18.3.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 73/1

(1)

La 11 martie 2015, Comisia Europeană (denumită în continuare „Comisia”) a deschis o anchetă antisubvenție cu privire la importurile în Uniune de tuburi și țevi din fontă ductilă (cunoscută și sub denumirea de fontă cu grafit sferoidal), originare din India (denumită în continuare „țara în cauză”), în temeiul articolului 10 din regulamentul de bază. Comisia a publicat un aviz de deschidere în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (2) (denumit în continuare „avizul de deschidere”).

(2)

Comisia a deschis ancheta în urma unei plângeri depuse la 26 ianuarie 2015 de către Saint-Gobain PAM Group (denumit în continuare „reclamantul”), în numele unor producători care reprezintă peste 25 % din producția totală din Uniune de tuburi și țevi din fontă ductilă. Reclamația a conținut elemente de probă prima facie privind subvenționarea și prejudiciile importante care rezultă din aceasta, elemente care au fost considerate suficiente pentru a justifica deschiderea unei anchete.

(3)

Înainte de a deschide procedura și în conformitate cu articolul 10 alineatul (7) din regulamentul de bază, Comisia a transmis o notificare Guvernului Indiei (denumit în continuare „GI”) cu privire la faptul că a primit o plângere documentată corespunzător, potrivit căreia importurile subvenționate de tuburi și țevi din fontă ductilă originare din India cauzează un prejudiciu important industriei din Uniune. GI a fost invitat să participe la consultări pentru a clarifica situația în ceea ce privește conținutul plângerii și pentru a găsi o soluție convenită de comun acord. GI a acceptat invitația la consultări și acestea s-au desfășurat ulterior. Pe parcursul consultărilor, nu s-a putut ajunge la o soluție reciproc acceptată.

(4)

Ulterior, Comisia a comunicat tuturor părților faptele și considerațiile esențiale pe baza cărora intenționează să impună o taxă compensatorie definitivă asupra importurilor în Uniune de tuburi și țevi din fontă ductilă originare din India. În plus, un alt producător din India, Tata Metaliks DI Pipes Limited (denumit în continuare „Tata”), s-a făcut cunoscut și a formulat observații.

(5)

Tuturor părților li s-a acordat o perioadă în cursul căreia au putut formula observații cu privire la această comunicare.

(6)

La 28 ianuarie 2016, s-a organizat o audiere cu consilierul-auditor pentru proceduri comerciale, la solicitarea Electrosteel Castings Limited.

(7)

La 20 decembrie 2014, Comisia a publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (3) un aviz de deschidere a unei proceduri antidumping privind importurile în Uniune de tuburi și țevi din fontă ductilă originare din India, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului (4) (denumit în continuare „regulamentul antidumping de bază”).

(8)

La 18 septembrie 2015, prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/1559 al Comisiei (5), Comisia a impus o taxă antidumping provizorie asupra importurilor de tuburi și țevi din fontă ductilă originare din India (denumit în continuare „regulamentul provizoriu antidumping”). Concluziile finale ale respectivei anchete fac obiectul unui regulament separat (6).

(9)

Analizele privind prejudiciul, legătura de cauzalitate și interesul Uniunii realizate în cadrul prezentei anchete antisubvenție și al anchetei antidumping desfășurate în paralel sunt mutatis mutandis identice, întrucât definiția industriei din Uniune, a producătorilor reprezentativi din Uniune și perioada de anchetă sunt aceleași în cazul ambelor anchete.

(10)

În avizul de deschidere, Comisia a invitat părțile interesate să o contacteze pentru a participa la anchetă. În special, Comisia a notificat deschiderea anchetei reclamantului, altor producători cunoscuți din Uniune, producătorilor-exportatori cunoscuți și autorităților indiene, importatorilor, furnizorilor și utilizatorilor cunoscuți, comercianților, precum și asociațiilor despre care se cunoaște că sunt părți vizate și i-a invitat să participe la anchetă.

(11)

Părțile interesate au avut ocazia de a formula observații cu privire la deschiderea anchetei și de a solicita o audiere cu Comisia și/sau cu consilierul-auditor pentru proceduri comerciale. Nicio parte interesată nu a solicitat o audiere pentru a prezenta observații cu privire la deschiderea procedurii.

(12)

În avizul de deschidere, Comisia a afirmat că ar putea constitui un eșantion dintre părțile interesate, în conformitate cu articolul 27 din regulamentul de bază.

(13)

Nu a fost necesară eșantionarea producătorilor din Uniune. Există doar trei societăți sau grupuri de societăți care fabrică produsul în cauză în Uniune, iar două dintre acestea, reprezentând aproximativ 96 % din totalul producției din Uniune, au cooperat la anchetă.

(14)

În ceea ce privește importatorii neafiliați, pentru a decide dacă eșantionarea era necesară și, în caz afirmativ, pentru a selecta un eșantion, Comisia a solicitat importatorilor neafiliați să furnizeze informațiile specificate în avizul de deschidere. Niciun importator neafiliat nu s-a făcut cunoscut în termenele stabilite în avizul de deschidere.

(15)

Pentru a decide dacă este necesară eșantionarea și, în caz afirmativ, pentru a selecta un eșantion, Comisia a solicitat tuturor producătorilor-exportatori din India să furnizeze informațiile specificate în avizul de deschidere. În plus, Comisia a solicitat Misiunii Republicii India pe lângă Uniunea Europeană să identifice și/sau să contacteze alți eventuali producători-exportatori care ar putea fi interesați să participe la anchetă.

(16)

Trei producători-exportatori din țara în cauză au furnizat informațiile solicitate și au fost de acord să fie incluși în eșantion. Aceștia reprezentau 100 % din exporturile din India în cursul perioadei de anchetă. Prin urmare, Comisia a decis că eșantionarea nu este necesară.

(17)

Comisia a trimis chestionare celor trei producători-exportatori sau grupuri de producători din India, celor trei producători din Uniune, precum și utilizatorilor care s-au făcut cunoscuți în termenele stabilite în avizul de deschidere.

(18)

Au fost primite răspunsuri la chestionar de la doi dintre cei trei producători-exportatori din India. Prin urmare, Comisia a considerat că cel de al treilea producător-exportator și-a încetat cooperarea în cadrul anchetei.

(19)

În etapa de deschidere, producătorii cooperanți din Uniune și utilizatorii au fost de acord ca informațiile colectate în cadrul anchetei antidumping desfășurate în paralel să fie folosite și în cadrul prezentei proceduri. Mai multe zeci de utilizatori au furnizat informații în plus față de utilizatorii care s-au făcut deja cunoscuți în cadrul anchetei antidumping desfășurate în paralel.

(20)

Comisia a căutat și a verificat toate informațiile pe care le-au furnizat producătorii-exportatori din India și pe care le-a considerat necesare pentru determinarea provizorie a subvenționării. Au fost efectuate vizite de verificare la următoarele societăți:

(21)

Ancheta privind subvenția și prejudiciul au acoperit perioada cuprinsă între 1 octombrie 2013 și 30 septembrie 2014 (denumită în continuare „perioada de anchetă” sau „PA”). Examinarea tendințelor relevante pentru evaluarea prejudiciului a acoperit perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2011 și sfârșitul perioadei de anchetă (denumită în continuare „perioada examinată”).

(22)

Produsul în cauză este reprezentat de tuburi și țevi din fontă ductilă (cunoscută și sub denumirea de fontă cu grafit sferoidal) („țevi din fontă ductilă”) originare din India, încadrate în prezent la codurile NC ex 7303 00 10 și ex 7303 00 90. Aceste coduri NC sunt menționate doar cu titlu informativ.

(23)

Țevile din fontă ductilă sunt utilizate pentru alimentarea cu apă potabilă, eliminarea apelor uzate și irigarea terenurilor agricole. Transportul de apă prin țevi din fontă ductilă se poate efectua prin presiune sau doar prin acțiunea forțelor gravitaționale. Țevile au un diametru cuprins între 60 mm și 2 000 mm și au o lungime de 5,5, 6, 7 sau 8 metri. Acestea sunt, în mod normal, căptușite cu ciment sau cu alte materiale și acoperite cu zinc, vopsite sau înfășurate în bandă adezivă. Principalii utilizatori finali sunt societățile de utilități publice.

(24)

Jindal și Guvernul Indiei („GI”) au susținut că țevile din fontă ductilă care nu sunt căptușite nici la interior și nici la exterior (denumite în continuare „țevi necăptușite”) ar trebui să fie excluse din definiția produsului în cauză deoarece aceste tuburi și țevi sunt produse semifinite cu caracteristici fizice, tehnice și chimice diferite și nu pot fi utilizate pentru transportul de apă fără o prelucrare suplimentară. De asemenea, țevile necăptușite nu sunt interschimbabile cu produsul în cauză și au o utilizare finală diferită.

(25)

Reclamantul a contestat această afirmație și a susținut că toate țevile din fontă ductilă, căptușite sau necăptușite, au aceleași caracteristici fizice, tehnice și chimice de bază și au aceeași utilizare finală. Reclamantul a susținut în continuare că operațiunile de căptușire la interior și la exterior sunt considerate operațiuni de finisare reprezentând numai maximum 20 % din costul total al producției de țevi din fontă ductilă și nu schimbă caracteristicile de bază ale țevilor din fontă ductilă. De asemenea, reclamantul a subliniat că țevile necăptușite în sine nu au nicio piață/funcție sau utilizare finală efectivă, alta decât transportul de apă și de ape uzate, și nu sunt vândute pe piața din Uniune, ci trebuie în mod necesar să fie căptușite înainte de a fi introduse pe piață și pentru a îndeplini standardele UE. În plus, țevile necăptușite din fontă ductilă se încadrează la același cod vamal ca țevile căptușite, prin urmare, excluderea lor ar putea duce la eludarea tuturor măsurilor compensatorii și la subminarea eficacității unor astfel de măsuri, având în vedere capacitatea semnificativă a exportatorilor din India de a efectua operațiuni de căptușire în Uniune (aproximativ 80 000 de tone pe an). În această privință, reclamantul susține în continuare că importurile din India de țevi necăptușite au crescut semnificativ începând din 2013 și că aceste importuri au fost de aproape trei ori mai mari în 2015 decât în 2013. În opinia reclamantului, această tendință probabil va continua.

(26)

Ancheta a demonstrat că țevile necăptușite nu au nicio funcție/utilizare efectivă pe piață și nu sunt vândute ca atare pe piața din Uniune. Aceste țevi trebuie să fie supuse în mod necesar unei prelucrări suplimentare, adică unei căptușiri la interior și la exterior, înainte de a deveni comercializabile și de a îndeplini standardele UE pentru transportul de apă și de ape uzate. Deși îndeplinirea standardelor UE nu constituie neapărat un factor decisiv pentru stabilirea definiției produsului, obligativitatea unei prelucrări suplimentare a țevii necăptușite înainte ca aceasta să fie utilizată în scopul final prevăzut este un factor care nu poate fi trecut cu vederea atunci când se analizează dacă o țeavă necăptușită este un produs final sau doar un produs semifinit. Prin urmare, Comisia concluzionează că țevile necăptușite din fontă ductilă ar trebui să fie considerate țevi semifinite din fontă ductilă.

(27)

Cu toate acestea, se poate considera că bunurile semifinite și bunurile finite formează un produs unic dacă: (i) au în comun aceleași caracteristici esențiale; și (ii) costurile de prelucrare suplimentară nu sunt considerabile (7). Este de necontestat faptul că, prin căptușirea la interior și la exterior, se adaugă țevilor necăptușite o caracteristică fizică ce le conferă acestor țevi o caracteristică esențială și de bază necesară pentru utilizarea lor esențială pe piața din Uniune, și anume transportul de apă și de ape uzate în conformitate cu standardele UE. De asemenea, este de necontestat faptul că costul căptușirii la interior și la exterior a unei țevi necăptușite reprezintă în mod normal până la 20 % din costurile totale de producție a unei țevi din fontă ductilă. În consecință, prelucrarea suplimentară trebuie să fie considerată substanțială.

(28)

Prin urmare, nu se poate considera că tuburile și țevile necăptușite semifinite din fontă ductilă formează un produs unic împreună cu țevile finite (căptușite la interior și la exterior) din fontă ductilă și, prin urmare, ar trebui să fie excluse din definiția produsului în cauză.

(29)

În plus, Comisia nu a constatat că există un risc considerabil de eludare în cazul în care țevile necăptușite ar fi excluse din definiția produsului. Țevile necăptușite sunt importate numai de o singură societate afiliată societății Jindal care, contrar afirmației reclamantului, are o capacitate limitată de căptușire în Uniune. Potrivit datelor verificate ale Comisiei, capacitatea efectivă este de aproximativ 15 000 de tone pe an. În plus, deși importurile de țevi necăptușite din India par să crească după perioada de anchetă, volumele sunt în continuare modeste (sub 10 000 de tone în 2015), potrivit informațiilor furnizate de reclamant. Având în vedere capacitatea limitată de căptușire a societății afiliate din Uniune și planul său actual de afaceri pentru următorii ani în ceea ce privește țevile necăptușite, între 15 000 și 21 000 de tone până în 2017, este puțin probabil ca acest punct de producție să fie transformat într-un punct de acces pentru un aflux masiv de țevi necăptușite cu unicul scop de a le căptuși pentru a se evita taxele aferente țevilor finisate în Uniune, ceea ce eventual ar putea constitui o problemă în temeiul articolului 23 din regulamentul de bază.

(30)

Jindal a susținut, de asemenea, că țevile cu flanșă din fontă ductilă ar trebui să fie excluse din definiția produsului.

(31)

Spre deosebire de țevile necăptușite, țevile cu flanșă sunt țevi din fontă ductilă prelucrate în mod final cu căptușeală la interior și la exterior. Prin urmare, țevile cu flanșă sunt corespunzătoare pentru transportul de apă și de ape uzate, fără prelucrare suplimentară. În mod esențial, acestea sunt tăiate în lungime din lungimea totală a țevilor din fontă ductilă și prevăzute cu flanșe pentru a fi racordate prin șuruburi și piulițe, în timp ce alte țevi din fontă ductilă sunt racordate prin manșon. Costurile de prelucrare pentru tăierea în lungime și montarea de flanșe nu pot fi considerate ca schimbând caracteristicile de bază ale unei țevi din fontă ductilă, și anume transportul de apă și de ape uzate, sau ca generând costuri de prelucrare substanțiale. Prin urmare, deși este necesară o anumită prelucrare suplimentară pentru fabricarea de țevi cu flanșă din țevile din fontă ductilă, Comisia a considerat că acestea formează un produs unic, iar solicitarea de excludere este respinsă.

(32)

Având în vedere considerentele menționate anterior, produsul în cauză este reprezentat definitiv de tuburi și țevi din fontă ductilă (cunoscută și sub denumirea de fontă cu grafit sferoidal) („țevi din fontă ductilă”), excluzând țevile din fontă ductilă necăptușite la interior și la exterior („țevi necăptușite”), originare din India, încadrate în prezent la codurile NC ex 7303 00 10 și ex 7303 00 90.

(33)

Ancheta a demonstrat că produsul în cauză astfel cum este definit mai sus, fabricat și vândut în India, precum și produsul fabricat și vândut în Uniune au aceleași caracteristici fizice, chimice și tehnice de bază și, prin urmare, sunt produse similare în sensul articolului 2 litera (c) din regulamentul de bază.

(34)

Pe baza informațiilor din plângere și din răspunsurile la chestionarul Comisiei oferite de GI și de producătorii-exportatori, au fost anchetate următoarele practici de subvenționare și măsuri aferente specifice (programe), care se presupune că implică acordarea de subvenții:

(35)

Reclamantul a susținut că în trecut GI a acordat garanții de împrumut prin Banca Națională a Indiei pentru producătorii din sectorul oțelului. Avantajul conferit este considerat a fi diferența dintre suma plătită pentru împrumut, care a fost garantat, și suma care ar fi fost plătită pentru un împrumut similar fără garanția guvernului. Subvenția este considerată a consta în diferența dintre suma dobânzilor sau a primelor pe care societatea le-ar fi plătit pentru împrumut dacă acesta ar fi fost obținut în condiții comerciale, având în vedere valorile de referință, și suma pe care a plătit-o efectiv ca urmare a faptului că împrumutul a fost garantat de GI.

(36)

Cei doi producători-exportatori din India au primit împrumuturi de la mai multe bănci, inclusiv de la Banca Națională a Indiei. Totuși, aceste împrumuturi nu au fost garantate de GI. În plus, ratele dobânzilor au fost în concordanță cu condițiile de piață impuse de alte bănci pentru împrumuturi similare.

(37)

În consecință, Comisia nu a identificat niciun element de dovadă privind o subvenționare pentru acest sistem.

(38)

Reclamantul a susținut că GI acordă împrumuturi pentru finanțarea de proiecte de cercetare și dezvoltare în sectorul fierului și oțelului, utilizând Fondul de dezvoltare pentru oțel. Avantajul conferit este considerat a fi diferența dintre dobânda percepută pentru împrumuturile din Fondul de dezvoltare pentru oțel și dobânda care ar fi percepută în condiții de piață pentru un împrumut comercial.

(39)

Cei doi producători-exportatori din India nu au primit împrumuturi din Fondul de dezvoltare pentru oțel pe parcursul perioadei de anchetă.

(40)

În consecință, Comisia nu a identificat niciun element de dovadă privind o subvenționare pentru acest sistem.

(41)

Reclamantul a susținut că GI acordă fonduri pentru încurajarea de proiecte de cercetare și dezvoltare în sectorul fierului și oțelului. Avantajul este considerat a fi suma finanțării acordate (50 % din costurile suportate pentru cercetare și dezvoltare).

(42)

Cei doi producători-exportatori din India nu au primit fonduri în temeiul acestui sistem.

(43)

În consecință, Comisia nu a identificat niciun element de dovadă privind o subvenționare pentru acest sistem.

(44)

Reclamantul a susținut că un producător-exportator din India a fost eligibil pentru acest sistem. Sistemul constă în facilitarea achiziționării de terenuri pentru proiecte care prevăd investiții de 1 miliard de rupii și mai mult și dacă 25 % din teren este achiziționat de dezvoltator din resurse proprii. Avantajul este considerat a fi plata de către Guvernul din Rajasthan a restului de 75 % din valoarea terenului.

(45)

Cei doi producători-exportatori din India nu au primit fonduri în temeiul acestui sistem pe parcul perioadei de anchetă.

(46)

În consecință, Comisia nu a identificat niciun element de dovadă privind o subvenționare pentru acest sistem.

(47)

Reclamantul a susținut că producătorii-exportatori ai produsului în cauză sunt eligibili pentru acest sistem și trebuie să se presupună că aceștia l-au solicitat întrucât exportă o mare parte din producția lor.

(48)

O societate înregistrată ca unitate axată pe export are dreptul la scutiri de la o serie de taxe și impozite și/sau rambursări ale acestora. Avantajul este considerat a fi suma încasărilor publice care ar fi exigibile și sunt anulate.

(49)

Cei doi producători-exportatori din India nu au fost înregistrați ca unitate axată pe export pe parcursul perioadei de anchetă.

(50)

În consecință, Comisia nu a identificat niciun element de dovadă privind o subvenționare pentru acest sistem pe parcursul perioadei de anchetă.

(51)

Reclamantul a susținut că producătorii-exportatori ai produsului în cauză sunt eligibili pentru acest sistem care acordă drepturi la credite pentru taxe care corespund unui procent din valoarea FOB a exporturilor către anumite țări. Creditele pentru taxe pot fi utilizate pentru compensarea taxelor la import și astfel avantajul conferit constă în suma încasărilor publice care ar fi exigibile și sunt anulate.

(52)

Cei doi producători-exportatori din India nu au primit credite pentru taxe în temeiul acestui sistem pe parcursul perioadei de anchetă.

(53)

În consecință, Comisia nu a identificat niciun element de dovadă privind o subvenționare pentru acest sistem pe parcursul perioadei de anchetă.

(54)

Reclamantul a susținut că producătorii-exportatori ai produsului în cauză sunt eligibili pentru acest sistem care permite importul scutit de taxe vamale de inputuri, combustibil, petrol, surse de energie și catalizator care sunt utilizate ca input în procesul de producție, dacă sunt îndeplinite anumite condiții. Avantajul este considerat a fi suma încasărilor publice care ar fi exigibile și sunt anulate.

(55)

Cei doi producători-exportatori din India nu au beneficiat de acest sistem pe parcursul perioadei de anchetă.

(56)

În consecință, Comisia nu a identificat niciun element de dovadă privind o subvenționare pentru acest sistem pe parcursul perioadei de anchetă.

(57)

Reclamantul a susținut că producătorii-exportatori ai produsului în cauză sunt eligibili pentru acest sistem care permite importul scutit de taxe vamale de inputuri pentru fabricarea unui produs specific sau a unei categorii de produse sau a unor produse intermediare care urmează să fie exportate sau considerate a fi exportate. Avantajul este considerat a fi suma încasărilor publice care ar fi exigibile și sunt anulate.

(58)

Cei doi producători-exportatori din India nu au beneficiat de acest sistem pe parcursul perioadei de anchetă.

(59)

În consecință, Comisia nu a identificat niciun element de dovadă privind o subvenționare pentru acest sistem pe parcursul perioadei de anchetă.

(60)

Reclamantul a susținut că producătorii-exportatori ai produsului în cauză sunt eligibili pentru acest sistem, care este similar cu sistemul „piață-țintă” și acordă drepturi la credite pentru taxe care corespund unui procent din creșterea incrementală realizată în exercițiul financiar 2012-2013 comparativ cu exercițiul financiar 2011-2012. Creditele pentru taxe pot fi utilizate pentru compensarea taxelor la import și astfel avantajul conferit constă în suma încasărilor publice care ar fi exigibile și sunt anulate.

(61)

Cei doi producători-exportatori din India nu au beneficiat de acest sistem pe parcursul perioadei de anchetă.

(62)

În consecință, Comisia nu a identificat niciun element de dovadă privind o subvenționare pentru acest sistem pe parcursul perioadei de anchetă.

(63)

Reclamantul a susținut că un producător-exportator al produsului în cauză (care desfășoară activități în Gujarat) este eligibil pentru acest sistem și probabil a beneficiat de acest sistem, care permite scutirea de TVA pentru achiziționarea de bunuri care sunt utilizate pentru exporturi. Scutirea este considerată a fi o contribuție financiară întrucât reduce încasările publice din TVA. Avantajul conferit corespunde sumei încasărilor publice care ar fi exigibile și sunt anulate.

(64)

Cei doi producători-exportatori din India nu au beneficiat pentru produsul în cauză de acest sistem pe parcursul perioadei de anchetă.

(65)

În consecință, Comisia nu a identificat niciun element de dovadă privind o subvenționare pentru acest sistem pe parcursul perioadei de anchetă.

(66)

Reclamantul a susținut că GI acordă bunuri producătorilor de oțel oferindu-le minereu de fier și cărbune prin acordarea de drepturi de exploatare minieră a minereurilor captive (adică drepturi care permit producătorilor de oțel să exploateze minereu de fier și cărbune pentru propriul uz intern).

(67)

Reclamantul a făcut trimitere la legislația indiană aplicabilă privind exploatarea minereului de fier și a cărbunelui, inclusiv evoluțiile recente, și a menționat că unii producători din India ai produsului în cauză dispun de propriile exploatări miniere.

(68)

Reclamantul consideră că exploatarea minieră a minereului de fier captiv este de facto specifică, întrucât este limitată la anumite întreprinderi, precum producătorii de oțel, iar exploatarea minieră a minereurilor captive pentru cărbune este de jure specifică, întrucât se acordă preferință alocării de blocuri de cărbune producătorilor de oțel a căror capacitate de producție anuală depășește 1 milion de tone.

(69)

Reclamantul a considerat că avantajul autorizațiilor de exploatare minieră a minereurilor captive pentru cărbune acordate producătorilor din India ai produsului în cauză constă în diferența dintre costul total al redevențelor plătite pentru autorizația de exploatare minieră, costul extracției și al afinării pentru a-l aduce la nivelul prevăzut de calitate și prețul de referință CIF al cărbunelui cocsificabil din Australia în portul din India.

(70)

În ceea ce privește avantajul autorizațiilor de exploatare minieră a minereului de fier captiv, reclamantul a considerat că avantajul ar trebui evaluat: fie (i) având în vedere termenii și condițiile existente pe piața mondială pentru achiziționarea de minereu de fier în conformitate cu articolul 6 litera (d) punctul (ii) din regulamentul de bază; fie (ii) pe baza termenilor și condițiilor existente în India ajustate pentru a ține cont de efectul taxei la export pentru minereul de fier, întrucât este un factor care denaturează condițiile de piață normale.

(71)

Reclamantul a constatat că Departamentul Comerțului al Statelor Unite ale Americii (USDOC) a anchetat și a instituit măsuri compensatorii privind Programul de exploatare minieră a minereului de fier captiv și Programul de exploatare a minereurilor captive pentru cărbune într-o serie de anchete împotriva importurilor de anumite produse plate din oțel nealiat laminate la cald din India.

(72)

GI a indicat temeiurile juridice pe baza cărora contractele de concesiune pentru minerale sunt prelucrare și acordate solicitanților:

(73)

GI a explicat că sectorul minereului de fier din India a fost întotdeauna dereglementat, iar sectorul cărbunelui a fost dereglementat cu efect din ianuarie 2000.

(74)

Unuia dintre cei doi producători-exportatori din India i-au fost acordate drepturi de exploatare minieră pentru minereu de fier (dar nu pentru cărbune). Cu toate acestea, minereul de fier extras din respectiva exploatație minieră nu este utilizat pentru fabricarea produsului în cauză (din cauza conținutului său scăzut de fier), ci pentru alte operațiuni economice ale grupului. Producătorul în cauză achiziționa minereul de fier necesar pentru fabricarea produsului în cauză de la furnizori neafiliați din India.

(75)

Celorlalți producători-exportatori din India le-au fost acordate drepturi de exploatare minieră pentru cărbune (dar nu pentru minereu de fier). Volumul de cărbune extras anual nu a fost suficient pentru a satisface nevoile sale și, prin urmare, producătorul a achiziționat cărbune și de la furnizori neafiliați din Australia.

(76)

În urma unei hotărâri din 2014 a Curții Supreme a Indiei, acest producător-exportator a demonstrat că toate drepturile de exploatare minieră a cărbunelui alocate anterior au fost retrase și o procedură de licitație deschisă se desfășoară în prezent pentru obținerea drepturilor de exploatare minieră a cărbunelui în India. Prin urmare, producătorul în cauză nu mai obține cărbune prin intermediul drepturilor de exploatare minieră a minereurilor captive. În plus, acest producător-exportator a demonstrat, de asemenea, că în conformitate cu noua procedură de alocare a drepturilor de exploatare minieră introdusă de GI nu va avea dreptul în mod legal să obțină drepturi de exploatare minieră din cauza restricțiilor aferente procedurii.

(77)

În consecință, Comisia nu mai are nevoie să analizeze acest sistem.

(78)

Descrierea detaliată a FPS este inclusă la punctul 3.15 din Politica de comerț exterior (PCE) 2009-2014 și la punctul 3.9 din Manualul de proceduri (MP) 2009-2014.

(79)

În conformitate cu punctul 3.15.2 din PCE 2009-2014, exportatorii de produse notificate în apendicele 37D la MP I 2009-2014 sunt eligibili în cadrul acestui sistem.

(80)

În cadrul acestui sistem, exporturile de produse enumerate în apendicele 37D la MP au dreptul la un credit pentru taxe echivalent cu 2 % din valoarea FOB. Rata creditului pentru taxe pentru țevile din fontă ductilă a crescut la 5 % în 2012. Țevile din fontă ductilă sunt astfel eligibile pentru un credit pentru taxe.

(81)

Creditele de taxe vamale obținute în cadrul FPS sunt transferabile fără restricții și sunt valabile pe o perioadă de 24 de luni de la data emiterii certificatului relevant privind dreptul la credite. Aceste credite pot fi utilizate pentru plata taxelor vamale aferente importurilor ulterioare de orice input sau bun, inclusiv de mijloace de producție.

(82)

Certificatul privind dreptul la credite este emis din portul din care au fost efectuate exporturile după realizarea acestora sau expedierea bunurilor. Dacă solicitantul pune la dispoziția autorităților copii ale tuturor documentelor relevante referitoare la export (de exemplu, ordine de export, facturi, avize de expediere, certificate de realizare bancară), GI nu are nicio marjă de discreție în ceea ce privește acordarea de credite pentru taxe.

(83)

Ambele societăți au utilizat acest sistem pe parcursul perioadei de anchetă.

(84)

FPS acordă subvenții în conformitate cu articolul 3 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) și cu articolul 3 alineatul (2) din regulamentul de bază. Un credit pentru taxe FPS este o contribuție financiară din partea GI, deoarece creditul va fi utilizat în cele din urmă pentru compensarea taxelor la import, diminuând astfel veniturile fiscale care ar fi obținute în mod normal de GI. În plus, creditul pentru taxe FPS conferă un avantaj exportatorului, deoarece îi îmbunătățește lichiditățile.

(85)

În afară de aceasta, FPS este condiționat prin lege de rezultatele obținute la export și, prin urmare, este considerat specific și poate face obiectul unor măsuri compensatorii în conformitate cu articolul 4 alineatul (4) primul paragraf litera (a) din regulamentul de bază.

(86)

Acest sistem nu poate fi considerat ca fiind un sistem autorizat de drawback al taxelor sau de drawback pentru inputuri de substituire în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) din regulamentul de bază. El nu respectă normele stricte prevăzute în anexa I punctul I, în anexa II (definiția și normele privind sistemele de drawback) și în anexa III (definiția și normele privind sistemul de drawback pentru inputurile de substituire) din regulamentul de bază. Exportatorul nu are obligația de a consuma efectiv bunurile importate cu scutire de taxe în procesul de producție, iar valoarea creditelor nu se calculează în funcție de inputurile utilizate efectiv. Nu există un sistem sau o procedură care să confirme care dintre inputuri sunt consumate în procesul de fabricare a produsului exportat sau dacă s-a realizat o plată în exces a taxelor de import în sensul anexei I punctul I și al anexelor II și III la regulamentul de bază. Un exportator este eligibil pentru FPS indiferent dacă importă sau nu inputuri. Pentru a beneficia de avantaj, este suficient ca un exportator să exporte bunuri, fără să demonstreze că a importat vreun input. Astfel, chiar și exportatorii care își procură toate inputurile de pe piața internă și nu importă bunuri care pot fi folosite ca inputuri pot beneficia de FPS. În plus, un exportator poate utiliza creditele pentru taxe FPS pentru a importa mijloace de producție, deși acestea nu sunt acoperite de sistemele autorizate de drawback al taxelor, după cum se stipulează în anexa I punctul I la regulamentul de bază, întrucât acestea nu sunt consumate la fabricarea produselor exportate.

(87)

Noua politică de comerț exterior cincinală pentru 2015-2020 a introdus un nou sistem denumit „Sistem de exporturi de mărfuri din India” (MEIS) care înlocuiește o serie de sisteme preexistente, inclusiv FPS. Întrucât criteriile de eligibilitate pentru FPS și pentru MEIS sunt de fapt aceleași, este evident că FPS nu a fost întrerupt, ci doar redenumit, iar avantajul conferit de FPS este continuat prin noul sistem. Ca o consecință, avantajul conferit de FPS poate face în continuare obiectul unor măsuri compensatorii.

(88)

După comunicare, ECL a susținut că MEIS nu poate fi considerat automat o variantă sau un sistem de înlocuire a FPS. Comisia a respins acest argument întrucât criteriile de eligibilitate și beneficiarii pentru FPS și MEIS sunt aceeași în ceea ce îi privește pe producătorii de țevi din fontă ductilă. În răspunsul său la chestionar, GI recunoaște singur că FPS „a fost fuzionat în cadrul unui nou sistem [MEIS]” (8). Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(89)

Cu toate acestea, există o diferență în ceea ce privește valoarea avantajului conferit de cele două sisteme. Nivelul taxei oferit de MEIS este în prezent de 2 % din valoarea FOB a exporturilor (a fost de 5 % pentru FPS în cursul perioadei de anchetă)

(90)

Cei doi producătorii din India au susținut, înainte și după comunicarea definitivă, că această valoare mai mică ar trebui să fie parametrul pentru cuantificarea valorii avantajului care urmează să facă obiectul unor măsuri compensatorii, dacă există. ECL a făcut trimitere la „Orientările Comisiei privind calculul valorii subvenției în cadrul anchetelor de stabilire a taxelor compensatorii” (9) și la exemplul 1 în care avantajul revizuit aplicabil ultimei părți din perioada de anchetă ar trebui să fie aplicat „dacă modificarea este permanentă”. Acest argument a fost adus și de către GI după comunicarea definitivă.

(91)

Comisia a respins această afirmație din următoarele motive. În temeiul articolului 5 din regulamentul de bază, „valoarea subvenției care face obiectul unor măsuri compensatorii este calculată în termeni de avantaj conferit beneficiarului, așa cum s-a constatat și s-a determinat pentru perioada în care se efectuează ancheta”. Pe parcursul perioadei de anchetă, avantajul conferit producătorilor-exportatori a fost un credit pentru taxe de 5 % din valoarea FOB a exporturilor produsului în cauză.

(92)

În conformitate cu articolul 11 din regulamentul de bază, „[i]nformațiile referitoare la o perioadă posterioară perioadei în care se desfășoară ancheta nu se iau, în mod normal, în considerare”. Ceea ce înseamnă că evoluțiile aferente unei perioade ulterioare celei a anchetei pot fi luate în considerare numai în cazuri excepționale în care ignorarea lor ar fi „în mod vădit inadecvată” (10). Acest prag a fost atins, de exemplu, atunci când 10 noi state membre au aderat la Uniunea Europeană în 2004, ceea ce a determinat obligația Comisiei de a investiga dacă informațiile obținute pe parcursul anchetei erau în continuare reprezentative pentru UE extinsă (11).

(93)

Totuși, acest prag nu este atins în cazul de față. Sistemul de subvenții de bază rămâne în perioada ulterioară perioadei de anchetă, iar exportatorii au beneficiat de rata de 5 % rate pe parcursul perioadei de anchetă. Nici ipoteza că rata redusă de 2 % din perioada ulterioară perioadei de anchetă este permanentă nu poate fi confirmată, întrucât guvernul are prerogativa de a modifica rata sistemului, în orice moment (12). Aceste modificări nu sunt doar ipotetice, după cum o demonstrează practica din cadrul regimului anterior. Fostul FPS a fost introdus prin lege în 2009, iar guvernul a modificat rata de la 2 % la 5 % cu efect din 31 decembrie 2012 (13). Având în vedere toți acești factori, Comisia a concluzionat că instituirea de măsurii compensatorii pentru o valoare de 5 % privind FPS pe parcursul perioadei de anchetă nu este în mod vădit inadecvată. Dacă rata actuală de 2 % se dovedește de durată, exportatorii vor putea să solicite o reexaminare parțială care să demonstreze modificarea îndelungată a circumstanțelor în ceea ce privește acest sistem de subvenții.

(94)

Valoarea subvențiilor care pot face obiectul unor măsuri compensatorii s-a calculat pe baza avantajului conferit beneficiarului, astfel cum a fost constatat în PA, și înscris de către producătorul-exportator cooperant ca venituri în conturile comerciale, pe baza principiilor contabilității de angajamente, în momentul tranzacției de export. În conformitate cu articolul 7 alineatele (2) și (3) din regulamentul de bază, această valoare a subvenției (numărător) a fost repartizată pe cifra de afaceri realizată la export în perioada de anchetă ca numitor corespunzător, deoarece subvenția este condiționată de rezultatele obținute la export și nu a fost acordată în funcție de cantitățile fabricate, produse, exportate sau transportate.

(95)

Rata subvenției stabilite conform acestui sistem pe parcursul perioadei de anchetă pentru societatea ECL și filiala sa Srikalahasthi Pipes Limited (în continuare denumite „Grupul ECL”) s-a ridicat la 4,35 %, iar pentru societatea Jindal Saw India la 3,11 %.

(96)

Descrierea detaliată a EPCGS se găsește în capitolul 5 din PCE 2009-2014, precum și în capitolul 5 din MP 2009-2014.

(97)

În cadrul acestui sistem sunt eligibili producătorii-exportatori, comercianții-exportatori „asociați” producătorilor, precum și prestatorii de servicii.

(98)

Sub rezerva unei obligații de export, o societate este autorizată să importe mijloace de producție (noi și uzate cu o vechime de cel mult 10 ani) cu reducere de taxe. O obligație de export este o obligație de a exporta o valoare minimă a bunurilor egală cu de șase sau opt ori valoarea taxei neplătite, în funcție de subsistemul ales. În acest scop, GI emite, la cerere și cu plata unei taxe, o licență EPCGS. Sistemul prevede un nivel redus al taxelor la import de 3 %, aplicabil tuturor mijloacelor de producție importate în cadrul acestui sistem. Pentru a respecta obligația de export, mijloacele de producție importate trebuie utilizate pentru a produce o anumită cantitate de bunuri pentru export într-o perioadă dată. În temeiul PCE 2009-2014, mijloacele de producție pot fi importate cu un nivel al taxei de 0 % în cadrul EPCGS, însă, în acest caz, perioada pentru îndeplinirea obligației de export este mai scurtă.

(99)

Titularul unei licențe EPCGS poate, de asemenea, să achiziționeze mijloace de producție pe piața internă. În acest caz, producătorul intern de mijloace de producție poate să beneficieze el însuși de acest avantaj și să importe fără taxe vamale componentele necesare pentru fabricarea mijloacelor de producție în cauză. În mod alternativ, producătorul intern poate solicita să beneficieze de avantajul aferent exporturilor prevăzute pentru furnizarea de mijloace de producție unui titular de licență EPCGS.

(100)

S-a constatat că cele două societăți au beneficiat de concesii în cadrul EPCGS care ar putea fi alocate produsului în cauză în cursul perioadei de anchetă.

(101)

EPCGS acordă subvenții în conformitate cu articolul 3 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) și cu articolul 3 alineatul (2) din regulamentul de bază. Reducerea taxei vamale constituie o contribuție financiară din partea GI, deoarece această concesie diminuează veniturile fiscale pe care GI le-ar fi obținut în mod normal. În afară de aceasta, reducerea taxei conferă exportatorului un avantaj în măsura în care taxele neplătite la import îmbunătățesc lichiditățile societății.

(102)

În plus, EPCGS este subordonat de drept rezultatelor la export, deoarece licențele nu pot fi obținute fără a încheia un angajament de export. Prin urmare, acest sistem este considerat specific și poate face obiectul unor măsuri compensatorii în conformitate cu articolul 4 alineatul (4) primul paragraf litera (a) din regulamentul de bază.

(103)

EPCGS nu poate fi considerat un sistem autorizat de drawback al taxelor sau un sistem autorizat de drawback pentru inputurile de substituire în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) din regulamentul de bază. Mijloacele de producție nu intră în sfera de aplicare a unor astfel de sisteme autorizate, după cum se specifică în anexa I punctul I din regulamentul de bază, deoarece ele nu sunt consumate în procesul de fabricare a produselor exportate.

(104)

Noua politică de comerț exterior cincinală pentru 2015-2020 a menținut acest sistem, deși prevede numai un nivel al taxei de 0 %. Întrucât criteriile de eligibilitate sunt de fapt aceleași, nu se poate considera că EPCGS a fost întrerupt și astfel să nu mai facă obiectul unor măsuri compensatorii.

(105)

Valoarea subvențiilor care pot face obiectul unor măsuri compensatorii a fost calculată, în conformitate cu articolul 7 alineatul (3) din regulamentul de bază, pe baza valorii taxelor vamale neachitate pentru mijloacele de producție importate, repartizate pe o perioadă corespunzătoare duratei normale de amortizare a acestor mijloace de producție în industria în cauză. Valoarea astfel calculată, care poate fi atribuită PA, a fost ajustată prin adăugarea dobânzii corespunzătoare acestei perioade, astfel încât să se stabilească valoarea totală a avantajului de-a lungul timpului. Rata dobânzii comerciale în perioada de anchetă în India a fost considerată adecvată în acest scop.

(106)

În conformitate cu articolul 7 alineatele (2) și (3) din regulamentul de bază, această valoare a subvenției s-a alocat în funcție de cifra de afaceri corespunzătoare realizată la export în timpul PA (numitor), deoarece subvenția este condiționată de rezultatele la export și nu s-a acordat în raport cu cantitățile fabricate, produse, exportate sau transportate.

(107)

După comunicarea definitivă, ECL a susținut că EPCGS este utilizat pentru toată producția de țevi din fontă ductilă, și nu doar pentru producția de bunuri exportate. Prin urmare, ECL a solicitat ca subvenția să fie calculată mai degrabă pe baza cifrei de afaceri totale decât pe baza cifrei de afaceri obținute din exporturi.

(108)

Comisia a respins această afirmație întrucât, astfel cum s-a menționat mai sus, subvenția este condiționată numai de rezultatele obținute la export. Această abordare este în concordanță și cu practica Comisiei privind același sistem (14).

(109)

Același producător-exportator a solicitat ca avantajul să nu ia în considerare factorii de producție/mașinile care au fost deja amortizați/amortizate cu mult timp înainte de perioada de anchetă. Comisia a acceptat această solicitare și a informat societatea, în consecință.

(110)

Rata subvenției stabilite conform acestui sistem pe parcursul perioadei de anchetă pentru Grupul ECL s-a ridicat la 0,03 %, iar pentru societatea Jindal Saw India la 0,38 %.

(111)

Descrierea detaliată a DDS este inclusă în Normele din 1995 în materie de drawback pentru accizele vamale și accizele percepute la nivel central, astfel cum au fost modificate prin notificările ulterioare.

(112)

Orice producător-exportator sau comerciant-exportator este eligibil în cadrul acestui sistem.

(113)

Un exportator eligibil poate solicita un anumit drawback care se calculează ca procent din valoarea FOB a produselor exportate în cadrul acestui sistem. Ratele de drawback au fost stabilite de GI pentru un număr de produse, inclusiv pentru produsul în cauză. Ele sunt stabilite pe baza cantității medii sau a valorii materialelor utilizate ca inputuri la fabricarea unui produs și a valorii medii a taxelor plătite asupra inputurilor. Ratele sunt aplicabile indiferent dacă taxele la import au fost sau nu achitate. Rata DDS pentru produsul în cauză în cursul perioadei de anchetă a fost de 1,9 % din valoarea FOB.

(114)

Pentru a putea beneficia de avantajele acordate în cadrul acestui sistem, o societate trebuie să exporte. În momentul în care datele privind expedierea sunt introduse în serverul autorității vamale (ICEGATE), se indică faptul că exportul are loc în cadrul DDS și că valoarea DDS a fost stabilită în mod irevocabil. După ce compania expeditoare a completat declarația generală de export și biroul vamal a comparat documentul respectiv cu datele din avizul de expediție, sunt îndeplinite toate condițiile pentru a autoriza plata sumei de drawback, fie prin plată directă în contul bancar al expeditorului, fie prin mandat de plată.

(115)

De asemenea, exportatorul trebuie să furnizeze dovezi ale veniturilor obținute din export, prin intermediul unui certificat de realizare bancară (BRC – Bank Realisation Certificate). Acest document poate fi furnizat după ce suma de drawback a fost plătită, dar GI va recupera suma plătită dacă exportatorul nu furnizează BRC în termenul stabilit.

(116)

Suma de drawback poate fi utilizată în orice scop.

(117)

Într-adevăr, în conformitate cu standardele de contabilitate din India, suma de drawback al taxelor poate fi înscrisă ca venituri în conturile comerciale, pe baza principiilor contabilității de angajamente, odată ce obligația de export a fost îndeplinită.

(118)

De asemenea, s-a constatat că cele două societăți din India au primit avantaje în cadrul DDS, pe parcursul perioadei de anchetă.

(119)

DDS acordă subvenții în conformitate cu articolul 3 alineatul (1) litera (a) punctul (i) și cu articolul 3 alineatul (2) din regulamentul de bază. O sumă de drawback al taxelor este o contribuție financiară acordată de GI, întrucât ia forma unui transfer direct de fonduri de către acesta din urmă. Nu există restricții în ceea ce privește utilizarea acestor fonduri. De asemenea, suma de drawback al taxelor conferă un avantaj exportatorului, deoarece îi îmbunătățește lichiditățile.

(120)

Rata de drawback al taxelor pentru exporturi este stabilită de către GI pentru fiecare produs în parte. Cu toate acestea, deși se face referire la subvenție ca drawback al taxelor, sistemul nu prezintă caracteristicile unui sistem autorizat de drawback al taxelor sau ale unui sistem autorizat de drawback pentru inputurile de substituire în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) din regulamentul de bază. Plata în numerar către exportator nu este legată de plata efectivă a taxelor de import asupra materiilor prime și nu reprezintă un credit pentru taxe utilizat pentru compensarea taxelor la import corespunzătoare unor importuri de materii prime trecute sau viitoare.

(121)

După comunicare, GI a argumentat mai întâi că Comisia nu a furnizat cerințele pe care GI le considera absolut necesare pentru ca DDS să constituie un sistem autorizat de drawback al taxelor și nici o justificare pentru această determinare. În al doilea rând, în opinia GI, există o legătură adecvată între ratele de drawback și taxele plătite pentru materii prime, deoarece GI ia în considerare cantitatea sau valoare medie a materiilor utilizate ca inputuri la fabricarea produsului, precum și suma medie a taxelor plătite pentru inputuri la determinarea ratelor de drawback al taxelor. ECL a prezentat argumente similare argumentelor GI.

(122)

Comisia respinge aceste argumente din următoarele motive. În ceea ce privește primul argument, Comisia a menționat în comunicare motivele pentru care nu consideră sistemul ca fiind un sistem autorizat de drawback al taxelor sau un sistem autorizat de drawback pentru inputurile de substituire. Într-adevăr, Comisia a clarificat că plata în numerar către exportator nu este legată de plata efectivă a taxelor la import pentru materiile prime și nu reprezintă un credit pentru taxe utilizat pentru compensarea taxelor la import corespunzătoare unor importuri trecute sau viitoare de materii prime.

(123)

În ceea ce privește cel de al doilea argument, Comisia nu consideră că presupusa legătură dintre ratele de drawback și taxele plătite pentru materii prime este suficientă pentru ca sistemul să fie conform cu normele prevăzute în anexa I punctul I, anexa II (definiția și normele privind sistemele de drawback) și anexa III (definiția și normele privind sistemul de drawback pentru inputurile de substituire) la regulamentul de bază. În special, suma creditului nu este calculată în legătură cu inputurile efectiv utilizate. În plus, nu există un sistem sau o procedură care să confirme care dintre inputuri sunt consumate în procesul de fabricare a produsului exportat sau dacă s-a realizat o plată în exces a taxelor la import în sensul anexei I punctul I și al anexelor II și III la regulamentul de bază. Prin urmare, și acest argument a fost respins.

(124)

În consecință, plata care ia forma unui transfer direct de fonduri de către GI în urma exporturilor efectuate de către exportatori trebuie să fie considerată ca fiind o subvenție directă din partea GI condiționată de rezultatele la export și, prin urmare, este considerată drept specifică și poate face obiectul unor măsuri compensatorii în temeiul articolului 4 alineatul (4) primul paragraf litera (a) din regulamentul de bază.

(125)

Ținând cont de cele de mai sus, se concluzionează că DDS poate face obiectul unor măsuri compensatorii.

(126)

În conformitate cu articolul 3 alineatul (2) și cu articolul 5 din regulamentul de bază, Comisia a calculat valoarea subvențiilor care pot face obiectul unor măsuri compensatorii în funcție de avantajul conferit beneficiarului, înregistrat pe perioada anchetei de reexaminare. În acest sens, Comisia a stabilit că avantajul este conferit beneficiarului în momentul efectuării tranzacției la export în temeiul acestui sistem. În momentul respectiv, GI trebuie să plătească suma de drawback, ceea ce constituie o contribuție financiară în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (i) din regulamentul de bază. Odată ce autoritățile vamale emit un aviz de expediere la export care indică, printre altele, valoarea drawbackului care trebuie acordat pentru tranzacția la export respectivă, GI nu mai poate interveni în sensul acordării sau neacordării subvenției. Ținând cont de cele prezentate mai sus, Comisia a considerat adecvat ca avantajul conferit în temeiul DDS să fie calculat adunând sumele de drawback obținute pentru tranzacțiile la export realizate în cadrul acestui sistem în cursul perioadei anchetei de reexaminare.

(127)

În conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din regulamentul de bază, Comisia a acordat aceste subvenții pe baza cifrei de afaceri totale realizate la export pentru produsul în cauză pe perioada anchetei de reexaminare ca numitor corespunzător, deoarece subvenția este condiționată de rezultatele obținute la export și nu a fost acordată în funcție de cantitățile fabricate, produse, exportate sau transportate.

(128)

Una dintre cele două societăți a calculat cota materiilor prime utilizate la fabricarea produsului în cauză care au fost importate și pentru care a plătit taxe vamale. Ulterior, societatea a solicitat, atât înainte, cât și după comunicarea definitivă, ca, în cazul în care Comisia ar supune unor măsuri compensatorii avantajul conferit în temeiul DDS, această să nu supună unor măsuri compensatorii valoarea totală primită în temeiul DDS, ci numai valoarea în exces a taxelor vamale efectiv plătite pentru importurile de input utilizat la fabricarea produsului în cauză. Solicitarea societății a fost sprijinită și de GI în observațiile sale la comunicarea definitivă.

(129)

Comisia a respins această solicitare deoarece, astfel cum se explică mai sus la secțiunea (d) Concluzii privind sistemul de drawback al taxelor, fără a ține seama de denumirea de „drawback al taxelor”, acest sistem reprezintă de fapt un transfer direct de fonduri mai degrabă decât încasări publice anulate. Plata în numerar către exportator nu este legată de plata efectivă a taxelor de import asupra materiilor prime și nu reprezintă un credit pentru taxe utilizat pentru compensarea taxelor la import corespunzătoare unor importuri de materii prime trecute sau viitoare. Prin urmare, nu există nicio certitudine că va rămâne neschimbată cota materiilor prime importate și utilizate la fabricarea țevilor din fontă ductilă.

(130)

Rata subvenției stabilite conform acestui sistem pe parcursul perioadei de anchetă pentru Grupul ECL s-a ridicat la 1,66 %, iar pentru societatea Jindal Saw India la 1,37 %.

(131)

Reclamantul a susținut că prețurile minereului de fier (principala materie primă pentru produsul în cauză) din India sunt denaturate din cauza impunerii unei taxe la export pentru minereul de fier și a politicii duale privind transportul feroviar de marfă cu scopul și efectul de a subvenționa producătorii din India ai produsului în cauză. Se consideră că astfel de intervenții reduc costul acestei materii prime în India comparativ cu alte piețe care nu sunt afectate de intervențiile GI.

(132)

Reclamantul a mai susținut că, intervenind asupra pieței minereului de fier, GI nu furnizează în mod direct minereu de fier prin intermediul unei remunerații mai mici decât ar fi adecvată, ci însărcinează societățile de exploatare minieră a minereului de fier să procedeze astfel sau le ordonă să facă acest lucru.

(133)

În opinia reclamantului, toate societățile de stat sau private de exploatare minieră a minereului de fier din India sunt însărcinate sau li se ordonă de către guvern să efectueze sarcini de furnizare a minereului de fier prin intermediul unei remunerații mai mici decât ar fi adecvată ca parte a unei strategii de ajutorare a industriei fierului și oțelului.

(134)

Pentru a stabili existența unei subvenții care poate face obiectul unor măsuri compensatorii, trebuie să fie prezente trei elemente: (a) o contribuție financiară (b) un avantaj și (c) specificitatea (articolul 3 din regulamentul de bază).

(135)

Articolul 3 alineatul (1) litera (a) punctul (iv) a doua liniuță din regulamentul de bază prevede că o contribuție financiară există dacă autoritățile publice: „însărcinează un organism privat să execute una sau mai multe funcții de tipul celor enumerate la punctele (i), (ii) și (iii), care le incumbă în mod normal, sau îi ordonă să facă acest lucru, practica urmată nefiind diferită realmente de practica normală a autorităților publice;” Funcțiile de tipul celor descrise la articolul 3 alineatul (1) litera (a) punctul (iii) apar atunci când „autoritățile publice furnizează bunuri sau servicii, altele decât o infrastructură generală, sau achiziționează bunuri…”. Aceste dispoziții reflectă articolul 1.1 litera (a) (1) punctele (iv) și (iii) din Acordul privind subvențiile și măsurile compensatorii (denumit în continuare „Acordul SMC”) și ar trebui să fie interpretate și aplicate în contextul jurisprudenței relevante a OMC.

(136)

În cauza OMC privind limitări ale exporturilor, în calitate de parte terță, UE a oferit completului de judecată interpretarea inițială a acestor dispoziții, care nu fuseseră interpretate până la momentul respectiv (15). După comunicare, mai multe părți au făcut trimitere la aceste sugestii.

(137)

Completul de judecată a statuat că sensul obișnuit al celor doi termeni „a însărcina” și „a ordona” din articolul 1.1 litera (a) (1) punctul (iv) din Acordul SCM impune ca acțiunea autorităților publice să conțină în mod obligatoriu noțiunea de delegare (în cazul însărcinării) sau de ordin (în cazul ordonării) (16). A respins „argumentul de cauză și efect” al SUA și a solicitat o acțiune explicită și afirmativă de delegare sau ordonare (17).

(138)

Cu toate acestea, într-o cauză ulterioară, Organul de Apel a statuat că înlocuirea termenilor „însărcinează” și „ordonă” cu „delegare” și „ordin”'este prea rigidă ca standard (18). Potrivit Organului de Apel, „însărcinarea” există atunci când autoritățile publice atribuie responsabilitatea unui organism privat și „ordinul” se referă la situațiile în care autoritățile publice își exercită autoritatea asupra unui organism privat (19). În ambele cazuri, autoritățile publice se folosesc de un organism privat ca agent pentru a efectua contribuția financiară și, „în majoritatea cazurilor, ar fi de așteptat ca însărcinarea sau ordinul adresat unui organism privat să implice o formă de amenințare sau persuasiune” (20). În același timp, punctul (iv) nu permite membrilor să impună măsuri compensatorii asupra unor produse „atunci când autoritățile publice doar își exercită prerogativele generale de reglementare” (21) sau atunci când intervenția autorităților publice „poate avea sau nu un anumit rezultat doar pe baza unor circumstanțe de fapt date și a exercitării dreptului de alegere de către actorii de pe piața respectivă” (22). Mai degrabă, însărcinarea și ordinul implică „un rol mai activ al autorităților publice decât simple acte de încurajare” (23).

(139)

Rezultă că nivelul probatoriu stabilit de Organul de Apel, în special în constatarea sa potrivit căreia „în majoritatea cazurilor, ar fi de așteptat ca însărcinarea sau ordinul adresat unui organism privat să implice o formă de amenințare sau persuasiune”, este mai puțin strictă decât poziția inițială a UE susținută în cauza SUA – Limitarea exporturilor. Același lucru este valabil în cazul avizului UE potrivit căruia un organism privat ar îndeplini funcțiile care le incumbă în mod normal autorităților publice numai dacă organismul privat nu are nicio altă opțiune atunci când este însărcinat de autoritățile publice sau atunci când i se ordonă de către acestea, de exemplu, atunci când autoritățile publice fixează prețurile la care organismul privat este obligat să vândă.

(140)

În consecință, UE și-a adaptat interpretarea la orientările primite de Organul de Apel privind aceste chestiuni.

(141)

În conformitate cu respectivele hotărâri ale OMC, nu toate măsurile autorităților publice care pot conferi avantaje se ridică la nivelul unei contribuții financiare în temeiul articolului 3 din regulamentul de bază și al articolului 1.1 litera (a) din Acordul SCM. Trebuie să existe elemente de probă privind o politică sau un program al autorităților publice de promovare a industriei care face obiectul anchetei (în acest caz, industria țevilor din fontă ductilă), prin exercitarea autorității asupra unor organisme publice sau private sau prin atribuirea responsabilității către acestea (în cazul de față: societățile de exploatare minieră a minereului de fier) în scopul furnizării pentru industria țevilor din fontă ductilă de minereu de fier prin intermediul unei remunerații mai mici decât ar fi adecvată.

(142)

În conformitate cu testul în cinci etape al OMC (24), Comisia a reexaminat, prin urmare, cu foarte mare atenție natura intervenției autorităților publice (implică aceasta o însărcinare sau un ordin adresat societăților de exploatare minieră a minereului de fier?), natura organismelor însărcinate [sunt societățile de exploatare minieră organisme private în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (iv) din regulamentul de bază?] și acțiunea organismelor însărcinate sau cărora li s-a adresat ordinul (societățile de exploatare minieră a minereului de fier însărcinate sau cărora li s-a adresat ordinul au furnizat minereu de fier industriei țevilor din fontă ductilă prin intermediul unei remunerații mai mici decât ar fi adecvată și, prin urmare, au acționat ca agenți ai autorităților publice?). De asemenea, Comisia a verificat dacă funcția îndeplinită le-ar incumba în mod normal autorităților publice (este furnizarea de minereu de fier prin intermediul unei remunerații mai mici decât ar fi adecvată către societățile producătoare din India o activitate normală a autorităților publice?) și dacă o astfel de funcție nu diferă, în mod real, față de practicile normale ale autorităților publice (furnizarea efectivă de minereu de fier de către societățile de exploatare minieră, în mod real, diferă față de ceea ce ar fi făcut autoritățile publice?).

(143)

Având în vedere concluziile Organului de Apel menționate anterior, Comisia a analizat mai întâi dacă sprijinul acordat de GI industriei țevilor din fontă ductilă reprezintă efectiv un obiective al unei politici publice, și nu doar un „efect secundar” al exercitării prerogativelor generale de reglementare. Ancheta a examinat în special dacă distorsiunile de preț identificate au făcut parte din obiectivele autorităților publice sau dacă prețurile mai mici pentru minereul de fier au fost mai degrabă un efect secundar „accidental” al reglementării generale publice.

(144)

O serie de documente indică faptul că GI a urmărit în mod explicit ca obiectiv de politică sprijinirea industriei țevilor din fontă ductilă.

(145)

În 2005, un grup de experți instituit de Ministerul Oțelului, pentru a formula orientări privind acordarea preferențială de contracte de leasing de exploatare minieră, a elaborat un raport (în continuare denumit „Raportul Dang”) care include o serie de constatări și recomandări relevante. Deja la momentul respectiv s-a constatat că „… un avantaj competitiv major pentru oțelul din India, în plus față de resursele umane, pare a fi accesul garantat la rezerve interne de minereu de fier la un preț redus față de prețurile practicate la nivel mondial. Acest avantaj trebuie păstrat, stimulat și pe deplin mobilizat” (25) (se subliniază).

(146)

După comunicare, GI și ECL au susținut că Comisia a luat în considerare ca temei juridic doar Raportul Dang. Aceștia au citat un raport al completului de judecată în care completul de judecată a concluzionat că: „nu suntem convinși că referirea unică din Raportul Dang la «[p]olitica de contracte de leasing de exploatare minieră a minereurilor captive» oferă sprijin pentru a se stabili dacă există un program de exploatare minieră a minereului de fier captiv” (26). De asemenea, ECL a susținut că Raportul Dang a fost elaborat de un expert independent, că nu are nicio valoare juridică și nu poate stabili obiective de politică pentru India.

(147)

Mai întâi, Comisia observă că obiectivele de politică ale guvernului nu sunt incluse în mod necesar în texte cu caracter juridic obligatoriu. Acestea ar putea fi incluse într-o varietate de documente guvernamentale și de declarații de politică, precum rapoarte, discursuri și pledoarii în fața parlamentului, declarații etc.

(148)

În al doilea rând, afirmațiile părților sunt incorecte din punct de vedere faptic. Astfel cum se explică la considerentele 153-169 de mai jos, în plus față de Raportul Dang, Comisia a luat în considerare o serie de alte documente și acte juridice pentru a concluziona că GI a urmărit un obiectiv strategic de sprijinire a industriei țevilor din fontă ductilă.

(149)

În al treilea rând, având în vedere afirmația lor bazată pe Raportul completului de judecată, este adecvat să se citeze în întregime punctul 7.211 relevant:

(150)

Este evident din acest citat că completul de judecată nu contestă faptul că Raportul Dang descrie industria minereului de fier din India și politicile aplicabile acestei industrii. Într-adevăr, printre membrii grupului de experți (28) s-au numărat și reprezentați ai guvernului și ai industriei de profil și se poate considera în mod rezonabil că aceștia sunt bine informați cu privire la politicile guvernamentale existente și la situația industriei. În plus, contrar exploatării miniere a minereurilor captive, raportul este explicit în ceea ce privește obiectivul de politică privind sprijinirea producătorilor de oțel din India („acces garantat la rezerve interne de minereu de fier la un preț redus față de prețurile practicate la nivel mondial”) și faptul că acest avantaj trebuie păstrat și stimulat.

(151)

În lumina celor de mai sus, Comisia a respins aceste afirmații.

(152)

GI a adoptat următoarele două măsuri pentru implementarea obiectivului de politică specific menționat anterior (descurajarea exporturilor de minereu de fier).

(153)

Prima măsură este decizia adoptată la 1 martie 2007 de impunere a unor taxe la export pentru minereul de fier, inițial cu o rată de 300 INR/tonă (29) și, ulterior, modificată periodic. În special, în martie 2011, rata a fost majorată la 20 % (30) și, în decembrie 2011, a fost majorată la 30 % (31); în aprilie 2015, taxa la export pentru minereul de fier de calitate inferioară (conținut de fier sub 58 %) a fost redusă la 10 % (32). Ar trebui să se constate că minereul de fier de calitate inferioară nu are prea multe întrebuințări în India și, prin urmare, nu este necesar să se asigure disponibilitatea minereului de fier de calitate inferioară pentru utilizatorii din India de minereu de fier.

(154)

În general, sprijinirea industriilor din aval poate fi o motivație majoră pentru impunerea unor limitări ale exporturilor și, în special, a unor taxe la export. Faptul că obiectivele de politică majore ale limitărilor exporturilor (și ale taxelor la export considerabile) constau în protejarea și promovarea industriilor din aval prin furnizarea pentru industriile din aval interne de materii prime și inputuri ieftine a fost, de asemenea, stabilit în Raportul OCDE intitulat „Impactul economic al limitărilor exporturilor asupra materiilor prime” (33) (în continuare denumit „Raportul OCDE”).

(155)

Cea de a doua măsură constă în introducerea politicii duale privind transportul feroviar de marfă (DFP) de către Ministerul Căilor Ferate, la 22 mai 2008 (34). DFP a creat o diferență de tarif al transportului feroviar de marfă între transportul de minereu de fier pentru consum intern și cel pentru export. În medie, diferența este triplă (35). Transportul feroviar de marfă reprezintă o parte considerabilă din costul total al minereului de fier (36).

(156)

Înainte și după comunicarea definitivă, ECL a susținut că DFP a fost abrogat în 2009. Cu toate acestea, pe baza informațiilor furnizate de GI și de producătorul-exportator, Comisia a stabilit că, prin intermediul a mai multor circulare privind tarifele, emise de GI, GI a continuat să aplice, pe parcursul perioadei de anchetă și după încheierea acesteia, tarife diferite de transport feroviar de marfă pentru transportul de minereu de fier pentru consum intern și cel pentru export în avantajul consumului intern (37). În special, se aplică exporturilor un tarif în funcție de distanță, în timp ce, în anumite condiții, consumul intern este scutit de acest tarif. Prin urmare, Comisia a respins afirmația.

(157)

Aceste două măsuri împreună constituie o limitare specifică a exporturilor, efectiv constituită în 2007/2008 și extinsă ulterior în martie și decembrie 2011 prin majorarea ratei taxei la export pentru minereul de fier. Următoarele documente de politică arată, pe de o parte, existența unui obiectiv de politică pentru sprijinirea industriei țevilor din fontă ductilă și, pe de altă parte, satisfacția GI că a reușit să își atingă obiectivele până la data respectivă:

(158)

Raportul grupului de lucru pentru industria oțelului privind al 12-lea plan cincinal, emis în noiembrie 2011 (38), precizează în mod explicit că:

(159)

Cel de-al 12-lea plan cincinal (39) (2012-2017) confirmă declarațiile de politică din Raportul grupului de lucru pentru industria oțelului:

(160)

După comunicare, ECL a contestat trimiterea Comisiei la documentele de mai sus. Mai întâi, ECL a susținut că Raportul grupului de lucru pentru industria oțelului nu are nicio valoare juridică, întrucât reprezintă doar opinia sau evaluarea unor persoane și nu reprezintă un document aprobat de guvern. În al doilea rând, ECL a afirmat că cel de-al 12-lea plan cincinal a fost citat incorect întrucât conține, de exemplu, o recomandare potrivit căreia „exporturile la scară largă de minereu de fier au generat îngrijorări serioase privind disponibilitatea pe viitor. […] este nevoie de urgență să se rezolve problemele privind degradarea mediului, populațiile strămutate, blocajele din domeniul transportului etc.”

(161)

În ceea ce privește primul argument, Comisia consideră că, deși raportul grupului de lucru pentru industria oțelului nu este emis de către guvern, el descrie situația industriei minereului de fier din India și politica publică aplicată acesteia. Într-adevăr, grupul de lucru a fost alcătuit, printre alții, din reprezentați ai guvernului și ai industriei de profil (40) și se poate considera în mod rezonabil că aceștia erau bine informați cu privire la politicile existente ale guvernului și la situația industriei.

(162)

În ceea ce privește al doilea argument, Comisia nu a susținut niciodată că planul cincinal se limita la obiectivele de politică și la recomandările citate privind minereul de fier. Recomandările la care se referă producătorul-exportator privesc acuzații de exploatare minieră ilegală și de încălcare a legislației privind mediul care erau probleme importante la data emiterii raportului. Această situație a fost abordată de numeroase hotărâri judecătorești de închidere a unor exploatări miniere, de exemplu, din statele Karnataka, Odisha și Goa. Faptul că politica urmărește un obiectiv suplimentar privind mediul nu anulează obiectivul economic primar, ci dimpotrivă, este perfect acceptabil ca o politică publică să urmărească simultan două obiective. Prin urmare, Comisia a respins aceste afirmații.

(163)

De asemenea, ECL a susținut că Comisia de planificare din India, care exista din 1950 și care elabora planurile cincinale, a fost dizolvată la 1 ianuarie 2015 și că nu vor mai exista planuri cincinale.

(164)

În conformitate cu site-ul furnizat (41), rezultă că într-adevăr Comisia de planificare a fost dizolvată (42). Cu toate acestea, o eventuală expirare a planului cincinal după 2017 nu afectează constatarea că planul va rămâne în vigoare până atunci.

(165)

În final, ECL a citat o altă parte din raportul grupului de lucru pentru industria oțelului, în care se menționează că prețurile minereului de fier sunt „independente de intervenția guvernului” și „sunt determinate de […] forțe ale pieței”; în plus, „prețurile interne ale minereului de fier au evoluat în general în concordanță cu prețurile de la nivel internațional”. (43)

(166)

Limitările specifice ale exporturilor nu elimină complet forțele pieței din cadrul pieței interne din India, dar au efecte grave în ceea ce privește reducerea exporturilor și îi determină pe participanții la piață să își vândă bunurile la un preț mai mic decât ar putea obține în absența acestei politici. Această constatare nu contrazice afirmația formulată în raport potrivit căreia prețurile interne ale minereului de fier au evoluat în general în concordanță cu prețurile de la nivel internațional. Într-adevăr, exporturile și importurile din India nu au fost interzise complet. Prin urmare, este inevitabil ca prețurile de la nivel internațional să nu aibă un anumit impact asupra prețurilor interne din India. Totuși, aceasta nu înseamnă că prețurile interne sunt similare cu prețurile de la nivel internațional sau mai mari decât acestea. În consecință, această afirmație a fost respinsă.

(167)

Prin impunerea unor astfel de limitări specifice ale exporturilor (în special, prin taxele la export și politica duală privind transportul feroviar de marfă), GI pune societățile de exploatare minieră a minereului de fier din India într-o situație irațională din punct de vedere economic, care le determină să își vândă bunurile la un preț mai mic decât ar putea obține în lipsa acestei politici.

(168)

GI a adoptat „un rol mai activ decât simple acte de încurajare”, astfel cum prevede Organul de Apel (44). Măsurile adoptate de GI limitează libertatea de acțiune a societăților de exploatare minieră a minereului de fier prin restricționarea, în practică, a deciziilor lor de afaceri în ceea ce privește locul în care să își vândă produsul și la ce preț. Acestea sunt împiedicate să își maximizeze veniturile întrucât încasările lor sunt drastic reduse de aceste măsuri.

(169)

Afirmația de politică din Raportul Dang din 2005 potrivit căreia „accesul garantat la rezerve interne de minereu de fier la un preț redus față de prețurile practicate la nivel mondial trebuie păstrat, stimulat și pe deplin mobilizat” (a se vedea considerentul 145 de mai sus) și constatarea ulterioară din al 12-lea plan cincinal potrivit căreia „disponibilitatea la nivel intern a unora dintre aceste materii prime ne conferă un avantaj competitiv” (45) arată, de asemenea, că GI se așteaptă ca societățile de exploatare minieră a minereului de fier să nu reducă în mod dramatic producția internă, ci să asigure o aprovizionare constantă cu minereu de fier intern. Aceste așteptări a fost îndeplinite astfel cum chiar GI a observat în raportul referitor la al 12-lea plan cincinal, citat la considerentul 158 a patra liniuță, precum și în declarațiile Ministerului Oțelului menționate la considerentele 174-176 de mai jos. În plus, niciun element din înregistrări nu sprijină afirmația că GI a permis producătorilor de minereu de fier să își adapteze în mod liber producția la cererea afectată de limitările specifice ale exporturilor impuse de GI. Dimpotrivă, este bine cunoscut faptul că, funcționând în cadrul unui sistem de piață liberă, este rezonabil să se presupună că societățile de exploatare minieră a minereului de fier nu ar depăși investițiile inițiale semnificative și costurile fixe ridicate prin scăderea volumului de producție doar pentru a evita supraoferta și presiunea descrescătoare ulterioară asupra prețurilor interne ca urmare a măsurilor adoptate de GI. Astfel, producătorii de minereu de fier sunt încurajați de GI să își mențină producția pentru a asigura aprovizionarea pieței interne chiar dacă un furnizor rațional și-ar adapta producția într-o situație în care exporturile au fost descurajate.

(170)

Prin urmare, prin respectivele măsuri, GI a convins societățile de exploatare minieră a minereului de fier să păstreze minereul de fier în India, deoarece aceștia nu pot vinde la prețuri mai bune, care ar exista în India în lipsa acestor măsuri.

(171)

În acest sens, producătorii de input sunt „însărcinați” de guvern să furnizeze bunuri utilizatorilor interni de minereu de fier, și anume fabricanților de oțel, inclusiv producătorilor de țevi din fontă ductilă, prin intermediul unei remunerații mai mici decât ar fi adecvată. Societăților de exploatare minieră a minereului de fier li se atribuie responsabilitatea de a crea o piață internă artificială, compartimentată cu prețuri mici în India.

(172)

Cu alte cuvinte, atunci când aplică limitările specifice ale exporturilor, GI știe cum vor reacționa la această măsură producătorii de minereu de fier și ce consecințe vor rezulta pentru aceștia. Deși acești producători își pot scădea puțin producția internă ca răspuns la limitarea exporturilor, aceștia nu o vor opri sau adapta la un nivel inferior. Mai degrabă, astfel cum se explică în considerentul 169, în sectorul minier adaptarea producției lor va rămâne moderată, ceea ce duce la prețuri interne mai reduse. În această privință, efectele sunt stabilite ex ante, și nu ex post și, prin urmare, nu sunt „accidentale”. Există o „legătură demonstrabilă” clară între politica respectivă și comportamentul organismelor private implicate, care acționează ca agenți pentru ca guvernul să își execute politica de a furniza minereu de fier industriei țevilor din fontă ductilă prin intermediul unei remunerații mai mici decât ar fi adecvată.

(173)

Chiar GI recunoaște succesul politicii sale de limitări specifice ale exporturilor. În 2013, Comitetul permanent pentru cărbune și oțel din cadrul Ministerului Oțelului a emis cel de al 38-lea raport privind „revizuirea politicii privind exportul de minereu de fier” (46).

(174)

Ca răspuns la o întrebare adresată de comitet, Ministerul Oțelului a informat că „deși consumul intern de minereu de fier al industriilor interne a prezentat o tendință crescătoare începând din 2004-2005, producția de minereu de fier a fost întotdeauna mult mai mare decât consumul intern, din cauza producției determinate de exporturi de minereu de fier din țară. Cu toate acestea, pentru a îmbunătăți disponibilitatea minereului de fier pentru industria internă a fierului și oțelului și pentru a conserva minereul de fier pentru cererea internă viitoare pe termen lung, trebuie adoptate măsuri fiscale de descurajare a exporturilor de minereu de fier și, în prezent, o taxă la export ad valorem la un nivel de 30 % este percepută pentru toate varietățile de minereu de fier (cu excepția peletelor), care a dus la o scădere semnificativă a exporturilor în perioada 2011-2012 și în anul curent” (punctul 2.7, pagina 14).

(175)

Ministerul Oțelului a prezentat citate din Politica de comerț exterior privind exportul de minereu de fier (punctul 4.13, pagina 23), inclusiv:

(176)

Ministerul Oțelului a raportat, de asemenea, comitetul că, „prin majorarea taxei la export ad valorem la 20 % cu efect de la 1 martie 2011, exporturile de minereu de fier s-au redus cu aproximativ 37 % la 61,74 milioane de tone pe parcursul exercițiului 2011-2012, comparativ cu 97,66 milioane de tone pe parcursul exercițiului 2010-2011. Odată cu majorarea taxei la export ad valorem la 30 % pentru minereul de fier, începând cu 30 decembrie 2011, exporturile s-au redus în continuare. În primul semestru al exercițiului 2012-2013, exporturile au scăzut cu peste 50 % la 14,4 milioane de tone, comparativ cu 30,75 milioane de tone pe parcursul aceleași perioade în exercițiul anterior. Ministerul Oțelului a discutat în mod regulat această chestiune cu Ministerul Finanțelor privind perceperea unei taxe la export corespunzătoare pentru minereul de fier în scopul descurajării eficace a exporturilor de minereu de fier și în scopul îmbunătățirii disponibilității minereului de fier pentru industria internă a fierului și oțelului, la un preț acceptabil” (punctul 4.19, pagina 26).

(177)

În concluzie, Comisia a constatat că guvernul a însărcinat societățile de exploatare minieră să îi execute politica de creare a unei piețe interne compartimentate și de furnizare a minereului de fier pentru industria internă a fierului și oțelului prin intermediul unei remunerații mai mici decât ar fi adecvată.

(178)

Comisia a evaluat ulterior dacă societățile de exploatare minieră a minereului de fier din India sunt însărcinate de către GI, în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (iv) din regulamentul de bază.

(179)

Cei doi producători-exportatori din India achiziționau minereu de fier în cea mai mare parte de la întreprinderi private, cu excepția unei cantități mici de minereu de fier achiziționată de la Corporația Națională de Dezvoltare a Mineralelor (NMDC), care este unul dintre cei mai mari actori de pe piață și este deținută de GI.

(180)

Fără a aduce atingere chestiunii dacă GI exercită un control semnificativ asupra NMDC, în sensul articolului 2 litera (b) din regulamentul de bază, care este irelevant în sensul prezentei anchete, Comisia a considerat că toate societățile de exploatare minieră a minereului de fier, indiferent dacă au capital de stat sau nu, sunt organisme private însărcinate de către GI, în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (iv) din regulamentul de bază, ca să furnizeze minereu de fier prin intermediul unei remunerații mai mici decât ar fi adecvată.

(181)

În următoarea etapă, Comisia a verificat dacă societățile de exploatare minieră a minereului de fier au executat efectiv politica publică menționată anterior de furnizare de minereu de fier prin intermediul unei remunerații mai mici decât ar fi adecvată. Acest lucru a necesitat o analiză detaliată a evoluțiilor pieței din India în raport cu o valoare de referință corespunzătoare.

(182)

Prin limitări specifice ale exporturilor și alte măsuri aferente, GI a convins societățile de exploatare minieră să vândă la nivel local și la prețuri mai mici decât în alte condiții (adică, în lipsa măsurilor respective, societățile de exploatare minieră ar fi exportat minereul de fier la prețuri mai mari). Dimpotrivă, societățile de exploatare minieră nu au procedat astfel, din cauza politicii GI de favorizare a industriei din aval, inclusiv a industriei țevilor din fontă ductilă.

(183)

Datele privind producția, consumul, importul și exportul de minereu de fier de-a lungul anilor sunt după cum urmează (47):

(184)

Tendințele sunt prezentate în graficul următor:

(185)

Datele arată impactul limitărilor exporturilor asupra pieței interne pentru minereu de fier din India.

(186)

Cel mai vizibil efect al politicii este reducerea considerabilă a volumului de exporturi de minereu de fier ca urmare a introducerii limitărilor specifice ale exporturilor în 2007 și, apoi, a extinderii lor ulterioare în 2011. Prin urmare, limitările specifice ale exporturilor au contribuit la atingerea obiectivului urmărit de GI de descurajare a exporturilor și de asigurare a disponibilității minereului de fier pentru industria internă din aval la prețuri mai mici.

(187)

Tendințele în materie de producție de minereu de fier indică faptul că producția internă a fost destul de constantă până în 2011 când a început să scadă. Scăderea nu pare să fie o consecință a vreunei adaptări a producției de către societățile de exploatare minieră a minereului de fier la limitările exporturilor; ci este explicată, în principal, de numeroasele hotărâri judecătorești de închidere a unor exploatări minere din cauza acuzațiilor de exploatare minieră ilegală și de încălcare a legislației privind mediul, de exemplu în statele Karnataka, Odisha și Goa.

(188)

După comunicare, ECL a susținut că, dacă scopul Guvernului Indiei era să asigure o supraofertă de minereu de fier pentru a pune la dispoziția utilizatorilor interni minereul de fier la prețuri mici, pare absurd ca Curtea Supremă și instanțele de stat de la nivel local să interzică exploatarea minieră în statele menționate anterior. GI ar fi putut să conteste hotărârile de închidere a diverse exploatări minere.

(189)

Comisia constată că sistemul juridic din India este independent față de GI și supus doar legii. În același timp, este evident din informațiile pe care Comisia le are la dispoziție că hotărârile de închidere s-au datorat unor încălcări ale legislației naționale privind mediului și drepturile de exploatare minieră. Astfel cum se explică în considerentul 162 de mai sus, se pare că politica guvernamentală privind minereul de fier a urmărit în același timp obiective economice și de mediu. Rezultă că necontestarea hotărârilor instanțelor privind pilonul de mediu al acestei politici nu implică faptul că guvernul a abandonat pilonul economic al acesteia. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(190)

Fără a ține seama de reducerea producției de minereu de fier, piața din India prezintă o supracapacitate constantă și irațională comparativ cu suma consumului intern și a exporturilor minus importurile. Acest lucru a dus la o ofertă excesivă de minereu de fier pe piața internă, astfel cum a recunoscut și a urmărit GI.

(191)

După comunicare, făcând referire la tabelul de la considerentul 183 de mai sus, ECL a susținut că Comisia nu a analizat faptul că exporturile de minereul de fier din India au fost substanțiale și s-au efectuat chiar și după majorarea taxei la exportul de minereul de fier la 30 %, în decembrie 2011.

(192)

Comisia a subliniat faptul că obiectivul taxei la exportul de minereu de fier nu a fost să oprească complet exporturile, ci să le reducă, crescând în același timp disponibilitatea pe piața internă. Prin urmare, nu este rezonabil să se preconizeze că exporturile vor dispărea după impunerea taxei la export. Cu toate acestea, Comisia a observat că taxa la export a avut efecte semnificative asupra exporturilor la scurt timp după introducerea sa. Într-adevăr, în perioada 2012-2013, vânzările la export au scăzut cu mai mult de 60 % comparativ cu perioada 2011-2012 și au continuat să scadă considerabil, ajungând la o scădere de 84 % în 2014-2015 comparativ cu 2011-2012. În același timp, producția a scăzut cu numai 24 % între 2011-2012 și 2014-2015, din motivele expuse în considerentul 187 de mai sus. Prin urmare, disponibilitatea minereului de fier pentru vânzări interne a rămas constantă în aceeași perioadă. Acest fapt indică în mod clar că taxa la export și-a atins obiectivele de a reduce exporturile de minereu de fier.

(193)

După comunicare, ECL a susținut că Comisia ar fi trebui să compare, de asemenea, producția de minereu de fier din India pentru utilizare captivă și necaptivă. Potrivit ECL, utilizarea captivă a fost semnificativă de-a lungul timpului, în timp ce producția necaptivă de minereu de fier a scăzut cu 41 % între 2009-2010 și 2013-2014 ceea ce explică, de asemenea, parțial scăderea exporturilor efectuate de producătorii necaptivi începând cu 2009-2010.

(194)

Această afirmație nu este corectă din punct de vedere faptic, astfel cum se ilustrează în tabelul următor (48):

(195)

Într-adevăr, producția necaptivă a scăzut începând din 2011-2012. Astfel cum s-a explicat mai sus, scăderea s-a datorat în special închiderii unor exploatări miniere în acea perioadă. Cu toate acestea, scăderea producției necaptive nu poate fi acceptată ca motiv pentru scăderea exporturilor. Astfel cum reiese din tabelul de la considerentul 183 de mai sus, exporturile au scăzut cu 59 % între 2012-2013 (când rata cea mai mare de 30 % a taxei la export a început să își producă efectele) și 2014-2015, în timp ce producția necaptivă a scăzut cu numai 8 % în aceeași perioadă. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(196)

De asemenea, ECL susține că Comisia ar fi trebuit să ia în considerare și diferențele în materie de evoluție a diverselor clase de calitate a minereului de fier. În special, pentru clasele de calitate a minereului de fier cel mai des utilizate de producătorii de țevi din fontă ductilă, între 2010-2011 și 2013-2014, producția de minereu de fier mărunt cu conținut de 60 %-62 % a scăzut cu 44 % și, între 2009-2010 și 2013-2014, producția de minereu de fier mărunt cu conținut de 62 %-65 % a scăzut cu 30 %.

(197)

Evoluția în materie de producție de minereu de fier de calitate superioară este în concordanță cu tendințele generale stabilite mai sus privind producția de minereu de fier. Prin urmare, Comisia a constatat că aceasta nu modifică concluziile de la considerentele 183-187 de mai sus.

(198)

Importurile de minereu de fier în India au fost întotdeauna neglijabile în ceea ce privește cantitatea și valoarea. A existat o ușoară creștere a importurilor în exercițiul financiar 2012-2013 care a scăzut din nou în următorul exercițiu. În 2014-2015, importurile au crescut din nou la cel mai mare nivel din istorie, deși au rămas în continuare sub 10 % din producția internă din India.

(199)

Aceste evoluții aferente unei perioade ulterioare celei a anchetei se datorează situației actuale de la nivel internațional privind prețurile extraordinar de mici cauzate de creșterea ofertei de minereu de fier (toate țările producătoare principale, Australia, Brazilia și Africa de Sud, și-au crescut producția) și scăderii contextuale a cererii de minereu de fier, din cauza încetinirii creșterii economice din China și a contextului economic de la nivel mondial.

(200)

În plus, Comisia a analizat impactul ofertei excesive de minereu de fier datorate limitărilor exporturilor de către GI asupra prețului intern al minereului de fier din India, dacă este cazul.

(201)

Comisia a calculat prețul mediu intern al minereului de fier din India pe baza datelor publicate lunar la nivel național și defalcate pe stat de către Biroul Minelor din India (IBM) separat pentru fiecare categorie (bulgări de minereu sau minereu mărunt) și conținut de fier (49).

(202)

Aceste prețuri au la bază încasările prezentate de societățile de exploatare minieră către IBM, în temeiul Normelor de conservare și dezvoltare în domeniul mineralelor din India (MCDR) și, prin urmare, sunt considerate mai reprezentative decât prețurile publicate de către presa de specialitate privind o singură societate (precum Corporația Națională de Dezvoltare a Mineralelor – NMDC) sau o singură zonă din India.

(203)

Dintre toate categoriile, Comisia a analizat tendința prețului mediu al minereului de fier mărunt cu un conținut de fier de 60 % și 65 %, deoarece aceasta este calitatea cea mai utilizată de către producătorii de produs în cauză din India. Cu toate acestea, astfel de date defalcate în detaliu în funcție de categorie au fost disponibile numai începând de la jumătatea anului 2009. Prin urmare, pentru anii anteriori, Comisia a utilizat datele privind prețul intern mediu din India pentru toate categoriile și tipurile de minereu de fier (incluzând, din nou, o redevență medie de 14 %, impozite de 2 % și un cost de transport de 900 INR/tonă), fără nicio distincție între tipuri (bulgări de minereu sau minereu mărunt) și conținutul de fier. Costurile medii de transport au avut la bază costurile raportate de cei doi producători-exportatori. Comisia a adăugat, de asemenea, 25 INR pentru a acoperi costurile de manipulare și de încărcare între poarta exploatării miniere și tren/camion, pe baza datelor verificate privind costurile, furnizate de unul dintre producătorii-exportatori. Metoda de calculare a redevenței și a impozitelor s-a bazat pe datele prezentate de GI și, ulterior, a fost comunicată producătorilor-exportatori.

(204)

Prețul intern mediu al minereului de fier mărunt cu conținut de fier de 60 % și 65 % a fost comparat cu prețul mediu al minereului de fier mărunt cu conținut de fier de 62 % (50) importat în China (CFR portul Tianjin), astfel cum sunt publicate de Fondul Monetar Internațional (51). China fiind cel mai mare importator de minereu de fier, prețul de import în China este considerat ca preț de referință pentru această materie primă.

(205)

Pentru a elimina costurile transportului internațional, prețul intern mediu a fost comparat și cu prețul FOB al exporturilor de minereu de fier din Australia. Australia fiind cel mai mare producător de minereu de fier, prețul său FOB de export este, de asemenea, reprezentativ pentru prețurile internaționale. Similar prețurilor interne din India, datele din Australia sunt disponibile la nivel agregat pentru bulgări de minereu și minereu mărunt (52). În plus, prețurile de export FOB din Australia sunt, de asemenea, disponibile din altă sursă, dar numai pentru minereu mărunt (53).

(206)

După comunicare, ECL a solicitat ca prețurile FOB din Australia și prețurile CFR din China să fie ajustate în sens descrescător pentru lipsa umidității (2 % pentru bulgări de minereu și 8 % pentru minereu mărunt) și pentru pierderile din manipulare (2 %) care se presupune că sunt mai mari în cazul exportului decât în cazul prețurilor interne. De asemenea, producătorul-exportator a solicitat o ajustare suplimentară a prețurilor FOB din Australia care să țină seama de costurile operațiunilor portuare (54), deoarece acestea sunt incluse în mod necesar în prețurile FOB din Australia, deși ele nu sunt suportate în India atunci când minereul de fier este vândut pe piața internă.

(207)

Comisia a acceptat solicitarea de ajustare în sens descrescător a prețului FOB din Australia pentru absența umidității, întrucât datele statistice din India au la bază minereu de fier cu conținut de umiditate. În plus, diferențele privind conținutul de umiditate pentru minereul de fier mărunt și bulgării de minereu de fier ar putea fi verificate cu datele furnizate de reclamant. Prețurile FOB din Australia sunt disponibile la nivel agregat și sunt bazate pe defalcarea dintre bulgări de minereu și minereu mărunt, raportată de autoritățile australiene (Departamentul Industriei, Inovării și Științei din Australia), o ajustare a fost efectuată pe baza unei medii ponderate pentru întregul „coș de minereu mărunt și bulgări de minereu” (– 6,75 %).

(208)

De asemenea, Comisia a decis să scadă costurile operațiunilor portuare din prețurile FOB din Australia. De fapt, într-un port, majoritatea serviciilor incluse în operațiunile portuare sunt legate de manipularea minereului de fier în cadrul portului și încărcarea sa ulterioară la bordul navei. Aceste costuri nu sunt suportate după descărcarea minereului de fier dintr-un camion la o fabrică din India și, prin urmare, au fost scăzute din prețul FOB din Australia. Astfel s-a realizat o comparație corectă între prețurile interne din India pentru minereul de fier transportat de la o exploatare minieră din India la o fabrică din India (dar nedescărcat la fabrică) și prețurile interne din Australia pentru minereul de fier transportat de la o exploatare minieră la un port (dar nedescărcat în port).

(209)

Cu toate acestea, Comisia a respins solicitarea de ajustare pentru a se ține cont de pierderile din manipulare, întrucât nu a putut să stabilească cu exactitate din diversele surse că prețurile FOB includ pierderile din manipulare și că respectivele pierderi din manipulare sunt cu 2 % mai mari decât pierderile din manipulare suferite eventual în cazul în care minereul de fier este vândut pe piața internă.

(210)

În plus, ECL a susținut că prețul de export din Australia include o taxă de 22,5 % pe profiturile din exploatarea minieră și, prin urmare, prețurile din Australia nu sunt comparabile cu prețurile minereului de fier din India. Cu toate acestea, de pe site-ul la care face referire producătorul-exportator reiese că această taxă înlocuiește redevențele plătite de societățile de exploatare minieră și că toate redevențele care au fost plătite anterior datei intrării sale în vigoare vor fi reduse (55). Întrucât, astfel cum se indică în considerentul de mai sus, prețurile din India conțin redevențe, este rezonabil să se păstreze această taxă în prețul din Australia pentru a se asigura o comparație corectă.

(211)

Pe acest temei, Comisia a calculat un preț FOB din Australia ajustat, ca fiind cel mai apropiat înlocuitor posibil pentru un preț intern din India nedenaturat. Comparația între diverse seturi de date este prezentată în tabelul și în graficul de mai jos:

(212)

Comparația indică faptul că intervențiile GI privind minereul de fier, care au dus la o reducere drastică a exporturilor de minereu de fier și la o ofertă excesivă în India, a avut un impact și asupra prețurilor interne ale minereului de fier. În primul rând, începând din 2008, prețurile interne ale minereului de fier din India sunt în mod constant mai mici decât prețurile internaționale. În al doilea rând, deși prețurile internaționale prezintă o creștere semnificativă în perioada 2008-2011, corespunzătoare celor două momente când limitările exporturilor au fost introduse (2007/2008) și extinse (2011), tendința prețurilor interne ale minereului de fier din India este destul de liniară, ca și când ar fi fost separată și neafectată de situația din restul lumii.

(213)

Prin urmare, limitările specifice ale exporturilor impuse de GI au contribuit la atingerea obiectivului de asigurare a disponibilității minereului de fier pentru industriile interne la prețuri mai mici, păstrând constant prețul intern din India, deși prețurile minereului de fier creșteau semnificativ pe piață la nivel mondial. Nu există niciun motiv pentru care prețurile din India nu ar fi urmat tendințele prețurilor internaționale, cu excepția limitărilor specifice ale exporturilor și a altor măsuri aferente stabilite de GI. Producătorii de minereu de fier din India ar fi beneficiat de vânzări mai profitabile la prețurile internaționale mai mari, în lipsa limitărilor specifice ale exporturilor. În schimb, au fost convinși să continue producția și să furnizeze minereu de fier la nivel local la prețuri mai mici.

(214)

După comunicare, ECL a susținut că nivelul semnificativ crescut al importurilor în India din 2014-2015 arată că prețul intern din India nu a fost complet decuplat de prețurile internaționale. Dacă într-adevăr GI ar fi dorit să furnizeze minereu de fier prin intermediul unei remunerații mai mici decât ar fi adecvată, atunci ar fi însărcinat producătorii de minereu de fier sau le-ar fi ordonat să reducă și mai mult prețurile. În plus, se susține că unii producători de minereu de fier din India, precum NMDC și Rundta, că ar fi menținut prețuri ale minereului de fier care erau cu mult mai mari decât prețurile internaționale, astfel cum se constată din plângere.

(215)

Comisia a observat că prețurile interne din India au rămas sub nivelul prețurilor internaționale pe parcursul întregii perioade în care a existat taxa la import și au rămas aproape neschimbate din 2013, comparativ cu scăderea semnificativă simultană a prețurilor internaționale. În plus, niciun element din dosar nu sprijină afirmația potrivit căreia NMDC și Rundta au menținut prețuri ale minereului de fier mai mari decât prețurile internaționale. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(216)

După comunicare, Jindal a contestat, de asemenea, constatarea Comisiei privind însărcinarea, întrucât producătorii de minereu de fier puteau decide, astfel cum se susține că au procedat, să scadă producția, iar prețul pe alte piețe putea scădea, astfel cum se susține că s-a întâmplat.

(217)

În ceea ce privește afirmația că producătorii de minereu de fier ar fi scăzut producția, astfel cum s-a explicat în considerentul 187 de mai sus, Comisia a constatat că scăderea producției în trecut s-a datorat în principal închiderii unor presupuse exploatări miniere ilegale. În al doilea rând, astfel cum s-a explicat în considerentul 169 de mai sus, societățile de exploatare minieră nu și-au redus producția, având în vedere investiția inițială semnificativă în producție pe care au realizat-o. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(218)

În ceea e privește reducerea prețurilor pe alte piețe, Comisia a respins această afirmație din aceleași motive menționate în considerentul 269 de mai jos.

(219)

În lumina celor de mai sus, Comisia concluzionează că societățile de exploatare minieră a minereului de fier din India au fost însărcinate să furnizeze minereu de fier industriei interne a țevilor din fontă ductilă prin intermediul unei remunerații mai mici decât ar fi adecvată.

(220)

După comunicarea definitivă, ECL a susținut că Comisia a evaluat numai primul dintre cele cinci criterii relevante (însărcinarea și ordinul) și nu le-a evaluat pe celelalte patru. Comisia a respins acest argument, întrucât a discutat deja foarte în detaliu, în acea etapă, natura societăților de exploatare minieră (considerentele 178-180) și funcția îndeplinită de acestea (considerentele 181-219). Apoi, Comisia a adăugat succint argumentele sale privind cel de al patrulea și cel de al cincilea criteriu.

(221)

În ceea ce privește criteriul referitor la „funcția care le incumbă în mod normal”, care încă nu a fost clarificat de completul de judecată (61), Comisia a considerat că furnizarea de materii prime aflate pe teritoriul unei țări către societăți naționale este o funcție care le incumbă în mod normal autorităților publice. În temeiul dreptului internațional general, statele au suveranitate asupra resurselor lor naturale. Deși se bucură de o marjă largă de apreciere privind modul de organizare a exploatării resurselor lor naturale, suveranitatea lor se materializează în mod normal într-o competență guvernamentală de reglementare în acest sens. În această privință, nu este relevant dacă o autoritate publică s-ar implica sau nu în mod obișnuit într-o astfel de funcție (62). Prin urmare, Comisia a constatat că furnizarea de minereu de fier aflat în solul din India către industria oțelului din India este o funcție care le incumbă în mod normal autorităților publice.

(222)

În ceea ce privește criteriul referitor la „practica urmată care nu diferită realmente”, Comisia a constatat că formularea provine din Raportul din 1960 al completului de judecată privind revizuirea în temeiul articolului XVI:5, în care s-a folosit o formulare similară în ceea ce privește taxele finanțate de producător care s-a considerat că nu diferă realmente de practicile normale ale autorităților publice în materie de impozitare și subvenționare (63). În acest context, criteriul impune o constatare afirmativă potrivit căreia furnizarea de bunuri de către organismele private însărcinate nu diferă realmente de ipoteza că autoritățile publice au furnizat respectivele bunuri.

(223)

ECL a susținut că o diferență de practică între Guvernul Indiei și societățile de exploatare minieră din India în ceea ce privește furnizarea minereului de fier ar putea să constea în nivelul de stabilire a prețurilor. Deși guvernul ar fi putut să opteze să stabilească un preț mai mic pentru furnizarea de minereu de fier către societățile siderurgice naționale, societățile de exploatare minieră nu dispun de o astfel de prerogativă.

(224)

Cu toate acestea, ipoteza potrivit căreia guvernul ar fi putut, de asemenea, să intervină pe piață prin stabilirea prețurilor nu creează nicio o diferență reală. În cazul de față, guvernul a ales să însărcineze societăți private cu furnizarea de minereu de fier prin intermediul unei remunerații mai mici decât ar fi adecvată, la un nivel care fluctuează de-a lungul timpului. Această situație nu diferă de o practică prin care guvernul ar fi furnizat direct minereu de fier producătorilor de oțel din India la niveluri fluctuante ale prețurilor, pe care le-ar fi putut stabili zilnic sau lunar, urmând anumiți indicatori legați de situația cererii și a ofertei la nivel intern din India. Rezultă că nu există nicio diferență reală între intervenția directă pe piață prin furnizarea de minereu de fier în cadrul unui sistem de schimbare constantă a prețurilor publice sau prin însărcinarea societăților de exploatare minieră cu responsabilitatea de a furniza minereu de fier prin intermediul unei remunerații mai mici decât ar fi adecvată. Prin urmare, Comisia a respins afirmația potrivit căreia aspectul legat de „condițiile prestabilite de guvern” ar indica o diferență reală între furnizarea directă și indirectă de minereu de fier către industria țevilor din fontă ductilă din India.

(225)

În final, Comisia a constatat că practica de a interveni indirect pe piață prin limitări ale exporturilor este urmată de mai multe autorități publice la nivel mondial. Numai în India, există o varietate considerabilă de taxe la export. Prin urmare, era evident pentru Comisie că era vorba despre o practică „urmată în mod normal de autoritățile publice”.

(226)

Odată cu limitările specifice ale exporturilor (a se vedea considerentul 157 de mai sus), GI a convins societățile naționale de exploatare minieră a minereului de fier să vândă minereu de fier pe plan local și le-a „însărcinat” să furnizeze această materie primă în India la prețuri mai mici decât cele adecvate. Măsurile în cauză au contribuit la obținerea efectului dorit de denaturare a pieței interne a minereului de fier din India și de scădere în mod artificial a prețului la un nivel mic în avantajul industriei din aval. Funcția de a furniza minereu de fier prin intermediul unei remunerații mai mici decât ar fi adecvată le incumbă în mod normal autorităților publice, iar practica societăților de exploatare minieră de a o îndeplini nu diferă realmente de practicile urmate în mod normal de autoritățile publice. Prin urmare, Comisia a concluzionat că GI a oferit o contribuție financiară indirectă în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctele (iv) și (iii) din regulamentul de bază, interpretat și aplicat în conformitate cu standardul OMC relevant în temeiul articolului 1.1 litera (a) punctele (iv) și (iii) din Acordul SCM.

(227)

După comunicarea definitivă, GI și cei doi producători-exportatori au contestat evaluarea Comisiei potrivit căreia limitările specifice ale exporturilor identificate pot fi considerate o contribuție financiară din partea unui guvern. În special, au susținut că Comisia a analizat reacția la o măsură impusă (sau efectele acesteia) în loc să examineze acțiunea pozitivă a unui guvern sau natura măsurii impuse pentru a stabili o contribuție financiară. În plus, ECL a constatat că Comisia nu a stabilit existența unui act care conferă responsabilitate producătorilor de minereu de fier sau care le ordonă acestora în mod în mod autoritar. De asemenea, aceleași părți au contestat faptul că Comisia s-a bazat pe referințe din rapoarte izolate, argumentând că acestea nu pot fi considerate elemente de probă suficiente sau o justificare pentru determinarea unui contribuții financiare din partea GI.

(228)

Comisia nu a fost de acord cu poziția părților potrivit căreia a analizat numai efectele limitărilor specifice impuse ale exporturilor. Astfel cum s-a explicat mai sus în prezenta secțiune, analiza Comisiei a urmat mai multe etape. În primul rând, analiza a stabilit obiectivele de politică urmărite, și anume descurajarea exporturilor de minereu de fier. În al doilea rând, prin intermediul taxei la export pentru minereul de fier și al politicii duale privind transportul feroviar de marfă, Comisia a stabilit existența actelor juridice prin care producătorii de minereu de fier sunt convinși să vândă pe piața internă din India la prețuri mai mici decât cele pe care ar fi putut să le aplice în alte condiții. Ulterior, Comisia a stabilit că societățile de exploatare minieră a minereului de fier din India au fost într-adevăr convinse de către guvern să furnizeze minereu de fier industriei țevilor din fontă ductilă prin intermediul unei remunerații mai mici decât ar fi adecvată. În plus, funcția de a furniza minereu de fier prin intermediul unei remunerații mai mici decât ar fi adecvată le incumbă în mod normal autorităților publice, iar practica societăților de exploatare minieră de a o îndeplini nu diferă realmente de practicile urmate în mod normal de autoritățile publice.

(229)

Prin urmare, Comisia nu s-a bazat numai pe mai multe rapoarte și declarații de politică sau numai pe efectele măsurilor identificate, ci a analizat toate elementele necesare pentru a stabili existența unei contribuții financiare indirecte, în conformitate cu articolul 3 alineatul (1) litera (a) punctele (iv) și (iii) din regulamentul de bază.

(230)

În conformitate cu articolul 3 alineatul (2) și cu articolul 5 din regulamentul de bază, Comisia a calculat valoarea subvențiilor care pot face obiectul unor măsuri compensatorii în funcție de avantajul conferit beneficiarului, înregistrat pe perioada anchetei de reexaminare.

(231)

Comisia a calculat mai întâi prețul de achiziționare mediu ponderat al minereului de fier produs de cei doi producători din India pe parcursul perioadei de anchetă. Media ponderată a fost calculată lunar și astfel cum a fost furnizată de exploatarea minieră uzinei din India.

(232)

Prețul de achiziționare mediu a avut la bază prețurile, fără TVA, și cantitățile indicate în listele de facturi defalcate pe tranzacție depuse de societăți și verificate pe parcursul vizitelor de verificare. Atunci când conținutul de fier al minereului de fier achiziționat a fost diferit de 62 %, prețul de achiziționare a fost ajustat pentru a se ține cont de diferența de calitate (și preț).

(233)

Acest preț mediu trebuie să fie comparat cu o valoare de referință adecvată. În conformitate cu articolul 6 litera (d) din regulamentul de bază, adecvarea remunerării se stabilește în raport cu condițiile existente pe piață pentru produsul în cauză în țara de furnizare. Acesta reflectă articolul 14 litera (d) din Acordul SCM și ar trebui să fie interpretat și aplicat în virtutea acestuia.

(234)

Comisia a constatat că toți termenii și toate condițiile existente pe piață în India sunt afectate de limitările specifice ale exporturilor impuse de guvern. Nicio o tranzacție cu minereu de fier din India nu scapă de faptul că întreaga piață din India este compartimentată și cu prețuri mici. Prin urmare, a fost imposibil să se stabilească un cost nedistorsionat al minereului de fier pentru un producător de țevi din fontă ductilă din India sau în altă parte pe piața din India. În consecință, în India, nu exista niciun preț intern care ar fi putut fi utilizat ca valoare de referință corespunzătoare.

(235)

În conformitate cu articolul 6 litera (d) al doilea paragraf punctul (i) din regulamentul de bază, Comisia a încercat apoi să ajusteze condițiile și modalitățile existente în India, pe baza costurilor, prețurilor și a altor factori disponibili în țara respectivă. Cu alte cuvinte, Comisia a analizat care ar fi fost prețul minereului de fier din India în lipsa limitărilor specifice ale exporturilor impuse de guvern. Această metodologie ar fi putut să surprindă avantajul natural comparativ pe care India îl poate avea prin furnizarea de minereu de fier producătorilor săi interni, totodată eliminând avantajul suplimentar excesiv obținut prin intermediul măsurilor adoptate de GI.

(236)

Cu toate acestea, această metodologie nu a oferit o valoare de referință corespunzătoare. În special, a fost imposibil să se calculeze care ar fi fost costul „normal” pentru achiziționarea minereului de fier în India în lipsa sistemului de limitări ale exporturilor, întrucât aceste costuri sunt determinate de o serie de alți factori necunoscuți de Comisie. Deși Comisia a dispus de fapte privind modul în care producția și cererea au evoluat în prezența limitărilor specifice ale exporturilor implementate din 2007/2008, nu a dispus de nicio sursă fiabilă pentru a crea un model privind modul în care ar fi evoluat oferta și cererea pentru minereul de fier de pe piața din India într-un anumit an, în lipsa limitărilor specifice ale exporturilor. Utilizarea costurilor pentru minereul de fier din orice an anterior instituirii limitărilor specifice ale exporturilor (adică orice an înainte de 2007) ar fi dus la decizii arbitrare și nefiabile. Utilizarea costurilor din India din 2004 sau 2005 ca înlocuitor pentru costurile de pe parcursul perioadei de anchetă nu a fost considerată adecvată întrucât costurile pe parcursul unei perioade de 10 ani pot să difere în mod considerabil. În consecință, a fost, de asemenea, imposibil să se calculeze care ar fi fost costurile ipotetice din India pentru un producător de țevi din fontă ductilă, în lipsa distorsiunii. Prin urmare, de asemenea, termenii și condițiile ajustate din India nu au putut fi utilizate ca valoare de referință corespunzătoare.

(237)

După comunicare, ECL a contestat refuzul Comisiei de a utiliza prețurile interne din India ca referință, argumentând că aceasta nu a analizat furnizorii de pe piața necaptivă, importanța comercianților sau importurile de minereu de fier efectuate de producători individuali, precum ECL. În plus, Comisia ar trebui să aducă dovezi pozitive că prețurile private sunt denaturate.

(238)

Comisia nu a putut să precizeze care ar fi fost comportamentul furnizorilor sau al comercianților în absența taxei la export și a politicii duale privind transportul feroviar de marfă. În plus, astfel cum s-a indicat în secțiunea privind furnizarea de bunuri prin intermediul unei remunerații mai mici decât ar fi adecvată, Comisia a prezentat o serie de elemente potrivit cărora toate prețurile interne din India au fost denaturate de taxa la export.

(239)

ECL susține, de asemenea, că Comisia ar fi trebui să ajusteze prețurile existente din India pe baza prețurilor de export FOB din India. Astfel cum s-a menționat deja, prețurile de export din India nu pot fi considerate o referință corespunzătoare, întrucât este necesar ca exportatorii din India să includă în prețurile pe care le percep clienților lor internaționali costurile suplimentare pe care le suportă pentru transport pe teritoriului Indiei, precum și taxa la export percepută la frontiera Indiei. Acest element diferențiază în mod semnificativ cazul prezent de cazurile anterioare la care face referire ECL, în care Comisia a utilizat ca referință prețul de export al unei materii prime (în special, al gazelor) din aceeași țară de export (64). La audierea din 28 ianuarie 2016 (a se vedea considerentul 6 de mai sus), consilierul-auditor a considerat, de asemenea, că taxa la export din India este posibil să distorsioneze prețurile de export FOB din India, care sunt prin urmare nefiabile și nu pot servi ca referință corespunzătoare. Prin urmare, și acest argument a fost respins.

(240)

În final și în conformitate cu articolul 6 litera (d) al doilea paragraf punctul (ii) din regulamentul de bază, Comisia a recurs la termenii și condițiile existente pe piața din altă țară, care sunt disponibile pentru beneficiar.

(241)

Comisia a încercat să identifice un preț nedistorsionat pentru minereul de fier produs în exploatările miniere dintr-o altă țară reprezentativă și să simuleze că o astfel de exploatare minieră ar fi de fapt localizată în India. În cazul de față, se pare că majoritatea minereului de fier la nivel mondial este exportă din Australia în China. Prin urmare, Comisia a decis să analizeze prețurile franco exploatare minieră în Australia. Cu toate acestea, astfel de prețuri franco exploatare minieră în Australia nu au fost disponibile pentru Comisie. În plus, întrucât prețurile din India includ costuri de transport de la exploatarea minieră la fabrică, s-a considerat adecvat să se includă și costurile de transport care ar trebui plătite de la exploatarea minieră din Australia la un cumpărător din Australia de minereu de fier astfel încât comparația să fie realizată la același nivel al schimburilor comerciale. Întrucât nici astfel de date nu sunt disponibile, Comisia a utilizat în schimb costurile de transport de la exploatarea minieră din Australia la orice port din Australia.

(242)

Comisia a considerat drept echivalent costul de transport de la o exploatare minieră din Australia la port cu costul de transport de la o exploatare minieră din Australia la un cumpărător din Australia de minereu de fier din următoarele motive. Deși o anumită exploatare minieră din Australia poate fi localizată mai aproape de un anumit client decât de cel mai apropiat port, o altă exploatare minieră poate fi localizată mai aproape de cel mai apropiat port decât de un anumit client. Prin urmare, la nivel de țară, este rezonabil să se presupună că costurile de transport de la o exploatare minieră din Australia la un port din Australia reflectă tarifele de livrare relevante către un client.

(243)

De asemenea, Comisia a ținut cont de hotărârea Organului de Apel potrivit căreia ajustările privind tarifele de livrare trebuie să reflecte tarifele de livrare general aplicabile pentru bunul în cauză în țara de furnizare (65). Având în vedere situația de fapt că India este în mare măsură autosuficientă în ceea ce privește minereul de fier și că nu au existat importuri semnificative de minereu de fier în India, întrucât producătorii din India nu au nevoie de niciun import din cauza supracapacității din India și a prețurilor mici, prin urmare, nu a fost adecvat să se adauge costurile internaționale de transport de mărfuri la prețul franco port în Australia (la nivelul FOB). Adăugarea tarifelor de livrare internaționale nu ar fi fost astfel reprezentative pentru tarifele de livrare general aplicabile pentru minereul de fier din India.

(244)

Prin urmare, Comisia a utilizat ca valoare de referință un preț FOB în Australia înlocuitor care reflectă termenii și condițiile care ar fi fost disponibile utilizatorilor de minereu de fier din India, ca și când minereul de fier ar fi fost livrat de la o exploatare minieră la o fabrică din India, în lipsa limitărilor specifice ale exporturilor.

(245)

Mai exact, Comisia a utilizat prețul FOB în Australia publicat de China Resources Quarterly Southern winter ~ Northern summer 2015  (66) pentru minereul de fier cu conținut de fier de 62 % (informații disponibile în tabelul de la considerentul 211 de mai sus).

(246)

După comunicare, ECL a contestat utilizarea de către Comisie a prețurilor FOB din Australia și a solicitat să fie utilizate în schimb prețurile FOB din Brazilia, întrucât acestea sunt în medie cu 10-15 % mai mici decât prețurile FOB din Australia.

(247)

Comisia a considerat că prețurile FOB din Australia sunt o referință mai corespunzătoare întrucât Australia reprezintă aproximativ 50 % din exporturile de minereu de fier la nivel mondial, în timp ce cota Braziliei în cadrul vânzărilor la export la nivel internațional este numai de aproximativ 26 %. Prin urmare, Comisia a respins această afirmație.

(248)

Comisia a comparat ulterior prețul plătit de producătorii din India pentru a achiziționa minereu de fier (incluzând costurile de transport în interiorul Indiei) cu prețul FOB în Australia (care include costurile de transport în interiorul Australiei).

(249)

După comunicare, ECL a solicitat ca prețurile FOB din Australia să fie comparate cu prețurile interne din India ajustate la un nivel FOB. În mod alternativ, în cazul în care Comisia compară prețurile FOB din Australia cu prețurile interne din India, ar trebui să adauge costurile de manipulare și de încărcare, la prețul din India, de la exploatarea minieră la port și din port, precum și costurile operațiunilor portuare din port. În plus, prețurile FOB din Australia ar trebui să fie ajustate în sens descrescător pentru lipsa umidității (2 % pentru bulgări de minereu și 8 % pentru minereu mărunt) și pentru pierderile din manipulare (2 %) care sunt mai mari în cazul exportului decât în cazul prețurilor interne.

(250)

În conformitate cu evaluarea de la considerentele 205-210 de mai sus, Comisia a recunoscut că tot în scopul calculării avantajului, sunt necesare ajustări suplimentare pentru a aplica aceleași tipuri de tarife de livrare atât prețurilor interne din India, cât și prețurilor FOB din Australia.

(251)

De fapt, într-un port, majoritatea serviciilor incluse în operațiunile portuare sunt legate de manipularea minereului de fier în cadrul portului și încărcarea sa ulterioară la bordul navei. Aceste costuri nu sunt suportate după descărcarea minereului de fier dintr-un camion la o fabrică din India și, prin urmare, au fost scăzute din prețul FOB din Australia. Cu toate acestea, deoarece costurile operațiunilor portuare includ și costurile de descărcare a minereului de fier în port, în primul rând, Comisia a decis să elimine și aceste costuri de manipulare din prețul din India al minereului de fier. Astfel s-a realizat o comparație corectă între prețurile interne din India pentru minereul de fier transportat de la o exploatare minieră din India la o fabrică din India (dar nedescărcat la fabrică) și prețurile interne din Australia pentru minereul de fier transportat de la o exploatare minieră la un port (dar nedescărcat în port).

(252)

În consecință, prețul FOB din Australia a fost ajustat în sens descrescător pentru lipsa umidității. Comisia a utilizat o medie ponderată pentru întregul „coș de minereu mărunt și bulgări de minereu” pe care l-a calculat în mod individual pentru fiecare dintre cei doi exportatori (nu pe baza unei medii ponderate, cum a fost cazul în considerentul 207 de mai sus).

(253)

Din aceleași motive ca cele enunțate în considerentele 208-209 de mai sus, Comisia a dedus, de asemenea, costurile operațiunilor portuare din prețurile FOB din Australia, dar nu a efectuat o ajustare pentru pierderile din manipulare.

(254)

În ceea ce privește prețul intern din India, Comisia a respins solicitarea de ajustare a prețurilor interne din India la un nivel FOB deoarece aceasta ar însemna că minereul de fier nu va fi livrat la poarta fabricii producătorilor exportatori. Astfel, pentru a stabili un preț al minereului de fier livrat la poarta fabricii, Comisia a adăugat, de asemenea, – în plus față de costurile medii de transport – o sumă care să acopere costurile de manipulare și de încărcare între poarta exploatării miniere și tren/camion, pe baza datelor verificate privind costurile, enumerate de unul dintre producătorii-exportatori.

(255)

Pe această bază, Comisia a realizat o comparație corectă între prețurile interne din India pentru minereul de fier transportat de la o exploatare minieră din India la o fabrică din India (dar nedescărcat la fabrică) și prețurile interne din Australia pentru minereul de fier transportat de la o exploatare minieră la un port (dar nedescărcat în port).

(256)

După comunicare, Jindal a susținut că Comisia nu ar fi trebuit să utilizeze costurile medii de transport din India de la exploatarea minieră la fabrică, obținute de unul dintre producătorii-exportatori, ci costurile reale raportate de Jindal.

(257)

Cu toate acestea, Comisia a considerat că ar trebui să utilizeze un cost standard mediu ponderat de transport de la exploatarea minieră la fabrică pentru a calcula avantajul în mod obiectiv și nediscriminatoriu pentru ambii producători-exportatori. În contextul comparației cu un preț de referință din afara Indiei, orice altă metodă ar duce la un avantaj sau dezavantaj artificial pentru societăți, în funcție de costurile reale de logistică și de distanțele geografice dintre producătorul-exportator și exploatările miniere de la care a cumpărat.

(258)

Ulterior, Comisia a înmulțit diferența dintre cele două prețuri medii cu cantitățile de minereu de fier efectiv achiziționate de producătorii din India pe parcursul perioadei de anchetă.

(259)

După comunicare, ECL a susținut că Comisia nu ar fi trebuit să utilizeze toate cantitățile de minereu de fier efectiv achiziționate, ci numai partea care a fost consumată pentru fabricarea țevilor din fontă ductilă pe parcursul perioadei de anchetă. În plus, ar fi trebui să fie utilizate atât achizițiile de minereu mărunt, cât și de bulgări de minereu – și nu doar de minereu mărunt. Comisia a acceptat solicitarea și a informat ambii producători-exportatori cu privire la modificările efectuate.

(260)

În plus, ECL a susținut că au fost incluse numai achizițiile de minereu mărunt atunci când s-a calculat avantajul pentru unele societăți din cadrul grupului. Comisia a corectat această eroare în cazul ambilor producători-exportatori și a inclus toate achizițiile de minereu de fier (minereu mărunt și bulgări de minereu). Atunci când conținutul de fier a fost diferit de 62 %, Comisia a ajustat prețul de achiziționare în mod proporțional. Cei doi producători-exportatori au fost informați, în consecință, cu privire la corecturile efectuate.

(261)

Valoarea totală a diferenței reprezintă „economiile” obținute de producătorii din India care au achiziționat minereu de fier pe piața denaturată din India comparativ cu prețul pe care l-ar fi plătit în lipsa denaturărilor. În final, această valoare totală reprezintă avantajul conferit producătorilor din India de GI pe parcursul perioadei de anchetă.

(262)

În conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din regulamentul de bază, Comisia a alocat aceste subvenții pe baza cifrei de afaceri totale realizate pentru produsul în cauză pe perioada anchetei de reexaminare ca numitor corespunzător, deoarece subvenția a acordat un avantaj pentru întreaga producție a produsului în cauză, și nu doar pentru producția destinată exportului.

(263)

După comunicare, Jindal a susținut că Comisia a calculat un avantaj negativ pentru anumite luni din perioada de anchetă. În consecință, minereul de fier nu a fost furnizat societății prin intermediul unei remunerații mai mici decât ar fi adecvată. De asemenea, societatea a argumentat că nu a primit nicio subvenție după perioada de anchetă, atunci când a importat minereu de fier, și, prin urmare, subvenția nu poate face obiectul unor măsuri compensatorii în raport cu această societate.

(264)

În mod similar, ECL a argumentat că, pentru perioada 2014-2015, prețurile interne din India nu mai sunt mai mici decât prețurile FOB din Australia. În consecință, Comisia nu poate nega acest fapt întrucât trebuie să ia în considerare situația de la data impunerii măsurilor.

(265)

Comisia recunoaște că, pentru unele luni din perioada de anchetă, avantajul calculat a fost negativ. Cu toate acestea, această situație a fost compensată de avantajul pozitiv primit în restul perioadei de anchetă, rezultatul general fiind stabilirea unui marje de subvenție pozitive pentru societatea în cauză.

(266)

Articolul 15 alineatul (1) al doilea paragraf din regulamentul de bază prevede că Comisia nu adoptă măsuri compensatorii în două cazuri și anume (i) „se procedează la eliminarea subvenției sau a subvențiilor” sau (ii) „se demonstrează că acestea nu mai aduc un beneficiu exportatorilor în cauză”.

(267)

În ceea ce privește prima condiție, Comisia a constatat că sistemul de limitări ale exporturilor nu a fost abrogat sau eliminat. Prin urmare, condiția nu a fost îndeplinită.

(268)

În ceea ce privește a doua condiție, ar trebui să se reamintească faptul că principalul său obiectiv este de a se aplica subvențiilor cu caracter excepțional, care nu sunt recurente, alocate pe o perioadă determinată, care nu continuă să furnizeze avantaje în viitor niciunuia dintre producătorii-exportatori (67). Nu aceasta este situația în cazul de față, din următoarele motive.

(269)

După perioada de anchetă, prețurile FOB de referință din Australia, ajustate pentru costurile operațiunilor portuare și pentru umiditate, sunt similare cu prețurile interne din India. Cu toate acestea, Comisia a stabilit la considerentul 212 de mai sus că tendința prețurilor interne din India ale minereului de fier este destul de liniară și nu urmează fluctuațiile prețurilor din restul lumii. În același timp, nu se exclude faptul că, în viitorul apropiat, prețurile la nivel internațional, inclusiv prețurile FOB din Australia, vor crește din nou, ca răspuns la fluctuațiile la nivel internațional ale cererii și ofertei de minereu de fier. Prin urmare, nu se poate concluziona că sistemul de limitări ale exporturilor este o subvenție excepțională, care nu este recurentă, deoarece este posibil ca acesta să furnizeze avantaje în viitor. Cu toate acestea, dacă, în viitor, prețurile de la nivel internațional vor rămâne în mod constant mai mici decât prețurile interne din India, fiecare producător-exportator are dreptul să solicite rambursarea taxelor colectate în cazul în care demonstrează că suma subvențiilor care pot face obiectul unor măsuri compensatorii a fost eliminată sau redusă, în conformitate cu articolul 21 din regulamentul de bază.

(270)

În lumina celor de mai sus, nu sunt îndeplinite condițiile de la articolul 15 alineatul (1) al doilea paragraf din regulamentul de bază pentru neadoptarea de măsuri compensatorii.

(271)

Rata subvenției stabilite conform acestui sistem pe parcursul perioadei de anchetă pentru Grupul ECL s-a ridicat la 3,01 %, iar pentru societatea Jindal Saw India la 3,91 %.

(272)

Limitările exporturilor impuse de GI au adus avantaje numai industriei fierului și oțelului. Prin urmare, acestea sunt specifice, în conformitate cu articolul 4 alineatul (2) litera (a) din regulamentul de bază. Deși acestea conferă avantaje și pentru alte produse din aval decât țevile din fontă ductilă, avantajul este disponibil numai pentru anumite industrii din India. Caracteristicile inerente ale minereului de fier limitează eventuala utilizare a subvenției la o anumită industrie, dar nu înseamnă că, pentru a fi specifică, subvenția trebuie să fie în continuare limitată la un subset al industriei respective (68).

(273)

După comunicare, ECL și Jindal au contestat evaluarea Comisiei privind specificitatea, susținând că era inadecvată și incorectă din punct de vedere juridic. În special, ECL a citat dintr-un raport al Organului de Apel în care se precizează că „[î]n ceea ce privește furnizarea unor bunuri, se poate să fie în mai mare măsură posibil să se constate specificitatea în cazuri în care bunul inițial este utilizat numai de un grup delimitat de entități și/sau de industrii. În același timp, nu suntem convinși că fiecare furnizare de bunuri cu limitări inerente caracteristicilor bunurilor va duce în mod necesar la constatarea specificității”. (69)

(274)

Comisia a constatat că producătorul-exportator nu a făcut referire la nota de subsol de la sfârșitul aceluiași paragraf, în care Organul de Apel a făcut trimitere la raportul completului de judecată privind cauza respectivă (70), care la rândul său citează raportul completului de judecată privind SUA – Lemn de rășinoase. În acesta din urmă, completul de judecată a precizat următoarele:

„Nu considerăm că acest fapt ar însemna că orice furnizare a unui bun sub formă de resurse naturale ar fi în mod automat specifică, tocmai pentru că, în unele cazuri, bunurile furnizate (de exemplu, petrolul, gazele, apa etc.) pot fi utilizate de un număr nelimitat de industrii. Însă nu aceasta este situația în cazul de față. După cum recunoaște Canada, caracteristicile inerente ale bunului furnizat, masă lemnoasă pe picior, limitează eventuala sa utilizare numai la «anumite întreprinderi»” (71).

(275)

În același spirit, Comisia consideră că, deși minereul de fier de calitate superioară este o resursă naturală, spre deosebire de petrol, de gaze și de apă și în mod similar cu masa lemnoasă pe picior, el nu poate fi utilizat de un număr nelimitat de industrii. De asemenea, utilizarea sa este și mai limitată decât cea a minereului de fier de calitate inferioară. Într-adevăr, consumul de minereu de fier de calitate superioară este strict limitat la un grup delimitat de entități sau industrii, precum anumite produse din cadrul industriei siderurgice și, în special, producția de țevi din fontă ductilă. Pe această bază, Comisia a stabilit existența unei limitări care restricționează în mod expres și fără echivoc disponibilitatea subvenției la „anumite întreprinderi” și, prin urmare, împiedică subvenția să fie „suficient de disponibilă la nivelul întregii economii” (72). Prin urmare, Comisia a respins argumentele prezentate de ECL.

(276)

De asemenea, ECL a susținut că Comisia nu a stabilit baza pe care a constatat că subvenția este de jure specifică. În această privință, Comisia a considerat că subvențiile în cauză sunt de jure specifice întrucât sunt limitate la minereul de fier prin intermediul actelor juridice de impunere a unei taxe la export pentru minereul de fier (73), pe de o parte, și al actelor juridice de instituire a politicii duale privind transportul feroviar de minereu de fier (74), pe de altă parte.

(277)

În lumina celor de mai sus, Comisia a considerat că intervențiile GI sunt specifice pentru producătorii de țevi din fontă ductilă în sensul articolului 4 alineatul (2) litera (a) din regulamentul de bază.

(278)

Prin impunerea unui sistem de limitări ale exporturilor, GI a însărcinat societățile de exploatare minieră a minereului de fier să furnizeze minereu de fier prin intermediul unei remunerații mai mici decât ar fi adecvată. Această furnizare de bunuri constituie un avantaj financiar pentru beneficiar și este specifică, deci poate face obiectul unor măsuri compensatorii.

(279)

Valorile stabilite ale subvențiilor care pot face obiectul unor măsuri compensatorii sunt după cum urmează:

(280)

Produsul similar a fost fabricat de trei producători din Uniune în cursul perioadei de anchetă. Aceștia constituie „industria din Uniune” în sensul articolului 9 alineatul (1) din regulamentul de bază.

(281)

Întrucât există doar trei producători în Uniune, iar SG PAM Group a furnizat datele pentru filialele sale și estimările pentru singurul producător din Uniune necooperat – Tiroler Rohre GmbH („TRM”), toate cifrele sunt prezentate sub formă de indici sau de intervale, pentru a proteja confidențialitatea celuilalt producător din Uniune care a cooperat la anchetă.

(282)

Producția totală din Uniune pe parcursul perioadei de anchetă a fost stabilită la [590 000-610 000] de tone. Comisia a stabilit producția totală din Uniune pe baza tuturor informațiilor disponibile cu privire la industria din Uniune, cum ar fi informațiile furnizate în plângere privind producătorul necooperat și datele colectate de la producătorii cooperanți din Uniune în cursul anchetei. Există doar trei producători în Uniune, iar cele două societăți cooperante reprezintă aproximativ 96 % din producția totală din Uniune.

(283)

Comisia a stabilit consumul la nivelul Uniunii pe baza volumului total al vânzărilor industriei din Uniune în Uniune, la care se adaugă importurile din țări terțe către Uniune. Comisia a stabilit totalul vânzărilor industriei din Uniune pe baza datelor colectate de la producătorii cooperanți din Uniune și a informațiilor furnizate în plângere pentru producătorul necooperant. Volumele importurilor au fost extrase din datele Eurostat.

(284)

În urma observațiilor privind comunicarea, Comisia a constatat că a atribuit unele vânzări la export ale industriei din Uniune unor vânzări în Uniune. Cifrele corectate privind vânzările au dus la mici modificări/corecturi ale unor intervale și/sau indici privind anumiți alți indicatori de prejudiciu, și anume consumul global la nivelul Uniunii, cota de piață a producătorilor-exportatori, cota de piață a industriei din Uniune și prețul de vânzare din Uniune. Cu toate acestea, aceste corecturi au avut numai un impact minor asupra acestor indicatori de prejudiciu și nu au afectat tendințele și nu modificat concluzia potrivit căreia a existat un prejudiciu important.

(285)

Consumul la nivelul Uniunii a evoluat după cum urmează:

Consumul la nivelul Uniunii (în mii de tone)

(286)

Consumul la nivelul Uniunii a scăzut cu 7 % pe parcursul perioadei examinate. Consumul la nivelul Uniunii a evoluat conform unei curbe în formă de U – acesta a scăzut în mod semnificativ între 2011 și 2012 (cu peste 13 %), a scăzut în continuare în 2013 și a crescut pe parcursul perioadei de anchetă. Acest model poate fi parțial explicat de faptul că utilizatorii finali de țevi din fontă ductilă sunt societățile de distribuție a apei, de colectare a apelor uzate și de irigare. Acestea sunt cel mai adesea entități publice care depind de finanțare guvernamentală. În 2011 și 2012, criza economică s-a transformat într-o veritabilă criză a datoriei publice. Acest lucru a determinat guvernele din Uniune să reducă drastic investițiile și cheltuielile publice, fapt care explică o scădere semnificativă a cererii pentru țevi din fontă ductilă, în special în țări precum Spania, Portugalia și Italia.

(287)

Comisia a stabilit volumul importurilor pe baza datelor Eurostat. Datele Eurostat au fost în concordanță cu datele furnizate de producătorii-exportatori din India. Cota de piață a importurilor a fost stabilită pe aceeași bază.

(288)

Importurile în Uniune din țara în cauză au evoluat după cum urmează:

Volumul importurilor și cota de piață

(289)

Volumul importurilor din India a crescut cu mai mult de 10 % pe parcursul perioadei examinate, în ciuda pieței aflate în scădere. Cota de piață a producătorilor-exportatori din India a crescut cu aproximativ 18 %. Este de remarcat că în 2012-2013, când consumul la nivelul Uniunii a rămas stabil la un nivel scăzut, importurile din India au crescut semnificativ cu aproximativ 10 %, crescând cota lor de piață cu aproximativ 17 %. Importurile din India au continuat să crească semnificativ pe parcursul perioadei de anchetă, cu o creștere suplimentară a cotei lor de piață între 2013 și perioada de anchetă.

(290)

Comisia a stabilit prețurile importurilor pe baza datelor Eurostat pentru a analiza tendințele evoluției prețului. Ca urmare a excluderii țevilor necăptușite, Comisia a eliminat din calculul prețului mediu valoarea și volumul țevilor necăptușite importate din India pentru anii în care au fost importate țevile necăptușite, și anume în 2013 și perioada de anchetă.

(291)

Prețul mediu al importurilor din India către Uniune a evoluat după cum urmează:

Prețuri de import (EUR/tonă)

(292)

Prețurile din India au rămas stabile pe parcursul perioadei examinate.

(293)

Comisia a stabilit subcotarea prețurilor pe parcursul perioadei de anchetă pe baza datelor depuse de producătorii-exportatori și de industria din Uniune prin comparație:

(294)

Ambii producători-exportatori au susținut că existau diferențe semnificative între produsele vândute de reclamant și cele vândute de ei, ceea ce ar afecta caracterul comparabil corect al prețurilor. În special, aceștia au susținut că nu fabrică țevi echipate cu îmbinare cu blocare cu cameră dublă care sunt vândute de SG PAM sub denumirea comercială „îmbinare Universal”. De asemenea, aceștia nu fabrică îmbinări automate pentru țevile de grosime mică, care să se potrivească țevilor din plastic utilizate în gama de produse „Blutop” a SG PAM. În plus, aceștia au susținut că nu fabrică țevi căptușite la interior cu termoplastic ca cele pe care SG PAM le fabrică sub denumirea comercială „Ductan” și le utilizează în gama sa de produse „Blutop”. Utilizatorii de țevi din fontă ductilă din Uniune au confirmat aceste afirmații și, de asemenea, că niciunul dintre producătorii-exportatori cooperanți din India nu putea să furnizeze respectivele produse identificate. Prin urmare, Comisia a exclus țevile echipate cu îmbinare Universal fabricate de SG PAM, precum și gama de produse „Blutop” a SG PAM de la calcularea subcotării și marjei de prejudiciu. Această excludere a afectat mai puțin de 10 % din volumul tranzacțiilor. În plus, având în vedere volumele mici vândute pe piața din Uniune, au fost excluse din calculele subcotării și țevile cu flanșă.

(295)

După comunicare, reclamantul a susținut că excluderea îmbinării Universal a fost nefondată întrucât fiecare producător-exportator are o soluție tehnică care poate înlocui acest tip de îmbinare. Comisia a reamintit că numeroși utilizatori au confirmat că producătorii-exportatori nu pot furniza o îmbinare cu blocare cu cameră dublă. În orice caz, în cadrul acestei anchete, nu a fost identificat niciun tip de îmbinare ca element esențial pentru a face o diferență între diferitele tipuri de produse în scopul comparării prețurilor. Prin urmare, nu putea fi realizată o comparație corectă a prețurilor în funcție de tip. Având în vedere faptul că volumul produsului echipat cu acest tip de îmbinare este scăzut, dificultățile realizării unei comparații corecte a prețurilor și faptul că o mare majoritate a tipurilor de produs a făcut obiectul calculului subcotării și al marjelor de prejudiciu, Comisia a susținut că a fost adecvată excluderea din calculele subcotării a îmbinărilor cu blocare cu cameră dublă.

(296)

De asemenea, Jindal a susținut că alte diferențe fizice în ceea ce privește, printre altele, căptușirea la interior și la exterior afectează caracterul comparabil al prețurilor și, prin urmare, ar trebui, de asemenea, ajustate/excluse. Aceste afirmații au fost totuși respinse. Atât industria din Uniune, cât și producătorii-exportatori din India au raportat vânzări în Uniune de tipuri de produs cu caracteristici fizice comparabile și, prin urmare, o comparație corectă a fost realizată în ceea ce privește celelalte diferențe pretinse.

(297)

După comunicare, Jindal a susținut că ajustările prețului de export efectuate de Comisie, și anume ajustarea costurilor de vânzare, a cheltuielilor administrative și a altor costuri generale și ajustarea profitului, contravin legislației OMC. Același producător-exportator a susținut că astfel de prețuri de export ajustate (care uneori sunt 0 sau chiar negative) nu pot fi utilizate ca bază pentru a evalua dacă importurile subvenționate cauzează un prejudiciu industriei din Uniune. Comisia nu a fost de acord. În conformitate cu practica uzuală a Comisiei, prețurile producătorilor din Uniune au fost, de asemenea, ajustate la un nivel franco fabrică prin deducerea, printre altele, a cheltuielilor aferente transportului. Prin urmare, nu ar fi corect să se compare prețul de vânzare al importatorului cu prețul franco fabrică din Uniune. În plus, singura situație în care prețul producătorului-exportator a fost mai mic de 0 a fost eliminată din calculul subcotării, după comunicare, cu un impact nesemnificativ asupra marjelor.

(298)

După comunicare, Jindal a subliniat că Comisia nu a furnizat informații privind corelarea produselor din Uniune cu produsele producătorilor-exportatori pentru fiecare tip de produs (NCP) și, prin urmare, producătorul nu a putut să stabilească dacă Comisia a analizat importanța subcotării prețurilor în raport cu proporția tipurilor de produs pentru care nu s-a identificat nicio subcotare.

(299)

Corelarea produselor în calculele subcotării a fost de 99 % și, respectiv, 95 % pentru cei doi producători-exportatori, iar subcotarea a fost identificată pentru 98 % și 91 % dintre diferitele tipuri de produs vândute pe piața din Uniune. Având în vedere proporția foarte ridicată a tipurilor de produs subcotate, Comisia a respins afirmația potrivit căreia nu a fost realizată o analiză corespunzătoare a impactului subcotării.

(300)

După comunicare, Tata a susținut că subcotarea prețurilor bazată pe costurile de producție ale industriei din Uniune nu era un indicator adecvat pentru examinarea prejudiciului, întrucât costurile de producție erau mari din cauza costurile fixe ridicate și a supracapacității. Astfel cum s-a menționat anterior, subcotarea prețurilor este o comparație preț cu preț. În orice caz, subcotarea prețurilor este doar unul dintre mai mulți indicatori care sunt examinați pentru a se stabili dacă industria din Uniune a suferi un prejudiciu important.

(301)

Compararea prețurilor a fost realizată per tip de produs pentru tranzacții la același nivel de comercializare, ajustate în mod adecvat acolo unde a fost necesar, după deducerea rabaturilor și a reducerilor. Rezultatul comparației a fost exprimat ca procent din cifra de afaceri a producătorilor din Uniune în cursul perioadei de anchetă. Aceasta a indicat o marjă de subcotare medie ponderată de 30,9 % și, respectiv, de 31,7 % pentru cei doi producători-exportatori cooperanți.

(302)

În conformitate cu articolul 8 alineatul (4) din regulamentul de bază, examinarea impactului importurilor care fac obiectul unor subvenții asupra industriei din Uniune a inclus evaluarea tuturor indicatorilor economici care influențează situația industriei din Uniune pe parcursul perioadei examinate.

(303)

Pentru determinarea prejudiciului, Comisia a făcut o distincție între indicatorii de prejudiciu macroeconomici și cei microeconomici. Comisia a evaluat indicatorii macroeconomici pe baza datelor conținute în răspunsurile la chestionar ale producătorilor cooperanți din Uniune și a estimărilor conținute în plângere pentru producătorul necooperant. Comisia a evaluat indicatorii microeconomici pe baza datelor conținute în răspunsurile la chestionar ale producătorilor cooperanți din Uniune. Ambele seturi de date au fost considerate reprezentative pentru situația economică a industriei din Uniune.

(304)

Indicatorii macroeconomici sunt: producția, capacitatea de producție, gradul de utilizare a capacității, volumul vânzărilor, cota de piață, creșterea, ocuparea forței de muncă, productivitatea, importanța valorii subvențiilor care fac obiectul unor măsuri compensatorii și redresarea în urma practicilor de subvenționare anterioare.

(305)

Indicatorii microeconomici sunt: prețurile unitare medii, costul unitar, costurile cu forța de muncă, stocurile, profitabilitatea, fluxul de numerar, investițiile, randamentul investițiilor și capacitatea de a mobiliza capitaluri.

(306)

În perioada examinată, producția totală, capacitatea de producție și gradul de utilizare a capacității din Uniune au evoluat după cum urmează:

Producția, capacitatea de producție și gradul de utilizare a capacității din Uniune

(307)

Producția totală a industriei din Uniune a fost ușor mai ridicată în perioada de anchetă decât în 2011, în pofida unor vânzări inferioare în Uniune în cursul perioadei de anchetă. Creșterea producției în 2013 și pe parcursul perioadei de anchetă este determinată de creșterea vânzărilor la export.

(308)

Capacitatea a rămas stabilă pe parcursul perioadei examinate. Gradul de utilizare a capacității a crescut ușor, în conformitate cu creșterea producției în perioada examinată. Cu toate acestea, gradul de utilizare a capacității a rămas relativ scăzut la [53-58 %]. Producția de țevi din fontă ductilă este un sector caracterizat de un nivel relativ ridicat al costurilor fixe. Un grad scăzut de utilizare a capacității deteriorează absorbția costurilor fixe, ceea ce poate afecta profitabilitatea industriei din Uniune.

(309)

Volumul vânzărilor și cota de piață a industriei din Uniune au evoluat pe parcursul perioadei examinate după cum urmează:

Volumul vânzărilor și cota de piață a industriei din Uniune

(310)

Vânzările industriei din Uniune au scăzut cu 11 % în cursul perioadei examinate, până la [380 000 t-420 000 t] în cursul perioadei de anchetă. Industria din Uniune a pierdut un volum de vânzări semnificativ mai mare decât volumul scăderii consumului și, în consecință, cota sa de piață a scăzut cu 4 % pe parcursul perioadei examinate.

(311)

ECL a susținut că scăderea volumelor de vânzări exprimată în tone metrice nu ia în considerare faptul că reclamantul a introdus pe piață și a vândut tuburi și țevi mult mai ușoare pe parcursul perioadei examinate și, prin urmare, scăderea este exagerată. Afirmația nu a fost justificată prin niciun element de probă și, prin urmare, a fost respinsă. Cu toate acestea, Comisia a exclus o gamă de țevi mai ușoare – „Blutop” – de la calcularea subcotării și marjei de prejudiciu, din motivele indicate în considerentul 294.

(312)

Consumul global al produsului în cauză în Uniune a scăzut cu aproape 7 % în cursul perioadei examinate. Consumul a scăzut dramatic în 2012, cu peste 13 %, a rămas scăzut în 2013 și a început să se redreseze în perioada de anchetă. La începutul perioadei examinate, vânzările industriei din Uniune, importurile din țări terțe, precum și importurile din India au scăzut în concordanță cu consumul. Până la sfârșitul perioadei examinate, deși consumul la nivelul Uniunii a început să crească, industria din Uniune nu a putut beneficia pe deplin de această redresare întrucât atât volumul vânzărilor sale, cât și cota sa de piață din Uniune au scăzut, în timp ce importurile din India au câștigat cote de piață.

(313)

Ocuparea forței de muncă și productivitatea au evoluat pe parcursul perioadei examinate după cum urmează:

Numărul de angajați și productivitatea

(314)

În cursul perioadei de anchetă, ocuparea forței de muncă și productivitatea au rămas la un nivel similar celui înregistrat în 2011. Cu toate acestea, faptul că ocuparea forței de muncă nu a scăzut se datorează în principal unei creșteri semnificative a vânzărilor efectuate în afara Uniunii.

(315)

Toate marjele de subvenție au fost superioare nivelului de minimis. Impactul importanței valorii subvențiilor care pot face obiectul unor măsuri compensatorii asupra industriei din Uniune a fost substanțial, având în vedere volumul și prețurile importurilor din țara în cauză.

(316)

Aceasta este prima anchetă antisubvenție privind produsul în cauză. Prin urmare, nu există date disponibile pentru a evalua efectele unor eventuale practici de subvenționare anterioare.

(317)

Prețurile de vânzare unitare medii ale producătorilor cooperanți din Uniune către clienți neafiliați din Uniune au evoluat în cursul perioadei examinate după cum urmează:

Prețurile de vânzare din Uniune

(318)

Prețul de vânzare unitar mediu a crescut în 2012 și 2013, a scăzut cu 3 % pe parcursul perioadei de anchetă și a revenit la un nivel similar celui de la începutul perioadei examinate. Costul de producție a crescut în 2012 și a scăzut în 2013 și pe parcursul perioadei de anchetă, în special ca urmare a reducerii prețului pentru principala materie primă – minereul de fier și deșeurile metalice.

(319)

Jindal a susținut că scăderea profitabilității industriei din Uniune este în dezacord cu faptul că diferența dintre prețul de vânzare unitar al industriei din Uniune și costul de producție a crescut pe parcursul perioadei de anchetă. Comisia nu a fost de acord cu aceste argument. Costul de producție indicat în tabelul de mai sus nu a fost folosit la calcularea profitabilității. Costul de producție a fost stabilit pe baza costului de fabricare a produsului în cauză și a costurilor de vânzare, a cheltuielilor administrative și a altor costuri generale (costuri VAG) pentru cele patru societăți producătoare cooperante din Uniune. Profitabilitatea, pe de altă parte, a fost calculată pe baza profitului net înainte de impozitare realizat din vânzarea produsului similar către clienți neafiliați din Uniune, ca procentaj din cifra de afaceri generată de aceste vânzări, care a inclus costuri ale bunurilor vândute, costuri VAG, costuri de cercetare și dezvoltare și anumite alte costuri pentru toate societățile producătoare cooperante din Uniune, precum și pentru sucursalele de vânzări. Prin urmare, profitabilitatea poate evolua diferit față de prețurile de vânzare unitare și de costul de producție.

(320)

Costurile medii cu forța de muncă ale producătorilor cooperanți din Uniune au evoluat pe parcursul perioadei examinate după cum urmează:

Costurile medii cu forța de muncă per angajat

(321)

În cursul perioadei examinate, costul mediu cu forța de muncă per angajat a crescut cu 4 %. Această creștere a fost mai mică decât creșterea generală a salariilor în Uniune, astfel cum a fost raportată de Eurostat.

(322)

Jindal a subliniat că Comisia nu a furnizat datele Eurostat pe baza cărora a justificat afirmația potrivit căreia costurile cu forța de muncă pentru industria din Uniune au crescut mai puțin decât pentru întregul sector industrial din Uniune. Comisia a clarificat că creșterea anuală a costurilor cu forța de muncă pentru întregul sector industrial din Uniunea Europeană, astfel cum a fost raportată de Eurostat (75), a fost de 6,9 % între 2011 și 2014 și de aproximativ 5 % între 2011 și 2013.

(323)

Nivelurile stocurilor producătorilor cooperanți din Uniune au evoluat pe parcursul perioadei examinate după cum urmează:

Stocuri

(324)

În cursul perioadei examinate, nivelul stocurilor finale a scăzut. Scăderea nivelului stocurilor este cauzată în principal de cerințele de capital circulant mai stricte impuse de gestionarea industriei din Uniune.

(325)

Profitabilitatea, fluxul de numerar, investițiile și randamentul investițiilor producătorilor cooperanți din Uniune au evoluat pe parcursul perioadei examinate după cum urmează:

Profitabilitatea, fluxul de numerar, investițiile și randamentul investițiilor

(326)

Comisia a determinat profitabilitatea producătorilor cooperanți din Uniune prin exprimarea profitului net înainte de impozitare realizat din vânzarea produsului similar către clienți neafiliați din Uniune, ca procentaj din cifra de afaceri generată de aceste vânzări. Profitabilitatea industriei din Uniune a scăzut de la [2,5 %-3,0 %] în 2011 la [1,5 %-2,0 %] în perioada de anchetă și aceasta a fost negativă în 2012 și 2013. Cea mai mare parte a vânzărilor produsului în cauză în UE au fost efectuate prin intermediul sucursalelor de vânzări ale producătorilor cooperanți din UE, iar costurile și profitabilitatea lor au fost luate în considerare.

(327)

Reclamantul a susținut că industria preconiza o profitabilitate de peste 12 %, care a fost obișnuită în perioada 2007-2009. Cu toate acestea, în anii respectivi, vânzările au fost deosebit de mari din cauza unei relansări economice în perioada 2007-2008 și a unor stimulente fiscale ale guvernelor din Uniune pentru a contracara efectele crizei economice din anul 2009. Prin urmare, anii respectivi nu pot fi considerați reprezentativi. Reclamantul a afirmat, de asemenea, că o profitabilitate cu valori exprimate prin două cifre este justificată de un nivel ridicat de cheltuieli cu cercetarea și dezvoltarea. Din anchetă au reieșit puține elemente de probă care să ateste o activitate intensă de cercetare și dezvoltare – cheltuielile în materie de cercetare și dezvoltare au reprezentat mai puțin de 1,8 % din cifra de afaceri realizată în 2011 și 1,6 % în perioada de anchetă pentru producătorul din Uniune care a înregistrat cele mai mari cheltuieli în materie de cercetare și dezvoltare. Pe baza profitabilității industriilor similare, precum țevi și tuburi fără sudură din oțel inoxidabil, s-a considerat că o marjă a profitabilității de 5 % este rezonabilă pentru acest tip de industrie.

(328)

Fluxul de numerar net reprezintă capacitatea producătorilor cooperanți din Uniune de a-și autofinanța activitățile. Fluxul de numerar s-a situat la un nivel similar în 2011 și în cursul perioadei de anchetă.

(329)

Nivelul investițiilor a fost mai mare în timpul perioadei de anchetă decât în 2011. Cu toate acestea, în anii 2012 și 2013, nivelul investițiilor a fost mult mai redus, iar creșterea din cursul perioadei de anchetă nu a compensat scăderea din anii precedenți. Creșterea investițiilor pe parcursul perioadei de anchetă poate fi explicată în mare parte printr-o singură investiție de proporții realizată de către un producător cooperant din Uniune pentru a înlocui o piesă esențială a echipamentului care se defectase. Randamentul investițiilor este profitul exprimat ca procentaj din valoarea contabilă netă a investițiilor. Randamentul investițiilor a fost semnificativ mai scăzut în perioada de anchetă decât în 2011.

(330)

Cota de piață a industriei din Uniune a scăzut cu 4 % pe piața aflată în declin, în timp ce vânzările sale pe piața din Uniune au scăzut cu peste 11 %. Gradul de utilizare a capacității a rămas scăzut pe tot parcursul perioadei examinate, deși a crescut ușor comparativ cu începutul perioadei examinate, în special din cauza creșterii semnificative a exporturilor efectuate de industria din Uniune. Deși industria din Uniune s-a redresat într-o anumită măsură în urma rezultatelor negative obținute în 2012 și 2013, profitabilitatea sa globală a scăzut în cursul perioadei examinate și a fost, la finalul perioadei de anchetă, de numai 1,5 %-2,0 %, cu mult sub nivelul-țintă al profiturilor, stabilit la 5 % (a se vedea considerentul 327).

(331)

Faptul că alți indicatori de prejudiciu, precum producția, gradul de utilizare a capacității, productivitatea, fluxul de numerar, investițiile sau randamentul investițiilor, au rămas relativ stabile sau chiar s-au îmbunătățit nu poate schimba concluzia potrivit căreia industria din Uniune a suferit un prejudiciu important, astfel cum se explică în considerentul 334 de mai jos.

(332)

Producătorii-exportatori și Tata au susținut că faptul că mai mulți indicatori arată o tendință pozitivă/stabilă înseamnă că industria din Uniune nu se află într-o situație prejudiciabilă. Comisia a respins afirmația. În primul rând, articolul 8 alineatul (4) din regulamentul de bază prevede că examinarea industriei din Uniune include o evaluare a tuturor factorilor și indicilor economici care influențează situația industriei din Uniune și că „unul sau mai mulți dintre acești factori constituie neapărat o bază decisivă de orientare”. În al doilea rând, pentru a se constata existența unui prejudiciu important, nu este necesar ca toți factorii și indicii economici relevanți să prezinte o tendință negativă. În plus, existența unor tendințe stabile sau chiar pozitive ale unor indicatori de prejudiciu nu exclud existența unui prejudiciu important. Mai degrabă, această constatare trebuie să fie bazată pe o evaluare globală a tuturor indicatorilor care au fost pe deplin avizați de jurisprudența europeană (76).

(333)

O profitabilitate scăzută, însoțită de o scădere continuă a vânzărilor și a cotei de piață în Uniune, pune industria din Uniune într-o situație economică dificilă.

(334)

Pe baza unei analize generale a tuturor indicatorilor de prejudiciu relevanți și având în vedere situația economică și financiară dificilă a industriei din Uniune, se concluzionează că industria din Uniune a suferit un prejudiciu important în sensul articolului 8 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(335)

În conformitate cu articolul 8 alineatul (5) din regulamentul de bază, Comisia a examinat dacă importurile din țara în cauză care au făcut obiectul unor subvenții au cauzat un prejudiciu important industriei din Uniune. În conformitate cu articolul 8 alineatul (6) din regulamentul de bază, Comisia a examinat, de asemenea, dacă alți factori cunoscuți ar fi putut prejudicia, în același timp, industria din Uniune. Factorii respectivi sunt: criza economică și scăderea cererii, importurile din țări terțe, performanța la export a industriei din Uniune și concurența din partea produselor de substituție, cum ar fi țevile din plastic.

(336)

Volumul vânzărilor în Uniune ale producătorilor-exportatori din India era aproape de două ori mai mare [75 kt-85 kt] decât cel al tuturor celorlalte importuri combinate (45,8 kt) încă de la începutul perioadei examinate. Vânzările indiene au scăzut în conformitate cu consumul în cursul anului 2012, dar și-au menținut o cota de piață. Cu toate acestea, în 2013, atunci când consumul era în continuare scăzut, iar profitabilitatea industriei din Uniune era negativă, producătorii din India au reușit să își crească în mod semnificativ atât vânzările, cât și cota de piață. O astfel de expansiune reușită a vânzărilor indiene pe o piață în declin a fost posibilă prin prețuri subvenționate în mod agresiv și prin vânzarea produsului în cauză la prețuri mult mai mici decât prețurile aplicate de producătorii din Uniune. Strategiile agresive de stabilire a prețurilor au continuat în cursul perioadei de anchetă. Volumul vânzărilor efectuate de producătorii-exportatori din India a depășit [85 kt-95 kt], iar cota lor de piață a ajuns la [17 %-19 %] în cursul perioadei de anchetă. Nivelul de subcotare a fost stabilit la 30,9 % și, respectiv, la 31,7 %. În timp ce vânzările și cota de piață ale producătorilor-exportatori din India au crescut în mod considerabil, volumul vânzărilor industriei din Uniune a scăzut mai mult decât consumul, vânzările industriei din Uniune scăzând cu 11 %, iar cota sa de piață cu 4 %.

(337)

După comunicare, ambii producători-exportatori din India și Tata au susținut că nu există nicio coincidență în timp între situația industriei din Uniune și importurile din India și că situația prejudiciabilă a industriei din Uniune nu a fost cauzată de importurile din India. În special, aceștia au argumentat că industria din Uniune a revenit la cifre profitabile și și-a crescut volumele de vânzări pe parcursul perioadei de anchetă, deși nivelul importurilor din India era ridicat. De asemenea, aceștia au susținut că Comisia nu a evaluat în mod corespunzător alți factori, în special criza financiară și supracapacitatea industriei din Uniune, ca principale cauze ale prejudiciului.

(338)

Atunci când se analizează dacă importurile care au făcut obiectul unor subvenții au cauzat un prejudiciu în temeiul articolului 8 alineatul (6) din regulamentul de bază, trebuie să se acorde o atenție deosebită faptului dacă a existat o subcotare semnificativă a prețurilor din cauza importurilor care au făcut obiectul unor subvenții. Aceasta implică o comparație cu prețul produsului similar al industriei din Uniune. Comisia a analizat dacă efectele unor astfel de importuri au dus la scăderea prețurilor într-un mod semnificativ sau au împiedicat majorarea prețurilor care s-ar fi produs altfel. Comisia a reamintit că o presiune constantă exercitată de importurile cu prețuri mici care fac obiectul unor subvenții, care nu permite industriei din Uniune să își adapteze prețurile de vânzare, poate constitui o legătură de cauzalitate în sensul regulamentului de bază (77).

(339)

O reducere semnificativă a consumului la nivelul Uniunii în 2011 și 2012 a fost cauzată de criza economică mondială și de reducerea cheltuielilor publice, iar această reducere a consumului a contribuit la situația industriei din Uniune la începutul perioadei examinate. Cu toate acestea, începând din 2013, când consumul la nivelul Uniunii încă era scăzut, și până la sfârșitul perioadei de anchetă, importurile subvenționate din India în Uniune au crescut semnificativ cu 16 % comparativ cu o creștere generală de 10 % pe parcursul întregii perioade examinate. În același timp, cota de piață a importurilor din India a crescut cu aproximativ 18 % pe parcursul perioadei examinate și cu 6 % începând din 2013 și până la sfârșitul perioadei de anchetă. Acest fapt a fost posibil prin vânzarea produsului în cauză la prețuri mult mai mici decât prețurile aplicate de industria din Uniune. Într-adevăr, pentru perioada de anchetă, ancheta a stabilit că prețurile de export subvenționate din India au subcotat prețurile Uniunii cu peste 30 %.

(340)

În consecință, în ciuda redresării la nivel mondial după criza financiară și a creșterii consumului la nivelul Uniunii începând din 2013, industria din Uniune nu a putut beneficia pe deplin de pe urma acestora. Deși industria din Uniune și-a majorat volumele de vânzări între 2013 și sfârșitul perioadei de anchetă, volumele de vânzări au scăzut în general pe parcursul perioadei examinate cu 10 % comparativ cu importurile din India, care au crescut cu 10 % pe parcursul aceleași perioade. Afluxul de importuri subvenționate din India, care au subcotat în mod semnificativ prețurile industriei din Uniune, au împiedicat industria din Uniune să își majoreze volumele de vânzări pe piața din Uniune la niveluri care ar fi putut să asigure niveluri de profit durabile. Pentru a-și menține volumul producției, industria din Uniune și-a majorat volumele de exporturi. Prin urmare, a existat o coincidență în timp în ceea ce privește importurile subvenționate, la prețuri care subcotează în mod semnificativ prețurile industriei din Uniune (cu aproximativ 30 %), ceea ce a dus la o reducere semnificativă a prețurilor pe piața din Uniune, care la rândul său a împiedicat majorarea prețurilor care s-ar fi produs altfel și prejudiciul important suferit de industria din Uniune pe parcursul perioadei de anchetă.

(341)

Având în vedere coincidența în timp între subcotarea semnificativă a prețurilor producătorilor din Uniune de către importurile subvenționate din India și scăderea vânzărilor și a cotei de piață ale industriei din Uniune, ceea ce a dus la o profitabilitate foarte scăzută, se concluzionează că importurile subvenționate au fost responsabile pentru situația prejudiciabilă a industriei din Uniune.

(342)

Consumul la nivelul Uniunii de produs în cauză a scăzut cu 7 %. Scăderea consumului (13 % între 2011 și 2012) a fost cauzată de o criză economică și de reducerea cheltuielilor publice. Scăderea consumului pare să fi contribuit la prejudiciu la începutul perioadei examinate și este posibil să fi contribuit și în anul 2013. Cu toate acestea, în 2013, în special în cursul perioadei de anchetă, importurile din India care fac obiectul unor subvenții au reprezentat principalul factor de prejudiciu care a exercitat o presiune descendentă asupra vânzărilor industriei din Uniune în Uniune și care a împiedicat revenirea la o profitabilitate durabilă.

(343)

Volumul importurilor din alte țări terțe a evoluat pe parcursul perioadei examinate după cum urmează:

Importurile din țări terțe în volum (tone metrice)

(344)

Importurile din India au reprezentat majoritatea ansamblului importurilor în Uniune în cursul perioadei de anchetă. În timp ce importurile din India au crescut considerabil în cursul perioadei examinate, alte importuri au scăzut cu peste 20 % în aceeași perioadă. În timp ce importurile din India au câștigat cote de piață, cota de piață a importurilor din alte țări a scăzut. Ținând cont de volumele reduse ale importurilor din țări terțe, precum și de faptul că acestea au scăzut atât în volum, cât și în ceea ce privește cota de piață, nu există nicio dovadă că acestea ar fi cauzat un prejudiciu industriei din Uniune.

(345)

Producătorii-exportatori au afirmat că unul dintre producătorii din Uniune a importat produsul în cauză de la instalațiile sale de producție din China, cauzându-și singur un prejudiciu. Nu au fost găsite elemente de probă care să susțină aceste afirmații. Elementele de probă verificate au demonstrat că importurile în Uniune provenite din instalațiile de producție din China ale producătorului din Uniune au fost foarte reduse. În plus, importurile în total din China au scăzut semnificativ pe parcursul perioadei examinate, astfel cum a fost raportată de Eurostat. Cota de piață a importurilor totale din China a scăzut cu mai mult de 2 puncte procentuale, astfel neputând fi considerate drept cauză a prejudiciului.

(346)

Volumul exporturilor producătorilor cooperanți din Uniune a evoluat pe parcursul perioadei examinate după cum urmează:

Rezultatele la export ale producătorilor cooperanți din Uniune

(347)

Vânzările industriei din Uniune în afara Uniunii au crescut în mod considerabil cu 30 % în cursul perioadei examinate, în timp ce prețurile de vânzare medii au rămas relativ stabile. Prin urmare, vânzările în afara Uniunii sunt, de fapt, un factor de atenuare a prejudiciului. În absența unei creșteri a vânzărilor efectuate în afara Uniunii, industria din Uniune s-ar găsi într-o situație și mai prejudiciabilă.

(348)

Jindal a subliniat că prețurile de vânzare la export ale industriei din Uniune erau sub prețurile de vânzare din Uniune și, prin urmare, nu ar fi putut să reducă prejudiciul. Creșterea vânzărilor efectuate în afara Uniunii a permis industriei din Uniune să aibă un nivel mai mare de producție, să își mențină nivelul de ocupare a forței de muncă și să crească gradul de utilizare a capacității, ceea ce înseamnă o mai bună asimilare a costurilor fixe. Faptul că prețurile de export unitare medii au fost puțin mai mici (într-un interval de 5 %) decât prețurile de vânzare din Uniune poate fi cauzat de numeroși factori diferiți, precum vânzarea de tipuri de produs mai puțin complexe, cu diametre mai mari, tranzacții cu volume mai mari de vânzări etc.; prin urmare, prețurile aplicate în afara Uniunii ar fi putut să fie mai mici decât costul vânzărilor în UE.

(349)

Producătorii-exportatori au susținut, de asemenea, că prejudiciul a fost cauzat în mod automat deoarece reclamantul s-a axat tot mai mult pe activitatea de fabricație din RPC, iar o mare parte din vânzările sale către alte țări decât statele membre ale UE reprezintă produse originare din China, ceea ce duce, printre altele, la un grad scăzut de utilizare a capacității. Comisia nu a acceptat acest argument. Astfel cum s-a menționat mai sus, vânzările la export ale industriei din Uniune au crescut în mod semnificativ cu 30 %, ceea ce a împiedicat scăderea producției și o deteriorare a mai multor alți indicatori de prejudiciu.

(350)

Părțile interesate au susținut că prejudiciul a fost cauzat de o concurență acerbă din partea produselor de substituție, în special a țevilor din plastic [polietilenă (PE), policlorură de vinil (PVC) și polipropilenă (PP)]. Țevile din plastic cu diametre mai mici sunt inițial mult mai puțin costisitoare per unitate. Cu toate acestea, ținând seama de costurile de întreținere și de durata de viață a unui produs, produsul în cauză are avantaje din punctul de vedere al costurilor pe termen lung. Țevile din plastic exercită o anumită presiune concurențială asupra produsului în cauză, în special pentru diametrele mai mici. Cu toate acestea, țevile din fontă ductilă nu au pierdut cote de piață în favoarea țevilor din plastic în perioada examinată și, în anumite cazuri, țevile din fontă ductilă chiar au reușit să recâștige o parte a cotei de piață de la țevile din plastic în cursul perioadei examinate. Prin urmare, este puțin probabil ca prejudiciul important din perioada examinată să fi fost cauzat de concurența din partea produselor de substituție din plastic.

(351)

Producătorii-exportatori și Tata au susținut că prejudiciul este cauzat de o supracapacitate structurală. Cu toate acestea, faptul că industria din Uniune a avut un grad scăzut de utilizare a capacității pe parcursul perioadei examinate nu înseamnă în mod necesar că ea suferă de supracapacitate structurală și/sau de ineficiențe de o asemenea amploare încât ar justifica o ajustare în sens descrescător a prețului neprejudiciabil. Se reamintește că, în ciuda unui grad scăzut de utilizare a capacității în 2011, care a fost chiar mai mic decât gradul stabilit pe parcursul perioadei de anchetă, industria din Uniune a avut o profitabilitate mai mare. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(352)

Jindal a susținut că costurile VAG ale industriei din Uniune s-au dublat pe parcursul perioadei examinate și că acestea au fost un factor cauzator de prejudiciu care a întrerupt legătura de cauzalitate. Cu toate acestea, întrucât s-a constatat că costurile VAG au crescut numai foarte puțin pe parcursul perioadei examinate, acest argument a fost respins.

(353)

Producătorii-exportatori și Tata au susținut că o creștere a investițiilor reprezintă un indicator clar al unei situații îmbunătățite și că importurile în creștere din India nu cauzează prejudiciul. Comisia nu a fost de acord. În primul rând, chiar și volumul crescut de investiții [22-24 de milioane EUR] a fost relativ scăzut în raport cu totalul vânzărilor industriei din Uniune care depășeau 400 de milioane EUR. În plus, un producător din Uniune a suferit defectarea unui malaxor mare pentru fier în stare lichidă. Înlocuirea malaxorului a impus un nivel ridicat de cheltuieli sub formă de active fixe pe parcursul perioadei de anchetă. ECL a susținut că industria din Uniune a înregistrat o profitabilitate redusă din cauza defecțiunii. Trebuie să se aibă în vedere că a fost realizat un set de calcule pentru a se izola impactul defectării malaxorului asupra profitabilității, prin urmare, această afirmație este respinsă.

(354)

De asemenea, Jindal a susținut că o diferență mare între prețul de vânzare unitar și costul de producție pe parcursul perioadei de anchetă indică lipsa unei legăturii de cauzalitate între importurile care fac obiectul unor subvenții și prejudiciu. Astfel cum s-a explicat la considerentul 319 de mai sus, prețul de vânzare unitar și costul de producție unitar nu sunt stabilite pe aceeași bază și, prin urmare, nu există nicio legătură directă între acești doi indicatori. În orice caz, majorarea prețului peste costul de producție pe parcursul perioadei de anchetă nu a fost suficientă pentru a redresa profitabilitatea-țintă a industriei Uniunii.

(355)

Același producător-exportator a considerat că, având în vedere că prețurile de import erau la un nivel similar în 2011 și în perioada de anchetă (pe baza datelor Comext), se poate concluziona că există o coincidență în timp între subcotarea prețurilor/prețurile mult mai mici și bunele rezultate ale industriei din Uniune în 2011. Această ipoteză are la bază premise cu care Comisia nu este de acord. Situația industriei din Uniune nu era bună în 2011, întrucât profitabilitatea sa era, de asemenea, sub profitul-țintă de 5 %.

(356)

S-a stabilit că există o legătură de cauzalitate între prejudiciul suferit de producătorii din Uniune și importurile care fac obiectul unor subvenții provenite din țara în cauză. A existat o coincidență în timp între subcotarea prețurilor industriei din Uniune de către importurile care fac obiectul unor subvenții și scăderea vânzărilor și a cotei de piață suferite de industria Uniunii în UE. Importurile care fac obiectul unor subvenții din India au determinat subcotarea prețurilor industriei din Uniune cu 30,9 % și 31,7 % în perioada de anchetă. Acest lucru a determinat o profitabilitate foarte scăzută a industriei din UE.

(357)

Comisia a distins și a separat efectele tuturor factorilor cunoscuți asupra situației industriei din Uniune de efectele prejudiciabile ale importurilor care fac obiectul unor subvenții. Criza economică și reducerea cererii au contribuit la prejudiciu la începutul perioadei examinate. Cu toate acestea, în lipsa subcotării semnificative a industriei din Uniune de către importurile care fac obiectul unor subvenții, situația industriei din Uniune nu ar fi fost afectată în așa măsură. În special, vânzările nu ar fi scăzut atât de mult, gradul de utilizare a capacității ar fi mai ridicat, iar profitabilitatea ar fi mai durabilă. Prin urmare, s-a constatat că reducerea consumului nu întrerupe legătura de cauzalitate dintre importurile care fac obiectul unor subvenții și prejudiciul important.

(358)

S-a conchis că ceilalți factori identificați, cum ar fi importurile din țările terțe, performanța la export a industriei din Uniune și concurența din partea produselor de substituție nu întrerup legătura de cauzalitate stabilită anterior, chiar dacă se ia în considerare efectul lor combinat.

(359)

Pe baza celor de mai sus, Comisia a concluzionat că prejudiciul important suferit de industria din Uniune a fost cauzat de importurile care fac obiectul unor subvenții provenite din India și că ceilalți factori, luați în considerare în mod individual sau colectiv, nu au întrerupt legătura de cauzalitate. Prejudiciul a constat în principal în scăderea vânzărilor în Uniune, pierderea cotei de piață de către industria din Uniune, gradul scăzut de utilizare a capacității și profitabilitatea scăzută.

(360)

În conformitate cu articolul 31 din regulamentul de bază, Comisia a examinat dacă instituirea de măsuri compensatorii ar fi împotriva interesului Uniunii. Ea a acordat o atenție specială necesității de a elimina efectele de denaturare a schimburilor comerciale ale subvenționării prejudiciabile și de a restabili concurența reală. Stabilirea interesului Uniunii s-a bazat pe o evaluare a tuturor intereselor diverse implicate, inclusiv a celor ale industriei din Uniune, ale distribuitorilor și ale utilizatorilor finali, cum ar fi societățile de distribuție a apei, de colectare a apelor uzate și de irigare.

(361)

Instalațiile de producție ale industriei din Uniune sunt situate în Franța, Germania, Spania și Austria. Industria din Uniune a angajat în mod direct mai mult de 2 400 de angajați pentru producția și vânzarea produsului în cauză. Doi dintre cei trei producători au cooperat în cadrul anchetei. Producătorul necooperant nu s-a opus deschiderii anchetei. După cum s-a demonstrat mai sus, cele două societăți cooperante au suferit un prejudiciu important și au fost afectate în mod negativ de importurile care fac obiectul unor subvenții.

(362)

Se estimează că instituirea unor taxe compensatorii va restabili condițiile de concurență echitabile pe piața din Uniune și va permite producătorilor din Uniune să își crească vânzările și gradul scăzut de utilizare a capacității. Acest fapt ar duce la o îmbunătățire a profitabilității industriei din Uniune până la niveluri considerate necesare pentru această industrie care utilizează intens capitalul și ar împiedica scăderea nivelului de ocupare a forței de muncă. În absența măsurilor, este foarte probabilă o deteriorare suplimentară a situației economice a industriei din Uniune.

(363)

Prin urmare, se concluzionează că impunerea de taxe compensatorii ar fi în interesul industriei din Uniune.

(364)

Niciun importator neafiliat nu s-a făcut cunoscut în termenele stabilite în avizul de deschidere. Numeroși distribuitori au intervenit și și-au exprimat opiniile.

(365)

Ambii producători-exportatori au susținut că nu ar fi în interesul Uniunii să instituie măsuri compensatorii împotriva Indiei, având în vedere poziția dominantă a reclamantului pe piața din Uniune, precum și faptul că reclamantul dispune, în China, de o unitate de fabricare a produsului în cauză, pe care l-ar putea importa cu ușurință în Uniune dacă s-ar institui măsuri împotriva Indiei, exacerbându-se astfel poziția sa dominantă.

(366)

Ancheta a demonstrat că importurile în Uniune de la unitățile afiliate din China ale reclamantului au fost insignifiante pe parcursul perioadei de anchetă. De asemenea, nu există niciun indiciu că reclamantul va folosi în viitor respectivele unități de producție din China ca să înlocuiască importurile din India, în cazul în care ar fi instituite măsurile.

(367)

Astfel cum se specifică în regulamentul antidumping provizoriu, Comisia a trimis o solicitare de informații suplimentare pentru a analiza mai în detaliu impactul măsurilor asupra utilizatorilor din Uniune. Comisia a primit aproximativ 50 de răspunsuri, în special de la distribuitorii din UE ai produsului în cauză, societăți din industria construcțiilor și mai multe societăți de distribuție a apei, care pot fi identificate în dosarul deschis.

(368)

Aproape toți utilizatorii care au răspuns la solicitarea de informații suplimentare au fost îngrijorați de cota de piață foarte mare a reclamantului și și-au exprimat teama că, după impunerea de taxe, principalii săi concurenți, și anume societățile din India, vor fi forțați să iasă de pe piața Uniunii, reclamantul devenind astfel un actor dominant. De asemenea, alți distribuitori au susținut că SG PAM a refuzat să efectueze tranzacții cu ei sau le-a oferit condiții mai puțin avantajoase din momentul în care acești au început să coopereze cu producătorii-exportatori. Un utilizator a furnizat două cotații de preț care demonstrează, în opinia sa, că SG PAM și-a majorat prețurile cu aproximativ 25 % în decembrie 2015. Unii utilizatori au susținut, de asemenea, că SG PAM s-a folosit de poziția sa dominantă pentru a manipula licitațiile în favoarea produselor sale.

(369)

Deși este adevărat că normele UE în materie de concurență impun standarde mai stricte privind conduita unei societăți care are o cotă de piață semnificativă, în final, sarcina de a stabili dacă există o poziție dominantă și dacă se abuzează de aceasta le revine autorităților de concurență. Autoritățile de concurență mai întâi examinează produsul relevant și piața geografică. De exemplul, în cazul țevilor de canalizare din polietilenă de înaltă densitate (HDPE) și din polietilenă de densitate medie (MDPE), nu s-a exclus faptul că acestea concurau cu țevile din fontă ductilă și cu țevile din oțel, deși, în final, definiția pieței produsului a rămas deschisă (78). În cazul de față, Comisia nu a putut să definească produsul relevant și piața geografică, deoarece nu i-a fost prezentată nicio plângere oficială privind concurența.

(370)

Acordurile exclusive de distribuție care oferă condiții mai avantajoase sau chiar limitări verticale mai stricte ale distribuției bunurilor nu sunt în sine ilegale (79) și, în final, autoritatea de concurență este cea care trebuie să efectueze o evaluare pentru a afla dacă astfel de limitări sunt anticoncurențiale sau chiar abuzive. În ceea ce privește cotațiile de preț care se presupune că indică majorări ale prețurilor de către SG PAM, Comisia a constatat că acestea sunt greu de comparat în absența unei anchete mai aprofundate cu privire la ofertele și circumstanțele exacte implicate. În plus, Comisia a primit un singur element de probă privind presupusele majorări ale prețurilor, care în sine nu poate să dovedească faptul că acestea au fost larg răspândite.

(371)

În cadrul procedurilor antisubvenție, Comisia examinează preocupările în materie de concurență pentru a stabili dacă în mod echitabil, instituirea de măsuri compensatorii ar fi evident în defavoarea Uniunii. O astfel de analiză nu poate include o evaluare a concurenței în sens strict juridic, deoarece aceasta poate fi realizată numai de către o autoritate de concurență competentă. În orice caz, nu a fost furnizat niciun element de probă solid care să sugereze faptul că reclamantul ar adopta practici anticoncurențiale dacă ar fi instituite măsuri compensatorii, ci doar faptul că are deja o poziție puternică pe piață. Nu a fost furnizată nicio decizie a unei autorități de concurență în care să constate că reclamantul a adoptat practici anticoncurențiale în ceea ce privește produsul în cauză. Nu a fost furnizată nicio hotărâre a unei instanțe în care să se constate că reclamantul a manipulat licitații.

(372)

Se reamintește că scopul instituirii de măsuri compensatorii este de a restabili condiții de concurență echitabile, în care producătorii din Uniune și producătorii din țări terțe să concureze loial, și nu de a-i forța pe producătorii-exportatori să iasă de pe piață. În consecință, în temeiul normelor din Uniune, taxele vor fi stabilite la un nivel care va permite totuși exportatorilor din India să concureze în continuare cu producătorii din Uniune, dar la prețuri corecte. Într-adevăr, măsurile antidumping și compensatorii combinate sunt stabilite la un nivel de dumping și de subvenționare aflat sub nivelul subcotării.

(373)

De asemenea, există mai mulți producători stabiliți în țări terțe (China, Turcia, Rusia și Elveția) care vând deja pe piața din Uniune. Volumele lor de vânzări în cursul perioadei examinate au fost reduse și în scădere. Cu toate acestea, se pare că una dintre cauzele acestei scăderi a vânzărilor altor importatori este concurența agresivă din partea producătorilor din India. Prețurile din India care fac obiectul unor subvenții au fost mult mai mici decât prețurile din toate celelalte țări importatoare majore (cu excepția Rusiei). Utilizatorii au confirmat că, în cazul în care industria din Uniune crește prețurile în mod unilateral, importurile din alte țări pot crește mai degrabă pe termen mediu, odată ce astfel de exportatori din țări terțe vor fi primit certificările suplimentare prevăzute de statele membre. De asemenea, utilizatorii au confirmat că societatea din Elveția, deși este prezentă pe piața din Uniune, fabrică țevi mai complexe cu valoare adăugată mare care nu pot fi ușor substituite cu produsele din India.

Preț mediu de import în EUR

(374)

Prin urmare, Comisia s-a asigurat că, în procesul de ponderare și echilibrare a intereselor, trebuie să se acorde prioritate protejării industriei din Uniune față de subvenționare prejudiciabilă în raport cu interesele utilizatorilor pentru a se evita eventuale efecte negative asupra concurenței de pe piața din Uniune. Deși există o teamă că taxele compensatorii pot consolida o poziție deja puternică a producătorului principal din Uniune, o serie de factori atenuatori, precum concurența continuă din India și din partea altor exportatori și a produselor de substituție, asigură menținerea unei presiuni concurențiale suficiente asupra industriei din Uniune pentru a se evita eventualele efecte negative asupra concurenței de pe piața Uniunii. În fine, Comisia este pregătită să monitorizeze efectul măsurilor sale asupra concurenței de pe piața Uniunii.

(375)

Pe baza concluziilor la care a ajuns Comisia privind subvenționarea, prejudiciul, legătura de cauzalitate și interesul Uniunii și în conformitate cu articolul 15 alineatul (1) din regulamentul de bază, o taxă compensatorie definitivă ar trebui să fie instituită asupra importurilor de tuburi și țevi din fontă ductilă (cunoscută și sub denumirea de fontă cu grafit sferoidal) originare din India.

(376)

Pentru a determina nivelul acestor măsuri, s-a ținut cont de marjele de subvenție constatate și de valoarea taxei necesare pentru a elimina prejudiciul suferit de industria din Uniune.

(377)

Pentru calcularea valorii taxei necesare în vederea eliminării efectelor subvenționării prejudiciabile, s-a considerat că orice măsură ar trebui să permită industriei din Uniune să își acopere costurile de producție și să realizeze un profit înainte de impozitare pe care o industrie de acest tip ar putea să îl obțină în mod rezonabil în acest sector, în condiții de concurență normale, adică în lipsa importurilor care fac obiectul unor subvenții, din vânzarea produsului similar în Uniune.

(378)

Prin urmare, nivelul eliminării prejudiciului a fost calculat pe baza unei comparații între prețul mediu ponderat al importurilor subvenționate, astfel cum a fost stabilit pentru calcularea subcotării prețurilor în considerentul 301 de mai sus, și prețul neprejudiciabil aplicat de industria din Uniune produsului similar. Prețul neprejudiciabil a fost stabilit prin adăugarea la costul de producție a unui nivel de profit rezonabil. Marja de profit țintă a fost stabilită la 5 %, în conformitate cu considerentul 327.

(379)

Orice diferență care a rezultat din această comparație a fost în continuare exprimată ca procent din prețul de import CIF mediu total.

(380)

După comunicare, Jindal a susținut că, decât să se adauge costurile VAG și profitul la costul de producție pentru a se stabili un preț neprejudiciabil pentru industria din Uniune, ar fi mai bine ca prețul neprejudiciabil să fie ajustat în sens descrescător, din cauza supracapacității structurale și a ineficiențelor industriei din Uniune. Comisia nu a considerat că a existat o supracapacitate structurală, astfel cum se menționează în considerentul 351, și prin urmare a respins afirmația.

(381)

După comunicare, ambii producători-exportatori au susținut că metodologia utilizată pentru calcularea nivelului de eliminare a prejudiciului a fost incorectă, întrucât compararea prețurilor de vânzare din Uniune nu are la bază prețul efectiv perceput primului client independent din Uniune, ci un preț de export construit care este mic în mod artificial. Prin urmare, marjele de prejudiciu sunt ridicate în mod artificial.

(382)

Scopul calculării unei marje de prejudiciu este de a se stabili dacă, pentru a elimina prejudiciul cauzat de importurile care fac obiectul unor subvenții, ar fi suficientă aplicarea unui nivel mai scăzut al taxei la prețul de export al importurilor care fac obiectul unor subvenții. Această evaluare se bazează pe prețul de export la nivelul frontierelor Uniunii, care este considerat a fi la un nivel comparabil cu prețul franco fabrică al industriei din Uniune. În cazul vânzărilor la export prin intermediul unor importatori afiliați, prin analogie cu abordarea urmată la calcularea marjei de dumping, prețul de export este construit pe baza prețului de revânzare către primul client independent. Altfel, s-ar obține două rezultate diferite la evaluarea aceleiași situații de marjă de prejudiciu pe baza celor două instrumente. Prin urmare, Comisia consideră că metodologia aplicată oferă o bază precisă pentru compararea prețurilor și, prin urmare, pentru stabilirea nivelului de eliminare a prejudiciului. Prin urmare, afirmația este respinsă, iar metodologia pentru stabilirea nivelului de eliminare a prejudiciului este confirmată.

(383)

În lumina constatărilor de mai sus, o taxă compensatorie definitivă ar trebui să fie instituită la un nivel suficient pentru eliminarea prejudiciului cauzat de importurile care au făcut obiectul unor subvenții, fără a se depăși marja de subvenție constatată.

(384)

După comunicare, industria din Uniune a solicitat instituirea de măsuri mai degrabă sub formă de taxe specifice, decât de taxe ad valorem. Se reamintește că au fost instituite taxe antidumping ad valorem în etapa provizorie. Într-adevăr, taxele ad valorem reprezintă, în mod obișnuit, forma preferată a măsurilor întrucât asigură o mai mare eficacitate a măsurilor în cazul modificării prețurilor de export. Industria din Uniune a solicitat instituirea de măsuri sub formă de taxe specifice din trei motive principale:

(385)

În ceea ce privește primul și al doilea motiv de mai sus, prezentate de industrie, care sunt oarecum corelate, orice scădere a prețurilor de export din India, după perioada de anchetă, poate să nu ducă în mod necesar la o majorarea a subvenționării. Măsura în care o taxă ad valorem nu ar fi eficace în compensarea nivelului de subvenționare apărut după perioada de anchetă ar trebui, dacă este cazul, să facă obiectul unei solicitări de reexaminare intermediară din partea industriei Uniunii, în temeiul articolului 19 din regulamentul de bază. În ceea ce privește al treilea motiv, chiar industria a recunoscut că prețurile principalei materii prime pentru fabricarea țevilor din fontă ductilă, minereul de fier, au scăzut începând cu 2014. Într-adevăr, este posibil ca scăderea prețurilor minereului de fier să reprezinte un factor determinant al scăderii prețurilor țevilor din fontă ductilă după sfârșitul perioadei de anchetă. Cu toate acestea, o astfel de scădere a prețurilor nu duce în mod automat la o majorare a nivelului de subvenționare. Faptul că prețurile țevilor din fontă ductilă pot fluctua în concordanță cu fluctuația prețurilor materiilor prime nu reprezintă un motiv de instituire a unei taxe fixe în locul unei taxe ad valorem.

(386)

Pe baza tuturor motivelor de mai sus, se consideră că o taxă fixă, care ar fi excesiv de împovărătoare pentru importatori în situațiile în care prețurile de export ar scădea în concordanță cu prețurile materiilor prime, nu este garantată. În plus, taxele fixe sunt mai adecvate pentru produsele omogene, și nu pentru produse ca cel de față, care prezintă o varietate de tipuri de produs.

(387)

În cadrul audierii cu consilierul-auditor (a se vedea considerentul 5 de mai sus) și ulterior în scris, ECL a propus un angajament prin care să facă obiectul unul nivel FPS mai mic, de 2 %, dar a acceptat automat o taxă mai mare fără reexaminare dacă nivelul de 5 % ar fi reinstituit. În conformitate cu articolul 13 din regulamentul de bază, o ofertă de angajament constă fie într-un angajament din partea țării de origine de a elimina subvenția sau de a adopta alte măsuri privind efectele acesteia, fie într-un angajament al exportatorului de a-și revizui prețurile. Documentul prezentat de exportator nu conținea niciun angajament în materie de prețuri. În orice caz, un angajament reprezintă o formă echivalentă a măsurilor stabilite pe baza constatărilor din cadrul anchetei. Prin urmare, Comisia a respins oferta de angajament.

(388)

În plus, importatorii pot solicita și o rambursare pentru suma exactă acordată prin acest sistem.

(389)

Prin urmare, nivelurile taxei compensatorii s-au stabilit prin compararea marjelor de prejudiciu cu marjele de subvenție. În consecință, nivelurile taxei compensatorii propuse sunt după cum urmează:

(390)

Nivelurile individuale ale taxei compensatorii pentru fiecare societate care sunt menționate în regulament au fost stabilite pe baza constatărilor prezentei anchete. Prin urmare, acestea reflectă situația constatată în cursul anchetei în ceea ce privește societățile respective. Aceste niveluri ale taxei (spre deosebire de taxa națională aplicabilă „tuturor celorlalte societăți”) se aplică exclusiv importurilor de produse originare din India care sunt fabricate de persoanele juridice specificate în prezentul document. Produsele importate care sunt fabricate de orice altă societate care nu este menționată în mod special în partea dispozitivă a prezentului regulament, inclusiv de entitățile afiliate societăților menționate în mod special, nu pot beneficia de aceste niveluri ale taxei și fac obiectul nivelului taxei aplicabil „tuturor celorlalte societăți”.

(391)

Orice cerere prin care se solicită aplicarea unui nivel individual al taxei compensatorii pentru fiecare societate (de exemplu, ca urmare a modificării denumirii persoanei juridice sau ca urmare a creării unor noi entități de producție sau de vânzare) ar trebui să fie adresată imediat Comisiei (80), împreună cu toate informațiile relevante, în special orice modificări ale activităților societății, referitoare la producție, vânzările interne și la export asociate, de exemplu, cu modificarea denumirii sau cu crearea entităților de producție și de vânzare. Dacă este necesar, prezentul regulament va fi modificat în consecință, prin actualizarea listei societăților care beneficiază de niveluri individuale ale taxei.

(392)

Pentru a se reduce la minimum riscul de eludare, se consideră că sunt necesare măsuri speciale în acest caz pentru a se asigura aplicarea corespunzătoare a măsurilor compensatorii. Aceste măsuri speciale includ următoarele: prezentarea către autoritățile vamale din statele membre a unei facturi comerciale valabile care respectă cerințele de la articolul 1 alineatul (3) din prezentul regulament. Importurile care nu sunt însoțite de o astfel de factură trebuie să facă obiectul taxei aplicabile tuturor celorlalte societăți.

(393)

Pentru a se asigura o aplicare corespunzătoare a taxei antisubvenție, nivelul taxei reziduale ar trebui să se aplice nu numai producătorilor-exportatori necooperanți, ci și producătorilor care nu au realizat exporturi către Uniune pe parcursul perioadei de anchetă.

(394)

Comitetul instituit în temeiul articolului 15 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 nu a emis un aviz,

18.3.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 73/53

(1)

La 18 septembrie 2015, Comisia Europeană (denumită în continuare „Comisia”) a instituit o taxă antidumping provizorie asupra importurilor în Uniune de tuburi și țevi din fontă ductilă (cunoscută și sub denumirea de fontă cu grafit sferoidal), originare din India (denumită în continuare „țara în cauză”), prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/1559 al Comisiei (2) (denumit în continuare „regulamentul provizoriu”).

(2)

Ancheta a fost deschisă la 20 decembrie 2014 (3) în urma unei reclamații depuse la 10 noiembrie 2014 de către Saint-Gobain PAM Group (denumit în continuare „reclamantul”), în numele unor producători care reprezintă peste 25 % din producția totală de tuburi și țevi din fontă ductilă a Uniunii.

(3)

În conformitate cu considerentul 14 din regulamentul provizoriu, ancheta privind dumpingul și prejudiciul a vizat perioada cuprinsă între 1 octombrie 2013 și 30 septembrie 2014 (denumită în continuare „perioada de anchetă” sau „PA”). Examinarea tendințelor relevante pentru evaluarea prejudiciului a acoperit perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2011 și sfârșitul perioadei de anchetă (denumită în continuare „perioada examinată”).

(4)

La 11 martie 2015, Comisia a deschis o anchetă antisubvenție separată privind importurile în Uniune de tuburi și țevi din fontă ductilă originare din India. Comisia a publicat un aviz de deschidere în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (4). Concluziile finale ale respectivei anchete fac obiectul unui regulament separat (5).

(5)

În urma comunicării faptelor și a considerentelor esențiale pe baza cărora s-a decis instituirea unei taxe antidumping provizorii (denumită în continuare „comunicarea constatărilor provizorii”), mai multe părți interesate și-au exprimat în scris opiniile cu privire la concluziile provizorii. În plus, un alt producător indian, Tata Metaliks DI Pipes Limited (denumit în continuare „Tata”) s-a făcut cunoscut și a formulat observații. Părțile care au adresat o cerere în acest sens au avut posibilitatea de a fi audiate.

(6)

Comisia a continuat să caute și să verifice toate informațiile pe care le-a considerat necesare pentru concluziile sale finale. Comisia a verificat la fața locului informațiile suplimentare furnizate de o societate din Italia afiliată unuia dintre producătorii-exportatori cooperanți.

(7)

Jindal Saw Limited (denumit în continuare „Jindal”) a solicitat intervenția consilierului-auditor pentru proceduri comerciale (denumit în continuare „consilierul-auditor”) privind unele aspecte legate de calculul provizoriu al prejudiciului. Consilierul-auditor a examinat solicitarea și a răspuns, în scris, direct producătorului-exportator.

(8)

Ulterior, Comisia a informat toate părțile cu privire la faptele și considerentele esențiale pe baza cărora a decis să instituie o taxă antidumping definitivă asupra importurilor de tuburi și țevi din fontă ductilă originare din India și să perceapă definitiv sumele depuse cu titlu de taxă provizorie (denumită în continuare „comunicarea constatărilor definitive”). Tuturor părților li s-a acordat o perioadă în cursul căreia au putut formula observații cu privire la comunicarea constatărilor definitive.

(9)

La 28 ianuarie 2016 a avut loc, la cererea Electrosteel Castings Limited (denumit în continuare „ECL”), o audiere cu consilierul-auditor.

(10)

Observațiile prezentate de părțile interesate au fost examinate și, după caz, luate în considerare.

(11)

În conformitate cu considerentele 15 și 16 din regulamentul provizoriu, produsul în cauză a fost definit cu titlu provizoriu drept tuburi și țevi din fontă ductilă (cunoscută și sub denumirea de fontă cu grafit sferoidal) (denumite în continuare „țevi din fontă ductilă”) originare din India, încadrate în prezent la codurile NC ex 7303 00 10 și ex 7303 00 90.

(12)

Țevile din fontă ductilă sunt utilizate pentru alimentarea cu apă potabilă, eliminarea apelor uzate și irigarea terenurilor agricole. Transportul de apă prin țevi din fontă ductilă se poate efectua prin presiune sau doar prin acțiunea forțelor gravitaționale. Țevile au un diametru cuprins între 60 mm și 2 000 mm și au o lungime de 5,5, 6, 7 sau 8 metri. Acestea sunt, în mod normal, căptușite cu ciment sau cu alte materiale și sunt acoperite cu zinc, vopsite sau înfășurate în bandă adezivă. Principalii utilizatori finali sunt societățile de utilități publice.

(13)

Jindal și Guvernul Indiei (GI) au susținut că țevile din fontă ductilă, care nu sunt căptușite nici la interior și nici la exterior (denumite în continuare „țevi necăptușite”), ar trebui să fie excluse din definiția produsului în cauză deoarece aceste tuburi și țevi sunt produse semifinite cu caracteristici fizice, tehnice și chimice diferite și nu pot fi utilizate pentru transportul de apă fără o prelucrare suplimentară. De asemenea, țevile necăptușite nu sunt interschimbabile cu produsul în cauză și au o utilizare finală diferită.

(14)

Reclamantul a contestat această afirmație și a susținut că toate țevile din fontă ductilă, căptușite sau necăptușite, au aceleași caracteristici fizice, tehnice și chimice de bază și au aceeași utilizare finală. Reclamantul a susținut, de asemenea, că operațiunile de căptușire la interior și la exterior sunt considerate operațiuni de finisare, reprezentând doar până la 20 % din costul total al producției de țevi din fontă ductilă și nu schimbă caracteristicile de bază ale țevilor din fontă ductilă. De asemenea, reclamantul a subliniat că țevile necăptușite în sine nu au nicio piață/funcție sau utilizare finală efectivă, alta decât transportul de apă și de ape uzate, și nu sunt vândute pe piața din Uniune, ci trebuie în mod necesar să fie căptușite înainte de a fi introduse pe piață și pentru a îndeplini standardele UE. În plus, țevile necăptușite din fontă ductilă se încadrează la același cod vamal ca țevile căptușite și, prin urmare, excluderea lor ar putea duce la eludarea oricăror măsuri antidumping și la subminarea eficacității unor astfel de măsuri, având în vedere capacitatea semnificativă a exportatorilor din India de a efectua operațiuni de căptușire în Uniune (aproximativ 80 000 de tone pe an). În această privință, reclamantul a afirmat, de asemenea, că importurile de țevi necăptușite din India au crescut în mod semnificativ începând cu 2013, iar aceste importuri au fost de aproape trei ori mai mari în 2015 decât în 2013. În opinia reclamantului, este probabil ca această tendință să continue.

(15)

Ancheta a demonstrat că țevile necăptușite nu au nicio funcție/utilizare efectivă pe piață și nu sunt vândute ca atare pe piața din Uniune. Aceste țevi trebuie să fie supuse în mod necesar unei prelucrări suplimentare, adică unei căptușiri la interior și la exterior, înainte de a deveni comercializabile și de a îndeplini standardele UE pentru transportul de apă și de ape uzate. Deși îndeplinirea standardelor UE nu constituie neapărat un factor decisiv pentru stabilirea definiției produsului, obligativitatea unei prelucrări suplimentare a țevii necăptușite înainte ca aceasta să fie utilizată în scopul final prevăzut reprezintă un factor care nu poate fi trecut cu vederea atunci când se analizează dacă o țeavă necăptușită este un produs final sau doar un produs semifinit. Prin urmare, Comisia concluzionează că țevile necăptușite din fontă ductilă ar trebui să fie considerate țevi semifinite din fontă ductilă.

(16)

Cu toate acestea, se poate considera că bunurile semifinite și bunurile finite formează un produs unic dacă (i) au în comun aceleași caracteristici esențiale și (ii) costurile de prelucrare suplimentară nu sunt considerabile (6). Este de necontestat faptul că prin căptușirea la interior și la exterior se adaugă țevilor necăptușite o caracteristică fizică ce conferă acestor țevi o caracteristică de bază care este esențială pentru utilizarea lor principală pe piața Uniunii, și anume transportul de apă și de ape uzate în conformitate cu standardele UE. În plus, este de necontestat faptul că costul pentru căptușirea la interior și la exterior a țevilor necăptușite reprezintă, de obicei, până la 20 % din costurile totale de producție ale unei țevi din fontă ductilă. În consecință, prelucrarea suplimentară trebuie să fie considerată substanțială.

(17)

Rezultă că tuburile și țevile semifinite din fontă ductilă nu pot fi considerate ca formând un singur produs împreună cu țevile din fontă ductilă finite (căptușite la interior și la exterior) și, prin urmare, ar trebui să fie excluse din definiția produsului în cauză.

(18)

În plus, Comisia nu a considerat că ar exista vreun risc considerabil de eludare în cazul în care țevile necăptușite ar fi excluse din definiția produsului. Țevile necăptușite sunt importate numai de către o societate afiliată societății Jindal, care, contrar celor susținute de reclamant, deține o capacitate de căptușire limitată în Uniune. Potrivit datelor verificate de Comisie, capacitatea reală este de aproximativ 15 000 de tone pe an. În plus, deși importurile de țevi necăptușite din India par să fi crescut după perioada de anchetă, volumele sunt modeste (sub 10 000 tone în 2015), conform informațiilor furnizate de reclamant. Având în vedere caracterul limitat al capacității de căptușire a societății afiliate din Uniune și planul ei de afaceri actual pentru anii următori în ceea ce privește țevile necăptușite, care prevede între 15 000 tone-21 000 tone până în 2017, este puțin probabil ca această unitate de producție să devină o poartă de intrare pentru un aflux masiv de țevi necăptușite cu unicul obiectiv de a le căptuși în vederea evitării taxelor care trebuie plătite în Uniune pentru țevile finite, fapt care ar putea ridica o problemă prin prisma articolului 13 din regulamentul de bază.

(19)

Jindal a solicitat, după transmiterea constatărilor provizorii, ca țevile cu flanșă din fontă ductilă să fie excluse din definiția produsului. Acesta și-a reiterat cererea după comunicarea constatărilor definitive.

(20)

Spre deosebire de țevile necăptușite, țevile cu flanșă sunt țevi din fontă ductilă prelucrate în mod final cu căptușeală la interior și la exterior. Prin urmare, țevile cu flanșă sunt corespunzătoare pentru transportul de apă și de ape uzate, fără prelucrare suplimentară. În mod esențial, acestea sunt tăiate în lungime din lungimea totală a țevilor din fontă ductilă și prevăzute cu flanșe pentru a fi racordate prin șuruburi și piulițe, în timp ce alte țevi din fontă ductilă sunt racordate prin manșon. Costurile de prelucrare pentru tăierea în lungime și montarea de flanșe nu pot fi considerate ca schimbând caracteristicile unei țevi din fontă ductilă, și anume transportul de apă și de ape uzate, sau ca generând costuri de prelucrare substanțiale. Prin urmare, deși este necesară o anumită prelucrare suplimentară pentru fabricarea de țevi cu flanșă din țevile din fontă ductilă, Comisia a considerat că acestea formează un produs unic, iar solicitarea de excludere este respinsă.

(21)

Având în vedere considerentele menționate anterior, produsul în cauză este definit cu titlu definitiv drept tuburi și țevi din fontă ductilă (cunoscută și sub denumirea de fontă cu grafit sferoidal) („țevi din fontă ductilă”), excluzând țevile din fontă ductilă necăptușite la interior și la exterior („țevi necăptușite”), originare din India, încadrate în prezent la codurile NC ex 7303 00 10 și ex 7303 00 90.

(22)

Ancheta a demonstrat că produsul în cauză, astfel cum este definit mai sus, fabricat și vândut în India, precum și produsul fabricat și vândut în Uniune au aceleași caracteristici fizice, chimice și tehnice de bază și, prin urmare, sunt produse similare în sensul articolului 1 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(23)

După comunicarea constatărilor provizorii, ECL a susținut că anumite costuri raportate în costurile de vânzare, cheltuielile administrative și alte costuri generale (denumite în continuare „costurile SG&A”) pentru vânzările interne au fost deja raportate drept costuri de fabricație, ceea ce a dus la o dublă contabilizare și, în consecință, aceste costuri ar trebuie corectate. În plus, acesta a solicitat corectarea anumitor costuri luate în considerare pentru calcularea valorii normale și deducerea anumitor indemnizații atunci când se calculează valoarea normală. Pe baza unor elemente de probă verificate aflate la dispoziția sa, Comisia a admis că anumite costuri au fost raportate de două ori și le-a corectat prin deducerea lor din costurile SG&A. De asemenea, Comisia a efectuat corecții pentru a ține seama de anumite costuri și indemnizații pentru calcularea valorii normale, acolo unde a fost necesar.

(24)

După comunicarea constatărilor definitive, Comisia a stabilit că, pentru același producător-exportator, anumite costuri legate de prețuri, în principal costuri de finanțare, au fost deduse în mod eronat în cazurile în care a fost calculată valoarea normală. Această eroare a fost corectată, iar societatea în cauză a fost informată în consecință.

(25)

Ambii producători-exportatori au susținut că, mai degrabă, Comisia ar fi trebuit să deducă costurile de credit medii atunci când a calculat valoarea normală, decât să le excludă complet, astfel cum a procedat Comisia într-o etapă provizorie.

(26)

Această afirmație a fost respinsă, întrucât costurile de credit medii sunt considerate relevante numai atunci când se stabilește valoarea normală pe baza prețurilor interne, ele fiind irelevante atunci când valoarea normală este calculată pe baza costului de producție, astfel cum a fost cazul tipurilor de produse în cauză. Motivul este că aceste costuri de credit nu sunt legate de costul de producție, dar sunt, în mod normal, un factor luat în considerare la determinarea prețurilor.

(27)

După comunicarea constatărilor provizorii, Jindal a susținut, de asemenea, că pentru vânzările nereprezentative (7) Comisia nu ar trebui să utilizeze marja de profit reală obținută pentru acele vânzări, întrucât este prea mare, ci mai degrabă marja de profit medie ponderată a societății. Producătorul-exportator și-a reiterat afirmația după comunicarea constatărilor definitive, dar nu a furnizat noi dovezi.

(28)

Comisia a respins această afirmație, întrucât valoarea normală pentru astfel de vânzări nereprezentative a avut la bază profitul real obținut de producătorul-exportator din respectivele vânzări, astfel cum se prevede la articolul 2 alineatul (6) din regulamentul de bază.

(29)

După comunicarea constatărilor provizorii, același producător-exportator a susținut, de asemenea, că costurile de transport ar fi trebuit să fie deduse în cadrul ajustărilor efectuate pentru a calcula valoarea normală. Acest lucru a fost totuși realizat, întrucât Comisia a dedus deja, într-o etapă provizorie, costurile de transport pentru a ajunge la un nivel franco fabrică în calcularea valorii normale.

(30)

După comunicarea constatărilor definitive, același producător-exportator a argumentat că a existat o eroare materială și, drept urmare, costurile de ambalare nu au fost deduse în cadrul ajustărilor efectuate pentru a calcula valoarea normală. Acest argument a fost considerat justificat, iar eroarea a fost corectată în consecință.

(31)

După comunicarea constatărilor provizorii, industria din Uniune a solicitat din nou Comisiei să ajusteze valoarea normală luând în considerare taxa la export din India pentru minereul de fier. În cadrul anchetei antisubvenție desfășurate în paralel, Comisia a stabilit că prețurile pentru minereul de fier din India au fost distorsionate prin diverse limitări ale exporturilor din India În aceste circumstanțe, nu este nevoie să se abordeze această distorsiune în continuare în cadrul acestei anchete, întrucât ar însemna o dublă contabilizare a efectelor subvenției.

(32)

În lipsa altor observații, se confirmă considerentele 19-32 din regulamentul provizoriu.

(33)

În urma comunicării constatărilor provizorii, ECL a susținut că anumite costuri raportate în cadrul costurilor SG&A ale societăților afiliate din Uniune pentru vânzările la export fuseseră deja raportate drept costuri ulterioare importului, ceea ce a condus la o dublă contabilizare. În plus, acesta a solicitat corectarea anumitor costuri luate în considerare atât la determinarea prețului de export în conformitate cu articolul 2 alineatul (9) din regulamentul de bază, cât și la aplicarea articolului 2 alineatul (10) litera (g) din regulamentul de bază. Comisia a admis că anumite costuri au fost raportate de două ori și le-a dedus din costurile SG&A ale societăților afiliate din Uniune. De asemenea, Comisia a efectuat corecții pentru a ține seama de anumite costuri și indemnizații pentru calcularea prețului de export, acolo unde a fost oportun.

(34)

Celălalt producător-exportator a identificat, de asemenea, anumite costuri care au fost deduse de două ori, și anume ca costuri ulterioare importului și ca parte din costurile SG&A ale societăților afiliate din Uniune. Acesta a solicitat, de asemenea, recalcularea anumitor indemnizații. Comisia a analizat afirmația și a efectuat corecții acolo unde a fost cazul. Astfel cum s-a explicat și în comunicarea constatărilor definitive, cele câteva prețuri negative de export care apăreau în anexele la comunicare erau legate de notele de credit și de reduceri, ceea ce a fost demonstrat de faptul că cantitățile raportate au fost, de asemenea, negative și nu au rezultat din nicio ajustare efectuată în temeiul articolului 2 alineatul (9) din regulamentul de bază.

(35)

Acest producător-exportator a susținut și că Comisia nu ar fi trebui să aplice articolul 2 alineatul (9) din regulamentul de bază pentru calcularea prețului de export, ci în schimb calcularea prețului de export ar fi trebuit să se bazeze pe prețurile de transfer dintre producătorul-exportator și societățile sale afiliate din Uniune. Acesta a argumentat că respectivele prețuri sunt fiabile din trei motive. În primul rând, s-a afirmat că prețul perceput de societate societăților sale afiliate din Uniune este în concordanță cu prețul perceput de producătorul-exportator importatorilor neafiliați din Uniune. În al doilea rând, prețul perceput de producătorul-exportator societăților sale afiliate din Uniune a fost, de asemenea, în concordanță cu prețurile de export percepute de producătorul-exportator importatorilor săi neafiliați de pe alte piețe. În al treilea rând, autoritățile vamale naționale din Uniune au considerat în mod constant că prețurile percepute de producătorii-exportatori societăților lor afiliate au fost fiabile. După comunicarea constatărilor definitive, producătorul-exportator și-a reiterat afirmația, fără însă a aduce noi argumente sau elemente de probă.

(36)

Producătorul-exportator a făcut deja această afirmație în etapa provizorie (a se vedea considerentul 44 din regulamentul provizoriu). În consecință, Comisia a respins primul și al doilea argument al producătorului-exportator din aceleași motive ca cele prevăzute în considerentul 45 din regulamentul provizoriu. În plus, Comisia a contestat cel de al treilea argument al societății din motivele prevăzute în considerentul 37 din regulamentul provizoriu, pe baza cărora a respins o solicitare similară din partea celuilalt producător-exportator.

(37)

După comunicarea constatărilor definitive, Jindal și-a reiterat afirmația conform căreia ajustarea pentru a ține seama de costurile de credit legate de entitatea sa din Spania ar trebui corectată prin aplicarea unei noi formule pentru calcularea ratei dobânzii. Cu toate acestea, ajustarea a fost calculată pe baza datelor care au fost furnizate de societate în răspunsul său la chestionar. Nu a fost furnizată nicio dovadă cu privire la motivul pentru care nu au putut fi utilizate aceste date. Comisia a considerat că, prin urmare, nu există niciun motiv pentru modificarea metodologiei sale și pentru aplicarea ratei accesibile publicului a Băncii Centrale Europene la calcularea costurilor de credit, așa cum a solicitat producătorul-exportator. Nu s-a demonstrat că aceasta este rata care a fost aplicată entității sale din Spania. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(38)

În regulamentul provizoriu, costurile de prelucrare a țevilor necăptușite prelucrate de o societate afiliată din Italia a unuia dintre producătorii-exportatori nu au fost deduse din motivele prevăzute în considerentele 40 și 41 din regulamentul provizoriu.

(39)

După comunicarea constatărilor provizorii și a constatărilor definitive, reclamantul a argumentat că Comisia ar fi trebuit să deducă costurile de prelucrare pentru respectiva societate afiliată în temeiul articolului 2 alineatul (9) din regulamentul de bază, din două motive principale. În primul rând, pentru a păstra consecvența cu deducerea costurilor de prelucrare suportate de o societate afiliată din Regatul Unit privind flanșele (considerentul 42 din regulamentul provizoriu). În al doilea rând, deoarece Comisia a dedus costurile de prelucrare în cazuri anterioare, chiar și atunci când costurile de prelucrare din Uniune au fost mai mari decât cele suportate în țara de origine.

(40)

Astfel cum se specifică în considerentele 13-17 de mai sus, țevile necăptușite sunt excluse din definiția produsului. În consecință, Comisia a exclus din calculul prețului de export toate vânzările aferente țevilor necăptușite prelucrate ulterior în Uniune. Prin urmare, solicitarea reclamantului nu este întemeiată și este respinsă.

(41)

În regulamentul provizoriu (a se vedea considerentele 42 și 43), costurile de prelucrare ale societăților din Regatul Unit afiliate ambilor producători-exportatori legate de adăugarea de flanșe și de tăierea țevilor în bucăți mai mici au fost deduse atunci când s-a stabilit prețul de export în conformitate cu articolul 2 alineatul (9) din regulamentul de bază.

(42)

În urma comunicării constatărilor provizorii și a constatărilor definitive, Jindal a solicitat ca țevile cu flanșe vândute de societatea sa afiliată din Regatul Unit să fie excluse din definiția produsului în cauză și, ca urmare, din calculul marjei de dumping a societății.

(43)

Din motivele prevăzute în considerentele 19 și 20 de mai sus, Comisia nu a considerat adecvat să se excludă țevile cu flanșe din definiția produsului în cauză. Țevile prevăzute cu flanșe, care au reprezentat doar o mică parte din vânzările totale ale importatorilor afiliați, au fost, cu toate acestea, excluse de la stabilirea prețului de export.

(44)

După comunicarea constatărilor provizorii, Jindal a argumentat că deducerea costurilor SG&A și a profitului la stabilirea prețului de export în temeiul articolului 2 alineatul (9) din regulamentul de bază pentru societățile sale afiliate din Italia și din Regatul Unit a fost nerezonabilă, întrucât se presupune că aceste elemente erau în mod evident excesive. După comunicarea constatărilor definitive, societatea și-a reiterat afirmația, fără însă a aduce noi elemente de probă. Societatea a făcut următoarea afirmație.

(45)

În primul rând, costurile SG&A se presupune că au fost afectate de activitățile de prelucrare ale celor două societăți afiliate din Uniune. Societatea a sugerat să se utilizeze în schimb costurile SG&A raportate de societatea sa afiliată din Spania, care nu a fost implicată în activități de prelucrare pe parcursul perioadei de anchetă. În al doilea rând, societatea a propus, de asemenea, ca alternativă, să se excludă costurile specifice suportate de societatea afiliată din Italia conținute în costurile SG&A care erau specifice activităților de prelucrare și costurile legate de activitățile de export către țări terțe. În acest scop, societatea a prezentat date suplimentare. Aceste date au fost verificate de către Comisie în cursul unei a doua vizite de verificare efectuate la o societate afiliată din Italia. Nu au fost oferite astfel de informații pentru societatea afiliată din Regatul Unit, dar s-a presupus că aceeași valoare a costurilor SG&A corectate ca pentru societatea afiliată din Italia ar trebui aplicată în scopul ajustării prețului de export.

(46)

Comisia a respins primul argument, întrucât a considerat adecvată utilizarea costurilor SG&A efective suportate de fiecare societate afiliată la calcularea prețului de export în temeiul articolului 2 alineatul (9) din regulamentul de bază. Comisia nu a reușit să identifice motivul pentru care costurile reale ca punct de plecare nu pot fi considerate drept o bază rezonabilă.

(47)

În ceea ce privește a doua opțiune, Comisia l-a considerat justificat întrucât, în cazul ambilor comercianți, vânzările de bunuri prelucrate din Uniune au fost excluse de la stabilirea prețului de export. De asemenea, acesta a justificat o împărțire a costurilor pentru a se exclude costurile aferente activităților de prelucrare. În plus, pe baza celei de-a doua vizite de verificare pe parcursul căreia s-a verificat defalcarea suplimentară a costurilor SG&A furnizate pentru societatea afiliată din Italia, Comisia a acceptat că unele dintre costuri au legătură exclusiv cu prelucrarea țevilor necăptușite (care sunt excluse din definiția produsului, astfel cum s-a menționat mai sus). Astfel, costurile SG&A aferente activităților de prelucrare nu au fost luate în considerare la calcularea prețului de export în temeiul articolului 2 alineatul (9) din regulamentul de bază. În ceea ce privește societatea afiliată din Regatul Unit, nu au fost efectuate corecturi suplimentare ale costurilor SG&A, întrucât societatea nu a furnizat, după comunicarea constatărilor provizorii, nicio defalcare suplimentară a unor astfel de costuri. În final, toate costurile aferente activităților de export către țări terțe au fost deja deduse, în etapa provizorie, pentru toate societățile afiliate din Uniune.

(48)

După comunicarea constatărilor definitive, Jindal a susținut că structura grupului s-a schimbat după PA și că exporturile nu mai sunt realizate prin intermediul importatorilor săi afiliați stabiliți în Regatul Unit și în Spania. Cu toate acestea, modificările pretinse ale structurii grupului survenite după PA nu este posibil să aibă un impact asupra marjelor de dumping, care au fost stabilite pe baza datelor verificate referitoare la PA. Prin urmare, acest argument a fost respins.

(49)

În urma comunicării constatărilor provizorii și a concluziilor definitive, același producător-exportator a susținut, de asemenea, că Comisia a adoptat un mod de abordare diferit cu privire la ajustarea pentru a ține seama de costurile SG&A, pe de o parte, și de profit, pe de altă parte. Pentru ajustarea referitoare la costurile SG&A, Comisia s-a bazat pe costurile SG&A suportate efectiv, în timp ce pentru ajustarea referitoare la profit, sumele efective au fost înlocuite cu o valoare teoretică.

(50)

Această societate a înregistrat, totuși, pierderi în cursul PA. Prin urmare, nu a existat nicio marjă de profit efectivă care să poată fi folosită. Astfel cum este prevăzut în considerentul 43 din regulamentul provizoriu, în absența oricărui criteriu de referință rezonabil, a fost utilizată o medie de profit de 3,7 %, care a fost considerată un nivel rezonabil de profit al unui importator neafiliat. Comisia a considerat utilizarea acestui nivel de profit mai precisă decât utilizarea oricărui nivel de profit al unui importator afiliat, dacă o astfel de marjă de profit ar fi fost disponibilă.

(51)

După comunicarea constatărilor provizorii, ECL a susținut, de asemenea, că totalul costurilor SG&A ale societăților sale afiliate din Uniune nu ar trebui să fie deduse în contextul calculării prețului de export. Societatea a susținut că filialele sale din Uniune îndeplinesc rolul unui importator, precum și rolurile unei divizii de marketing a producătorului-exportator. Aceasta a afirmat că numai costurile SG&A suportate de societățile afiliate din Uniune care au avut legătură cu activitățile lor de importatori ar trebui să fie deduse în cadrul calculării prețului de export. Cererea a fost depusă din nou după comunicarea constatărilor definitive, fără a se furniza, cu toate acestea, noi elemente.

(52)

Comisia respinge această afirmație din următoarele motive. În primul rând, pe parcursul perioadei de anchetă, producătorul-exportator a exportat, de asemenea, direct către Uniune, deși numai în cantități mici, și nu doar prin intermediul societăților sale afiliate. În plus, ancheta a dezvăluit că producătorul-exportator a suportat, de asemenea, costuri în India aferente vânzărilor la export către Uniune (de exemplu, personal dedicat vânzărilor la export către Uniune și alte costuri SG&A). Acest lucru a indicat faptul că activitățile de export și costurile aferente ale societății au fost partajate între societatea-mamă și societățile sale afiliate din Uniune. În urma comunicării constatărilor definitive, societatea a susținut că principalele funcții de comercializare au fost efectuate de către societățile afiliate din Uniune și că, ulterior, costurile aferente au fost suportate de către acestea. Cu toate acestea, acest fapt nu contrazice evaluarea Comisiei, întrucât societatea a admis că anumite costuri legate de vânzările la export către Uniune au fost, de asemenea, suportate de societatea-mamă. Prin urmare, argumentul potrivit căruia societățile afiliate din UE au fost departamentele de marketing ale societății-mamă a fost respins.

(53)

În al doilea rând, costurile legate de marketing, de publicitate și alte activități aferente căutării de clienți în Uniune reprezintă activități desfășurate în mod normal de un importator, iar costurile aferente lor sunt de obicei suportate de importator. În special, aceste costuri fac parte din costurile aferente vânzării unui produs. De asemenea, costurile atribuite de societate activităților de export nu ar fi fost suportate în lipsa importului produsului în cauză în Uniune. Prin urmare, distincția între activitățile de export și cele de import făcută de producătorul-exportator nu a fost justificată și ar trebui să fie, de asemenea, respinsă. Cu toate acestea, costurile suportate de societățile afiliate din Uniune care au legătură cu exporturile produsului în cauză sau de alte produse către țări terțe au fost deja deduse din costurile SG&A ale entităților.

(54)

În absența altor observații, Comisia a confirmat considerentele 33-48 din regulamentul provizoriu.

(55)

În urma comunicării constatărilor provizorii, ECL a susținut că costurile de credit dintre societăți, respectiv costurile de credit între societatea-mamă din India și societățile sale afiliate din Uniune, nu ar fi trebuit să fie deduse în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) litera (g) din regulamentul de bază, deoarece Comisia nu a acceptat prețul de transfer între producătorul-exportator și societățile sale afiliate din UE. De asemenea, Comisia a dedus deja costurile de credit ale societăților afiliate din Uniune referitoare la vânzările sale către clienți independenți la stabilirea prețului de export, în conformitate cu articolul 2 alineatul (9) din regulamentul de bază. Acest argument a fost acceptat.

(56)

Același producător-exportator a susținut, de asemenea, că o valoare egală cu sistemul de drawback al taxelor și sistemul „produs-țintă” ar trebui să fie dedusă din valoarea normală în temeiul articolului 2 alineatul (10) litera (b) din regulamentul de bază pentru a se asigura o comparație corectă între valoarea normală și prețul de export.

(57)

Comisia respinge această afirmație din următoarele motive. În primul rând, astfel cum se indică în considerentul 53 din regulamentul provizoriu, nu a fost efectuată nicio ajustare pentru drawbackul taxelor, deoarece producătorii-exportatori nu au reușit să dovedească că taxa neplătită sau rambursată pentru vânzările la export este inclusă în prețul intern. Acest lucru s-a confirmat, de asemenea, în cadrul anchetei antisubvenție desfășurate în paralel (8), în care s-a stabilit că așa-numitul sistem de drawback al taxelor și așa-numitul sistem „produs-țintă” reprezintă subvenții sub formă de contribuție financiară din partea Guvernului Indiei și nu pot fi considerate drept sistem autorizat de drawback al taxelor sau, respectiv, drept un sistem autorizat de drawback pentru inputurile de substituire.

(58)

După comunicarea constatărilor definitive, același producător-exportator a reiterat afirmația că sistemul de drawback al taxelor și sistemul „produs-țintă” (Focus Product Scheme) ar trebui să fie deduse din valoarea normală. Cu toate acestea, partea în cauză nu a furnizat noi elemente concrete sau argumente în acest sens. Prin urmare, Comisia a respins această afirmație.

(59)

După comunicarea constatărilor provizorii și a constatărilor definitive, reclamantul a solicitat din nou Comisiei să aplice metodologia excepțională de dumping selectiv prevăzută la articolul 2 alineatul (11) a doua teză din regulamentul de bază.

(60)

Comisia nu a stabilit niciun element nou care să îi permită să se abată de la evaluarea provizorie potrivit căreia aplicarea metodologiei excepționale de dumping selectiv a fost nejustificată.

(61)

În absența oricăror alte observații, au fost confirmate concluziile enunțate în considerentele 49-54 din regulamentul provizoriu.

(62)

După comunicarea constatărilor provizorii, ECL a susținut că valorile CIF utilizate pentru calcularea marjei de dumping și a marjei de prejudiciu au fost inconsecvente. În special, societatea a argumentat că valoarea CIF utilizată ca numitor pentru calcularea marjei de dumping pentru ECL ar trebui să fie aceeași ca valoarea CIF care a fost utilizată în scopul calculării marjei de prejudiciu și care reflectă prețul de export calculat la nivel CIF.

(63)

Comisia a considerat că numitorul pentru calcularea marjei de dumping ar trebui să fie prețul CIF efectiv la frontiera Uniunii la care bunul a fost declarat autorităților vamale. Această metodologie asigură că marja de dumping este calculată ca procent din prețul CIF efectiv la frontiera Uniunii și, de asemenea, asigură faptul că taxa antidumping este colectată de autoritățile vamale din Uniune pe baza acestui preț CIF efectiv la frontiera Uniunii. În consecință, această afirmație a fost respinsă. În plus, atât pentru calcularea dumpingului, cât și a prejudiciului, prețurile de export, la frontiera Uniunii, utilizate au fost cele calculate în temeiul articolului 2 alineatul (9) din regulamentul de bază. Prin urmare, metodologia utilizată atât la calcularea dumpingului, cât și a prejudiciului este consecventă. Totuși, aceasta nu exclude posibilitatea ca taxa finală să fie exprimată ca procentaj din valoarea CIF raportată autorităților vamale.

(64)

După comunicarea constatărilor definitive, reclamantul a susținut că o comparație între marjele de dumping și marjele de prejudiciu ale celor doi producători-exportatori a arătat o anomalie, întrucât unul dintre ei avea o marjă de dumping mai scăzută combinată cu o marjă mai mare de prejudiciu, în timp ce pentru celălalt producător-exportator situația era opusă.

(65)

Această diferență se datorează faptului că, din motivele explicate mai sus, atât prețul de export, cât și valoarea normală (în mare măsură) au fost calculate pentru cei doi producători-exportatori. Prin urmare, marjele de dumping au reflectat structura costurilor celor două societăți, mai degrabă decât prețurile reale practicate față de clienți independenți, atât pe piața internă din India, cât și pe piața Uniunii.

(66)

Reclamantul a susținut că excluderea țevilor necăptușite a subestimat marja de dumping a unuia dintre producătorii-exportatori care ar trebui să fie stabilită la un nivel mai ridicat. Întrucât Comisia a decis să excludă țevile necăptușite din definiția produsului din motivele expuse în considerentele 13-19 de mai sus, această afirmație este fără obiect și, prin urmare, se respinge.

(67)

De asemenea, reclamantul a susținut că nivelurile prețurilor după PA ar trebui luate în considerare la calcularea marjelor de dumping. În special, acesta a susținut că, ulterior perioadei de anchetă, producătorii-exportatori și-au diminuat prețurile pe piața Uniunii, în timp ce pe piața internă din India prețurile acestora au rămas stabile.

(68)

Reclamantul a precizat în mod corect că „prin utilizarea termenului «în mod normal», articolul 6 alineatul (1) din regulamentul de bază permite existența unor excepții de la regula care interzice luarea în considerare a informațiilor privind o perioadă ulterioară perioadei de anchetă” (9). Cu toate acestea, cererea de a calcula un nou preț de export și o valoare normală pentru ambii producători-exportatori pentru o perioadă ulterioară PA ar necesita o nouă anchetă completă și aprofundată de către Comisie, inclusiv colectarea și verificarea datelor de către producătorii-exportatori. Acest lucru este imposibil din punct de vedere tehnic și juridic în cadrul acestei proceduri. În consecință, această afirmație a fost respinsă.

(69)

În lipsa altor observații, a fost confirmată metodologia utilizată pentru calcularea marjelor de dumping, descrisă în considerentele 55-56 din regulamentul provizoriu.

(70)

Având în vedere ajustările efectuate în ceea ce privește valoarea normală și prețul de export și, în absența altor observații, marjele de dumping definitive, exprimate ca procentaj din prețul CIF la frontiera Uniunii, înainte de plata taxelor vamale, sunt următoarele:

(71)

Mai multe părți au susținut că comunicarea constatărilor provizorii a conținut informații insuficiente în ceea ce privește statisticile referitoare la consumul la nivelul Uniunii, import și export, precum și insuficiente date privind macroindicatorii și microindicatorii pentru stabilirea prejudiciului. Afirmația a fost parțial acceptată, iar informații suplimentare privind indicatorii de prejudiciu sunt prevăzute mai jos, însă sub formă de intervale, pentru a se proteja solicitările legitime privind confidențialitatea.

(72)

În urma observațiilor cu privire la comunicarea constatărilor definitive, Comisia a constatat faptul că a atribuit vânzărilor în Uniune unele dintre vânzările la export ale industriei din Uniune. Cifrele corectate privind vânzările au condus la ușoare modificări/corecții ale anumitor intervale și/sau indici referitori la anumiți alți indicatori de prejudiciu, și anume consumul total din Uniune, cota de piață a producătorilor-exportatori, cota de piață a industriei din Uniune și prețurile de vânzare în Uniune. Aceste corecții au avut, cu toate acestea, doar un impact minor asupra acestor indicatori de prejudiciu și nu au avut niciun impact asupra tendințelor și nu au modificat concluzia conform căreia a existat un prejudiciu important.

(73)

Produsul similar a fost fabricat de trei producători din Uniune în cursul perioadei de anchetă. Aceștia constituie „industria din Uniune” în sensul articolului 4 alineatul (1) din regulamentul de bază.

(74)

Întrucât există doar trei producători în Uniune, iar SG PAM Group a furnizat datele pentru filialele sale și estimările pentru singurul producător din Uniune necooperant – Tiroler Rohre GmbH („TRM”), toate cifrele sunt prezentate sub formă de indici sau de intervale, pentru a proteja confidențialitatea celuilalt producător din Uniune care a cooperat la anchetă.

(75)

Producția totală din Uniune pe parcursul perioadei de anchetă a fost stabilită la 590 000 tone-610 000 tone. Comisia a stabilit producția totală din Uniune pe baza tuturor informațiilor disponibile cu privire la industria din Uniune, cum ar fi informațiile furnizate în reclamație privind producătorul necooperant și datele colectate de la producătorii cooperanți din Uniune în cursul anchetei. Cei doi producători cooperanți din Uniune reprezintă aproximativ 96 % din producția totală a Uniunii.

(76)

Comisia a stabilit consumul la nivelul Uniunii pe baza volumului total al vânzărilor industriei din Uniune în Uniune, la care se adaugă importurile din țări terțe către Uniune. Comisia a stabilit totalul vânzărilor industriei din Uniune pe baza informațiilor colectate de la producătorii cooperanți din Uniune și a informațiilor furnizate în reclamație pentru producătorul necooperant. Volumele importurilor au fost extrase din datele Eurostat și confruntate cu datele furnizate de producătorii cooperanți din India.

(77)

Consumul la nivelul Uniunii a evoluat după cum urmează:

Consumul la nivelul Uniunii

(78)

Consumul la nivelul Uniunii a scăzut cu 7 % în perioada examinată. Consumul la nivelul Uniunii a evoluat conform unei curbe în formă de U – acesta a scăzut în mod semnificativ între 2011 și 2012 (cu peste 13 %), a scăzut și mai mult în 2013 și a crescut pe parcursul perioadei de anchetă. Acest model poate fi parțial explicat de faptul că utilizatorii finali de țevi din fontă ductilă sunt societățile de distribuție a apei, de colectare a apelor uzate și de irigare. Acestea sunt cel mai adesea entități publice care depind de finanțare guvernamentală. În 2011 și 2012, criza economică s-a transformat într-o veritabilă criză a datoriei publice cu repercusiuni în 2013, care au determinat guvernele din Uniune să reducă investițiile și cheltuielile publice. Acest fapt explică o scădere semnificativă a cererii pentru țevi din fontă ductilă, în special în țări precum Spania, Portugalia și Italia.

(79)

Comisia a stabilit volumul importurilor pe baza datelor Eurostat. Datele Eurostat au fost confruntate cu datele furnizate de producătorii-exportatori, iar diferențele au fost marginale. Ca urmare a excluderii țevilor necăptușite din definiția produsului, Comisia a eliminat din totalul importurilor volumul țevilor necăptușite importate din India pentru anii în care au fost importate țevile necăptușite, și anume în 2013 și perioada de anchetă. Cota de piață a importurilor a fost stabilită pe aceeași bază.

Volumul importurilor și cota de piață

(80)

Volumul importurilor din India a crescut cu peste 10 % pe parcursul perioadei examinate, în pofida scăderii pieței. În aceeași perioadă, cota de piață a producătorilor-exportatori din India a crescut cu aproximativ 18 %. Este de remarcat că în 2012-2013, când consumul în Uniune a rămas la un nivel scăzut și chiar s-a diminuat și mai mult, importurile din India au crescut semnificativ cu aproape 10 %, crescând cota lor de piață cu aproximativ 17 %. Importurile din India au continuat să crească semnificativ pe parcursul perioadei de anchetă, cu o creștere suplimentară a cotei de piață de 6 % între 2013 și perioada de anchetă.

(81)

Comisia a stabilit prețurile importurilor pe baza datelor Eurostat pentru a analiza tendințele evoluției prețului. Ca urmare a excluderii țevilor necăptușite, Comisia a eliminat din calculul prețului mediu valoarea și volumul țevilor necăptușite importate din India pentru anii în care au fost importate țevile necăptușite, și anume în 2013 și perioada de anchetă.

(82)

Prețul mediu al importurilor din India către Uniune a evoluat după cum urmează:

Prețuri de import

(83)

După o creștere de 6 % a prețurilor între 2011 și 2012, prețurile au scăzut în 2013 și au ajuns la același nivel în perioada de anchetă ca la începutul perioadei examinate.

(84)

Comisia a stabilit subcotarea prețurilor pe parcursul perioadei de anchetă pe baza datelor depuse de producătorii-exportatori și de industria din Uniune prin efectuarea unei comparații între: