11.12.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 354/1

(1)

Comitetul unic de rezoluție („comitetul”) a fost înființat în temeiul Regulamentului (UE) nr. 806/2014 și a fost însărcinat cu aplicarea dispozițiilor uniforme prevăzute de regulamentul respectiv și cu administrarea fondului unic de rezoluție. Conform articolului 58 din regulamentul respectiv, comitetul dispune de un buget autonom care nu face parte din bugetul Uniunii.

(2)

Conform articolului 65 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 806/2014, comitetul stabilește și percepe contribuțiile datorate de fiecare entitate menționată la articolul 2 din regulamentul respectiv pentru cheltuielile administrative ale comitetului. Entitățile respective sunt instituții de credit cu sediul în statele membre participante, în sensul articolului 2 din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 al Consiliului (2), și societăți-mamă, firme de investiții și instituții financiare cu sediul în statele membre participante, în cazul în care acestea fac obiectul supravegherii pe bază consolidată efectuate de Banca Centrală Europeană („BCE”) în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) litera (g) din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013. Sucursalele cu sediul în statele membre participante ale instituțiilor de credit care își au sediul în state membre neparticipante nu ar trebui să facă obiectul prezentului regulament.

(3)

În conformitate cu articolul 59 din Regulamentul (UE) nr. 806/2014, contribuțiile la cheltuielile administrative ale comitetului constituie veniturile înscrise în partea 1 din bugetul comitetului și acoperă cheltuielile înscrise în partea 1 din buget, care includ cel puțin remunerațiile personalului, cheltuielile administrative, cheltuielile de infrastructură, cheltuielile de formare profesională și cheltuielile operaționale.

(4)

În 2014, comitetul nu va dispune de infrastructura specială și de capacitatea operațională necesare pentru colectarea contribuțiilor menite să îi acopere cheltuielile administrative pentru 2014 și 2015 de la toate entitățile menționate la articolul 2 din Regulamentul (UE) nr. 806/2014. Cu toate acestea, în 2014, comitetul va trebui să colecteze veniturile necesare pentru finanțarea părții 1 din bugetul său în vederea acoperirii cheltuielilor administrative aferente acestor două exerciții. Cheltuielile administrative ale comitetului cumulate pentru exercițiile 2014 și 2015 din perioada provizorie sunt estimate la 22 de milioane EUR.

(5)

Ar trebui prevăzută o soluție temporară care să îi permită comitetului să colecteze contribuțiile pentru acoperirea cheltuielilor sale administrative aferente exercițiilor 2014 și 2015 și care să asigure totodată calcularea și colectarea contribuțiilor cu resursele extrem de limitate de care dispune comitetul și într-un interval de timp foarte scurt. Acest lucru ar trebui să poată fi realizat prin stabilirea faptului că, pentru contribuțiile destinate acoperirii cheltuielilor administrative ale comitetului, calcularea și colectarea sunt realizate pe baza unei abordări în două etape: un sistem provizoriu în primele etape ale existenței comitetului și un sistem definitiv.

(6)

Numai entitățile care au fost notificate de către BCE, la cel mai înalt nivel de consolidare din statele membre participante, cu privire la decizia BCE de a le considera entități semnificative în sensul articolului 6 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 și în conformitate cu articolul 147 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 468/2014 al Băncii Centrale Europene (BCE/2014/17) (3) și care sunt menționate în lista publicată pe site-ul BCE la 4 septembrie 2014, dar cu excepția entităților semnificative care sunt filiale ale unor grupuri deja luate în considerare („entități semnificative”), ar trebui să plătească în avans cuantumul total al tranșelor pentru acoperirea cheltuielilor administrative ale comitetului în cursul perioadei provizorii. Entitățile care ar putea fi considerate semnificative și care au primit notificarea BCE în acest sens între 5 septembrie 2014 și sfârșitul perioadei provizorii nu ar trebui să fie supuse obligației de a plăti tranșele contribuțiilor. În acest scop, ar trebui creat un sistem provizoriu de tranșe ale contribuțiilor („tranșe”) care să permită comitetului să colecteze de la entitățile semnificative, în perioada provizorie, tranșele necesare pentru a-și acoperi cheltuielile.

(7)

Acest sistem provizoriu este proporțional, întrucât entitățile care vor plăti tranșele reprezintă aproximativ 85 % din totalul activelor instituțiilor de credit care intră sub incidența Regulamentului (UE) nr. 806/2014 și sunt ușor de identificat. În această etapă preliminară, o astfel de metodă de calcul și de colectare a tranșelor ar trebui să presupună o sarcină administrativă cât mai redusă, atât pentru comitet, cât și pentru entitățile în cauză.

(8)

De îndată ce comitetul va dispune de structura și de capacitatea operațională necesare, Comisia va adopta un sistem definitiv al contribuțiilor administrative pe baza căruia vor fi calculate și colectate contribuțiile.

(9)

În cadrul sistemului definitiv, contribuțiile entităților menționate la articolul 2 din Regulamentul (UE) nr. 806/2014 se calculează și se colectează în conformitate cu normele definitive. Contribuțiile entităților semnificative care intră sub incidența sistemului provizoriu ar trebui să fie reevaluate pentru a se ține seama de sumele pe care acestea le-au plătit în cadrul sistemului provizoriu.

(10)

Orice diferență între tranșele plătite pe baza sistemului provizoriu și contribuțiile calculate în conformitate cu sistemul definitiv ar trebui să fie regularizată în momentul calculării contribuțiilor destinate acoperirii cheltuielilor administrative ale comitetului pentru anul care urmează după sfârșitul perioadei provizorii.

(11)

Pentru a permite comitetului să devină operațional până la 1 ianuarie 2015, astfel cum se prevede la articolul 98 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 806/2014, și să înceapă exercitarea sarcinilor enumerate la articolul 99 alineatul (3) din regulamentul respectiv, este urgent să se stabilească un mecanism simplu și eficace care să poată fi pus în aplicare rapid și cu ușurință în faza incipientă a existenței comitetului pentru a-i permite acestuia să obțină resursele financiare necesare pentru stabilirea structurii sale organizatorice și pentru recrutarea personalului necesar în vederea îndeplinirii sarcinilor care îi revin în temeiul regulamentului respectiv,

(a)

un sistem provizoriu de tranșe ale contribuțiilor pentru cheltuielile administrative ale comitetului în cursul perioadei provizorii;

(b)

metodologia utilizată pentru calcularea tranșelor care urmează să fie colectate în avans de la fiecare entitate semnificativă pentru a acoperi cheltuielile administrative ale comitetului în cursul perioadei provizorii;

(c)

procedura și modalitățile de colectare de către comitet a tranșelor menționate la litera (b);

(d)

modalitățile de amânare a calculării și a colectării contribuțiilor datorate de entitățile menționate la articolul 2 din Regulamentul (UE) nr. 806/2014, altele decât entitățile semnificative, pentru a acoperi cheltuielile administrative ale comitetului în cursul perioadei provizorii;

(e)

modalitățile de adaptare a contribuțiilor datorate de entitățile semnificative pentru cheltuielile administrative ale comitetului după perioada provizorie, pentru a se ține seama de orice diferență dintre tranșele plătite în avans pe baza sistemului provizoriu și contribuțiile datorate pentru perioada provizorie în conformitate cu sistemul definitiv.

(a)

„tranșe” sau „tranșe ale contribuțiilor” înseamnă tranșele contribuțiilor care urmează să fie colectate de comitet în conformitate cu prezentul regulament pentru acoperirea cheltuielilor sale administrative în cursul perioadei provizorii;

(b)

„cheltuieli administrative ale comitetului” înseamnă cheltuielile înscrise în partea I din bugetul comitetului în cursul perioadei provizorii;

(c)

„totalul activelor” înseamnă valoarea totală a activelor obținută de la rubrica „Total active” din bilanțul unei entități semnificative, bilanț, după caz, consolidat, astfel cum a fost raportat în conformitate cu legislația relevantă a Uniunii în scopuri prudențiale, la data de 31 decembrie 2013 sau începând cu data de raportare aplicabilă pentru exercițiul financiar 2013, în cazul în care exercițiul financiar se încheie la o dată ulterioară datei de 31 decembrie;

(d)

„entități semnificative” înseamnă entitățile care au fost notificate de către BCE, la cel mai înalt nivel de consolidare din statele membre participante, cu privire la decizia BCE de a le considera entități semnificative în sensul articolului 6 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 și în conformitate cu articolul 147 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 468/2014 și care sunt menționate în lista publicată pe site-ul BCE la 4 septembrie 2014, dar cu excepția entităților semnificative care sunt filiale ale unor grupuri deja luate în considerare în această definiție și a sucursalelor cu sediul în statele membre participante ale instituțiilor de credit care își au sediul în state membre neparticipante;

(e)

„notificare privind tranșa” înseamnă o notificare în care se precizează cuantumul tranșei contribuției care trebuie colectată în avans, emisă pentru fiecare entitate semnificativă relevantă în conformitate cu prezentul regulament;

(f)

„perioadă provizorie” înseamnă perioada care începe la 19 august 2014 și se încheie fie la 31 decembrie 2015, fie la data aplicării sistemului definitiv al contribuțiilor administrative adoptat de Comisie în conformitate cu articolul 65 alineatul (5) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 806/2014, oricare dintre aceste date survine mai târziu;

(g)

„autoritate competentă” înseamnă o autoritate competentă astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (2) litera (i) din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (4).

11.12.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 354/6

(1)

Regulamentul (CE) nr. 976/2009 al Comisiei (2) stabilește normele de punere în aplicare a tuturor serviciilor de rețea, cu excepția serviciilor care permit invocarea serviciilor de date spațiale.

(2)

Interoperabilitatea serviciilor de date spațiale este caracterizată de capacitatea de a comunica, executa și transfera date între acestea. O condiție prealabilă pentru invocarea serviciilor de date spațiale este capacitatea de a avea acces la informațiile relevante. Prin intermediul serviciilor de căutare prevăzute de Directiva 2007/2/CE, ale cărei norme de punere în aplicare sunt stabilite prin Regulamentul (CE) nr. 976/2009, statele membre pun la dispoziție elementele de metadate prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 1205/2008 al Comisiei (3). Normele de punere în aplicare a serviciilor de date spațiale stabilite prin Regulamentul (UE) nr. 1089/2010 al Comisiei (4) introduc noi elemente de metadate pentru serviciile de date spațiale, prin urmare este necesar să se actualizeze definiția unui element de metadate din Regulamentul (CE) nr. 976/2009, pentru a permite căutarea și pentru a permite disponibilitatea noilor elemente de metadate în cadrul serviciilor de căutare ale statelor membre.

(3)

Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 976/2009 ar trebui modificat în consecință.

(4)

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt în conformitate cu avizul comitetului instituit prin articolul 22 din Directiva 2007/2/CE,

11.12.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 354/8

(1)

Regulamentul (UE) nr. 1089/2010 al Comisiei (2) stabilește modalitățile tehnice numai pentru interoperabilitatea seturilor de date spațiale.

(2)

Interoperabilitatea serviciilor de date spațiale se caracterizează prin capacitatea de a comunica, a executa sau a transfera date între acestea. Prin urmare, serviciile de date spațiale trebuie să fie documentate în continuare cu metadate suplimentare. Spre deosebire de normele de aplicare a seturilor de date spațiale, interoperabilitatea vizează, într-o măsură mai mică, și armonizarea conținutul serviciului.

(3)

Pentru elaborarea normelor de aplicare prevăzute de Directiva 2007/2/CE, accentul a fost pus mai întâi pe serviciile de bază, și anume serviciile de rețea, prin Regulamentul (CE) nr. 976/2009 al Comisiei (3), și pe interoperabilitatea seturilor de date spațiale, prin Regulamentul (UE) nr. 1089/2010. Regulamentul (UE) nr. 1089/2010 ar trebui, așadar, să fie acum modificat pentru a conține normele de aplicare pentru serviciile de date spațiale.

(4)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul comitetului instituit prin articolul 22 din Directiva 2007/2/CE,

1.

articolul 1 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 1

Obiect și domeniu de aplicare

(1)   Prezentul regulament stabilește cerințele privind modalitățile tehnice pentru interoperabilitatea și, atunci când este posibil, armonizarea seturilor și serviciilor de date spațiale corespunzătoare categoriilor enumerate în anexele I, II și III la Directiva 2007/2/CE.

(2)   Prezentul regulament nu se aplică serviciilor de rețea care intră în domeniul de aplicare al Regulamentului (CE) nr. 976/2009 al Comisiei (4).

2.

la articolul 2, se adaugă următoarele puncte 31-38:

;

3.

articolul 6 se modifică după cum urmează:

4.

la articolul 8, se adaugă următorul alineat (3):

„(3)   Actualizările de date se pun la dispoziția tuturor serviciilor de date spațiale conexe în conformitate cu termenul precizat la alineatul (2).”

5.

după articolul 14 se introduc următoarele articole:

„Articolul 14a

Cerințe pentru serviciile de date spațiale care pot fi solicitate

Până cel târziu la 10 decembrie 2015, statele membre furnizează metadatele serviciilor de date spațiale care pot fi solicitate în conformitate cu cerințele prevăzute în anexa V.

Articolul 14b

Modalități de interoperabilitate și cerințe de armonizare pentru serviciile de date spațiale care pot fi solicitate

Serviciile de date spațiale care pot fi solicitate legate de datele incluse în cel puțin un set de date spațiale conform îndeplinesc cerințele de interoperabilitate prevăzute în anexele V și VI și, atunci când este posibil, cerințele de armonizare prevăzute în anexa VII.”

6.

se introduce o anexă V, al cărei text este prevăzut în anexa I la prezentul regulament;

7.

se introduce o anexă VI, al cărei text este prevăzut în anexa II la prezentul regulament;

8.

se introduce o anexă VII, al cărei text este prevăzut în anexa III la prezentul regulament;

11.12.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 354/17

(1)

Prin Regulamentul (CE) nr. 1355/2008 (2), Consiliul a instituit o taxă antidumping definitivă la importurile de anumite citrice preparate sau conservate originare din Republica Populară Chineză (denumită în continuare „China”). Măsurile s-au prezentat sub forma unei taxe specifice pe întreprindere cuprinsă între 361,4 EUR și 531,2 EUR pe tonă de greutate netă de produs.

(2)

Măsurile au fost anulate de Curtea de Justiție a UE la 22 martie 2012 (3), dar au fost reinstituite la 18 februarie 2013 prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 158/2013 al Consiliului (4).

(3)

În urma publicării unui aviz de expirare iminentă a măsurilor antidumping definitive în vigoare (5), la 12 august 2013 Comisia a primit o cerere de inițiere a unei reexaminări în perspectiva expirării măsurilor, în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din regulamentul de bază. Cererea a fost depusă de Federación Nacional de Asociaciones de Transformados Vegetales y Alimentos Procesados (FENAVAL) în numele producătorilor care reprezentau peste 75 % din producția totală a Uniunii de anumite citrice preparate sau conservate.

(4)

Cererea s-a bazat pe faptul că expirarea măsurilor antidumping definitive ar conduce probabil la continuarea sau la reapariția dumpingului și a prejudiciului pentru industria din Uniune.

(5)

Stabilind, după consultarea comitetului consultativ, că există elemente de probă suficiente care să justifice inițierea unei proceduri de reexaminare efectuate în perspectiva expirării măsurilor, la 25 octombrie 2013 Comisia a anunțat, printr-un aviz publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (6) (denumit în continuare „avizul de inițiere”), inițierea unei proceduri de reexaminare efectuate în perspectiva expirării măsurilor în temeiul articolului 11 alineatul (2) din regulamentul de bază.

(6)

Ancheta privind continuarea sau reapariția dumpingului a vizat perioada cuprinsă între 1 octombrie 2012 și 30 septembrie 2013 (denumită în continuare „perioada anchetei de reexaminare”). Examinarea evoluțiilor relevante pentru evaluarea probabilității unei reapariții a prejudiciului a vizat perioada cuprinsă între 1 octombrie 2009 și sfârșitul perioadei anchetei de reexaminare („perioada examinată”).

(7)

Comisia a informat în mod oficial următoarele părți cu privire la inițierea unei reexaminări în perspectiva expirării măsurilor: solicitantul, producătorii din Uniune și asociațiile acestora, producătorii-exportatori cunoscuți din China și din alte potențiale țări analoge, importatorii independenți din Uniune și asociațiile acestora, furnizorii producătorilor din Uniune și asociațiile acestora, o asociație consumatorilor din Uniune cunoscută ca fiind interesată și reprezentanții țării exportatoare. Părților interesate li s-a acordat posibilitatea de a-și prezenta punctul de vedere în scris și de a solicita o audiere în termenul stabilit în avizul de inițiere.

(8)

Având în vedere numărul aparent ridicat de producători-exportatori din China și de importatori independenți din Uniune, s-a considerat oportun să se analizeze dacă este necesară eșantionarea, în conformitate cu articolul 17 din regulamentul de bază. Pentru a permite Comisiei să stabilească dacă eșantionarea este necesară și, în caz afirmativ, să selecteze un eșantion, părțile menționate anterior au fost invitate să se facă cunoscute în termen de 15 zile de la inițierea reexaminării și să furnizeze Comisiei informațiile solicitate în avizul de inițiere.

(9)

Întrucât numai un grup de producători-exportatori chinezi a furnizat informațiile solicitate, nu a fost necesară selectarea unui eșantion de producători-exportatori.

(10)

În ceea ce privește importatorii independenți, au fost identificați și invitați să furnizeze informații necesare pentru eșantionare 32 de importatori. Dintre cei 32 de importatori independenți, șapte s-au făcut cunoscuți și au furnizat informațiile necesare în vederea eșantionării. Trei importatori au fost selectați pentru a face parte din eșantion, dar numai doi au confirmat în termenul prevăzut disponibilitatea de a face parte din exercițiul de eșantionare.

(11)

Pe baza celor menționate anterior, Comisia a transmis chestionare tuturor părților interesate și celor care s-au făcut cunoscute în termenul stabilit în avizul de inițiere. S-au primit răspunsuri de la cinci producători din Uniune, de la producătorul-exportator cooperant din China, de la doi importatori independenți, de la opt furnizori ai producătorilor din Uniune, de la o asociație de furnizori ai producătorilor din Uniune și de la un producător din țara analogă.

(12)

Două asociații de importatori s-au prezentat ca părți interesate. De asemenea, cinci importatori independenți au prezentat observații.

(13)

În ceea ce privește producătorii din țara analogă, patru societăți au fost identificate și invitate să furnizeze informațiile necesare. O singură societate a furnizat informațiile solicitate și a fost de acord cu vizita de verificare.

(14)

Comisia a verificat toate informațiile pe care le-a considerat necesare pentru a determina probabilitatea continuării dumpingului și a reapariției prejudiciului, precum și interesul Uniunii. S-au efectuat vizite de verificare în spațiile de lucru ale următoarelor părți interesate:

(15)

La 13 octombrie 2014, Comisia a comunicat faptele și considerentele esențiale pe baza cărora se intenționează instituirea taxelor antidumping (denumită în continuare „comunicarea privind constatările definitive”). În urma comunicării privind constatările definitive, mai multe părți interesate și-au exprimat în scris observațiile cu privire la constatările definitive. Părțile care au adresat o cerere în acest sens au avut posibilitatea de a fi audiate. Trei importatori au solicitat și au beneficiat de o audiere comună, în prezența consilierului-auditor pentru proceduri comerciale. O asociație europeană a comercianților a solicitat și a beneficiat de o audiere comună în fața serviciilor Comisiei.

(16)

Produsul care face obiectul reexaminării este același cu produsul definit în ancheta inițială, și anume, mandarine preparate sau conservate (inclusiv tangerine și satsuma), clementine, wilkings și alți hibrizi similari de citrice, fără adaos de alcool, cu sau fără adaos de zahăr sau alți îndulcitori, astfel cum sunt definite la poziția 2008 din Nomenclatura combinată (NC), originare din Republica Populară Chineză (denumite în continuare „produsul în cauză”), încadrate în prezent la codurile NC 2008 30 55, 2008 30 75 și ex 2008 30 90.

(17)

Produsul în cauză se obține prin decojirea și segmentarea anumitor soiuri de citrice mici (în special satsuma), care sunt ambalate ulterior într-un mediu de sirop de zahăr, suc sau apă, în ambalaje de diferite dimensiuni, pentru a satisface cerințele specifice ale diferitelor piețe.

(18)

Satsuma, clementinele și alte citrice mici sunt cunoscute în mod obișnuit sub denumirea colectivă de „mandarine”. Majoritatea acestor soiuri de fructe pot fi consumate în stare proaspătă sau sunt prelucrate. Soiurile sunt similare și preparatele sau conservele obținute din acestea sunt considerate ca fiind un singur produs.

(19)

Producătorii din Uniune au susținut că produsul importat este similar cu produsul din Uniune, pentru următoarele motive:

(20)

Anumiți importatori au susținut, pe de altă parte, că produsul importat este de o calitate superioară deoarece conține mai puține bucăți fragmentate (maximum 5 %) și are un gust, un aspect și o structură superioare produsului provenit din Uniune. S-a afirmat, de asemenea, că produsul importat are un miros diferit față de produsul provenit din Uniune.

(21)

Comisia a analizat afirmațiile respective și, având în vedere datele disponibile, a concluzionat că afirmațiile industriei din Uniune menționate la considerentul 19 sunt corecte.

(22)

În ceea ce privește afirmațiile importatorilor, acestea au trebuit să fie respinse din următoarele motive:

(23)

Prin urmare, la fel ca în ancheta inițială, produsul importat și cel produs de industria din Uniune sunt considerate ca fiind similare în sensul articolului 1 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(24)

În conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din regulamentul de bază, s-a examinat dacă expirarea măsurilor existente ar putea conduce la o continuare a dumpingului.

(25)

Astfel cum s-a menționat în considerentul 9, ca urmare a faptului că un singur grup de societăți a cooperat, nu a fost necesară selectarea unui eșantion de producători-exportatori din China. Societatea respectivă a acoperit aproximativ 12 %-20 % (se specifică un interval din motive de confidențialitate) din importurile produsului în cauză din China către Uniune în cursul perioadei anchetei de reexaminare.

(26)

În conformitate cu dispozițiile articolului 2 alineatul (7) litera (a) din regulamentul de bază, a fost necesară stabilirea valorii normale pe baza prețurilor sau a valorii construite obținute într-o țară terță cu economie de piață adecvată (denumită în continuare „țara analogă”) sau pe baza prețului practicat la exportul din țara analogă către alte țări, inclusiv către Uniune sau, în cazul în care acest lucru nu este posibil, în orice alt mod rezonabil, inclusiv pe baza prețului plătit efectiv sau care urmează să fie plătit în Uniune pentru produsul similar, ajustat în mod corespunzător, astfel încât acesta să includă o marjă de profit rezonabilă.

(27)

În avizul de inițiere, Comisia și-a exprimat intenția de a utiliza Turcia ca țară analogă adecvată în vederea stabilirii valorii normale pentru China și a invitat părțile interesate să prezinte observații în acest sens.

(28)

Nu s-au primit observații referitoare la propunerea Turciei ca țară analogă. Niciuna dintre părțile interesate nu a sugerat alți producători de produs similar din țara analogă.

(29)

Unul dintre producătorii-exportatori turci contactați, Frigo-Pak, a prezentat un răspuns complet la chestionar în termen și a acceptat o vizită de verificare la sediul său.

(30)

În temeiul articolului 2 alineatul (7) litera (a) din regulamentul de bază, valoarea normală a fost stabilită pe baza informațiilor verificate primite de la producătorul din Turcia. Societatea respectivă nu comercializa produsul similar pe piața internă, prin urmare, valoarea normală a fost construită în conformitate cu articolul 2 alineatul (3) din regulamentul de bază, prin adăugarea la costurile de producție a unui procent rezonabil corespunzător costurilor de vânzare, cheltuielilor administrative și altor costuri generale („SGA”) în conformitate cu articolul 2 alineatul (6) litera (b) și prin adăugarea unei marje de profit rezonabile în conformitate cu articolul 2 alineatul (6) litera (c). Rata SGA utilizată reprezintă rata SGA suportată de producător pentru vânzările de alte produse conservate pe piața internă și s-a ridicat la 10 %-20 % (se specifică un interval din motive de confidențialitate). Marja de profit utilizată este aceeași marjă ca cea utilizată în ancheta inițială, și anume 6,8 %, care reprezintă profitul realizat de industria din UE înainte de a fi prejudiciată de importurile care fac obiectul unui dumping din China.

(31)

Vânzările la export către Uniune ale producătorului-exportator cooperant s-au efectuat direct către clienți independenți, stabiliți în Uniune. În conformitate cu articolul 2 alineatul (8) din regulamentul de bază, prețul de export a fost stabilit pe baza prețurilor plătite efectiv sau care urmează să fie plătite pentru produsul vândut la export de China către Uniune.

(32)

Comparația dintre valoarea normală și prețul de export s-a realizat la nivel franco fabrică.

(33)

În scopul unei comparații echitabile între valoarea normală și prețul de export practicat de producătorul-exportator cooperant, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază, s-a ținut cont, sub formă de ajustări, de anumite diferențe în materie de transport, asigurare, comisioane și taxe bancare care au afectat prețurile și comparabilitatea acestora.

(34)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (11) din regulamentul de bază, marja de dumping a fost stabilită pe baza unei comparații între valoarea normală medie ponderată și prețul de export mediu ponderat.

(35)

În cazul producătorului-exportator cooperant, comparația a arătat existența unui dumping. Marja de dumping s-a ridicat la peste 60 %.

(36)

Pentru China în ansamblu, comparația dintre prețul de export mediu ponderat al importurilor de produs în cauză din China, conform datelor furnizate de Eurostat și valoarea normală medie ponderată stabilită pentru țara analogă (ajustate corespunzător pentru a reflecta gama probabilă de produse importate din China, având în vedere gama de produse vândute către UE de producătorul-exportator cooperant pentru tipuri de produse comparabile), a indicat, de asemenea, existența unui dumping semnificativ la niveluri chiar mai ridicate.

(37)

Ulterior comunicării privind constatările definitive, o asociație europeană a comercianților a afirmat că, spre deosebire de producătorii-exportatori chinezi și de producătorii spanioli, nu a avut posibilitatea de a verifica calculele exacte (calculele privind dumpingul și prejudiciul), prin urmare, aceasta a solicitat Comisiei să furnizeze detalii asupra metodei de calcul al dumpingului. În timpul audierii organizate în prezența consilierului-auditor, trei importatori au semnalat, de asemenea, că ar fi preferat să primească detalii cu privire la metoda de calcul al dumpingului.

(38)

În acest sens, trebuie remarcat faptul că datele pe care s-au bazat calculele Comisiei conțin secrete comerciale și informații confidențiale. Producătorul-exportator cooperant care a furnizat datele respective a primit în mod corespunzător o notificare specifică privind calculele detaliate ale dumpingului și ale prejudiciului și nu a prezentat observații sau solicitări de clarificare. Comisia nu poate pune la dispoziție datele respective pentru a fi examinate de alte părți interesate, fără a încălca caracterul lor confidențial. Cu toate acestea, metodologia utilizată de Comisie, astfel cum este descrisă în considerentele 30-36 de mai sus, a fost comunicată tuturor părților interesate. În timpul audierii menționate, consilierul-auditor i-a informat pe importatori cu privire la posibilitatea de a-i solicita lui personal să verifice calculul Comisiei, în cazul în care au îndoieli în ceea ce privește exactitatea datelor. Cu toate acestea, cei trei importatori nu au solicitat intervenția consilierului-auditor în acest sens.

(39)

În orice caz, asociația comercială europeană a calculat ea însăși o marjă de dumping, comparând prețurile medii ale importurilor din China comunicate de Eurostat cu prețurile medii ale importurilor din Turcia comunicate de Eurostat. Potrivit asociației comerciale menționate, comparația sugerează un nivel mai scăzut al dumpingului, de aproximativ 30 %. În acest sens, în primul rând, trebuie subliniat faptul că, în cadrul unei reexaminări efectuate în perspectiva expirării măsurilor, nivelul exact al dumpingului este mai puțin important decât în cadrul unei anchete în care se stabilește nivelul taxei. În al doilea rând, astfel cum se explică în considerentele 30-33 de mai sus, calculul Comisiei s-a bazat pe datele privind valoarea normală „reală” furnizate de producătorul-cooperant turc verificat, iar comparația cu prețurile de export din China s-a realizat la un nivel detaliat. Prin urmare, datele pe care s-au bazat calculele Comisiei sunt considerat mult mai fiabile și mai exacte decât estimarea propusă de asociație în observațiile acesteia referitoare la comunicarea privind constatările.

(40)

În timpul audierii de către consilierul-auditor, trei importatori au susținut în continuare că nu a existat niciun dumping. Afirmația s-a bazat pe constatarea Comisiei care a indicat că prețurile medii de vânzare ale producătorului-exportator cooperant din China către mai multe piețe importante din afara UE au fost sub prețul mediu de vânzare către piața Uniunii. Afirmația respectivă trebuie respinsă, întrucât dumpingul reprezintă practica vânzării pe o anumită piață la prețuri sub valoarea normală, nu la prețuri inferioare prețurilor realizate pe alte piețe terțe.

(41)

Ca urmare a constatării existenței unui dumping în cursul perioadei anchetei de reexaminare, s-a investigat probabilitatea continuării dumpingului în cazul abrogării măsurilor și au fost analizate următoarele elemente: capacitatea de producție și capacitatea neutilizată din China; volumul și prețurile importurilor care fac obiectul unui dumping originare din China; atractivitatea pieței Uniunii în ceea ce privește importurile din China.

(42)

Pe parcursul unei mari părți din perioada anchetei de reexaminare nu au existat măsuri în vigoare în UE, întrucât acestea au fost anulate (a se vedea considerentul 2 de mai sus). Pe parcursul perioadei fără măsuri, importurile au înregistrat un nivel maxim în perioada 2011/2012, urmat de o scădere în restul perioadei anchetei de reexaminare. Aceasta reflectă de fapt un efect de constituire a stocurilor mai degrabă decât o veritabilă creștere/scădere a consumului și este atribuită nivelului ridicat al importurilor din China care au avut loc între martie și iulie 2012, atunci când măsurile nu erau în vigoare.

(43)

În ceea ce privește capacitatea totală de producție și capacitatea neutilizată a Chinei, Comisia nu a obținut informații de la niciunul dintre producătorii chinezi sau de la alte părți interesate. În conformitate cu articolul 18 din regulamentul de bază, constatările Comisiei au fost realizate pe baza datelor disponibile.

(44)

Conform raportului publicat de Serviciul Agricol Extern din cadrul Departamentului pentru Agricultură al SUA (FSA/USDA) care a fost inclus în cererea de reexaminare și care este, de asemenea, disponibil publicului (7), cantitatea de mandarine proaspete destinate prelucrării, și anume fabricării conservelor de mandarine din China, a crescut cu 27 % între 2009/2010 (520 000 de tone) și perioada anchetei de reexaminare (660 000 de tone). Producția de conserve de mandarine din China a urmat o tendință similară. Conform raportului, China a crescut producția de conserve de mandarine de la 347 000 de tone în 2009/2010 la 440 000 de tone în perioada anchetei de reexaminare. De asemenea, conform raportului, consumul intern de conserve de mandarine din China a fost estimat la aproximativ 100 000-150 000 de tone în 2013/2014. Având în vedere că o altă sursă disponibilă publicului a estimat consumul intern, de asemenea, la 50 000-100 000 de tone (8), estimarea consumului intern la 100 000 de tone pare rezonabilă. Luând în considerare informațiile de mai sus, cantitatea de conserve de mandarine din China disponibilă pentru export poate fi estimată la aproximativ 340 000 de tone în perioada anchetei de reexaminare.

(45)

Alte surse disponibile furnizează estimări ușor diferite privind cantitatea de conserve de mandarine din China disponibilă pentru export între 2009 și 2014 (9). Cu toate acestea, în pofida diferențelor, conform tuturor surselor, cantitatea de conserve de mandarine din China disponibilă pentru export a fost de cel puțin 300 000 de tone pe an de raportare între 2009 și 2013. Niciuna dintre surse nu indică o posibilă reducere semnificativă în viitor a cantității de conserve de mandarine din China disponibile pentru export.

(46)

Chiar dacă importurile din China în timpul perioadei anchetei de reexaminare s-au ridicat la 19 253 de tone, datele privind importurile furnizate în cadrul anchetei inițiale care acoperă perioada 2002-2007 arată că producătorii chinezi pot aloca pentru piața Uniunii mai mult de 60 000 de tone pe sezon, fapt confirmat de datele Eurostat privind importurile realizate în sezonul 2011/2012. De asemenea, nivelul ridicat al importurilor în 2011/2012, perioadă în care măsurile nu au fost aplicabile în cea mai mare parte a timpului (și anume, începând cu 22 martie 2012), arată că Uniunea este o piață atractivă pentru producătorii chinezi din punct de vedere al prețurilor și că volume semnificative de importuri din China care fac obiectul unui dumping ar ajunge pe piața Uniunii în cazul în care măsurile antidumping actuale ar fi abrogate.

(47)

Faptul că, în perioada 2002-2007 (când nu au fost instituite măsuri anti-dumping), China a exportat către Uniune în medie pe sezon o cantitate considerabil mai mare de conserve de mandarine (cu 36 %) decât în perioada 2009-2013 (când s-au instituit taxe, cu excepția perioadei cuprinse între 22 martie 2012 și 23 februarie 2013), deși în China volumele totale disponibile pentru exportul la nivel mondial au fost mai mici în prima perioadă decât în cea de a doua, confirmă, de asemenea, probabilitatea ca producătorii chinezi să crească volumele exporturilor către Uniune la nivelul observat în cursul anchetei inițiale în cazul în care măsurile ar fi abrogate.

(48)

În ceea ce privește exporturile către țări terțe, ancheta a arătat că, în perioada anchetei de reexaminare prețurile medii de vânzare la export ale societății cooperante către mai multe piețe importante (cum ar fi Japonia, Malaysia, Filipine, Thailanda) au fost mai mici decât prețurile medii de vânzare către Uniune. Prin urmare, este de așteptat ca, în lipsa măsurilor, producătorul-exportator cooperant să reorienteze cel puțin o parte a exporturilor sale către Uniune.

(49)

De asemenea, statisticile de export chineze cu privire la citricele preparate și/sau conservate în recipiente închise ermetic demonstrează că există o probabilitate de redirecționare a exporturilor din China către Uniune. Astfel, pe baza statisticilor se estimează că, în timpul perioadei anchetei de reexaminare, au fost vândute aproximativ 20 000 de tone de produs în cauză către destinații de export cu prețuri medii mai mici decât cele obținute în UE, chiar dacă pe piețele respective nu au existat taxe anti-dumping aplicabile la importurile din China. În cursul perioadei anchetei de reexaminare, volumul respectiv ar fi egal cu vânzările interne ale industriei din Uniune și cu 71 % din producția totală a industriei din Uniune. Cu alte cuvinte, pe baza dimensiunii actuale a pieței europene de conserve de mandarine (consumul total al UE: 44 523 de tone) și în conformitate cu informațiile din statisticile de export chineze, volumul exporturilor actuale din China către UE plus volumul potențial care din punct de vedere economic ar fi mai rentabil să fie reorientat către Uniune ar acoperi aproape în totalitate cererea UE de conserve de mandarine.

(50)

Ancheta a confirmat faptul că importurile din China au continuat să intre pe piața Uniunii la prețuri de dumping în cursul perioadei anchetei de reexaminare. Având în vedere continuarea dumpingului, faptul că piața Uniunii este o piață importantă care a fost interesantă pentru exportatorii chinezi în trecut, capacitățile de producție disponibile în China care depășesc consumul total din Uniune, precum și dorința și capacitatea dovedită a producătorilor chinezi de a crește rapid exporturile către Uniune atunci când există un stimulent, se concluzionează că există o probabilitate de continuare a dumpingului în cazul eliminării măsurilor.

(51)

Mandarinele sunt recoltate toamna și iarna, iar sezonul de recoltare și de prelucrare începe în prima parte a lunii octombrie și se termină la sfârșitul lunii ianuarie (pentru anumite soiuri, în luna februarie sau martie) a anului următor. Majoritatea achizițiilor (de exemplu, ale importatorilor independenți) și a contractelor de vânzare sunt negociate în primele luni ale fiecărui sezon. Conform practicii utilizate în industria de conservare a mandarinelor, sezonul (perioada începând de la data de 1 octombrie a unui an și până la data de 30 septembrie a anului următor) servește ca bază pentru comparații. La fel precum în cazul anchetei inițiale, Comisia a adoptat această practică în analiza sa.

(52)

În perioada anchetei de reexaminare, produsul similar a fost fabricat în Uniune de către cinci producători din Uniune. Producția totală de produs similar a Uniunii în perioada anchetei de reexaminare a fost stabilită pe baza răspunsurilor la chestionar furnizate de patru producători individuali, care au fost verificați în timpul unei verificări la fața locului. Producția producătorului care nu a cooperat în mod adecvat și nu a făcut obiectul unei vizite de verificare la fața locului a fost stabilită pe baza răspunsului la chestionar furnizat de producătorul respectiv, contraverificat cu plângerea. Pe această bază, producția totală din Uniune a fost estimată la circa 28 500 de tone în cursul perioadei anchetei de reexaminare.

(53)

Se concluzionează că producătorii din Uniune menționați mai sus, care reprezintă producția totală din Uniune, constituie industria din Uniune în sensul articolului 4 alineatul (1) și al articolului 5 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(54)

Consumul din Uniune a fost stabilit pe baza datelor privind importurile raportate de Eurostat la nivelul codului TARIC (tarif vamal comunitar integrat), care coincid astfel exact cu definiția produsului în cauză — și pe baza volumului vânzărilor în UE ale industriei din Uniune.

(55)

Trebuie remarcat faptul că, deși analiza se bazează mai degrabă pe sezoane decât pe ani calendaristici, metodologia de mai sus nu reflectă neapărat consumul la nivelul utilizatorului/consumatorului industrial. Într-adevăr, având în vedere caracterul sezonier al materiei prime principale (fructe proaspete), este o practică obișnuită în domeniu ca atât importatorii, cât și producătorii din Uniune să acumuleze stocuri atunci când fructele proaspete sunt conservate și să vândă produsele prelucrate distribuitorilor sau utilizatorilor industriali pe tot parcursul anului. Prin urmare, consumul poate fi afectat uneori de efectele acumulării de stocuri.

(56)

Pe această bază, în cursul perioadei examinate, consumul la nivelul Uniunii a evoluat după cum urmează:

Tabelul 1

(57)

În cursul perioadei examinate, consumul de citrice la nivelul Uniunii a rămas, în medie, puțin sub 70 000 de tone. Cu toate acestea, s-a înregistrat un nivel maxim al importurilor în 2011/2012, urmat de o scădere bruscă în restul perioadei anchetei de reexaminare. Evoluția menționată reflectă mai degrabă un efect al acumulării de stocuri decât o veritabilă creștere/scădere a consumului și este atribuită nivelului ridicat înregistrat de importurile din China între martie și iulie 2012, atunci când măsurile nu au fost temporar în vigoare (a se vedea considerentul 2). Nivelul maxim al importurilor înregistrat în 2011/2012 a fost compensat printr-un nivel mai scăzut al importurilor în cursul perioadei anchetei de reexaminare, așadar printr-un consum mai mic la nivelul Uniunii.

(58)

Unii importatori au susținut că nu au practicat acumularea de stocuri. De asemenea, importatorii au susținut că, începând cu 6 octombrie 2011, când avocatul general și-a prezentat concluziile în cauza C-338/10, erau deja convinși că măsurile vor fi anulate de Curtea de Justiție. Prin urmare, importatorii au amânat vămuirea produsului în cauză până la adoptarea hotărârii definitive a Curții de Justiție.

(59)

În acest context, trebuie amintit faptul că acumularea de stocuri poate fi definită ca acumularea și stocarea unei rezerve. Datele aflate la dispoziția Comisiei indică faptul că, de la anularea măsurilor la 22 martie 2012 și până în iulie 2012 s-a înregistrat un volum masiv al importurilor de produs în cauză: în medie, aproximativ 9 000 de tone pe lună. Ulterior și până la sfârșitul perioadei anchetei de reexaminare, nivelul mediu al importurilor a scăzut la doar aproximativ 1 650 de tone pe lună, cu aproximativ 2 000 de tone mai puțin pe lună comparativ cu nivelul mediu al importurilor în perioada anterioară anulării măsurii. Comisia a concluzionat că, pentru a ajunge la acest nivel semnificativ al importurilor lunare într-o perioadă de timp relativ scurtă, importatorii au acumulat volume mari din produsul în cauză. Acest lucru a fost confirmat de fapt, de asemenea, de unii importatori, care au recunoscut că au amânat vămuirea atunci când au avut convingerea că taxele antidumping vor fi anulate. Prin urmare, afirmația că importatorii nu au practicat acumularea de stocuri a trebuit respinsă.

(60)

Având în vedere că un singur grup de exportatori chinezi a cooperat la anchetă și că grupul respectiv a reprezentat aproximativ 12 %-20 % (se specifică un interval din motive de confidențialitate) din totalul importurilor din China în timpul perioadei anchetei de reexaminare, s-a concluzionat că datele Eurostat (la nivelul codului TARIC — tariful vamal comunitar integrat, acolo unde este necesar) au fost cele mai exacte și au constituit cele mai bune surse de informații în ceea ce privește volumul importurilor și prețurile de import. Cu toate acestea, prețurile individuale ale exportatorului cooperant chinez au fost, de asemenea, examinate.

(61)

Volumul importurilor din China și cotele de piață corespunzătoare au evoluat în cursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 2

(62)

După instituirea măsurilor antidumping în 2008, volumul importurilor din China a urmat, în general, o tendință descendentă. Se reamintește că importurile efectuate în cursul perioadei anchetei inițiale (2006/2007) s-au ridicat la 56 108 de tone.

(63)

Astfel cum s-a explicat mai sus, importurile au atins, cu toate acestea, un nivel maxim în 2011/2012. Nivelul maxim a fost, în mod clar, rezultatul anulării măsurilor antidumping în martie 2012. Într-adevăr, dacă se analizează evoluția lunară a importurilor din China pe baza datelor Eurostat, în timp ce importurile lunare din China au oscilat, în general, între 2 000 și 6 000 de tone, acestea au atins niveluri cuprinse între 6 000 și 12 000 de tone în perioada martie-iulie 2012 (în medie, aproape 9 000 de tone pe lună). În acest sens, trebuie remarcat faptul că măsurile au fost anulate în martie 2012 și reinstituite în februarie 2013, dar înregistrarea a fost introdusă la 29 iunie 2012 (10), ceea ce avut un efect descurajant asupra importurilor.

(64)

La fel precum în cazul volumului importurilor, cota de piață a Chinei a urmat o tendință descendentă în cursul perioadei examinate, în scădere de la 71 % la 43 %. Chiar și luând în considerare impactul nivelului neobișnuit atins de importurile din China în 2011/2012 și în perioada anchetei de reexaminare, cotele de piață au scăzut de la aproximativ 70 % în 2009-2010 la o medie de 55 % în anii următori.

(65)

Astfel cum reiese din tabelul de mai sus, prețurile importurilor din China au crescut cu 37 % pe parcursul perioadei examinate. Cu toate acestea, trebuie precizat faptul că prețurile au crescut în mod semnificativ până în perioada 2011/2012 și au scăzut ulterior în perioada anchetei de reexaminare.

(66)

Având în vedere că, în cursul perioadei anchetei de reexaminare, volumul importurilor singurului exportator cooperant a reprezentat doar aproximativ 12 %-20 % (se specifică un interval din motive de confidențialitate) din importurile din China, s-a examinat, de asemenea, pe baza statisticilor de import, prezența subcotării prețurilor pentru exporturile totale din China.

(67)

În acest scop, prețurile de vânzare medii ponderate ale producătorilor cooperanți din Uniune către clienții independenți de pe piața Uniunii au fost comparate cu prețurile CIF (Cost, insurance and freight — cost, asigurare și navlu) medii ponderate corespunzătoare importurilor din China raportate de Eurostat. Prețurile CIF (cost, asigurare și navlu) au fost ajustate pentru a acoperi costurile legate de vămuire, și anume tariful vamal și costurile ulterioare importului.

(68)

Pe această bază, comparația a arătat că în perioada anchetei de reexaminare importurile produsului în cauză au subcotat prețurile industriei din Uniune cu 4,8 %, dacă se ia în calcul impactul taxelor antidumping în vigoare. Cu toate acestea, marja de subcotare atinge 28 % atunci când prețurile de import sunt luate în considerare fără taxe antidumping.

(69)

La analiza prețurilor de import raportate de exportatorul cooperant chinez, ajustate în mod corespunzător, s-a stabilit o marjă de subcotare de 14 % în perioada anchetei de reexaminare, dacă se iau în considerare taxele antidumping în vigoare. După actualizarea efectului taxelor antidumping, marja de subcotare a atins un nivel de 20 %. Trebuie remarcat faptul că majoritatea acestor exporturi efectuate în cursul perioadei anchetei de reexaminare au avut loc în perioada în care măsurile erau anulate.

(70)

Pe parcursul perioadei examinate, volumul importurilor din alte țări terțe nu a atins niciodată o cotă de piață mai mare de 11,2 %. Majoritatea importurilor (cel puțin 89 % în timpul perioadei examinate) proveneau din Turcia.

Tabelul 4

(71)

În conformitate cu articolul 3 alineatul (5) din regulamentul de bază, examinarea impactului importurilor care au făcut obiectul unui dumping asupra industriei din Uniune a inclus evaluarea tuturor factorilor și indicilor economici care au influențat situația industriei din Uniune în cursul perioadei examinate.

(72)

Chiar dacă toți cei cinci producători din Uniune au furnizat un răspuns la chestionar, s-a considerat că răspunsul la chestionar prezentat de unul dintre producători nu a putut fi utilizat integral deoarece nu a fost verificat în cadrul unei verificări la fața locului. Prin urmare, analiza a fost efectuată pe baza următoarei metodologii.

(73)

Indicatorii macroeconomici (producția, capacitatea de producție, utilizarea capacității, volumul vânzărilor, cota de piață, ocuparea forței de muncă, productivitatea, creșterea, importanța marjelor de dumping și redresarea în urma efectelor dumpingului anterior) au fost evaluați la nivelul întregii industrii din Uniune. Evaluarea s-a bazat pe informațiile furnizate de cei patru producători din Uniune care au cooperat pe deplin. În cazul producătorului al cărui răspuns la chestionar nu a fost verificat, evaluarea s-a bazat pe datele furnizate de producătorul respectiv, care au fost confruntate, în măsura posibilului, cu datele cuprinse în plângere și cu situațiile sale financiare auditate.

(74)

Analiza indicatorilor microeconomici (stocurile, prețurile de vânzare, rentabilitatea, fluxul de numerar, investițiile, rentabilitatea investițiilor, capacitatea de a mobiliza capitaluri și salariile) a fost efectuată la nivelul producătorilor din Uniune care au cooperat pe deplin. Evaluarea s-a bazat pe informațiile furnizate de producătorii respectivi, care au fost verificate în mod corespunzător în timpul unei vizite de verificare la fața locului.

(75)

Producția a crescut semnificativ în cursul perioadei examinate, de la aproximativ 12 000 de tone până la aproape 29 000 de tone în perioada anchetei de reexaminare. În sezonul din 2009/2010, producția a înregistrat un nivel scăzut, întrucât industria din Uniune era încă afectată de importurile de conserve de mandarine din China care făceau obiectul unui dumping realizate în sezonul trecut, precum și de faptul că deținea un stoc din sezonul trecut, când măsurile antidumping nu erau în vigoare. Producția a crescut în sezonul 2010/2011 după ce noilor importuri din China li s-au aplicat măsurile anti-dumping în vigoare.

(76)

Întrucât capacitatea de producție a Uniunii nu s-a modificat pe parcursul perioadei examinate, utilizarea capacității de producție a crescut corespunzător. Cu toate acestea, utilizarea a rămas în mod sistematic sub 50 %.

(77)

O asociație europeană a comercianților a susținut că un producător din Uniune a oprit producția din 2012/2013 și că producătorul respectiv și alți doi producători s-au confruntat cu o situație financiară dificilă. Din aceste motive, se susține că cifrele referitoare la producție, la capacitatea de producție/la gradul de utilizare a capacității de producție au fost majorate în mod artificial.

(78)

În acest sens, trebuie amintit în primul rând că informațiile colectate în cursul anchetei au indicat că toți producătorii din Uniune care fac parte din industria Uniunii au produs în toate sezoanele din cursul perioadei examinate. Prin urmare, prima afirmație, potrivit căreia un producător ar fi încetat producția în cursul perioadei anchetei de reexaminare, trebuie să fie respinsă.

(79)

În ceea ce privește presupusa situație financiară dificilă a producătorilor din Uniune, unul dintre producătorii din Uniune a făcut într-adevăr obiectul unei proceduri de insolvență în cursul perioadei examinate. Cu toate acestea, ancheta a arătat că nivelul producției producătorului respectiv a crescut semnificativ de-a lungul perioadei examinate, în timp ce capacitatea acestuia a rămas neschimbată. Prin urmare, s-a concluzionat că procedura de insolvență nu a afectat în mod negativ rezultatele producătorului. În ceea ce îi privește pe ceilalți doi producători din Uniune, producătorii respectivi au intrat în procedura de insolvență, dar numai ulterior perioadei examinate. Se confirmă astfel concluzia (a se vedea considerentele 96-98) că prejudiciul a fost de fapt restabilit și că industria din Uniune se afla în continuare într-o situație financiară delicată.

(80)

Vânzările realizate de industria din Uniune pe piața Uniunii către clienți independenți au crescut cu 35 % în cursul perioadei examinate.

(81)

Cota de piață a industriei din Uniune a urmat, de asemenea, o tendință de creștere în cursul perioadei examinate. Chiar dacă se ia în considerare efectul de acumulare a stocurilor asupra nivelului consumului din Uniune, în 2011/2012 și în cursul perioadei anchetei de reexaminare, cotele de piață au crescut de la aproximativ 23 % la începutul perioadei până la o medie de 35 % în ultimii doi ani examinați.

(82)

Atât ocuparea forței de muncă, cât și productivitatea s-au îmbunătățit în cursul perioadei examinate și reflectă creșterea globală a producției și a volumului vânzărilor. Creșterea productivității în 2010/2011 a fost asociată cu volume de producție mai mari care au rezultat din faptul că măsurile antidumping au intrat în vigoare în perioada respectivă.

(83)

Cifrele de mai sus privind ocuparea forței de muncă sunt calculate per echivalent normă întreagă și, prin urmare, nu arată numărul absolut de locuri de muncă sezoniere implicate. În scopul formării unei imagini mai bune în ceea ce privește numărul de locuri de muncă implicate, trebuie remarcat faptul că cifra corespunzătoare perioadei anchetei de reexaminare reprezintă în echivalent normă întreagă aproximativ 2 400 de locuri de muncă sezoniere.

(84)

Industria din Uniune a reușit să beneficieze de creștere pe piața Uniunii până în 2011. Cu toate acestea, de îndată ce măsurile împotriva Chinei au fost ridicate (a se vedea considerentul 2) și importurile din China au invadat piața Uniunii, industria din Uniune a pierdut o parte considerabilă din cota sa de piață. După reinstituirea taxelor, industria din Uniune a reușit să recâștige cota de piață pierdută, deși aceasta a atras cu sine deteriorarea situației financiare.

(85)

Dumpingul a continuat în cursul perioadei anchetei de reexaminare la un nivel semnificativ, astfel cum se explică la punctul 3.2.5 (a se vedea considerentele 34 și 35) de mai sus.

(86)

Având în vedere volumul importurilor care fac obiectul unui dumping din China, impactul marjei de dumping reale asupra industriei din Uniune nu poate fi considerat neglijabil. Trebuie precizat faptul că industria din Uniune este în continuare într-un proces de redresare în urma practicilor de dumping anterioare, în special în ceea ce privește utilizarea capacității și rentabilitatea (în comparație cu ancheta inițială).

(87)

În ultimele două sezoane, stocurile producătorilor din Uniune au crescut în mod semnificativ, ceea ce reflectă faptul că, în perioada examinată, producția a crescut mai mult decât vânzările.

(88)

Pe parcursul perioadei examinate, industria din Uniune a reușit să mărească prețurile de vânzare din UE cu 11 %. Creșterea a fost deosebit de accentuată până în 2011/2012, dar prețurile au scăzut ulterior în cursul perioadei anchetei de reexaminare. Fenomenul este atribuit nivelului ridicat al importurilor din China înregistrat între martie și iulie 2012, atunci când măsurile nu erau în vigoare, precum și subcotării prețurilor industriei din Uniune de prețurile produsului în cauză din China.

(89)

În cursul perioadei examinate, rentabilitatea industriei din Uniune a cunoscut o primă îmbunătățire semnificativă în perioada 2010/2011-2011/2012. Cu toate acestea, în cursul perioadei anchetei de reexaminare industria din Uniune a înregistrat din nou pierderi.

(90)

Îmbunătățirea rentabilității a fost în mod clar legată de faptul că industria din Uniune a reușit să-și crească volumul vânzărilor și volumul de producție, precum și prețul de vânzare în anii de după instituirea măsurilor antidumping. Revenirea la o situație de pierderi în cursul perioadei anchetei de reexaminare este consecința scăderii prețurilor de vânzare, din cauza afluxului brusc de importuri din China după anularea taxelor de către Curtea de Justiție a UE.

(91)

În acest context, trebuie amintit faptul că un volum semnificativ de produse din China a fost importat fără taxe antidumping în perioada martie-iulie 2012. De asemenea, s-a dovedit că, în cursul perioadei anchetei de reexaminare, importurile din China au subcotat în mod semnificativ prețurile din Uniune, în special după actualizarea efectului taxelor antidumping. Aceasta a generat o scădere generală a prețurilor care, la rândul său, a determinat situația generatoare de pierderi a industriei din Uniune.

Tabelul 11

(92)

În cursul perioadei examinate, evoluția fluxului de numerar a corespuns în principal evoluției rentabilității globale a industriei din Uniune, precum și efectului de creștere a stocurilor, în special în ultimii doi ani examinați.

(93)

În cursul perioadei examinate, o parte a industriei din Uniune a realizat investiții pentru întreținerea și optimizarea echipamentelor de producție existente. Nivelul investițiilor a crescut mai ales în perioada 2011/2012, fiind favorizat, cel mai probabil, de nivelul de profit înregistrat în anul respectiv și în anul anterior. Investiția a fost realizată în principal de un producător din Uniune pentru a asigura o sursă de aprovizionare cu materii prime care să le completeze pe cele existente și pentru a îmbunătăți respectarea normelor de mediu. Rentabilitatea investițiilor în cursul perioadei examinate a urmat îndeaproape tendința înregistrată de rentabilitate.

(94)

O parte a industriei din Uniune a întâmpinat dificultăți în mobilizarea capitalului în cursul perioadei examinate, dar, în cele din urmă, a reușit să își restructureze datoriile.

(95)

Nivelurile salariilor medii au rămas relativ stabile în cursul perioadei examinate, în timp ce costul unitar de producție a scăzut.

(96)

Analiza prejudiciului a arătat că situația industriei din Uniune s-a îmbunătățit în perioada examinată. Instituirea măsurilor antidumping la sfârșitul anului 2008 a permis industriei din Uniune să se redreseze încet, dar sigur de pe urma efectelor prejudiciabile ale dumpingului, exploatându-și în continuare potențialul pe piața Uniunii. Faptul că industria din Uniune a beneficiat de pe urma măsurilor este ilustrat, în principal, de creșterea nivelurilor producției și vânzărilor și, în special, a nivelului profitului.

(97)

Cu toate acestea, situația s-a a schimbat în perioada anchetei de reexaminare. Măsurile au fost anulate în martie 2012 și importurile din China au crescut masiv până în iunie 2012, când importurile au fost supuse înregistrării. În 2011/2012, importatorii s-au folosit de anularea taxelor antidumping pentru a acumula stocuri și a introduce produsele pe piața UE la prețuri mici în perioada anchetei de reexaminare. Astfel s-a creat o presiune globală semnificativă asupra prețurilor pe piața UE și, ca urmare, situația financiară a industriei s-a deteriorat din nou. Într-adevăr, industria nu a avut altă soluție decât să reducă prețurile pentru a-și menține nivelul de vânzări. Acest lucru a avut însă consecințe grave asupra situației financiare a industriei.

(98)

Situația încă prejudiciabilă a industriei din Uniune este cel mai bine demonstrată de o serie de indicatori financiari negativi, și anume rentabilitatea și fluxul de numerar, precum și de nivelurile ridicate ale stocurilor și de gradul redus de utilizare a capacității. Un astfel de context descurajează noile investiții și creșterea economică.

(99)

O asociație europeană a comercianților a pus sub semnul întrebării concluziile privind prejudiciul pe motiv că volumul vânzărilor, ocuparea forței de muncă și prețurile de vânzare ale industriei din Uniune, precum și nivelul investițiilor unui producător din Uniune au avut o evoluție pozitivă în cursul perioadei examinate.

(100)

Cu toate acestea, afirmația menționată ar trebui respinsă. Într-adevăr, în conformitate cu articolul 3 alineatul (5) din regulamentul de bază, lista indicatorilor economici relevanți care ar trebui examinați nu este exhaustivă, iar unul singur sau mai mulți dintre acești factori nu reprezintă în mod necesar un factor de decizie determinant în evaluarea impactului importurilor care fac obiectul unui dumping asupra industriei din Uniune. Astfel cum se explică în considerentul 98, indicatorii propuși de reclamant nu au influențat în mod decisiv concluziile Comisiei cu privire la situația prejudiciabilă a industriei din Uniune. Concluzia conform căreia prejudiciul a continuat s-a bazat mai degrabă pe indicatorii financiari negativi referitori la rentabilitate și la fluxul de numerar, coroborat cu nivelul ridicat al stocurilor și cu utilizarea redusă a capacităților.

(101)

În cazul în care măsurile ar fi abrogate, se preconizează creșterea volumului importurilor, care poate provoca agravarea prejudiciului cauzat industriei din Uniune. Aceasta se bazează pe următoarele elemente.

(102)

Analiza de mai sus (a se vedea considerentul 44) arată că, deși volumele exportate de China către Uniune au scăzut în mod semnificativ după instituirea măsurilor la sfârșitul anului 2008, producătorii chinezi fabrică în continuare volume semnificative de produs în cauză, din care majoritatea sunt destinate exportului.

(103)

În ceea ce privește volumele și prețurile estimate, este clar că piața Uniunii rămâne deosebit de atractivă pentru producătorii-exportatori chinezi. În primul rând, în ceea ce privește volumul, piața Uniunii este a treia mare piață mondială pentru conservele de mandarine din China. De asemenea, evoluția ca urmare a anulării măsurilor arată că exportatorii chinezi sunt în măsură să exporte rapid cantități semnificative de produs în cauză către piața Uniunii fără a fi necesar să-și redirecționeze vânzările de pe alte piețe. În cele din urmă, conform datelor privind importurile din cadrul anchetei inițiale, China poate exporta cu ușurință către piața Uniunii peste 60 000 de tone pe sezon, ceea ce reprezintă aproape 90 % din consumul mediu al Uniunii în perioada examinată.

(104)

În cazul în care China ar crește într-adevăr exporturile către UE ca urmare a abrogării măsurilor, este mai mult decât probabilă o scădere generală a prețurilor pe piața UE pe termen mediu. Prin urmare, producătorii din UE ar fi puși într-o poziție și mai dificilă, astfel cum se explică în continuare.

(105)

În al doilea rând, în ceea ce privește prețurile, baza de date chineză (11) arată că, în trecut, China a exportat volume semnificative către țările din afara UE, la prețuri mai mici decât prețurile de export către UE. În cursul perioadei anchetei de reexaminare, volumele exportate către țările respective din afara UE s-au ridicat la aproximativ 20 000 de tone, reprezentând 71 % din producția totală a industriei din Uniune. Datorită atractivității pieței UE în ceea ce privește prețurile, s-a concluzionat că, în cazul în care măsurile ar fi suprimate, este probabil ca exportatorii chinezi să redirecționeze volumele respective către piața mai profitabilă a Uniunii.

(106)

De asemenea, analiza de mai sus (a se vedea considerentele 68 și 69), a demonstrat că importurile din China către piața Uniunii au subcotat în mod semnificativ prețurile producătorilor din Uniune în timpul perioadei anchetei de reexaminare, în special după actualizarea efectului taxelor antidumping. Chiar dacă prețul importurilor din China a crescut în 2011/2012, atunci când măsurile nu erau în vigoare, nivelul acestora era în continuare mult sub nivelul prețurilor din UE, conform datelor Eurostat. Pe această bază, amploarea diferenței de preț înregistrate în 2011/2012 a fost comparabilă, de fapt, cu cea din cursul perioadei anchetei de reexaminare.

(107)

Piața de citrice preparate sau conservate este foarte competitivă din punct de vedere al prețului deoarece concurența se manifestă, în principal, la nivel de preț. Fenomenul este amplificat de faptul că vânzările constau, de regulă, în cantități relativ mari. Dacă importurile ieftine și importurile care fac obiectul unui dumping ar fi disponibile în cantități semnificative pe piața Uniunii, ar exista o repercusiune directă asupra nivelului general al prețurilor de pe piața Uniunii, ceea ce ar conduce la scăderea prețului global.

(108)

Anularea taxelor antidumping la sfârșitul perioadei examinate este o ilustrare perfectă a ceea ce s-ar întâmpla în cazul expirării măsurilor.

(109)

Imediat după anularea măsurilor de Curtea de Justiție a UE și până când importurile au fost supuse înregistrării, volumul importurilor din China a crescut rapid și în mod semnificativ. Prezența masivă a importurilor ieftine pe piața Uniunii i-a obligat pe producătorii din Uniune să scadă prețurile pentru a-și menține poziția în ceea ce privește volumele de vânzări și de producție, ceea ce a condus la o situație de pierdere.

(110)

Acesta a fost rezultatul importurilor fără taxe antidumping pe parcursul unei perioade de numai cinci luni. Repercusiunile asupra situației industriei din Uniune ar fi, în mod evident, chiar mai grave dacă măsurile ar expira. În cazul în care s-ar înregistra din nou volume mari de importuri la prețuri scăzute, prejudiciul suferit de industria din Uniune ar fi, cel mai probabil, agravat. Producătorii din Uniune ar suferi o scădere a volumelor de producție și de vânzare, precum și o scădere a prețurilor care ar conduce la creșterea pierderilor. Calculul subcotării a fost realizat pe baza datelor prezentate la punctul 4.4.2 (a se vedea considerentele 68 și 69), dar eliminând taxele antidumping, el indică un nivel de subcotare mai mare de 20 %.

(111)

O asociație europeană a comercianților a susținut că industria din Uniune nu ar suferi niciun prejudiciu în cazul abrogării măsurilor, întrucât se preconizează scăderea volumelor importurilor de produs în cauză pe viitor. Această afirmație s-a bazat pe următoarele motive. În primul rând, pe faptul că se preconizează creșterea viitoare a consumului intern de fructe proaspete în China, precum și creșterea exporturilor de fructe proaspete din China către Rusia. În al doilea rând, pe faptul că se preconizează, de asemenea, creșterea consumului intern de conserve de mandarine în China. În al treilea rând, pe faptul că statisticile Eurostat confirmă cele menționate mai sus, întrucât acestea arată scăderea importurilor de produse în cauză începând cu sezonul 2012/2013.

(112)

Cu toate acestea, afirmațiile menționate ar trebui respinse pentru următoarele motive:

(113)

Asociația europeană a comercianților menționată mai sus a susținut, de asemenea, că volumele mari de fructe proaspete disponibile pe piața Uniunii, probabil ca urmare a embargoului impus de Rusia, ar conduce la scăderea prețului fructelor respective, permițând astfel industriei din Uniune să își îmbunătățească competitivitatea.

(114)

Cu toate acestea, afirmația menționată este pur speculativă și nu a fost susținută de niciun element de probă. Chiar dacă prețurile materiilor prime ar putea scădea în viitor, acesta nu este considerat un motiv suficient pentru a nu remedia efectele negative ale importurilor care fac obiectul unui dumping asupra situației industriei din Uniune. Într-adevăr, se consideră că, în lipsa măsurilor, importurile care fac obiectul unui dumping vor fi reluate în cantități semnificative și vor continua să cauzeze prejudicii industriei din Uniune. Astfel, după caz, industria din Uniune ar putea fi împiedicată să beneficieze pe deplin de efectul pozitiv al scăderii prețului materiilor prime. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(115)

Pe această bază, se concluzionează că abrogarea măsurilor privind importurile din China ar conduce, cel mai probabil, la continuarea prejudiciului pentru industria din Uniune.

(116)

În conformitate cu articolul 21 din regulamentul de bază, s-a analizat dacă menținerea măsurilor antidumping existente nu ar fi împotriva interesului Uniunii în ansamblu. Determinarea interesului Uniunii s-a bazat pe evaluarea diferitelor interese în cauză, și anume interesele industriei din Uniune, pe de o parte, precum și ale importatorilor și altor părți implicate, pe de altă parte.

(117)

Trebuie reamintit faptul că, în cadrul anchetei inițiale, s-a ajuns la concluzia că adoptarea măsurilor nu este contrară interesului Uniunii. De asemenea, faptul că prezenta anchetă este o reexaminare, care analizează o situație în care măsurile antidumping au fost deja instituite, permite evaluarea eventualului impact negativ asupra părților vizate de măsurile antidumping actuale.

(118)

Pe această bază, s-a examinat dacă, în pofida concluziilor privind probabilitatea continuării dumpingului prejudiciabil, s-ar putea concluziona că menținerea măsurilor nu ar fi în interesul Uniunii în acest caz particular.

(119)

Industria din Uniune, compusă din cinci producători din zonele rurale ale Spaniei, a câștigat cotă de piață și a fost capabilă să crească prețul produsului în cauză până la un nivel care i-a permis să își mențină afacerea la pragul de rentabilitate sau profitabilă pe parcursul perioadei examinate, atunci când măsurile au fost în vigoare. Volumul de producție și cifrele privind ocuparea forței de muncă s-au îmbunătățit în același mod. În cazul abrogării măsurilor, industria din Uniune ar fi într-o situație mult mai gravă, astfel cum este descris mai sus (la probabilitatea reapariției prejudiciului) în ceea ce privește scăderea prețurilor de vânzare și creșterea în continuare a pierderilor (a se vedea considerentul 110). Noile investiții care vizează consolidarea întreprinderilor și îmbunătățirea competitivității lor pe piața produsului în cauză ar fi, de asemenea, împiedicate. Continuarea măsurilor ar fi în interesul industriei din Uniune și ar trebui să o sprijine să-și exploateze în continuare potențialul pe o piață a Uniunii pe care a fost restabilită concurența.

(120)

Astfel cum s-a menționat în considerentul 10 de mai sus, având în vedere numărul aparent mare de importatori independenți, s-a aplicat eșantionarea. Importatorii sunt situați în principal în Germania, dar și în alte țări cum ar fi, de exemplu, dar nu exclusiv, Regatul Unit, Țările de Jos sau Republica Cehă.

(121)

Două societăți care au importat produsul în cauză în cursul perioadei examinate au cooperat la anchetă. Totalul afacerilor în domeniul citricelor conservate ale părților respective a constituit 3,8 % din cifra lor totală de afaceri. Chiar dacă afacerile din sectorul citricelor conservate nu sunt cele mai profitabile pentru importatorii respectivi, acestea sunt inerente opțiunilor lor comerciale care constau în oferirea unei game foarte largi de produse pentru anumiți clienți (de exemplu, lanțuri de supermarketuri), în vederea asigurării unor contracte mari în cadrul cărora produsele mai puțin profitabile sunt compensate prin vânzările altor produse și prin economii de scară.

(122)

Nu există indicii că menținerea măsurilor ar avea un efect negativ semnificativ asupra activităților celor doi importatori. Importatorii nu depind de produsul în cauză, în timp ce lanțul de aprovizionare s-a adaptat la costurile aferente taxei antidumping. De asemenea, conform anchetei, măsurile nu au închis piața Uniunii pentru exportatorii chinezi, întrucât produsul în cauză a fost importat în cantități semnificative pe parcursul perioadei examinate, în pofida existenței măsurilor.

(123)

Un alt importator a afirmat că taxele antidumping afectează în mod negativ activitatea sa comercială din sectorul citricelor conservate. Având în vedere absența unor date verificabile furnizate de importatorul respectiv, se consideră că efectul negativ pe care menținerea măsurilor antidumping îl poate avea asupra acestor părți nu ar depăși efectul pozitiv al măsurilor asupra industriei din Uniune.

(124)

Unele părți au indicat un deficit al capacității de producție la nivelul industriei din Uniune. Trebuie remarcat faptul că abrogarea taxelor ar putea conduce la situația în care sursa alternativă de aprovizionare ar trebui să-și înceteze activitățile, lăsându-i pe importatori cu o singură sursă de aprovizionare (importurile din China). Cu toate acestea, trebuie reamintit că lanțurile de supermarketuri și comercianții cu amănuntul consideră importantă menținerea unei securități a aprovizionării pentru afacerea lor. De fapt, unul dintre aceștia a susținut continuarea măsurilor pentru existența concurenței și a cel puțin două surse de aprovizionare. De asemenea, industria din Uniune, care este încă departe de a atinge un nivel satisfăcător de utilizare a capacităților, este în măsură să deservească în continuare piața Uniunii, într-un cadru în care a fost restabilită concurența. Faptul că industria din Uniune nu acoperă în prezent 100 % din necesarul Uniunii nu justifică practicile comerciale neloiale ale exportatorilor chinezi sau eliminarea măsurilor în cazul de față.

(125)

O asociație europeană a comercianților a susținut că menținerea măsurilor ar restricționa în mod nejustificat desfășurarea normală a activității membrilor săi, întrucât o parte semnificativă a activității a fost legată de comerțul cu produsul în cauză. În acest sens, trebuie remarcat faptul că scopul taxelor anti-dumping este de a evita practicile comerciale neloiale, și anume, dumpingul, și nu de a restricționa activitățile comerciale. Se reamintește că, în urma anchetei, Comisia a concluzionat că menținerea măsurii este în continuare necesară în cazul de față.

(126)

În vederea efectuării analizei, utilizatorii au fost împărțiți în două categorii: pe de o parte, gospodăriile și, pe de altă parte, utilizatorii profesioniști/industriali activi în sectoare precum producția de băuturi, de gemuri sau iaurturi, de produse de panificație sau în sectorul de alimentație publică.

(127)

Nicio parte care aparține uneia dintre categoriile menționate sau care le reprezintă interesele nu s-a prezentat și nu a cooperat în niciun fel în cadrul anchetei.

(128)

Un importator a susținut că taxele antidumping instituite asupra produsului în cauză ar fi anticoncurențiale și, prin urmare, nu ar fi în interesul consumatorilor din Uniune. Nu a fost prezentată nicio dovadă în sprijinul acestei afirmații.

(129)

Având în vedere ponderea limitată pe care produsul în cauză o poate avea în bugetul unei gospodării medii din Uniune, nu există nicio dovadă că o eventuală creștere a prețurilor de consum, rezultată din menținerea măsurilor, poate depăși efectul pozitiv al măsurilor asupra industriei din Uniune.

(130)

Chiar dacă nu poate fi contestat faptul că o continuare a taxelor poate, în mod abstract, să îi afecteze negativ pe unii utilizatori profesionali/industriali prin scăderea marjelor, nu există nicio dovadă că produsul în cauză ar genera costuri semnificative (în comparație cu costurile totale ale acestora). Prin urmare, orice impact negativ al continuării măsurilor asupra categoriei de utilizatori menționate nu ar fi disproporționat.

(131)

Atât furnizorii individuali de fructe proaspete ai industriei din Uniune, cât și o asociație a unor astfel de furnizori au declarat că măsurile sunt în interesul lor și că acestea ar fi benefice, de asemenea, în ceea ce privește noile investiții și locuri de muncă. Fructele vândute de producătorii din Uniune sunt o importantă sursă complementară de venituri pentru furnizori, în absența căreia pot apărea perturbări majore în sectorul agricol din regiunile spaniole în cauză. Se estimează că numărul membrilor cooperanți afectați s-ar ridica la peste 2 000 numai în regiunea Valencia. În ceea ce privește locurile de muncă sezoniere în domeniul, printre altele, al culegerii, transportului și depozitării fructelor, se estimează că cel puțin 2 500 de astfel de locuri de muncă vor fi afectate în total în regiunile Valencia și Murcia.

(132)

Din datele prezentate de Asociația furnizorilor spanioli rezultă că, dacă importurile din China vor depăși 60 000 de tone, astfel cum s-a întâmplat deja de două ori în cursul anchetei inițiale, furnizorii se vor confrunta probabil cu situația în care nu vor putea să-și vândă întreg volumul de satsuma destinat industriei de conserve din Uniune.

(133)

O asociație europeană a comercianților a susținut că furnizorii ar putea să se aștepte la subvenții pentru a putea dispune de cantitățile de fructe care nu au putut fi exportate din cauza embargoului impus Rusiei. Cu toate acestea, reclamantul nu a prezentat nicio dovadă în sprijinul cererii de acordare a subvenției. De asemenea, subvențiile, dacă era cazul, ar fi fost disponibile numai pentru fructele nevândute, destinate exportului către Rusia, nu și pentru fructele care nu au fost vândute industriei din Uniune ca urmare a prejudiciului cauzat de produsul în cauză după expirarea măsurilor. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(134)

Ancheta a arătat că măsurile antidumping existente nu au închis piața Uniunii pentru importurile din China și au contribuit la redresarea industriei din Uniune. Având în vedere că procesul de redresare este încă în desfășurare, menținerea măsurilor este în interesul industriei din Uniune. În cazul expirării măsurilor, procesul de redresare ar înceta, nivelurile rentabile ale prețurilor ar deveni inaccesibile și industria din Uniune ar suporta pierderi mari. De asemenea, ar fi amenințată una dintre sursele complementare de venit pentru membrii a numeroase cooperative și pentru lucrătorii sezonieri din mai multe zone rurale, unde există puține alternative în materie de locuri de muncă.

(135)

Conform datelor disponibile, măsurile existente nu par să fi avut efecte negative importante asupra situației economice a importatorilor din Uniune care au cooperat la anchetă. Având în vedere datele disponibile, nu se poate considera că măsurile au avut un impact substanțial nici asupra altor părți care s-au făcut cunoscute, nici asupra importatorilor, comercianților, utilizatorilor și comercianților cu amănuntul. Orice majorare a prețurilor care ar putea fi determinată de continuarea măsurilor antidumping nu pare a fi disproporționată comparativ cu beneficiul obținut de industria din Uniune prin eliminarea efectelor de denaturare a schimburilor comerciale cauzate de importurile care fac obiectul unui dumping.

(136)

Luând în considerare toți factorii menționați în considerentele de mai sus, se concluzionează că nu există motive imperioase împotriva menținerii actualelor măsuri antidumping.

(137)

Toate părțile au fost informate cu privire la faptele și considerentele esențiale pe baza cărora se consideră adecvată menținerea măsurilor în vigoare. Părților li s-a acordat, de asemenea, un termen pentru a-și prezenta observațiile în urma comunicării respective. Declarațiile și observațiile au fost luate în considerare în mod corespunzător, atunci când erau întemeiate.

(138)

Din cele de mai sus rezultă că, astfel cum se prevede la articolul 11 alineatul (2) din regulamentul de bază, măsurile antidumping aplicabile importurilor de anumite fructe conservate originare din China ar trebui menținute pentru o perioadă suplimentară de cinci ani.

(139)

Unele părți au susținut că măsurile care prevăd un element cantitativ (un sistem de cote) sunt preferabile măsurilor antidumping. Afirmația menționată nu poate fi luată în considerare deoarece, în temeiul regulamentului de bază, forma măsurilor nu poate fi modificată în cursul unei anchete de reexaminare efectuată în perspectiva expirării măsurilor. Afirmația nu poate contrazice nici constatările din cadrul prezentei anchete, și anume că cerințele pentru menținerea măsurilor antidumping sunt îndeplinite.

(140)

O societate poate solicita aplicarea nivelurilor individuale ale taxei antidumping, în cazul în care își schimbă ulterior denumirea. Cererea trebuie adresată Comisiei (13). Cererea trebuie să conțină toate informațiile relevante care să demonstreze că modificarea nu afectează dreptul societății de a beneficia de nivelul taxei aplicabile acesteia. În cazul în care schimbarea denumirii societății nu afectează dreptul său de a beneficia de nivelul taxei aplicabile acesteia, o notificare privind schimbarea denumirii va fi publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

(141)

Comitetul instituit prin articolul 15 alineatul (1) din regulamentul de bază nu a emis un aviz,

(a)

nu a exportat în Uniune produsele menționate la articolul 1 alineatul (1) în cursul perioadei anchetei de reexaminare (cuprinsă între 1 octombrie 2012 și 30 septembrie 2013) și în cursul perioadei anchetei inițiale (cuprinsă între 1 octombrie 2006 și 30 septembrie 2007);

(b)

nu este afiliat niciunui producător-exportator din Republica Populară Chineză care face obiectul măsurilor instituite prin prezentul regulament; și

(c)

fie a exportat efectiv produsul în cauză către Uniune, fie îi incumbă o obligație contractuală irevocabilă de a exporta o cantitate semnificativă în Uniune după încheierea perioadei anchetei de reexaminare.

11.12.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 354/38

(1)

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011 prevede, ca urmare a rezultatelor negocierilor comerciale multilaterale din cadrul Rundei Uruguay, criteriile pentru stabilirea de către Comisie a valorilor forfetare de import din țări terțe pentru produsele și perioadele menționate în partea A din anexa XVI la regulamentul respectiv.

(2)

Valoarea forfetară de import se calculează în fiecare zi lucrătoare, în conformitate cu articolul 136 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011, ținând seama de datele zilnice variabile. Prin urmare, prezentul regulament trebuie să intre în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,

11.12.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 354/41

(1)

Regulamentul (CE) nr. 2535/2001 al Comisiei (2) a deschis contingente tarifare anuale pentru importul de produse din sectorul laptelui și al produselor lactate.

(2)

Cantitățile care fac obiectul cererilor de licențe de import introduse în perioada 20 noiembrie 2014-30 noiembrie 2014 pentru subperioada 1 ianuarie 2015-30 iunie 2015 sunt, pentru anumite contingente, mai mari decât cantitățile disponibile. Este necesar, prin urmare, să se stabilească în ce măsură se pot elibera licențele de import, stabilindu-se coeficientul de alocare care urmează să fie aplicat cantităților solicitate, calculat în conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1301/2006 al Comisiei (3).

(3)

Cantitățile care fac obiectul cererilor de licențe de import introduse în perioada 20 noiembrie 2014-30 noiembrie 2014 pentru subperioada 1 ianuarie 2015-30 iunie 2015 sunt, pentru anumite contingente, mai mici decât cantitățile disponibile. Prin urmare, este oportun să se stabilească acele cantități pentru care nu au fost prezentate cereri și ca aceste cantități să fie adăugate la cantitatea fixată pentru subperioada contingentară următoare.

(4)

Pentru a se garanta eficacitatea măsurii, este necesar ca prezentul regulament să intre în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,

11.12.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 354/45

(1)

Directiva 91/68/CEE definește condițiile de sănătate animală care reglementează schimburile comerciale de ovine și caprine în Uniune. Aceasta prevede condițiile în care statele membre sau regiuni ale acestora pot fi recunoscute ca oficial indemne de bruceloză.

(2)

Anexa II la Decizia 93/52/CEE (2) a Comisiei enumeră regiunile din statele membre recunoscute ca oficial indemne de bruceloză (B. melitensis) în conformitate cu Directiva 91/68/CEE.

(3)

Franța a prezentat Comisiei documente care atestă respectarea condițiilor prevăzute în Directiva 91/68/CEE pentru recunoașterea Franței ca oficial indemnă de bruceloză (B. melitensis) pentru 31 de regiuni administrative (departamente) noi în plus față de cele 64 de regiuni administrative (departamente) care au fost deja recunoscute ca oficial indemne de această boală și care figurează în prezent în anexa II la Decizia 93/52/CEE.

(4)

În urma unei evaluări a documentelor prezentate de Franța, cele 31 de regiuni administrative (departamente) ar trebui recunoscute ca oficial indemne de bruceloză (B. melitensis).

(5)

Prin urmare, rubrica pentru Franța din anexa II la Decizia 93/52/CEE ar trebui modificată în consecință.

(6)

Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale,

11.12.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 354/47

(1)

În temeiul Regulamentului (CE) nr. 66/2010, eticheta ecologică a UE poate fi acordată produselor care au un impact redus asupra mediului pe durata întregului lor ciclu de viață.

(2)

Regulamentul (CE) nr. 66/2010 prevede stabilirea unor criterii specifice de acordare a etichetei ecologice a UE, în funcție de categoriile de produse.

(3)

Întrucât, în special în ceea ce privește ecotoxicitatea și consumul de resurse, impacturile asupra mediului sunt asociate substanțelor chimice folosite în produsele cosmetice care se îndepărtează prin clătire și ambalajelor acestora, este indicat să se stabilească criterii de acordare a etichetei ecologice a UE pentru acest grup de produse. Criteriile ar trebui, în special, să promoveze produse care au un impact redus asupra ecosistemelor acvatice, care conțin o cantitate limitată de substanțe periculoase și care reduc la minimum producția de deșeuri prin reducerea cantității de ambalaje.

(4)

Decizia 2007/506/CE a Comisiei (2) a stabilit criteriile ecologice și cerințele aferente de evaluare și verificare pentru săpunuri, șampoane și balsamuri de păr. Criteriile respective au făcut obiectul unei revizuiri în lumina evoluțiilor tehnologice. Din revizuire reiese că este necesar să se modifice denumirea și definiția grupului de produse, astfel încât să se includă un nou grup de subproduse și să se stabilească noi criterii.

(5)

Din motive de claritate, Decizia 2007/506/CE ar trebui înlocuită.

(6)

Ar trebui să se acorde o perioadă de tranziție producătorilor ale căror produse au primit eticheta ecologică pentru săpunuri, șampoane și balsamuri de păr pe baza criteriilor stabilite în Decizia 2007/506/CE, astfel încât aceștia să aibă suficient timp să își adapteze produsele în vederea respectării criteriilor și cerințelor revizuite. De asemenea, producătorilor ar trebui să li se permită să depună cereri pe baza criteriilor stabilite în Decizia 2007/506/CE sau pe baza criteriilor stabilite în prezenta decizie până la sfârșitul perioadei de valabilitate a deciziei respective.

(7)

Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul comitetului instituit prin articolul 16 din Regulamentul (CE) nr. 66/2010,

1.

„substanțe componente” înseamnă conservanți, arome și coloranți, indiferent de concentrație, și alte substanțe adăugate în mod intenționat, produse secundare și impurități provenite din materiile prime, a căror concentrație în formula finală este mai mare sau egală cu 0,010 % din greutate;

2.

„conținut activ” (CA) înseamnă suma substanțelor componente organice (exprimată în grame), calculată pe baza formulei complete a produsului, inclusiv gazele propulsoare din produsele cu aerosoli. Agenții de frecare/abrazivi nu sunt incluși în calculul conținutului activ;

3.

„ambalaj primar” înseamnă ambalajul în contact direct cu conținutul, conceput să constituie cea mai mică unitate de vânzare în scopul distribuirii către utilizatorul final sau către consumator la punctul de desfacere;

4.

„ambalaj secundar” înseamnă un ambalaj din care produsul poate fi scos fără a-i fi afectate caracteristicile și care este conceput să constituie la punctul de desfacere un grup format dintr-un anumit număr de unități de vânzare, indiferent dacă acesta din urmă este vândut ca atare utilizatorului final sau consumatorului sau dacă servește numai la reaprovizionarea rafturilor de la punctul de vânzare.

11.12.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 354/62