informațiile provenite de la serviciile GMES în condițiile stabilite la articolele 4-10, sub rezerva restricțiilor prevăzute la articolele 11-16.

Articolul 4

Condiții financiare

Accesul gratuit se acordă pentru datele specifice GMES și informațiile provenite de la serviciile GMES disponibile prin intermediul platformelor de difuzare GMES în temeiul condițiilor tehnice predefinite menționate la articolul 5 alineatul (1).

Articolul 5

Condiții referitoare la caracteristicile, formatul și mediile de difuzare

(1) Pentru fiecare tip de date specifice GMES și informații provenite de la serviciile, furnizorii acestor date și informații trebuie să indice cel puțin un set de caracteristici, format și mediu de difuzare sub supravegherea Comisiei și comunică această definire pe platformele de difuzare GMES.

(2) Datele specifice GMES și informațiile provenite de la serviciile GMES trebuie să fie în conformitate cu cerințele Directivei 2007/2/CE în măsura în care datele și informațiile se încadrează în domeniul de aplicare al acestor dispoziții.

Articolul 6

Condiții privind platformele de difuzare GMES

Datele specifice GMES și informațiile provenite de la serviciile GMES sunt difuzate către utilizatori prin intermediul platformelor de difuzare GMES asigurate de, sau sub supravegherea Comisiei.

Articolul 7

Condițiile privind utilizarea

(1) Accesul la datele specifice GMES și informațiile provenite de la serviciile GMES este acordat pentru utilizările următoare, în măsura în care acestea sunt legale:

(a)	reproducere;

(b)	distribuire;

(c)	comunicare către public;

(d)	adaptare, modificare și combinare cu alte date și informații;

(e)	orice combinație de la literele (a)-(d).

(2) Datele specifice GMES și informațiile provenite de la serviciile GMES pot fi utilizate la nivel mondial, fără limitări în timp.

Articolul 8

Condiții privind informațiile care trebuie prezentate de către utilizatori

(1) În momentul distribuirii sau comunicării datelor specifice GMES și a informațiilor provenite de la serviciile GMES către publicul larg, utilizatori informează publicul cu privire la sursa de date și informații.

(2) Utilizatorii se asigură că nu creează publicului impresia că activitățile utilizatorului sunt aprobate oficial de către Uniune.

(3) În cazul în care datele sau informațiile au fost adaptate sau modificate, utilizatorul trebuie să menționeze în mod clar acest lucru.

Articolul 9

Absența garanției

Datele specifice GMES și informațiile provenite de la serviciile GMES sunt furnizate utilizatorilor fără nicio garanție, explicită sau implicită, inclusiv în ceea ce privește calitatea și pertinența pentru orice scop.

Articolul 10

Condiții în cazul restricțiilor privind difuzarea deschisă

Atunci când Comisia limitează accesul la datele specifice GMES și informațiile provenite de la serviciile GMES pentru anumiți utilizatori în conformitate cu articolul 12, acești utilizatori trebuie să se înregistreze în conformitate cu o procedură care să permită identificarea lor fără echivoc, înainte ei să poată avea acces.

CAPITOLUL 3

RESTRICȚII

Articolul 11

Drepturi conflictuale

În cazul în care difuzarea deschisă a anumitor date specifice GMES sau informații provenite de la serviciile GMES intră în conflict cu acordurile internaționale sau cu protecția drepturilor de proprietate intelectuală, atașate datelor și informațiilor folosite ca input în procesele de producere a informațiilor provenite de la serviciile GMES, sau ar afecta în mod disproporționat drepturile și principiile recunoscute în Carta drepturilor fundamentale a UE, cum ar fi dreptul la viața privată și la protecția datelor cu caracter personal, Comisia ia măsurile necesare în conformitate cu articolul 13 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 911/2010 pentru a evita orice astfel de conflict sau pentru a restricționa difuzarea respectivelor date specifice GMES sau informații provenite de la serviciile GMES.

Articolul 12

Protejarea intereselor de securitate

(1) În cazul în care difuzarea deschisă a datelor specifice GMES sau a informațiilor provenite de la serviciile GMES prezintă un nivel inacceptabil de risc pentru interesele de securitate ale Uniunii sau ale statelor sale membre din cauza caracterului sensibil al datelor și informațiilor, Comisia trebuie să restricționeze difuzarea acestora în conformitate cu articolul 13 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 911/2010.

(2) Comisia evaluează caracterul sensibil al datelor specifice GMES sau a informațiilor provenite de la serviciile GMES utilizând criteriile de sensibilitate stabilite la articolele 13-16.

Articolul 13

Criterii de sensibilitate pentru datele specifice GMES

(1) În cazul în care datele specifice GMES sunt produse de un sistem de observare din spațiu care îndeplinește cel puțin una dintre caracteristicile enumerate în anexă, Comisia evaluează sensibilitatea datelor pe baza următoarelor criterii:

(a)	caracteristicile tehnice ale datelor, inclusiv rezoluția spațială și benzile spectrale;

(b)	perioada de timp dintre obținerea și difuzarea datelor;

(c)	existența unor conflicte armate, amenințări la adresa păcii și securității internaționale sau regionale, sau a infrastructurilor critice în sensul articolului 2 litera (a) din Directiva 2008/114/CE în zona la care se referă datele specifice GMES;

(d)	existența vulnerabilităților în materie de securitate sau utilizarea probabilă a datelor specifice GMES pentru activități tactice sau operaționale care prejudiciază interesele de securitate ale Uniunii, ale statelor sale membre sau ale partenerilor internaționali.

(2) În cazul în care datele specifice GMES sunt produse de un sistem de observare din spațiu care nu îndeplinește una din caracteristicile enumerate în anexă, datele specifice GMES sunt considerate ca nefiind sensibile.

Articolul 14

Criterii de sensibilitate pentru datele specifice GMES

Comisia evaluează sensibilitatea informațiilor provenind de la serviciile GMES utilizând următoarele criterii:

(a)	sensibilitatea inputurilor utilizate în producerea de informații provenind de la serviciile GMES;

(b)	perioada de timp dintre obținerea inputurilor și difuzarea informațiilor provenind de la serviciile GMES;

(c)	existența unor conflicte armate, amenințări la adresa păcii și securității internaționale sau regionale, sau a infrastructurilor critice în sensul articolului 2 litera (a) din Directiva 2008/114/CE în zona la care se referă informațiile provenind de la serviciile GMES;

(d)	existența vulnerabilităților în materie de securitate sau utilizarea probabilă a informațiilor provenind de la serviciile GMES pentru activități tactice sau operaționale care prejudiciază interesele de securitate ale Uniunii, ale statelor sale membre sau ale partenerilor internaționali.

Articolul 15

Cererea de reevaluare a sensibilității

În cazul în care condițiile în care evaluarea efectuată în conformitate cu articolul 13 sau 14 s-au schimbat, Comisia poate reevalua din proprie inițiativă sau la cererea unui stat membru caracterul sensibil al datelor specifice GMES sau al informațiilor provenite de la serviciile GMES în vederea restricționării, suspendării sau pentru a permite obținerea de date specifice GMES sau difuzarea de informații provenite de la serviciile GMES. În cazul în care un stat membru a depus o cerere, Comisia ia în considerare limitele în materie de durată și domeniu de aplicare ale restricției solicitate.

Articolul 16

Echilibrarea intereselor

(1) În evaluarea sensibilității datelor specifice GMES și a informațiilor provenind de la serviciile GMES în conformitate cu articolul 12, interesele în materie de securitate se pun în balanță cu interesele utilizatorilor și beneficiile economice, sociale și de mediu ale culegerii, producerii și difuzării deschise a datelor și informațiilor în cauză.

(2) Comisia ia în considerare, atunci când își prezintă evaluarea din punctul de vedere al securității, dacă restricțiile vor fi eficiente în cazul în care date similare sunt, în orice caz, disponibile din alte surse.

CAPITOLUL 4

REZERVAREA ACCESULUI ȘI ÎNREGISTRAREA

Articolul 17

Rezervarea accesului

(1) În cazul în care cererile de acces depășesc capacitatea platformelor de difuzare GMES, accesul la resursele GMES poate fi rezervat oricăruia din următorii utilizatori:

(a)	servicii publice, industrie, organizații de cercetare și cetățeni din Uniune;

(b)	servicii publice, industrie, organizații de cercetare și cetățeni din țări terțe care contribuie la operațiunile GMES;

(c)	organizații internaționale care contribuie la operațiunile GMES.

(2) Utilizatorii pentru care accesul este rezervat în conformitate cu alineatul (1) trebuie să se înregistreze pentru a avea acces, furnizând date privind identitatea, informații de contact, domeniul de activitate și țara în care sunt stabiliți.

Articolul 18

Înregistrare

(1) Pentru a accesa serviciile de descărcare, utilizatorii se înregistrează online pe platformele de difuzare GMES. Înregistrarea este gratuită. Utilizatorii trebuie să se înregistreze o singură dată și sunt acceptați automat. Procesul de înregistrare necesită în special următoarele:

(a)	crearea de către utilizator a unui cont de utilizator și a unei parole;

(b)	informații statistice limitate la maximum 10 elemente care trebuie oferite de către utilizator.

(2) Nu va fi necesară înregistrarea pentru servicii de vizualizare și servicii de căutare.

CAPITOLUL 5

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 19

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 12 iulie 2013.

Pentru Comisie

Președintele

José Manuel BARROSO

(1) JO L 276, 20.10.2010, p. 1.

(2) JO L 108, 25.4.2007, p. 1.

(3) JO L 345, 31.12.2003, p. 90.

(4) JO L 330, 14.12.2011, p. 39.

(5) COM(2010) 245 final/2 din 26 august 2010.

(6) COM(2009) 589 final.

(7) ESA/PB-EO(2009)98, rev. 1.

(8) JO L 345, 23.12.2008, p. 75.

ANEXĂ

Caracteristici ale sistemului de observare din spațiu astfel cum sunt menționate la articolul 13

(a)	Sistemul este tehnic capabil să genereze date de o rezoluție geometrică de 2,5 m sau mai puțin pe cel puțin o direcție orizontală.

(b)	Sistemul este tehnic capabil să genereze date de o rezoluție geometrică de 5 m sau mai puțin pe cel puțin o direcție orizontală în gama spectrală 8-12 microni (infraroșu termic).

(c)	Sistemul este tehnic capabil să genereze date de o rezoluție geometrică de 3 m sau mai puțin pe cel puțin o direcție orizontală în gama spectrală 1 milimetru-1 metru (microunde).

(d)	Sistemul are mai mult de 49 de canale spectrale și este tehnic capabil să genereze date de o rezoluție geometrică de 10 m sau mai puțin în cel puțin o direcție orizontală în cel puțin un canal spectral.

19.11.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 309/17

REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) NR. 1165/2013 AL COMISIEI

din 18 noiembrie 2013

de autorizare a substanței active ulei de portocale, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare, și de modificare a anexei la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 al Comisiei

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare și de abrogare a Directivelor 79/117/CEE și 91/414/CEE ale Consiliului (1), în special articolul 13 alineatul (2) și articolul 78 alineatul (2),

întrucât:

(1)

În conformitate cu articolul 80 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009, Directiva 91/414/CEE a Consiliului (2) se aplică, în ceea ce privește procedura și condițiile de autorizare, substanțelor active pentru care s-a adoptat o decizie în conformitate cu articolul 6 alineatul (3) din directiva respectivă înainte de 14 iunie 2011. Pentru uleiul de portocale, condițiile prevăzute la articolul 80 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 sunt îndeplinite prin Decizia 2009/438/CE a Comisiei (3).

(2)

În conformitate cu articolul 6 alineatul (2) din Directiva 91/414/CEE, Franța a primit, la 22 februarie 2008, o cerere din partea Oro Agri pentru înscrierea substanței active ulei de portocale în anexa I la Directiva 91/414/CEE. Decizia 2009/438/CE a confirmat faptul că dosarul este „complet”, în sensul că se poate considera că îndeplinește, în principiu, cerințele privind datele și informațiile prevăzute în anexele II și III la Directiva 91/414/CEE.

(3)

Au fost evaluate efectele acestei substanțe active asupra sănătății umane și animale și asupra mediului, în conformitate cu dispozițiile articolului 6 alineatele (2) și (4) din Directiva 91/414/CEE, pentru utilizările propuse de solicitant. La 12 august 2009, statul membru raportor desemnat a prezentat un proiect de raport de evaluare. La 13 iunie 2012, solicitantului i s-au cerut informații suplimentare, în conformitate cu articolul 11 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 188/2011 al Comisiei (4). Evaluarea datelor suplimentare, realizată de către Franța, a fost prezentată în noiembrie 2012, sub forma unui proiect de raport de evaluare actualizat.

(4)

Proiectul de raport de evaluare a fost examinat de statele membre și de Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (denumită în continuare „autoritatea”). La 1 martie 2013, autoritatea a prezentat Comisiei concluzia sa (5) cu privire la evaluarea riscului utilizării ca pesticid a substanței active ulei de portocale. Proiectul de raport de evaluare și concluzia autorității au fost examinate de statele membre și de Comisie în cadrul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală și au fost finalizate la 3 octombrie 2013 sub forma raportului de examinare al Comisiei privind uleiul de portocale.

(5)

Conform diferitelor examinări efectuate, se poate considera că produsele de protecție a plantelor care conțin ulei de portocale îndeplinesc, în general, cerințele prevăzute la articolul 5 alineatul (1) literele (a) și (b) și la articolul 5 alineatul (3) din Directiva 91/414/CEE, în special în ceea ce privește utilizările examinate și precizate în raportul de examinare al Comisiei. Prin urmare, este adecvat să se autorizeze substanța ulei de portocale.

(6)

Cu toate acestea, în conformitate cu articolul 13 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 coroborat cu articolul 6 din același regulament și având în vedere datele științifice și tehnice actuale, este necesară includerea anumitor condiții și restricții. În special, este necesar să fie solicitate informații de confirmare suplimentare.

(7)	Ar trebui prevăzută o perioadă rezonabilă de timp înainte de autorizare pentru a permite statelor membre și părților interesate să se pregătească în scopul îndeplinirii noilor cerințe care decurg din autorizarea menționată.

(8)

Fără a se aduce atingere obligațiilor prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 ca urmare a autorizării, luând în considerare situația specifică creată de trecerea de la Directiva 91/414/CEE la Regulamentul (CE) nr. 1107/2009, ar trebui, cu toate acestea, să se aplice următoarele dispoziții. Statelor membre ar trebui să le fie acordată o perioadă de șase luni de la autorizare pentru a reexamina autorizațiile produselor de protecție a plantelor care conțin ulei de portocale. După caz, statele membre ar trebui să modifice, să înlocuiască sau să retragă autorizațiile respective. Prin derogare de la termenul menționat anterior, ar trebui acordată o perioadă mai lungă pentru transmiterea și evaluarea dosarului complet menționat în anexa III la Directiva 91/414/CEE, pentru fiecare produs de protecție a plantelor și pentru fiecare utilizare preconizată, în conformitate cu principiile uniforme.

(9)

Experiența dobândită ca urmare a includerii în anexa I la Directiva 91/414/CEE a substanțelor active evaluate în cadrul Regulamentului (CEE) nr. 3600/92 al Comisiei (6) a arătat că pot interveni dificultăți în interpretarea obligațiilor titularilor autorizațiilor existente în ceea ce privește accesul la informații. Prin urmare, pentru a se evita noi dificultăți, este necesar să se clarifice obligațiile statelor membre, în special obligația de a verifica dacă titularul unei autorizații demonstrează că are acces la un dosar care respectă cerințele din anexa II la directiva respectivă. Totuși, această clarificare nu impune nicio altă nouă obligație statelor membre sau titularilor de autorizații în raport cu directivele adoptate până în prezent pentru a modifica anexa I la directiva menționată anterior sau în raport cu regulamentele de autorizare a substanțelor active.

(10)	În conformitate cu articolul 13 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009, anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 al Comisiei (7) ar trebui modificată în consecință.

(11)	Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Autorizarea substanței active

Substanța activă ulei de portocale, astfel cum este menționată în anexa I, este autorizată sub rezerva îndeplinirii condițiilor stabilite în anexa respectivă.

Articolul 2

Reevaluarea produselor de protecție a plantelor

(1) În conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1107/2009, statele membre modifică sau retrag, după caz, autorizațiile existente pentru produsele de protecție a plantelor care conțin substanța activă ulei de portocale, până la 31 octombrie 2014.

Până la această dată, statele membre verifică în special dacă sunt respectate condițiile prevăzute în anexa I la prezentul regulament, cu excepția celor care figurează în coloana privind dispozițiile specifice din anexa respectivă, precum și dacă titularul autorizației deține sau are acces la un dosar care îndeplinește cerințele din anexa II la Directiva 91/414/CEE în conformitate cu condițiile menționate la articolul 13 alineatele (1)-(4) din directiva menționată și la articolul 62 din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009.

(2) Prin derogare de la alineatul (1), pentru fiecare produs de protecție a plantelor autorizat care conține ulei de portocale fie ca substanță activă unică, fie ca una dintre mai multe substanțe active care au fost înscrise toate în anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 până la 30 aprilie 2014, cel târziu, statele membre reevaluează produsul în conformitate cu principiile uniforme prevăzute la articolul 29 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009, pe baza unui dosar care îndeplinește cerințele din anexa III la Directiva 91/414/CEE și ținând seama de coloana privind dispozițiile specifice din anexa I la prezentul regulament. Pe baza respectivei evaluări, statele membre stabilesc dacă produsul îndeplinește condițiile menționate la articolul 29 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009.

După stabilirea acestui fapt, statele membre:

(a)	în cazul unui produs care conține ulei de portocale ca substanță activă unică, modifică sau retrag autorizația, atunci când este necesar, până la 31 octombrie 2015 cel târziu; sau

(b)

în cazul unui produs care conține ulei de portocale ca una dintre mai multe substanțe active, modifică sau retrag autorizația, atunci când este necesar, până la 31 octombrie 2015 sau până la data stabilită pentru o astfel de modificare sau retragere în actul sau actele respective prin care s-a adăugat substanța sau substanțele relevante în anexa I la Directiva 91/414/CEE sau prin care s-a autorizat substanța sau substanțele respective, aplicându-se data care survine mai târziu.

Articolul 3

Modificări ale Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011

Anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 se modifică în conformitate cu anexa II la prezentul regulament.

Articolul 4

Intrarea în vigoare și data aplicării

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 1 mai 2014.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 18 noiembrie 2013.

Pentru Comisie

Președintele

José Manuel BARROSO

(1) JO L 309, 24.11.2009, p. 1.

(2) Directiva 91/414/CEE a Consiliului din 15 iulie 1991 privind introducerea pe piață a produselor de uz fitosanitar (JO L 230, 19.8.1991, p. 1).

(3) Decizia 2009/438/CE a Comisiei din 8 iunie 2009 de recunoaștere, în principiu, a integralității dosarului prezentat pentru examinare detaliată în vederea posibilei includeri a uleiului de portocale în anexa I la Directiva 91/414/CEE a Consiliului (JO L 145, 10.6.2009, p. 47).

(4) Regulamentul (UE) nr. 188/2011 al Comisiei din 25 februarie 2011 de stabilire a normelor detaliate de punere în aplicare a Directivei 91/414/CEE a Consiliului în ceea ce privește procedura de evaluare a substanțelor active care nu existau pe piață la doi ani de la data notificării directivei menționate (JO L 53, 26.2.2011, p. 51).

(5) EFSA Journal 2013; 11(2):3090. Disponibil online: www.efsa.europa.eu

(6) Regulamentul (CEE) nr. 3600/92 al Comisiei din 11 decembrie 1992 de stabilire a normelor de punere în aplicare a primei etape a programului de lucru prevăzut la articolul 8 alineatul (2) din Directiva 91/414/CEE a Consiliului privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare (JO L 366, 15.12.1992, p. 10).

(7) Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 al Comisiei din 25 mai 2011 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește lista substanțelor active autorizate (JO L 153, 11.6.2011, p. 1).

ANEXA I

Denumire comună, numere de identificare

Denumire IUPAC

Puritate (1)

Data autorizării

Expirarea autorizării

Dispoziții specifice

Ulei de portocale

Nr. CAS 8028-48-6 (Extract de portocale)

5989-27-5 (D-limonen)

Nr. CIPAC 902

(R)-4-izopropenil-1-metilciclohexenă sau p-menta-1,8-dienă

≥ 945 g/kg (de D-limonen)

Substanța activă trebuie să respecte specificațiile Farmacopeei Europene 5.0 (Aurantii dulcis aetheroleum) și ale ISO 3140:2011(E)

1 mai 2014

30 aprilie 2024

Pentru aplicarea principiilor uniforme prevăzute la articolul 29 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009, se vor lua în considerare concluziile raportului de examinare pentru ulei de portocale, în special apendicele I și II, finalizate de Comitetul permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală la 3 octombrie 2013.

În cadrul acestei evaluări generale, statele membre acordă o atenție deosebită următoarelor aspecte:

(a)	protejării operatorilor și lucrătorilor;

(b)	riscului pentru păsări și mamifere.

Condițiile de utilizare includ, după caz, măsuri de diminuare a riscurilor.

Solicitantul prezintă informații de confirmare privind:

1.	evoluția metaboliților uleiului de portocale și calea și rata de degradare în sol;

2.	validarea efectelor utilizate în evaluarea riscurilor ecotoxicologice.

Solicitantul prezintă aceste informații Comisiei, statelor membre și autorității până la 30 aprilie 2016.

(1) Detalii suplimentare privind identitatea și specificațiile substanței active se găsesc în raportul de examinare.

ANEXA II

În partea B din anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011, se adaugă următoarea rubrică:

Număr

Denumire comună, numere de identificare

Denumire IUPAC

Puritate (1)

Data autorizării

Expirarea autorizării

Dispoziții specifice

„56

Ulei de portocale

Nr. CAS 8028-48-6 (Extract de portocale)

5989-27-5 (D-limonen)

Nr. CIPAC 902

(R)-4-izopropenil-1-metilciclohexenă sau p-menta-1,8-dienă

≥ 945 g/kg (de D-limonen)

Substanța activă trebuie să respecte specificațiile Farmacopeei Europene 5.0 (Aurantii dulcis aetheroleum) și ale ISO 3140:2011(E)

1 mai 2014

30 aprilie 2024

În cadrul acestei evaluări generale, statele membre acordă o atenție deosebită următoarelor aspecte:

(a)	protejării operatorilor și lucrătorilor;

(b)	riscului pentru păsări și mamifere.

Condițiile de utilizare includ, după caz, măsuri de diminuare a riscurilor.

Solicitantul prezintă informații de confirmare privind evoluția metaboliților uleiului de portocale și calea și rata de degradare în sol și privind validarea efectelor utilizate în evaluarea riscurilor ecotoxicologice.

Solicitantul prezintă aceste informații Comisiei, statelor membre și autorității până la 30 aprilie 2016.”

(1) Detalii suplimentare privind identitatea și specificațiile substanței active se găsesc în raportul de examinare.

19.11.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 309/27

DECIZIA COMISIEI

din 25 iulie 2012

privind măsura SA.23324 – C 25/07 (ex NN 26/07) – Finlanda Finavia, Airpro și Ryanair la aeroportul Tampere-Pirkkala

[notificată cu numărul C(2012) 5036]

(Numai versiunile în limbile finlandeză și suedeză sunt autentice)

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2013/664/UE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 108 alineatul (2) primul paragraf,

având în vedere Acordul privind Spațiul Economic European, în special articolul 62 alineatul (1) litera (a),

după ce părțile interesate au fost invitate să își prezinte observațiile în temeiul dispozițiilor menționate anterior (1),

întrucât:

1. PROCEDURĂ

(1)

În februarie 2005, Comisia a primit o plângere din partea Blue1 Oy („Blue1”), companie aeriană finlandeză care face parte din SAS Group. Blue1 a susținut, printre altele, că Ryanair Ltd („Ryanair”) beneficiază de ajutor deoarece practică tarife de aeroport mai mici decât tariful mediu la aeroportul Tampere-Pirkkala („aeroportul TMP” sau „aeroportul”).

(2)	Prin scrisorile din 2 martie 2005 și 23 mai 2006, Comisia a cerut Finlandei informații suplimentare cu privire la plângere. Finlanda a răspuns prin scrisorile din 27 aprilie 2005 și 27 iulie 2006.

(3)

Prin scrisoarea din 10 iulie 2007, Comisia a informat Finlanda cu privire la decizia sa de a iniția procedura prevăzută la articolul 108 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) (2) („decizia de inițiere a procedurii”) în legătură cu acordul încheiat între Airpro Oy și Ryanair și cu aplicarea strategiei tarifelor reduse de către Finavia și Airpro Oy la aeroportul TMP. La 28 noiembrie 2007, Finlanda și-a prezentat observațiile referitoare la decizia de inițiere a procedurii.

(4)	Decizia Comisiei de inițiere a procedurii a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (3). Comisia a invitat părțile interesate să își prezinte observațiile cu privire la măsura în cauză în termen de o lună de la data publicării.

(5)

Comisia a primit observații referitoare la această chestiune de la patru părți interesate (Ryanair, SAS Group, Air France și Asociația Companiilor Aeriene Europene). Comisia a transmis observațiile respective Finlandei prin scrisoarea din 13 februarie 2008. Finlanda și-a transmis observațiile la 15 aprilie 2008.

(6)

Prin scrisoarea din 25 iunie 2010, Comisia a solicitat informații suplimentare. Finlanda a răspuns prin scrisoarea din 1 iulie 2010. Prin scrisoarea din 5 aprilie 2011, Comisia a solicitat informații suplimentare cu privire la finanțarea aeroportului. Finlanda a răspuns prin scrisoarea din 5 mai 2011. Cu toate acestea, răspunsul său a fost incomplet. Prin urmare, Comisia a trimis o atenționare în temeiul articolului 10 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE (4). Finlanda a răspuns prin scrisoarea din 15 iunie 2011.

2. DESCRIEREA MĂSURILOR ȘI MOTIVELE INIȚIERII PROCEDURII

2.1. Contextul investigației

(7)

Aeroportul TMP este situat în Pirkkala, localitate aflată la 13 kilometri sud-vest de orașul Tampere, în sudul Finlandei. Este al treilea aeroport ca mărime din Finlanda (în funcție de numărul pasagerilor; a se vedea tabelul de la considerentul 10). Pe lângă serviciile oferite pentru aviația civilă, aeroportul servește și ca bază pentru Forțele Aeriene Finlandeze.

(8)

Aeroportul TMP este prevăzut cu două terminale pentru pasageri:

—	terminalul 1 (denumit și „T1”) a fost construit în 1998 și este utilizat în prezent de Finnair, Flybe, SAS, Blue1 și Air Baltic. În 2003, T1 avea o capacitate de 550 000 de pasageri pe an;

—	terminalul 2 (denumit și „T2”) a fost utilizat inițial ca hangar de marfă de către DHL, iar ulterior (după ce a devenit liber în 2002) a fost transformat într-un terminal low-cost. În prezent, T2 deservește numai compania Ryanair. T2 are o capacitate de 425 000 de pasageri pe an.

(9)

Exceptând T2, aeroportul TMP este deținut și operat de către Finavia Oyj (5) („Finavia”). Finavia a închiriat terminalul T2 filialei proprii Airpro Oy (6) („Airpro”). Airpro operează terminalul și asigură serviciile de handling la sol în cadrul acestuia. În plus, Airpro a încheiat un acord cu Ryanair […] (7) începând cu 3 aprilie 2003.

(10)

Traficul de călători în cadrul aeroportului a crescut de la 304 025 în 2003, la 617 397 în 2010. Acest lucru se datorează creșterii numărului de pasageri la T2. În 2010, cota de pasageri a companiei Ryanair la aeroportul TMP s-a ridicat la aproximativ […]. Tabelul de mai jos prezintă în sinteză creșterea numărului de pasageri la aeroportul TMP din 2003 până în 2010:

Anul	Numărul de pasageri la T1	Numărul de pasageri la T2	Numărul total de pasageri la aeroportul TMP
2003	[…]	[…]	304 025
2004	[…]	[…]	495 892
2005	[…]	[…]	597 102
2006	[…]	[…]	632 010
2007	[…]	[…]	687 711
2008	[…]	[…]	709 356
2009	[…]	[…]	628 105
2010	[…]	[…]	617 397

2.2. Măsurile care fac obiectul investigației și evaluarea inițială a Comisiei

(11)

Decizia de inițiere a procedurii a ridicat următoarele întrebări:

—

în primul rând, dacă Finavia a acționat ca un investitor privat în economia de piață atunci când a decis să transforme un hangar de marfă în terminalul low-cost T2, caz în care decizia de investiție nu implică ajutor de stat în favoarea Airpro; în caz contrar, în ce măsură ajutorul respectiv ar putea fi considerat compatibil cu piața internă; și

—	în al doilea rând, dacă un operator în economia de piață ar fi încheiat un acord similar cu cel încheiat de Airpro cu Ryanair; în caz contrar, în ce măsură ajutorul prevăzut în acord ar putea fi considerat compatibil cu piața internă.

(12)

În ceea ce privește prima întrebare, Comisia și-a exprimat îndoiala că Finavia ar fi fost motivată de perspectiva obținerii unei rentabilități pe termen lung atunci când a decis să transforme hangarul de marfă într-un terminal low-cost. În plus, Comisia are îndoieli cu privire la faptul că investițiile efectuate de Finavia pentru transformarea fostului hangar de marfă într-un terminal low-cost ar putea fi considerate și un avantaj selectiv în favoarea Aipro, care nu ar fi fost obținut în condiții normale de piață.

(13)

În ceea ce privește a doua întrebare, Comisia a trebuit să analizeze dacă, în cazul de față, comportamentul Airpro a fost motivat de obiectivul obținerii unei rentabilități pe termen lung și dacă avantajul de care se presupune că a beneficiat Ryanair este un avantaj care nu ar fi fost obținut în condiții normale de piață. Comisia și-a exprimat în special îndoiala că „suma forfetară” plătită de Ryanair ar fi avut la bază costul serviciilor prestate companiei aeriene de către Airpro. În plus, Finlanda nu a pus la dispoziția Comisiei nici condițiile acordului încheiat cu Ryanair, nici planul de afaceri în care este evaluată rentabilitatea acordului pentru Airpro. Din acest motiv, în decizia de inițiere a procedurii Comisia și-a exprimat îndoiala că Airpro ar fi fost motivată, în comportamentul său, de perspectiva obținerii unei rentabilități pe termen lung. În consecință, nu se poate exclude posibilitatea ca acordul să fi oferit Ryanair un avantaj de care nu ar fi beneficiat în condiții normale de piață.

(14)

Comisia și-a exprimat îndoiala în legătură cu îndeplinirea în cazul de față a condițiilor de compatibilitate prevăzute în Orientările comunitare privind finanțarea aeroporturilor și ajutorul la înființare pentru companiile aeriene cu plecare de pe aeroporturi regionale (8) („Orientările privind aviația din 2005”), precum și în legătură cu posibilitatea ca măsurile de ajutor de stat să fie declarate compatibile cu piața internă în temeiul articolului 107 alineatul (3) litera (c) din TFUE.

3. OBSERVAȚII DIN PARTEA FINLANDEI

3.1. Strategia tarifelor reduse practicată de Finavia și Airpro la aeroportul TMP

(15)

Finlanda și-a început observațiile prin prezentarea unor informații privind contextul strategiei tarifelor reduse practicată de Finavia și Airpro la aeroportul TMP. Finlanda a explicat că T2 a fost construit în 1979 pentru a fi utilizat temporar drept clădire aeroportuară. În 1995, acesta a fost transformat într-un hangar de marfă destinat operațiunilor cu mărfuri și a fost utilizat de către DHL. În 2002, DHL a reziliat contractul de închiriere, iar terminalul a devenit liber.

(16)

Finlanda a precizat că, întrucât Finavia nu a reușit să atragă un alt operator de mărfuri la Tampere sau să închirieze hangarul, aceasta a decis să transforme hangarul într-un terminal low-cost, adecvat pentru furnizarea de servicii de bază de handling la sol. Costurile inițiale de construcție ale T2 se amortizaseră deja până în acel moment, iar pentru reamenajarea terminalului erau necesare numai câteva operațiuni de renovare minore (9). În tabelul de mai jos sunt prezentate detaliat costurile investiționale necesare pentru reamenajarea T2, în cuantum de 760 612 EUR.

Lucrări de reamenajare	Costuri investiționale, în EUR
Planificare	[…]
Copii, permise, deplasare	[…]
Ingineria construcțiilor	[…]
Încălzire/conducte/aer condiționat	[…]
Curent electric	[…]
Instalații de joasă tensiune	[…]
Benzi transportoare	[…]
Echipamente de control de securitate	[…]
Suma totală	760 612

(17)

Având în vedere calculul de mai sus, Finlanda a precizat că inclusiv în cazul în care Finavia ar fi reușit să găsească un alt chiriaș care să utilizeze terminalul T2 ca hangar de marfă, tot ar fi trebuit să se efectueze anumite lucrări de inginerie în valoare de aproximativ 100 000 EUR. În plus, benzile transportoare ar putea fi utilizate oricând la celelalte aeroporturi ale Finavia.

(18)

Finlanda a mai explicat faptul că intenția companiei Finavia a fost aceea de a pune terminalul low-cost la dispoziția tuturor companiilor aeriene dispuse să accepte o calitate mai slabă a serviciilor. Următorul tabel prezintă o comparație între nivelul serviciilor și cel al facilităților oferite la terminalele T1 și T2 ale aeroportului TMP:

	Terminalul 1 (T1)	Terminalul 2 (T2)
Model operațional	Modelul tradițional: operațiunile de check-in, controalele de securitate, transportul, sortarea, încărcarea și descărcarea bagajelor sunt efectuate de grupuri profesionale și societăți diferite.	Modelul low-cost: aceleași persoane îndeplinesc toate sarcinile care la T1 revin mai multor grupuri profesionale, cum ar fi operațiunile de check-in, controalele de securitate, încărcarea și descărcarea bagajelor. Funcțiile sunt situate într-o zonă restricționată a terminalului, ceea ce presupune implicarea unui număr minim de angajați și accelerează fluxurile de pasageri.
Capacitate de handling la sol	Între trei și cinci decolări sau aterizări simultane (în funcție de tipul de aeronavă).	Decolarea unei singure aeronave pe oră
Facilități	Facilități care asigură servicii de calitate, inclusiv un sistem sofisticat de transport a bagajelor, săli de așteptare confortabile cu serviciile aferente, facilități în sprijinul furnizorilor de servicii de handling la sol etc.	Facilități de bază conforme, în principal, cu standardele aplicabile depozitelor (de exemplu, pardoseală din ciment), cu numai câteva ferestre

(19)

Finlanda a precizat că, întrucât T2 putea oferi servicii de handling la sol pentru decolarea unei singure aeronave pe oră, acesta era adecvat numai pentru transportatorii direcți care utilizează aeronave de mare capacitate. În același timp, pentru a optimiza utilizarea personalului, operatorul terminalului a solicitat companiilor aeriene să încheie acorduri pe termen lung și acorduri cu privire la orare de zbor; de exemplu, zborurile nu puteau fi operate întotdeauna la orele solicitate de companiile aeriene, cum era cazul la T1. Potrivit Finlandei, optimizarea cheltuielilor cu personalul și nivelul serviciilor furnizate au permis o reducere a costurilor de aproximativ […] în comparație cu T1.

(20)

Finlanda a precizat că, înainte de începerea lucrărilor de reamenajare la T2 și de adoptare a strategiei tarifelor reduse la acel terminal, chestiunea a fost discutată de câteva ori în cadrul ședințelor consiliului de administrație al companiei Finavia. În acest sens a fost elaborat și un plan de afaceri. În tabelul de mai jos este prezentat în sinteză planul de afaceri (scenariul pesimist) privind reamenajarea T2 și punerea în aplicare a strategiei referitoare la tarifele reduse: […]

(21)

Finlanda a precizat că planul de afaceri ex ante s-a bazat pe ipoteze prudente, care au condus la o subestimare a veniturilor și la o supraestimare a costurilor preconizate pentru ultimii ani din perioada vizată. Potrivit celorlalte scenarii, se preconiza că strategia tarifelor reduse avea să fie și mai rentabilă. Sumele forfetare plătite de companiile aeriene care utilizau T2 variau, în cadrul diferitelor scenarii, între […] pentru fiecare escală a unei aeronave. Având în vedere că decizia privind strategia tarifelor reduse a fost luată de către consiliul de administrație al companiei Finavia pe baza unor calcule și studii, aceasta nu poate fi imputată statului. Măsurile nu au fost rezultatul unor cerințe sau dispoziții din partea autorităților, iar autoritățile nu s-au implicat în adoptarea măsurilor.

(22)

Finlanda a precizat că Finavia și Airpro au acționat în conformitate cu principiile comerciale și și-au finanțat operațiunile din taxele pentru servicii și din veniturile încasate de la clienți, precum și din alte operațiuni comerciale. Mai exact, nici Finavia și nici Airpro nu au primit finanțare de la bugetul de stat, ci și-au desfășurat activitatea în mod rentabil și au distribuit anual o parte din profitul lor statului, în conformitate cu cerințele impuse privind profitabilitatea.

(23)

Finlanda a precizat că Ministerul Transporturilor și Comunicațiilor este cel care a decis obiectivele de performanță ale companiei Finavia. Totuși, aceste obiective de performanță se referă la grup în întregime, iar deciziile comerciale individuale au fost luate conform voinței proprii a companiei Finavia. În ultimii ani (2003-2005), cerințele privind profitabilitatea companiei Finavia a fost de aproximativ 4 % din capitalul investit. În tabelul de mai jos se prezintă în sinteză performanța companiei Finavia:

Date financiare cheie referitoare la Finavia, în milioane EUR (cifre reale)

Anul	2003	2004	2005
Venituri	219	234	243
Profit	17	15	22
Dividende plătite statului	6	5	10

(24)

Finlanda a precizat că Finavia nu a întocmit situații financiare pentru fiecare aeroport în parte, deoarece toate aeroporturile sale fac parte din aceeași persoană juridică. Totuși, începând din anul 2000 Finavia a colectat informații referitoare la fiecare aeroport pe baza propriilor calcule interne (date reale). Aceste informații se bazau pe tendințele privind volumul aeroporturilor și veniturile aferente, precum și pe costul resurselor utilizate la aeroporturi, și anume personalul, serviciile contractate și amortizarea activelor imobilizate. Performanța globală a companiei Finavia la aeroportul TMP (excluzând serviciile furnizate de Airpro) este sintetizată în tabelul de mai jos: […]

(25)

Pe lângă operațiunile comerciale, rezultatele financiare ale Finavia la aeroportul TMP au inclus și măsuri care se încadrează în misiunea de serviciu public, de exemplu controlul traficului aerian și utilizarea pistei aeroportului TMP în scopuri militare. Finlanda a explicat că pista aeroportului TMP trebuie să fie disponibilă pentru scopuri militare timp de 24 de ore pe zi, 365 de zile pe an. Într-adevăr, pista a fost utilizată în scopuri militare (cel puțin 30 % dintre deplasările efective ale aeronavelor în cursul unui an au fost de această natură). Costurile generate de controlul traficului aerian s-au ridicat la aproximativ […]. Cifrele de mai sus au ținut seama de chiria plătită de Airpro companiei Finavia pentru utilizarea T2 și de tarifele de aterizare, precum și de alte tarife de aeroport aferente serviciilor furnizate companiilor aeriene care utilizau T2.

(26)	În ceea ce privește Airpro, compania Finlanda a mai explicat că aceasta este o societate cu răspundere limitată, distinctă din punct de vedere juridic de Finavia. Tabelul de mai jos sintetizează rezultatele financiare reale ale operațiunilor Airpro la aeroportul TMP: […]

(27)

Rezultatele financiare ale Airpro la aeroportul TMP au inclus costuri precum chiria pentru T2 la aeroportul TMP, costurile proprii ale Airpro cu personalul și echipamentele, precum și costul cu serviciile furnizate de Finavia. Situațiile financiare au inclus venituri precum suma forfetară plătită de Ryanair, tarifele de parcare și alte venituri comerciale.

(28)	În consecință, Finlanda a susținut că Finavia și Airpro au acționat ca investitori privați în economia de piață atunci când au decis să pună în aplicare strategia tarifelor reduse și să transforme hangarul de marfă într-un terminal low-cost pentru pasageri.

(29)

Finlanda a susținut că, inclusiv în cazul în care finanțarea reamenajării T2 ar fi considerată ajutor de stat, aceasta ar fi totuși compatibilă în temeiul articolului 107 alineatul (3) litera (c) din TFUE, deoarece îndeplinește criteriile de compatibilitate prevăzute în Orientările privind aviația din 2005.

(30)

Finlanda a mai susținut că măsurile pot fi interpretate ca îndeplinind obiective de interes general care, din punctul său de vedere, au legătură nu doar cu interesul general pe care îl prezintă operațiunile aeroportuare, ci și cu diversificarea conexiunilor de trafic din regiune într-un mod de natură să satisfacă nevoile cetățenilor și ale societății. Prin urmare, potrivit Finlandei, modificările aduse T2 au fost proporționale cu scopul lor și cu rezultatul obținut.

(31)

În plus, Finlanda a mai afirmat că operațiunile aeroportuare au anumite caracteristici speciale care trebuie luate în calcul. De exemplu, aeroportul TMP a contribuit la creșterea mobilității în aeroporturile mai aglomerate, în conformitate cu obiectivul Uniunii. Operarea aeroportului TMP a contribuit la o dezvoltare mai echilibrată a regiunilor într-o țară slab populată precum Finlanda. Din această perspectivă, era deosebit de important să se asigure conexiunile de trafic aerian ale regiunilor mai îndepărtate ale Finlandei cu Europa, de vreme ce alte forme de transport nu reprezentau o alternativă viabilă. Costurile ocazionate de construcția terminalului au fost proporționale cu scopul și necesare. Din prisma planurilor de afaceri și a cifrelor reale, infrastructura în cauză avea suficiente perspective de utilizare pe termen mediu. T2 a fost deschis într-o manieră corectă și nediscriminatorie tuturor companiilor aeriene. Totuși, până în acest moment numai Ryanair a manifestat un interes în acest sens.

(32)

Potrivit Finlandei, infrastructura în cauză nu a afectat comerțul într-o măsură contrară intereselor Uniunii. Aeroportul TMP fiind mic ca dimensiune, impactul măsurilor nu a fost semnificativ la nivelul Uniunii. În plus, beneficiile pe care măsurile le-au adus regiunii au fost mai importante decât orice impact nefavorabil înregistrat la nivelul Uniunii.

3.2. Contractul de închiriere dintre Finavia și Airpro pentru T2 la aeroportul TMP

(33)

Finlanda a precizat că, la 23 februarie 2003, Finavia a încheiat un contract de închiriere cu Airpro referitor la T2 pentru perioada cuprinsă între 1 aprilie 2003 și 31 martie 2013 (denumit și „contractul de închiriere”). Chiar dacă Finavia a plătit inițial costurile reamenajării, Airpro îi va rambursa aceste costuri prin chiria pe care o va plăti. Finlanda a pus la dispoziție și o copie a contractului de închiriere.

(34)

În temeiul contractului de închiriere, Airpro plătește o chirie lunară în cuantum de […], plus […] TVA pentru utilizarea facilităților. În consecință, chiria inclusiv TVA se ridică în total la […] pe lună. Contractul prevede că, în plus față de chiria de bază, chiria include și costurile ocazionate de transformarea hangarului de marfă într-un terminal low-cost pentru pasageri, plus dobânda aferentă.

(35)

Finlanda a precizat că, la momentul încheierii contractului de închiriere, modificările aduse T2 erau încă în curs, iar pentru a se putea stabili cuantumul chiriei a fost nevoie să fie estimate costurile de reamenajare a terminalului. Costurile au fost estimate la 700 000 EUR, iar impactul lunar al acestora asupra chiriei s-a preconizat a fi de aproximativ […]. Pe lângă costurile de reamenajare estimate, Finavia a estimat că lucrările și amenajările suplimentare efectuate după începerea operațiunilor la T2 vor costa aproximativ […] și că impactul lunar al acestora asupra chiriei va fi de […]. În conformitate cu calculele de mai sus, Airpro a oferit companiei Finavia o compensație pentru costurile ocazionate de modificările aduse T2 prin plata unei chirii lunare în valoare de […].

(36)

Finlanda a susținut că valoarea chiriei lunare plătite de Airpro nu se situa sub prețul pieței. În fapt, chiria plătită de Airpro era mai mare decât cea plătită de către chiriașul anterior, DHL. Compania DHL plătea o chirie lunară în cuantum de […] fără TVA pentru utilizarea facilităților, echivalentul a aproximativ […] (10). Cuantumul TVA s-a ridicat la […], astfel încât chiria lunară totală, inclusiv TVA, a fost de […], echivalentul a aproximativ […].

(37)	Finlanda a mai observat că, dacă nu s-ar fi pus în aplicare strategia tarifelor reduse și nu s-ar fi transformat hangarul de marfă într-un terminal low-cost, T2 ar fi putut rămâne neocupat, ceea ce ar fi grevat financiar aeroportul TMP.

3.3. Punerea în aplicare a strategiei tarifelor reduse de către Airpro și acordul din 3 aprilie 2003 încheiat între Airpro și Ryanair

(38)

În ceea ce privește punerea în aplicare de către Airpro a strategiei tarifelor reduse, Finlanda a explicat că discuțiile cu companiile aeriene începuseră mai înainte. Se purtaseră discuții, de exemplu cu Ryanair, timp de câțiva ani înainte de a se lua decizia de punere în aplicare a strategiei tarifelor reduse la aeroportul TMP.

(39)

Potrivit Finlandei, scrisoarea trimisă de Airpro mai multor companii aeriene prin care acestea erau invitate să analizeze posibilitatea demarării de operațiuni la terminalul low-cost a reprezentat doar o parte din strategia de marketing pentru T2. T2 de la aeroportul TMP a fost promovat în mod activ la Târgul de rute aeriene (11) timp de mai mulți ani, începând din 2002. S-a presupus că și alte companii aeriene, pe lângă Ryanair, vor fi interesate de derularea de operațiuni la acest terminal.

(40)

Finlanda a pus la dispoziție o copie a scrisorii de promovare. Scrisoarea precizează tarifele aplicabile pentru T2, cum ar fi tariful de handling la sol și de utilizare a terminalului, valoarea acestora fiind în raport cu tipul de aeronavă folosit. Pe lângă tarifele aplicabile pentru T2, companiile aeriene urmau să plătească tarifele obișnuite de aterizare, de navigație aeriană și de securitate.

(41)

Finlanda a transmis o copie a acordului cu o perioadă de valabilitate de […] încheiat între Airpro și Ryanair la 3 aprilie 2003 („acordul”). Acesta prevede condițiile operaționale și financiare în baza cărora compania Ryanair urma să stabilească și să opereze zboruri comerciale spre și dinspre terminalul T2 de la aeroportul TMP. Acordul a intrat în vigoare la data ulterioară semnării sale (respectiv la 4 aprilie 2003) și va înceta la […].

(42)

Începând din 4 aprilie 2003, Ryanair urma să plătească pentru serviciile furnizate la aeroportul TMP, un singur tarif pentru fiecare escală (plecare și sosire), adică o sumă forfetară pentru fiecare aeronavă B737-800 sau o altă variantă a aeronavei B-737 având o greutate maximă la decolare (12) de 67 000 kg. Această sumă include tariful de aterizare și de decolare, tarifele de iluminat, taxele de zgomot și de noapte, tariful de navigație aeriană, tarifele de handling la platformă și de pasageri, inclusiv tarifele de securitate și de siguranță, precum și tariful pentru pasageri.

(43)	După cum se sintetizează în tabelele de mai jos, suma forfetară depinde de frecvența zilnică a zborurilor Ryanair în cadrul aeroportului, precum și de anul acordului: […]

(44)	În acord, Ryanair se angajează să înceapă operațiunile la aeroportul TMP cu un număr de […] escale zilnice. În plus, Ryanair se angajează să notifice cu […] zile în prealabil orice reducere a numărului de escale zilnice efectuate la aeroport.

(45)

[…]

(46)	Conform acordului, Ryanair se aștepta să aibă un număr de aproximativ […] pasageri în cadrul plecărilor de la aeroportul TMP în primele 12 luni și aproximativ […] pasageri în cadrul plecărilor din următoarele 12 luni.

(47)	Conform acordului, T2 de la aeroportul TMP are o capacitate maximă de o escală pe oră între orele 7:00 și 24:00. Ryanair și Airpro vor conveni în prealabil asupra orarelor de zbor.

(48)

Airpro va opera un birou de asistență pentru pasageri aflat într-o locație centrală în cadrul terminalului principal al aeroportului (T1) și va asigura facilități de rezervare pentru pasagerii Ryanair. Conform acordului, Ryanair plătește un comision către Airpro la o rată de […] (excluzând taxele, comisioanele și alte cheltuieli) pentru toate zborurile Ryanair vândute de Airpro și achitate cu cardul de debit/credit.

(49)

De asemenea, acordul prevede anumite măsuri în perioada necesară pentru întreținerea pistei aeroportului TMP din timpul verii anului 2003, când orice trafic era sistat pe aeroport. Pe parcursul acestei perioade, traficul de pe aeroportul TMP va fi deviat spre aeroportul Pori, iar Airpro va asigura transportul cu autobuzul pentru pasagerii companiei Ryanair.

(50)

Potrivit Finlandei, acordul dintre Airpro și Ryanair a fost încheiat pe o bază comercială și nu a implicat un ajutor de stat. Alte companii aeriene au avut și ele posibilitatea de a conveni cu Airpro condiții contractuale similare cu cele obținute de Ryanair. De exemplu, broșura de promovare Argumente în favoarea Aeroportului Tampere-Pirkkala, care a fost întocmită pentru târgul comercial din 2004, sublinia faptul că T2 este deschis tuturor operatorilor, având în vedere că la acea vreme capacitatea terminalului suporta încă două companii aeriene.

(51)

Finlanda a mai precizat că tarifele plătite de Ryanair la aeroportul TMP se bazau pe costuri și generau profit economic pentru operațiunile Airpro și Finavia de la aeroportul TMP. Airpro percepe de la Ryanair tarife pentru serviciile pe care le furnizează, precum și pentru serviciile furnizate de Finavia. Ulterior, Airpro plătește companiei Finavia sumele rezultate din operațiunile derulate de Ryanair la aeroport, conform Publicației de informare aeronautică a Finavia („AIP”) (13). Eventualele diferențe dintre tarife sunt determinate de natura și volumul serviciilor în cauză.

(52)

Finlanda a precizat că toate companiile aeriene care utilizează aeroportul TMP plătesc aceleași tarife pentru servicii de aceeași calitate. De exemplu, tariful pentru pasageri perceput pentru serviciile prestate la T2 depinde de calitatea serviciilor furnizate la terminal. Nici Finavia, nici Airpro nu au avut vreun rol în perceperea taxei aferente serviciilor pentru pasageri marcate pe biletul de zbor al Ryanair, care a fost încasată de Ryanair de la pasagerii săi. Contrar acuzațiilor aduse de Blue1, Ryanair nu a fost scutită de la plata tarifului pentru pasageri. Faptul că operațiunile derulate de Airpro la T2 sunt rentabile reprezintă o dovadă că Ryanair a trebuit să plătească un tarif pentru serviciile furnizate de Airpro.

(53)

Finavia percepe tarife de la Ryanair prin intermediul Airpro la aeroportul TMP, în cuantum total de […], după cum urmează:

—	tariful de aterizare (14): […]

—	tariful pentru servicii de navigație aeriană: […]

(54)

În ceea ce privește tarifele de navigație aeriană, Finlanda a afirmat că acestea depind de greutatea aeronavei, de lungimea zborului și de conținutul serviciilor utilizate. Profiturile Finavia includ, de asemenea, un tarif anual de rută (15), care s-a ridicat la aproximativ […] în 2006 și care ar crește odată cu creșterea frecvenței zborurilor operate de Ryanair.

(55)

Finlanda a mai precizat că, în 2005, beneficiul din exploatare rezultat din operațiunile Ryanair la aeroportul TMP a fost în total de […]. În cele din urmă, Finlanda a susținut că, în conformitate cu acordul, Ryanair s-a angajat, de asemenea, să intensifice traficul și să îndeplinească obiectivele referitoare la pasageri, precizate în acord.

4. OBSERVAȚII DIN PARTEA TERȚILOR

(56)	Comisia a primit observații de la patru părți interesate.

4.1. Ryanair

(57)	În observațiile sale din 16 noiembrie 2007, Ryanair a precizat încă de la început că, în opinia sa, inițierea unei proceduri oficiale de investigație este incorectă și inutilă. De asemenea, și-a exprimat regretul privind refuzul Comisiei de a-i permite să participe la examinarea preliminară.

(58)

În ceea ce privește fondul cauzei, în opinia Ryanair Comisia ar fi trebuit să se bazeze pe acordurile comerciale standard și să decidă că acordul a respectat principiul operatorului în economia de piață și, ca atare, nu a implicat ajutor de stat. Deoarece, în opinia Ryanair, atât Finavia, cât și Airpro au beneficiat de prezența sa la aeroportul TMP, ambele au acționat ca operatori în cadrul economiei de piață, iar finanțarea T2 nu a presupus niciun fel de ajutor.

(59)

În ceea ce privește dezvoltarea terminalului low-cost la aeroportul TMP, Ryanair a explicat că existau proiecte în derulare pentru diferențierea serviciilor furnizate de aeroporturi în cadrul Uniunii, pentru a satisface nevoile companiilor aeriene low-cost și ale pasagerilor lor. Nivelul diferențiat al serviciilor furnizate de aeroporturi a avut ca efect plata unor tarife diferențiate de către companiile aeriene. Aeroportul TMP a fost printre primele care au adoptat modelul nivelului diferențiat de servicii la același aeroport. Ryanair a confirmat că operatorul aeroportuar Finavia a luat decizia de a dezvolta T2 pe baza unui plan de afaceri solid care a fost pus în aplicare cu rapiditate și a avut ca efect creșterea veniturilor Finavia. Prin urmare, Ryanair este de părere că dezvoltarea terminalului low-cost nu a implicat elemente de ajutor de stat pentru activitatea derulată de Finavia la aeroportul TMP.

(60)

În ceea ce privește gestionarea T2, potrivit explicației oferite de Ryanair, concurența între terminalele din cadrul aceluiași aeroport a avut ca efect îmbunătățirea eficienței și reducerea costurilor. În opinia Ryanair, existența unor standarde de eficiență mai ridicate la T2 a îmbunătățit eficiența la T1, în beneficiul tuturor companiilor aeriene care utilizează aeroportul. După cunoștința Ryanair, Airpro închiriază terminalul în condiții comerciale. Finavia beneficiază în plus de intensificarea traficului la aeroport, precum și de creșterea veniturilor din tarifele de aterizare și de control al traficului aerian. În consecință, din punctul de vedere al Ryanair, în acordurile comerciale încheiate între Finavia și Airpro referitoare la gestionarea T2 nu este implicat niciun ajutor de stat.

(61)

În ceea ce privește acordul încheiat între Ryanair și Airpro, Ryanair a afirmat în primul rând că modelul său comercial se bazează pe creșterea eficienței, reflectată la nivelul pasagerilor sub forma unor tarife mai mici de transport aerian. Suma forfetară plătită la aeroportul TMP include toate tarifele aplicabile companiilor aeriene la aeroport. Tarifele diferențiate pentru utilizarea T2 sunt justificate de nivelul serviciilor furnizate. În ceea ce privește reducerea tarifelor de aeroport, legată de creșterea frecvenței, Ryanair susține că acesta este un comportament comercial normal, care se aplică în toate sectoarele industriale. Majoritatea condițiilor prevăzute în acordul încheiat între Ryanair și Airpro cu privire la T2 erau general aplicabile tuturor companiilor aeriene dispuse să efectueze zboruri de la T2. Prin urmare, Ryanair este de părere că acordul său cu Airpro nu a fost unul selectiv. În continuare, Ryanair a susținut că atât Finavia, cât și Airpro au obținut beneficii în urma prezenței sale la aeroportul TMP.

4.2. SAS Group

(62)	SAS Group și-a prezentat observațiile prin scrisoarea din 16 noiembrie 2007. SAS Group a precizat că observațiile sale se axează pe legătura dintre Finavia și Airpro, pe costurile transformării terminalului T2 și pe tratamentul preferențial de care beneficiază Ryanair la aeroportul TMP.

(63)

În ceea ce privește legătura dintre Finavia și Airpro, SAS Group a afirmat că directorul executiv al aeroportului TMP era membru al consiliului de administrație al Airpro atunci când Finavia a decis să închirieze T2 în favoarea Airpro. În plus, legătura strânsă dintre Finavia și Airpro este evidentă în conținutul publicației Aeroportul Tampere-Pirkkala, aeroportul viitorului în Finlanda.

(64)

SAS Group a susținut că Finavia subvenționează încrucișat T2 cu venituri preluate de la T1. SAS Group consideră în special că la T2 nu se plătesc niciun fel de tarife pentru pasageri. În plus, Airpro administrează parcarea auto situată în afara T2 și păstrează pentru sine veniturile generate de aceasta. Tarifele de parcare practicate la parcarea de lângă T2 sunt de două ori mai mari decât cele de la T1.

(65)

În ceea ce privește costurile cu serviciile de la T2, SAS Group a susținut că Finlanda nu i-a acordat acces la aceste informații. SAS Group nu știa dacă T2 sau aeroportul TMP sunt sau nu rentabile sau dacă Airpro plătește pentru infrastructura furnizată de Finavia. De exemplu, Finavia achiziționase echipamente de control de securitate pentru T2. SAS Group a afirmat că, potrivit Finlandei și Airpro, nivelul prețului de la T2 depinde de nivelul serviciilor, dar că nivelul serviciilor se bazează în mod normal pe conceptul de handling la sol convenit între compania aeriană și întreprinderea de handling la sol, și nu pe spațiul sau pe facilitățile disponibile.

(66)	SAS Group a mai susținut că măsurile referitoare la T2 de la aeroportul TMP favorizează un singur model comercial și că sunt în mod clar contrare articolului 107 alineatul (1) din TFUE.

4.3. Air France

(67)

Air France a prezentat observații prin scrisoarea din 16 noiembrie 2007. Air France a început prin a-și explica situația comercială din Finlanda. În Finlanda, Air France nu opera servicii din și spre aeroportul TMP. Totuși, aceasta opera cinci zboruri zilnice între aeroportul Charles de Gaulle din Paris și aeroportul din Helsinki (situat la aproximativ 180 de kilometri de aeroportul TMP), pe baza unui acord de partajare de coduri încheiat cu Finnair.

(68)

Air France a afirmat că susține Orientările privind aviația din 2005 și evaluarea preliminară efectuată de Comisie în ceea ce privește acordul financiar de la aeroportul TMP. Air France a considerat, în primul rând, că exceptarea de la plata taxei pentru pasageri asigură beneficii pentru compania Ryanair și are în mod clar un caracter discriminatoriu; prin urmare, exceptarea nu ar trebui să fie considerată compatibilă cu piața internă.

4.4. Asociația Companiilor Aeriene Europene

(69)	Asociația Companiilor Aeriene Europene („AEA”) și-a prezentat observațiile prin scrisoarea din 16 noiembrie 2007. Observațiile formulate de AEA au fost în deplină concordanță cu observațiile SAS Group și ale Air France.

5. OBSERVAȚIILE FINLANDEI CU PRIVIRE LA OBSERVAȚIILE FORMULATE DE TERȚI

(70)	Finlanda a primit observațiile formulate de cele patru părți interesate.

(71)

În ceea ce privește observațiile Ryanair, Finlanda a remarcat că această companie aeriană s-a referit atât la evoluțiile generale de pe piața aviației din Europa, cât și la evoluțiile de la aeroportul TMP. În legătură cu aceste aspecte, Finlanda a făcut referire la observațiile sale anterioare prezentate în urma inițierii procedurii oficiale de investigație.

(72)	Finlanda a remarcat că observațiile SAS Group au ridicat noi probleme care necesită clarificări. Finlanda a declarat că, după cum a subliniat deja, Airpro este o întreprindere distinctă din punct de vedere juridic și nu a beneficiat de niciun fel de sprijin de la întreprinderea proprietară Finavia.

(73)

Finlanda a precizat că directorul executiv al aeroportului TMP nu era membru al consiliului de administrație al companiei Airpro la momentul semnării contractului de închiriere. Directorul executiv al aeroportului TMP a fost membru al consiliului de administrație al companiei Airpro numai în perioada mai 2003 - aprilie 2007. În ceea ce privește publicația de promovare privind aeroportul TMP și strategia tarifelor reduse practicată de acesta, Finlanda a susținut că operațiunile de promovare de acest fel nu puteau aduce atingere legăturilor juridice și economice dintre întreprinderile în cauză. SAS Group, care opera la aeroportul TMP de la T1, nu a fost menționat în publicație, întrucât scopul acesteia era de a promova strategia tarifelor reduse practicată la aeroportul TMP.

(74)

În ceea ce privește acuzațiile aduse de SAS Group referitoare la o eventuală subvenționare încrucișată între T2 și T1 la aeroportul TMP, Finlanda a afirmat că a furnizat deja dovezi conform cărora operațiunile companiei Airpro în cadrul aeroportului TMP sunt rentabile, iar compania Airpro nu a primit niciun fel de subvenții de la compania Finavia.

(75)

În ceea ce privește diferitele ajustări de infrastructură pentru reamenajarea T2, Finlanda a precizat că valoarea chiriei plătite de Airpro companiei Finavia acoperă aceste costuri plus dobânda. În ceea ce privește achiziția de echipamente de control de securitate pentru T2 de către compania Finavia, Finlanda a precizat că aceste costuri sunt reflectate în chiria plătită. Parcarea situată lângă terminalul T2 face parte din zona închiriată de Airpro. Compania Airpro este liberă să stabilească tarifele, atât timp cât face acest lucru în mod transparent.

(76)	În ceea ce privește acuzațiile aduse de SAS privind prețurile diferite practicate la terminalul T2 al aeroportului TMP, Finlanda a făcut referire la observațiile sale privind inițierea procedurii.

6. EXISTENȚA AJUTORULUI

(77)

Articolul 107 alineatul (1) din TFUE prevede că „sunt incompatibile cu piața internă ajutoarele acordate de state sau prin intermediul resurselor de stat, sub orice formă, care denaturează sau amenință să denatureze concurența prin favorizarea anumitor întreprinderi sau a producerii anumitor bunuri, în măsura în care acestea afectează schimburile comerciale dintre statele membre.”

(78)

Criteriile prevăzute la articolul 107 alineatul (1) sunt cumulative. O măsură constituie ajutor în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE numai dacă sunt îndeplinite toate condițiile prezentate mai jos, și anume ajutorul:

—	să fi fost acordat de stat sau prin intermediul resurselor de stat;

—	să favorizeze anumite întreprinderi sau producerea anumitor bunuri;

—	să denatureze sau să amenințe să denatureze concurența; și

—	să afecteze schimburile comerciale dintre statele membre.

6.1. Acordurile financiare convenite în contextul punerii în aplicare a strategiei tarifelor reduse la aeroportul TMP constituie ajutor de stat?

(79)

Pentru a se putea stabili eventuala existență a unei componente de ajutor în cadrul acordurilor financiare privind strategia tarifelor reduse practicată la aeroportul TMP, în special în ceea ce privește transformarea unui hangar de marfă neocupat într-un terminal low-cost și contractul de închiriere încheiat ulterior cu Airpro, Comisia trebuie să analizeze dacă, în circumstanțe similare, un investitor privat în economia de piață ar fi încheiat aceleași acorduri comerciale sau ar fi încheiat acorduri comerciale similare cu Finavia (16).

(80)

Conform principiilor consfințite în jurisprudență, Comisia trebuie să compare comportamentul Finavia cu cel al unui investitor privat în economia de piață care ar putea fi motivat de perspectiva obținerii rentabilității pe termen lung (17). În plus, conform hotărârii Charleroi (18), atunci când evaluează măsurile în cauză, Comisia trebuie să țină seama de toate caracteristicile pertinente ale măsurilor și de contextul acestora. Cu alte cuvinte, Comisia trebuie să analizeze decizia companiei Finavia de a reamenaja hangarul de marfă din aeroportul TMP, precum și aplicarea planificată a strategiei tarifelor reduse la aeroportul TMP de către Airpro pe baza unei abordări integrate, ținând seama de toate caracteristicile măsurilor în cauză.

(81)

În hotărârea privind Stardust Marine, Curtea a declarat că „[…] pentru a stabili dacă statul a adoptat sau nu comportamentul unui investitor prudent într-o economie de piață, este necesar ca, pentru a se evalua raționalitatea economică a comportamentului statului este necesară plasarea în contextul perioadei în care au fost luate măsurile de sprijin financiar, astfel încât să nu se facă o evaluare bazată pe o situație ulterioară” (19).

(82)

Pentru a putea aplica testul investitorului privat în economia de piață, Comisia trebuie să se plaseze în contextul perioadei în care Finavia a luat decizia de a reamenaja hangarul de marfă neocupat și de a-l închiria ulterior în favoarea Airpro, respectiv la începutul anului 2003. De asemenea, Comisia trebuie să își bazeze evaluarea pe informațiile și pe ipotezele de care dispunea operatorul în momentul în care s-au luat deciziile privind acordurile financiare pentru punerea în aplicare a strategiei tarifelor reduse.

(83)	Finlanda susține că Finavia a acționat în mod rațional și și-a justificat argumentele cu o copie a planului de afaceri ex ante al companiei Finavia și cu rezultatele efective obținute de Finavia și de Airpro la aeroportul TMP.

(84)

În acest context, Comisia observă că hangarul de marfă de la aeroportul TMP a devenit liber după ce DHL a reziliat contractul de închiriere. Finavia pierdea o chirie lunară de aproximativ […]. După câteva luni, a devenit evident că Finavia nu va reuși să atragă o altă întreprindere de transport aerian de mărfuri la aeroportul TMP. În plus, companiile aeriene low-cost nu erau pregătite să utilizeze terminalul 1 al aeroportului deoarece costurile de handling la sol erau mai ridicate decât erau dispuse să accepte aceste companii. Cu toate acestea, previziunile din 2002 pentru sectorul transportului aviatic indicau un potențial ridicat de creștere pentru transportatorii aerieni low-cost precum Ryanair, de aproximativ 30 % pe an.

(85)

Comisia remarcă, de asemenea, că hangarul de marfă neocupat se amortizase în întregime, iar costurile de reamenajare pentru transformarea hangarului într-un terminal low-cost pentru pasageri s-au ridicat la 760 612 EUR. Chiar dacă hangarul de marfă nu ar fi fost transformat într-un terminal pentru pasageri, Finavia ar fi trebuit să întreprindă, totuși, anumite lucrări de reamenajare în cuantum de aproximativ 100 000 EUR.

(86)

În plus, compania Finavia a fost obligată să asigure disponibilitatea pistei aeroportului TMP pentru scopuri militare 24 de ore pe zi, 365 de zile pe an. Prin urmare, intensificarea traficului la aeroport ar fi putut avea ca efect o alocare mai bună a resurselor și o reducere a eventualelor capacități excedentare. În același timp, diversificarea companiilor aeriene care utilizează aeroportul ar fi putut reduce, de asemenea, riscurile comerciale ale aeroportului (cum ar fi riscul de neutilizare a capacității în cazul în care una dintre companiile aeriene își încetează operațiunile) și ar fi putut contribui la utilizarea mai eficientă a pistei.

(87)

Această situație este explicată în planul de afaceri al companiei Finavia pentru punerea în aplicare a strategiei tarifelor reduse. După cum se arată în scenariul pesimist din planul de afaceri, se preconiza că proiectul de investiții urma să aibă o contribuție pozitivă: se preconiza că marja medie de profit (20) va fi de aproximativ […] (a se vedea tabelul de la considerentul 20), valoare care, potrivit datelor de care dispune Comisia, este conformă, în ansamblu, cu marjele de profit ale altor aeroporturi din cadrul Uniunii (21). De asemenea, Comisia observă că planul de afaceri ex ante s-a bazat pe ipoteze prudente care au condus la o subestimare a veniturilor și la o supraestimare a costurilor pentru ultimii ani ai perioadei analizate. În plus, planul de afaceri ex ante nu a ținut seama de profitul obținut de Finavia din tarifele de aterizare, întrucât aceste costuri erau deduse din veniturile preconizate. Mai mult, costurile de reamenajare și remunerația corespunzătoare pentru capitalul investit erau pe deplin reflectate în chiria plătită de Airpro companiei Finavia, care la rândul ei era dedusă din veniturile preconizate.

(88)

Pentru a evalua, pe baza unei abordări integrate, strategia tarifelor reduse practicată de Finavia și Airpro, expertul Comisiei a consolidat veniturile și costurile din planul de afaceri ex ante (scenariul de bază). S-au luat în calcul ca venituri în special plățile efectuate între întreprinderi (cum ar fi chiria plătită de Airpro companiei Finavia pentru utilizarea T2, tarifele de aterizare și tarifele de navigație aeriană terminală). Tabelul de mai jos sintetizează calculul veniturilor și al costurilor aferente punerii în aplicare a strategiei tarifelor reduse la aeroportul TMP descrise mai sus, precum și contribuția acesteia la veniturile înainte de dobândă și taxe („EBIT”) la nivel consolidat (pentru Finavia și Airpro) în următorii zece ani: […] (22)

(89)

Comisia observă că, pe baza planului de afaceri ex ante și a valorii VAN pozitive, decizia companiei Finavia de a pune în aplicare strategia tarifelor reduse la aeroportul TMP a fost conformă cu comportamentul unui investitor privat în economia de piață. Valoarea VAN (23) pozitivă a strategiei tarifelor reduse a sporit valoarea capitalului social al companiei Finavia. Comisia observă, de asemenea, că ipotezele din planul de afaceri ex ante și rezultatele preconizate ale strategiei tarifelor reduse sunt susținute și de rezultatele pozitive înregistrate efectiv de Airpro în cadrul activității desfășurate la aeroportul TMP [a se vedea, în special, tabelul de la considerentul (26)]. Mai mult, rezultatele financiare reale combinate de la aeroportul TMP (luând în calcul rezultatele financiare ale activității Airpro și Finavia la aeroportul TMP; a se vedea tabelele de la considerentele (24) și (26) arată că, datorită operării terminalului low-cost, întreaga activitate a aeroportului a devenit profitabilă.

(90)

Având în vedere cele de mai sus, Comisia poate concluziona că decizia companiei Finavia de a pune în aplicare strategia tarifelor reduse la aeroportul TMP și acordurile financiare care au stat la baza acesteia sunt compatibile cu testul investitorului privat în economia de piață și, prin urmare, nu implică niciun avantaj economic care să nu corespundă unor condiții normale de piață.

(91)

Având în vedere că unul dintre criteriile cumulative prevăzute la articolul 107 alineatul (1) din TFUE nu este îndeplinit, Comisia consideră că decizia companiei Finavia de a pune în aplicare strategia tarifelor reduse la aeroportul TMP și acordurile financiare care au stat la baza acesteia nu implică niciun fel de ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE.

(92)

În ceea ce privește o eventuală subvenționare încrucișată a Airpro de către Finavia (cum ar fi pierderea unor venituri din chirii sau compensarea pierderilor din exploatare), Comisia observă că, în contextul în care toate acordurile financiare încheiate în baza strategiei tarifelor reduse la aeroportul TMP se bazează pe un plan de afaceri ex ante conform cu principiul investitorului privat în economia de piață, iar Airpro plătește pentru utilizarea T2 o chirie la nivelul pieței și toate costurile ocazionate de activitatea desfășurată de către Airpro la aeroportul TMP sunt acoperite din tarifele plătite de companiile aeriene care utilizează T2 (respectiv Ryanair), iar activitatea Finavia la aeroportul TMP este profitabilă numai datorită operării T2, ipoteza subvenționării încrucișate a Airpro de către Finavia poate fi eliminată.

6.2. Acordul dintre Airpro și Ryanair constituie ajutor de stat?

(93)

În ceea ce privește acordul dintre companiile Airpro și Ryanair, Finlanda a susținut că Airpro a acționat așa cum ar fi acționat un operator în economia de piață într-o situație similară. În acest caz, compania Ryanair nu a fost favorizată de acordul respectiv și nu este implicat niciun fel de ajutor de stat.

(94)

Pentru a evalua dacă acordul a fost încheiat în condiții normale de piață, Comisia trebuie să analizeze dacă, în circumstanțe similare, un aeroport care operează în condiții de economie normale de piață și care este motivat de perspectiva obținerii unei rentabilități pe termen lung ar fi încheiat aceleași acorduri comerciale ca și Airpro sau acorduri comerciale similare (24). În plus, Comisia trebuie să analizeze impactul estimat al acordului asupra activității Airpro și Finavia de la aeroportul TMP pe baza unei abordări integrate, ținând seama de toate caracteristicile măsurii în cauză (25).

(95)

Pentru a putea aplica testul investitorului privat, Comisia trebuie să se plaseze în contextul perioadei în care a fost semnat acordul. De asemenea, Comisia trebuie să își fundamenteze evaluarea pe informațiile și ipotezele aflate la dispoziția operatorului la momentul semnării acordului. Airpro a semnat un acord cu Ryanair la 3 aprilie 2003 având o perioadă de valabilitate de […].

(96)

Conform acordului, Ryanair s-a angajat să demareze operațiunile la aeroportul TMP și să efectueze […] escale zilnice. Pe această bază, Ryanair se aștepta să ajungă la aproximativ […] pasageri în cadrul plecărilor de la aeroportul TMP din primele 12 luni și la aproximativ […] de pasageri în cadrul plecărilor din următoarele 12 luni. Acordul prevede o listă de tarife per escală în funcție de numărul de zboruri zilnice (a se vedea în special tabelele de la considerentul 43). Prețul mediu al unei escale (luând în calcul trei zboruri pe zi) este de […]. Tabelul de mai jos prezintă comparativ tarifele plătite de companiile aeriene care utilizează T1 de la aeroportul TMP și prețul mediu plătit de Ryanair:

Serviciul furnizat	Tarifele de aeroport aplicabile la terminalul 1 (T1) în EUR	Tarifele de aeroport plătite de Ryanair (tarif mediu) la terminalul 2 (T2)
Tarif de aterizare	442	442
Tarife de navigație aeriană terminală	92	92
Tarif de securitate	410	410
Servicii de navigație aeriană terminală (pentru pasageri) și de handling la sol	[…]	[…]
Preț total per escală	[…]	[…]

(97)

Comisia observă că Ryanair plătește aceleași tarife de aterizare, de navigație aeriană și de securitate ca și companiile aeriene care utilizează T1 la aeroportul TMP. Potrivit informațiilor furnizate de Finlanda, Ryanair nu este scutită de taxa pentru pasageri. Singura diferență în ceea ce privește prețul plătit de Ryanair constă în tarifele plătite pentru serviciile prestate pasagerilor la terminal și serviciile de handling la sol. Cu toate acestea, calitatea serviciilor furnizate pentru Ryanair și pasagerii acesteia la terminalul T2 este mai slabă decât calitatea serviciilor furnizate la terminalul T1, iar reducerea costurilor de bază, în special a costurilor cu personalul, reprezintă aproximativ […] din costurile totale ale companiei Airpro (incluzând chiria, tarifele de aterizare și tarifele de navigație aeriană plătite companiei Finavia). Spre deosebire de T1, numărul angajaților de la T2 este menținut la un nivel scăzut, iar personalul efectuează o gamă variată de operațiuni legate de check-in, controale de securitate și handling la sol. Potrivit informațiilor furnizate de aeroport expertului Comisiei, costurile cu personalul de la T2 sunt cu aproximativ […] mai mici decât la T1. În plus, Comisia observă că tarifele de aeroport plătite de Ryanair pentru serviciile prestate pasagerilor la terminal și serviciile de handling la sol sunt cu numai […] mai mici decât tarifele plătite la T1. Discrepanța dintre reducerea costurilor (aproximativ […]) și diferența dintre tarifele plătite de companiile aeriene care utilizează cele două terminale (aproximativ […]) reflectă marja de profit suplimentară generată de Airpro (aproximativ […]; a se vedea și tabelul de la considerentul (20). Din acest motiv, Comisia consideră că diferența dintre tarifele plătite de Ryanair la T2 și cele plătite la T1 este justificată.

(98)

Pe baza celor de mai sus, Airpro a putut să estimeze veniturile ce vor fi generate de acordul încheiat cu Ryanair. Airpro a presupus că în primul an Ryanair va efectua […] escale zilnice, la un factor de încărcare de […]; începând cu al doilea an, se preconiza că Ryanair va opera […] escale zilnice pentru restul perioadei de valabilitate a acordului, cu același factor de încărcare ca și în primul an. La calcularea rezultatului s-a ținut seama de încasările obținute în plan aeronautic, dar și de altă natură ale Airpro (inclusiv veniturile rezultate din spațiile de parcare etc.) Costurile suportate de Airpro pe parcursul perioadei de valabilitate a acordului au fost estimate pe baza costurilor preconizate legate de punerea în aplicare a strategiei tarifelor reduse la aeroportul TMP. De exemplu, conform estimărilor, costurile cu personalul urmau să ajungă la […] pentru fiecare escală (și la […] dacă erau calculate pe baza numărului de escale zilnice efectuate de aeronave).

(99)

Tabelul de mai jos sintetizează calculul veniturilor și al costurilor aferente acordului și contribuția pozitivă a acordului la valoarea capitalului social al Airpro pe parcursul perioadei de valabilitate a acestuia. Aceste calcule se bazează pe planul de afaceri pus la dispoziție de Finlanda și pe ipotezele descrise mai sus. […] (26)

(100)

Comisia observă că, potrivit estimărilor, acordul cu Ryanair trebuia să genereze, pe parcursul perioadei de valabilitate, o contribuție pozitivă la valoarea capitalului social al companiei Airpro, rezultând o valoare VAN de 0,5 milioane EUR. Mai mult, se preconiza că toată activitatea desfășurată de Airpro și Finavia la aeroportul TMP va fi pozitivă pe perioada de valabilitate a acordului.

(101)

De asemenea, Comisia observă că veniturile generate de acord acoperă toate costurile Airpro de la aeroportul TMP și toate costurile Finavia aferente acordului. Metoda costului complet include, în acest caz, costurile de capital (și anume, costurile de amortizare a infrastructurii aeroportuare) și costurile de funcționare (de exemplu, costurile cu personalul, cu energia și cu materialele etc.). De asemenea, sunt incluse costurile aferente măsurilor de securitate și de siguranță care pot fi încadrate în misiunea de serviciu public și nu sunt considerate activitate economică în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE. Astfel, valoarea VAN calculată este subestimată, iar contribuția pozitivă a acordului este posibil să fie chiar mai mare.

(102)

Comisia observă că, pe baza planului de afaceri ex ante, decizia companiei Airpro, în calitate de filială a Finavia, de a încheia acordul respectiv cu Ryanair a fost compatibilă cu comportamentul unui investitor privat în economia de piață. Comisia observă, de asemenea, că ipotezele din planul de afaceri ex ante și rezultatele preconizate ale acordului sunt susținute și de rezultatele pozitive înregistrate efectiv de Airpro în cadrul activității desfășurate la aeroportul TMP [a se vedea, în special, tabelul de la considerentul (26)]. În plus, rezultatele financiare reale combinate de la aeroportul TMP (ținând seama de rezultatele financiare ale activității companiilor Airpro și Finavia la aeroportul TMP; a se vedea tabelele de la considerentele (24) și (26) arată că, datorită operării terminalului low-cost, nu doar operațiunile de la terminalul low-cost au devenit profitabile, ci și întreaga activitate a aeroportului.

(103)

Pe baza celor de mai sus, Comisia concluzionează că decizia Airpro de a încheia acordul respectiv cu Ryanair este compatibilă cu testul investitorului privat în economia de piață și, prin urmare, nu implică niciun avantaj economic care să nu corespundă unor condiții normale de piață.

(104)

Având în vedere că nu sunt îndeplinite criteriile cumulative prevăzute la articolul 107 alineatul (1) din TFUE, Comisia consideră că acordul încheiat la 3 aprilie 2003 între Airpro și Ryanair nu implică ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Măsurile luate de Finavia Oyj și Airpro Oy, constând în acorduri financiare de punere în aplicare a strategiei tarifelor reduse la aeroportul Tampere-Pirkkala, în special costurile de reamenajare a terminalului 2 și contractul de închiriere a terminalului 2, încheiat între Finavia Oyj și Airpro Oy la 23 februarie 2003, nu constituie ajutor în sensul articolului 107 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

Articolul 2

Acordul încheiat între Airpro Oy și Ryanair Ltd la 3 aprilie 2003 nu constituie ajutor în sensul articolului 107 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

Articolul 3

Prezenta decizie se adresează Republicii Finlanda.

Adoptată la Bruxelles, 25 iulie 2012.

Pentru Comisie

Joaquín ALMUNIA

Vicepreședinte

(1) JO C 244, 18.10.2007, p. 13.

(2) Începând cu 1 decembrie 2009, articolele 87 și 88 din Tratatul CE au devenit articolele 107 și, respectiv, 108 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE). Cele două seturi de dispoziții sunt identice în ceea ce privește conținutul. În sensul prezentei decizii, trimiterile la articolele 107 și 108 din TFUE trebuie înțelese ca trimiteri la articolele 87 și, respectiv, 88 din Tratatul CE, după caz. De asemenea, TFUE a introdus anumite modificări terminologice, cum ar fi înlocuirea termenului „Comunitate” cu termenul „Uniune” și a termenului „piață comună” cu cel de „piață internă”. În cuprinsul prezentei decizii se va întrebuința terminologia din TFUE.

(3) A se vedea nota de subsol 2.

(4) JO L 83, 27.3.1999, p. 1.

(5) Până la sfârșitul anului 2009, Finavia Oyj (cunoscută anterior sub denumirea de Administrația finlandeză a aviației civile) a fost o companie de stat. La 1 ianuarie 2010 Finavia a fost transformată în societate pe acțiuni prin Legea 877/2009 privind transformarea Administrației aviației civile în societate pe acțiuni. Aceasta gestionează 25 de aeroporturi din Finlanda. Numai trei aeroporturi finlandeze nu sunt gestionate de către Finavia. În plus față de operarea aeroporturilor finlandeze, Finavia mai asigură servicii de navigație aeriană la aeroporturile proprii și răspunde de supravegherea spațiului aerian finlandez. Operațiunile imobiliare ale Finavia sunt gestionate de filiala sa Lentoasemakiinteistöt Oyj. Societatea respectivă oferă servicii de asigurare a diverselor facilități societăților care își desfășoară activitatea în aeroport și funcționează ca dezvoltator de proiecte de construcții și ca proprietar al spațiilor aflate în aeroporturi.

(6) Airpro Oy este o filială deținută în totalitate de Finavia (100 %). Aceasta dezvoltă si furnizează servicii aeroportuare și de deplasare la aeroporturile Finavia. Airpro deține o filială care furnizează servicii de handling la sol, denumită RTG Ground Handling Ltd.

(7) Secret comercial.

(8) JO C 312, 9.12.2005, p. 1.

(9) Lucrările de renovare au inclus amenajarea unui spațiu pentru check-in, a unor facilități de birouri, spații sanitare și facilități destinate pasagerilor care pleacă și celor care sosesc, a unor facilități pentru controalele de securitate și pentru bagaje și a unui bufet/restaurant, precum și reabilitarea sistemelor de electricitate, a conductelor, a sistemelor de încălzire și de aer condiționat, precum și modificări ale infrastructurii din afara terminalului pentru pietoni și motocicliști.

(10) Cursul de schimb al monedei euro stabilit la 31 decembrie 1998: 5,94573 FIM pentru 1 EUR.

(11) Târgul de rute aeriene este un târg anual de vânzări de rute aeriene pentru companiile aeriene și aeroporturi.

(12) Greutatea maximă la decolare (MTOW) a unei aeronave este greutatea maximă rezultată din limitele structurale sau de altă natură în baza cărora pilotul aeronavei are permisiunea de a decola. Cu alte cuvinte, MTOW este cea mai mare greutate la care s-a demonstrat că aeronava îndeplinește toate cerințele de navigabilitate.

(13) Potrivit Finlandei, AIP Finlanda este întocmită în conformitate cu anexa 15 la Convenția privind aviația civilă internațională și cu Manualul serviciilor de informare aeronautică (documentul 8126 al OACI). Secțiunea generală din AIP se referă și la tarifele de trafic aerian ale Finavia.

(14) Presupunând că valoarea MTOW a aeronavei este de 69 900 kg.

(15) Acest tarif este perceput de Eurocontrol și vărsat de acesta companiei Finavia.

(16) Pentru a efectua evaluarea, Comisia a comandat un studiu la Ecorys (denumit „expertul Comisiei”). Expertul Comisiei a analizat datele financiare și ipotezele care au stat la baza planului de afaceri pentru strategia tarifelor reduse a companiilor Finavia și Airpro, contractul de închiriere încheiat între Finavia și Airpro pentru operarea T2 și acordul.

(17) Cauza C-305/89, Italia/Comisia, Rec., 21.3.1991, p. I-1603, punctul 20 (cauza „Alfa Romeo”); cauza T-296/97, Alitalia/Comisia,,Rec., 12.12.2000, p. II-3871, punctul 84.

(18) Cauza T-196/04, Ryanair/Comisia, Rep., 17.12.2008, p. II-3643, punctul 59 (cauza „Charleroi”).

(19) Cauza C-482/99, Franța/Comisia, Rec., 16.5.2002, p. I-4397, punctul 71 (cauza „Stardust Marine”).

(20) Marja de profit (rata venitului din vânzări) compară profitul net cu vânzările (veniturile). Acest raport arată dacă rentabilitatea vânzărilor unei întreprinderi este suficientă, întrucât stabilește nivelul profitului produs pentru 1 euro din veniturile obținute din vânzări; este un indicator al rentabilității și al eficienței.

(21) A se vedea Tabelul 6 din Decizia Comisiei din 27 ianuarie 2010 privind ajutorul de stat C 12/08 – Slovacia – Acord între Aeroportul din Bratislava și Ryanair, JO L 27, 1.2.2011, p. 24.

(22) […]

(23) VAN indică dacă venitul rezultat dintr-un proiect dat depășește costurile de capital (de oportunitate). Un proiect este considerat o investiție profitabilă din punct de vedere economic atunci când generează o VAN pozitivă. Investițiile care produc un venit mai mic decât costurile de capital (de oportunitate) nu sunt profitabile din punct de vedere economic. Costurile de capital (de oportunitate) sunt reflectate în rata de actualizare.

(24) „Alfa Romeo”, punctul 20; Alitalia/Comisia, punctul 84.

(25) „Charleroi”, punctul 59.

(26) […]

19.11.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 309/40

DECIZIA COMISIEI

din 17 iulie 2013

privind ajutorul de stat SA.33726 (11/C) [ex SA.33726 (11/NN)] – acordat de Italia (amânarea plății taxelor pentru lapte în Italia)

[notificată cu numărul C(2013) 4046]

(Numai textul în limba italiană este autentic)

(2013/665/UE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 108 alineatul (2) primul paragraf,

după invitația adresată părților interesate de a-și prezenta observațiile în conformitate cu articolul menționat anterior și având în vedere aceste observații,

întrucât:

I. PROCEDURĂ

(1)

După ce a luat la cunoștință intrarea în vigoare, la 27 februarie 2011, a legii de transformare a Decretului-lege nr. 225 din 29 decembrie 2010, care acordă o amânare a plății unei rate din taxele pentru lapte datorate de producătorii italieni de lapte în conformitate cu planul de eșalonare aprobat prin Decizia 2003/530/CE a Consiliului din 16 iulie 2003 privind compatibilitatea cu piața comună a unui ajutor pe care Republica Italiană intenționează să îl acorde producătorilor săi de lapte (1) (2), Comisia, prin scrisoarea din 17 martie 2011, a solicitat autorităților italiene informații suplimentare privind raportul în cauză.

(2)	Prin scrisoarea din 24 iunie 2011, înregistrată la 29 iunie 2011, autoritățile italiene au transmis Comisiei informațiile suplimentare solicitate.

(3)

După ce au analizat precizările furnizate de autoritățile italiene și ținând seama de faptul că perioada acordată pentru plata sus-menționată a fost prelungită fără ca această prelungire să fi fost notificată în prealabil Comisiei și aprobată de aceasta, serviciile Comisiei au anunțat autoritățile italiene, prin faxul din 14 octombrie 2011, că a fost deschis un dosar referitor la un ajutor care nu a fost notificat, numărul dosarului fiind SA.33726 (2011/NN).

(4)

Prin scrisoarea din 11 ianuarie 2012, Comisia a informat Italia în legătură cu decizia Comisiei de a iniția procedura prevăzută la articolul 108 alineatul (2) din tratat în legătură cu sus-menționata prelungire a perioadei de plată și cu planul de eșalonare aprobat prin Decizia 2003/530/CE, modificat prin adăugarea prelungirii, ceea ce constituie un nou ajutor [ajutorul SA.33726 (11/C)], și a invitat autoritățile italiene să-și prezinte observațiile în ceea ce privește inițierea procedurii în termen de o lună.

(5)	Decizia Comisiei de a iniția procedura a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (3). Comisia a invitat părțile interesate să își prezinte observațiile cu privire la ajutorul în cauză.

(6)	Comisia a primit observații din partea unor terți interesați și a transmis Italiei observațiile respective, oferind Italiei posibilitatea de a prezenta comentarii.

(7)

Prin e-mailul din 13 februarie 2012, Reprezentanța Permanentă a Italiei pe lângă Uniunea Europeană a transmis Comisiei o scrisoare a autorităților italiene prin care se dorea obținerea unei amânări cu două luni a termenului pentru prezentarea de observații în legătură cu inițierea procedurii. Prin faxul din 21 februarie 2012 se comunica acordarea amânării menționate.

(8)	Prin e-mailurile din 26 aprilie 2012 și din 27 aprilie 2012, Reprezentanța Permanentă a Italiei pe lângă Uniunea Europeană a comunicat Comisiei răspunsul autorităților italiene în legătură cu inițierea procedurii prevăzute la articolul 108 alineatul (2) din tratat.

(9)	Autoritățile italiene nu au transmis niciun comentariu referitor la observațiile părților interesate.

II. DESCRIERE

(10)

Articolul 1 din Decizia 2003/530/CE prevede:

Ajutorul pe care Republica Italiană intenționează să îl acorde producătorilor de lapte, plătind ea însăși Comunității sumele datorate de producătorii de lapte cu titlu de taxă pentru lapte pentru perioada 1995/1996-2001/2002 și permițând producătorilor respectivi să-și achite datoriile în rate amânate, eșalonate pe mai mulți ani, fără dobândă, este considerat, în mod excepțional, compatibil cu piața comună, cu condiția ca:

—	producătorii să își achite integral datoriile prin rate anuale egale, iar

—	perioada de achitare să fie de cel mult 14 ani, începând de la 1 ianuarie 2004.

(11)

Legea nr. 10/2011 introduce la articolul 1 din Decretul-lege nr. 225 din 29 decembrie 2010 un alineat (12k) prin care se amână până la 30 iunie 2011 termenul de plată a ratei taxelor pentru lapte cu scadența la 31 decembrie 2010. Costul amânării este suportat dintr-un pachet general de 5 milioane EUR destinat unor scopuri multiple.

(12)

În scrisoarea lor din 24 iunie 2011, autoritățile italiene au precizat că echivalentul subvenție aferent acestei măsuri va fi suportat din ajutorul de minimis prevăzut pentru Italia de Regulamentul (CE) nr. 1535/2007 al Comisiei din 20 decembrie 2007 privind aplicarea articolelor 87 și 88 din Tratatul CE (4) ajutoarelor de minimis în sectorul producției de produse agricole (5).

III. MOTIVE CARE AU DUS LA INIȚIEREA PROCEDURII OFICIALE

(13)

Comisia a inițiat procedura prevăzută la articolul 108 alineatul (2) din tratat din următoarele motive:

—

autoritățile italiene și-au manifestat intenția de a acoperi echivalentul subvenție aferent amânării plății în cauză din schema de ajutoare de minimis prevăzută de Regulamentul (CE) nr. 1535/2007; totuși, nu este vorba doar de faptul că aplicabilitatea regulamentului menționat era contestabilă din punct de vedere juridic, deoarece autoritățile italiene nu au făcut nicio precizare referitoare la respectarea plafoanelor ajutoarelor individuale și naționale prevăzute de regulament, ci și de faptul că regulamentul menționat interzice acordarea de ajutoare de minimis care ar duce la depășirea plafonului maxim admisibil pentru ajutoarele de stat, iar, deoarece ajutorul aprobat de Consiliu era ajutorul maxim pe care Italia îl putea acorda producătorilor săi de lapte, adăugarea echivalentului subvenție aferent amânării plății incluse în schema de minimis implică o depășire a cuantumului maxim al ajutorului aprobat de Consiliu;

—

prin urmare, Comisia nu putea exclude existența unui element de ajutor în amânarea în cauză (deoarece aceasta este echivalentul unui împrumut fără dobândă, denumit în continuare „ajutor conex”) și niciuna dintre informațiile transmise de autoritățile italiene nu permitea justificarea acestui ajutor din perspectiva normelor aplicabile în materie de ajutoare de stat în sectorul agricol (Orientări comunitare pentru ajutoarele de stat în sectorul agricol și forestier 2007-2013) (6);

—

amânarea implică încălcarea dispozițiilor Deciziei 2003/530/CE (deoarece una dintre condițiile prevăzute – uniformitatea ratelor – nu mai este respectată) și, prin urmare, transformă întregul sistem de eșalonare a plăților, pentru cei care au beneficiat de el, într-un nou ajutor (deoarece acesta nu este inclus în Decizia 2003/530/CE), care nu pare a fi admis de niciuna dintre dispozițiile orientărilor sus-menționate.

IV. OBSERVAȚIILE AUTORITĂȚILOR ITALIENE CU PRIVIRE LA INIȚIEREA PROCEDURII OFICIALE

(14)

În scrisoarea transmisă prin e-mailul din 26 aprilie 2012, autoritățile italiene au prezentat, în primul rând, situația la zi a aplicării sistemului de eșalonare a plăților taxei pentru lapte aprobat prin Decizia 2003/530/CE. Potrivit autorităților italiene, există 11 271 de beneficiari ai sistemului. Dintre aceștia, 9 965 (adică 88,41 % din total) au plătit la timp rata din taxă datorată până la 31 decembrie 2010, 1 291 au beneficiat de amânare, iar 15 nu au efectuat nicio plată, ceea ce a dus la excluderea lor din programul de eșalonare.

(15)

Apoi, autoritățile italiene au precizat că, la calcularea echivalentului subvenție al ajutoarelor primite de beneficiarii amânării, s-a ținut cont de dobânzile pentru perioada dintre data de 1 ianuarie 2011 și data plății efective a ratei care a făcut obiectul amânării, cu utilizarea ratei EURIBOR pentru trei luni la 1 octombrie 2010, majorată cu 100 de puncte de bază (1,942 %). Rezultatele obținute arată că echivalentul subvenție al amânării variază între 0,08 EUR și 694,19 EUR și că, dintre cei 1 291 de beneficiari ai amânării, 1 187 au beneficiat de un ajutor în cuantum mai mic de 100 00 EUR. Potrivit autorităților italiene, aceste cifre arată că amânarea plății prevăzute de Legea nr. 10/2011 nu a compromis buna desfășurare a programului de eșalonare, care rămâne conform cu conținutul Deciziei 2003/530/CE, după cum demonstrează faptul că beneficiarii au reprezentat doar 11,45 % dintre producătorii care au aderat la programul în cauză.

(16)

Din motivele prezentate mai sus, autoritățile italiene confirmă că, după cum s-a precizat în scrisoarea din 24 iunie 2011 (a se vedea punctul 13), amânarea acordată în ceea ce privește plata ratei taxei constituie un ajutor de minimis. Autoritățile italiene adaugă că au verificat respectarea, în termeni absoluți, a plafonului individual prevăzut la articolul 3 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1535/2007, precum și a plafonului de 320 505 000 EUR pe o perioadă de trei exerciții financiare stabilit pentru Italia de regulamentul menționat, echivalentul subvenție al amânării plății totalizând 50 877,41 EUR. În sfârșit, autoritățile italiene verifică dacă aceste plafoane maxime sunt respectate având în vedere celelalte ajutoare de minimis acordate pe parcursul exercițiilor 2009, 2010 și 2011.

(17)

În ceea ce privește poziția Comisiei potrivit căreia ajutorul aprobat prin Decizia 2003/530/CE trebuie considerat, date fiind natura sa și caracterul său excepțional, un ajutor unic maxim care nu poate fi cumulat cu niciun alt tip de intervenție, autoritățile italiene subliniază în primul rând faptul că prin decizia în cauză a fost recunoscută existența unor circumstanțe excepționale care au determinat Consiliul să considere ajutorul în cauză compatibil cu articolul 107 din tratat, sub rezerva respectării anumitor condiții. În plus, autoritățile italiene subliniază că din controalele efectuate rezultă că programul de eșalonare este conform cu dispozițiile Deciziei 2003/530/CE, deoarece toți producătorii au ajuns la plata celei de-a șaptea rate, cu excepția a cincisprezece producători, care au fost deja excluși din program. În opinia lor, caracterul excepțional al circumstanțelor care au dus la adoptarea Deciziei 2003/530/CE nu constituie, în sine, un element care exclude posibilitatea obținerii vreunui alt beneficiu de către cei care au primit ajutorul aprobat de Consiliu: tratatul se limitează la invocarea sus-menționatelor circumstanțe excepționale cărora, fără a impune limite legate de natura și modalitățile de aplicare a ajutoarelor autorizate, subordonând pur și simplu derogarea de la articolul 107 și de la regulamentele prevăzute la articolul 109 din tratat adoptării unei decizii unanime a Consiliului. În cazul de față, caracterul excepțional care a dus la adoptarea Deciziei 2003/530/CE se reflectă pe deplin în modalitățile de adoptare a deciziei, mai exact în existența unanimității, și trebuie căutat în circumstanțele care au dus la adoptarea deciziei, nu în ajutorul însuși.

(18)

Mai mult, potrivit autorităților italiene, amânarea plății constituie un ajutor de minimis și, prin urmare, trebuie evaluată ca măsură izolată, având în vedere numărul mic de aderenți din rândul producătorilor, caracterul derizoriu al sumelor în cauză și nemodificarea programului de eșalonare, a cărui structură rămâne intactă, atât din punctul de vedere al numărului total al ratelor, cât și din punctul de vedere al scadenței.

(19)

În sfârșit, autoritățile italiene amintesc că Decretul ministerial din 30 iulie 2003 de aplicare a deciziei Consiliului prevede că participanții la eșalonare trebuie să se angajeze să renunțe la orice controversă legată de plata taxelor datorate și că datornicii care nu efectuează plățile trebuie să fie excluși din program. Potrivit autorităților italiene, această condiție implică inițierea procedurilor de executare silită, care determină producătorii să propună noi recursuri. Prin urmare, ar fi rezonabil să se evite litigiile pentru recuperarea unor sume derizorii prin operațiuni al căror cost depășește sumele de recuperat. În acest sens, autoritățile italiene fac referire la articolul 32 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 1290/2005 al Consiliului din 21 iunie 2005 privind finanțarea politicii agricole comune (7), conform căruia, în cazuri bine justificate, statele membre pot decide să nu continue procedura de recuperare în cazul în care costurile deja suportate și costurile previzibile ale recuperării depășesc suma de recuperat. Potrivit autorităților italiene, această dispoziție ar trebui aplicată prin analogie în cazul de față. În orice caz, articolul 25 alineatul (4) din Legea nr. 289/2002 (Legea financiară 2003) conține o dispoziție similară conform căreia o sumă de 12 EUR este considerată prea modestă și nu face obiectul recuperării. Dintre beneficiarii amânării, 559 au primit un ajutor mai mic decât suma menționată.

(20)	În scrisoarea transmisă prin e-mailul din 26 aprilie 2012, autoritățile italiene au comunicat lista beneficiarilor amânării plății și suma ajutorului obținut de fiecare dintre ei.

V. OBSERVAȚIILE PĂRȚILOR INTERESATE ÎN CEEA CE PRIVEȘTE INIȚIEREA PROCEDURII

(21)	La 7 martie 2012, Comisia a primit observații privind inițierea procedurii de la un terț interesat.

(22)

În esență, prin observațiile respective, partea interesată dorește să afle de ce Comisia a limitat inițierea procedurii la amânarea plății prevăzută de Legea nr. 10/2011 și nu a extins-o la dispozițiile articolului 40a din Legea nr. 122/2010, care prevede o amânare a plății uneia dintre ratele care trebuie plătite în cadrul unui program de eșalonare complementară instituit prin Legea nr. 33/2009 și îndeamnă Comisia să facă acest lucru. În acest sens, partea interesată amintește primirea și clasarea de către Comisie a unei plângeri referitoare la dispozițiile articolului 40a din Legea nr. 122/2010.

(23)	La 10 martie 2012, Comisia a primit observații privind inițierea procedurii de la o a doua parte interesată.

(24)

În observațiile sale, partea interesată atrage atenția Comisiei asupra dispozițiilor articolului 1 alineatul (4) din Decretul-lege nr. 16/2012, care permit debitorului să eșaloneze în rate egale plata sumelor datorate și care se referă la întreprinderile aflate în dificultate economică. Partea interesată solicită Comisiei să intervină constatând incompatibilitatea dispozițiilor respective cu piața internă.

(25)	La 14 martie 2012, Comisia a primit observații privind inițierea procedurii de la o a treia parte interesată.

(26)

În observațiile sale, partea interesată face, de asemenea, referire, la Decretul-lege nr. 16/2012, subliniind diferența de tratament creată de acesta între crescătorii de animale, precum și la precizia datelor utilizate de AGEA (Agenzia per le Erogazioni in Agricoltura, agenția de plăți din Italia) pentru calcularea taxei suplimentare.

VI. EVALUARE

VI.1. Existența unui ajutor

(27)

Articolul 107 alineatul (1) din tratat prevede că „orice ajutor acordat de un stat membru sau din resursele de stat, indiferent de formă, care denaturează sau amenință să denatureze concurența prin favorizarea anumitor întreprinderi sau a producției de anumite bunuri, este considerat incompatibil cu piața comună, în măsura în care afectează schimburile comerciale dintre statele membre”.

(28)

Măsura în cauză, mai exact ajutorul legat de amânarea plății (acordarea echivalentului unui împrumut fără dobândă – a se vedea punctul 13 a doua liniuță), dar și noul ajutor rezultat din încălcarea dispozițiilor Deciziei 2003/530/CE (dobânzi neplătite pentru ratele rămase până la sfârșitul programului de eșalonare, adică până la 31 decembrie 2017) (ajutor nou – a se vedea punctul 13 a treia liniuță) corespunde următoarei definiții:

(29)

Această măsură este imputabilă statului pentru că derivă dintr-o lege națională; este finanțată din resurse publice, în sensul că statul italian, acordând o amânare a plății unei rate stabilite prin Decizia 2003/530/CE și creând, prin această amânare, un nou ajutor, s-a lipsit, pentru o anumită perioadă de timp, de o sumă pe care ar fi putut să o utilizeze în alte scopuri.

(30)	Această măsură favorizează anumite întreprinderi, mai exact exploatațiile agricole care produc lapte.

(31)	Măsura poate afecta schimburile comerciale, având în vedere poziția Italiei pe piață (8).

(32)

Italia ar putea denatura concurența, deoarece întreprinderile beneficiare au obținut, de fapt, un avantaj (amânarea nu generează dobânzi și deci echivalează cu un împrumut fără dobândă) pe care nu l-ar fi putut obține în condiții de piață normale și care le-a pus într-o poziție concurențială mai interesantă, în comparație cu întreprinderile care nu au beneficiat de această măsură (9).

(33)

Totuși, având în vedere informațiile suplimentare furnizate de autoritățile italiene ca răspuns la inițierea procedurii prevăzute la articolul 108 alineatul (2) din tratat, trebuie să se verifice dacă măsura în cauză se poate încadra într-o schemă de minimis conformă cu dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 1535/2007 și, prin urmare, să nu fie considerată ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din tratat.

(34)

În scrisoarea transmisă prin e-mailul din 26 aprilie 2012, autoritățile italiene au demonstrat că dobânzile legate de amânarea plății se încadrează între 0,08 EUR și 694,19 EUR. În plus, autoritățile italiene au precizat că din verificare nu a rezultat nicio depășire a plafonului stabilit pentru Italia pe parcursul a trei exerciții financiare, dar autoritățile urmau încă să verifice existența unui risc de depășire a plafonului individual în cazul unui cumul de ajutoare de minimis în cazul exercițiilor financiare 2009, 2010 și 2011.

(35)

Cu siguranță, Comisia poate constata că suma dobânzilor aferente amânării, calculate separat, nu depășește cei 7 500 EUR prevăzuți la articolul 3 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1535/2007 și ia act de faptul că suma totală a ajutoarelor acordate prin amânare, și anume50 877,41 EUR, nu a dus la depășirea plafonului de 320 505 000 EUR prevăzut pentru Italia în anexa la regulamentul menționat. Totuși, Comisia nu dispune de niciun element nou care să demonstreze că plafonul individual de 7 500 EUR nu a fost depășit în niciun caz, ținând cont și de toate ajutoarele de minimis primite de același beneficiar pe parcursul a trei exerciții financiare, deoarece Comisia nu a mai primit, după data de 26 aprilie 2012, nicio informație din partea autorităților italiene care urmau să efectueze verificări în acest sens. Așadar, Comisia nu poate concluziona că plafonul ajutorului individual sus-menționat a fost respectat în fiecare caz, cu atât mai mult cu cât Comisia trebuie să țină cont și de noul ajutor rezultat din încălcarea dispozițiilor Deciziei 2003/530/CE. De fapt, Comisia trebuie să examineze în ansamblu măsura în cauză (ajutorul legat de amânarea plății, acordarea echivalentului unui împrumut fără dobândă și noul ajutor rezultat din încălcarea dispozițiilor Deciziei 2003/530/CE): un număr considerabil de întreprinderi (peste 1 250) au beneficiat de amânarea plății, iar cuantumul ajutorului cuprinde și o parte a sumei principale (cea care corespunde ratelor cu scadența la datele de 31 decembrie ale anilor 2013, 2014, 2015, 2016 și 2017) cu dobândă, depășind cu mult dobânzile aferente amânării care au fost luate în considerare de autoritățile italiene în sprijinul argumentărilor lor.

(36)

În plus, articolul 3 alineatul (7) din Regulamentul (CE) nr. 1535/2007 prevede că „ajutoarele de minimis nu pot fi cumulate cu ajutoare de stat pentru aceleași cheltuieli eligibile în cazul în care acest cumul ar duce la o intensitate a ajutorului care să depășească nivelul stabilit de normele comunitare, în condițiile specifice fiecărui caz.”

(37)	În acest sens, prin inițierea procedurii prevăzute la articolul 108 alineatul (2) din tratat, Comisia a indicat deja că amânarea plății s-a adăugat unui ajutor aprobat de Consiliu care trebuie considerat ajutorul maxim ce poate fi acordat în acest context.

(38)

Mai mult, autoritățile italiene consideră că amânarea plății trebuie evaluată ca măsură de sine stătătoare, având în vedere numărul mic de aderenți din rândul producătorilor, caracterul derizoriu al sumelor în cauză și nemodificarea programului de eșalonare, a cărui structură rămâne intactă, atât din punctul de vedere al numărului total al ratelor, cât și din punctul de vedere al scadenței.

(39)

Comisia nu este de acord cu această poziție. Într-adevăr, este clar că amânarea plății este legată direct de o rambursare a cărei eșalonare a fost stabilită în mod detaliat prin Decizia 2003/530/CE, care, la articolul 1 alineatul (1) prima liniuță, prevede în mod clar că rambursarea trebuie efectuată în rate anuale cu cuantumuri egale. Prin urmare, amânarea nu poate fi considerată complet independentă de eșalonarea prevăzută de Decizia 2003/530/CE.

(40)

În plus, autoritățile italiene contestă faptul că ajutorul autorizat de Consiliu este cuantumul maxim care poate fi acordat producătorilor de lapte. Potrivit autorităților italiene, prin decizia în cauză a fost recunoscută existența unor circumstanțe excepționale care au dus la autorizarea planului de eșalonare a plăților, însă caracterul excepțional al acestor circumstanțe nu constituie, în sine, un factor care să excludă orice posibilitate ca beneficiarii să obțină orice alt sprijin, din moment ce tratatul se limitează la a menționa circumstanțele excepționale, fără a impune restricții legate de natura ajutoarelor autorizate și de modalitățile de aplicare a acestora. În cazul de față, caracterul excepțional care a dus la adoptarea Deciziei 2003/530/CE se reflectă pe deplin în modalitățile de adoptare a deciziei, mai exact în existența unanimității, și trebuie căutat în circumstanțele care au dus la adoptarea deciziei, nu în ajutorul însuși.

(41)

Comisia nu poate fi de acord cu punctul de vedere exprimat de autoritățile italiene. De fapt, deși este adevărat că tratatul prevede, la articolul 108 alineatul (2) al treilea paragraf că „[…] Consiliul, hotărând în unanimitate, poate decide că un ajutor […] trebuie să fie considerat compatibil cu piața internă […] în cazul în care o astfel de decizie este justificată de împrejurări excepționale”, iar considerentul 8 din Decizia 2003/530/CE prevede că „[…] se recunoaște existența unor circumstanțe excepționale care […] permit să se considere că ajutorul […] este compatibil cu organizarea comună a piețelor”, Consiliul, în preambulul deciziei, a stabilit că ajutorul este considerat compatibil cu piața internă „în mod excepțional”, nu „ținând cont de circumstanțele excepționale”. Această exprimare, „în mod excepțional”, arată clar dorința Consiliului de a semnala caracterul unic al acordării ajutorului, în pofida existenței circumstanțelor excepționale menționate la considerentul (8), și arată că referirea la unanimitate a autorităților italiene, chiar dacă poate demonstra efectiv caracterul excepțional al procedurii, nu poate repune în discuție caracterul unic al ajutorului stabilit în decizie.

(42)

Dat fiind că ajutorul aprobat de Consiliu, prin caracterul său unic, era ajutorul maxim care putea fi acordat în contextul respectiv, altfel spus, era echivalentul unui ajutor de 100 %, adăugarea unei amânări a plății duce la aplicarea automată a dispozițiilor articolului 3 alineatul (7) din Regulamentul (CE) nr. 1535/2007, astfel încât echivalentul subvenție al amânării plății nu poate fi considerat cuprins în domeniul de aplicare al regulamentului menționat și reprezintă, așadar, un element de ajutor de stat a cărui compatibilitate cu piața internă trebuie analizată din perspectiva normelor privind concurența aflate în vigoare la momentul acordării amânării, la fel ca noul ajutor rezultat din încălcarea dispozițiilor Deciziei 2003/530/CE a Consiliului.

VI.2 Compatibilitatea ajutorului cu piața internă

(43)	Normele privind concurența aplicabile la momentul acordării amânării sunt cuprinse în Orientările comunitare pentru ajutoarele de stat în sectorul agricol și forestier 2007-2013.

(44)

În scrisoarea transmisă prin e-mailul din 26 aprilie 2012, autoritățile italiene s-au bazat pe argumentul potrivit căruia amânarea plății ar fi trebuit considerată cuprinsă în cadrul unei scheme de minimis și, prin urmare, nu au furnizat nicio justificare, nici privind compatibilitatea dintre amânarea plății și piața internă, nici privind noul ajutor instituit în afara cadrului Deciziei 2003/530/CE, prin perspectiva normelor conținute în orientările sus-menționate.

(45)

Așadar, Comisia nu dispune de niciun element nou care să permită înlăturarea îndoielilor exprimate la momentul inițierii procedurii prevăzute la articolul 108 alineatul (2) din tratat. Ajutorul aferent amânării plăților și, prin urmare, noul ajutor instituit prin încălcarea cadrului Deciziei 2003/530/CE constituie, așadar, ajutoare unilaterale, menite pur și simplu a îmbunătăți situația financiară a producătorilor, fără a contribui în vreun fel la dezvoltarea sectorului, cu alte cuvinte, ajutoare pentru funcționare, incompatibile cu piața internă în sensul punctului 15 din orientările menționate.

VI.3 Recuperare

(46)

În conformitate cu tratatul și cu jurisprudența consolidată a Curții de Justiție a Uniunii Europene, când stabilește incompatibilitatea unui ajutor cu piața internă, Comisia are competența de a decide dacă statul în cauză trebuie să abolească sau să modifice ajutorul (10). Potrivit jurisprudenței Curții, obligația statului de a aboli un ajutor pe care Comisia îl consideră incompatibil cu piața internă are menirea de a restabili situația anterioară. În acest sens, Curtea a declarat că obiectivul este îndeplinit după ce beneficiarul a rambursat sumele acordate cu titlu de ajutoare ilegale, pierzând astfel avantajul pe care l-a avut față de concurenții săi de pe piață, ceea ce restabilește situația existentă înainte de plata ajutorului (11).

(47)

În armonie cu jurisprudența menționată, articolul 14 din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE (12) prevede că, atunci când adoptă decizii negative în cazuri de ajutor ilegal, Comisia decide ca statul membru în cauză să ia toate măsurile necesare pentru recuperarea ajutorului de la beneficiar (în cazul de față, de la toți cei care au beneficiat de amânarea plății).

(48)

Prin urmare, Italia este obligată să ia toate măsurile necesare pentru recuperarea de la beneficiari a ajutorului incompatibil acordat. În conformitate cu punctul 42 din Comunicarea Comisiei „Pentru o punere în aplicare eficientă a deciziilor Comisiei de obligare a statelor membre să recupereze ajutorul de stat ilegal și incompatibil” (13), Italia are la dispoziție patru luni pentru a pune în aplicare prezenta decizie, începând de la data notificării acesteia. La sumele de recuperat trebuie aplicate dobânzi care trebuie calculate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 794/2004 al Comisiei din 21 aprilie 2004 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 659/1999 al Consiliului de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE (14).

(49)	Prezenta decizie trebuie pusă în aplicare imediat, în special în ceea ce privește recuperarea tuturor ajutoarelor individuale incompatibile acordate.

(50)

Având în vedere contextul foarte special în care a fost acordat ajutorul (ajutorul a fost adăugat unui program care formează un pachet aprobat de Consiliu) și consecințele acordării acestui ajutor (încălcarea dispozițiilor Deciziei 2003/530/CE în cazul celor care au beneficiat de amânarea plății, în condițiile în care ajutorul fusese deja aprobat în mod excepțional prin decizia menționată), recuperarea de la cei care au beneficiat de amânarea plății trebuie să vizeze următoarele elemente:

a)	dobânzile aferente amânării plății ratei din taxă care avea scadența la 31 decembrie 2010, majorate cu penalitățile de întârziere acumulate până la data recuperării efective;

dobânzile acumulate pentru ratele anuale cu scadențe la datele de 31 decembrie ale anilor 2004, 2005, 2006, 2007, 2008 și 2009 (capitalul ratelor anuale respective a fost plătit înainte ca amânarea plății să ducă la o încălcare a dispozițiilor Deciziei 2003/530/CE), majorate cu penalitățile de întârziere acumulate până la data recuperării efective;

c)	dobânzile acumulate pentru ratele anuale cu scadența la datele de 31 decembrie ale anilor 2011 și 2012 (nicio informație nu demonstrează că plata acestui capital nu a fost efectuată la termen), majorate cu penalitățile de întârziere acumulate până la data recuperării efective;

d)	capitalul și dobânzile aferente ratelor anuale cu scadența la datele de 31 decembrie ale anilor 2013, 2014, 2015, 2016 și 2017, aceasta din urmă fiind ultima dată a eșalonării instituite prin Decizia 2003/530/CE.

(51)

Importanța atribuită de autoritățile italiene caracterului derizoriu al sumelor de recuperat și riscul intentării de către producători a unor noi recursuri în tribunalele naționale nu anulează faptul că un ajutor de stat care nu îndeplinește condițiile necesare pentru a beneficia de una dintre derogările prevăzute la articolul 107 din tratat și care este, deci, incompatibil cu piața internă trebuie recuperat de la beneficiari astfel încât să se restabilească situația concurențială existentă înaintea acordării ajutorului. Potrivit jurisprudenței Curții de Justiție, abolirea unui ajutor ilegal declarat incompatibil cu piața comună este consecința logică a ilegalității, deoarece vizează doar restabilirea unei situații precedente (15); Obiectivul restabilirii situației precedente este îndeplinit după ce beneficiarul a rambursat ajutoarele ilegale și incompatibile cu piața internă, pierzând astfel avantajul pe care l-a avut față de concurenții săi de pe piață, ceea ce restabilește situația existentă înainte de plata ajutorului (16).

(52)

În plus, în ceea privește caracterul derizoriu al sumelor de recuperat, autoritățile italiene par a limita sfera de aplicare a recuperării numai la dobânzile care trebuie să se adauge ratelor anuale care au făcut obiectul amânării plății. Însă recuperarea, care se referă doar la cei care au beneficiat efectiv de amânarea plății, trebuie să cuprindă totalitatea ajutoarelor declarate incompatibile, majorată cu dobânzile datorate (în acest sens, a se vedea, totuși, punctul 50).

(53)

În sfârșit, teza potrivit căreia producătorii ar putea face recurs în instanțele naționale nu poate fi considerată pertinentă deoarece, în conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție, simpla teamă de dificultăți interne, fie ele și insurmontabile, nu poate justifica nerespectarea de către un stat membru a obligațiilor care îi revin în temeiul dreptului Uniunii (17).

(54)

Acestea fiind spuse, Italia va putea aplica normele de minimis aplicabile în sectorul agricol pentru recuperarea ajutorului individual de la beneficiarii care, la momentul acordării ajutorului ilegal și incompatibil cu piața internă, îndeplineau toate condițiile prevăzute de Regulamentul de minimis aplicabil [Regulamentul (CE) nr. 1535/2007]. În conformitate cu punctul 49 din Comunicarea Comisiei „Pentru o punere în aplicare eficientă a deciziilor Comisiei de obligare a statelor membre să recupereze ajutorul de stat ilegal și incompatibil” (18) în cazul unor scheme de ajutoare ilegale și incompatibile cu piața internă, statul membru va trebui să efectueze o analiză detaliată a fiecărui ajutor acordat în temeiul schemei în cauză. Prin urmare, pentru a calcula cuantumul exact al ajutorului care trebuie recuperat de la fiecare beneficiar al schemei, Italia va trebui să stabilească în ce măsură ajutorul a fost acordat unui anumit proiect, care, la momentul acordării, îndeplinea toate condițiile prevăzute de regulamentul de exceptare pe categorii sau în cadrul unei scheme de ajutoare aprobate de Comisie. În acest caz, statul membru poate și să aplice, în esență, criteriile de minimis în vigoare la momentul acordării ajutorului ilegal și incompatibil care face obiectul deciziei de recuperare în sensul articolului 2 din Regulamentul (CE) nr. 994/98 al Consiliului din 7 mai 1998 de aplicare a articolelor 92 și 93 din Tratatul de instituire a Comunității Europene anumitor categorii de ajutoare de stat orizontale (19). Potrivit acestui criteriu, ajutorul individual acordat în cadrul măsurii în cauză nu constituie ajutor pentru beneficiarii care, la momentul acordării, îndeplinesc condițiile prevăzute de Regulamentul de minimis în vigoare [Regulamentul (CE) nr. 1535/2007].

VI.4 Evaluarea observațiilor părților interesate în privința altor proceduri

(55)

În ceea ce privește observațiile formulate de prima parte interesată (a se vedea punctul 22), Comisia subliniază că amânarea plății prevăzute la articolul 40a din Legea nr. 122/2010, pentru o rată de plătit în cadrul unui program de eșalonare complementar instituit prin Legea nr. 33/2009 nu se aplică procedura care face obiectul prezentei decizii, deoarece acesta nu se referă la programul de eșalonare complementar instituit prin Decizia 2003/530/CE.

(56)

În ceea ce privește observațiile prezentate de alte două părți interesate în legătură cu Decretul-lege nr. 16/2012 (punctele 24 și 26), Comisia examinează în prezent textul acestor observații, dar consideră că este necesar să le trateze separat, din motive de eficacitate administrativă legate, printre altele, de faptul că îmbinarea celor două proceduri prin extinderea procedurii și aplicarea tuturor formalităților administrative conexe ar întârzia considerabil încheierea procedurii care face obiectul prezentei decizii.

VII. CONCLUZIE

(57)

Comisia constată că Italia a aplicat în mod ilegal amânarea plății în cauză, punând în ilegalitate și ajutorul aferent acestei amânări (a se vedea punctul 13 a doua liniuță), iar noua schemă de ajutoare a dus la încălcarea dispozițiilor Deciziei 2003/530/CE (a se vedea punctul 13 a treia liniuță). Analiza prezentată mai sus demonstrează că niciunul dintre aceste ajutoare nu poate fi declarat compatibil cu piața internă, deoarece autoritățile italiene nu au furnizat elemente care să poată demonstra compatibilitatea ajutoarelor din perspectiva normelor concurențiale aplicabile sectorului agricol (a se vedea punctele 43-45) (autoritățile italiene s-au limitat la a susține teza potrivit căreia amânarea plății trebuia analizată în mod izolat, adică fără a se ține cont de impactul ei asupra Deciziei 2003/530/CE, și putea fi considerată schemă de ajutoare de minimis). Așadar, Comisia nu poate risipi îndoielile exprimate deja prin inițierea procedurii prevăzute la articolul 108 alineatul (2) din tratat.

(58)	Ajutoarele incompatibile trebuie recuperate, cu dobânzile aferente, de la beneficiarii în cauză, mai exact de la cei care s-au folosit efectiv de amânarea plății în cauză,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

1. Amânarea plății ratei din taxa pentru lapte cu scadența la 31 decembrie 2010, introdusă prin Legea nr. 10/2011 ca articolul 1 alineatul (12k) în Decretul-lege nr. 225 din 29 decembrie 2010 și aplicată ilegal de Italia, cu încălcarea dispozițiilor articolului 108 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, constituie un ajutor de stat incompatibil cu piața internă.

2. Ajutorul rezultat din încălcarea condițiilor prevăzute de Decizia 2003/530/CE prin amânarea plății menționate la articolul 1, aplicată ilegal de Italia, cu încălcarea dispozițiilor articolului 108 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, este incompatibil cu piața internă.

Articolul 2

1. Italia este obligată să recupereze ajutoarele incompatibile menționate la articolul 1 alineatele (1) și (2) de la respectivii beneficiari ai amânării plății menționate la articolul 1 alineatul (1).

2. Sumele de recuperat generează dobândă de la data la care au fost puse la dispoziția beneficiarilor și până la momentul recuperării lor efective.

3. Dobânda se calculează pe o bază compusă, în conformitate cu capitolul V din Regulamentul (CE) nr. 794/2004.

4. Recuperarea, care se referă doar la cei care s-au folosit efectiv de amânarea plății menționate la articolul 1 și deci au beneficiat de ajutorul menționat la articolul 2, trebuie să cuprindă următoarele elemente:

a)	dobânzile aferente amânării plății ratei din taxă care avea scadența la 31 decembrie 2010, majorate cu penalitățile de întârziere acumulate până la data recuperării efective;

dobânzile acumulate pentru ratele anuale cu scadențe la datele de 31 decembrie ale anilor 2004, 2005, 2006, 2007, 2008 și 2009 (capitalul ratelor anuale respective a fost plătit înainte ca amânarea plății să ducă la o încălcare a dispozițiilor deciziei Consiliului), majorate cu penalitățile de întârziere acumulate până la data recuperării efective;

c)	dobânzile acumulate pentru ratele anuale cu scadența la datele de 31 decembrie ale anilor 2011 și 2012 (nicio informație nu demonstrează că plata acestui capital nu a fost efectuată la termen), majorate cu penalitățile de întârziere acumulate până la data recuperării efective;

d)	capitalul și dobânzile aferente ratelor anuale cu scadența la datele de 31 decembrie ale anilor 2013, 2014, 2015, 2016 și 2017, aceasta din urmă fiind ultima dată a eșalonării instituite prin decizia Consiliului.

5. Ajutoarele individuale acordate în cadrul schemei menționate la articolul 1 nu constituie ajutoare de stat dacă, la momentul acordării lor, îndeplinesc condițiile prevăzute de un regulament adoptat în conformitate cu articolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 994/98 în vigoare la momentul acordării ajutoarelor.

Articolul 3

1. Recuperarea ajutoarelor menționate la articolul 1 este imediată și efectivă.

2. Italia asigură punerea în aplicare a prezentei decizii în termen de patru luni de la data notificării acesteia.

Articolul 4

1. În termen de două luni de la notificarea prezentei decizii, Italia comunică următoarele informații:

a)	lista beneficiarilor care au primit ajutoare în cadrul schemelor de ajutor menționate la articolul 1 și cuantumul total al ajutoarelor primit de fiecare dintre aceștia în cadrul schemei;

b)	cuantumul total (capital și dobânzi) care trebuie recuperat de la fiecare beneficiar care a primit ajutoare pentru care nu este aplicabilă regula de minimis;

c)	o descriere detaliată a măsurilor deja adoptate și a celor avute în vedere pentru a se conforma prezentei decizii;

d)	documentele care atestă că beneficiarilor li s-a impus să ramburseze ajutorul.

2. Italia informează Comisia cu privire la stadiul măsurilor naționale adoptate în vederea punerii în aplicare a prezentei decizii, până la recuperarea completă a ajutorului acordat în cadrul schemei vizate la articolul 1. Italia transmite imediat, la cererea Comisiei, informații cu privire la măsurile deja adoptate și la cele avute în vedere pentru a se conforma cu prezenta decizie. În plus, Italia furnizează informații detaliate privind cuantumul ajutorului și dobânzile recuperate deja de la beneficiari.

Articolul 5

Prezenta decizie se adresează Republicii Italiene.

Adoptată la Bruxelles, 17 iulie 2013.

Pentru Comisie

Dacian CIOLOȘ

Membru al Comisiei

(1) În prezent, piața internă.

(2) JO L 184, 23.7.2003, p. 15.

(3) JO C 37, 10.2.2012, p. 30.

(4) Renumerotate ca articolele 107 și 108 din tratat.

(5) JO L 337, 21.12.2007, p. 35.

(6) JO C 319, 27.12.2006, p. 1.

(7) JO L 209, 11.8.2005, p. 1.

(8) În 2009, Italia era pe poziția a cincea în clasamentul producătorilor de lapte de vacă din Uniune, cu o producție de 11,364 milioane de tone. În 2010, Italia a importat 1 330 602 de tone de lapte și a exportat 4 722 de tone de lapte.

(9) Pe baza jurisprudenței Curții de Justiție, simplul fapt că poziția concurențială a întreprinderii se îmbunătățește datorită acordării unui avantaj pe care întreprinderea nu l-ar fi putut obține în condiții de piață normale și de care întreprinderile concurente nu beneficiază este suficient pentru a demonstra o denaturare a concurenței (cauza 730/79, Philip Morris/Comisia, Rec. 1980, p. 2671).

(10) Cauza C-70/72, Comisia/Germania, Rec. 1973, p. 813, punctul 13.

(11) Cauzele conexate C-278/92, C-279/92 și C-280/92 Spania/Comisia, Rec. 1994 I, p. 4103, punctul 75, cauza C-75/97 Belgia/Comisia, Rec. 1999 I, p. 30671, punctele 64-65.

(12) JO L 83, 27.3.1999, p. 1.

(13) JO C 272, 15.11.2007, p. 4.

(14) JO L 140, 30.4.2004, p. 1.

(15) Hotărârea din 12 decembrie 2012 în cauza Cooperativa San Marco fra Lavoratori della Piccola Pesca – Burano Soc. Coop. RL și alții/Comisia, T-260/00, nepublicată, punctul 55.

(16) Cauza C-348/93 Comisia/ Italia din 4 aprilie 1995, Rec., 1995, p. I-673, punctul 27.

(17) Cauza C-6/97 Italia/Comisia din 19 mai 1999, Rec. 1999, p. I-2981, punctul 34.

(18) JO C 272, 15.11.2007, p. 4.

(19) JO L 142, 14.5.1998, p. 1.

19.11.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 309/50

DECIZIA NR. 5/2013 A COMITETULUI AMBASADORILOR ACP-UE

din 7 noiembrie 2013

privind statutul Centrului tehnic pentru cooperare agricolă și rurală (CTA)

(2013/667/UE)

COMITETUL AMBASADORILOR ACP-UE,

având în vedere Acordul de parteneriat între membrii grupului statelor din Africa, zona Caraibilor și Pacific, pe de o parte, și Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de altă parte, semnat la Cotonou la 23 iunie 2000 (1), astfel cum a fost modificat pentru prima dată la Luxemburg la 25 iunie 2005 (2) și modificat pentru a doua oară la Ouagadougou la 22 iunie 2010 (3) (denumit în continuare „Acordul ACP-UE”), în special articolul 3 alineatele (5) și (6) din anexa III la acesta,

întrucât:

(1)

A doua revizuire a Acordului ACP-UE a modificat anexa III a acestuia pentru a revizui misiunea încredințată Centrului tehnic pentru cooperare agricolă și rurală (CTA) și pentru a clarifica și a consolida guvernanța acestor organisme, în special supravegherea efectuată de către Comitetul ambasadorilor și responsabilitățile Comitetului executiv.

(2)	Decizia nr. 2/2010 a Consiliului de miniștri ACP-UE (4) dispune aplicarea cu titlu provizoriu a celei de a doua modificări a acordului ACP-UE începând cu 31 octombrie 2010.

(3)	Drept urmare, statutul Centrului tehnic pentru cooperare agricolă și rurală (CTA) (denumit în continuare „Centrul”) ar trebui modificat în consecință.

(4)	În conformitate cu articolul 3 alineatul (5) din anexa III la Acordul ACP-UE, Comitetul ambasadorilor stabilește statutul Centrului. Prin urmare, este oportun ca Comitetul ambasadorilor să adopte o decizie în acest sens,

DECIDE:

Articol unic

Se adoptă Statutul Centrului tehnic pentru cooperare agricolă și rurală (CTA) anexat la prezenta decizie.

Uniunea Europeană și statele ACP au obligația, fiecare în măsura în care este vizat, de a lua măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentei decizii.

Prezenta decizie intră în vigoare la data adoptării.

Adoptată la Bruxelles, 7 noiembrie 2013.

Pentru Comitetul ambasadorilor ACP-UE

Președintele

R. KAROBLIS

(1) JO L 317, 15.12.2000, p. 3.

(2) Acord de modificare a Acordului de parteneriat între membrii grupului statelor din Africa, zona Caraibilor și Pacific, pe de o parte, și Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de altă parte, semnat la Cotonou la 23 iunie 2000 (JO L 209, 11.8.2005, p. 27).

(3) Acord de modificare pentru a doua oară a Acordului de parteneriat între membrii grupului statelor din Africa, zona Caraibilor și Pacific, pe de o parte, și Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de altă parte, semnat la Cotonou la 23 iunie 2000, astfel cum a fost modificat pentru prima dată la Luxemburg la 25 iunie 2005 (JO L 287, 4.11.2010, p. 3).

(4) Decizia nr. 2/2010 a Consiliului de miniștri ACP-UE din 21 iunie 2010 privind măsurile tranzitorii aplicabile de la data semnării până la data intrării în vigoare a Acordului de modificare pentru a doua oară a Acordului de parteneriat între membrii grupului statelor din Africa, zona Caraibilor și Pacific, pe de o parte, și Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de altă parte, semnat la Cotonou la 23 iunie 2000, astfel cum a fost modificat pentru prima dată la Luxemburg la 25 iunie 2005 (JO L 287, 4.11.2010, p. 68).

ANEXĂ

STATUTUL CENTRULUI TEHNIC PENTRU COOPERARE AGRICOLĂ ȘI RURALĂ (CTA)

Articolul 1

Obiect

(1) Centrul tehnic pentru cooperare agricolă și rurală (CTA) (denumit în continuare „Centrul”), în sensul anexei III la Acordul de parteneriat între membrii grupului statelor din Africa, zona Caraibilor și Pacific, pe de o parte, și Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de altă parte (1), astfel cum a fost modificat pentru prima dată la Luxemburg la 25 iunie 2005 (2) și modificat pentru a doua oară la Ouagadougou la 22 iunie 2010 (3) (denumit în continuare „Acordul ACP-UE”), este un organism tehnic mixt ACP-UE. Acesta are personalitate juridică și se bucură, în toate statele care sunt părți la Acordul ACP-UE, de cea mai extinsă capacitate juridică acordată persoanelor juridice de același tip în temeiul legislațiilor lor.

(2) Personalul Centrului beneficiază de privilegiile, imunitățile și facilitățile uzuale prevăzute la articolul 1 paragraful al doilea din Protocolul nr. 2 privind privilegiile și imunitățile la Acordul ACP-UE și menționate în declarațiile VI și VII anexate la Acordul ACP-UE.

(3) Centrul nu are scop lucrativ.

(4) Centrul are un sediu central provizoriu la Wageningen (Țările de Jos) și un birou local la Bruxelles.

Articolul 2

Principii și obiective

(1) Centrul acționează în conformitate cu dispozițiile și obiectivele Acordului ACP-UE. Acesta urmărește atingerea obiectivelor prevăzute la articolul 3 din anexa III la Acordul ACP-UE, sub supravegherea Comitetului ambasadorilor.

(2) Centrul elaborează mai detaliat obiectivele sale într-un document de strategie globală.

(3) Centrul își desfășoară activitățile în strânsă cooperare cu instituțiile și celelalte organisme menționate în Acordul ACP-UE și în declarațiile anexate la acesta. Atunci când este necesar, Centrul se poate adresa instituțiilor regionale și internaționale, în special celor situate în Uniunea Europeană sau în statele ACP care tratează aspecte legate de agricultură și dezvoltarea rurală.

Articolul 3

Finanțare

(1) Bugetul Centrului se finanțează în conformitate cu normele stabilite în Acordul ACP-UE în ceea ce privește cooperarea pentru finanțarea dezvoltării.

(2) Bugetul Centrului poate fi suplimentat cu resurse provenite de la alte părți pentru a se atinge obiectivele stabilite în Acordul ACP-UE și a se pune în aplicare documentul de strategie elaborat de Centru.

Articolul 4

Comitetul ambasadorilor

(1) Comitetul ambasadorilor este autoritatea de supraveghere a Centrului, în conformitate cu articolul 3 alineatul (5) din anexa III la Acordul ACP-UE. Acesta numește membrii Comitetului executiv și directorul Centrului, la propunerea Comitetului executiv. Acesta monitorizează strategia generală a Centrului și supraveghează activitatea Comitetului executiv.

(2) Comitetul ambasadorilor acordă o descărcare de gestiune directorului în ceea ce privește execuția bugetară. În vederea acordării descărcării de gestiune, Comitetul ambasadorilor primește o recomandare din partea Comitetului executiv pe baza examinării situațiilor financiare anuale și a avizului exprimat de auditor, împreună cu răspunsurile formulate de către director.

(3) Comitetul ambasadorilor poate revizui și modifica în orice moment deciziile adoptate de Centru. I se transmit periodic informații de către Comitetul executiv și, la cererea Comitetului ambasadorilor, și de către directorul Centrului.

Articolul 5

Comitetul executiv

(1) Comitetul executiv este instituit pentru a sprijini, monitoriza și controla aspectele financiare, administrative și tehnice ale activităților Centrului.

(2) Comitetul executiv este compus, pe bază paritară, în total din șase membri, trei resortisanți ai țărilor ACP și trei resortisanți ai Uniunii Europene, care sunt selectați de părțile la Acordul ACP-UE și numiți de Comitetul ambasadorilor, pe baza calificărilor lor profesionale în domeniul agriculturii și dezvoltării rurale și/sau al politicilor în materie de informații și comunicare, al științei, al managementului și al tehnologiei.

(3) În vederea asigurării continuității de funcționare a Comitetului executiv, Comitetul ambasadorilor depune eforturi pentru a nu înlocui toți membrii Comitetului executiv în același an calendaristic.

(4) Membrii Comitetului executiv sunt numiți de Comitetul ambasadorilor în conformitate cu procedurile prevăzute de acesta, pentru o perioadă de până la cinci ani, la jumătatea căreia se efectuează o revizuire.

(5) Comitetul executiv organizează trei ședințe ordinare pe an. Acesta poate organiza de asemenea ședințe extraordinare, ori de câte este necesar pentru îndeplinirea sarcinilor sale, la cererea Comitetului ambasadorilor sau la cererea președintelui Comitetului executiv sau la cererea directorului. Centrul asigură secretariatul Comitetului executiv.

(6) Membrii Comitetului executiv își desfășoară activitățile în mod independent, nu solicită și nici nu acceptă instrucțiuni de la terți și acționează doar în interesul Centrului. Funcția de membru al Comitetului executiv este incompatibilă cu orice altă activitate remunerată de Centru.

(7) Membrii Comitetului executiv aleg, dintre aceștia, un președinte și un vicepreședinte pentru o perioadă de maximum cinci ani, în conformitate cu dispozițiile regulamentului de procedură al comitetului. Funcția de președinte este asigurată de către un resortisant al unei părți (ACP sau Uniunea Europeană), altul decât cel care deține funcția de director al Centrului. Funcția de vicepreședinte este îndeplinită de un resortisant al unei părți altul decât cel care deține funcția de președinte.

(8) La reuniunile Comitetului executiv asistă observatori din partea Comisiei Europene, a Secretariatului General al Consiliului Uniunii Europene și a Secretariatului statelor ACP.

(9) Comitetul executiv poate invita alți membri ai conducerii și personalului Centrului și/sau experți externi să formuleze opinii cu privire la probleme specifice.

(10) Comitetul executiv adoptă decizii cu majoritatea simplă a membrilor prezenți sau reprezentați în conformitate cu regulamentul său de procedură. Fiecare membru al Comitetului executiv dispune de un vot. În caz de paritate a voturilor, votul președintelui este decisiv.

(11) După fiecare reuniune se întocmește un proces-verbal. Discuțiile din cadrul Comitetului executiv sunt confidențiale.

(12) Comitetul executiv își adoptă regulamentul de procedură și îl transmite spre informare Comitetului ambasadorilor.

Articolul 6

Atribuțiile Comitetului executiv

(1) Comitetul executiv supraveghează și monitorizează îndeaproape activitățile Centrului. Comitetul executiv răspunde în fața Comitetului ambasadorilor.

(2) Comitetul executiv:

(a)	stabilește proiectul de reglementări financiare în conformitate cu normele Fondului european de dezvoltare (FED) și cu prezentul statut și le prezintă Comitetului ambasadorilor spre aprobare;

(b)	stabilește și aprobă statutul personalului și normele de funcționare ale Centrului în conformitate cu normele FED și cu prezentul statut și le prezintă Comitetului ambasadorilor spre informare;

(c)	supraveghează activitățile Centrului și asigură faptul că misiunea și normele Centrului sunt puse în aplicare în mod corespunzător;

(d)	adoptă programele de lucru anuale și multianuale, precum și bugetul anual al Centrului și le prezintă Comitetului ambasadorilor, spre informare;

(e)	prezintă periodic Comitetului ambasadorilor rapoarte și evaluări ale activităților Centrului;

(f)	adoptă documentul de strategie globală a Centrului și îl transmite Comitetului ambasadorilor, spre informare;

(g)	aprobă structura organizatorică, politica în materie de personal și organigrama Centrului;

(h)	evaluează anual performanța și planul de lucru ale directorului și prezintă un raport în acest sens Comitetului ambasadorilor;

(i)	aprobă recrutarea de personal nou și reînnoirea, prelungirea sau încetarea contractelor personalului existent;

(j)	aprobă situațiile financiare anuale, pe baza examinării raportului de audit;

(k)	transmite situațiile financiare anuale și raportul de audit, însoțite de o recomandare în atenția Comitetului ambasadorilor, în vederea acordării, către director, a descărcării de gestiune cu privire la implementarea bugetului;

(l)	aprobă rapoartele anuale și le transmite Comitetului ambasadorilor, astfel încât acesta să poată verifica dacă activitățile Centrului sunt coerente cu obiectivele prevăzute în Acordul ACP-UE și cu documentul de strategie globală a Centrului;

(m)	propune Comitetului ambasadorilor numirea directorului Centrului;

(n)	dacă este necesar, propune – printr-o propunere motivată în mod corespunzător, după epuizarea tuturor modalităților de reconciliere și a căilor de atac și cu respectarea dreptului de a fi ascultat – demiterea de către Comitetul ambasadorilor a directorului;

(o)	propune Comitetului ambasadorilor prelungirea mandatului directorului pentru un al doilea și ultim mandat pe baza evaluării aprofundate a performanței sale din timpul primului mandat;

(p)	raportează Comitetului ambasadorilor cu privire la orice problemă importantă apărută în exercitarea atribuțiilor sale; și

(q)	raportează Comitetului ambasadorilor cu privire la măsurile luate în baza observațiilor și recomandărilor Comitetului ambasadorilor care însoțesc decizia sa de descărcare de gestiune.

(3) Comitetul executiv alege firmă de audit pentru o perioadă de trei ani, în urma unei proceduri de achiziții competitive în cadrul căreia au fost prezentate cel puțin trei oferte. O astfel de firmă de audit trebuie să fie membră a unui organism de supraveghere recunoscut la nivel internațional. Firma de audit selectată verifică dacă situațiile financiare anuale au fost întocmite corespunzător și în conformitate cu standardele internaționale de contabilitate și prezintă o imagine reală și corectă a situației financiare a Centrului. De asemenea, firma de audit respectivă precizează dacă finanțele Centrului au fost gestionate corect.

(4) Comitetul executiv recomandă Comitetului ambasadorilor să îi acorde directorului descărcarea de gestiune cu privire la implementarea bugetului în urma auditului situațiilor financiare anuale ale Centrului.

Articolul 7

Directorul

(1) Centrul este condus de un director, care este numit de Comitetul ambasadorilor în baza unei propuneri prezentate de Comitetul executiv, pentru o perioadă de până la cinci ani. Copreședinții Comitetului ambasadorilor semnează scrisoarea de numire a directorului. La recomandarea Comitetului executiv în baza unei performanțe excepționale, Comitetul ambasadorilor poate, în circumstanțe excepționale, reînnoi numirea directorului pentru o perioadă maximă de cinci ani. Nu este posibilă o prelungire dincolo de acest termen. Aprobarea celui de al doilea și ultim mandat se bazează pe o evaluare aprofundată, întemeiată pe criterii de performanță verificabile prezentate Comitetului ambasadorilor de către Comitetul executiv.

(2) Directorul este responsabil de reprezentarea juridică și instituțională a Centrului și de executarea misiunii și sarcinilor Centrului.

(3) Directorul este responsabil de transmiterea către Comitetul executiv, spre aprobare, a:

(a)	documentului de strategie globale a Centrului;

(b)	programelor de activitate/lucru anuale și multianuale;

(c)	bugetului anual al Centrului;

(d)	rapoartelor anuale și a raportărilor și evaluărilor periodice;

(e)	structurii organizatorice, a politicii în materie de personal și a organigramei Centrului; și

(f)	recrutării de personal nou și a reînnoirii, prelungirii și încetării contractelor personalului existent.

(4) Directorul este responsabil de organizarea și de gestionarea curentă a Centrului. Directorul raportează Comitetului executiv cu privire la orice măsuri de punere în aplicare a regulamentului de funcționare a Centrului.

(5) Directorul raportează Comitetului executiv cu privire la orice problemă importantă apărută în exercitarea atribuțiilor sale și, atunci când este necesar, informează în acest sens Comitetul ambasadorilor.

(6) Directorul prezintă Comitetului executiv planul său anual de management al performanței, precum și un raport privind rezultatele obținute, în vederea evaluării și a transmiterii ulterioare către Comitetul ambasadorilor.

(7) Directorul este responsabil de prezentarea către Comitetul executiv a situațiilor financiare anuale, în vederea aprobării și a transmiterii acestora către Comitetul ambasadorilor.

(8) Directorul ia toate măsurile necesare pentru a da curs observațiilor și recomandărilor Comitetul ambasadorilor care însoțesc decizia sa de descărcare de gestiune cu privire la implementarea bugetului.

(1) JO L 317, 15.12.2000, p. 3.

		ISSN 1977-0782 doi:10.3000/19770782.L_2013.309.ron
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		L 309

Ediţia în limba română	Legislaţie	Anul 56 19 noiembrie 2013

Cuprins		II Acte fără caracter legislativ	Pagina
		REGULAMENTE
	*	Regulamentul delegat (UE) nr. 1159/2013 al Comisiei din 12 iulie 2013 de completare a Regulamentului (UE) nr. 911/2010 al Parlamentului European și al Consiliului privind programul european de monitorizare a Pământului (GMES) prin stabilirea condițiilor de înregistrare și acordare a licențelor pentru utilizatorii GMES și prin definirea criteriilor de restricționare a accesului la datele specifice GMES și la informațiile provenite de la serviciile GMES ( 1 )	1
	*	Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1160/2013 al Comisiei din 7 noiembrie 2013 de înregistrare a unei denumiri în Registrul denumirilor de origine protejate și al indicațiilor geografice protejate [Rigotte de Condrieu (DOP)]	7
	*	Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1161/2013 al Comisiei din 7 noiembrie 2013 de înregistrare a unei denumiri în Registrul denumirilor de origine protejate și al indicațiilor geografice protejate [Pecorino di Picinisco (DOP)]	9
	*	Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1162/2013 al Comisiei din 7 noiembrie 2013 de înregistrare a unei denumiri în Registrul denumirilor de origine protejate și al indicațiilor geografice protejate [Puzzone di Moena/Spretz Tzaorì (DOP)]	11
	*	Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1163/2013 al Comisiei din 7 noiembrie 2013 de înregistrare a unei denumiri în Registrul denumirilor de origine protejate și al indicațiilor geografice protejate [Mohant (DOP)]	13
	*	Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1164/2013 al Comisiei din 7 noiembrie 2013 de înregistrare a unei denumiri în Registrul denumirilor de origine protejate și al indicațiilor geografice protejate [Waterford Blaa/Blaa (IGP)]	15
	*	Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1165/2013 al Comisiei din 18 noiembrie 2013 de autorizare a substanței active ulei de portocale, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare, și de modificare a anexei la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 al Comisiei ( 1 )	17
	*	Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1166/2013 al Comisiei din 18 noiembrie 2013 de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 în ceea ce privește condițiile de autorizare a substanței active diclorprop-P ( 1 )	22
		Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1167/2013 al Comisiei din 18 noiembrie 2013 de stabilire a valorilor forfetare de import pentru fixarea prețului de intrare pentru anumite fructe și legume	25
		DECIZII
		2013/664/UE
	*	Decizia Comisiei din 25 iulie 2012 privind măsura SA.23324 – C 25/07 (ex NN 26/07) – Finlanda Finavia, Airpro și Ryanair la aeroportul Tampere-Pirkkala [notificată cu numărul C(2012) 5036] ( 1 )	27
		2013/665/UE
	*	Decizia Comisiei din 17 iulie 2013 privind ajutorul de stat SA.33726 (11/C) [ex SA.33726 (11/NN)] – acordat de Italia (amânarea plății taxelor pentru lapte în Italia) [notificată cu numărul C(2013) 4046]	40
		ACTE ADOPTATE DE ORGANISME CREATE PRIN ACORDURI INTERNAȚIONALE
		2013/666/UE
	*	Decizia nr. 4/2013 a Comitetului ambasadorilor ACP-UE din 7 noiembrie 2013 de numire a membrilor Comitetului de administrație al Centrului tehnic pentru cooperare agricolă și rurală (CTA)	49
		2013/667/UE
	*	Decizia nr. 5/2013 a Comitetului ambasadorilor ACP-UE din 7 noiembrie 2013 privind statutul Centrului tehnic pentru cooperare agricolă și rurală (CTA)	50

(EUR/100 kg)
Codul NC	Codul țării terțe (1)	Valoarea forfetară de import
0702 00 00	AL	46,1
	MA	40,6
	MK	55,3
	TR	116,2
	ZZ	64,6
0707 00 05	AL	45,1
	MK	57,9
	TR	126,2
	ZZ	76,4
0709 93 10	MA	86,2
	TR	152,0
	ZZ	119,1
0805 20 10	MA	80,7
0805 20 10	ZZ	80,7
0805 20 30, 0805 20 50, 0805 20 70, 0805 20 90	IL	78,7
	TR	69,3
	UY	56,3
	ZZ	68,1
0805 50 10	TR	71,5
0805 50 10	ZZ	71,5
0806 10 10	BR	245,1
	LB	251,9
	PE	258,8
	TR	163,3
	US	347,2
	ZZ	253,3
0808 10 80	BR	93,9
	CL	102,3
	MK	38,5
	NZ	93,9
	US	181,0
	ZA	200,2
	ZZ	118,3
0808 30 90	CN	57,5
	TR	128,9
	ZZ	93,2

		Rectificări
	*	Rectificare la Regulamentul (UE) nr. 566/2012 al Consiliului din 18 iunie 2012 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 975/98 privind valorile nominale și specificațiile tehnice ale monedelor euro ce urmează să intre în circulație (JO L 169, 29.6.2012)	55