20.12.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 346/1

(1)

În conformitate cu din protocolul privind condițiile și aranjamentele referitoare la admiterea Republicii Bulgaria și României în Uniunea Europeană (2), Bulgaria s-a angajat să închidă unitățile 1 și 2 de la centrala nucleară Kozlodui până la 31 decembrie 2002 și, respectiv, unitățile 3 și 4 până la 31 decembrie 2006, precum și să dezafecteze unitățile respective în consecință. În conformitate cu obligațiile sale, Bulgaria a închis toate unitățile în cauză în termenele corespunzătoare.

(2)

În conformitate cu Protocolul nr. 9 privind unitățile 1 și 2 de la centrala nucleară Bohunice V1 din Slovacia (3), atașat la Actul de aderare din 2003, Slovacia s-a angajat să închidă unitatea 1 de la centrala nucleară Bohunice V1 până la 31 decembrie 2006 și, respectiv, unitatea 2 până la 31 decembrie 2008, precum și să dezafecteze unitățile respective în consecință. În conformitate cu obligațiile sale, Slovacia a închis toate unitățile în cauză în termenele corespunzătoare.

(3)

În conformitate cu obligațiile ce le revin în temeiul tratatelor de aderare și cu asistența Uniunii, Bulgaria și Slovacia au închis centralele nucleare Kozlodui și Bohunice V1 și au înregistrat progrese semnificative în ceea ce privește dezafectarea acestora. Sunt necesare eforturi suplimentare pentru a continua progresul operațiunilor de decontaminare, demontare și gestionare a combustibilului uzat și a deșeurilor radioactive și pentru a implementa procesul constant vizând stadiul final al dezafectării, în conformitate cu planurile de dezafectare respective, asigurând, în același timp, aplicarea celor mai înalte standarde de securitate. Pe baza estimărilor disponibile, finalizarea lucrărilor de dezafectare va necesita resurse financiare suplimentare considerabile.

(4)

Închiderea prematură și dezafectarea în consecință a centralei Bohunice V1, care are două reactoare tip WWER 440 V 230 cu capacitatea totală de 880 MW au creat pentru Slovacia, pe lângă implicațiile sociale și energetice, o sarcină financiară semnificativă, reprezentată atât de costurile directe, cât și de cele indirecte.

(5)

Închiderea prematură și dezafectarea în consecință a patru unități de tip WWER 440 V 230 de la centrala nucleară Kozlodui, cu o capacitate totală de 1 760 MW, au creat o sarcină importantă și pe termen lung pentru cetățenii Bulgariei în ceea ce privește implicațiile de ordin energetic, economic, ecologic și social.

(6)

Uniunea s-a angajat să sprijine Bulgaria și Slovacia pentru a face față sarcinii financiare excepționale pe care o impune procesul de dezafectare. Încă din perioada de preaderare, Bulgaria și Slovacia au primit un sprijin financiar substanțial din partea Uniunii, în special prin intermediul programelor Kozlodui și Bohunice stabilite pentru perioada 2007 – 2013. Sprijinul financiar din partea Uniunii în temeiul acestor programe se încheie în 2013.

(7)

Ca urmare a solicitării de fonduri suplimentare de către Bulgaria, Lituania și Slovacia, în propunerea Comisiei pentru următorul cadru financiar multianual pentru perioada 2014 - 2020: „Un buget pentru Europa 2020”, a fost prevăzut, un cuantum de 700 de milioane EUR de la bugetul general al Uniunii pentru securitate nucleară și dezafectare. Din această sumă, se prevede utilizarea a 500 de milioane EUR la prețurile din 2011, care reprezintă aproximativ 553 de milioane EUR la prețurile curente, pentru un nou program de sprijin suplimentar pentru dezafectarea unităților 1 și 2 de la centrala nucleară Bohunice V1 și a unităților 1 și2 de la centrala nucleară Ignalina în perioada și a unităților 1 – 4 de la centrala nucleară Kozlodui în perioada 2014 - 2020.

(8)

Valoarea creditelor alocate programelor Kozlodui și Bohunice, precum și perioada de programare și distribuire a fondurilor între programele Kozlodui, Bohunice și Ignalina pot fi revizuite pe baza rezultatelor raportului de la jumătatea perioadei și ale raportului final de evaluare.

(9)

Sprijinul reglementat prin prezentul regulament ar trebui să asigure continuarea fără întreruperi a dezafectării și să se concentreze asupra măsurilor necesare pentru implementarea procesului constant vizând stadiul final al dezafectării, asigurând în același timp aplicarea celor mai înalte standarde de securitate, deoarece astfel de măsuri aduc cea mai mare valoare adăugată la nivelul Uniunii, în vreme ce responsabilitatea finală din punctul de vedere al securității nucleare aparține statului membru în cauză. Prezentul regulament nu aduce atingere rezultatului vreunor viitoare proceduri privind ajutoarele de stat, care ar putea fi inițiate în conformitate cu articolele 107 și 108 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE).

(10)

Prezentul regulament nu aduce atingere drepturilor și obligațiilor statelor membre în cauză, care decurg din tratatele de aderare și, în special, din protocoalele menționate la considerentele (1) și (2).

(11)

Dezafectarea centralelor nucleare care fac obiectul prezentului regulament ar trebui să se realizeze prin recurgerea la cele mai bune cunoștințe tehnice disponibile și cu respectarea naturii și a specificațiilor tehnologice ale unităților care urmează a fi închise, pentru a se asigura cea mai mare eficiență posibilă, ținând seama în acest fel de cele mai bune practici la nivel internațional.

(12)

Activitățile care fac obiectul prezentului regulament și operațiunile pentru care acestea asigură sprijin ar trebui să fie conforme cu dreptul Uniunii și cu dreptul intern aplicabile. Dezafectarea centralelor nucleare care fac obiectul prezentului regulament ar trebui să fie efectuată în conformitate cu legislația din domeniile securității nucleare, și anume Directiva 2009/71/Euratom a Consiliului (4), gestionării deșeurilor, și anume Directiva 2011/70/Euratom a Consiliului (5) și mediului, în special Directiva 2009/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului (6) și Directiva 2011/92/UE a Parlamentului European și a Consiliului (7).

(13)

Activitățile care fac obiectul prezentului regulament, precum și operațiunile pe care le sprijină ar trebui să se bazeze pe un plan de dezafectare actualizat, care să vizeze activitățile de dezafectare, calendarul aferent acestora, costurile și resursele umane necesare. Costurile ar trebui stabilite în funcție de standardele recunoscute la nivel internațional pentru estimarea costurilor de dezafectare, cum ar fi, de exemplu, Structura internațională pentru stabilirea costurilor de dezafectare publicată în comun de Agenția pentru Energie Nucleară, Agenția Internațională pentru Energie Atomică și Comisia Europeană.

(14)

Comisia ar trebui să asigure un control eficace al evoluției procesului de dezafectare, pentru a asigura la nivelul Uniunii cea mai mare valoare adăugată pentru finanțarea alocată în cadrul prezentului regulament, cu toate că responsabilitatea finală pentru dezafectare revine statelor membre în cauză. Acesta include măsurarea efectivă a performanțelor și evaluarea măsurilor corective pe parcursul programului.

(15)

Interesele financiare ale Uniunii ar trebui să fie protejate prin măsuri proporționale pe tot parcursul ciclului de cheltuieli, incluzând prevenirea, depistarea și investigarea neregulilor, recuperarea fondurilor pierdute, plătite în mod necuvenit sau utilizate incorect și, după caz, aplicarea de sancțiuni.

(16)

Deoarece obiectivele prezentului regulament, în special în ceea ce privește dispozițiile referitoare la resursele financiare adecvate pentru continuarea dezafectării în condiții de securitate, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere amploarea sau efectele acțiunii, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este definit la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este definit la articolul menționat, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor menționate.

(17)

Este posibil ca anumite măsuri din cadrul programelor Kozlodui și Bohunice să necesite un nivel înalt de finanțare din partea Uniunii, care, în cazuri excepționale și bine fundamentate, poate ajunge să egaleze contravaloarea integrală a finanțării. Cu toate acesta, ar trebui făcute toate eforturile pentru a continua practica cofinanțării instituită în temeiul asistenței pentru preaderare și al asistenței furnizate în perioada 2007 - 2013 pentru eforturile de dezafectare depuse de Bulgaria și Slovacia, precum și pentru a atrage cofinanțarea din alte surse, după caz.

(18)

În vederea asigurării unor condiții uniforme de punere în aplicare a prezentului regulament, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei în ceea ce privește adoptarea programelor anuale de lucru și a procedurilor detaliate de punere în aplicare. Aceste competențe ar trebui să fie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (8).

(19)

Regulamentul (Euratom) nr. 549/2007 al Consiliului (9) și Regulamentul (Euratom) nr. 647/2010 al Consiliului (10) ar trebui abrogate.

(20)

A fost luat în considerare Raportul special nr. 16/2011 al Curții de Conturi privind asistența financiară pentru dezafectarea centralelor nucleare din Bulgaria, Lituania și Slovacia, recomandările acestuia și răspunsul Comisiei,

(a)

în ceea ce privește programul Kozlodui:

(b)

în ceea ce privește programul Bohunice:

(a)

208 503 000 EUR programului Kozlodui pentru perioada 2014 – 2020;

(b)

114 815 000 EUR programului Bohunice pentru perioada 2014 – 2020.

(a)

respectarea acquis-ului Tratatului Euratom în domeniul securității nucleare, în special în ceea ce privește transpunerea în legislația națională a Directivelor 2009/71/Euratom și 2011/70/Euratom;

(b)

stabilirea, într-un cadru național, a unui plan de finanțare care să identifice costurile integrale și sursele de finanțare avute în vedere, necesare pentru finalizarea dezafectării reactoarelor nucleare în condiții de securitate, inclusiv gestionarea combustibilului uzat și a deșeurilor radioactive, în conformitate cu prezentul regulament;

(c)

transmiterea către Comisie a unui plan de dezafectare revizuit și detaliat, defalcat pe detalierea nivelului activităților de dezafectare, inclusiv a calendarului și structurii aferentă a costurilor, pe baza unui standard recunoscut la nivel internațional pentru estimarea costurilor de dezafectare.

20.12.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 346/7

(1)

În conformitate cu Protocolul nr. 4 privind centrala nucleară de la Ignalina din Lituania (1), atașat la Actul de aderare din 2003, (denumit în continuare „Protocolul nr. 4”), care a confirmat în 2004 disponibilitatea Uniunii de a furniza asistență suplimentară adecvată din partea Uniunii pentru susținerea eforturilor Lituaniei de a dezafecta centrala nucleară de la Ignalina și a subliniat această expresie a solidarității, Lituania s-a angajat să închidă unitatea 1 de la centrala nucleară de la Ignalina înainte de 2005 și unitatea 2 a centralei respective până la 31 decembrie 2009 cel târziu și să dezafecteze ulterior aceste unități. În conformitate cu obligațiile sale, Lituania a închis ambele unități în cauză în termenele corespunzătoare.

(2)

În conformitate cu obligațiile ce îi revin în temeiul tratatului de aderare și cu sprijinul asistenței din partea Uniunii, Lituania a închis centrala nucleară de la Ignalina și a înregistrat progrese semnificative în ceea ce privește dezafectarea acesteia. Sunt necesare eforturi suplimentare pentru a continua progresul operațiunilor de decontaminare, demontare și gestionare a combustibilului uzat și a deșeurilor active și pentru a implementa procesul constant vizând stadiul final al dezafectării, în conformitate cu planul de dezafectare, asigurând, în același timp, aplicarea celor mai înalte standarde de securitate. Pe baza estimărilor disponibile, finalizarea lucrărilor de dezafectare va necesita resurse financiare suplimentare considerabile.

(3)

Recunoscând că închiderea prematură și dezafectarea în consecință a centralei nucleare de la Ignalina, care are două reactoare RBMK de 1 500 MW, moștenite de la Uniunea Sovietică, este una fără precedent, reprezentând pentru Lituania o sarcină financiară excepțională, disproporționată în raport cu dimensiunea și cu forța economică a țării, Protocolul nr. 4 prevede că asistența Uniunii, în cadrul programului Ignalina, va continua fără întrerupere, fiind prelungită dincolo de anul 2006, pe perioada următoarelor perspective financiare.

(4)

Uniunea s-a angajat să sprijine Lituania pentru a face față sarcinii financiare excepționale pe care o impune procesul de dezafectare. Încă din perioada de preaderare, Lituania a primit un sprijin financiar substanțial din partea Uniunii, în special prin intermediul programului Ignalina stabilit pentru perioada 2007 – 2013. Sprijinul financiar din partea Uniunii în temeiul acestui program se încheie în 2013.

(5)

Recunoscând angajamentul Uniunii în conformitate cu Protocolul nr. 4 și ca urmare a solicitării de fonduri suplimentare de către Bulgaria, Lituania și Slovacia, în propunerea Comisiei pentru următorul cadru financiar multianual pentru perioada 2014 – 2020: „Un buget pentru Europa 2020”, a fost prevăzut, un cuantum de 700 de milioane EUR de la bugetul general al Uniunii pentru securitate nucleară și dezafectare. Din această sumă, se prevede utilizarea a 500 de milioane EUR la prețurile din 2011, care reprezintă aproximativ 553 de milioane EUR la prețurile curente, pentru un nou program de sprijin suplimentar pentru dezafectarea unităților 1 și 2 de la centrala nucleară Bohunice V1,a unităților 1 și 2 de la centrala nucleară Ignalina și a unităților 1 – 4 de la centrala nucleară Kozlodui în perioada 2014 – 2020.

(6)

Valoarea creditelor alocate programelor Kozlodui, Ignalina și Bohunice, precum și perioada de programare și distribuirea fondurilor între programele respective pot fi revizuite pe baza rezultatelor raportului de la jumătatea perioadei și ale raportului final de evaluare.

(7)

Sprijinul reglementat prin prezentul regulament ar trebui să asigure continuarea fără întreruperi a dezafectării și să se concentreze asupra măsurilor necesare pentru implementarea procesului constant destinat vizând stadiul final al dezafectării, asigurând în același timp aplicarea celor mai înalte standarde de securitate, deoarece astfel de măsuri aduc cea mai mare valoare adăugată la nivelul Uniunii, în vreme ce responsabilitatea finală din punctul de vedere al securității nucleare aparține statului membru în cauză. Prezentul regulament nu aduce atingere rezultatului vreunor viitoare proceduri privind ajutoarele de stat, care ar putea fi inițiate în conformitate cu articolele 107 și 108 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE).

(8)

Prezentul regulament nu aduc atingere drepturilor și obligațiilor statului membru în cauză care decurg din tratatul de aderare și, în special, din Protocolul nr. 4.

(9)

Dezafectarea centralei nucleare care face obiectul prezentului regulament ar trebui să se realizeze prin recurgerea la cele mai bune cunoștințe tehnice disponibile și cu respectarea naturii și a specificațiilor tehnologice ale unităților care urmează a fi închise, pentru a se asigura cea mai mare eficiență posibilă, ținând seama în acest fel de cele mai bune practici la nivel internațional.

(10)

Activitățile care fac obiectul prezentului regulament și operațiunile pentru care acestea asigură sprijin ar trebui să fie conforme cu dreptul Uniunii și cu dreptul intern aplicabile. Dezafectarea centralei nucleare care face obiectul prezentului regulament ar trebui să fie efectuată în conformitate cu legislația din domeniile securității nucleare, și anume Directiva 2009/71/Euratom a Consiliului (2), gestionării deșeurilor, și anume Directiva 2011/70/Euratom a Consiliului (3) și mediului, în special Directiva 2009/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului (4) și Directiva 2011/92/UE a Parlamentului European și a Consiliului (5).

(11)

Activitățile care fac obiectul prezentului regulament, precum și operațiunile pe care le sprijină ar trebui să se bazeze pe un plan de dezafectare actualizat, care să vizeze activitățile de dezafectare, calendarul aferent acestora, costurile și resursele umane necesare. Costurile ar trebui stabilite în funcție de standardele recunoscute la nivel internațional pentru estimarea costurilor de dezafectare, cum ar fi, de exemplu, Structura internațională pentru stabilirea costurilor de dezafectare, publicată în comun de Agenția pentru Energie Nucleară, Agenția Internațională pentru Energie Atomică și Comisia Europeană.

(12)

Comisia ar trebui să asigure un control eficace al evoluției procesului de dezafectare, pentru a asigura la nivelul Uniunii cea mai mare valoare adăugată pentru finanțarea alocată în cadrul prezentului regulament, cu toate că responsabilitatea finală pentru dezafectare revine statului membru în cauză. Acesta include măsurarea efectivă a performanțelor și evaluarea măsurilor corective pe parcursul programului Ignalina.

(13)

Interesele financiare ale Uniunii ar trebui să fie protejate prin măsuri proporționate pe tot parcursul ciclului de cheltuieli, incluzând prevenirea, depistarea și investigarea neregulilor, recuperarea fondurilor pierdute, plătite în mod necuvenit sau utilizate incorect și, după caz, aplicarea de sancțiuni.

(14)

Deoarece obiectivele prezentului regulament, în special în ceea ce privește dispozițiile referitoare la resursele financiare adecvate pentru continuarea dezafectării în condiții de securitate, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere amploarea sau efectele acțiunii, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este definit la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este definit la articolul menționat, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor menționate.

(15)

Este posibil ca anumite măsuri din cadrul programului Ignalina să necesite un nivel înalt de finanțare din partea Uniunii, care, în cazuri excepționale și bine fundamentate, poate ajunge să egaleze contravaloarea integrală a finanțării. Cu toate acesta, ar trebui făcute toate eforturile pentru a continua practica cofinanțării, instituită în temeiul asistenței pentru preaderare și al asistenței furnizate în perioada 2007 – 2013 pentru eforturile de dezafectare depuse de Lituania, precum și pentru a atrage cofinanțarea din alte surse, după caz.

(16)

În vederea asigurării unor condiții uniforme de punere în aplicare a prezentului regulament, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei în ceea ce privește adoptarea programelor anuale de lucru și a procedurilor detaliate de punere în aplicare. Aceste competențe ar trebui să fie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (6).

(17)

Regulamentul (CE) nr. 1990/2006 al Consiliului (7) ar trebui să fie abrogat.

(18)

A fost luat în considerare Raportul special nr. 16/2011 al Curții de Conturi privind asistența financiară pentru dezafectarea centralelor nucleare din Bulgaria, Lituania și Slovacia, recomandările acestuia și răspunsul Comisiei,

(a)

descărcarea combustibilului din miezul reactorului unității 2 și din bazinele de combustibil ale reactoarelor unităților 1 și 2 în instalația de depozitare uscată a combustibilului uzat, cuantificată prin numărul ansamblurilor de combustibil descărcate;

(b)

menținerea în condiții de securitate a reactoarelor, cuantificată prin numărul de incidente înregistrate;

(c)

efectuarea operațiunilor de demontare în sala turbinelor și în celelalte clădiri auxiliare și gestionarea în condiții de securitate a deșeurilor rezultate în urma dezafectării, în conformitate cu un plan detaliat de gestionare a deșeurilor, cuantificate prin tipul și numărul sistemelor auxiliare demontate și, respectiv, prin cantitatea și tipul deșeurilor condiționate în condiții de securitate.

(a)

respectarea acquis-ului Tratatului Euratom în domeniul securității nucleare; în special în ceea ce privește transpunerea în legislația națională a Directivei 2009/71/Euratom și a Directivei 2011/70/Euratom;

(b)

stabilirea, într-un cadru național, a unui plan de finanțare care să identifice costurile integrale și sursele de finanțare avute în vedere, necesare pentru finalizarea dezafectării reactoarelor nucleare în condiții de securitate, inclusiv gestionarea combustibilului uzat și a deșeurilor radioactive, în conformitate cu prezentul regulament;

(c)

transmiterea către Comisie a unui plan de dezafectare revizuit și detaliat, defalcat pe detalierea nivelului activităților de dezafectare, inclusiv a calendarului și structurii aferente a costurilor, pe baza unui standard recunoscut la nivel internațional pentru estimarea costurilor de dezafectare.

20.12.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 346/12

(1)

Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor intitulată „PAC în perspectiva anului 2020: Cum răspundem provocărilor viitorului legate de alimentație, resurse naturale și teritorii” a prezentat posibilele provocări, obiectivele și orientările pentru politica agricolă comună („PAC”) ulterior anului 2013. Din perspectiva dezbaterilor privind comunicarea menționată, PAC ar trebui să fie reformată cu efect de la 1 ianuarie 2014. Respectiva reformă ar trebui să includă toate instrumentele principale ale PAC, printre care Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului (1). În contextul cadrului de reglementare revizuit, ar trebui să fie adoptate măsuri de stabilire a prețurilor, a taxelor, a ajutoarelor și a contingentelor.

(2)

Din motive de claritate și transparență, ar trebui să se prevadă o structură comună pentru dispozițiile referitoare la intervenția publică, menținându-se în același timp politica urmată în fiecare sector. În acest scop, este important să se facă distincția între pragurile de referință prevăzute în Regulamentul(UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (2), pe de o parte, și prețurile de intervenție, pe de altă parte, și să fie definite acestea din urmă. Numai prețurile de intervenție pentru intervenția publică corespund prețurilor administrate aplicate, menționate la punctul 8 prima teză din anexa 3 la Acordul OMC privind agricultura (și anume sprijinirea prețului pieței). În acest context, ar trebui să se înțeleagă faptul că intervenția pe piață poate lua forma unei intervenții publice, precum și a altor forme de intervenție care nu utilizează indicații de prețuri stabilite ex ante.

(3)

Ar trebui să fie prevăzut nivelul prețului de intervenție publică la care se fac achizițiile la preț fix sau în cadrul unei proceduri de licitație, inclusiv cazurile în care poate fi necesară o ajustare a prețurilor de intervenție publică. În egală măsură, este necesar să fie luate măsuri privind contingentele în vederea desfășurării achizițiilor la preț fix. În ambele cazuri, prețurile și contingentele ar trebui să reflecte practica și experiența dobândită îin cadrul organizărilor comune ale piețelor agricole anterioare.

(4)

Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 prevede acordarea de ajutor pentru depozitarea privată ca o măsură de intervenție pe piață. Este necesar să se prevadă măsuri privind stabilirea cuantumului ajutorului. Având în vedere practica și experiența dobândită în cadrul organizărilor comune ale piețelor agricole anterioare, ar trebui să se stabilească cuantumurile ajutorului atât în prealabil cât și printr-o licitație și să se ia în considerare anumite elemente atunci când ajutorul este stabilit în prealabil.

(5)

Pentru a asigura o gestiune bugetară corectă a programului de încurajare a consumului de fructe și legume în școli, ar trebui să se prevadă un plafon fix al ajutorului Uniunii și rate maxime de cofinanțare. Pentru a permite tuturor statelor membre să pună în aplicare un program de încurajare a consumului de fructe și legume în școli rentabil din punctul de vedere al costurilor, ar trebui să se stabilească un cuantum minim determinat al ajutorului Uniunii.

(6)

Pentru a asigura buna funcționare a ajutoarelor pentru furnizarea laptelui și a produselor lactate destinate copiilor în instituțiile de învățământ și pentru a asigura flexibilitatea în administrarea programului respectiv, ar trebui să se stabilească cantitatea maximă de lapte eligibilă pentru ajutor, precum și cuantumul ajutorului Uniunii.

(7)

În temeiul Regulamentului (UE) nr. 1308/2013, o serie de măsuri din sectorul zahărului expiră la sfârșitul anului de comercializare 2016/2017 pentru zahăr atunci când se elimină regimul cotelor.

(8)

Prezentul regulament ar trebui să prevadă măsuri de stabilire a taxei pe producție care se percepe pentru zahărul, izoglucoza și siropul de inulină cărora li se aplică cotele prevăzute în sectorul zahărului, în conformitate cu prelungirea regimului cotelor până la 30 septembrie 2017.

(9)

Pentru a garanta eficiența regimului de restituții la producție în cazul anumitor produse din sectorul zahărului, ar trebui să se stabilească condițiile adecvate de fixare a valorii restituțiilor la producție.

(10)

Ar trebui să se stabilească prețul minim aplicabil sfeclei căreia i se aplică o cotă, corespunzător unei calități standard care ar trebui definită, în scopul asigurării unui nivel de trai echitabil producătorilor de sfeclă de zahăr și de trestie de zahăr din Uniune.

(11)

Pentru a evita o situație de amenințare a pieței zahărului cauzată de acumularea cantităților de zahăr, izoglucoză și sirop de inulină pentru care nu sunt întrunite condițiile aplicabile, ar trebui să se prevadă o taxă pe excedent.

(12)

Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 stabilește unui mecanism de asigurare a unei furnizări suficiente și echilibrate a zahărului pe piețele Uniunii, mecanism care autorizează Comisia să ia măsurile adecvate în acest sens. Dat fiind că instrumentele de gestionare a piețelor destinate punerii în practică a respectivului mecanism constă în ajustări temporare ale taxei pe import care se percepe pentru zahărul brut importat, precum și în aplicarea temporară a unei taxe pentru producția realizată în afara cotelor, introdusă pe piața internă în scopul corelării aprovizionării cu cererea, prezentul regulament ar trebui să includă o dispoziție specifică care să permită Comisiei să aplice o astfel de taxă și să stabilească cuantumul acesteia.

(13)

Pentru a se asigura buna funcționare a sistemului de restituții la export, ar trebui să se stabilească măsurile adecvate pentru fixarea cuantumului restituțiilor. De asemenea, în sectoarele cerealelor și orezului, ar trebui să se stabilească măsurile adecvate de stabilire a sumelor corective și ar trebui să se prevadă ajustarea valorii restituției în funcție de modificările survenite în ceea ce privește nivelul prețului de intervenție.

(14)

Pentru a se asigura o gestionare zilnică eficientă a PAC, măsurile de fixare a ajutoarelor, a restituțiilor și a prețurilor prevăzute de prezentul regulament ar trebui să se limiteze la condițiile generale pentru stabilirea unor sume concrete în fiecare caz în parte. Pentru a asigura condiții uniforme pentru implementarea prezentului regulament, Comisiei ar trebui să i se delege competențe de executare în vederea stabilirii sumelor respective. Competențele de executare respective ar trebui să se exercite cu asistența Comitetului de gestionare a organizării comune a piețelor agricole și în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (3). De asemenea, pentru a garanta o reacție promptă la circumstanțele extrem de schimbătoare de pe piață, Comisiei ar trebui să i se delege competența de a stabili noi niveluri pentru restituții și, în sectoarele cerealelor și orezului, de a adapta suma corectivă fără aplicarea Regulamentului (UE) nr. 182/2011,

(a)

pentru grâul comun, grâul dur, orz, porumb, orez nedecorticat și lapte praf degresat este egal cu prețul de referință respectiv stabilit la articolul 7 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 în cazul achiziționării la preț fix și nu depășește pragul de referință respectiv în cazul achiziționării prin procedură de licitație;

(b)

pentru unt este egal cu un procent de 90 % din prețul de referință stabilit la articolul 7 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 în cazul achiziționării la preț fix și nu depășește 90 % din pragul de referință respectiv în cazul achiziționării prin licitație;

(c)

pentru carnea de vită și mânzat nu depășește nivelul menționat la articolul 13 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013.

(a)

pentru grâul comun, 3 milioane de tone;

(b)

pentru unt, 50 000 de tone;

(c)

pentru lapte praf degresat, 109 000 de tone.

(a)

pentru grâul comun, unt și laptele praf degresat, peste contingentele menționate la alineatul (1) din prezentul articol; și

(b)

pentru grâul dur, orz, porumb, orez nedecorticat și carne de vită și de mânzat,

(a)

care limitează procedurile de licitație pentru fiecare stat membru sau fiecare regiune a unui stat membru; sau

(b)

care stabilesc prețurile de achiziție pentru intervenția publică, în conformitate cu articolul 2 alineatul (1), pentru fiecare stat membru sau pentru fiecare regiune a unui stat membru pe baza prețurilor medii de piață înregistrate.

(a)

respectarea limitărilor de intervenție prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol; și

(b)

aplicarea procedurii de licitație menționate la alineatul (2) din prezentul articol pentru grâul comun, unt și lapte praf degresat peste contingentele stabilite la alineatul (1) din prezentul articol.

(a)

care stabilesc cuantumului maxim al ajutorului pentru depozitare privată, atunci când se aplică o procedură de licitație;

(b)

care stabilesc cuantumului ajutorului în funcție de costurile de depozitare și/sau de alte elemente relevante de piață, atunci când ajutorul este stabilit în avans.

(a)

nu depășește niciuna dintre următoarele limite:

(b)

nu acoperă alte costuri decât costurile de aprovizionare și costurile conexe menționate la articolul 23 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013.

(a)

costurile care sunt generate de utilizarea zahărului importat și care ar trebui suportate de industria de profil în eventualitatea unei aprovizionări de pe piața mondială; și

(b)

prețul zahărului excedentar disponibil pe piața Uniunii sau, dacă pe această piață nu există zahăr excedentar, prețul de referință al zahărului, stabilit la articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013.

(a)

periodic, pentru produsele prevăzute în lista de la articolul 196 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013;

(b)

prin proceduri de ofertare pentru cereale, orez, zahăr, lapte și produse lactate.

(a)

situația existentă și tendințele viitoare cu privire la:

(b)

obiectivele organizării comune a piețelor, și anume de a asigura echilibrul și evoluția naturală a prețurilor și a schimburilor comerciale pe piață;

(c)

nevoia de a evita perturbările care pot cauza un dezechilibru prelungit între cerere și ofertă pe piața Uniunii;

(d)

aspectul economic al exporturilor propuse;

(e)

limitele care decurg din acordurile internaționale încheiate în conformitate cu tratatul;

(f)

necesitatea de a stabili un echilibru între utilizarea de produse de bază din Uniune la fabricarea de produse procesate destinate exportului către țări terțe și utilizarea de produse originare din țări terțe admise în temeiul regimului de procesare;

(g)

cele mai favorabile costuri de comercializare și costuri pentru transportul de pe piețele Uniunii către porturile Uniunii sau către alte locuri de export, precum și costurile de expediere până în țările de destinație;

(h)

cererea de pe piața Uniunii;

(i)

în sectoarele cărnii de porc, ouălor și cărnii de pasăre, diferența dintre prețurile din Uniune și prețurile de pe piața internațională pentru cantitatea de cereale furajere necesare producerii în Uniune a produselor din aceste sectoare.

20.12.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 346/20

(1)

Prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 791/2011 (2) („regulamentul inițial”), Consiliul a instituit o taxă antidumping definitivă de 62,9 % la importurile de anumite țesături cu ochiuri deschise din fibră de sticlă originare din Republica Populară Chineză („RPC”) pentru toate celelalte societăți, cu excepția celor menționate la articolul 1 alineatul (2) și în Anexa I la regulamentul respectiv. Măsurile respective reprezintă măsurile în vigoare, iar ancheta care a condus la respectivele măsuri reprezintă ancheta inițială.

(2)

Măsurile în vigoare au fost extinse anterior la Malaysia, prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 672/2012 al Consiliului (3), și la Taiwan și Thailanda, prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 21/2013 al Consiliului (4).

(3)

La 25 februarie 2013, Comisia Europeană („Comisia”) a primit o cerere de anchetă, în temeiul articolului 13 alineatul (3) și articolului 14 alineatul (5) din regulamentul de bază, cu privire la o eventuală eludare a măsurilor antidumping care se aplică la importurile de anumite țesături cu ochiuri deschise din fibră de sticlă originare din Republica Populară Chineză și pentru a aplica o procedură de înregistrare importurilor de anumite țesături cu ochiuri deschise din fibră de sticlă expediate din India și Indonezia, indiferent dacă au fost declarate sau nu ca fiind originare din India și Indonezia.

(4)

Cererea a fost prezentată de Saint-Gobain Adfors CZ s.r.o., Tolnatext Fonalfeldolgozo es Muszakiszovet-gyarto Bt., Valmieras „Stikla Skiedra” AS și Vitrulan Technical Textiles GmbH, patru producători din Uniune de anumite țesături cu ochiuri deschise din fibră de sticlă.

(5)

Cererea conținea suficiente elemente de probă prima facie conform cărora, în urma instituirii măsurilor antidumping în vigoare a avut loc o schimbare semnificativă a configurației schimburilor comerciale, implicând exporturi din RPC, din India și din Indonezia către Uniune, pentru această modificare neexistând altă motivație sau justificare economică suficientă în afară de instituirea măsurilor în vigoare. S-a susținut că această modificare în configurația schimburilor comerciale provine din transbordarea anumitor țesături cu ochiuri deschise din fibră de sticlă originare din RPC prin India și Indonezia și/sau din declarații de origine false în cazul produselor chinezești.

(6)

Mai mult, elementele de probă au indicat faptul că efectele corective ale măsurilor în vigoare erau compromise atât în ceea ce privește cantitatea, cât și prețul. Dovezile au arătat că aceste importuri în creștere din India și Indonezia erau efectuate la prețuri inferioare prețului neprejudiciabil stabilit în ancheta inițială.

(7)

În fine, au existat dovezi care au arătat că prețurile anumitor țesături cu ochiuri deschise din fibră de sticlă expediate din India și Indonezia au făcut obiectul unor practici de dumping, în raport cu valoarea normală stabilită în cadrul anchetei inițiale pentru produsul similar.

(8)

După ce a constatat, în urma consultării Comitetului consultativ, că există suficiente elemente de probă prima facie pentru deschiderea unei anchete în temeiul articolului 13 alineatul (3) și articolului 14 alineatul (5) din regulamentul de bază, Comisia a deschis o anchetă prin intermediul Regulamentului (UE) nr. 322/2013 al Comisiei (5) („regulamentul de deschidere”). În conformitate cu articolul 13 alineatul (3) și cu articolul 14 alineatul (5) din regulamentul de bază, Comisia, prin regulamentul de deschidere, a solicitat, de asemenea, autorităților vamale să înregistreze importurile de anumite țesături cu ochiuri deschise din fibră de sticlă expediate din India și Indonezia.

(9)

Comisia a informat oficial autoritățile din RPC, India și Indonezia, producătorii/exportatorii din aceste țări și importatorii din Uniune cunoscuți ca fiind interesați și industria Uniunii cu privire la deschiderea anchetei. Au fost trimise chestionare producătorilor/exportatorilor din RPC, India și Indonezia cunoscuți de către Comisie sau care și-au manifestat interesul în termenele stabilite în considerentul 15 din regulamentul de deschidere. De asemenea, au fost trimise chestionare și importatorilor din Uniune. Părțile interesate au avut posibilitatea să își facă cunoscute punctele de vedere în scris și să solicite să fie audiate în termenul fixat în regulamentul de deschidere. Toate părțile au fost informate asupra faptului că lipsa de cooperare ar putea duce la aplicarea dispozițiilor articolului 18 din regulamentul de bază și la stabilirea constatărilor pe baza faptelor disponibile.

(10)

Doi producători-exportatori din India și un importator neafiliat din Uniune s-au făcut cunoscuți și au transmis răspunsuri la chestionar. Ulterior, importatorul din Uniune a informat Comisia că el importă alte produse și că nu a importat în trecut niciun produs care face obiectul anchetei. Niciun producător-exportator din Indonezia nu a transmis un răspuns. Următorii producători-exportatori din India au prezentat un formular de cerere de scutire:

(11)

Ulterior, Urja Products Pvt.Ltd. a informat Comisia că nu produce produsul care face obiectul anchetei și că produsele sale au caracteristici tehnice diferite și o utilizare diferită (încadrându-se la alte coduri NC). Prin urmare, o vizită de verificare a fost efectuată numai la sediul Montex.

(12)

Ancheta a acoperit perioada cuprinsă între 1 aprilie 2009 și 31 martie 2013 (denumită în continuare „PA”). În cursul PA au fost colectate date pentru a studia, între altele, modificarea configurației schimburilor comerciale. Pentru perioada de raportare (denumită în continuare „PR”), cuprinsă între 1 aprilie 2012 și 31 martie 2013, au fost colectate date mai detaliate, pentru a se examina posibila compromitere a efectului corectiv al măsurilor în vigoare, precum și existența dumpingului.

(13)

În conformitate cu articolul 13 alineatul (1) din regulamentul de bază, existența eludării a fost stabilită analizând, în mod succesiv, dacă configurația schimburilor comerciale dintre RPC, India și Indonezia și Uniune s-a modificat; dacă această modificare este rezultatul unei practici, al unui proces sau al unei activități pentru care nu există un motiv întemeiat sau o justificare economică suficientă în afară de instituirea taxei; dacă existau elemente de probă pentru a dovedi existența unui prejudiciu sau compromiterea efectelor corective ale taxei, în ceea ce privește prețurile și/sau cantitățile din produsul care face obiectul anchetei; și dacă existau elemente de probă, după caz, care să ateste existența dumpingului în raport cu valorile normale ale produsului vizat, stabilite anterior, în conformitate cu dispozițiile articolului 2 din regulamentul de bază.

(14)

Produsul în cauză este cel definit în ancheta inițială: țesături cu ochiuri deschise din fibră de sticlă, cu o dimensiune a ochiurilor de peste 1,8 mm atât în lungime, cât și în lățime și o greutate de peste 35 g/m2, excluzând discurile din fibră de sticlă, originare din RPC, încadrate în prezent la codurile NC ex 7019 51 00 și ex 7019 59 00.

(15)

Produsul care face obiectul anchetei este identic cu cel definit în considerentul anterior, dar este expediat din India și Indonezia, indiferent dacă a fost sau nu declarat ca provenind din India și Indonezia.

(16)

Ancheta a arătat că țesăturile cu ochiuri deschise din fibră de sticlă, astfel cum sunt definite mai sus, exportate în Uniune din RPC și cele expediate către Uniune din India și Indonezia prezintă aceleași caracteristici fizice și tehnice de bază, sunt destinate acelorași utilizări și, prin urmare, ar trebui considerate produse similare în sensul articolului 1 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(17)

Astfel cum s-a menționat în considerentul (10) de mai sus, numai două societăți din India au transmis un formular de cerere de scutire. Întrucât, cu privire la una dintre acestea, Urja Products Pvt.Ltd., s-a constat că nu este un producător de produse care fac obiectul anchetei, a existat doar o singură societate care a cooperat, Montex. Societatea a reprezentat doar 1 % din exporturile din India către Uniune în cursul perioadei de PR, în raport cu totalul exporturilor din India. Acest fapt a dus la aplicarea articolului 18 din regulamentul de bază, iar concluziile cu privire la India s-au bazat pe datele disponibile.

(18)

Așa cum s-a menționat la considerentul (10), nicio societate din Indonezia nu a trimis răspunsuri la chestionar. Nu a existat cooperare din partea societăților din Indonezia. Acest fapt a dus la aplicarea articolului 18 din regulamentul de bază, iar concluziile cu privire la Indonezia s-au bazat pe datele disponibile.

(19)

Nu a existat cooperare din partea producătorilor-exportatori chinezi. Acest fapt a dus la aplicarea articolului 18 din regulamentul de bază, iar concluziile cu privire la RPC s-au bazat pe datele disponibile.

(20)

Pentru a stabili dacă a avut loc o modificare a configurației schimburilor comerciale, au fost evaluate importurile produsului care face obiectul anchetei din India și Indonezia în Uniune, precum și exporturile produsului care face obiectul anchetei din RPC în India și Indonezia. Aceste importuri au fost stabilite pe baza datelor disponibile, în conformitate cu articolul 18 alineatul (1) din regulamentul de bază, având în vedere nivelul relativ scăzut de cooperare sau lipsa cooperării din partea societăților din India, Indonezia și China (a se vedea secțiunea 2.3).

(21)

În acest sens, au fost utilizate pentru analiză statisticile COMEXT (6), statistici comerciale din India și Indonezia primite de la autoritățile naționale respective și statisticile de la Global Trade Information Services (7). Pentru a stabili perioade de 12 luni, s-au utilizat anii fiscali începând la 1 aprilie și terminându-se la 31 martie.

(22)

Volumul importurilor înregistrate în statisticile COMEXT acoperă un grup de produse mai mare decât produsul în cauză și produsul care face obiectul anchetei. Cu toate acestea, conform estimărilor furnizate de industria din Uniune, s-a putut stabili că o parte semnificativă a volumului acestor importuri era reprezentată de produsul în cauză și de produsul care face obiectul anchetei. În consecință, aceste date au putut fi utilizate în vederea stabilirii unei modificări a configurației schimburilor comerciale.

(23)

Statisticile COMEXT arată o modificare semnificativă în configurația schimburilor comerciale în decursul PA (a se vedea tabelul 1).

Tabelul 1

(24)

Conform statisticilor COMEXT, importurile produsului în cauză din RPC către Uniune au scăzut considerabil după instituirea măsurilor provizorii în februarie 2011 (9) și a măsurilor definitive în august 2011 (10). Tabelul 1 de mai sus arată că, în perioadele 2010/2011 și 2011/2012, importurile în Uniune din RPC au scăzut de la 385,85 milioane de m2 la 110,30 milioane de m2 (cu aproximativ 70 %) și în perioadele 2010/2011 și 2012/2013 (cu aproximativ 80 %) scăzând în continuare la 85,9 milioane de m2.

(25)

În conformitate cu statisticile COMEXT, în anul fiscal 2009/2010, cantitățile importate din India către Uniune au fost de 0,35 milioane de m2, în anul fiscal 2010/2011 au fost de 0,28 milioane de m2, crescând în mod semnificativ între 2011/2012 și 2012/2013, ajungând la 13,13 milioane de m2 în anul fiscal 2012/2013.

(26)

Astfel cum se precizează la considerentul (17) de mai sus, societatea Montex exportat către Uniune o cantitate foarte mică de produs care face obiectul anchetei în cursul PA – în raport cu totalul exporturilor din India, acestea reprezintă 1 % din exporturile din India către Uniune în perioada 2012/2013. Mai mult, s-a constatat că Montex exportă produsul care face obiectul anchetei sub un cod NC incorect – 7019 52. Exporturile sale, prin urmare, au trebuit adăugate la statisticile COMEXT, după cum se arată în tabelul 1 de mai sus.

(27)

În conformitate cu statisticile COMEXT, în anul fiscal 2009/2010, cantitățile importate din Indonezia pe piața din Uniune au fost de 0,004 milioane de m2, în 2010/2011 au fost de 0,16 milioane de m2, crescând în mod semnificativ între 2011/2012 și 2012/2013, de la 3,22 milioane de m2 la 33,31 milioane de m2.

(28)

În aceeași perioadă, se observă o creștere dramatică a exporturilor din RPC către India și Indonezia.

Tabelul 2

(29)

În conformitate cu statisticile vamale chineze, importurile din RPC în India ale produsului care face obiectul anchetei au crescut de la 4,8 milioane de m2 în anul fiscal 2009/2010 la 29,3 milioane de m2 în cursul anului fiscal 2012/2013.

(30)

În conformitate cu statisticile vamale chineze, importurile din RPC în Indonezia ale produsului care face obiectul anchetei au crescut de la 5,78 milioane de m2 în anul fiscal 2009/2010 la 11,54 milioane de m2 în cursul anului fiscal 2012/2013.

(31)

Scăderea generală a exporturilor din RPC spre Uniune și creșterea în paralel atât a exporturilor din India și Indonezia către Uniune, cât și a exporturilor din RPC către India și Indonezia după instituirea măsurilor provizorii în februarie 2011 și a măsurilor definitive în august 2011 constituie o modificare a configurației schimburilor comerciale între țările menționate anterior, pe de o parte, și a exporturilor acestor țări către Uniune, pe de altă parte.

(32)

Articolul 13 alineatul (1) din regulamentul de bază prevede că modificarea configurației schimburilor comerciale trebuie să rezulte din practici, operațiuni sau activități pentru care nu există altă motivație suficientă sau justificare economică decât instituirea taxei. Practicile, operațiunile și activitățile includ, printre altele, transportul produsului care face obiectul măsurilor în vigoare prin țări terțe în conformitate cu articolul 13 alineatul (2) din regulamentul de bază.

(33)

În timpul anchetei, s-au găsit dovezi ale practicilor de transbordare prin Indonezia și India și/sau ale certificatelor de origine incorecte. De exemplu, unele dintre importurile produsului în cauză în Uniune au fost transbordate prin Dubai sau Singapore cu certificate de origine din Indonezia/India, iar o parte dintre importurile către Uniune a fost transbordată prin intermediul unei societăți indiene care nu a cooperat la anchetă. Lipsa cooperării din partea oricăruia dintre fabricanții produsului care face obiectul anchetei, cu excepția Montex, este, de asemenea, un indiciu că nu există nicio producție reală în Indonezia și India, care ar putea justifica nivelurile de export din Indonezia și India către Uniune. Este rezonabil să se considere că, în cazul în care există, producătorii veritabili ar încerca să demonstreze neimplicarea lor în practici de eludare prin participarea la prezenta anchetă, în primul rând. În plus, ancheta nu a arătat dovezi privind o producție reală în cele două țări în cauză, în afară de cea a Montex. Mai mult, creșterea bruscă a importurilor din aceste două țări arată că produsele chinezești sunt transbordate către Uniune prin India și Indonezia și/sau sunt însoțite de certificate de origine incorecte.

(34)

Existența transbordării produselor originare din China prin India și Indonezia este, prin urmare, confirmată.

(35)

Ancheta nu a relevat niciun alt motiv întemeiat sau nicio altă justificare economică pentru transbordare în afară de evitarea măsurilor în vigoare privind produsul în cauză. Nu a fost identificat niciun alt element, cu excepția taxei, care ar putea fi considerat că servește drept compensare pentru costul transbordării anumitor țesături cu ochiuri deschise din fibră de sticlă originare din RPC prin India și Indonezia, în special în ceea ce privește transportul și reîncărcarea.

(36)

În continuare, s-a evaluat dacă importurile în Uniune de produs care face obiectul anchetei au subminat efectele corective ale măsurilor în vigoare în ceea ce privește cantitatea și prețul. S-au utilizat date COMEXT, fiind considerate cele mai bune date disponibile, în ceea ce privește cantitățile și prețurile exporturilor efectuate de societățile care nu au cooperat din India și din Indonezia. Prețurile astfel determinate au fost comparate cu nivelul de eliminare a prejudiciului stabilit pentru industria din Uniune la considerentul 74 din regulamentul inițial.

(37)

Creșterea importurilor din India către Uniune de la 0,35 milioane de m2 în 2009/2010 la 13,10 milioane de m2 în PR a fost semnificativă din punct de vedere al cantităților, în comparație cu volumele (foarte scăzute) ale importurilor din India înainte de instituirea măsurilor provizorii în 2009/2010. Creșterea importurilor din Indonezia către Uniune de la 0,04 m2 în 2009/2010 la 33,31 milioane de m2 în PR a fost considerată semnificativă din punct de vedere al cantităților, în comparație cu volumele (foarte scăzute) ale importurilor din Indonezia înainte de instituirea măsurilor provizorii în 2009/2010.

(38)

Pentru a evalua dacă efectele corective ale măsurilor în vigoare sunt compromise în ceea ce privește prețurile, s-au comparat prețurile importurilor din Indonezia și India cu nivelul de eliminare a prejudiciului, astfel cum a fost stabilit în regulamentul inițial. Nivelul de eliminare a prejudiciului, astfel cum a fost stabilit în regulamentul inițial, a fost ajustat pentru a ține seama de inflație. Prețul de export mediu ponderat al exporturilor din India și Indonezia a fost ajustat pentru a ține seama de costurile post import și ajustările de calitate stabilite în cadrul anchetei inițiale pentru importurile din RPC. Comparația a arătat prețuri de export semnificativ mai scăzute pentru exporturile din țările în cauză în Uniune. Prin urmare, s-a concluzionat că efectele corective ale măsurilor în vigoare au fost, de asemenea, compromise atât în materie de cantitate, cât și de preț.

(39)

În cele din urmă, în conformitate cu articolul 13 alineatul (1) din regulamentul de bază, s-a verificat dacă există elemente de probă pentru dumping.

(40)

În regulamentul inițial, valoarea normală a fost stabilită pe baza prețurilor din Canada, care, în cadrul anchetei respective, s-a dovedit a fi o țară analoagă cu economie de piață considerată adecvată pentru RPC. S-a utilizat valoarea normală stabilită în ancheta originală, în conformitate cu articolul 13 alineatul (1) din regulamentul de bază.

(41)

Prețurile de export din India și Indonezia au fost stabilite pe baza datelor disponibile, în conformitate cu articolul 18 din regulamentul de bază. Prețul de export a fost prețul mediu de export al anumitor țesături cu ochiuri deschise din fibră de sticlă provenind din fiecare dintre cele două țări în cauză pe parcursul PR, astfel cum a fost raportat în COMEXT. Exporturile societății indiene Montex nu s-au reflectat în statistici din cauza erorii de clasificare a produselor lor (a se vedea considerentul 25 de mai sus) și nu au fost utilizate pentru calcularea marjei de dumping.

(42)

În scopul asigurării unei comparații juste între valoarea normală și prețul de export, s-a ținut seama în mod corespunzător, sub forma ajustărilor, de diferențele care afectează prețurile și comparabilitatea acestora, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază. În consecință, s-au făcut ajustări pentru a ține seama de diferențele de transport, asigurare și costuri de ambalare. Având în vedere că datele disponibile nu permit stabilirea nivelului de ajustări care trebuie făcute, ajustările au trebuit să fie stabilite pe baza celor mai bune date disponibile. Astfel, ajustarea pentru aceste diferențe s-a bazat pe un procentaj calculat ca parte din totalul cheltuielilor cu transportul, asigurarea și costurile de ambalare din valoarea vânzărilor realizate către Uniune, în condiții de livrare CIF, furnizate de producătorii-exportatori chinezi care au cooperat în cadrul anchetei inițiale.

(43)

În conformitate cu articolul 2 alineatele (11) și (12) din regulamentul de bază, dumpingul a fost calculat comparând media ponderată a valorii normale stabilite în cadrul regulamentului inițial cu media ponderată corespunzătoare a prețurilor de export ale celor două țări în cauză pe parcursul perioadei de raportare a prezentei anchete, exprimată ca procentaj din prețul de import CIF la frontiera Uniunii, înainte de vămuire.

(44)

Comparația între media ponderată a valorii normale și media ponderată a prețurilor de export stabilite în acest fel a arătat existența dumpingului.

(45)

Ținând cont de cele de mai sus, se concluzionează că taxa antidumping definitivă instituită pentru importurile de anumite țesături cu ochiuri deschise din fibră de sticlă originare din RPC a fost eludată prin operațiuni de transbordare prin India și Indonezia, în sensul articolului 13 alineatul (1) din regulamentul de bază.

(46)

În conformitate cu articolul 13 alineatul (1) prima teză din regulamentul de bază, măsurile în vigoare privind importurile produsului în cauză ar trebui să fie extinse și asupra importurilor de același produs expediate din India și Indonezia, indiferent dacă sunt sau nu declarate ca provenind din India și Indonezia.

(47)

Ar trebui extinse măsurile prevăzute la articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 791/2011 pentru „toate celelalte societăți”, care reprezintă o taxă antidumping definitivă de 62,9 % aplicabilă prețului net, franco frontiera Uniunii, înainte de vămuire.

(48)

În conformitate cu articolul 13 alineatul (3) și articolul 14 alineatul (5) din regulamentul de bază, care prevede ca orice măsură extinsă să se aplice importurilor care au fost înregistrate la intrarea în Uniune în conformitate cu regulamentul de deschidere, ar trebui să se perceapă taxe la importurile înregistrate de anumite țesături cu ochiuri deschise din fibră de sticlă expediate din India și Indonezia.

(49)

Astfel cum s-a menționat la considerentul (10), doi producători-exportatori s-au manifestat după deschidere, au răspuns la chestionar și au solicitat scutiri în conformitate cu articolul 13 alineatul (4) din regulamentul de bază – Montex și Urja Products.

(50)

Astfel cum s-a menționat la considerentul (11), s-a constatat că una dintre cele două societăți, Urja Products, nu produce produsul care face obiectul anchetei. Scutirea în temeiul articolului 13 alineatul (4) din regulamentul de bază nu se aplică în cazul acestei societăți.

(51)

S-a stabilit că Montex nu era implicată în practicile de eludare care fac obiectul prezentei anchete. Societatea a demonstrat că este un producător real, a cărui capacitate de producție depășește volumul de exporturi către Uniune ale produsului care face obiectul anchetei. Societatea a prezentat un set complet de date și a fost verificată la fața locului. Datele verificate referitor la înființarea societății comerciale, achiziționarea de utilaje, procesul de producție, capacitate, stocuri, achizițiile de materii prime, costurile de producție au stat la baza concluziilor. În plus, acest producător a putut demonstra că nu are legătură cu niciunul dintre producătorii/exportatorii din China cărora li se aplică măsurile existente sau cu societățile implicate în practici de eludare. Prin urmare, acestei societăți i s-a putut acorda o scutire de la taxele vamale extinse.

(52)

Astfel cum se menționează la considerentul (10), niciun producător-exportator din Indonezia nu a prezentat o cerere de scutire în temeiul articolului 13 alineatul (4) din regulamentul de bază. Ancheta nu a evidențiat niciun producător real de produse în cauză în Indonezia.

(53)

Producătorii din India și Indonezia, care nu au participat la această anchetă și/sau nu au exportat produsul în cauză către Uniune în cursul PR, pot solicita o scutire de la taxa antidumping extinsă, în conformitate cu articolul 11 alineatele (3) și (4) și cu articolul 13 alineatul (4) din regulamentul de bază. Acestora li se va cere să completeze un chestionar pentru a permite Comisiei să stabilească dacă se poate acorda o scutire. Scutirea poate fi acordată după o evaluare a situației pe piață a produsului în cauză, a capacității de producție și a ratei de utilizare a capacităților, a achizițiilor și a vânzărilor, a probabilității de continuare a unor practici pentru care nu există un motiv întemeiat sau o justificare economică suficientă și a dovezilor dumpingului. Comisia efectuează, în mod normal, și o vizită de verificare la fața locului. Cererea ar trebui adresată Comisiei și ar trebui să cuprindă toate informațiile relevante, în special orice modificare a activităților societății legate de producție și vânzări.

(54)

În cazul în care scutirea se justifică, Comisia, în urma consultării Comitetului consultativ, propune modificarea în consecință a măsurilor extinse în vigoare. În continuare, orice derogare acordată va fi monitorizată, pentru a asigura respectarea condițiilor.

(55)

Faptele și considerațiile esențiale care au condus la concluziile de mai sus au fost aduse la cunoștința tuturor părților interesate, acestea fiind invitate să prezinte observații. Observațiile prezentate oral sau în scris de către părțile interesate au fost analizate. Niciunul dintre argumentele prezentate nu a determinat o modificare a concluziilor finale,

European Commission

Directorate-General for Trade

Directorate H

Office: N-105 8/20

1049 Bruxelles

Belgia

Fax (32 2) 295 65 05

20.12.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 346/27

(1)

Statele membre au înaintat solicitări către Comisia administrativă pentru coordonarea sistemelor de securitate socială în vederea modificării anexelor VIII și XI la Regulamentul (CE) nr. 883/2004 și a anexelor 1 și 5 la Regulamentul (CE) nr. 987/2009 pentru a armoniza anexele în cauză cu evoluțiile din legislația țărilor respective sau pentru a simplifica punerea în aplicare a regulamentelor menționate.

(2)

Anexele la Regulamentul (CE) nr. 883/2004 urmăresc prezentarea unei imagini de ansamblu a statelor membre care nu aplică metoda calculului pro-rata al pensiilor pentru limită de vârstă și al pensiilor de urmaș, precum și prezentarea unor dispoziții speciale cu privire la aplicarea legislației statelor membre.

(3)

Anexele la Regulamentul (CE) nr. 987/2009 urmăresc prezentarea unei imagini de ansamblu a dispozițiilor de punere în aplicare a acordurilor bilaterale care rămân sau intră în vigoare, precum și a statelor membre care stabilesc suma maximă de rambursare a prestațiilor de șomaj, pe baza cuantumului mediu al prestațiilor de șomaj acordate în anul calendaristic precedent în temeiul legislațiilor lor respective.

(4)

Comisia administrativă pentru coordonarea sistemelor de securitate socială a fost de acord cu modificările solicitate și a făcut propuneri relevante Comisiei pentru adaptările tehnice ale anexelor la Regulamentul (CE) nr. 987/2009 și la Regulamentul (CE) nr. 883/2004.

(5)

Comisia poate fi de acord să includă propunerile pentru adaptările tehnice ale anexelor menționate la considerentul 4.

(6)

Prin urmare, este necesară modificarea în consecință a Regulamentului (CE) nr. 883/2004 și a Regulamentului (CE) nr. 987/2009,

1.

În anexa VIII, partea 2 se modifică după cum urmează:

2.

În anexa XI, în secțiunea „ȚĂRILE DE JOS”, după litera (a) se introduce punctul (fa) după cum urmează:

1.

Anexa 1 se modifică după cum urmează:

2.

În anexa 5 se adaugă o nouă secțiune, „ȚĂRILE DE JOS”, după secțiunea „GERMANIA”.

20.12.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 346/29

(1)

Regulamentul (CE) nr. 1518/2003 al Comisiei din 28 august 2003 de stabilire a normelor de aplicare a regimului licențelor de export în sectorul cărnii de porc (2) a fost modificat în mod substanțial și de mai multe ori (3). Din motive de claritate și raționalitate, regulamentul menționat ar trebui codificat.

(2)

Trebuie stabilite norme de aplicare specifice pentru licențele de export în sectorul cărnii de porc, care să includă în special prevederi privitoare la depunerea cererilor și la informațiile pe care este necesar să le conțină cererile și licențele, în plus față de cele prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 376/2008 al Comisiei din 23 aprilie 2008 de stabilire a normelor comune de aplicare a sistemului de licențe de import și export și de certificate de fixare în avans pentru produsele agricole (4).

(3)

Pentru a asigura o gestionare corespunzătoare a sistemului licențelor de export, ar trebui stabilită rata garanției pentru licențele de export, în baza sistem. Având în vedere riscul apariției speculațiilor, inerente sectorului cărnii de porc, ar trebui ca licențele de export să nu fie transferabile și ar trebui prevăzute condiții precise pentru accesul operatorilor la acest sistem.

(4)

Potrivit articolului 169 din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, respectarea obligațiilor ce decurg din acordurile încheiate în temeiul articolului 218 din tratat privind volumul de export se asigură pe baza licențelor de export. Prin urmare, ar trebui stabilit un program detaliat pentru prezentarea cererilor și emiterea licențelor.

(5)

În plus, decizia privind cererile pentru licențe de export ar trebui notificată numai după examinarea lor. Această perioadă de examinare ar trebui să permită Comisiei să evalueze cantitățile pentru care au fost depuse solicitări, precum și cheltuielile aferente și, dacă este necesar, să ia măsurile speciale cu privire, în special, la cererile nerezolvate încă. Este în interesul operatorilor ca cererile pentru licențe să poată fi retrase după ce a fost stabilit coeficientul de acceptare.

(6)

Comisia trebuie să dispună de informații precise referitoare la cererile de licențe și la utilizarea licențelor emise pentru a se putea administra sistemul de licențe. În vederea gestionării eficiente, statele membre ar trebui să folosească sistemele de informare în conformitate cu. Regulamentul (CE) nr. 792/2009 al Comisiei din 31 august 2009 de stabilire a normelor detaliate pentru comunicarea Comisiei de către statele membre a informațiilor și documentelor cu privire la implementarea organizării comune a piețelor, la sistemul de plăți directe, la promovarea produselor agricole și la regimul aplicabil regiunilor ultraperiferice și insulelor mici din Marea Egee (5).

(7)

În cazul cererilor pentru cantități mai mici sau egale cu 25 tone, licența de export ar trebui emisă imediat, în cazul în care acest lucru este solicitat de către operatori. În acest caz, licența nu trebuie să facă obiectul unei măsuri speciale adoptate de Comisie.

(8)

Pentru a se asigura urmărirea precisă a cantităților pentru export ar trebui prevăzută o derogare de la normele privind toleranțele stabilite prin Regulamentul (CE) nr. 376/2008.

(9)

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de gestionare a organizării comune a piețelor agricole,

(a)

să stabilească un procent unic de acceptare pentru cantitățile solicitate;

(b)

să respingă cererile pentru care nu au fost încă acordate licențele de export;

(c)

să suspende depunerea cererilor pentru licențe de export pentru o perioadă de cel mult cinci zile lucrătoare sub rezerva posibilității unei suspendări pentru o perioadă mai lungă stabilită în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 195 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007.

(a)

fie să retragă cererea, caz în care garanția se eliberează imediat; fie

(b)

să solicite emiterea imediată a licenței, caz în care autoritatea competentă îl va emite fără întârziere, dar nu mai devreme de data prevăzută în mod normal pentru săptămâna în cauză.

(a)

cererile pentru licențe de export prevăzute la articolul 1 depuse de luni până vineri în aceeași săptămână, menționând dacă se încadrează în prevederile articolului 4 sau nu;

(b)

cantitățile acoperite de licențele de export emise în miercurea anterioară, fără a le include pe cele emise imediat în temeiul articolului 4;

(c)

cantitățile care fac obiectul cererilor pentru licențe de export retrase conform articolului 3 alineatul (7) în săptămâna anterioară.

(a)

cantitatea exprimată în greutatea produsului pentru fiecare categorie din articolul 2 alineatul (3);

(b)

defalcarea pe destinații pentru cantitățile respective pe categorii, în cazul în care rata restituirii variază în funcție de destinație;

(c)

rata de restituire aplicabilă;

(d)

suma totală a restituirii, stabilită în avans în euro pentru fiecare categorie.

20.12.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 346/38

(1)

Prin Regulamentul (CE) nr. 1126/2008 al Comisiei (2) au fost adoptate anumite standarde internaționale și interpretări existente la 15 octombrie 2008.

(2)

La 29 mai 2013, Comitetul pentru Standarde Internaționale de Contabilitate a publicat amendamente la Standardul Internațional de Contabilitate (IAS) 36 Deprecierea activelor. Obiectivul amendamentelor este de a clarifica faptul că domeniul de aplicare al prezentărilor informațiilor privind sumele recuperabile pentru active, în cazul în care suma respectivă este bazată pe valoarea justă minus costurile asociate cedărilor, se limitează la activele depreciate.

(3)

Consultarea Grupului de experți tehnici din cadrul Grupului consultativ european pentru raportarea financiară confirmă faptul că amendamentele la IAS 36 îndeplinesc criteriile tehnice pentru adoptare stabilite la articolul 3 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1606/2002.

(4)

Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 1126/2008 ar trebui modificat în mod corespunzător.

(5)

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de reglementare contabilă,

20.12.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 346/42

(1)

Prin Regulamentul (CE) nr. 1126/2008 al Comisiei (2) au fost adoptate anumite standarde internaționale și interpretări existente la 15 octombrie 2008.

(2)

La 27 iunie 2013, Comitetul pentru Standarde Internaționale de Contabilitate a publicat amendamente la Standardele Internaționale de Contabilitate (IAS) 39 Instrumente financiare: recunoaștere și evaluare, intitulate Novația instrumentelor derivate și continuarea contabilității de acoperire împotriva riscurilor. Obiectivul amendamentelor este de a oferi ajutor în situațiile în care un instrument financiar derivat, care a fost desemnat ca instrument de acoperire împotriva riscurilor, este novat de la o contraparte la o contraparte centrală, ca o consecință a unor acte cu putere de lege sau a unor norme administrative. Un astfel de ajutor înseamnă că, indiferent de novație, contabilitatea de acoperire împotriva riscurilor poate continua, fapt care nu ar fi permis în absența unui amendament.

(3)

Regulamentul (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (3) prevede obligația de compensare centrală pentru anumite clase de instrumente financiare derivate extrabursiere. În consecință, contrapărțile la anumite instrumente de acoperire împotriva riscurilor ar trebui să fie de acord să își înlocuiască contrapartea inițială la tranzacția de acoperire împotriva riscului cu o contraparte centrală care respectă cerințele acestui regulament.

(4)

În scopul de a evita ca novația instrumentelor financiare derivate extrabursiere către o contraparte centrală, ca o consecință a unor acte cu putere de lege sau a unor norme administrative sau a introducerii unor acte cu putere de lege sau a unor norme administrative să dea naștere unei sarcini de raportare financiară, este necesar să se prevadă o scutire de la cerințele existente din cadrul IAS 39, care prevăd întreruperea contabilității de acoperire împotriva riscurilor.

(5)

Consultarea Grupului de experți tehnici din cadrul Grupului consultativ european pentru raportarea financiară confirmă faptul că amendamentele la IAS 39 îndeplinesc criteriile tehnice pentru adoptare stabilite la articolul 3 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1606/2002.

(6)

Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 1126/2008 al Comisiei ar trebui modificat în mod corespunzător.

(7)

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de reglementare contabilă,

20.12.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 346/47

(1)

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011 prevede, ca urmare a rezultatelor negocierilor comerciale multilaterale din cadrul Rundei Uruguay, criteriile pentru stabilirea de către Comisie a valorilor forfetare de import din țări terțe pentru produsele și perioadele menționate în partea A din anexa XVI la regulamentul respectiv.

(2)

Valoarea forfetară de import se calculează în fiecare zi lucrătoare, în conformitate cu articolul 136 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011, ținând seama de datele zilnice variabile. Prin urmare, prezentul regulament trebuie să intre în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,

20.12.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 346/49

20.12.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 346/51

(1)

Regulamentul (CE) nr. 533/2007 a deschis contingente tarifare pentru importul de produse din sectorul cărnii de pasăre.

(2)

Cantitățile solicitate în cererile de licențe de import depuse în primele șapte zile ale lunii decembrie 2013, pentru subperioada 1 ianuarie-31 martie 2014, sunt, pentru anumite contingente, superioare cantităților disponibile. Prin urmare, este necesar să se determine în ce măsură se pot elibera licențele de import, stabilindu-se coeficientul de atribuire care urmează să fie aplicat cantităților solicitate,

20.12.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 346/53

(1)

În temeiul articolului 5 alineatul (1) din Decizia 2010/96/PESC a Consiliului, Consiliul a autorizat Comitetul politic și de securitate (COPS) să adopte decizii privind numirea unui comandant al misiunii UE pentru misiunea militară a Uniunii Europene pentru a contribui la instruirea forțelor de securitate somaleze (EUTM Somalia).

(2)

La 22 ianuarie 2013, Consiliul a adoptat Decizia 2013/44/PESC (2) care a modificat și a prelungit Decizia 2010/96/PESC și l-a numit pe generalul de brigadă Gerald AHERNE în calitate de comandant al misiunii UE.

(3)

Republica Italiană a propus numirea generalului de brigadă Massimo MINGIARDI în calitate de nou comandant al misiunii UE pentru a-i succeda generalului de brigadă Gerald AHERNE.

(4)

Comitetul militar al UE sprijină această propunere.

(5)

În conformitate cu articolul 5 din Protocolul privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Danemarca nu participă la elaborarea și la punerea în aplicare a deciziilor și a acțiunilor Uniunii care au implicații în materie de apărare. În consecință, Danemarca nu participă la adoptarea prezentei decizii, nu este obligată în temeiul acesteia și nici nu face obiectul aplicării sale,

20.12.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 346/54

(1)

Regulamentul (CE) nr. 58/2003 abilitează Comisia să delege competențe agențiilor executive în vederea implementării parțiale sau integrale a unui program sau proiect al Uniunii, în numele ei și pe răspunderea sa.

(2)

Scopul încredințării către agențiile executive a sarcinilor de implementare a programelor este acela de a permite Comisiei să se concentreze asupra activităților și funcțiilor sale esențiale care nu pot fi externalizate, fără a renunța la controlul și la responsabilitatea finală asupra activităților gestionate de respectivele agenții executive.

(3)

Delegarea sarcinilor legate de implementarea programelor către o agenție executivă necesită o separare clară între etapele de programare care implică un nivel mare de discreție în luarea unor decizii determinate de considerente politice, aceasta fiind efectuată de Comisie, și implementarea programelor, care ar trebui să fie încredințată agenției executive.

(4)

Prin Decizia 2008/46/CE a Comisiei (2), aceasta a înființat Agenția Executivă pentru Cercetare (denumită în continuare „agenția”) și i-a încredințat gestionarea acțiunilor comunitare în domeniul cercetării, în vederea îndeplinirii sarcinilor de implementare a Programului specific „Persoane” de implementare a celui de Al șaptelea program-cadru al Comunității Europene pentru activități de cercetare, de dezvoltare tehnologică și demonstrative (2007-2013) (3), a Programului specific „Capacități” de implementare a celui de Al șaptelea program-cadru al Comunității Europene pentru activități de cercetare, de dezvoltare tehnologică și demonstrative (2007-2013) (4) și a Programului specific „Cooperare” de implementare a celui de Al șaptelea program-cadru al Comunității Europene pentru activități de cercetare, de dezvoltare tehnologică și demonstrative (2007-2013) (5) din cel de Al șaptelea program-cadru al Comunității Europene pentru activități de cercetare, de dezvoltare tehnologică și demonstrative (2007-2013) (6) (denumit în continuare „Al șaptelea program-cadru”).

(5)

Agenția a demonstrat că delegarea sarcinilor către o agenție executivă este o soluție pe deplin relevantă pentru a îmbunătăți rentabilitatea, permițând astfel Comisiei să gestioneze un buget tot mai mare în condițiile unei creșteri mai mici, neproporționale, a numărului total de personal. Separarea sarcinilor de elaborare a politicilor îndeplinite de Comisie de sarcinile de implementare a programelor îndeplinite de agenție a permis ambelor părți să-și realizeze mai bine îndatoririle lor esențiale. Evaluarea externă a agenției efectuată în conformitate cu articolul 25 din Regulamentul (CE) nr. 58/2003 a arătat că aceasta a fost eficientă și eficace în ceea ce privește gestionarea acțiunilor legate de IMM-uri în cadrul Programului specific „Capacități”, a acțiunilor Marie Curie în cadrul Programului specific „Persoane”, a acțiunilor de cercetare în domeniul spațiului și al securității în cadrul Programului specific „Cooperare” și în ceea ce privește furnizarea de servicii de sprijin administrativ și logistic pentru toate domeniile programelor specifice „Persoane”, „Capacități” și „Cooperare”. Economiile care rezultă din delegarea sarcinilor către agenție au fost estimate la aproximativ 106 milioane EUR în perioada 2009-2013.

(6)

În comunicarea sa din 29 iunie 2011 intitulată „Un buget pentru Europa 2020” (7), Comisia a propus utilizarea opțiunii de a se recurge pe scară mai largă la agențiile executive existente pentru implementarea programelor Uniunii în cadrul financiar multianual pentru 2014-2020 (denumit în continuare „CFM”).

(7)

Analiza costuri-beneficii realizată în conformitate cu articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 58/2003 a arătat că eficiența operațiunilor agenției este mai mare în comparație cu cea a Comisiei. Noile programe delegate sunt, din punct de vedere tematic, în conformitate cu mandatul și misiunea actuale ale agenției și reprezintă continuarea activităților existente ale agenției. Agenția a acumulat deja competență, pricepere și capacități, care sunt direct relevante pentru aceste programe. Agenția are resursele necesare pentru a continua gestionarea programelor de cercetare în temeiul CFM 2014-2020. Delegarea către agenție a gestionării programelor ar asigura continuitatea activităților pentru beneficiarii programelor, având în vedere faptul că agenția a acumulat competență și capacități relevante, concentrându-se asupra comunității de cercetare. Se estimează că prin delegarea gestionării programelor către agenție se vor economisi 158 de milioane EUR în perioada 2014-2024, în comparație cu gestionarea de către serviciile Comisiei.

(8)

Pentru a oferi agențiilor executive o identitate coerentă, atunci când le-a stabilit noile mandate, Comisia, în măsura posibilului, a grupat activitățile în funcție de domeniile tematice de politică.

(9)

Agenției ar trebui să-i fie încredințată gestionarea următoarelor părți ale Programului specific de implementare a programului Orizont 2020 – Programul-cadru pentru cercetare și inovare (2014-2020) (8)

(10)

Agenția ar trebui să continue implementarea părților celui de Al șaptelea program-cadru care îi sunt deja delegate în temeiul CFM 2007-2013.

(11)

Agenția ar trebui să fie responsabilă de furnizarea de servicii de sprijin administrativ și logistic, în particular în situația în care centralizarea respectivelor servicii de sprijin ar duce la economii suplimentare și la economii de scară.

(12)

Pentru a asigura o implementare coerentă în timp a prezentei decizii și a programelor în cauză, este necesar să se asigure faptul că agenția își realizează sarcinile legate de implementarea respectivelor programe de la data intrării lor în vigoare, dacă acesta va fi cazul.

(13)

Agenția executivă pentru cercetare ar trebui să fie înființată. Ea ar trebui să înlocuiască agenția executivă înființată prin Decizia 2008/46/CE și să o succeadă. Ea ar trebui să funcționeze în conformitate cu statutul general prezentat în Regulamentul (CE) nr. 58/2003.

(14)

Prin urmare, ar trebui ca Decizia 2008/46/CE să fie abrogată și ar trebui să fie prevăzute dispoziții tranzitorii.

(15)

Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului pentru agenții executive,

(a)

Partea I „Excelență științifică”;

(b)

Partea II „Poziția de lider în sectorul industrial”;

(c)

Partea III „Provocări societale”;

(d)

Partea IIIa „Răspândirea excelenței și extinderea participării”;

(e)

Partea IIIb „Știință cu și pentru societate”.

(a)

Activitățile „Cercetarea pentru IMM-uri” și „Cercetarea pentru asociațiile de IMM-uri” din cadrul Programului specific „Capacități”;

(b)

Temele „Spațiu” și „Securitate” din cadrul Programului specific „Cooperare”;

(c)

Programul specific „Persoane”.

(a)

gestionarea unor etape ale implementării programelor și a unor etape ale unor proiecte specifice pe baza programelor de lucru relevante adoptate de Comisie, în cazul în care Comisia a împuternicit-o în acest sens prin actul de delegare;

(b)

adoptarea instrumentelor de execuție bugetară pentru venituri și cheltuieli și efectuarea tuturor operațiunilor necesare pentru gestionarea programelor, în cazul în care Comisia a împuternicit-o în acest sens prin actul de delegare;

(c)

furnizarea de sprijin în implementarea programelor, în cazul în care Comisia a împuternicit-o în acest sens prin actul de delegare.

20.12.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 346/58

(1)

Regulamentul (CE) nr. 58/2003 abilitează Comisia să delege competențe agențiilor executive în vederea implementării parțiale sau integrale a unui program sau proiect al Uniunii, în numele ei și pe răspunderea sa.

(2)

Scopul încredințării către agențiile executive a sarcinilor de implementare a programelor este acela de a permite Comisiei să se concentreze asupra activităților și funcțiilor sale esențiale care nu pot fi externalizate, fără a renunța la controlul sau la responsabilitatea finală asupra activităților gestionate de respectivele agenții executive.

(3)

În conformitate cu articolul 6 din Programul specific de implementare a programului Orizont 2020 – Programul-cadru pentru cercetare și inovare (2014-2020) (2) (denumit în continuare Programul specific de implementare a programului Orizont 2020), Comisia trebuie să înființeze Consiliul European pentru Cercetare (denumit în continuare CEC). CEC îi succedă Consiliului European pentru Cercetare înființat prin Decizia 2007/134/CE a Comisiei (3) pentru a pune în aplicare Decizia 2006/972/CE a Consiliului (4) (denumit în continuare Programul specific „Idei”). CEC va fi format dintr-un consiliu științific independent (denumit în continuare Consiliul științific al CEC) și dintr-o structură dedicată de implementare sub forma unei agenții executive.

(4)

Delegarea sarcinilor legate de implementarea programelor către o agenție executivă necesită o separare clară între etapele de programare, definite de Consiliul științific al CEC și adoptate de Comisie, pe de o parte, și implementarea programelor în conformitate cu principiile și cu metodologia stabilită de Consiliul științific al CEC, care ar trebui să fie încredințată agenției executive, pe de altă parte.

(5)

Prin Decizia 2008/37/CE a Comisiei (5), aceasta a înființat Agenția Executivă a Consiliului European pentru Cercetare (denumită în continuare „agenția”), căreia i-a încredințat gestionarea acțiunilor comunitare în domeniul cercetării de frontieră, cu scopul de a îndeplini sarcinile de implementare a Programului specific „Idei”.

(6)

Agenția înființată prin Decizia 2008/37/CE a demonstrat că se bucură de o reputație semnificativă în cadrul comunității științifice din Europa și din întreaga lume. Ea s-a impus ca o componentă esențială a finanțărilor cercetărilor din Uniune, bucurându-se de o bună vizibilitate și fiind bine apreciată de către părțile interesate. Evaluarea externă a agenției efectuată în conformitate cu articolul 25 din Regulamentul (CE) nr. 58/2003 a arătat că înființarea agenției a fost benefică datorită specializării sale științifice și capacității sale de a furniza servicii mai bune în ceea ce privește apropierea de beneficiari, îmbunătățirea comunicării și a vizibilității programelor și asigurarea unor plăți mai rapide către beneficiari. Economiile care rezultă din delegarea sarcinilor către agenție au fost estimate la aproximativ 45 de milioane EUR în perioada 2009-2012.

(7)

În comunicarea sa din 29 iunie 2011 intitulată „Un buget pentru Europa 2020” (6), Comisia a propus utilizarea opțiunii de a se recurge pe scară mai largă la agențiile executive existente pentru implementarea programelor Uniunii în cadrul financiar multianual pentru 2014-2020.

(8)

Analiza costuri-beneficii realizată în conformitate cu articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 58/2003 a arătat că Comisia ar trebui să încredințeze agenției implementarea obiectivului specific „consolidarea cercetării de frontieră prin activități ale Consiliului European pentru Cercetare” din partea I „Excelență științifică” a Programului specific de implementare a programului Orizont 2020. Gestionarea programelor și prestarea serviciilor de către agenție sunt de foarte bună calitate, ea dispunând de o foarte bună vizibilitate și de canale de comunicare care s-au dovedit eficiente. Obiectivul specific „consolidarea cercetării de frontieră prin activități ale Consiliului European pentru Cercetare” este în conformitate cu actualele obiective și sarcini ale agenției. Utilizarea experienței și expertizei acumulate de agenție ar duce la câștiguri în materie de eficiență. În plus, Comisia nu a gestionat niciodată în intern acest program și, prin urmare, ar exista o întrerupere în continuitatea activităților și o lipsă de pricepere. În plus, prin implementarea scenariului delegării către agenție a gestionării, în loc de a se recurge la scenariul gestionării în intern, caz în care programul ar fi gestionat de Comisie, pentru perioada 2014-2024 se preconizează economii în valoare de 79 de milioane EUR.

(9)

Agenției ar trebui să-i fie încredințată gestionarea obiectivului specific „consolidarea cercetării de frontieră prin activități ale Consiliului European pentru Cercetare” din partea I „Excelență științifică” a Programului specific de implementare a programului Orizont 2020, desfășurând activități similare celor care, în cadrul financiar multianual 2007-2013, sunt deja gestionate de agenție și care se caracterizează prin proiecte care nu implică luarea unor decizii politice și necesită un nivel ridicat de expertiză științifică și financiară pe parcursul duratei de desfășurare a proiectului.

(10)

Agenția ar trebui să continue implementarea Programului specific „Idei”, care i-a fost delegată în cadrul financiar multianual 2007-2013.

(11)

Pentru a asigura o implementare coerentă în timp a prezentei decizii și a programelor în cauză, este necesar să se asigure faptul că agenția își realizează sarcinile legate de implementarea respectivelor programe de la data intrării lor în vigoare, dacă acesta va fi cazul.

(12)

Agenția ar trebui să fie înființată. Ea ar trebui să înlocuiască agenția executivă înființată prin Decizia 2008/37/CE și să o succeadă. Ea ar trebui să funcționeze în conformitate cu statutul general prezentat în Regulamentul (CE) nr. 58/2003.

(13)

Prin urmare, ar trebui ca Decizia 2008/37/CE să fie abrogată și ar trebui să fie prevăzute dispoziții tranzitorii.

(14)

Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului pentru agenții executive,

(a)

gestionarea implementării programelor și a unor proiecte specifice pe baza programelor de lucru relevante stabilite de Consiliul științific al Consiliului European pentru Cercetare (denumit în continuare „Consiliul științific al CEC”) și adoptate de Comisie, în cazul în care Comisia a împuternicit-o în acest sens prin actul de delegare;

(b)

adoptarea instrumentelor de execuție bugetară pentru venituri și cheltuieli și efectuarea tuturor operațiunilor necesare pentru gestionarea programelor, în cazul în care Comisia a împuternicit-o în acest sens prin actul de delegare;

(c)

furnizarea de sprijin în implementarea programelor, în cazul în care Comisia a împuternicit-o în acest sens prin actul de delegare;

(d)

furnizarea de sprijin Consiliului științific al CEC în îndeplinirea tuturor sarcinilor sale.

20.12.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 346/61

(1)

Directiva 2000/29/CE prevede măsuri de protecție împotriva introducerii în Uniune din țări terțe a organismelor dăunătoare plantelor sau produselor vegetale.

(2)

Lemnul tăiat decojit de Quercus L., Platanus L. și Acer saccharum Marsh. care provine din Statele Unite ale Americii și care se încadrează la unul dintre codurile și una dintre descrierile din Nomenclatura combinată stabilite în partea B secțiunea I punctul 6 din anexa V la Directiva 2000/29/CE nu poate fi introdus în Uniune decât dacă este însoțit de un certificat fitosanitar astfel cum se prevede la articolul 13 alineatul (1) punctul (ii) din directiva în cauză.

(3)

Directiva 2000/29/CE permite derogări de la articolul 13 alineatul (1) punctul (ii) în cazul lemnului dacă sunt asigurate garanții echivalente prin intermediul unor documente sau marcaje alternative.

(4)

Comisia a luat notă, pe baza unor informații furnizate de Statele Unite ale Americii, de faptul că Serviciul de inspecție a sănătății plantelor și animalelor din cadrul Departamentului de Agricultură al Statelor Unite ale Americii a aprobat un program oficial denumit Kiln Drying Sawn Hardwood Lumber Certification Program (Programul de certificare a uscării în cuptor a lemnului tăiat de esență tare pentru construcții), program ce va fi gestionat de National Hardwood Lumber Association (NHLA) din Statele Unite ale Americii.

(5)

Programul de certificare a uscării în cuptor a lemnului tăiat de esență tare pentru construcții garantează că instalațiile pentru lemnul de esență tare aprobate din Statele Unite ale Americii funcționează în cadrul standardului referitor la uscarea în cuptor a lemnului tăiat de esență tare (Kiln Drying Sawn Hardwood Standard). Prin standardul respectiv se asigură că toate părțile lemnului tăiat de esență tare pentru construcții exportate în cadrul programului respectiv sunt uscate în cuptor până ce se atinge un conținut de umiditate mai mic de 20 % din greutate conform programelor de uscare în cuptor și că sunt decojite.

(6)

|Prin standardul respectiv se asigură de asemenea că toți baloții de lemn de esență tare uscat în cuptor sunt prinși cu o clemă NHLA de oțel cu un număr de identificare marcată cu cuvintele „NHLA – KD”, împreună cu un număr unic atribuit fiecărui balot. Fiecare număr este menționat în certificatul corespunzător de uscare în cuptor a lemnului de esență tare pentru construcții („certificat de uscare în cuptor”).

(7)

Prin urmare, statele membre trebuie autorizate să permită introducerea pe teritoriul lor a lemnului tăiat decojit de Quercus L., Platanus L. și Acer saccharum Marsh. provenind din Statele Unite ale Americii atunci când acesta este însoțit de un certificat de uscare în cuptor ca alternativă la certificatul fitosanitar, numai dacă sunt îndeplinite anumite condiții.

(8)

Comisia trebuie să se asigure că Statele Unite ale Americii pun la dispoziție toate informațiile tehnice necesare pentru evaluarea funcționării programului. În plus, statele membre trebuie să evalueze în permanență utilizarea clemelor NHLA cu numere de identificare și a certificatului asociat de uscare în cuptor.

(9)

Derogarea prevăzută în prezenta decizie trebuie să se încheie dacă se stabilește că condițiile specifice prevăzute în prezenta decizie sunt insuficiente pentru a împiedica introducerea de organisme dăunătoare în Uniune sau nu au fost îndeplinite ori dacă există dovezi care ar putea indica faptul că programul nu funcționează în mod eficace.

(10)

Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului fitosanitar permanent,

20.12.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 346/65

(1)

În cazul în care cantitatea de dejecții pe care un stat membru intenționează să o împrăștie anual pe hectar este diferită de cea prevăzută la punctul 2 al doilea paragraf prima teză din anexa III la Directiva 91/676/CEE și la litera (a) a aceluiași paragraf, cantitatea respectivă trebuie stabilită astfel încât să nu împiedice îndeplinirea obiectivelor prevăzute la articolul 1 din directiva menționată și trebuie justificată pe baza unor criterii obiective, precum perioadele lungi de vegetație și culturile cu o puternică absorbție de azot.

(2)

La 29 mai 2009, Comisia a adoptat Decizia 2009/431/CE de acordare a unei derogări solicitate de Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord în privința Angliei, Scoției și Țării Galilor în conformitate cu Directiva 91/676/CEE a Consiliului privind protecția apelor împotriva poluării cu nitrați proveniți din surse agricole (2), care permite aplicarea dejecțiilor animale în limita a 250 kg de azot pe hectar pe an, în anumite condiții, în cadrul programelor de acțiune din Anglia (Regulamentul 2008 nr. 2349), Scoția (Regulamentul 2008 nr. 298, astfel cum a fost modificat) și Țara Galilor (Regulamentul 2008 nr. 3143) și care expiră la 31 decembrie 2012.

(3)

Derogarea acordată prin Decizia 2009/431/CE a vizat 433 de exploatații în 2010 (425 în Anglia, 6 în Scoția și 2 în Țara Galilor), 404 exploatații în 2011 (396 în Anglia, 7 în Scoția și 1 în Țara Galilor) și 390 de exploatații în 2012 (385 în Anglia, 4 în Scoția și 1 în Țara Galilor). Derogarea acordată prin Decizia 2009/431/CE a vizat, în perioada 2009-2012, în Regatul Unit, aproximativ 110 000 de unități vită mare (ceea ce corespunde unui procent de 0,9 % din total), 45 000 de hectare de pășune (ceea ce corespunde unui procent de 0,4 % din total) și 5 000 de hectare de teren arabil (ceea ce corespunde unui procent de 0,1 % din total).

(4)

La 20 decembrie 2012, Regatul Unit a transmis Comisiei o cerere de reînnoire a derogării în temeiul anexei III punctul 2 al treilea paragraf din Directiva 91/676/CEE, sub rezerva îndeplinirii condițiilor prevăzute de Decizia 2009/431/CE.

(5)

Regatul Unit a stabilit programe de acțiune pentru perioada 2013-2016, în conformitate cu articolul 5 din Directiva 91/676/CEE, cu ajutorul următoarelor regulamente: regulamentele din 2008 privind prevenirea poluării cu nitrați (Nitrate Pollution Prevention Regulations, SI 2008/2349) și regulamentele de modificare SI 2009/3160, SI 2012/1849, SI 2013/1001 și SI 2013/2619 în Anglia; regulamentele din 2008 privind programul de acțiune pentru zonele vulnerabile la nitrați (Action Programme for Nitrate Vulnerable Zones Regulations 2008, Scottish SI 2008/298) și regulamentele de modificare Scottish SI 2013/123 în Scoția; regulamentele din 2013 privind prevenirea poluării cu nitrați [Nitrate Pollution Prevention (Wales) Regulations 2013, SI 2013/2506 (W. 245)] în Țara Galilor.

(6)

Zonele vulnerabile desemnate cărora li se aplică programele de acțiune, în conformitate cu Regulamentul SI 2013/2619 în cazul Angliei, cu Scottish SI 2002 nr. 276 și Scottish SI 2002 nr. 546 în cazul Scoției și cu Regulamentul SI 2013/2506 (W. 245) în cazul Țării Galilor, acoperă 58 % din suprafața totală a Angliei, 14 % din suprafața totală a Scoției și 2,3 % din suprafața totală a Țării Galilor.

(7)

Datele privind calitatea apei demonstrează că, în cazul apei subterane din Anglia, 85 % din corpurile de apă au concentrații medii de nitrați mai mici de 50 mg/l și 60 % au concentrații mai mici de 25 mg/l. În cazul Țării Galilor, 95 % dintre corpurile de apă subterană prezintă concentrații medii de nitrați mai mici de 50 mg/l, iar 87 % au concentrații mai mici de 25 mg/l. În cazul Scoției, 87 % dintre corpurile de apă subterană prezintă concentrații medii de nitrați mai mici de 50 mg/l, iar 62 % au concentrații mai mici de 25mg/l. În ceea ce privește apele de suprafață din Anglia, 59 % dintre siturile de monitorizare prezintă concentrații medii de nitrați mai mici de 25 mg/l, iar 8 % au concentrații de nitrați mai mari de 50 mg/l. În cazul Scoției și al Țării Galilor, peste 95 % dintre siturile de monitorizare prezintă concentrații medii de nitrați mai mici de 25 mg/l. În cazul Scoției, niciun sit de monitorizare nu prezintă concentrații medii de nitrați mai mari de 50 mg/l, iar în cazul Țării Galilor, 1 % dintre siturile de monitorizare prezintă concentrații de nitrați mai mari de 50 mg/l.

(8)

În opinia Comisiei, după examinarea cererii Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord și având în vedere experiența dobândită ca urmare a derogării acordate prin Decizia 2009/431/CE, cantitatea de dejecții propusă de Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, 250 kg de azot pe hectar pe an, nu va aduce atingere realizării obiectivelor Directivei 91/676/CEE, sub rezerva îndeplinirii anumitor condiții stricte.

(9)

Documentele justificative prezentate de Regatul Unit demonstrează că cele 250 kg de azot propuse anual pe hectar, din dejecții de la animalele erbivore din exploatațiile de la câmpie, sunt justificate pe baza unor criterii obiective, cum ar fi volumul mare de precipitații nete, perioadele lungi de vegetație și culturile cu o puternică absorbție de azot.

(10)

Decizia 2009/431/CE expiră la 31 decembrie 2012. Pentru a se asigura că agricultorii respectivi pot beneficia în continuare de derogare, este oportun să se prelungească termenul de valabilitate al Deciziei 2009/431/CE.

(11)

Măsurile prevăzute de prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului pentru nitrați, instituit prin articolul 9 din Directiva 91/676/CEE,

(a)

„exploatații cu pășuni” înseamnă exploatații în care cel puțin 80 % din terenul agricol disponibil pentru împrăștierea efluenților este acoperit de iarbă;

(b)

„animale erbivore” înseamnă bovine (cu excepția vițeilor de lapte), ovine, cervide, caprine și cabaline;

(c)

„pășune” înseamnă terenul cultivat permanent sau temporar (temporar înseamnă mai puțin de patru ani);

(d)

„parcelă” înseamnă un teren individual sau un grup de terenuri, omogene din punct de vedere al culturii, al tipului de sol și al practicilor de fertilizare.

(a)

planul privind rotația culturilor, în care trebuie să se specifice suprafața parcelelor cu pășune și a parcelelor cu alte culturi, inclusiv o schiță de hartă care să indice amplasarea fiecărei parcele;

(b)

numărul de animale, o descriere a sistemului de adăpostire și depozitare, incluzând volumul disponibil pentru depozitarea dejecțiilor;

(c)

un calcul al cantității de azot și fosfor din dejecțiile produse în exploatație;

(d)

cantitatea, tipul și caracteristicile dejecțiilor distribuite în interiorul sau în exteriorul exploatației;

(e)

necesarul prognozat de azot și de fosfor al culturilor, prevăzut pentru fiecare parcelă;

(f)

rezultatele analizei solului în ceea ce privește conținutul de azot și fosfor;

(g)

natura îngrășământului care urmează să fie utilizat;

(h)

calculul cantității de azot și fosfor provenind din dejecțiile aplicate pe fiecare parcelă;

(i)

calculul cantității de azot și de fosfor provenind din îngrășăminte chimice și alte tipuri de îngrășăminte aplicate pe fiecare parcelă.

(a)

pășunile temporare de pe terenuri nisipoase sunt arate primăvara;

(b)

pajiștile arate sunt înlocuite imediat de o cultură cu un necesar ridicat de azot;

(c)

rotația culturilor nu include plante leguminoase sau alte plante care fixează azotul atmosferic.

(a)

hărți care arată procentajul de exploatații, procentajul de animale, procentajul de terenuri agricole la care se referă fiecare derogare individuală, pentru fiecare district, precum și hărți privind exploatarea terenurilor la nivel local, menționate la articolul 7 alineatul (1);

(b)

rezultatele monitorizării apelor subterane și de suprafață în ceea ce privește concentrațiile de nitrați și de fosfor, inclusiv informații privind tendințele calității apei, atât în condiții de derogare, cât și în absența acesteia, precum și impactul derogării asupra calității apei, astfel cum se menționează la articolul 7 alineatul (2);

(c)

rezultatele monitorizării solului în ceea ce privește concentrațiile de azot și de fosfor din apa din sol și azotul mineral din profilul solului, atât în condiții de derogare, cât și în absența acesteia, astfel cum se menționează la articolul 7 alineatul (2);

(d)

rezumatul și evaluarea datelor obținute în urma monitorizării intensificate a apei, menționate la articolul 7 alineatul (3);

(e)

rezultatele anchetelor privind exploatarea terenurilor la nivel local, rotațiile culturilor și practicile agricole, menționate la articolul 7 alineatul (4);

(f)

rezultatele calculelor pe bază de model ale amplorii pierderilor de azot și de fosfor de la exploatațiile care beneficiază de o derogare individuală, menționate la articolul 7 alineatul (4);

(g)

evaluarea implementării condițiilor de derogare pe baza unor controale efectuate la nivel de exploatație și a informațiilor privind exploatațiile neconforme, pe baza rezultatelor controalelor administrative și ale inspecțiilor pe teren, menționate la articolul 8 alineatele (1) și (2).

20.12.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 346/69

(1)

Decizia 2002/757/CE a Comisiei (2) impune statelor membre să adopte măsuri pentru a se proteja împotriva introducerii și răspândirii în Uniune a Phytophthora ramorum Werres, De Cock & Man in ’t Veld sp. nov., un organism dăunător care nu figurează în anexa I sau în anexa II la Directiva 2000/29/CE.

(2)

Cheresteaua decojită din speciile Acer macrophyllum Pursh și Quercus spp. L. originară din Statele Unite ale Americii nu poate fi introdusă în Uniune decât dacă este însoțită de certificatul fitosanitar menționat la articolul 13 alineatul (1) punctul (ii) din Directiva 2000/29/CE și la punctul 2 din anexa la Decizia 2002/757/CE.

(3)

Pe baza informațiilor furnizate de către Statele Unite ale Americii, Comisia a luat notă de faptul că Serviciul de inspecție a sănătății animalelor și plantelor (Animal and Plant Health Inspection Service) din cadrul Departamentului pentru agricultură al SUA a aprobat un program oficial, Programul de certificare a uscării în cuptor a lemnului tăiat de esență tare pentru construcții (Kiln Drying Sawn Hardwood Lumber Certification Program), care va fi operat de Asociația națională din SUA a lemnului de esență tare pentru construcții (US National Hardwood Lumber Association – NHLA).

(4)

Programul de certificare a uscării în cuptor a lemnului tăiat de esență tare pentru construcții asigură operarea instalațiilor autorizate pentru lemn de esență tare din SUA în conformitate cu standardul privind uscarea în cuptor a lemnului tăiat de esență tare. Prin standardul respectiv se asigură că toate părțile lemnului tăiat de esență tare pentru construcții exportate în cadrul programului în cauză sunt uscate în cuptor până la atingerea unui conținut de umiditate mai mic de 20 % din greutate conform programelor de uscare în cuptor și că sunt decojite.

(5)

Prin standardul respectiv se asigură de asemenea că toți baloții de lemn de esență tare uscat în cuptor sunt prinși cu o bandă de fixare NHLA de oțel cu un număr de identificare marcată cu mențiunea „NHLA – KD”, împreună cu un număr unic atribuit fiecărui balot. Fiecare număr este menționat în certificatul corespunzător de uscare în cuptor a lemnului de esență tare pentru construcții („certificat de uscare în cuptor”).

(6)

Prin urmare, ar trebui să se prevadă o derogare care să permită introducerea în Uniune a lemnului tăiat decojit al speciilor Acer macrophyllum Pursh și Quercus spp. L. provenind din Statele Unite ale Americii atunci când acesta este însoțit de un certificat de uscare în cuptor ca alternativă la certificatul fitosanitar, sub rezerva îndeplinirii anumitor condiții.

(7)

Comisia trebuie să se asigure că Statele Unite ale Americii pun la dispoziție toate informațiile tehnice necesare evaluării funcționării programului. În plus, statele membre trebuie să evalueze în permanență utilizarea benzilor de fixare NHLA cu numere de identificare și a certificatului asociat de uscare în cuptor.

(8)

Derogarea prevăzută la articolul 3 alineatul (1) al doilea paragraf din Decizia 2002/757/CE, astfel cum este modificată prin prezenta decizie, ar trebui să se aplice până la 30 noiembrie 2016 pentru a alinia decizia respectivă cu cerințele Deciziei de punere în aplicare 2013/780/UE a Comisiei (3).

Prin urmare, Decizia 2002/757/CE ar trebui modificată în consecință.

Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului fitosanitar permanent,

1.

La articolul 3, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1)   Plantele sensibile și lemnul sensibil pot fi introduse pe teritoriul Uniunii numai dacă se respectă măsurile de urgență din domeniul fitosanitar, menționate la punctele 1a și 2 din anexa I la prezenta decizie, dacă formalitățile menționate la articolul 13 alineatul (1) primul paragraf din Directiva 2000/29/CE sunt finalizate și dacă, în urma acestor formalități cu privire la prezența izolatelor neeuropene ale organismului dăunător, plantele sensibile și lemnul sensibil sunt recunoscute libere de prezența organismului dăunător.

Prin derogare de la primul paragraf, până la 30 noiembrie 2016, cheresteaua decojită din speciile Acer macrophyllum Pursh și Quercus spp. L., originară din Statele Unite ale Americii, poate fi introdusă în Uniune fără respectarea punctului 2 din anexa I la prezenta decizie, cu condiția să respecte condițiile stabilite în anexa II la prezenta decizie.”

2.

La articolul 3 alineatele (2) și (3) și la articolul 5 alineatul (1), cuvintele „din anexa la prezenta decizie” se înlocuiesc cu „din anexa I la prezenta decizie”, și se efectuează toate modificările necesare din punct de vedere gramatical ca urmare a respectivei modificări.

3.

Se introduce următorul articol 6a:

„Articolul 6a

(1)   Statele membre informează Comisia și celelalte state membre în scris în cazul în care au făcut uz de derogarea prevăzută la articolul 3 alineatul (1) al doilea paragraf.

Statele membre care au făcut uz de derogare transmit Comisiei și celorlalte state membre înainte de data de 15 iulie a fiecărui an informații cu privire la numărul de transporturi importate în cursul anului precedent, în temeiul articolului 3 alineatul (1) al doilea paragraf din prezenta decizie, precum și un raport detaliat referitor la toate cazurile de interceptare menționate la alineatul (2) din prezentul articol.

(2)   Statele membre notifică Comisia și celelalte state membre în termen de cel mult două zile lucrătoare de la data interceptării fiecărui transport introdus pe teritoriul lor în conformitate cu articolul 3 alineatul (1) al doilea paragraf care nu respectă condițiile stabilite în anexa II.

(3)   Comisia solicită Statelor Unite ale Americii să îi furnizeze informațiile tehnice necesare care să îi permită să evalueze funcționarea Programului de certificare a uscării în cuptor a lemnului tăiat de esență tare pentru construcții.”

4.

Anexa devine anexa I.

5.

Se adaugă o anexă II, al cărei text figurează în anexa la prezenta decizie.