12.2.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 37/1

(1)

La 14 mai 2015, Comisia Europeană (denumită în continuare „Comisia”) a deschis o anchetă antidumping cu privire la importurile în Uniune de anumite produse plate laminate din fier sau din oțel nealiat sau alte oțeluri aliate, altele decât din oțelurile inoxidabile, de toate lățimile, laminate la rece, neplacate și neacoperite, neprelucrate altfel decât prin laminare la rece (denumite în continuare „produse plate din oțel laminate la rece”) originare din Republica Populară Chineză (denumită în continuare „RPC”) și din Federația Rusă (denumită în continuare „Rusia”) (denumite împreună „țările în cauză”) pe baza articolului 5 din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 (denumit în continuare „regulamentul de bază”). Comisia a publicat un aviz de deschidere în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (2) (denumit în continuare „avizul de deschidere”).

(2)

Comisia a deschis ancheta în urma unei plângeri depuse la 1 aprilie 2015 de către Asociația Europeană a Oțelului (denumită în continuare „Eurofer” sau „reclamantul”), în numele unor producători care reprezintă peste 25 % din producția totală din Uniune a anumitor produse plate din oțel laminate la rece. Reclamația conținea dovezi care atestau existența dumpingului respectivului produs și prejudiciul important rezultat, care au fost suficiente pentru a justifica deschiderea anchetei.

(3)

În urma unei cereri adresate de către reclamant și susținute de documentele justificative necesare, Comisia a publicat la 12 decembrie 2015 Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2325 (3), care prevede obligativitatea înregistrării importurilor de anumite produse plate din oțel laminate la rece originare din RPC și din Rusia (denumit în continuare „regulamentul de înregistrare”) începând cu 13 decembrie 2015.

(4)

Unele părți interesate au susținut că cererea de înregistrare a importatorilor a fost neîntemeiată, deoarece condițiile prevăzute la articolul 14 alineatul (5) din regulamentul de bază nu au fost îndeplinite. Ele au pretins că nu sunt îndeplinite condițiile pentru colectarea retroactivă a taxelor deoarece cererea s-ar baza pe perioade de timp selectate arbitrar, ar neglija natura ciclică a importurilor și, în ceea ce privește înregistrarea importurilor, aplicarea retroactivă a măsurilor ar fi împotriva interesului Uniunii. Cu toate acestea, la data adoptării deciziei, Comisia deținea suficiente elemente de probă prima facie de justificare a necesității de a înregistra importurile: importurile și cotele de piață din țările în cauză crescuseră în mod considerabil. Prin urmare, argumentele în această privință au fost respinse.

(5)

În avizul de deschidere, Comisia a invitat părțile interesate să o contacteze pentru a participa la anchetă. În plus, Comisia a informat în mod special reclamantul, alți producători cunoscuți din Uniune, producătorii-exportatori cunoscuți, autoritățile chineze și ruse, importatorii, furnizorii și utilizatorii cunoscuți, comercianții, precum și asociațiile despre care se cunoaște că sunt părți vizate cu privire la deschidere anchetei și i-a invitat să participe la aceasta.

(6)

Părților interesate li s-a oferit posibilitatea de a-și face cunoscute opiniile în scris și de a solicita să fie audiate de Comisie și/sau de consilierul-auditor pentru proceduri comerciale. O audiere a fost efectuată în cazul tuturor părților interesate care au solicitat-o și care au arătat că există motive speciale pentru care ar trebui să fie audiate.

(7)

De asemenea, Comisia a informat producătorii din Brazilia, Canada, India, Japonia, Coreea de Sud, Taiwan, Turcia, Ucraina și SUA cu privire la deschidere anchetei și i-a invitat să participe la aceasta. În avizul de deschidere, Comisia a informat părțile interesate că a ales în mod provizoriu Canada ca țară terță cu economie de piață (denumită în continuare „țară analogă”), în sensul articolului 2 alineatul (7) litera (a) din regulamentul de bază.

(8)

În avizul său de deschidere, Comisia a declarat că ar putea eșantiona părțile interesate, în conformitate cu articolul 17 din regulamentul de bază.

(9)

În avizul de deschidere, Comisia a afirmat că a selectat în mod provizoriu un eșantion de producători din Uniune. Comisia a selectat eșantionul pe baza celor mai mari volume reprezentative de producție și de vânzări, asigurând în același timp o distribuție geografică. Acest eșantion provizoriu a inclus cinci producători din Uniune din cinci state membre diferite care reprezentau peste 35 % din producția de produse plate din oțel laminate la rece din Uniune. Comisia a invitat părțile interesate să prezinte observații cu privire la eșantionul provizoriu.

(10)

Eurofer a prezentat observații și din mai multe motive a sugerat schimbarea eșantionului propus. Cu toate acestea, după analizarea acestor observații, Comisia a concluzionat că schimbarea eșantionului la propunerea Eurofer nu va îmbunătăți reprezentativitatea sa generală. Prin urmare, Comisia a confirmat eșantionul și nu a mai primit alte observații în acest sens.

(11)

Comisia a solicitat importatorilor neafiliați să furnizeze informațiile specificate în avizul de deschidere pentru a decide dacă constituirea eșantionului era necesară și, în caz afirmativ, să constituie un eșantion.

(12)

Treisprezece importatori au furnizat informațiile solicitate și au fost de acord să fie incluși în eșantion. Patru dintre ei au fost incluși în eșantion, însă doar unul dintre ei a răspuns la chestionarul adresat importatorilor. Pentru a-și întemeia constatările pe un număr mai mare de importatori neafiliați, Comisia a contactat importatorii neafiliați rămași care au fost incluși în exercițiul de eșantionare, dar niciunul dintre ei nu a confirmat dorința de a completa chestionarul adresat importatorilor.

(13)

Pentru a decide dacă este necesară eșantionarea și, în caz afirmativ, pentru a selecta un eșantion pentru RPC și, respectiv, Rusia, Comisia a solicitat tuturor producătorilor-exportatori din RPC și din Rusia să furnizeze informațiile specificate în avizul de deschidere. De asemenea, Comisia a solicitat Misiunii Republicii Populare Chineze pe lângă Uniunea Europeană și Misiunii Permanente a Federației Ruse pe lângă Uniunea Europeană să identifice și/sau să contacteze producătorii-exportatori care ar putea fi interesați să participe la anchetă.

(14)

Zece grupuri de producători-exportatori din RPC și trei din Rusia au furnizat informațiile solicitate și au acceptat să fie incluse în eșantioanele pentru RPC, respectiv Rusia. În privința RPC și în conformitate cu articolul 17 alineatul (1) din regulamentul de bază, Comisia a selectat un eșantion de două grupuri de societăți bazat pe cel mai mare volum reprezentativ de exporturi către Uniune care putea fi investigat în mod rezonabil, ținând seama de timpul disponibil. În conformitate cu articolul 17 alineatul (2) din regulamentul de bază, toți producătorii-exportatori cunoscuți în cauză, precum și autoritățile din RPC, au fost consultați cu privire la selectarea eșantionului. După analizarea observațiilor primite din partea unui exportator-producător, Comisia a confirmat eșantionul propus.

(15)

Având în vedere numărul limitat de producători-exportatori din Rusia, Comisia a decis să nu selecteze un eșantion pentru Rusia, ci să ancheteze toate cele trei grupuri de societăți vizate. Societățile în cauză și autoritățile din Rusia au fost informate în consecință.

(16)

Șase grupuri de producători-exportatori din RPC au arătat că doresc să solicite o examinare individuală în temeiul articolului 17 alineatul (3) din regulamentul de bază. Cu toate acestea, niciunul dintre ei nu a răspuns la chestionar și, astfel, nu a putut fi luată în considerare nicio examinare individuală.

(17)

Comisia a trimis chestionare tuturor părților cunoscute a fi interesate, precum și tuturor celorlalte societăți care s-au făcut cunoscute în termenele stabilite în avizul de deschidere. Au fost primite răspunsuri la chestionar de la cinci producători din Uniune, trei utilizatori, un grup de centre de servicii siderurgice afiliat, un centru de servicii siderurgice neafiliat la un producător-exportator din țările în cauză, trei producători-exportatori din Rusia, două grupuri de producători-exportatori din RPC și un producător dintr-o țară analogă.

(18)

Comisia a căutat și a verificat toate informațiile pe care le-a considerat necesare pentru determinarea provizorie a dumpingului, a prejudiciului generat de acesta și a interesului Uniunii. S-au efectuat vizite de verificare, în conformitate cu articolul 16 din regulamentul de bază, la sediile următoarelor societăți/asociații:

(19)

Ancheta privind dumpingul și prejudiciul a acoperit perioada cuprinsă între 1 aprilie 2014 și 31 martie 2015 (denumită în continuare „perioada de anchetă” sau „PA”).

(20)

Examinarea tendințelor relevante pentru evaluarea prejudiciului a acoperit perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2011 și sfârșitul perioadei de anchetă (denumită în continuare „perioada examinată”).

(21)

Produsul în cauză constă în produse plate laminate din fier sau din oțel nealiat sau alte oțeluri aliate dar excluzând oțelurile inoxidabile, de toate lățimile, laminate la rece, neplacate și neacoperite, neprelucrate altfel decât prin laminare la rece, originare din RPC și din Rusia, încadrate în prezent la codurile NC ex 7209 15 00, 7209 16 90, 7209 17 90, 7209 18 91, ex 7209 18 99, ex 7209 25 00, 7209 26 90, 7209 27 90, 7209 28 90, 7211 23 30, ex 7211 23 80, ex 7211 29 00, 7225 50 80, 7226 92 00.

Următoarele tipuri de produse sunt excluse din definiția produsului în cauză:

(22)

Produsele plate din oțel laminate la rece sunt fabricate din rulouri laminate la cald. Procesul de laminare la rece presupune trecerea unei folii sau benzi – care anterior a fost laminată la cald și prelucrată – prin rulouri de laminare la rece, adică sub temperatura de înmuiere a metalului. Produsele plate din oțel laminate la rece sunt fabricate pentru a îndeplini anumite specificații sau specificații proprii utilizatorului final. Ele pot fi furnizate sub diferite forme: în rulouri (uleiate sau neuleiate), în bucăți de anumite lungimi (folii) sau în benzi înguste. Produsele plate din oțel laminate la rece reprezintă produse industriale achiziționate de utilizatorii finali pentru o varietate de aplicații, în special în industria prelucrătoare (industria generală, industria de ambalare, industria autovehiculelor etc.), dar și în construcții.

(23)

Ancheta a arătat faptul că următoarele produse au aceleași caracteristici fizice de bază și sunt destinate acelorași utilizări de bază:

(24)

Comisia a decis provizoriu că aceste produse sunt, prin urmare, produse similare în sensul articolului 1 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(25)

În temeiul articolului 2 alineatul (7) litera (b) din regulamentul de bază, Comisia stabilește valoarea normală în conformitate cu articolul 2 alineatele (1)-(6) din respectivul regulament pentru producătorii-exportatori din RPC care îndeplinesc criteriile de la articolul 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază și, prin urmare, le-ar putea fi aplicat TEP.

(26)

Pentru a stabili dacă sunt îndeplinite criteriile de la articolul 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază, Comisia a solicitat informațiile necesare cerând producătorilor-exportatori să completeze formularul de cerere TEP. Niciunul dintre aceștia nu a solicitat TEP.

(27)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (7) litera (a) din regulamentul de bază, valoarea normală a fost stabilită pe baza prețului sau a valorii construite într-o țară terță cu economie de piață pentru producătorii-exportatori cărora nu li s-a acordat TEP. În acest sens, a fost nevoie de selectarea unei țări analoge.

(28)

În avizul de deschidere, Comisia a indicat faptul că a ales Canada in mod provizoriu ca țară analogă adecvată și a invitat părțile interesate să prezinte observații. Unul dintre exportatorii-producători și Asociația Chineză de Fier și Oțel (denumită în continuare „CISA”) s-au opus alegerii Canadei și au susținut că Rusia ar reprezenta o alegere adecvată.

(29)

Situația Rusiei a fost analizată în conformitate cu articolul 2 alineatul (7) litera (a) din regulamentul de bază care prevede că „după caz, se alege o țară terță cu economie de piață care face obiectul aceleiași anchete”. Cu toate acestea, Comisia consideră că Rusia nu este o țară analogă adecvată din două motive:

(30)

În consecință, Comisia a analizat, prin urmare, dacă orice altă țară terță cu economie de piață în care produsul similar este fabricat ar putea să reprezinte o țară analogă adecvată. Pe lângă India, Coreea de Sud și Ucraina, care au fost menționate în avizul de deschidere, Comisia a contactat producători din Brazilia, Japonia, Taiwan, Turcia și SUA. Pe baza informațiilor primite și a propriilor cercetări, Comisia a solicitat unui număr de 35 de producători cunoscuți și potențiali de produs similar din aceste țări să furnizez informații. Niciunul dintre ei nu a răspuns la chestionarul adresat producătorilor din țări analoage. De asemenea, Comisia a contactat trei producători din Canada. Doar unul a răspuns la chestionarul adresat producătorilor din țări analoage.

(31)

Pe baza informațiilor colectate și verificate, Canada pare a fi o țară analogă adecvată din următoarele motive:

(32)

Unul dintre producătorii-exportatori și Asociația Chineză de Fier și Oțel („CISA”) au susținut că nu a fost o alegere adecvată Canada, în măsura în care:

(33)

Referitor la aceste afirmații, Comisia observă că:

(34)

Comisia a concluzionat astfel că, în acest stadiu, Canada este o țară analogă adecvată în conformitate cu articolul 2 alineatul (7) litera (a) din regulamentul de bază.

(35)

Informațiile primite de la producătorii cooperanți din țara analogă au fost utilizate ca bază pentru determinarea valorii normale pentru producătorii-exportatori cărora nu li s-a acordat TEP, în conformitate cu articolul 2 alineatul (7) litera (a) din regulamentul de bază.

(36)

Comisia a examinat mai întâi dacă volumul total al vânzărilor interne ale producătorului cooperant din țara analogă a fost reprezentativ, în conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din regulamentul de bază. Vânzările interne sunt reprezentative dacă volumul total al vânzărilor interne de produs similar către clienți independenți de pe piața internă a reprezentat cel puțin 5 % din volumul total al vânzărilor la export de produs în cauză către Uniune ale fiecărui grup de producători-exportatori din China inclus în eșantion pe parcursul perioadei de anchetă. Pe această bază, vânzările totale ale producătorului cooperant de produs similar pe piața internă a țării analoage au fost reprezentative.

(37)

Ulterior, Comisia a identificat tipurile de produse vândute pe piața internă care erau identice sau comparabile cu tipurile de produse vândute la export către Uniune pentru grupurile de producători-exportatori incluși în eșantion.

(38)

Ulterior, Comisia a verificat dacă vânzările interne ale producătorului din țara analogă pe piața sa internă pentru fiecare tip de produs care este identic sau comparabil cu un tip de produs vândut la export către Uniune au fost reprezentative, în conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din regulamentul de bază. Vânzările interne ale unui tip de produs sunt reprezentative dacă volumul total al vânzărilor interne pentru respectivul tip de produs către clienți independenți în cursul perioadei de anchetă reprezintă cel puțin 5 % din volumul total al vânzărilor la export către Uniune ale tipului de produs identic sau comparabil. Comisia a stabilit, pentru ambele grupuri de producători-exportatori din RPC, faptul că vânzările interne au fost reprezentative pentru majoritatea tipurilor de produse.

(39)

În etapa următoare, Comisia a definit proporția de vânzări rentabile către clienți independenți de pe piața internă pentru fiecare tip de produs, în cursul perioadei de anchetă, pentru a decide dacă este oportun să utilizeze vânzările interne efective pentru calcularea valorii normale, în conformitate cu articolul 2 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(40)

Valoarea normală se bazează pe prețul efectiv practicat pe piața internă pentru fiecare tip de produs, indiferent dacă vânzările respective sunt sau nu rentabile, dacă:

(41)

În acest caz, valoarea normală este media ponderată a prețurilor tuturor vânzărilor interne ale respectivului tip de produs, în cursul perioadei de anchetă.

(42)

Valoarea normală este prețul efectiv practicat pe piața internă pe tip de produs numai pentru vânzările interne rentabile ale tipurilor de produse în cursul perioadei de anchetă, în cazul în care:

(43)

Analiza Comisiei cu privire la vânzările interne a arătat că peste 80 % din toate vânzările interne au fost rentabile pentru cele mai exportate tipuri de produse și că prețul de vânzare mediu ponderat a fost mai mare decât costul de producție. Prin urmare, pentru aceste tipuri de produse, valoarea normală a fost calculată ca o medie ponderată a prețurilor tuturor vânzărilor interne în cursul perioadei de anchetă.

(44)

Atunci când un tip de produs nu a fost vândut în cantități reprezentative pe piața internă de către producătorul din țara analogă, Comisia a stabilit valoarea normală, în conformitate cu articolul 2 alineatele (3) și (6) din regulamentul de bază.

(45)

Pentru tipul de produs care nu a fost vândut în cantități reprezentative pe piața internă, valoarea normală a fost stabilită prin adăugarea costurilor medii de vânzare, cheltuielilor administrative și altor costuri generale („SG & A”) și a profitului tranzacțiilor efectuate în cadrul operațiunilor comerciale normale pe piața internă pentru tipurile de produse respective la costul mediu de producție al produsului similar al producătorului cooperant din țara analogă în cursul perioadei de anchetă.

(46)

Un grup de producători-exportatori incluși în eșantion au exportat către Uniune atât în mod direct către clienți independenți, cât și prin intermediul importatorilor afiliați.

(47)

În cazul în care producătorii-exportatori au exportat produsul în cauză direct către clienți independenți din Uniune, prețul de export a fost prețul plătit efectiv sau cel de plătit pentru produsul în cauză în momentul vânzării la export către Uniune, în conformitate cu articolul 2 alineatul (8) din regulamentul de bază.

(48)

În cazul în care grupul de producători-exportatori au exportat produsul în cauză în Uniune prin intermediul unor societăți afiliate care acționează ca importatori, prețul de export a fost stabilit pe baza prețului la care produsul importat a fost revândut pentru prima oară unor clienți independenți din Uniune, în conformitate cu articolul 2 alineatul (9) din regulamentul de bază. În astfel de cazuri, au fost efectuate ajustări ale prețului în funcție de toate costurile suportate între import și revânzare, incluzând costurile de vânzare, cheltuielile administrative și alte cheltuieli generale, precum și marja de profit.

(49)

Comisia a comparat valoarea normală și prețul de export al grupurilor de producători-exportatori incluși în eșantion pe o bază franco fabrică.

(50)

Atunci când acest lucru a fost justificat prin necesitatea de a asigura o comparație echitabilă, Comisia a ajustat valoarea normală și/sau prețul de export pentru a ține cont de diferențele care afectează prețurile și comparabilitatea prețurilor, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază. Au fost efectuate ajustări pentru costurile de transport, de manipulare, de încărcare și pentru costurile auxiliare, precum și pentru taxele indirecte, comisioane, costurile de credit și taxele bancare.

(51)

Pentru producătorii-exportatori cooperanți incluși în eșantion, Comisia a comparat valoarea normală medie ponderată a fiecărui tip de produs similar cu prețul de export mediu ponderat al tipului corespunzător de produs în cauză, în conformitate cu articolul 2 alineatele (11) și (12) din regulamentul de bază.

(52)

Pe această bază, marjele de dumping medii ponderate provizorii, exprimate ca procent din prețul CIF (cost, asigurare și navlu) la frontiera Uniunii, înainte de plata taxelor vamale, sunt după cum urmează:

Tabelul 1

Marjele de dumping, RPC

(53)

Pentru producătorii-exportatori cooperanți care nu sunt incluși în eșantion, Comisia a calculat marja de dumping medie ponderată, în conformitate cu articolul 9 alineatul (6) din regulamentul de bază. Prin urmare, marja respectivă a fost stabilită pe baza marjelor grupurilor de producători-exportatori incluși în eșantion.

(54)

Pe această bază, marja de dumping provizorie calculată a producătorilor-exportatori cooperanți care nu sunt incluși în eșantion este de 56,9 %.

(55)

Pentru toți ceilalți producători-exportatori din RPC, Comisia a stabilit marja de dumping pe baza informațiilor disponibile, în conformitate cu articolul 18 din regulamentul de bază. În acest scop, Comisia a stabilit nivelul de cooperare a producătorilor-exportatori. Nivelul de cooperare reprezintă volumul exporturilor în Uniune realizate de producătorii-exportatori cooperanți exprimat ca proporție din volumul total al exporturilor – astfel cum este raportat în statisticile Eurostat privind importurile – din țara în cauză în Uniune.

(56)

În cazul de față, nivelul de cooperare este ridicat, întrucât importurile realizate de producătorii-exportatori cooperanți au reprezentat aproximativ 87 % din volumul total de exporturi către Uniune în cursul perioadei de anchetă. Din aceste motive, Comisia a decis să stabilească marja de dumping reziduală la nivelul societății incluse în eșantion cu marja de dumping cea mai ridicată.

(57)

Marjele de dumping provizorii, exprimate ca procent din prețul CIF la frontiera Uniunii, înainte de plata taxelor vamale, sunt după cum urmează:

Tabelul 2

Marjele de dumping, RPC

(58)

Comisia a investigat trei producători-exportatori din Rusia care reprezintă aproape toate exporturile din Rusia către Uniune în cursul perioadei de anchetă. Astfel cum figurează în continuare, au apărut o serie de probleme care au determinat Comisia să ia în considerare în mod provizoriu aplicarea articolului 18 din regulamentul de bază pentru doi dintre ei.

(59)

Pentru unul dintre producătorii-exportatori, Comisia a ajustat costurile de producție raportate în răspunsul la chestionar, astfel cum se menționează la considerentul 76.

(60)

Pentru celălalt producător-exportator, verificarea la fața locului a dezvăluit faptul că societatea respectivă nu a raportat Comisiei volumul și capacitatea totale de producție pentru produsul în cauză. Comisia a constatat, de asemenea, la fața locului că societatea nu a prezentat informații complete cu privire la sistemul de codificare a produsului utilizat pentru producția și vânzarea produsului în cauză, nepermițând astfel Comisiei să stabilească o legătură între informațiile privind vânzările pe tip de produs și informațiile privind producția pe tip de produs. Comisia a constatat în continuare că, în timpul verificării la fața locului, societatea nu deținea informații disponibile imediat pe tip de produs cu privire la cantitățile vândute sau utilizate în mod captiv în producția ulterioară. Aceste informații ar fi permis Comisiei să verifice la fața locului deducerea utilizării captive din costul total de producție raportat, ceea ce compania a susținut că ar trebui să se realizeze pentru a ajunge la costul de producție a cantității raportate a produsului în cauză vândut. Societatea a furnizat informațiile necesare pentru reconcilierea producție, a vânzărilor și a utilizării captive, care au fost solicitate la momentul verificării, numai după vizita de verificare a Comisiei. Comisia a analizat aceste informații noi prin efectuarea unei reconcilieri la nivel de stoc între cantitățile fabricate ale produsului în cauză, astfel cum au fost raportate după vizita de verificare, și cantitatea vândută sau transferată pentru prelucrare la alte produse. Această reconciliere la nivel de stoc a demonstrat faptul că societatea a raportat o cantitate totală mai mare decât cea pe care producția a făcut-o posibilă din punct de vedere fizic, ținând cont de variațiile, respingerile și deșeurile la nivel de stoc, după cum a raportat societatea.

(61)

Comisia a considerat că, din motivele menționate la considerentul 60, informațiile furnizate de către producătorul-exportator, atât înainte, cât și după vizita de verificare la fața locului, nu i-au permis să verifice acuratețea și fiabilitatea informațiilor privind volumele vânzărilor și costurile produsului în cauză furnizate de producătorul-exportator respectiv. Comisia a concluzionat că producătorul-exportator nu a cooperat prin faptul că nu a furnizat informațiile care i-au fost solicitate cu scopul de a evalua și a verifica volumul vânzărilor și costul de producție al produsului în cauză. Acest lucru nu i-a permis Comisiei să stabilească în mod fiabil prețul de export și valoarea normală. Mai mult, având în vedere că lipsa de fiabilitate a afectat întregul set de date furnizate la diferite intervale de producătorul-exportator, Comisia nu a fost în măsură să se bazeze pe subseturile de date specifice furnizate care se referă la diferitele componente ale marjei de dumping. Prin urmare, Comisia a trebuit să determine marja de dumping a producătorului-exportator respectiv pe baza informațiilor disponibile și a fost nevoită să nu ia în considerare informațiile furnizate de producătorul-exportator, pentru că nu a putut ajunge la concluzii de o acuratețe rezonabilă și pentru că informațiile nu au putut fi verificate.

(62)

La 30 octombrie 2015, Comisia a informat producătorul-exportator vizat că, din motivele expuse la considerentele 60 și 61, a considerat că societatea nu a furnizat informațiile necesare cu privire la prețurile de export și la costul de producție al produsului în cauză în termenele stabilite în regulamentul de bază și că intenționează să aplice informațiile disponibile, în conformitate cu articolul 18 din regulamentul de bază pentru stabilirea unui posibil dumping pentru societatea în cauză.

(63)

La 13 noiembrie 2015, societatea a prezentat observații cu privire la intenția Comisiei de a utiliza informațiile disponibile și a declarat că a cooperat în cadrul anchetei cât mai bine posibil. Societatea a susținut că a furnizat toate informațiile care i-ar permite Comisiei să ajungă la concluzii de o acuratețe rezonabilă, dar că nu putea să i se solicite să prezinte informații care ar impune o sarcină nerezonabilă și excesivă de anchetare asupra ei. Societatea a solicitat în continuare o a doua vizită de verificare excepțională înainte de impunerea oricărei taxe provizorii.

(64)

Comisia a examinat observațiile societății și a concluzionat că aceste observații nu au prezentat elemente noi, deși verificabile care să îi poată modifica intenția de a utiliza, în acest stadiu al anchetei, informațiile disponibile pentru determinarea unui posibil dumping pentru societatea în cauză. Comisia consideră, de asemenea, că nu a impus nicio sarcină excesivă asupra societății, insistând asupra unei reconcilieri adecvate a datelor de producție și de vânzare, care este necesară pentru verificarea acestor date pentru produsul în cauză. În plus, Comisia consideră că în lumina deficiențelor identificate deja în informațiile raportate de societatea însăși, o a doua vizită de verificare la fața locului nu ar fi relevantă. Astfel că, în conformitate cu articolul 18 din regulamentul de bază, Comisia a stabilit în mod provizoriu marja de dumping pentru această societate pe baza informațiilor disponibile.

(65)

Comisia a examinat mai întâi dacă volumul total al vânzărilor interne pentru fiecare dintre ce doi producători-exportatori a fost reprezentativ, în conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din regulamentul de bază. Vânzările pe piața internă sunt reprezentative dacă volumul total al vânzărilor interne de produs similar către clienți independenți de pe piața internă pentru fiecare producător-exportator reprezintă cel puțin 5 % din volumul total al vânzărilor sale la export de produs în cauză în Uniune în cursul perioadei de anchetă. Pe această bază, s-a constatat că vânzările totale de produs similar ale fiecărui producător-exportator pe piața internă au fost reprezentative.

(66)

Comisia a identificat ulterior tipurile de produs vândute pe piața internă care erau identice sau comparabile cu tipurile de produs vândute la export către Uniune pentru producătorii-exportatori cu vânzări interne reprezentative.

(67)

Ulterior, Comisia a verificat dacă vânzările interne ale fiecăruia dintre cei doi producători-exportatori pe piața lor internă pentru fiecare tip de produs care este identic sau comparabil cu tipul de produs vândut la export către Uniune au fost reprezentative, în conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din regulamentul de bază. Vânzările interne ale unui tip de produs sunt reprezentative dacă volumul total al vânzărilor interne pentru respectivul tip de produs către clienți independenți în cursul perioadei de anchetă reprezintă cel puțin 5 % din volumul total al vânzărilor la export către Uniune ale tipului de produs identic sau comparabil.

(68)

În etapa următoare, Comisia a definit proporția de vânzări rentabile către clienți independenți de pe piața internă pentru fiecare tip de produs, în cursul perioadei de anchetă, pentru a decide dacă este oportun să utilizeze vânzările interne efective pentru calcularea valorii normale, în conformitate cu articolul 2 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(69)

Valoarea normală se bazează pe prețul efectiv practicat pe piața internă pentru fiecare tip de produs, indiferent dacă vânzările respective sunt sau nu rentabile, dacă:

(70)

În acest caz, valoarea normală este media ponderată a prețurilor tuturor vânzărilor interne ale respectivului tip de produs, în cursul perioadei de anchetă.

(71)

Valoarea normală este prețul efectiv practicat pe piața internă pe tip de produs numai pentru vânzările interne rentabile ale tipurilor de produse în cursul perioadei de anchetă, în cazul în care:

(72)

Analiza vânzărilor interne a arătat că, pentru anumite tipuri de produse, unele vânzări interne au fost rentabile și prețul de vânzare mediu ponderat a fost mai ridicat decât costul de producție. Prin urmare, valoarea normală a fost calculată ca medie ponderată a prețurilor tuturor vânzărilor interne în cursul perioadei de anchetă, în cazul în care condițiile stabilite la considerentul 69 de mai sus au fost îndeplinite, sau numai ca o medie ponderată a vânzărilor profitabile, în cazul în care nu au fost îndeplinite respectivele condiții. În cazul în care nu a fost înregistrată nicio vânzare sau au fost înregistrate vânzări insuficiente ale anumitor tipuri de produse ale produsului similar sau în cazul în care nu a fost identificată nicio vânzare în cadrul operațiunilor comerciale normale, Comisia a stabilit valoarea normală în conformitate cu articolul 2 alineatele (3) și (6) din regulamentul de bază.

(73)

Valoarea normală a fost stabilită prin adăugarea următoarelor elemente la costul mediu de producție al produsului similar pentru cei doi producători-exportatori în cursul perioadei de anchetă:

(74)

Pentru tipurile de produs care nu au fost vândute în cantități reprezentative pe piața internă, s-au adăugat costurile de vânzare, cheltuielile administrative și alte costuri generale medii și profitul tranzacțiilor efectuate în cadrul operațiunilor comerciale normale de pe piața internă pentru respectivele tipuri de produs. Pentru tipurile de produs care nu au fost vândute pe piața internă, s-au adăugat costurile de vânzare, cheltuielile administrative și alte costuri generale medii și profitul tuturor tranzacțiilor efectuate în cadrul operațiunilor comerciale normale de pe piața internă.

(75)

Toți producătorii-exportatori au recunoscut în situațiile lor financiare existența unor pierderi semnificative din cauza diferențelor de schimb valutar rezultate din conversia unor operațiuni care nu sunt exprimate în ruble rusești. Comisia a considerat că aceste pierderi fac parte din costurile de vânzare, din cheltuielile administrative și din alte costuri generale și le-a inclus în calcularea valorii normale.

(76)

În lumina constatărilor în urma verificărilor la fața locului, Comisia a ajustat costul de producție pentru unul dintre producătorii-exportatori. Comisia a constatat că producătorul-exportator în cauză nu a reflectat în mod adecvat și cu exactitate costurile reale ale materialelor și costurile de achiziție aferente în costul său raportat. Comisia nu a putut să reconcilieze cantitățile, valorile și costurile aferente ale anumitor materii prime achiziționate cu conturile societății, deoarece societatea nu a raportat aceste costuri în listele de achiziții ale materiilor prime pe care le-a prezentat Comisiei în răspunsurile sale la chestionar și la scrisoarea de clarificare. Comisia a constatat, de asemenea, că societatea în cauză nu a raportat achizițiile de materii prime, astfel cum a rectificat în răspunsul său la scrisoarea de clarificare, în formatul solicitat în chestionar, făcând astfel imposibilă verificarea de către Comisie a variațiilor stocurilor și a consumului de materiale în cursul perioadei de anchetă. În plus, Comisia are dovezi pe care le-a colectat în timpul verificării la fața locului care arată că costurile de producție din conturile societății diferă de costurile de producție prezentate pentru aceleași conturi în cadrul modulului automat de alocare a costurilor utilizat pentru alocarea costurilor la diferite produse.

(77)

La 30 octombrie 2015, Comisia a informat producătorul-exportator vizat că, din motivele expuse la considerentul 76, a considerat că societatea nu a furnizat informațiile necesare cu privire la costul de producție al produsului în cauză în termenele stabilite în regulamentul de bază și că intenționează să utilizeze informațiile disponibile, în conformitate cu articolul 18 din regulamentul de bază, pentru stabilirea valorii normale.

(78)

La 13 noiembrie 2015, producătorul-exportator a formulat observații cu privire la intenția Comisiei de a utiliza informațiile disponibile și a prezentat explicații suplimentare cu privire la diferențele între cheltuielile contabilizate în conturile generale din registru și costurile identificate în raportul de calculare a costurilor. La 13 noiembrie 2015, societatea a recunoscut în continuare existența discrepanțelor constatate de Comisie în cursul vizitei de verificare la fața locului și care se referă la costurile de achiziție a materiilor prime, dar a susținut că poate identifica imediat motivele acestor discrepanțe pe care le-a considerat a fi erori materiale.

(79)

Comisia a examinat observațiile și explicațiile societății și a considerat că precizia informațiilor suplimentare prezentate nu mai poate fi verificată și reconciliată cu conturile societății. De asemenea, Comisia a considerat că discrepanțele pe care le-a constatat la fața locului cu privire la costurile de achiziție a materiilor prime nu au fost erori materiale și a remarcat faptul că societatea nu a contestat constatările Comisiei cu privire la informațiile referitoare la costurile aferente de achiziție a materiilor prime, la stocurile de materii prime și la consumul de materii prime care lipsesc din răspunsurile sale la chestionar și din scrisoarea de clarificare. Comisia a concluzionat că observațiile și explicațiile suplimentare ale societății nu au prezentat elemente noi, deși verificabile care să îi poată modifica intenția de a utiliza, în acest stadiu al anchetei, informațiile disponibile pentru determinarea valorii normale.

(80)

Comisia a constatat, de asemenea, în timpul verificării la fața locului, că ratele consumului de materii pe care le-a obținut de la departamentul de control al societății în timpul verificării diferă în mod semnificativ de ratele consumului de materii pe care societatea le-a raportat la 24 septembrie 2015 în răspunsul său la scrisoarea de clarificare a Comisiei. Comisia a solicitat societății să furnizeze informații de la fața locului cu privire la această anomalie. Societatea a clarificat că pentru raportarea cheltuielilor ei materiale nu a utilizat ratele consumului din departamentul său de control, ci mai degrabă a calculat ratele consumului prin împărțirea cheltuielilor materiale pe care le-a raportat Comisiei la costul bunurilor vândute. Din acest motiv, Comisia a considerat că ratele consumului de materii pe care societatea le-a raportat nu au permis Comisiei să elaboreze o evaluare precisă a cheltuielilor materiale. Prin urmare, astfel cum se precizează mai sus, Comisia a decis să modifice costul de producție raportat de societate pentru a asigura conformitatea acestuia cu dovezile concrete privind costurile materiilor prime pe care le-a colectat în cursul verificării la fața locului.

(81)

Producătorii-exportatori au exportat către Uniune fie în mod direct, prin intermediul unor societăți afiliate care acționează ca importatori în Uniune, fie prin intermediul unor comercianți/importatori afiliați sau neafiliați cu sediul în Elveția. Respectivele societăți afiliate din Elveția, deținute de producătorii-exportatori din Rusia, au cumpărat produsul în cauză de la producătorii-exportatori și l-au vândut mai departe în Uniune și în alte țări.

(82)

În cazul în care producătorul-exportator a exportat produsul în cauză direct către clienți independenți din Uniune, prețul de export a fost stabilit pe baza prețurilor plătite efectiv sau de plătit pentru produsul în cauză în momentul vânzării la export către Uniune, în conformitate cu articolul 2 alineatul (8) din regulamentul de bază.

(83)

În cazul în care producătorii-exportatori au exportat produsul în cauză în Uniune prin intermediul unei societăți afiliate care acționează ca importator, prețul de export a fost stabilit pe baza prețului la care produsul importat a fost revândut pentru prima oară unor clienți independenți din Uniune, în conformitate cu articolul 2 alineatul (9) din regulamentul de bază. Prețul de export a fost, de asemenea, în conformitate cu același articol, stabilit în cazul în care produsul în cauză nu a fost revândut în starea în care a fost importat. În astfel de cazuri, au fost efectuate ajustări ale prețului în funcție de toate costurile suportate între import și revânzare, incluzând costurile de vânzare, cheltuielile administrative și alte cheltuieli generale, precum și de profituri.

(84)

Verificarea unuia dintre producătorii-exportatori a arătat că 20 % dintre vânzările la export către Uniune au fost realizate către un comerciant neafiliat cu sediul în Elveția. Producătorul-exportator a raportat vânzările respective ca fiind vânzări efectuate către o parte independentă din Uniune, susținând că nu are nicio legătură cu acest comerciant. Pentru a dovedi destinația bunurilor, au fost utilizate declarațiile vamale de export. În pofida faptului că moneda de vânzare convenită în contractele dintre producătorul-exportator și comerciant este euro sau dolarul american, producătorul-exportator a raportat vânzările respective ca fiind efectuate în ruble rusești, împreună cu facturile corespunzătoare în ruble rusești. Comisia va continua să ancheteze acest subiect, în special dacă vânzările au fost efectuate într-adevăr către un cumpărător independent în vederea consumului în Uniune și raportate în moneda corespunzătoare. Comisia a luat în calcul în mod provizoriu vânzările respective în stabilirea prețului de export.

(85)

Comisia a comparat valoarea normală și prețul de export al producătorilor-exportatori cooperanți pe o bază franco fabrică.

(86)

Atunci când acest lucru a fost justificat prin necesitatea de a asigura o comparație echitabilă, Comisia a ajustat valoarea normală și/sau prețul de export pentru a ține cont de diferențele care afectează prețurile și comparabilitatea prețurilor, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază.

(87)

În ceea ce privește prețurile de export, s-au efectuat ajustări pentru costurile aferente de transport, de manipulare, de încărcare și pentru costurile auxiliare, taxele de import, comisioanele din vânzări, costurile de credit și taxele bancare. În ceea ce privește prețurile interne, s-au efectuat ajustări pentru costurile de transport intern, costurile de ambalare, costurile de credit, de manipulare și de comisioane.

(88)

Pentru compararea prețurilor exprimate în valute străine, Comisia a utilizat, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) litera (j) din regulamentul de bază, rata de schimb aplicabilă la data ordinului de cumpărare sau a contractului de vânzare-cumpărare care stabilește într-un mod mai adecvat condițiile materiale ale vânzării decât data de pe factură, deoarece negocierea prețului urmată de stabilirea prețului a avut loc în perioada apropiată de data ordinului de cumpărare sau a contractului de vânzare-cumpărare. Factura corespunzătoare a fost emisă la momentul livrării produsului, adică în general cu o lună sau două luni mai târziu.

(89)

Comisia a comparat valoarea normală medie ponderată a fiecărui tip de produs similar cu prețul de export mediu ponderat al tipului corespunzător de produs în cauză, în conformitate cu articolul 2 alineatele (11) și (12) din regulamentul de bază.

(90)

Pentru determinarea marjei de dumping provizorie a producătorului-exportator menționat la considerentele 60-64, Comisia a utilizat ca informație disponibilă nivelul marjei de dumping a celui mai exportat tip de produs care s-a dovedit a fi imediat deasupra marjei de dumping generale a unuia dintre ceilalți producători-exportatori. Alegerea producătorului-exportator adecvat de către Comisie a avut la bază criterii precum comparabilitatea cea mai solidă a volumelor vânzărilor pe piața internă și la export în Uniune, proximitatea geografică, structura intrărilor de materii prime esențiale și utilizarea capacității raportate. Pe această bază, marjele de dumping medii ponderate provizorii, exprimate ca procent din prețul CIF (cost, asigurare și navlu) la frontiera Uniunii, înainte de plata taxelor vamale, sunt după cum urmează:

Tabelul 3

Marjele de dumping, Rusia

(91)

În ceea ce îi privește pe toți ceilalți producători-exportatori din Rusia, Comisia a stabilit marja de dumping pe baza informațiilor disponibile, în conformitate cu articolul 18 din regulamentul de bază.

(92)

Astfel cum se prevede la considerentul 58, societățile anchetate reprezentau aproape toate exporturile din Rusia către Uniune. Din aceste motive, Comisia a decis să stabilească marja de dumping pentru toate celelalte societăți la nivelul societății cu marja de dumping cea mai ridicată.

(93)

Marjele de dumping provizorii, exprimate ca procent din prețul CIF la frontiera Uniunii, înainte de plata taxelor vamale, sunt după cum urmează:

Tabelul 4

Marjele de dumping, Rusia

(94)

În cadrul Uniunii, 13 societăți au oferit informații privind producția și vânzările în cadrul examinării reprezentativității și au indicat că au fabricat produsul similar în cursul perioadei de anchetă. Pe baza informațiilor disponibile în reclamație, în Uniune există alți 15 producători de produs similar din Uniune.

(95)

Producția totală din Uniune în cursul perioadei de anchetă a fost stabilită la aproximativ 37 de milioane de tone. Comisia a stabilit valoarea pe baza tuturor informațiile disponibile cu privire la industria din Uniune, precum informațiile de la reclamant și cele de la toți producătorii cunoscuți din Uniune.

(96)

Producătorii din Uniune care reprezintă producția totală din Uniune constituie industria din Uniune în sensul articolului 4 alineatul (1) din regulamentul de bază și vor fi denumiți în continuare „industria din Uniune”, în sensul articolului 4 alineatul (1) din regulamentul de bază.

(97)

Producătorii cooperanți din Uniune reprezintă 89 % din producția totală a produsului similar în Uniune.

(98)

Modelul de afacere al producătorilor din Uniune și nivelul lor de integrare verticală variază. Societățile de „relaminare”, care trebuie să se aprovizioneze cu materiile prime necesare de la alți producători, reprezintă o cotă mică.

(99)

Astfel cum se menționează la considerentul 21, produsele plate din oțel laminate la rece intră sub incidența unui număr de coduri NC, inclusiv anumite coduri ex. Pentru a nu subestima consumului din Uniune și având în vedere impactul aparent marginal al acestor coduri asupra consumului total, volumele importurilor încadrate la codurile NC ex au fost contabilizate în totalitate în scopul calculării consumului la nivelul Uniunii.

(100)

Deoarece industria din Uniune este în mare parte integrată pe verticală, iar produsele plate din oțel laminate la rece sunt considerate materie primă principală pentru producția de diverse produse cu valoare adăugată în aval, consumurile de pe piața captivă și de pe piața liberă au fost analizate separat.

(101)

Distincția dintre piața captivă și piața liberă este relevantă pentru analiza prejudiciului, deoarece produsele destinate utilizării captive nu sunt expuse concurenței directe din importuri, iar prețurile de transfer sunt stabilite în cadrul grupurilor în funcție de diferite politici tarifare și, prin urmare, nu sunt fiabile. Dimpotrivă, producția destinată pieței libere se află în concurență directă cu importurile produsului în cauză, iar prețurile sunt prețurile pieței libere.

(102)

Pentru a oferi o imagine cât mai completă posibil a industriei din Uniune, Comisia a obținut date pentru întreaga producție de produse plate din oțel laminate la rece și a stabilit dacă producția a fost destinată utilizării captive sau pieței libere. Comisia a constatat că aproximativ 82 % din producția totală a producătorilor din Uniune a fost destinată utilizării captive.

(103)

Comisia a stabilit consumul captiv din Uniune pe baza utilizării captive și a vânzărilor captive de pe piața din Uniune ale tuturor producătorilor cunoscuți din Uniune. Pe această bază, consumul captiv la nivelul Uniunii a evoluat astfel:

Tabelul 5

Consumul captiv (tone)

(104)

În cursul perioadei examinate, consumul captiv din Uniune a crescut cu aproximativ 4 %. Această creștere se datorează în special unei creșteri a piețelor captive, precum cele pentru industria autovehiculelor.

(105)

Comisia a stabilit consumul de pe piața liberă din Uniune pe baza (a) vânzărilor pe piața din Uniune ale tuturor producătorilor cunoscuți din Uniune; și (b) a importurilor în Uniune provenind din toate țările terțe, astfel cum au fost raportate de Eurostat și, de asemenea, având în vedere datele transmise de producătorii-exportatori cooperanți din țările în cauză. Pe această bază, consumul de pe piața liberă din Uniune a evoluat astfel:

Tabelul 6

Consumul de pe piața liberă (tone)

(106)

În cursul perioadei examinate, consumul de pe piața liberă din Uniune a scăzut cu aproximativ 9 %. Scăderea se datorează în special unei redresări economice lente sau inexistente pentru industria în aval.

(107)

Comisia a examinat dacă importurile de produs în cauză originare din țările în cauză ar trebui să fie evaluate cumulativ, în conformitate cu articolul 3 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(108)

Marjele de dumping stabilite în raport cu importurile provenite din RPC și Rusia sunt rezumate mai sus, la considerentele 57 și 93. Toate aceste marje se află cu mult deasupra pragului de minimis stabilit la articolul 9 alineatul (3) din regulamentul de bază.

(109)

Volumul importurilor provenite din fiecare dintre țările în cauză nu era neglijabil în sensul articolului 5 alineatul (7) din regulamentul de bază. RPC și Rusia au deținut, în cursul perioadei de anchetă, o cotă de piață în UE de 10,3 % și, respectiv, 9,8 %.

(110)

Condițiile de concurență între importurile care fac obiectul unui dumping provenite din țările în cauză și produsul similar au fost, de asemenea, similare. Într-adevăr, produsele importate au concurat între ele, precum și cu produsul în cauză fabricat în Uniune, deoarece ele au fost vândute unor categorii similare de consumatori finali.

(111)

În consecință și contrar afirmației formulate de una dintre părțile interesate, au fost respectate toate criteriile prevăzute la articolul 3 alineatul (4) din regulamentul de bază, iar importurile din țările în cauză au fost examinate cumulativ în vederea stabilirii prejudiciului.

(112)

Comisia a stabilit volumul importurilor pe baza datelor furnizate de Eurostat. Cota de piață a importurilor a fost stabilită prin compararea volumelor importurilor cu consumul de pe piața liberă din Uniune, astfel cum au fost raportate în tabelul 6 de mai sus.

(113)

Importurile în Uniune din țările în cauză au evoluat după cum urmează:

Tabelul 7

Volumul importurilor (tone) și cota de piață

(114)

Tabelul de mai sus arată că, în cifre absolute, importurile din țările în cauză au crescut semnificativ în perioada examinată. În același timp, cota de piață totală a importurilor care fac obiectul unui dumping în Uniune a crescut cu 5,8 puncte procentuale în cursul perioadei examinate.

(115)

Comisia a stabilit prețurile importurilor pe baza datelor furnizate de Eurostat. Prețul mediu ponderat al importurilor în Uniune provenite din țările în cauză a evoluat după cum urmează:

Tabelul 8

Prețuri de import (EUR/tone)

(116)

Prețurile medii ale importurilor care fac obiectul unui dumping au scăzut de la 624 EUR/tonă în 2011 până la 497 EUR/tonă în cursul perioadei de anchetă. În cursul perioadei examinate, scăderea prețului unitar mediu al importurilor care fac obiectul unui dumping a fost de aproximativ 20 %.

(117)

Comisia a evaluat subcotarea prețurilor pe parcursul perioadei de anchetă comparând:

(118)

Compararea prețurilor a fost realizată per tip de produs pentru tranzacții la același nivel de comercializare, ajustate în mod adecvat acolo unde a fost necesar, și după deducerea rabaturilor și a reducerilor. Rezultatul comparației a fost exprimat ca procent din cifra de afaceri a producătorilor din Uniune în cursul perioadei de anchetă.

(119)

Pe baza celor expuse mai sus, s-a dovedit că importurile care fac obiectul unui dumping provenite din țările în cauză au subcotat prețurile industriei din Uniune cu 8,1 % și, respectiv, 14,4 % pentru RPC și Rusia.

(120)

În conformitate cu articolul 3 alineatul (5) din regulamentul de bază, examinarea impactului importurilor care fac obiectul unui dumping asupra industriei din Uniune a inclus o evaluare a tuturor indicatorilor economici care au influențat situația industriei din Uniune pe parcursul perioadei examinate.

(121)

Indicatorii macroeconomici (producția, capacitatea de producție, gradul de utilizare a capacității de producție, volumul vânzărilor, stocurile, creșterea economică, cota de piață, gradul de ocupare a forței de muncă, productivitatea și importanța marjelor de dumping) au fost evaluați la nivelul întregii industrii din Uniune. Evaluarea s-a bazat pe informațiile furnizate de reclamant confruntate cu datele furnizate de producătorii din Uniune și de statisticile oficiale disponibile (Eurostat).

(122)

Analiza indicatorilor microeconomici (prețurile de vânzare, rentabilitatea, fluxul de numerar, investițiile, randamentul investițiilor, capacitatea de mobilizare a capitalurilor, salariile și costul producției) a fost realizată la nivelul producătorilor din Uniune incluși în eșantion. Evaluarea s-a bazat pe informațiile furnizate de aceștia, verificate în mod corespunzător.

(123)

Pentru unii indicatori de prejudiciu privind industria din Uniune, Comisia a analizat separat datele legate de piața liberă și cele legate de piața captivă și a efectuat o analiză comparativă. Factorii respectivi sunt: vânzările și cota de piață, prețurile unitare, costul unitar și rentabilitatea. Cu toate acestea, alți indicatori economici au putut fi examinați în mod judicios doar prin referire la întreaga activitate, inclusiv utilizarea captivă a industriei din Uniune, întrucât ei depind de întreaga activitate, indiferent dacă producția este captivă sau vândută pe piața liberă. Factorii respectivi sunt: producția, capacitatea, gradul de utilizare a capacității, fluxul de numerar, investițiile, randamentul investițiilor, gradul de ocupare a forței de muncă, productivitatea, stocurile și costurile forței de muncă. Pentru acești factori, analiza întregii industrii din Uniune este garantată cu scopul de a se stabili o imagine completă a prejudiciilor aduse industriei din Uniune, întrucât datele în cauză nu pot fi separate între vânzări captive și vânzări libere.

(124)

Producția totală, capacitatea de producție și gradul de utilizare a capacității din Uniune au evoluat pe parcursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 9

Producția, capacitatea de producție și gradul de utilizare a capacității

(125)

Volumul de producție al industriei din Uniune a crescut cu 1 % în cursul perioadei examinate. Cifrele raportate privind capacitatea se referă la capacitatea tehnică, ceea ce implică faptul că au fost luate în considerare ajustări, considerate ca fiind standarde de către industrie, în funcție de perioada de înființare, de întreținere, de obstrucționări și de alte impedimente normale. În acest sens, capacitatea a scăzut cu 3 % în cursul perioadei examinate într-un efort al industriei din Uniune de a contribui la reducerea supracapacității la nivel mondial.

(126)

Creșterea gradului de utilizare a capacității se datorează unei ușoare creșteri a volumului producției determinate în principal de creșterea consumului captiv și unei reduceri a capacității.

(127)

În perioada examinată, volumul vânzărilor și cota de piață de pe piața liberă ale industriei din Uniune au evoluat după cum urmează:

Tabelul 10

Volumul vânzărilor și cota de piață (piața liberă)

(128)

Volumul vânzărilor industriei din Uniune de pe piața din Uniune a scăzut cu 14 % în cursul perioadei examinate, de la aproximativ 5,9 milioane de tone în 2011 până la 5 milioane de tone în cursul perioadei de anchetă.

(129)

Cota de piață a industriei din Uniune a scăzut de la 74,8 % până la 70,8 % în cursul perioadei examinate. Scăderea volumului vânzărilor industriei din Uniune a depășit semnificativ scăderea consumului de pe piața liberă din Uniune. În plus, pentru a se evita o scădere și mai mare a cotei sale de piață, industria din Uniune a fost obligată să își diminueze prețurile de vânzare din cauza presiunii continue asupra prețurilor exercitată de importurile în cauză.

(130)

În ceea ce privește piața captivă, volumul captiv și cota de piață au evoluat în perioada examinată după cum urmează:

Tabelul 11

Volumul captiv și cota de piață

(131)

Volumul captiv al industriei din Uniune (compus din utilizarea captivă și vânzările captive) de pe piața din Uniune a crescut cu 4 % în cursul perioadei examinate, de la aproximativ 29,1 milioane de tone în 2011 până la 30,2 milioane de tone în cursul perioadei de anchetă.

(132)

Prin urmare, cota pieței captive a industriei din Uniune exprimată ca procent din consumul total (de pe piața captivă și cea liberă) a crescut de la 79 % până la 81 % în cursul perioadei examinate.

(133)

Ocuparea forței de muncă și productivitatea au evoluat pe parcursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 12

Ocuparea forței de muncă și productivitatea

(134)

Nivelul ocupării forței de muncă în industria din Uniune a scăzut în mod semnificativ în perioada examinată pentru a reduce costurile de producție și pentru a obține eficiență, având în vedere concurența tot mai mare de pe piață din partea importurilor care fac obiectul unui dumping. Aceasta a dus la o reducere a forței de muncă cu 10 % în cursul perioadei examinate. În consecință și având în vedere volumul de producție în ușoară creștere (+ 1 %) în cursul perioadei examinate, productivitatea forței de muncă a industriei din Uniune, măsurată în producție pe persoană încadrată în muncă pe an, a crescut mult mai mult decât diminuarea producției efective. Acest lucru indică faptul că industria din Uniune a fost dispusă să se adapteze condițiilor schimbătoare de pe piață pentru a rămâne competitivă.

(135)

Nivelurile stocurilor producătorilor din Uniune au evoluat în perioada examinată după cum urmează:

Tabelul 13

Stocurile

(136)

În cursul perioadei examinate, nivelul stocurilor finale a scăzut cu 15 %. Majoritatea tipurilor de produs similar sunt produse de industria din Uniune pe baza unor comenzi specifice din partea utilizatorilor. Prin urmare, stocurile nu pot fi considerate un indicator de prejudiciu important pentru această industrie. Acest lucru este, de asemenea, confirmat prin analizarea evoluției stocurilor finale ca procent din producție. Astfel cum se poate observa mai sus, acest indicator a rămas relativ stabil, la aproximativ 3 % din volumul de producție.

(137)

Toate marjele de dumping erau semnificativ superioare nivelului de minimis. Impactul magnitudinii marjelor de dumping efective mari asupra industriei din Uniune nu a fost neglijabil, având în vedere volumul și prețurile importurilor din țările în cauză.

(138)

Consumul la nivelul Uniunii a scăzut cu aproximativ 9 % în cursul perioadei examinate, în timp ce volumul vânzărilor industriei din Uniune pe piața din Uniune a scăzut cu 14 %. Prin urmare, industria din Uniune a pierdut din cota de piață, spre deosebire de cota de piață a importurilor provenite din țările în cauză, care a crescut în cursul perioadei examinate.

(139)

Prețurile de vânzare unitare medii ponderate ale producătorilor din Uniune către clienți independenți din Uniune au evoluat după cum urmează în cursul perioadei examinate:

Tabelul 14

Prețurile de vânzare în Uniune

(140)

Tabelul de mai sus indică evoluția prețului de vânzare unitar de pe piața liberă din Uniune în comparație cu costul de producție corespunzător. În cursul perioadei examinate, prețurile de vânzare au scăzut în medie (– 19 %) mai mult decât costurile corespunzătoare lor (– 16 %). În plus, prețurile de vânzare au fost, în medie, mai mici decât costul unitar de producție pe parcursul perioadei examinate, cu excepția anului 2011.

(141)

Pentru a limita pierderile din cota de piață, producătorii din Uniune au fost obligați să urmeze spirala descendentă a prețurilor și să își reducă prețul de vânzare în mod semnificativ. Pe de altă parte, scăderea costului de producție poate fi explicată prin scăderea prețurilor materiilor prime și prin creșterea productivității obținute în principal prin reduceri ale forței de muncă, astfel cum se explică în tabelul 12 de mai sus.

(142)

Produsele plate din oțel laminate la rece pentru consumul captiv au fost transferate sau livrate, printre producătorii incluși în eșantion, la prețuri de transfer pentru prelucrarea ulterioară în aval utilizând politici de tarifare diferite (cost, cost plus, prețul de piață). Prin urmare, nicio concluzie semnificativă nu poate fi desprinsă din evoluția prețurilor de utilizare captivă. În același sens, nici costul de producție a volumului captiv nu a fost analizat.

(143)

Costurile medii ale forței de muncă ale producătorilor din Uniune au evoluat pe parcursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 15

Costurile medii ale forței de muncă pe echivalent normă întreagă

(144)

În cursul perioadei examinate, salariul mediu pe angajat a crescut cu 11 % ceea ce este depășește ușor creșterea generală a prețurilor în UE din cauza inflației. Acest lucru ar trebui totuși luat în considerare în contextul reducerilor masive de personal, astfel cum se explică la considerentul 134.

(145)

Rentabilitatea, fluxul de numerar, investițiile și randamentul investițiilor producătorilor din Uniune au evoluat pe parcursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 16

Rentabilitatea, fluxul de numerar, investițiile și randamentul investițiilor

(146)

Comisia a determinat rentabilitatea producătorilor din Uniune prin exprimarea pierderii nete înainte de impozitare aferente vânzărilor de produs similar către clienți neafiliați din Uniune ca procent din cifra de afaceri aferentă respectivelor vânzări.

(147)

Rentabilitatea a evoluat într-o direcție negativă în cursul perioadei examinate, de la o situație a profitului ușor îmbunătățită în 2011 la scăderi constante începând cu 2012 (– 5,7 %) până în perioada de anchetă (– 2,7 %). În timp ce pierderile masive din anul 2012 sunt parțial legate de criza datoriilor europene și de criza economică ulterioară, presiunea considerabilă a prețului și volumului exercitată asupra industriei din Uniune de către importurile în creștere din țările în cauză pe parcursul perioadei cuprinse între 2013 și perioada de anchetă nu au permis industriei din Uniune să beneficieze de redresarea lentă a economiei europene.

(148)

Astfel cum se menționează mai sus, având în vedere varietatea largă a politicilor tarifare (de exemplu, cost, cost plus, prețul de piață) din rândul producătorilor din UE incluși în eșantion pentru volumele captive, nu se poate desprinde nicio concluzie semnificativă din evoluția prețurilor de utilizare captivă și nici din evoluția rentabilității utilizării captive.

(149)

Potrivit uneia dintre părțile interesate, există riscul unei posibile manipulări a datelor privind rentabilitatea unității de producție individuale de către uzinele integrate, precum mulți producători din UE, în scopul anchetei. Cu toate acestea, Comisia a verificat informațiile furnizate de producători și a fost mulțumită de cifrele obținute în cele din urmă.

(150)

Fluxul net de numerar reprezintă capacitatea producătorilor din Uniune de a-și autofinanța activitățile. Evoluția fluxului net de numerar a urmat o tendință ascendentă (+ 37 %), în special din cauza reducerii stocurilor.

(151)

Întrucât randamentul investițiilor a rămas negativ în general (aproximativ – 3 %), industria din Uniune a redus nivelul investițiilor sale cu 14 % între 2011 și perioada de anchetă. Capacitatea de mobilizare a capitalurilor a fost afectată de pierderile care au avut loc în cursul perioadei examinate, astfel cum se poate observa din scăderea investițiilor.

(152)

Întreaga industrie din Uniune a putut să își mărească ușor volumele de producție și să își îmbunătățească gradul de utilizare a capacității datorită creșterii puternice a consumului captiv. De asemenea, au fost luate măsuri concrete pentru a îmbunătăți eficiența prin reducerea forței de muncă și a capacității de producție și prin menținerea fermă a costurilor de producție.

(153)

În pofida acestor măsuri concrete luate de industria din Uniune în cursul perioadei examinate cu scopul îmbunătățirii rezultatelor sale în ansamblu, situația industriei din Uniune de pe piața liberă s-a deteriorat semnificativ în cursul perioadei examinate, deoarece, începând cu 2012, au început să se acumuleze pierderi. Într-adevăr, volumele vânzărilor de pe piața liberă din Uniune au scăzut cu 14 %, prețurile unitare de vânzare au scăzut cu 19 %, în timp ce costul de producție a scăzut cu numai 16 %. Mai mult, industria din Uniune a pierdut din cota de piață din cauza importurilor din țările în cauză și a trebuit să reducă investițiile în contextul randamentului mereu negativ al investițiilor.

(154)

Potrivit autorităților ruse, faptul că unii reclamanți au în vedere realizarea de investiții în țările din afara UE subminează prezumția de prejudiciu. Cu toate acestea, niciun element din dosar nu arată că aceste investiții vizează produsele plate din oțel laminate la rece. În plus, investițiile par să vizeze mai degrabă societățile care, deși fac parte din același grup cu producătorii din Uniune, sunt active în alte părți din lume.

(155)

Pe baza celor expuse mai sus, se poate concluziona că industria din Uniune, analizată din perspectiva celor două segmente ale sale și ca întreg, a suferit un prejudiciu important în indicatorii principali de prejudiciu, precum rentabilitatea negativă și pierderea volumului vânzărilor și a cotei de piață.

(156)

În conformitate cu articolul 3 alineatul (6) din regulamentul de bază, Comisia a examinat dacă importurile care fac obiectul unui dumping provenite din țările în cauză au cauzat un prejudiciu important industriei din Uniune. În conformitate cu articolul 3 alineatul (7) din regulamentul de bază, Comisia a examinat, de asemenea, dacă și alți factori cunoscuți ar fi putut aduce în același timp un prejudiciu industriei din Uniune. Comisia s-a asigurat de faptul că niciun eventual prejudiciu cauzat de alți factori decât importurile care fac obiectul unui dumping provenite din țările în cauză nu a fost atribuit acestor importuri. Factorii respectivi sunt: crizele economice, insuficiența competitivității/eficienței producătorilor din Uniune, importurile producătorilor din Uniune, importurile din țări terțe, rezultatele vânzărilor la export ale producătorilor din Uniune, anumite cote, rezultatele producătorilor care nu fac parte din categoria reclamanților și unele probleme de capacitate.

(157)

Prețurile de vânzare ale producătorilor-exportatori au scăzut în medie de la 624 EUR/tonă în 2011 la 497 EUR/tonă în cursul perioadei de anchetă (– 20 %). Prin reducerea în mod continuu a prețului lor unitar de vânzare în cursul perioadei examinate, producătorii din țările în cauză au reușit să își sporească semnificativ cota de piață de la 14,3 % în 2011 până la 20,1 % în cursul perioadei de anchetă.

(158)

În timp ce scăderea cererii cauzate de criza financiară a afectat în mod negativ rezultatele industriei din Uniune în 2012, creșterea ulterioară aproape continuă a importurilor din țările în cauză la prețuri subcotate a avut un impact negativ evident asupra rezultatelor industriei din Uniune. Într-adevăr, în timp ce industria din Uniune micșora costurile, reducând locurile de muncă și beneficiind de scăderea prețurilor materiilor prime, importurile care făceau obiectul unui dumping continuau să crească și au obligat industria din Uniune să micșoreze și mai mult prețurile de vânzare din Uniune pentru a limita pierderea cotei de piață. Mai mult, în timp ce rentabilitatea industriei din Uniune a arătat o ușoară îmbunătățire prin reducerea pierderilor din 2014, volumul importurilor a crescut în continuare, iar prețurile au scăzut și mai mult în cursul perioadei de anchetă, ducând la o scădere și mai mare a prețurilor și a rentabilității industriei din Uniune.

(159)

Având în vedere coincidența în timp stabilită în mod clar între, pe de o parte, nivelul importurilor care fac obiectul unui dumping la prețuri în continuă scădere și, pe de altă parte, scăderea volumelor de vânzări suferită de industria din Uniune și scăderea prețurilor, care au condus la o situație de pierderi economice, se concluzionează că importurile care fac obiectul unui dumping au fost responsabile pentru situația neprejudiciabilă a industriei din Uniune.

(160)

În plus, încetinirea progresivă a economiei chineze și, potrivit dosarului, supracapacitatea foarte semnificativă a industriei siderurgice din China au împins producătorii de oțel din China spre redirecționarea producției excedentare către piețele de export, iar piața din Uniune este o destinație de export atractivă. Într-adevăr, un număr mare de alte piețe de export importante din punct de vedere tradițional au impus sau au în vedere să impună măsuri împotriva produselor din oțel provenite din China și Rusia, inclusiv a produselor plate din oțel laminate la rece, deoarece prețurile sunt reduse în mod artificial de importurile incorecte care duc la o concurență nesănătoasă. În contextul impunerii tot mai mari de măsuri de protecție a comerțului în întreaga lume, piața Uniunii a devenit una dintre cele mai atractive destinații pentru importurile care fac obiectul unui dumping din China și Rusia, în detrimentul industriei din Uniune. Această concluzie este confirmată de cele mai recente statistici ale Eurostat privind importurile care arată că importurile din China și din Rusia au crescut și mai mult de la sfârșitul perioadei de anchetă. Volumele importurilor au fost cu 48 % mai ridicate în septembrie 2015 decât în aprilie 2015, în timp ce prețurile medii ale acestor importuri au continuat să scadă.

(161)

Criza economică mondială a cauzat o reducere a cererii în Uniune și scăderea prețurilor de vânzare.

(162)

Una dintre părți a expus o serie de argumente, subliniind particularitățile anului 2012 (criza din zona euro) pentru piața produselor plate din oțel laminate la rece din Uniune și a contestat faptul că industria din Uniune a fost afectată de importurile din China în perioada respectivă. În mod similar, producătorii din Rusia au sugerat că reducerea cererii de pe piață din 2012 a fost cea care a adus prejudicii industriei din Uniune.

(163)

Ancheta nu a putut confirma aceste afirmații. Pe de o parte, chiar dacă piața produselor plate din oțel laminate la rece din Uniune a fost afectată de crize, mai ales în perioada 2008-2009 și în 2012, piața a depășit încet efectele lor, existând pe piață o cerere relativ stabilă, deși în stagnare. Autoritățile ruse au recunoscut redresarea ușoară a celui mai mare consumator de produse de oțel din Uniune, industria construcțiilor. Pe de altă parte, în timp ce între 2012 și 2013 industria din Uniune ar fi putut să beneficieze de redresarea pieței, creșterile continue ale importurilor din RPC și Rusia au împiedicat-o să facă acest lucru. Importurile ieftine au crescut treptat și au câștigat cote de piață în detrimentul industriei din Uniune. În plus, situația specială din 2012 nu ar trebui să aibă un impact crucial asupra tendințelor din timpul perioadei de anchetă mai lungi și, în orice caz, este clar că presiunea continuă a importurilor a început să se manifeste pe deplin în 2012.

(164)

Excluderea anului 2012 din analiza privind efectului volumului solicitată de una dintre părți a fost considerată ca fiind nejustificată. Unul dintre elementele-cheie ar lipsi din tendințe, iar acestea ar fi astfel denaturate.

(165)

Se poate concluziona în mod provizoriu că crizele economice nu sunt cauza principală a prejudiciului suferit de industria din Uniune și că ele nu rup legătura de cauzalitate dintre importurile care fac obiectul unui dumping și prejudiciul suferit de industria din Uniune.

(166)

Unele părți interesate au afirmat că producătorii din Uniune nu au fost suficient de competitivi din cauza costurilor comparativ mai mari și că presupusul prejudiciu este cauzat de ineficiența reclamanților.

(167)

Autoritățile ruse au făcut referire la costurile de producție ridicate ale societăților siderurgice din Europa, în special, la cele cauzate de modernizarea sectorului producției metalurgice din Uniune. Ele au acuzat în special stabilirea de limite sectoriale pentru emisiile de gaze cu efect de seră și creșterea taxelor pentru emisiile de dioxid de carbon, precum și a costurilor de asigurare a conformității cu cerințele de reglementare în domeniul politicilor privind mediul și clima pentru societățile europene.

(168)

Cu toate acestea, ca răspuns la această acuzație, Eurofer a scos în evidență faptul că, pe baza reclamației, costurile bunurilor vândute de reclamanți au scăzut în anul în care se presupune că ar fi fost suportate costurile de asigurare a conformității cu cerințele de reglementare. În plus, este important să se menționeze că numeroasele reglementări în domeniul protecției mediului puse în aplicare în Uniune nu sunt, în general, recente, iar ancheta a arătat că ponderea costurilor de asigurare a conformității din domeniul mediului este moderată si că nu a avut astfel niciun impact semnificativ asupra activităților uzinelor siderurgice din Uniune în cursul perioadei examinate.

(169)

Producătorii ruși au contestat corectitudinea investițiilor efectuate de reclamanți în perioada 2011-2012 și creșterea capacității în 2011. Ei au asociat scăderea rentabilității cu deciziile comerciale proprii ale industriei din Uniune și prejudiciul cu incapacitatea reclamanților de a se repoziționa în contextul concurenței de la nivel mondial. Cu toate acestea, ancheta a arătat că deciziile comerciale luate în cursul perioadei examinate au fost verificate cu atenție. Investițiile din aval și din amonte au fost realizate cu scopul creșterii eficienței, îmbunătățirii calității produsului, dezvoltării de produse cu un nivel tehnologic ridicat și satisfacerii cerințelor tot mai mari ale clientului. Într-adevăr, capacitatea industriei din Uniune a scăzut cu 3 % în cursul perioadei examinate (a se vedea tabelul 5). În plus, capacitatea de producție a produselor plate din oțel laminate la rece nu este dedicată în întregime pieței produselor plate din oțel laminate la rece în sine, întrucât producția de oțel plat laminat la rece este, de asemenea, utilizată pentru activități în aval, astfel cum a fost evidențiat la secțiunea 4.2. Impactul rezultatelor la export ale industriei din Uniune este explicat mai jos.

(170)

În opinia mai multor părți, prețurile produselor plate din oțel laminate la rece practicate de producătorii din Uniune și de țările în cauză ar urma o tendință de preț unic la nivel mondial și practic ar reflecta prețurile în scădere ale materiilor prime. Una dintre părți a afirmat, de asemenea, că reclamanții nu au profitat de costurile în scădere ale materiilor prime pentru a-și reduce costurile medii ale bunurilor vândute.

(171)

Cu toate acestea, în cazul în care o tendința de diminuare a prețurilor produselor plate din oțel laminate la rece ar fi jucat un anumit rol, prețurile în scădere de pe piața din Uniune nu pot fi atribuite doar unei asemenea situații generale la nivel mondial.

(172)

În primul rând, evoluția prețului produselor plate din oțel laminate la rece în contextul internațional arată diferențe la nivel regional. Țările cu capacități instalate limitate, precum Brazilia sau Argentina, au un impact relativ scăzut asupra procesului de stabilire a prețurilor la nivel mondial, iar evoluția prețurilor este mai puțin volatilă. Dimpotrivă, în cadrul piețelor siderurgice existente, producătorii interni concurează cu multe surse de import, conducând la o creștere a presiunii asupra prețului și, prin urmare, la erodări ale prețului. Această situație este agravată de prețurile de dumping.

(173)

În al doilea rând, deși RPC și Rusia se află printre țările cele mai mari consumatoare de oțel din lume, ambele țări au o capacitate excedentară semnificativă. Producătorii din RPC și Rusia sunt astfel stimulați să își exporte surplusul de producție la prețuri scăzute, influențând și denaturând astfel prețurile la nivel mondial.

(174)

În al treilea rând, astfel cum a constatat Eurofer, prețurile de import din țările în cauză au scăzut mai mult decât prețurile materiilor prime/materiilor în amonte în cursul aceleiași perioade. Această observație este susținută de comparația dintre costul de producție al industriei din Uniune, care a scăzut în total cu 16 % în perioada examinată, în timp ce prețurile medii de import au scăzut cu 20 % în cursul aceleiași perioade. Ori, deși scăderea costului de producție nu s-a datorat doar unui cost redus pentru materiile prime folosite, ci și creșterii eficienței realizate de producătorii din Uniune (a se vedea considerentul 134), aceasta era încă inferioară scăderii prețurilor de import din RPC și Rusia.

(175)

În condiții de piață echitabile, industria din Uniune ar fi putut să își mențină nivelurile prețurilor de vânzare, astfel încât să beneficieze de avantajele unei reduceri a costurilor și să atingă din nou rentabilitatea. Cu toate acestea, producătorii din Uniune au fost nevoiți să continue deprecierea prețurilor de vânzare, iar după perioada de anchetă, prețurile au continuat să scadă până la cele mai mici niveluri din istorie.

(176)

Volumul importurilor din țări terțe a evoluat pe parcursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 17

Volumul importurilor (tone) din alte țări și cota de piață

(177)

Importurile provenite din țările în cauză reprezintă marea majoritate a totalului importurilor în Uniune. Alte importuri au scăzut cu – 24 % în cursul perioadei examinate; adică mai mult decât scăderea consumului de pe piața liberă din Uniune. Cota de piață a acestor importuri a scăzut astfel de la 10,9 % în 2011 până la 9,1 % în cursul perioadei de anchetă.

(178)

Mai multe părți interesate au susținut că efectele importurilor din țări terțe ar fi fost subestimate, în special în ceea ce privește ratele lor de performanță și de creștere. În special, autoritățile ruse și producătorii ruși au considerat că reclamantul a subevaluat factorul de creștere a importurilor din alte țări, în special din India și Ucraina. Una dintre părțile interesate a evidențiat faptul că importurile de produse plate din oțel laminate la rece din Iran și Ucraina au fost realizate la prețuri chiar mai mici decât cele ale importurilor din RPC și Rusia și împreună ele reprezintă 12,3 % din totalul importurilor către Uniune.

(179)

În primul rând, în prezent nu există nicio dovadă a faptului că importurile din India, Iran sau Ucraina ar fi importuri care fac obiectul unui dumping pe piața Uniunii.

(180)

Mai mult, pe baza cifrelor disponibile prin intermediul Eurostat și a consumului calculat de pe piața din Uniune, cota de piață a importurilor menționate anterior este scăzută. Deși cota de piață a importurilor din India, Iran și Ucraina a crescut în total de la 4,1 % în 2011 la 5,4 % în perioada de anchetă, cotele de piață individuale au variat între 1 % și, doar 2,4 %. Este puțin probabil ca aceste surse de import să fi avut impactul pretins de părțile interesate, iar ele nu rup legătura de cauzalitate.

(181)

Cu toate acestea, Comisia va monitoriza cu atenție evoluția situației de pe piață și s-ar putea, dacă este cazul, să ia măsurile corespunzătoare pentru abordarea dumpingului din țările menționate mai sus.

(182)

Volumul exporturilor producătorilor din Uniune a evoluat pe parcursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 18

Rezultatele la export

(183)

Volumul exporturilor către clienții neafiliați a rămas stabil în perioada 2011-2014 înainte de a crește cu 4 % pe parcursul perioadei de anchetă. În ceea ce privește prețurile, acestea au scăzut în mod semnificativ cu – 13 % pe parcursul perioadei examinate; adică cu mai puțin decât prețul de pe piața din Uniune (– 19 %).

(184)

Una dintre părți a afirmat că creșterea vânzărilor la export arată competitivitatea produselor plate din oțel laminate la rece originare din UE de pe piața mondială și ilustrează faptul că reclamanții au rezultate bune.

(185)

Cu toate acestea, orice creștere a vânzărilor la export ar trebui să fie considerată o măsură de autoapărare a producătorilor din Uniune care caută nișe rentabile pe piețele de export, astfel încât să se mențină utilizarea suficientă a capacităților și să se protejeze locurile de muncă din Uniune. Creșterea este, de asemenea, legată de faptul că anumiți producători din Uniune sunt actori la nivel mondial care trebuie să își urmeze clienții atunci când investesc în piețe noi, înainte ca filialele locale să preia aprovizionarea acestor clienți.

(186)

În acest sens, se remarcă faptul că exporturile către clienții neafiliați au rămas stabile în perioada 2011-2014 și au început să crească numai în cursul perioadei de anchetă (+ 4 %). Aceste creșteri ale exporturilor au vizat mai ales piețele specifice, cum ar fi Statele Unite, RPC și Algeria, și constau în principal în produse speciale cu valoare adăugată mare, pentru care industria din Uniune are un avantaj concurențial în ceea ce privește calitatea și fiabilitatea aprovizionării. Dimpotrivă, potrivit Eurofer, exporturile către țările care sunt orientate mai mult spre produse de bază au scăzut.

(187)

Pe baza informațiilor prezentate în reclamație, una dintre părțile interesate a afirmat, de asemenea, că au fost vândute în pierdere cantități tot mai mari de export și, prin urmare, au avut un impact negativ asupra rentabilității întregii industrii din Uniune. Această afirmație nu este întemeiată. Astfel cum se menționează mai sus, creșterea vânzărilor la export către clienți neafiliați a avut loc mai ales în cursul perioadei de anchetă. Se remarcă, de asemenea, că vânzările la export nu au reprezentat mai mult de 12 % până la 14 % din totalul vânzările către clienți neafiliați și că prețurile de export au scăzut mai puțin decât prețurile din Uniune și au fost semnificativ mai mari decât cele de la sfârșitul perioadei examinate.

(188)

Unele părți interesate au afirmat că problemele structurale ale industriei siderurgice din Uniune, cum ar fi supracapacitatea, au fost cauza prejudiciului adus industriei din Uniune. În aceeași ordine de idei, autoritățile ruse au menționat că, potrivit publicației OCDE „Capacitatea excedentară din industria siderurgică mondială și implicațiile proiectelor de investiții noi” (2014), capacitatea excedentară influențează negativ industria siderurgică la nivel mondial, conducând, printre altele, la prețuri mici.

(189)

Cu toate acestea, industria din Uniune a întreprins măsuri pentru a aborda orice posibil excedent al capacității și producției siderurgice generale, astfel încât să se adapteze ultimelor evoluții de pe piață. Pe baza datelor furnizate de OCDE (4), se preconizează o creștere a capacității siderurgice la nivel mondial, mai puțin în Uniune. Tabelul 9 de mai sus arată faptul că, în cursul perioadei examinate, capacitatea industriei din Uniune a scăzut cu 3 %. Dimpotrivă, capacitatea de producție a celor mai mulți producători-exportatori cooperanți din țările în cauză a crescut în cursul aceleiași perioade.

(190)

Producătorii ruși au susținut că importurile efectuate de reclamanți din RPC și Rusia indică în mod clar un prejudiciu autoprovocat și că reclamanții nu pot fi lăsați să profite de situația creată de ei înșiși.

(191)

În acest sens, reclamanții susțin că sunt grupuri siderurgice integrate cu filiale comerciale care funcționează în mod independent de uzinele producătoare. Filialele comerciale, libere să își achiziționeze din mai multe surse propriile materii prime pentru produsele plate din oțel laminate la rece, s-au confruntat uneori cu o presiune acerbă din partea clienților pentru a obține cele mai ieftine materiale posibile și se presupune că au fost obligate să se aprovizioneze cu o parte foarte limitată a materiilor lor prime din importuri provenite inclusiv din RPC și din Rusia, astfel încât să își asigure și să își mențină relațiile comerciale. Această problemă a fost recunoscută deja în reclamație în ceea ce îi privește pe unii dintre producătorii din Uniune.

(192)

Cu toate acestea, nu se poate lua în considerare în mod rezonabil faptul că prejudiciul suferit de industria din Uniune a fost autoprovocat ca urmare a acestor importuri. Aceste importuri au fost efectuate doar de unii producători din Uniune, reprezintă volume mici (între 0-5 % din vânzările reclamanților, realizate de filialele comerciale ale producătorilor din Uniune) și au fost realizate în regim de autoapărare temporară ca reacție împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping la prețuri mici din RPC și din Rusia.

(193)

Autoritățile ruse au făcut referire la acordurile comerciale aplicabile anterior între Rusia și Uniune în domeniul siderurgiei pentru a afirma că „volumul importurilor din Rusia stabilit în cadrul acordului menționat a fost considerat neprejudiciabil, iar volumul (actual) rămâne în conformitate cu volumul prevăzut în acord.” În mod similar, producătorii ruși susțin că au fost considerate neprejudiciabile cotele incluse în aceste acorduri ulterioare și că mecanismul de salvgardare prevăzut în acorduri nu a fost niciodată luat în considerare, cu atât mai puțin pus în aplicare.

(194)

Aceste afirmații sunt totuși neîntemeiate. Pe de o parte, informațiile din dosar arată că erau prea mari cotele ca urmare a crizei economice, din cauza faptului că nu au fost revizuite. Acordurile în cauză, care datează din octombrie 1997, au fost negociate în mod frecvent (de exemplu, în contextul extinderilor Uniunii), dar cotele nu au fost niciodată ajustate în mod substanțial în sens descrescător, cu scopul de a lua în considerare noile evoluții ale pieței. Mai mult decât atât, cotele relevante au acoperit o gamă mai largă de produse decât produsele plate din oțel laminate la rece, inclusiv produse în aval. Nu au fost niciodată prevăzute cote integrale doar pentru produsele plate din oțel laminate la rece.

(195)

Motivele pentru care importurile din Rusia reprezintă acum o problemă mai mare pentru piața Uniunii decât în trecut se bazează pur și simplu pe faptul că creșterea substanțială a importurilor din Rusia, împreună cu prețurile de dumping scăzute, perturbează acum piața Uniunii într-o măsură care nu poate fi comparată cu perioadele anterioare.

(196)

Anumite părți interesate au susținut că producătorii care nu fac parte din categoria reclamanților nu au suferit niciun prejudiciu și că aceștia au cauzat de fapt un posibil prejudiciu industriei din Uniune. Ele au afirmat că industria din Uniune este împărțită în producători de succes cu o gândire vizionară (adică cei care nu fac parte din categoria reclamanților) și alții (reclamanții). Părțile interesate respective au susținut că situația grea a reclamanților nu poate fi atribuită importurilor din Rusia, deoarece producătorii care nu fac parte din categoria reclamanților, reprezentând 24 % din producția din Uniune de produse plate din oțel laminate la rece, depășesc cu mult reclamanții cu privire la o serie de indicatori de prejudiciu.

(197)

Aceste afirmații sunt nefondate. În primul rând, principiul fundamental al oricărei proceduri de protecție comercială este acela care prevede că participarea la respectiva procedură se realizează pe bază de voluntariat. În al doilea rând, o parte din constatările cu privire la prejudiciu vizează producătorii din Uniune incluși în eșantion, care sunt reprezentativi pentru întreaga industrie din Uniune în conformitate cu secțiunea 1.5.1.

(198)

În al treilea rând, în timp ce este adevărat că producătorii care nu fac parte din categoria reclamanților par să fi crescut nivelurile lor de producție, acest lucru ar trebui analizat în lumina faptului că unele dintre aceste uzine producătoare sunt, de asemenea, producători activi în sectorul din aval, cum ar fi oțelul plat laminat la rece galvanizat la cald. Volumele de producție mai mari nu implică în mod necesar o rentabilitate mai mare și o poziție mai bună pe piața din Uniune. Dimpotrivă, acest lucru poate fi un indiciu al faptului că aceste uzine producătoare au preferat să își concentreze activitățile pe produse mai de nișă cu valoare adăugată mare, mai degrabă decât să concureze cu exporturile care fac obiectul unui dumping din China și din Rusia pe piața produselor plate din oțel laminate la rece.

(199)

În al patrulea rând, producătorii reclamanți reprezintă 89 % din producția totală a uzinelor din Uniune, cu excepția societăților de relaminare, din Uniune în cursul perioadei de anchetă. Drept urmare, uzinele reclamante sunt în mod semnificativ reprezentative pentru întreaga industrie din Uniune, iar faptul, stabilit sau nu, că anumiți producători din Uniune reușesc să obțină rezultate mai bune pe piața din Uniune poate fi rezultatul unei serii de factori care nu pun la îndoială faptul că, în general, industria din Uniune suferă din cauza importurilor care fac obiectul unui dumping. În al cincilea rând, în ceea ce privește vânzările, deși este posibil ca producătorii, alții decât cei reclamanți, să fi avut rezultate ușor mai bune, dar în stagnare, decât producătorii reclamanți, tendința s-a inversat începând cu 2014.

(200)

În plus, informațiile din dosar sugerează că societățile de relaminare se află, de asemenea, sub aceeași presiune care vizează scăderea prețurilor pe piața Uniunii, iar situația lor este comparabilă cu cea a uzinelor integrate din Uniune.

(201)

Ca o concluzie, se pare că producătorii care nu fac parte din categoria reclamanților nu au avut rezultate mai bune decât producătorii reclamanți și că situația lor, în special în ceea ce privește cota lor din producția din Uniune, nu este de natură să rupă legătura de cauzalitate dintre importurile care fac obiectul unui dumping și prejudiciul suportat de întreaga industrie din Uniune.

(202)

S-a stabilit provizoriu că există o legătură de cauzalitate între prejudiciul suferit de producătorii din Uniune și importurile care fac obiectul unui dumping provenite din țările în cauză.

(203)

Comisia a distins și a separat efectele tuturor factorilor cunoscuți asupra situației industriei din Uniune de efectele prejudiciabile ale importurilor care fac obiectul unui dumping. S-a constatat în mod provizoriu că ceilalți factori identificați, precum criza economică, afirmația că industria din Uniune nu este suficient de competitivă și/sau eficientă, importurile din țări terțe, rolul producătorilor care nu fac parte din categoria reclamanților, performanța vânzărilor la export ale producătorilor din Uniune sau supracapacitatea industriei din Uniune, nu au rupt legătura de cauzalitate, chiar dacă se ia în considerare efectul lor combinat posibil. Este posibil ca scăderea consumului, precum și sistematizarea industriei din Uniune să fi contribuit într-o anumită măsură la prejudiciu, dar, în absența unor prețuri în continuă scădere a importurilor care fac obiectul unui dumping, în mod cert situația industriei din Uniune nu ar fi fost afectată atât de mult. În special, prețurile de vânzare nu ar fi scăzut atât de mult și s-ar fi realizat o rentabilitate mai bună.

(204)

Pe baza celor de mai sus, Comisia a concluzionat, în această etapă, că prejudiciul important suferit de industria din Uniune a fost cauzat de importurile care fac obiectul unui dumping provenite din țările în cauză și că ceilalți factori, avuți în vedere în mod individual sau colectiv, nu au rupt legătura de cauzalitate.

(205)

În conformitate cu articolul 21 din regulamentul de bază, Comisia a examinat dacă poate concluziona în mod clar că, în pofida determinării dumpingului prejudiciabil, nu era în interesul Uniunii să adopte măsuri în prezentul caz. Determinarea interesului Uniunii s-a bazat pe evaluarea diferitelor interese implicate, printre care cele ale industriei din Uniune, ale importatorilor și ale utilizatorilor.

(206)

Industria din Uniune este localizată în 17 state membre (Regatul Unit, Franța, Germania, Republica Slovacia, Italia, Slovenia, Luxemburg, Grecia, Belgia, Polonia, Țările de Jos, Austria, Finlanda, Suedia, Portugalia, Ungaria și Spania) și asigură în mod direct încadrare în muncă unui număr de aproximativ 20 000 de angajați în sectorul produselor plate din oțel laminate la rece.

(207)

Treisprezece producători au cooperat în cursul anchetei. Niciunul dintre producătorii cunoscuți nu s-a opus deschiderii anchetei. Astfel cum s-a arătat mai sus în cadrul analizei indicatorilor de prejudiciu, întreaga industrie din Uniune s-a confruntat cu o deteriorare a situației sale și a fost afectată în mod negativ de importurile care fac obiectul unui dumping.

(208)

Se estimează că instituirea unor taxe antidumping provizorii va restabili condițiile de concurență echitabile pe piața din Uniune, ceea ce ar stopa scăderea prețurilor și ar permite industriei din Uniune să se redreseze. Acest fapt ar duce la o îmbunătățire a rentabilității industriei din Uniune până la niveluri considerate necesare pentru această industrie care utilizează intens capitalul. Industria din Uniune a suferit prejudicii importante din cauza importurilor care fac obiectul unui dumping provenite din țările în cauză. Trebuie reamintit faptul că cei mai mulți indicatori de prejudiciu au arătat o tendință negativă pe parcursul perioadei examinate. În special, indicatorii de prejudiciu legați de rezultatele financiare ale producătorilor din Uniune incluși în eșantion, cum ar fi rentabilitatea și randamentul investițiilor, au fost grav afectați. Prin urmare, este important ca prețurile să fie readuse la un nivel care să reflecte absența dumpingului sau, cel puțin, la un nivel care să nu cauzeze prejudicii, pentru a permite tuturor producătorilor să opereze pe piața din Uniune în condiții comerciale echitabile. În absența măsurilor, este foarte probabilă o deteriorare suplimentară a situației economice a industriei din Uniune. Un rezultat slab în segmentul de produse plate din oțel laminate la rece ar influența segmentele din aval și din amonte a multor producători din Uniune, deoarece utilizarea capacității în cadrul acestor segmente are o legătură strânsă cu fabricarea produsului care face obiectul anchetei.

(209)

Prin urmare, se concluzionează în mod provizoriu că impunerea de taxe antidumping ar fi în interesul industriei din Uniune. Orice instituire de măsuri antidumping ar permite industriei din Uniune să se redreseze din situația rezultată prin efectele dumpingului prejudiciabil constatat.

(210)

Astfel cum se arată la considerentul 12, doar o singură societate dintre cele patru incluse în eșantion a prezentat un răspuns la chestionar. În plus, ancheta a arătat că din cele 13 societăți care au participat la etapa de eșantionare, niciuna dintre ele nu s-a calificat drept importator exclusiv neafiliat. Într-adevăr, majoritatea părților contactate inițial au fost de fapt (grupuri de) centre de servicii siderurgice care aveau relații în general fie cu industria din Uniune, fie cu părțile din țările în cauză. Comisia a solicitat mai multă cooperare din partea importatorilor neafiliați într-o etapă ulterioară, dar niciun importator neafiliat care a participat la etapa de eșantionare nu a fost dispus să ofere în cele din urmă Comisiei un răspuns la chestionar.

(211)

Ancheta a arătat că o creșterea a prețurilor derivată din măsuri, dacă ele există, nu ar afecta în mod direct importatorii neafiliați. În principiu, nu există nicio dovadă că importatorii sau centrele de servicii siderurgice nu ar putea fi în măsură să transfere creșterile de prețuri asupra clienților lor. În plus, ei pot, de asemenea, să importe din alte țări care nu fac obiectul acestei anchete.

(212)

O asociație italiană care reprezintă 32 de centre de servicii din Italia a declarat că importurile sunt necesare pentru societățile active în sectorul distribuției deoarece diversificarea surselor de aprovizionare garantează aprovizionări sigure și fiabile pentru clienții lor. Se pare că acesta este un motiv de îngrijorare, având în vedere faptul că producătorii de oțel plat laminat la rece din Italia au făcut investiții în linii de galvanizare (de exemplu, vânzări scăzute de produse plate din oțel laminate la rece pe piața liberă din Uniune) și au avut unele probleme de producție și de expediere cu produsele plate din oțel laminate la rece, care au provocat incertitudine pe piața națională italiană.

(213)

În acest sens, se observă că taxele ar trebui să contribuie la securitatea continuă a aprovizionării clienților distribuitorilor. În absența taxelor, unii producători de oțel plat laminat la rece din Uniune ar putea fi nevoiți să își închidă/reducă activitățile de producție de oțel plat laminat la rece și să lase multor utilizatori din Uniune surse limitate de aprovizionare. Mai mult, nivelul măsurilor va crea condiții de concurență echitabile, dar va autoriza totodată importurile din țările în cauză (la prețuri echitabile) și alte surse.

(214)

În cele din urmă, un grup de centre de servicii siderurgice cooperante au arătat că susțin măsuri pe termen scurt și mediu ca mijloc de a acorda asistență uzinelor din Uniune.

(215)

Având în vedere cele de mai sus, se concluzionează în mod provizoriu că instituirea de măsuri nu va avea efecte negative semnificative asupra interesului importatorilor în Uniune.

(216)

Principalele industrii pentru produsele plate din oțel laminate la rece destinate utilizatorilor finali sunt industriile autovehiculelor, aparaturii de uz gospodăresc (bunurile albe), construcțiilor și o gamă largă de bunuri industriale. Marii utilizatori (precum cei care aparțin sectoarelor autovehiculelor sau aparaturii de uz gospodăresc) nu au cooperat în timpul procedurii.

(217)

Doar trei utilizatori din Letonia care importă din Rusia au cooperat în cadrul anchetei. Taxele care afectează produsele plate din oțel laminate la rece din Rusia ar putea avea un impact cel puțin asupra unuia dintre ei. Dar din cauza dimensiunii și activităților lor specifice, acești utilizatori nu pot fi considerați ca fiind reprezentativi pentru impactul taxelor asupra utilizatorilor de produse plate din oțel laminate la rece din întreaga Uniune.

(218)

Potrivit declarației unei asociații italiene care reprezintă 32 de centre de servicii din Italia, măsurile ar declanșa o mai mare delocalizare a principalilor utilizatori din grupurile industriale din Italia și se referea la Electrolux și Whirlpool. Se presupune că procesul de delocalizare a început cu ceva timp în urmă, că afectează întreaga economie a Italiei și că are implicații sociale negative care s-au datorat pierderii locurilor de muncă.

(219)

Chiar dacă nu poate fi contestat faptul că taxele pot, în mod abstract, să afecteze negativ utilizatorii în ceea ce privește prețurile de cumpărare mai ridicate, niciun element din dosar nu susține că pentru utilizatorii din Italia costurile produselor plate din oțel laminate la rece sunt atât de mari (în comparație cu costurilor totale) încât să afecteze rentabilitatea și să declanșeze delocalizarea principalelor grupuri industriale. Nici nivelul taxelor propus nu poate fi considerat ca având caracter prohibitiv. În plus, nimic nu confirmă dacă utilizatorii de pe piețele din afara Italiei ar putea să se confrunte sau se vor confrunta cu aceeași situație ca cea cu care se presupune că se confruntă utilizatorii din Italia – potrivit asociației italiene menționate mai sus, particularitățile pieței italiene sunt multiple.

(220)

Unele părți au declarat că măsurile vor împiedica industriile din aval din Uniune să aibă acces la produse la prețuri rezonabile. Doi utilizatori din Letonia, un importator mic din Portugalia și un importator mic din Polonia au adăugat că numai câțiva producători ruși cu care au relații mai vechi vând anumite tipuri de produse și că, în general, interesele întreprinderilor mai mici din Uniune au fost neglijate (în comparație cu cele ale producătorilor de oțel din Uniune).

(221)

Aceste afirmații sunt respinse. În ceea ce privește al doilea punct, interesele întreprinderilor mai mici din Uniune au fost luate în considerare pe baza informațiilor disponibile. Chiar dacă nu poate fi contestat faptul că taxele pot, în mod abstract, să afecteze negativ utilizatorii în ceea ce privește prețurile de cumpărare mai ridicate, niciun element din dosar nu susține că costurile produselor plate din oțel laminate la rece sunt atât de mari (în comparație cu costurilor totale) pentru ei. În plus, costurile ridicate ar putea fi (parțial) transmise mai departe. Nici nivelul taxelor propus nu poate fi considerat ca fiind nejustificat de mare.

(222)

Mai mult, produsele plate din oțel laminate la rece reprezintă o marfă produsă nu numai în diferite țări din Uniune, ci și în numeroase țări care exportă deja către Uniune la prețuri rezonabile. Prin urmare, teama accesului limitat la produse la prețuri rezonabile și indisponibilitatea categoriilor foarte specifice par a fi neîntemeiate.

(223)

Având în vedere cele de mai sus, se concluzionează în mod provizoriu că instituirea de măsuri nu va avea niciun impact negativ disproporționat asupra utilizatorilor.

(224)

Una dintre părțile interesate a afirmat că măsurile vor încetini redresarea mai multor industrii-cheie, vor afecta negativ inovarea, creșterea economică și locurile de muncă și vor conduce la o scădere a cererii și a bunăstării consumatorului.

(225)

Această afirmație, care nu a fost susținută prin dovezi, este respinsă. Industria siderurgică deține un loc strategic în cadrul Uniunii în ceea ce privește creșterea economică, inovarea și ocuparea forței de muncă. În consecință, se așteaptă ca măsurile în favoarea industriei din Uniune să stimuleze inovarea, creșterea și locurile de muncă în întreaga Uniune.

(226)

Având în vedere importanța reclamanților în raport cu producția totală de oțel plat laminat la rece din Uniune și cota de piață semnificativă a industriei din Uniune, unele părți interesate au declarat că se tem de concurența redusă de pe piața din Uniune, de crearea de societăți dominante și de un risc de oligopol din partea producătorilor din Uniune.

(227)

Niciuna dintre părți nu a susținut prin dovezi aceste afirmații. În consecință, afirmația este respinsă. Concurența va continua, fără îndoială, pe piața Uniunii, prin prezența a numeroși actori din UE și în afara ei pe piață și a mai multor prețuri ca un factor important de competitivitate. Măsurile, la nivelul propus, nu ar trebui să anuleze importurile din țările în cauză. Importurile, inclusiv cele din țările asociate în prezent cu practici de dumping, vor putea să concureze liber pe piața din Uniune la prețuri echitabile.

(228)

În opinia uneia dintre părțile interesate, măsurile ar putea să aibă un impact negativ asupra părților care reprezintă interese mult mai largi și mai ample decât cele ale reclamanților. Se presupune că industriile din aval generează mult mai multe locuri de muncă decât „cifrele vagi identificate aparent în mod arbitrar de către reclamanți”. Cu toate acestea, întrucât nu au fost prezentate nicio cuantificare a unui astfel de impact și nici cifre privind ocuparea forței de muncă, afirmațiile nu au putut fi verificate. Același lucru s-a întâmplat și cu afirmația privind impactul asupra consumatorilor, formulată într-un mod foarte deschis de către producătorii ruși cooperanți. Comisia a realizat astfel analiza interesului Uniunii pe baza elementelor din dosar care puteau fi anchetate și cuantificate în mod rezonabil.

(229)

Având în vedere cele prezentate mai sus, se concluzionează provizoriu că instituirea de măsuri ar contribui la redresarea industriei din Uniune și ar permite investiții și activități de cercetare și dezvoltare specifice cu scopul de a echipa mai bine producătorii de produse plate din oțel laminate la rece din Uniune pentru viitor și de a le stimula competitivitatea.

(230)

Industria din Uniune a suferit deja o restructurare semnificativă în trecutul recent. În cazul în care nu există taxe, unii producători de oțel plat laminat la rece din Uniune ar putea fi nevoiți să își închidă/reducă activitățile de producție de oțel plat laminat la rece, să disponibilizeze sute de angajați și să lase multor utilizatori din Uniune surse limitate de aprovizionare.

(231)

Impactul măsurilor asupra celorlalte câteva părți din Uniune care s-au făcut cunoscute nu poate fi considerat substanțial. Niciun element din dosar nu arată că posibilul impact asupra celorlalți actori (care nu s-au făcut cunoscuți) nu poate să depășească efectul pozitiv al măsurilor asupra industriei din Uniune. Măsurile sunt considerate a fi benefice pentru industriile în amonte precum furnizorii de materii prime și producătorii de aparatură, care nu aprovizionează producătorii din țările în cauză sau o fac într-o măsură mai mică. Instituirea de măsuri la nivelul propus are un impact limitat numai asupra prețurilor din lanțul de aprovizionare și asupra rezultatelor utilizatorilor. Nivelul măsurilor va crea condiții de concurență echitabile, dar va autoriza totodată importurile din țările în cauză, la prețuri echitabile. Se așteaptă ca utilizatorii și consumatorii finali să beneficieze de o piață competitivă echitabilă, inclusiv de o sursă locală de aprovizionare pe deplin capabilă să răspundă nevoilor și cererilor lor prin produse mai calitative datorită progreselor din cercetare, dezvoltare și tehnologie. Prețul va continua să fie un factor determinant major, însă pe o bază echitabilă.

(232)

În ansamblu, Comisia concluzionează, în această etapă a anchetei, că nu există motive covârșitoare care să susțină faptul că nu este în interesul Uniunii să se instituie măsuri provizorii asupra importurilor de produse plate din oțel laminate la rece originare din țările în cauză.

(233)

Pe baza concluziilor la care a ajuns Comisia cu privire la dumping, prejudiciu, legătura de cauzalitate și interesul Uniunii, ar trebui instituite măsuri provizorii pentru a împiedica agravarea prejudiciului cauzat industriei din Uniune de importurile care fac obiectul unui dumping.

(234)

Constatările nu pot fi subminate de afirmațiile făcute de părți chineze potrivit cărora RPC a fost vizată în acest moment de către reclamanți deoarece, în cazul în care RPC ar fi tratată ca o țară cu economie de piață începând cu sfârșitul anului 2016, marjele de dumping ar fi, în principiu, mai mici din acel moment. Această afirmație se respinge. Într-adevăr, fără să țină cont de aceste observații, ancheta a confirmat că importurile care fac obiectul unui dumping ale produsului în cauză provenite din China cauzează în prezent un prejudiciu important industriei din Uniune.

(235)

Pentru a stabili nivelul măsurilor, Comisia a stabilit, mai întâi, valoarea taxei necesare pentru a elimina prejudiciul suferit de industria din Uniune.

(236)

Prejudiciul ar fi eliminat dacă industria din Uniune ar fi în măsură să își acopere costurile de producție și să obțină un profit înainte de impozitul pe vânzările de produs similar pe piața din Uniune care ar putea fi realizate în mod rezonabil în condiții normale de concurență de către o industrie de acest tip din sector, și anume în absența importurilor care fac obiectul unui dumping. Cu excepția anului 2011, rentabilitatea industriei din Uniune a fost negativă în cursul întregii perioade examinate. Mai mult, în timpul perioadei examinate, pe piața din Uniune, a fost înregistrată o prezență semnificativă a importurilor la prețuri mici provenite din țările în cauză.

(237)

În plângerea sa, reclamantul a solicitat Comisiei să utilizeze 10-15 % (interval stabilit din motive de confidențialitate) din cifrele de afaceri ca marjă de profit rezonabilă și neprejudiciabilă, despre care a susținut că a fost profitul mediu înainte de impozitul pe vânzări și acumulat de doi producători reclamanți reprezentativi din Uniune în 2010. Totuși, această afirmație nu a fost suficient fundamentată.

(238)

În anchetele anterioare cu privire la produse similare – anumite țevi și tuburi fără sudură din oțel inoxidabil (5), anumite tuburi și țevi sudate din fier sau oțel nealiat (6) sau din oțeluri cu siliciu numite „magnetice” cu grăunți orientați (GOES) (7), s-a considerat că o marjă de profit de 5 % ar putea fi un nivel adecvat pe care industria din Uniune ar putea să îl atingă în absența dumpingului prejudiciabil. Produsele plate din oțel laminate la rece sunt similare în multe privințe cu produsele menționate mai sus – minereu de fier, cărbune cocsificabil, anumite aliaje sunt componente majore ale costurilor lor de producție și trec prin procese similare (cuptor, operațiune de laminare). De asemenea, o marjă de profit de 5 % părea a fi rezonabilă din punctul de vedere al producătorilor ruși. Din aceste motive, s-a considerat în mod provizoriu că o marjă a rentabilității de 5 % este rezonabilă, de asemenea, pentru industria prelucrătoare de oțel plat laminat la rece.

(239)

Pe această bază, Comisia a calculat un preț neprejudiciabil al produsului similar pentru industria din Uniune prin adăugarea marjei de profit menționate mai sus de 5 % la costul de producție al producătorilor din Uniune incluși în eșantion pe parcursul perioadei de anchetă.

(240)

Ulterior, Comisia a determinat nivelul de eliminare a prejudiciului pe baza unei comparații între prețul de import mediu ponderat al producătorilor-exportatori cooperanți din țările în cauză, ajustat în mod corespunzător în funcție de costurile de import și de taxele vamale, astfel cum a fost stabilit pentru calcularea subcotării prețurilor, și prețul neprejudiciabil mediu ponderat al produsului similar vândut de producătorii din Uniune incluși în eșantion pe piața din Uniune în cursul perioadei de anchetă. Orice diferență rezultată din această comparație a fost exprimată ca procent din valoarea CIF de import medie ponderată.

(241)

Ar trebui să se instituie măsuri antidumping provizorii asupra importurilor de produs în cauză originare din țările în cauză, în conformitate cu regula taxei mai mici prevăzută la articolul 7 alineatul (2) din regulamentul de bază. Comisia a comparat marjele de prejudiciu și marjele de dumping. Valoarea taxelor ar trebui stabilită la nivelul cel mai mic dintre nivelul marjei de dumping și cel al marjei de prejudiciu.

(242)

Pe baza informațiilor de mai sus, nivelurile taxelor antidumping provizorii, exprimate pe baza prețului CIF la frontiera Uniunii, înainte de plata taxelor vamale, ar trebui să fie după cum urmează:

(243)

Nivelurile taxei antidumping individuale menționate în prezentul regulament au fost stabilite pe baza constatărilor prezentei anchete. Prin urmare, acestea reflectă situația constatată în cazul societăților implicate, în cursul anchetei. Aceste niveluri ale taxei individuale sunt aplicabile exclusiv importurilor de produs în cauză originar din țările în cauză, care a fost fabricat de către entitățile juridice menționate. Importurile de produs în cauză fabricat de orice altă societate care nu este menționată în mod specific în partea dispozitivă a prezentului regulament, inclusiv de entitățile afiliate societăților menționate în mod specific, ar trebui să facă obiectul nivelului taxei aplicabil „tuturor celorlalte societăți”. Ele nu ar trebui să facă obiectul niciunei taxe antidumping individuale.

(244)

O societate poate solicita aplicarea acestor niveluri ale taxei antidumping individuale în cazul în care se modifică numele entității sau în cazul în care înființează o nouă entitate de producție sau de vânzare. Cererea trebuie să fie adresată Comisiei (8). Cererea trebuie să conțină toate informațiile relevante, inclusiv: modificarea activităților societății legate de producție; vânzările pe piața internă și la export asociate, de exemplu, cu modificarea denumirii sau cu modificarea entităților de producție și de vânzare. Comisia va actualiza lista societăților cărora li se aplică taxe antidumping individuale, dacă o astfel de actualizare se justifică.

(245)

Pentru a reduce la minimum riscurile de eludare ca urmare a unei diferențe dintre nivelurile taxei, sunt necesare măsuri speciale vizând asigurarea aplicării taxelor antidumping individuale. Societățile care fac obiectul taxelor antidumping individuale trebuie să prezinte o factură comercială valabilă autorităților vamale ale statelor membre. Factura trebuie să respecte cerințele prevăzute la articolul 1 alineatul (3) din prezentul regulament. Importurile care nu sunt însoțite de factura respectivă trebuie să facă obiectul taxei antidumping aplicabile „tuturor celorlalte societăți”.

(246)

Pentru a asigura o aplicare corespunzătoare a taxelor antidumping, taxa antidumping pentru toate celelalte societăți ar trebui să se aplice nu doar producătorilor-exportatori necooperanți în cadrul prezentei anchete, ci și producătorilor care nu au avut exporturi în Uniune în timpul perioadei de anchetă.

(247)

După cum s-a menționat mai sus, la considerentul 3, prin Regulamentul (UE) 2015/2325, aceasta a prevăzut obligativitatea înregistrării importurilor de produs în cauză originare și expediate din RPC și din Rusia. Decizia a fost luată în vederea posibilei aplicări retroactive a măsurilor antidumping, în temeiul articolului 10 alineatul (4) din regulamentul de bază. Înregistrarea importurilor ar trebui să înceteze. Nicio decizie cu privire la o posibilă aplicare retroactivă a măsurilor antidumping nu poate fi luată în acest stadiu al procedurii.

(248)

În interesul unei bune administrări, Comisia va invita părțile interesate să prezinte observații scrise și/sau să solicite o audiere de către Comisie și/sau de către consilierul-auditor în cadrul procedurilor comerciale până la un termen stabilit.

(249)

Constatările privind instituirea taxelor provizorii sunt provizorii și pot fi modificate în etapa finală a anchetei,

—

produsele plate laminate din fier sau din oțel nealiat, de toate lățimile, laminate la rece, neplacate și neacoperite, neprelucrate altfel decât prin laminare la rece, în rulouri sau nu, de orice grosime, electrice;

—

produsele plate laminate din fier sau din oțel nealiat, de toate lățimile, laminate la rece, neplacate și neacoperite, în rulouri, cu o grosime mai mică de 0,35 mm, recoapte (cunoscute sub denumirea de „plăci negre”);

—

produsele plate laminate din alte oțeluri aliate, de toate lățimile, din oțeluri cu siliciu numite „magnetice”; și

—

produsele plate laminate din oțeluri aliate, neprelucrate altfel decât prin laminare la rece, din oțeluri rapide.

(a)

solicita dezvăluirea faptelor și a considerațiilor esențiale pe baza cărora a fost adoptat prezentul regulament;

(b)

transmite Comisiei observații scrise; și

(c)

solicita o audiere în fața Comisiei și/sau a consilierului-auditor pentru proceduri comerciale.

12.2.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 37/40

(1)

Aprobarea substanței active piraflufen-etil, astfel cum este stabilită în partea A din anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 al Comisiei (2), expiră la 30 iunie 2016.

(2)

O cerere de reînnoire a includerii substanței piraflufen-etil în anexa I la Directiva 91/414/CEE a Consiliului (3) a fost depusă în conformitate cu articolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 1141/2010 al Comisiei (4), în termenul prevăzut la articolul respectiv.

(3)

Solicitantul a depus dosarele suplimentare necesare în conformitate cu articolul 9 din Regulamentul (UE) nr. 1141/2010. Statul membru raportor a constatat că cererea era completă.

(4)

Statul membru raportor a întocmit, în colaborare cu statul membru coraportor, un raport de evaluare a reînnoirii pe care l-a transmis, la data de 10 ianuarie 2014, Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară (denumită în continuare „autoritatea”) și Comisiei.

(5)

Autoritatea a comunicat solicitantului și statelor membre raportul de evaluare a reînnoirii în vederea formulării de observații și a transmis observațiile primite Comisiei. De asemenea, autoritatea a pus la dispoziția publicului dosarul suplimentar rezumativ.

(6)

La 22 ianuarie 2015 (5), autoritatea a comunicat Comisiei concluzia sa cu privire la întrebarea dacă este de așteptat ca substanța piraflufen-etil să îndeplinească criteriile de aprobare prevăzute la articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009. La 13 iulie 2015, Comisia a prezentat proiectul de raport de reexaminare pentru piraflufen-etil Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale.

(7)

În cazul uneia sau al mai multor utilizări reprezentative ale cel puțin unui produs de protecție a plantelor care conține substanța activă s-a constatat îndeplinirea criteriilor de aprobare prevăzute la articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009. Prin urmare, se consideră a fi îndeplinite criteriile de aprobare respective.

(8)

Evaluarea riscurilor pentru reînnoirea aprobării substanței piraflufen-etil se bazează pe un număr limitat de utilizări reprezentative, care însă nu limitează utilizările pentru care pot fi autorizate produsele de protecție a plantelor care conțin piraflufen-etil. Prin urmare, este adecvat să nu se mențină restricționarea la utilizările ca erbicid.

(9)

Prin urmare, este oportun să se reînnoiască aprobarea substanței piraflufen-etil.

(10)

În conformitate cu articolul 20 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009, coroborat cu articolul 13 alineatul (4), anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 ar trebui modificată în consecință.

(11)

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 2015/1885 al Comisiei (6) a prelungit data expirării substanței piraflufen-etil până la 30 iunie 2016, pentru a permite ca procesul de reînnoire să fie finalizat înainte de expirarea aprobării substanței respective. Având în vedere faptul că o decizie cu privire la reînnoire a fost luată înainte de data prelungită a expirării, prezentul regulament se aplică de la 1 aprilie 2016.

(12)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale,

12.2.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 37/44

(1)

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 686/2012 al Comisiei (2) alocă statelor membre, în scopul procedurilor de reînnoire, evaluarea substanțelor active a căror autorizare expiră până la 31 decembrie 2018 cel târziu, desemnându-se pentru fiecare substanță activă un raportor și un coraportor. Este adecvat să se aloce evaluarea substanțelor active a căror autorizare expiră până la 31 decembrie 2021 cel târziu.

(2)

Respectiva alocare ar trebui efectuată în așa fel încât să se ajungă la un echilibru în ceea ce privește repartizarea responsabilităților și a activităților între statele membre.

(3)

Prin urmare, Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 686/2012 ar trebui modificat în consecință.

(4)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale,

1.

Titlul se înlocuiește cu următorul text:

„Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 686/2012 al Comisiei din 26 iulie 2012 de alocare către statele membre, în sensul procedurii de reînnoire, a evaluării substanțelor active”.

2.

Anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 686/2012 se modifică în conformitate cu anexa la prezentul regulament.

12.2.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 37/56

(1)

Prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1239/2013 al Consiliului (2) (denumit în continuare „regulamentul inițial”), Consiliul a instituit o taxă compensatorie de 11,5 % la importurile de module sau panouri fotovoltaice pe bază de siliciu cristalin și la celulele de tipul celor utilizate în modulele sau panourile fotovoltaice pe bază de siliciu cristalin originare din Republica Populară Chineză (denumită în continuare „RPC” sau „China”) pentru toate celelalte societăți, cu excepția celor menționate la articolul 1 alineatul (2) și în anexa 1 la regulamentul respectiv. Aceste măsuri sunt denumite în continuare „măsuri în vigoare”, iar ancheta care a condus la măsurile instituite prin regulamentul inițial este denumită în continuare „ancheta inițială”.

(2)

La 15 aprilie 2015, un producător din Uniune de module sau panouri fotovoltaice pe bază de siliciu cristalin și celule de tipul celor utilizate în modulele sau panourile fotovoltaice pe bază de siliciu cristalin a depus o cerere prin care prezenta faptul că măsurile antidumping și compensatorii instituite la importurile de module sau panouri fotovoltaice pe bază de siliciu cristalin și de celule de tipul celor utilizate la modulele sau panourile fotovoltaice pe bază de siliciu cristalin originare din RPC sunt eludate prin Malaysia și Taiwan.

(3)

Solicitarea a furnizat elemente de probă prima facie că, în urma instituirii măsurilor în vigoare, a avut loc o modificare semnificativă a configurației schimburilor comerciale în ceea ce privește exporturile din RPC, Malaysia ți Taiwan către Uniune, care pare a fi determinată de instituirea măsurilor în vigoare. O asemenea modificare nu a avut la bază nicio altă motivație sau justificare suficientă decât impunerea măsurilor în vigoare.

(4)

Mai mult, elementele de probă au indicat faptul că efectele corective ale măsurilor în vigoare erau compromise atât în ceea ce privește cantitatea, cât și prețul. Ele arătau că aceste importuri sporite din Taiwan erau efectuate la prețuri inferioare prețului neprejudiciabil stabilit în ancheta inițială.

(5)

În fine, au existat elemente de probă prima facie care au arătat că modulele sau panourile fotovoltaice pe bază de siliciu și celulele de tipul celor utilizate în modulele sau panourile fotovoltaice pe bază de siliciu cristalin originare din RPC, dar expediate din Malaysia și Taiwan continuă să facă obiectul unor subvenții.

(6)

Stabilind, în urma consultării comitetului consultativ, că există suficiente elemente de probă prima facie pentru deschiderea unei anchete în conformitate cu articolul 23 din regulamentul de bază, Comisia a deschis o anchetă prin Regulamentul (UE) 2015/832 al Comisiei (3) (denumit în continuare „regulamentul de deschidere”). În conformitate cu articolul 23 alineatul (4) și cu articolul 24 alineatul (5) din regulamentul de bază, Comisia, prin regulamentul de deschidere, a cerut, de asemenea, autorităților vamale să înregistreze importurile de module sau panouri pe bază de siliciu cristalin și de celule de tipul celor utilizate în modulele sau panourile fotovoltaice pe bază de siliciu cristalin expediate din Malaysia și Taiwan. O cerere de încetare a înregistrării de celule solare din Taiwan, depusă de reclamant la 13 iulie 2015, a fost discutată în cadrul unei audieri cu consilierul-auditor în cadrul procedurilor comerciale la 1 octombrie 2015 și a fost respinsă.

(7)

Comisia a informat oficial autoritățile din RPC și Malaysia, producătorii-exportatori și comercianții din aceste țări, importatorii din Uniune cunoscuți ca fiind interesați și industria Uniunii cu privire la deschiderea anchetei. Au fost trimise chestionare producătorilor-exportatori din RPC și Malaysia cunoscuți de către Comisie sau care și-au manifestat interesul în termenele stabilite în considerentul 15 din regulamentul de deschidere. De asemenea, au fost trimise chestionare și importatorilor din Uniune. Comisia a oferit părților interesate posibilitatea de a-și face cunoscut punctul de vedere în scris și de a solicita să fie audiate în termenul prevăzut în regulamentul de deschidere.

(8)

Paisprezece societăți din Malaysia; 28 de societăți sau grupuri de societăți din Taiwan; nouă societăți din RPC; 25 de societăți din Uniune, inclusiv industria Uniunii, importatori neafiliați și întreprinderi care realizează instalarea și 5 asociații industriale și de utilizatori și-au manifestat interesul.

(9)

Paisprezece societăți din Malaysia s-au făcut cunoscute, iar 9 dintre acestea au transmis un răspuns la chestionar și au solicitat scutirea de la eventualele măsuri extinse în conformitate cu articolul 23 alineatul (6) din regulamentul de bază. Malaysian Solar Resources a trimis un răspuns care era prea lacunar pentru a permite Comisiei să îl investigheze în mod adecvat. Prin urmare, Comisia a respins această solicitare. Cinci societăți din Malaysia W&K Solar (M) Sdn. Bhd., Solexel (M) Sdn. Bhd., Solartif Sdn Bhd, Jinko Solar Technology Sdn. Bhd. and PV Hi Tech Solar Sdn. Bhd. a informat Comisia că nu a vândut produsul care face obiectul anchetei către Uniune și nu intenționează să completeze chestionarul. O parte dintre aceste societăți se aflau în faza de înființare.

(10)

Douăzeci și opt de societăți taiwaneze s-au făcut cunoscute. SunEdge Technology a informat Comisia că nu a vândut produsul care face obiectul anchetei către Uniune. Prin urmare, solicitarea sa a devenit fără obiect și a fost respinsă. Mosel Vitelic Inc. a informat Comisia că și-a încetat activitatea de producție în iunie 2015; prin urmare, nu a mai solicitat o scutire. Restul de 26 de societăți au trimis răspunsuri la chestionare și au solicitat scutirea de la eventualele măsuri extinse în conformitate cu articolul 23 alineatul (6) din regulamentul de bază. Trei societăți, iSolar Energy Technology Co. Ltd, IST Energy Co. Ltd și DS Technology Co. Ltd, au declarat, în răspunsurile trimise la chestionare, că nu dețin propria unitate de producție. Prin urmare, Comisia a considerat că aceste societăți nu îndeplinesc condițiile pentru a beneficia de o derogare și le-a respins solicitările. Nu s-au efectuat vizite de verificare la societățile care au fost considerate a nu îndeplini condițiile pentru a fi eligibile pentru o exceptare de la plată sau a căror solicitare a fost respinsă. Prin urmare, Comisia a efectuat vizite de verificare la sediile a 23 de grupuri de societăți sau societăți.

(11)

Niciun răspuns la chestionar nu a fost transmis de importatorii neafiliați din Uniune. Trei producători-exportatori chinezi neafiliați producătorilor din Malaysia sau din Taiwan și trei producători-exportatori chinezi afiliați au furnizat răspunsuri la chestionar. În plus, Comisia a primit 14 de contribuții de la părțile interesate.

(12)

Următoarele grupuri de societăți taiwaneze și malaysiene au prezentat răspunsuri complete la chestionar și ulterior s-au efectuat vizite de verificare la sediul lor.