5.12.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 319/1

(1)

În conformitate cu articolul 50 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012, cererea de înregistrare a denumirii „Makói petrezselyemgyökér”, depusă de Ungaria, a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (2).

(2)

Deoarece Comisiei nu i s-a comunicat nicio declarație de opoziție în conformitate cu articolul 51 din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012, denumirea „Makói petrezselyemgyökér” ar trebui, prin urmare, înregistrată,

5.12.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 319/2

(1)

Mai multe state membre au indicat recent probleme de siguranță în ceea ce privește utilizarea uleiului de arahide, a extractelor și a derivaților acestuia în produsele cosmetice. S-au exprimat motive de îngrijorare legate de faptul că sensibilizarea la arahide ar putea fi indusă prin expunerea pielii la ulei de arahide prin utilizarea produselor cosmetice.

(2)

Comitetul științific pentru siguranța consumatorilor (denumit în continuare „CSSC”) a menționat aceste îngrijorări în avizul său revizuit din 23 septembrie 2014 (2). În avizul respectiv, CSSC a concluzionat că nu există suficiente date pentru a defini un nivel sigur de expunere cutanată în rândul populației nesensibilizate. Cu toate acestea, CSSC a adăugat că, având în vedere nivelurile de siguranță documentate în ceea ce privește ingestia orală de proteine de arahide la persoanele sensibilizate și având în vedere capacitatea industriei de a rafina uleiul de arahide la niveluri de proteine de 0,5 ppm sau mai mici, respectiva valoare poate fi acceptată ca și concentrație maximă admisibilă în uleiul de arahide (rafinat), în extractele și în derivații săi utilizați în produsele cosmetice.

(3)

De asemenea, mai multe state membre au indicat probleme de siguranță în ceea ce privește produsele cosmetice care conțin proteine din grâu hidrolizate. Au fost raportate o serie de cazuri de urticarie de contact provocată de astfel de produse cosmetice, urmată de șoc anafilactic după ingerarea de alimente care conțin proteine din grâu.

(4)

În avizul său revizuit din 22 octombrie 2014 (3), CSSC consideră că utilizarea de proteine din grâu hidrolizate în produsele cosmetice este sigură pentru consumatori, cu condiția ca greutatea moleculară medie maximă a peptidelor în hidrolizate să fie de 3,5 kDa.

(5)

Având în vedere avizele emise de CSSC, utilizarea produselor cosmetice care conțin ulei de arahide, extracte și derivați ai acestuia și utilizarea produselor cosmetice care conțin proteine din grâu hidrolizate prezintă un risc potențial pentru sănătatea umană. Pentru a garanta siguranța acestor produse cosmetice pentru sănătatea umană, este adecvat să se stabilească o concentrație maximă de 0,5 ppm pentru proteinele de arahide din uleiul de arahide, extractele și derivații acestuia utilizați în produsele cosmetice și să se limiteze media greutății moleculare a peptidelor din proteine de grâu hidrolizate utilizate în produsele cosmetice până la o valoare maximă de 3,5 kDa.

(6)

Industriei ar trebui să i se acorde o perioadă rezonabilă de timp pentru a se adapta la noile cerințe prin introducerea modificărilor necesare la formulările produselor lor pentru a se asigura că numai produsele care respectă respectivele cerințe sunt introduse pe piață. De asemenea, industriei ar trebui să i se acorde o perioadă rezonabilă de timp pentru a retrage de pe piață produsele care nu sunt conforme cu noile cerințe.

(7)

Prin urmare, anexa III la Regulamentul (CE) nr. 1223/2009 ar trebui modificată în consecință.

(8)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru produse cosmetice,

5.12.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 319/6

(1)

Directiva 2002/32/CE prevede faptul că utilizarea produselor destinate hranei pentru animale al căror nivel de substanțe nedorite depășește nivelurile maxime stabilite în anexa I la directiva respectivă este interzisă.

(2)

Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (denumită în continuare „autoritatea”) a adoptat un aviz științific privind siguranța și eficacitatea oxidului de cupru (I) ca aditiv pentru hrana tuturor speciilor de animale (2). În aviz este menționat faptul că nivelurile de plumb din oxidul de cupru (I) depășesc în anumite cazuri nivelurile maxime actuale de plumb permise în Uniune, însă nivelurile constatate nu prezintă nicio problemă de siguranță, întrucât expunerea animalelor la plumb prin utilizarea aditivului respectiv ar fi mai scăzută decât cea rezultată din utilizarea altor compuși de cupru în conformitate cu dreptul Uniunii. Pe baza informațiilor furnizate, nivelul maxim de plumb din aditivii pentru hrana animalelor care aparțin grupei funcționale „compuși de oligoelemente” nu poate fi respectat în mod consecvent în cazul oxidului de cupru (I) prin aplicarea bunelor practici de fabricație. Este necesar să se adapteze nivelul maxim de plumb din oxidul de cupru (I).

(3)

Multe coproduse și subproduse din industria alimentară destinate hranei pentru animalele de companie sunt, în principal, pe bază de ton. Nivelurile maxime actuale de mercur pentru respectivele coproduse și subproduse sunt inferioare nivelului maxim de mercur aplicabil în cazul tonului destinat consumului uman, ceea ce duce la un deficit privind oferta de astfel de coproduse și subproduse care respectă nivelul maxim de mercur pentru utilizarea în hrana pentru animalele de companie. Prin urmare, este necesar să se adapteze nivelul maxim de mercur pentru pești, alte animale acvatice și produsele derivate din acestea destinate producției de furaje combinate pentru câini, pisici, pești ornamentali și animale de blană, menținându-se în același timp un nivel ridicat de protecție a sănătății animale.

(4)

Autoritatea a adoptat un aviz științific privind siguranța și eficacitatea acidului guanidinoacetic (denumit în continuare „GAA”) în cazul puilor pentru îngrășare, al găinilor și al cocoșilor de reproducere, precum și al porcilor (3). Se specifică faptul că aditivul acid guanidinoacetic conține melamină ca impuritate de până la 20 mg/kg. Autoritatea a concluzionat că nu există motive de îngrijorare în ceea ce privește contribuția acidului guanidinoacetic la conținutul de melamină din hrana pentru animale. Nivelul maxim de melamină din hrana pentru animale a fost stabilit prin Directiva 2002/32/CE. Încă nu a fost stabilit nivelul maxim de melamină pentru GAA. Prin urmare, este necesară stabilirea nivelului maxim de melamină din GAA.

(5)

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 291/2014 al Comisiei (4) a redus perioada de așteptare pentru decochinat de la trei la zero zile. Prin urmare, dispoziția privind transferul inevitabil al decochinatului în furajele de retragere destinate puilor pentru îngrășare ar trebui eliminată.

(6)

Prin urmare, Directiva 2002/32/CE ar trebui modificată în consecință.

(7)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale,

5.12.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 319/10

(1)

În urma unei anchete antidumping (denumită în continuare „ancheta inițială”), Consiliul a instituit, prin Regulamentul (CE) nr. 1631/2005 (2), o taxă antidumping definitivă la importurile de acid tricloroizocianuric (denumit în continuare „TCCA”) originar din Republica Populară Chineză (denumită în continuare „RPC”) și din Statele Unite ale Americii (denumite în continuare „SUA”). Măsurile luate împotriva RPC au luat forma unor taxe ad valorem individuale variind între 7,3 % și 40,5 %, cu un nivel al taxei reziduale de 42,6 %.

(2)

Prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 855/2010 (3), Consiliul a redus taxa individuală aplicată unei societăți de la 14,1 % la 3,2 %.

(3)

Ca urmare a unei reexaminări efectuate în perspectiva expirării măsurilor (denumită în continuare „prima reexaminare efectuată în perspectiva expirării măsurilor”), care a vizat numai importurile de TCCA originar din RPC, Consiliul a extins taxele antidumping aplicabile TCCA de origine chineză pentru o perioadă suplimentară de 5 ani prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1389/2011 al Consiliului (4).

(4)

La 28 august 2013 și, respectiv, la 1 iulie 2014, Comisia a inițiat două proceduri de reexaminare în ceea ce privește doi noi exportatori. Comisia a instituit, prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 569/2014 (5), o taxă individuală de 32,8 % aplicabilă TCCA produs de un producător-exportator chinez nou (6). Celălalt producător-exportator chinez (7) și-a retras în mod oficial cererea și, prin urmare, Comisia a încheiat ancheta prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/392 al Comisiei (8).

(5)

În urma publicării avizului de expirare iminentă (9) a măsurilor antidumping în vigoare, Comisia a primit o cerere de deschidere a unei reexaminări efectuate în perspectiva expirării măsurilor în vigoare în temeiul articolului 11 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene (10).

(6)

Cererea a fost prezentată de doi producători din Uniune: Ercros S.A. și Inquide S.A. (denumiți în continuare „solicitanții”), care reprezintă peste 50 % din producția totală estimată de TCCA a Uniunii în 2015.

(7)

Cererea se baza pe faptul că expirarea măsurilor în vigoare ar avea ca efect probabil continuarea dumpingului și a prejudiciului cauzat industriei Uniunii.

(8)

Întrucât a ajuns la concluzia că există suficiente elemente de probă, Comisia a anunțat la 20 decembrie 2016, prin intermediul unui aviz publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (11) (denumit în continuare „avizul de deschidere”), deschiderea unei reexaminări efectuate în perspectiva expirării măsurilor în temeiul articolului 11 alineatul (2) din regulamentul de bază.

(9)

Ancheta privind probabilitatea continuării sau a reapariției dumpingului a vizat perioada cuprinsă între 1 octombrie 2015 și 30 septembrie 2016 (denumită în continuare „perioada anchetei de reexaminare” sau „PAR”). Examinarea tendințelor relevante pentru evaluarea probabilității continuării sau a reapariției prejudiciului a vizat perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2013 și sfârșitul perioadei anchetei de reexaminare (denumită în continuare „perioada examinată”).

(10)

Comisia a informat solicitanții, celălalt producător cunoscut din Uniune, producătorii-exportatori cunoscuți din RPC, importatorii, comercianții, utilizatorii, asociațiile cunoscute ca fiind interesate, precum și reprezentanții RPC cu privire la deschiderea reexaminării efectuate în perspectiva expirării măsurilor.

(11)

Părților interesate li s-a oferit ocazia de a-și face cunoscute opiniile în scris și de a solicita o audiere în termenul stabilit în avizul de deschidere. Niciuna dintre părți nu s-a prezentat și nu a solicitat o audiere în etapa de deschidere a anchetei.

(12)

În avizul de deschidere, Comisia a afirmat că, în conformitate cu articolul 17 din regulamentul de bază, intenționează să recurgă la eșantionare în cazul prezentării unui număr semnificativ de producători-exportatori și importatori neafiliați.

(13)

Pentru a decide dacă este necesară eșantionarea și, în caz afirmativ, pentru a selecta un eșantion, Comisia a solicitat tuturor producătorilor-exportatori cunoscuți din RPC să furnizeze informațiile specificate în avizul de deschidere. În plus, ea a solicitat Misiunii RPC pe lângă Uniunea Europeană să identifice și/sau să contacteze alți producători-exportatori chinezi, dacă există, care ar putea fi interesați să participe la anchetă.

(14)

În etapa de deschidere a anchetei, au fost contactați douăzeci și șapte de producători-exportatori chinezi cunoscuți. Niciun producător-exportator din RPC nu a furnizat un răspuns la formularul de eșantionare și nu a decis să coopereze în cadrul reexaminării efectuate în perspectiva expirării măsurilor. Prin urmare, în cadrul prezentei proceduri nu a fost necesară eșantionarea producătorilor-exportatori chinezi.

(15)

Pentru a decide dacă este necesară eșantionarea și, în caz afirmativ, pentru a selecta un eșantion, toți importatorii/distribuitorii cunoscuți (în total paisprezece) au fost invitați să completeze formularul de eșantionare anexat la avizul de deschidere.

(16)

Doar cinci importatori au răspuns la formularul de eșantionare și, prin urmare, eșantionarea nu a fost considerată necesară.

(17)

Comisia a căutat și a verificat toate informațiile pe care le-a considerat necesare pentru a determina probabilitatea continuării sau a reapariției dumpingului, probabilitatea continuării sau a reapariției prejudiciului, precum și interesul Uniunii.

(18)

Comisia a trimis chestionare celor doi producători cunoscuți din țara analoagă (Japonia), celor trei producători cunoscuți din Uniune, unui număr de doi importatori neafiliați și unui număr de treizeci și nouă de utilizatori cunoscuți din Uniune.

(19)

Au fost primite răspunsuri complete la chestionare de la cei doi producători din țara analoagă, de la doi producători din Uniune (12) și de la un importator neafiliat.

(20)

Comisia a efectuat verificări la sediile următoarelor societăți:

(21)

Produsul în cauză este TCCA și preparatele realizate pe baza acestuia, cunoscut și sub denumirea de „simclosen” în conformitate cu denumirea comună internațională (DCI), încadrat în prezent la codurile NC ex 2933 69 80 și ex 3808 94 20 (coduri TARIC 2933698070 și 3808942020), originar din RPC.

(22)

TCCA este un produs chimic utilizat ca dezinfectant organoclorurat cu spectru larg și înălbitor, în special pentru dezinfectarea apei din piscine și centre spa. Se mai utilizează pentru tratarea apelor din fosele septice sau turnurile de răcire și pentru curățarea aparatelor de bucătărie. TCCA este vândut sub formă de pudră, granule, tablete sau fulgi. Toate formele de TCCA și preparatele pe baza acestuia au aceleași caracteristici de bază (dezinfectante) și, prin urmare, sunt considerate ca fiind un singur produs.

(23)

S-a constatat că produsul în cauză și produsul similar fabricate și vândute pe piața internă a Japoniei, țara analoagă, precum și produsul similar fabricat și vândut în Uniune de industria Uniunii prezintă aceleași caracteristici fizice, chimice și tehnice de bază și au aceleași utilizări.

(24)

Prin urmare, concluzia Comisiei a fost că aceste produse sunt similare în sensul articolului 1 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(25)

În conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din regulamentul de bază, Comisia a examinat mai întâi dacă expirarea măsurilor în vigoare ar putea duce la o continuare sau la o reapariție a dumpingului din partea RPC.

(26)

La deschiderea anchetei de reexaminare, toți producătorii-exportatori chinezi cunoscuți au fost invitați să se prezinte și să furnizeze răspunsuri la formularul de eșantionare anexat la avizul de deschidere. Cu toate acestea, nicio societate chineză nu a reacționat la deschiderea anchetei de reexaminare și nu a decis să coopereze la etapele ulterioare ale procedurii.

(27)

Misiunea Republicii Populare Chineze pe lângă Uniunea Europeană a fost informată prin notă verbală că, în aceste circumstanțe, Comisia intenționează să își bazeze constatările privind probabilitatea continuării sau a reapariției dumpingului sau a prejudiciului pe datele disponibile în conformitate cu articolul 18 din regulamentul de bază. Nu s-au primit observații.

(28)

În consecință, constatările referitoare la continuarea sau reapariția dumpingului s-au bazat pe informațiile cuprinse în cererea de reexaminare, pe statisticile Eurostat, pe baza de date menționată la articolul 14 alineatul (6), precum și pe baza de date privind exporturile din China și pe estimările producătorilor cooperanți din țara analoagă.

(29)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (7) litera (a) din regulamentul de bază, valoarea normală a fost stabilită pe baza prețurilor plătite sau care ar urma să fie plătite pe piața internă sau pe baza valorii construite într-o țară terță care are o economie de piață adecvată (denumită în continuare „țara analoagă”).

(30)

Atât în cadrul anchetei inițiale, cât și în cadrul primei reexaminări efectuate în perspectiva expirării măsurilor, Comisia a ales Japonia ca țară analoagă în scopul stabilirii valorii normale. Ca urmare a cererii de reexaminare, în avizul de deschidere, Comisia a informat părțile interesate că intenționează să utilizeze din nou Japonia ca țară analoagă. De asemenea, în avizul de deschidere se menționează că alți producători care funcționează în condițiile unei economii de piață s-ar putea afla, printre altele, în SUA. Nu s-au primit observații.

(31)

Comisia a contactat toți producătorii-exportatori cunoscuți, și anume doi producători-exportatori din Japonia și trei producători-exportatori din SUA. Niciuna dintre societățile din SUA nu a fost de acord să coopereze în cadrul anchetei. Cele două societăți japoneze, Nissan Chemical Industries Ltd. și Shikoku Chemicals Corporation, au acceptat să coopereze în cadrul anchetei și au răspuns la chestionar, care a făcut ulterior obiectul unei verificări la fața locului.

(32)

Japonia are o piață internă considerabilă (14) de TCCA, iar nivelul de concurență pe această piață este satisfăcător. În Japonia, există cel puțin trei producători interni aflați în concurență (15), iar în timpul perioadei anchetei de reexaminare o proporție de 15 % din piață era acoperită de importuri (16). Țara nu este protejată de taxe vamale ridicate (17). În sfârșit, Japonia nu dispune de măsuri de apărare comercială împotriva importurilor de TCCA.

(33)

Având în vedere cele de mai sus, Comisia a concluzionat că Japonia este o țară analoagă adecvată, în conformitate cu articolul 2 alineatul (7) litera (a) din regulamentul de bază.

(34)

Din cauza lipsei de cooperare din partea RPC, calculul dumpingului s-a efectuat fără a se face distincție între tipurile de produse.

(35)

Valoarea normală pentru producătorii-exportatori care nu beneficiază de TEP a fost stabilită pe baza datelor verificate la fața locului aferente celor doi producători cooperanți din Japonia.

(36)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din regulamentul de bază, Comisia a examinat în primul rând dacă volumul total al vânzărilor interne de produs similar către clienți independenți realizate de producătorii cooperanți din țara analoagă în perioada anchetei de reexaminare a fost reprezentativ. În acest scop, volumele combinate de vânzări pe piața internă ale acestora au fost comparate cu volumul total al produsului în cauză exportat în Uniune în aceeași perioadă de către producătorii-exportatori chinezi care nu beneficiază de TEP. Astfel, Comisia a constatat că produsul similar a fost vândut în cantități reprezentative pe piața internă din Japonia.

(37)

Ulterior, Comisia a examinat, în ceea ce privește producătorii din țara analoagă, dacă produsul comercializat pe piața internă ar putea fi considerat ca fiind vândut în cadrul operațiunilor comerciale normale în temeiul articolului 2 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(38)

Verificarea operațiunilor comerciale normale a arătat că volumul vândut la un preț de vânzare net egal sau mai mare decât costul de producție calculat (suma costurilor de producție și a costurilor VAG) reprezenta mai puțin de 80 % din volumul total al vânzărilor interne; prin urmare, valoarea normală a fost stabilită doar pe baza prețurilor tranzacțiilor profitabile pe piața internă.

(39)

Având în vedere lipsa de cooperare din partea exportatorilor chinezi, prețul de export mediu pentru perioada anchetei de reexaminare a fost stabilit utilizându-se datele din baza de date menționată la articolul 14 alineatul (6).

(40)

Valoarea normală și prețul mediu al exporturilor chineze, astfel cum a fost stabilit mai sus, au fost comparate pe o bază franco fabrică.

(41)

Pentru a asigura o comparație echitabilă între valoarea normală și prețul de export, s-au operat ajustări, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază, pentru a ține seama de diferențele care influențează prețurile și comparabilitatea acestora. În acest scop, valoarea normală a fost ajustată pentru transportul interior și pentru costurile de manipulare (în intervalul 8 %-13 %). Prețul de export a fost ajustat pentru costurile de transport maritim și cel interior, pe baza estimărilor din cererea de reexaminare (în intervalul 3 %-8 %).

(42)

Marja de dumping stabilită astfel pentru producătorii-exportatori chinezi care nu beneficiază de TEP s-a ridicat, în perioada anchetei de reexaminare, la 80,2 %.

(43)

Valoarea normală pentru producătorii-exportatori care nu beneficiază de TEP s-a bazat pe costul de producție în RPC, astfel cum s-a estimat în cererea de reexaminare.

(44)

Prețul de export a fost stabilit pe baza prețurilor de export către Uniune ale celor trei societăți care beneficiază de TEP, prețuri înregistrate în baza de date menționată la articolul 14 alineatul (6).

(45)

Valoarea normală și prețul mediu al exporturilor chineze, astfel cum a fost stabilit mai sus, au fost comparate pe o bază franco fabrică.

(46)

Pentru a asigura o comparație echitabilă între valoarea normală și prețul de export, s-au operat ajustări, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază, pentru a ține seama de diferențele care influențează prețurile și comparabilitatea acestora. În acest scop, pe baza estimărilor cuprinse în cererea de reexaminare, prețul de export a fost ajustat pentru costurile de transport maritim și cel interior (în intervalul 3 %-8 %).

(47)

Marjele de dumping constatate erau de 49,4 % pentru Hebei Jiheng Chemical Co. Limited, de 49,2 % pentru Heze Huayi Chemical Co. Limited și de 37,4 % pentru Puyang Cleanway Chemicals Limited.

(48)

Comisia a constatat că producătorii-exportatori chinezi au continuat să exporte TCCA către Uniune la prețuri de dumping în cursul anchetei de reexaminare.

(49)

Comisia a verificat dacă ar exista probabilitatea de continuare a dumpingului în cazul în care s-ar permite expirarea măsurilor. În acest sens, Comisia a analizat capacitatea neutilizată a Chinei, atractivitatea pieței Uniunii și comportamentul exportatorilor chinezi pe piețe terțe.

(50)

În cadrul primei reexaminări efectuate în perspectiva expirării măsurilor, capacitatea neutilizată a producției de TCCA din RPC a fost estimată la 180 000 de tone pe an (18). În conformitate cu cererea de reexaminare, capacitatea totală de producție a Chinei a fost estimată la 278 000 de tone în 2015 (19). Producția chineză în cursul PAR a fost estimată la aproximativ 145 000 de tone, dintre care 125 000 de tone de exporturi (20) și circa 20 000 de tone de consum intern estimat (21). Rezultă o capacitate neutilizată de aproximativ 130 000 de tone, adică aproape de trei ori consumul Uniunii, după cum se arată în tabelul 1 de mai jos. Unul dintre producătorii japonezi din țara analoagă a prezentat, pe baza informațiilor privind piața pe care le deținea, o estimare mai moderată a capacității neutilizate a RPC, de aproximativ 50 000 de tone. Aceste date nu au putut fi verificate însă. În orice caz, pe baza informațiilor disponibile, nu există nicio îndoială asupra faptului că, în China, capacitatea neutilizată de TCCA este semnificativă și că depășește cu siguranță consumul total al Uniunii (aproximativ 41 000-48 000 de tone între 2013 și PAR).

(51)

Atractivitatea pieței Uniunii este ilustrată prin faptul că, în ciuda măsurilor antidumping în vigoare, volumele exportate de China către Uniune au continuat să crească. RPC a exportat în Uniune 28 000 de tone de TCCA în perioada anchetei de reexaminare, față de 21 500 de tone în perioada de anchetă a anchetei inițiale.

(52)

Piața Uniunii este a doua piață de TCCA, ca dimensiune, în lume după SUA, dimensiune care o face atractivă din perspectiva volumului oportunităților de vânzare.

(53)

Datorită bazei de date privind exporturile din China, Comisia a aflat că, în perioada anchetei de reexaminare, circa 23 % din exporturile chineze erau destinate Uniunii. Comparând prețurile medii de export (FOB China), Comisia a constatat că aproximativ 47 % din volumele de vânzări ale Chinei în restul lumii erau vândute la prețuri medii mai mici decât prețul mediu de export în Uniune (22). Acest volum de exporturi se ridică la 46 100 de tone, adică un volum de ordinul întregului consum la nivelul Uniunii. De asemenea, folosind baza de date privind exporturile din China, Comisia a identificat și că majoritatea acestor vânzări (aproximativ 85 %, echivalentul a 40 000 de tone) au fost efectuate de producători-exportatori chinezi care nu beneficiază de TEP (adică societăți care, în prezent, fac obiectul celor mai mari taxe antidumping de pe piața Uniunii). Astfel, aceste volume sunt chiar mai susceptibile de a fi redirecționate către piața Uniunii de îndată ce expiră măsurile, având în vedere faptul că, în cazul lor, eliminarea taxelor relativ mari constituie un stimulent și mai puternic.

(54)

Având în vedere cele de mai sus, Comisia a concluzionat că piața Uniunii reprezintă o piață atractivă pentru producătorii-exportatori chinezi de TCCA atât din perspectiva prețurilor și a dimensiunii, cât și datorită faptului că cel puțin 40 000 de tone de TCCA vândute la prețuri de dumping ar fi, cel mai probabil, redirecționate către piața Uniunii de îndată ce se elimină măsurile antidumping în vigoare.

(55)

Constatările anchetei au arătat că producătorii-exportatori chinezi au continuat să vândă TCCA la prețuri de dumping pe piața Uniunii. Comisia a stabilit, de asemenea, că RPC deține o capacitate neutilizată semnificativă pentru produsul în cauză. În cele din urmă, piața Uniunii rămâne atractivă pentru producătorii-exportatori chinezi, având în vedere dimensiunea sa mare și prețurile sale relativ ridicate.

(56)

În perioada anchetei de reexaminare, produsul similar a fost fabricat de trei producători din Uniune (23).

(57)

În cursul anchetei, Comisia a stabilit că unul dintre acești producători, Inquide S.A.U., nu ar trebui să fie considerat ca făcând parte din „industria din Uniune” în sensul articolului 4 alineatul (1) din regulamentul de bază, deoarece acest producător a fost el însuși un importator net al produsului presupus a face obiectul unui dumping. Datele prezentate în răspunsul la chestionar au arătat că societatea respectivă a importat produsul în cauză, că volumele importate au depășit volumele produse în Uniune și că aceste importuri nu aveau un caracter temporar.

(58)

În acest context, Comisia a decis să nu considere această societate ca făcând parte din industria din Uniune. În termeni practici, această decizie înseamnă că datele referitoare la societate nu au fost luate în considerare atunci când s-au stabilit indicatorii de prejudiciu pertinenți pentru situația industriei din Uniune. Totuși, volumele de vânzări ale Inquide S.A.U. au fost luate în considerare atunci când s-a stabilit consumul total la nivelul Uniunii.

(59)

Ca rezultat al excluderii Inquide S.A.U. și pentru a păstra confidențialitatea informațiilor comerciale, informațiile referitoare la cei doi producători în cauză din Uniune sunt prezentate sub formă de indici sau de intervale.

(60)

Consumul la nivelul Uniunii a fost stabilit pe baza volumelor verificate ale vânzărilor industriei Uniunii pe piața Uniunii, a volumului verificat al vânzărilor Inquide S.A.U. și a volumelor importurilor (nivel TARIC) pe piața Uniunii raportate de Eurostat.

(61)

În cursul perioadei examinate, consumul la nivelul Uniunii a evoluat după cum urmează:

Tabelul 1

Consumul la nivelul Uniunii

(62)

Per total, consumul din Uniune a crescut în mod continuu, cu 18 % între 2013 și PAR. Acest lucru a avut implicații majore asupra anumitor indicatori de prejudiciu, după cum se indică mai jos.

(63)

Importurile în Uniune din RPC au evoluat după cum urmează:

Tabelul 2

Volumul și cota de piață a importurilor din RPC

(64)

Importurile de TCCA din RPC au crescut, în general, în termeni absoluți și în termeni de cotă a pieței în timpul perioadei examinate. Singura excepție minoră a fost anul 2015, când volumele importurilor au scăzut ușor în comparație cu anul precedent, reflectând stagnarea consumului pe piața Uniunii în anul respectiv, după cum se arată în tabelul 1. Această încetinire a importurilor a fost urmată, la rândul ei, de o relansare sesizabilă a importurilor în cursul PAR (peste 24 % față de 2015). Analizată în ansamblu, creșterea dinamică a consumului ilustrată în tabelul 1 a fost absorbită aproape în întregime de importurile în creștere din RPC.

(65)

În paralel, importurile din RPC și-au extins în mod semnificativ cota de piață începând din 2013, consolidând un câștig semnificativ de peste 16 puncte procentuale între 2013 și PAR.

(66)

Prețul mediu al importurilor în Uniune din țara în cauză a evoluat după cum urmează:

Tabelul 3

Prețul mediu al importurilor din RPC

(67)

Prețurile medii de import din RPC au fluctuat ușor în cursul perioadei examinate, marcând o creștere totală de 4 %. Este posibil ca această tendință să reflecte, într-o oarecare măsură, variațiile de la an la an în gama de produse (24).

(68)

Datele provenite din baza de date privind exporturile din China (25) au arătat însă o altă tendință a prețurilor. De fapt, pentru perioada de referință, prețul mediu de export al TCCA în Uniune în dolari americani a scăzut cu 9 %. Acest lucru sugerează că creșterea prețurilor a fost o consecință a fluctuațiilor cursului valutar, și nu o reflectare a comportamentului în materie de prețuri pe piața Uniunii al producătorilor-exportatori chinezi, după cum sugerau inițial datele furnizate de Eurostat.

(69)

Prețurile importurilor din RPC au fost în continuare sub nivelul prețurilor industriei din Uniune pe parcursul întregii perioade examinate, cu excepția anului 2015. Atunci când a determinat amploarea subcotării prețurilor, Comisia și-a bazat calculul pe prețurile medii de export CIF ale RPC obținute de la Eurostat, cu ajustările corespunzătoare prin creștere pentru a ține seama de taxele vamale și costurile ulterioare importului (26). Aceste prețuri ale produsului în cauză au fost comparate cu prețul mediu ponderat al industriei din Uniune ajustat la nivel franco fabrică.

(70)

Comparația a indicat faptul că, în timpul PAR, importurile din RPC subcotau prețurile industriei din Uniune cu 2 %-4 %, fără a lua în considerare taxa antidumping în vigoare.

(71)

Următorul tabel arată evoluția importurilor în Uniune din alte țări terțe decât RPC în cursul perioadei examinate în termeni de volum și de cotă de piață:

Tabelul 4

Importurile din alte țări terțe

(72)

Indiferent că este vorba de volum sau de cota de piață, importurile în Uniune din alte țări decât RPC au fost nesemnificative între 2013 și 2015 și au crescut moderat, în puncte procentuale, în cursul PAR. În ceea ce privește nivelul prețurilor acestor importuri, este posibil ca tendința constatată să reflecte, într-o oarecare măsură, variațiile de la an la an în gama de produse. Cu toate acestea, trebuie evidențiat faptul că prețul mediu al importurilor din alte țări terțe nu a fost niciodată la fel de scăzut ca prețurile chineze.

(73)

În conformitate cu articolul 3 alineatul (5) din regulamentul de bază, examinarea impactului importurilor care fac obiectul unui dumping asupra industriei din Uniune include o evaluare a tuturor indicatorilor economici care au influențat situația industriei Uniunii pe parcursul perioadei examinate.

(74)

Pentru stabilirea prejudiciului, Comisia nu a făcut distincție între indicatorii macroeconomici și indicatorii microeconomici ai prejudiciului deoarece industria din Uniune, în sensul articolului 4 alineatul (1) din regulamentul de bază, este reprezentată de doar doi producători. Comisia a evaluat indicatorii economici pe baza datelor referitoare la acești doi producători, cu excepția investițiilor și a randamentului investițiilor care, din cauza lipsei de date, vizează doar una dintre cele două societăți.

(75)

Indicatorii economici sunt: producția, capacitatea de producție, utilizarea capacității, volumul de vânzări, cota de piață, ocuparea forței de muncă, productivitatea, costurile cu forța de muncă, amploarea marjei de dumping și redresarea în urma practicilor de dumping anterioare, prețurile unitare de vânzare, costurile unitare, stocurile, rentabilitatea, fluxul de lichidități, investițiile, randamentul investițiilor și capacitatea de a mobiliza capital. Ei sunt analizați după cum urmează.

(76)

Producția totală, capacitatea de producție și gradul de utilizare a capacității de producție din Uniune au evoluat în cursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 5

Producția, capacitatea de producție și utilizarea capacităților

(77)

Începând din 2013, producătorii din Uniune și-au mărit treptat volumele de producție și capacitatea instalată, reacționând în mod corespunzător la cererea în creștere, după cum se arată în tabelul 1 de mai sus. Începând din 2015, industria din Uniune a funcționat la capacitate maximă. Utilizarea optimă a instalațiilor de producție s-a reflectat pozitiv în costurile de producție mai mici și, prin urmare, în rentabilitatea industriei din Uniune, după cum se observă în continuare.

(78)

Volumul vânzărilor industriei din Uniune către clienți independenți și cota sa de piață au evoluat pe parcursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 6

Volumul vânzărilor și cota de piață

(79)

Per total, vânzările industriei din Uniune au scăzut cu 5 % între 2013 și PAR, deși consumul a crescut cu 18 % în aceeași perioadă. Drept rezultat, cota de piață a industriei din Uniune a scăzut considerabil în fiecare an. Pe de altă parte, în același interval de timp, producătorii-exportatori chinezi și-au mărit considerabil cota de piață și volumele de importuri, după cum se arată în tabelul 2.

(80)

Ocuparea forței de muncă și productivitatea au evoluat în cursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 7

Ocuparea forței de muncă și productivitatea

(81)

Nivelul de ocupare a forței de muncă pentru industria din Uniune a crescut cu 12 % între 2013 și PAR. Productivitatea, exprimată ca volum de producție per angajat, a crescut cu 19 % pe parcursul perioadei examinate.

(82)

Costurile medii cu forța de muncă ale industriei din Uniune au evoluat în perioada examinată după cum urmează:

Tabelul 8

Costurile medii cu forța de muncă per angajat

(83)

Costurile medii cu forța de muncă per angajat au scăzut cu 4 % între 2013 și 2014, iar ulterior s-au menținut relativ neschimbate până la PAR.

(84)

Prețurile medii de vânzare ale industriei din Uniune către clienți neafiliați din Uniune au evoluat în cursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 9

Prețurile de vânzare și costul produselor vândute de industria din Uniune

(85)

Prețurile unitare ale TCCA în UE au rămas relativ stabile, în medie, până în 2015 și au crescut ușor, cu 4 %, în timpul PAR. Această creștere reflectă, într-o anumită măsură, efectul menționat al gamei de produse (a se vedea nota de subsol 24).

(86)

Din cauza creșterii volumelor de producție și a evoluției prețurilor materiilor prime, costul unitar al produselor vândute a scăzut cu 5 % în cursul perioadei examinate.

(87)

Nivelul stocurilor a scăzut cu 40 % între 2013 și 2014 și a rămas în aceleași limite în 2015. Nivelul mai mare al stocurilor de la sfârșitul PAR reflectă scăderea vânzărilor din aceeași perioadă.

(88)

Rentabilitatea, fluxul de lichidități, investițiile și randamentul investițiilor producătorului din Uniune au evoluat în cursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 11

Rentabilitatea, fluxul de lichidități, investițiile și randamentul investițiilor

(89)

Comisia a stabilit rentabilitatea industriei din Uniune prin exprimarea profitului net înainte de impozitare realizat din vânzarea produsului similar către clienți neafiliați din Uniune ca procent din veniturile generate de aceste vânzări. În cursul perioadei examinate, rentabilitatea industriei din Uniune s-a ameliorat treptat și a devenit pozitivă în cursul PAR. Această rentabilitate este totuși mult mai scăzută decât profitul-țintă stabilit în ancheta inițială, care a fost fixat la nivelul profitului realizat de industria din Uniune în absența dumpingului prejudiciabil.

(90)

Perioada 2013-2015 a fost caracterizată printr-o lipsă de rentabilitate și printr-un randament negativ al investițiilor. Cele mai recente cifre indică o revenire la randamente ușor pozitive. Presiunea considerabilă în termeni de volum exercitată asupra industriei din Uniune de importurile în creștere din RPC în 2013 și în cursul PAR au împiedicat industria din Uniune să beneficieze din plin de creșterea dinamică a consumului în Uniune. Astfel cum s-a indicat în considerentul 64 de mai sus, această creștere a fost absorbită aproape în totalitate de importurile care au făcut obiectul unui dumping, din RPC.

(91)

Fluxul net de lichidități reprezintă capacitatea industriei Uniunii de a-și autofinanța activitățile. Fluxul net de lichidități a crescut de mai multe ori în cursul perioadei examinate. Creșterea substanțială a fluxului de lichidități se explică, în principal, prin variația capitalului circulant.

(92)

Nivelurile observate în perioada cuprinsă între 2014 și PAR reflectă nu numai ratele de investiții standard care vizează întreținerea permanentă și înlocuirea necesară a anumitor piese mecanice, dar și mizele de a îmbunătăți productivitatea și procesele de producție.

(93)

Randamentul investițiilor este profitul exprimat în procente din valoarea contabilă netă a activelor fixe. La fel ca în cazul celorlalți indicatori financiari, randamentul investițiilor legat de producerea și vânzarea produsului similar a evoluat, de asemenea, în mod pozitiv, dar a rămas mult sub nivelul obiectivelor rezonabile.

(94)

Marjele de dumping constatate erau mult peste nivelul de minimis și actualul nivel al măsurilor (a se vedea considerentele 2, 4 și 47 de mai sus). De asemenea, având în vedere capacitatea neutilizată și prețurile importurilor din RPC (a se vedea considerentele 50 și 66), impactul marjelor de dumping efective asupra industriei din Uniune nu poate fi considerat neglijabil.

(95)

Măsurile inițiale au fost instituite în octombrie 2005. După cum se menționează în considerentul 89 de mai sus, în cursul PAR, industria din Uniune a obținut un randament cu mult mai slab decât profitul-țintă de 10 % stabilit în ancheta inițială (27). Ținând seama de situația generală a industriei din Uniune și de evoluția importurilor din RPC în ultimii ani, se poate concluziona că industria din Uniune nu a reușit să se redreseze pe deplin în urma acestor efecte, în pofida taxelor antidumping în vigoare.

(96)

Pe baza celor de mai sus, se concluzionează că industria din Uniune nu a suferit un prejudiciu important în sensul articolului 3 alineatul (5) din regulamentul de bază în perioada anchetei de reexaminare. O serie de indicatori, în special cei financiari, s-au îmbunătățit semnificativ în cursul perioadei examinate.

(97)

Cu toate acestea, indicatorii menționați nu pot fi analizați separat unul de celălalt. De fapt, pierderea cotei de piață, scăderea volumelor de vânzări și nivelurile insuficiente de rentabilitate, analizate din perspectiva unui context destul de favorabil în ceea ce privește consumul, confirmă faptul că, potrivit unor așteptări rezonabile, industria din Uniune ar putea să aibă rezultate mai apropiate de marja de 10 % din cifra de afaceri, considerată rezonabilă pentru sector, în condiții comerciale normale, în absența importurilor care fac obiectul unui dumping. De asemenea, tendința pozitivă observată în materie de producție, capacitate și rentabilitate ar trebui atribuită și deciziilor luate de industria din Uniune de a investi în unități de producție suplimentare și de a utiliza în mod mai rațional utilajele existente. Utilizarea optimă a capacității se explică, de asemenea, prin creșterea exporturilor către piețe din țări terțe.

(98)

Aceste evoluții, coroborate cu creșterea semnificativă a importurilor care fac obiectul unui dumping din China, conduc la concluzia că, în ciuda tendinței pozitive observate pentru anumiți factori de prejudiciu, în general, deși nu a suferit un prejudiciu important în cursul PAR, industria din Uniune rămâne vulnerabilă și nu ar fi capabilă să facă față altor creșteri ale importurilor care fac obiectul unui dumping din RPC.

(99)

După cum s-a concluzionat în considerentele 96-98, industria din Uniune nu a suferit niciun prejudiciu important în perioada anchetei de reexaminare, însă situația acesteia rămâne precară.

(100)

Pentru a stabili probabilitatea reapariției prejudiciului în cazul abrogării măsurilor luate împotriva RPC, au fost analizate următoarele elemente: (a) disponibilitatea unei capacități neutilizate a producătorilor-exportatori din RPC; (b) atractivitatea pieței Uniunii și comportamentul la export al producătorilor-exportatori din China pe alte piețe terțe și (c) impactul probabil al importurilor de TCCA originar din RPC.

(101)

RPC este cel mai mare producător de TCCA din lume și reprezenta aproximativ 57 % din capacitatea de producție mondială totală la sfârșitul anului 2015. Analiza de la considerentul 50 a arătat că, potrivit estimărilor, în cursul PAR, capacitățile neutilizate disponibile în China depășeau în mod semnificativ consumul total al Uniunii. În acest sens, este important de remarcat că, din informațiile furnizate în cererea de reexaminare și confirmate de asemenea de producătorii-exportatori cooperanți din Japonia, rezultă că piața Uniunii este a doua ca mărime din lume după cea a SUA.

(102)

Având în vedere aceste elemente, există o probabilitate mare ca, în cazul abrogării măsurilor, producătorii-exportatori chinezi să își orienteze producția către piața Uniunii.

(103)

Atractivitatea pieței Uniunii este ilustrată prin faptul că, în ciuda măsurilor antidumping în vigoare, volumele exportate de China către piața Uniunii au crescut rapid în cursul perioadei examinate. RPC a exportat în Uniune 28 000 de tone de TCCA în cursul PAR, față de 17 000 de tone în 2013.

(104)

Comisia a stabilit, de asemenea, că, în cursul PAR, aproximativ 23 % din exporturile chineze au fost destinate pieței Uniunii. Pe de altă parte, datorită elementelor de probă colectate, s-a constatat că aproximativ 47 % din volumele de vânzări la export ale Chinei în restul lumii erau vândute la prețuri medii mai mici decât prețul mediu de export pe piața Uniunii. Acest volum de exporturi corespunde unui volum aproximativ de ordinul întregului consum la nivelul Uniunii.

(105)

În cazul în care s-ar permite expirarea măsurilor, după cum s-a menționat în considerentul 53, volumele exporturilor realizate de producătorii-exportatori chinezi care nu beneficiază de TEP sunt chiar mai susceptibile de a fi redirecționate către piața Uniunii, având în vedere faptul că, în cazul lor, eliminarea taxelor relativ mari constituie un stimulent și mai puternic.

(106)

Din motivele prezentate, Comisia a concluzionat că piața Uniunii reprezintă o piață atractivă pentru producătorii-exportatori chinezi atât din perspectiva prețurilor, cât și a dimensiunii.

(107)

Atunci când a evaluat impactul probabil al importurilor din China care fac obiectul unui dumping asupra industriei din Uniune, Comisia a realizat o simulare pentru a evalua impactul pe care volumele exportate din China ar putea să le aibă asupra industriei din Uniune. În ipoteza unei scăderi moderate a volumului de vânzări și de producție de 5 000 de tone ca urmare a unei creșteri a importurilor de TCCA din China, costul unitar de producție ar crește cu 7,1 %, ducând la deteriorarea situației producătorilor din Uniune și la pierderi înregistrate în cazul acestora.

(108)

De asemenea, nu poate fi exclus faptul că importurile suplimentare din China ar duce și la creșterea presiunii asupra prețurilor pe piața Uniunii. După cum se menționează în considerentul 70, prețurile de import ale producătorilor-exportatori chinezi pe piața Uniunii subcotează chiar și acum prețurile de vânzare ale industriei din Uniune cu 2 %-4 %. În cazul probabil în care importurile suplimentare menționate ar fi la același preț, efectul negativ asupra industriei din Uniune s-ar agrava și mai mult.

(109)

Deși evoluează pozitiv, rentabilitatea este în continuare prea scăzută pentru a asigura o sustenabilitate financiară pe termen lung. De asemenea, randamentele menționate s-au manifestat într-un context de creștere a volumelor de producție, care nu a fost reflectat în termeni de cotă de piață. Prin urmare, potrivit unor așteptări rezonabile, industria din Uniune ar fi putut să își amortizeze în continuare costurile fixe pentru volumele mai mari produse.

(110)

Este important de remarcat faptul că nu au existat importuri de TCCA în UE din alte țări în cantități suficiente pentru a le considera un factor relevant pentru situația actuală a industriei din Uniune.

(111)

Pe baza celor de mai sus și în lipsa oricăror observații, Comisia a considerat că abrogarea măsurilor ar conduce la reapariția prejudiciului pentru industria din Uniune.

(112)

În conformitate cu articolul 21 din regulamentul de bază, Comisia a analizat dacă menținerea măsurilor existente împotriva RPC ar fi împotriva interesului Uniunii în ansamblul său. Determinarea interesului Uniunii s-a bazat pe evaluarea diferitelor interese implicate în ansamblul lor, printre care cele ale industriei, ale importatorilor și ale utilizatorilor din Uniune.

(113)

Având în vedere concluziile privind situația industriei din Uniune expuse în considerente 96-98 de mai sus și potrivit argumentelor care sprijină probabilitatea reapariției prejudiciului, după cum s-a stabilit în considerentul 111, Comisia a constatat că expirarea măsurilor în vigoare ar duce la o deteriorare a situației economice precare a industriei de TCCA din Uniune, care a depus eforturi majore pentru a face față creșterii importurilor care fac obiectul unui dumping din RPC și a cărei situație este departe de a fi echitabilă în comparație cu cea a producătorilor-exportatori din RPC.

(114)

Așadar, continuarea măsurilor ar fi avantajoasă pentru industria din Uniune, care ar putea, în acest caz, să continue să se redreseze de pe urma efectului dumpingului continuu. În schimb, suprimarea măsurilor ar întrerupe redresarea industriei din Uniune, ar constitui o amenințare serioasă la viabilitatea acesteia și, în consecință, ar reprezenta un risc pentru existența acesteia, reducând astfel aprovizionarea și competiția de pe piață.

(115)

Paisprezece importatori/distribuitori cunoscuți, unsprezece federații naționale europene și două asociații europene au fost contactate în etapa de deschidere a anchetei. Un importator din Spania a răspuns la chestionar.

(116)

Acest operator comercial a achiziționat cantități mari de TCCA originar din RPC (6 % din totalul importurilor) în cursul PAR. El a mai cumpărat cantități limitate de TCCA de la furnizorii din Uniune. Sectorul TCCA este o parte dintr-o divizie comercială mai mare a acestei societăți, care în 2015 reprezenta 35 % din cifra sa de afaceri totală. Societatea a raportat un profit, în cursul PAR, pentru produsul care face obiectul reexaminării, dar nu a oferit suficiente explicații cu privire la modul în care era stabilit acest profit. Societatea s-a opus continuării măsurilor, dar nu a prezentat argumente solide în sprijinul opiniei sale.

(117)

După cum s-a menționat în considerentul 57, în cursul anchetei, Comisia a decis să nu îl considere pe unul dintre solicitanți, Inquide S.A.U., ca fiind parte din industria din Uniune, pe motiv că acest producător era un importator net al produsului presupus a face obiectul unui dumping. În urma notificării acestui fapt, Inquide S.A.U. nu s-a opus acestei decizii. Totuși, Inquide S.A.U. a subliniat că, în pofida deciziei Comisiei, continuă să sprijine continuarea măsurilor privind importurile de TCCA din RPC.

(118)

În lipsa altor informații, ancheta nu a demonstrat faptul că o continuare a măsurilor ar avea vreun impact negativ semnificativ asupra acestui importator sau asupra importatorilor în general.

(119)

Prin urmare, pe baza informațiilor disponibile și în lipsa oricăror informații/elemente de probă care să demonstreze contrariul, Comisia a concluzionat că menținerea măsurilor nu are niciun impact negativ semnificativ asupra importatorilor din Uniune.

(120)

În etapa de deschidere a anchetei, au fost trimise chestionare unui număr de 39 de utilizatori identificați. Niciun utilizator nu a răspuns la chestionar. În absența acestor răspunsuri, nu s-au putut formula concluzii cu privire la interesul utilizatorilor. În absența unor informații noi, se poate considera în continuare relevant sprijinul utilizatorilor exprimat în favoarea acestor măsuri, menționat în considerentul 91 din Regulamentul privind prima reexaminare efectuată în perspectiva expirării măsurilor, adică în favoarea ideii că continuarea măsurilor nu ar avea un impact negativ asupra concurenței de pe piața Uniunii și că ar oferi industriei utilizatoare o gamă mai largă de furnizori aflați în concurență la prețurile pieței.

(121)

Ținând cont de toți factorii menționați anterior, Comisia a concluzionat că nu există motive întemeiate împotriva menținerii măsurilor aplicabile importurilor de TCCA din RPC.

(122)

Toate părțile au fost informate cu privire la principalele fapte și considerente pe baza cărora Comisia a intenționat menținerea măsurilor în vigoare împotriva RPC. De asemenea, părților li s-a acordat un termen pentru a-și prezenta observațiile în urma respectivei comunicări. Niciuna dintre părțile interesate nu a prezentat observații cu privire la informațiile comunicate.

(123)

Având în vedere cele de mai sus, se consideră că, în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din regulamentul de bază, măsurile antidumping aplicabile importurilor de TCCA originar din RPC, instituite prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1389/2011, ar trebui menținute.

(124)

Comitetul instituit în temeiul articolului 15 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/1036 nu a emis un aviz,

5.12.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 319/28

(1)

Kaesler Nutrition GmbH a depus o cerere în conformitate cu articolul 13 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1831/2003, propunând modificarea numelui titularului autorizației înscrise în Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/329 al Comisiei (2).

(2)

Lohmann Animal Nutrition GmbH, titularul autorizației pentru aditivul furajer 6-fitază, și-a schimbat denumirea comercială în „Kaesler Nutrition GmbH”, cu efect de la 3 iulie 2017. Solicitantul a prezentat date relevante în sprijinul cererii sale.

(3)

Schimbarea propusă a titularului autorizației este de natură pur administrativă și nu implică necesitatea unei noi evaluări a aditivului în cauză. Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară a fost informată cu privire la cerere.

(4)

Pentru ca Kaesler Nutrition GmbH să își poată exercita drepturile de comercializare, este necesară modificarea numelui titularului în autorizație. Prin urmare, Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/329 ar trebui modificat în consecință.

(5)

Deoarece niciun motiv de siguranță nu impune aplicarea imediată a modificărilor prevăzute de prezentul regulament, este necesar să se prevadă o perioadă tranzitorie, în care aditivul furajer 6-fitază, precum și preamestecurile și furajele combinate care conțin acest aditiv furajer, care sunt în conformitate cu dispozițiile aplicabile înainte de data intrării în vigoare a prezentului regulament, pot continua să fie introduse pe piață și pot fi utilizate până la epuizarea stocurilor existente.

(6)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale,

1.

În titlu, cuvintele „titularul autorizației: Lohmann Animal Nutrition GmbH” se înlocuiesc cu „titularul autorizației: Kaesler Nutrition GmbH”.

2.

În anexă, în a doua coloană a tabelului, intitulată „Numele deținătorului autorizației”, cuvintele „Lohmann Animal Nutrition GmbH” se înlocuiesc cu „Kaesler Nutrition GmbH”.

5.12.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 319/30

(1)

La 23 martie 2006, Comisia a adoptat Regulamentul (CE) nr. 553/2006 de instituire a unor măsuri antidumping provizorii la importurile de anumite tipuri de încălțăminte cu fețe din piele (denumite în continuare „încălțăminte”) originare din Republica Populară Chineză (denumită în continuare „RPC” sau „China”) și Vietnam (denumit în continuare „regulamentul provizoriu”) (2).

(2)

Prin Regulamentul (CE) nr. 1472/2006, (3) Consiliul a instituit taxe antidumping definitive cuprinse între 9,7 % și 16,5 % la importurile de anumite tipuri de încălțăminte cu fețe din piele originare din Vietnam și din RPC timp de doi ani [denumit în continuare „Regulamentul (CE) nr. 1472/2006” sau „regulamentul în litigiu”].

(3)

Prin Regulamentul (CE) nr. 388/2008 (4), Consiliul a extins măsurile antidumping definitive la importurile de anumite tipuri de încălțăminte cu fețe din piele originare din RPC la importurile expediate din Regiunea Administrativă Specială („RAS”) Macao, indiferent dacă au fost declarate sau nu ca originare din RAS Macao.

(4)

Ca urmare a unei reexaminări efectuate în perspectiva expirării măsurilor, inițiată la 3 octombrie 2008 (5), Consiliul a extins măsurile antidumping pentru o perioadă de 15 luni prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1294/2009 (6), și anume până la 31 martie 2011, dată la care măsurile au expirat [denumit în continuare „Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1294/2009”].

(5)

Brosmann Footwear (HK) Ltd, Seasonable Footwear (Zhongshan) Ltd, Lung Pao Footwear (Guangzhou) Ltd și Risen Footwear (HK) Co Ltd, precum și Zhejiang Aokang Shoes Co. Ltd (denumiți în continuare „solicitanții”) au contestat regulamentul în litigiu la Tribunalul de Primă Instanță (în prezent: Tribunalul). Prin hotărârile din 4 martie 2010 în cauza T-401/06, Brosmann Footwear (HK) și alții/Consiliul, și din 4 martie 2010 în cauzele conexate T-407/06 și T-408/06 Zhejiang Aokang Shoes și Wenzhou Taima Shoes/Consiliu, Tribunalul a respins contestațiile respective.

(6)

Solicitanții au introdus recurs împotriva hotărârilor respective. Prin hotărârile sale din 2 februarie 2012 în cauza C-249/10 P Brosmann Footwear (HK) și alții/Consiliul și din 15 noiembrie 2012 în cauza C-247/10 P, Zhejiang Aokang Shoes/Consiliul (denumite în continuare „hotărârile Brosmann și Aokang”), Curtea de Justiție a casathotărârile respective. Aceasta a considerat că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept în măsura în care acesta a considerat că Comisia nu era obligată să examineze cererile de acordare a tratamentului de societate care funcționează în condițiile unei economii de piață (denumit în continuare „TEP”), depuse în temeiul articolului 2 alineatul (7) literele (b) și (c) din regulamentul de bază de comercianți neincluși în eșantion (punctul 36 din hotărârea pronunțată în cauza C-249/10 P și punctele 29 și 32 din hotărârea pronunțată în cauza C-247/10 P).

(7)

Ulterior, Curtea de Justiție s-a pronunțat ea însăși asupra litigiului. Conform acesteia „Comisia ar fi trebuit să examineze cererile documentate pe care recurentele i le prezentaseră în temeiul articolului 2 alineatul (7) literele (b) și (c) din regulamentul de bază pentru a beneficia de TEP în cadrul procedurii antidumping prevăzute de regulamentul în litigiu. Ulterior, trebuie să se constate că nu se exclude că o astfel de examinare ar fi condus la impunerea, în privința acestora, a unei taxe antidumping definitive diferite de taxa de 16,5 % care le este aplicabilă în temeiul articolului 1 alineatul (3) din regulamentul în litigiu. Astfel, din aceeași dispoziție reiese că în privința singurului operator chinez inclus în eșantion care a obținut TEP a fost impusă o taxă antidumping definitivă de 9,7 %. Or, astfel cum reiese din cuprinsul punctului 38 din prezenta hotărâre, dacă Comisia ar fi constatat că condițiile unei economii de piață prevalau de asemenea în privința recurentelor, acestea din urmă, atunci când calcularea unei marje de dumping individuale nu era posibilă, ar fi trebuit de asemenea să beneficieze de acest din urmă procent.” (punctul 42 din hotărârea în cauza C-249/10 P și punctul 36 din hotărârea în cauza C-247/10 P).

(8)

În consecință, Curtea a anulat regulamentul în litigiu în ceea ce privește solicitanții în cauză.

(9)

În octombrie 2013, Comisia, prin intermediul unui aviz publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (7), a anunțat că a decis să reia procedura antidumping din punctul în care a apărut ilegalitatea și să examineze dacă, în perioada cuprinsă între 1 aprilie 2004 și 31 martie 2005, au prevalat condițiile economiei de piață pentru solicitanți. Acest aviz a invitat părțile interesate să se facă cunoscute.

(10)

În martie 2014, Consiliul a respins, prin Decizia de punere în aplicare 2014/149/UE (8) a Consiliului, o propunere a Comisiei de a adopta un regulament de punere în aplicare al Consiliului de reinstituire a unei taxe antidumping definitive și de percepere definitivă a taxei provizorii instituite cu privire la anumite tipuri de încălțăminte cu fețe din piele originare din Republica Populară Chineză și produse de Brosmann Footwear (HK) Ltd, Seasonable Footwear (Zhongshan) Ltd, Lung Pao Footwear (Guangzhou) Ltd, Risen Footwear (HK) Co Ltd și Zhejiang Aokang Shoes Co. Ltd și a încheiat procedurile cu privire la acești producători. Consiliul a fost de părere că importatorii care au cumpărat încălțăminte de la producătorii-exportatori respectivi, cărora le fuseseră rambursate taxele vamale corespunzătoare de către autoritățile naționale competente în baza articolului 236 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/1992 din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului vamal comunitar (9) (denumit în continuare „Codul vamal comunitar”), au dobândit încredere legitimă în temeiul articolului 1 alineatul (4) din regulamentul în litigiu, care instituise, în cazul colectării taxelor, aplicabilitatea dispozițiilor din Codul vamal comunitar, în special articolul 221 din acesta.

(11)

Trei importatori ai produsului în cauză, C&J Clark International Ltd. („Clark”), Puma SE („Puma”) și Timberland Europe B.V. („Timberland”) (denumiți în continuare „importatorii în cauză”) au contestat măsurile antidumping instituite la importurile de anumite tipuri de încălțăminte din China și din Vietnam, invocând jurisprudența menționată în considerentele 5-7 în fața instanțelor lor naționale, care au transmis cauzele Curții de Justiție pentru pronunțarea unei hotărâri preliminare.

(12)

La 4 februarie 2016, în cauzele conexate C-659/13 C&J Clark International Limited și C-34/14 Puma SE (10), Curtea de Justiție a declarat nule Regulamentul (CE) nr. 1472/2006 și Regulamentul de punere în aplicare (UE) 1294/2009, întrucât Comisia Europeană nu a examinat cererile de acordare a TEP și a tratamentului individual („TI”) depuse de către producătorii-exportatori din RPC și din Vietnam care nu au fost incluși în eșantion (denumite în continuare „hotărârile”), contrar cerințelor prevăzute la articolul 2 alineatul (7) litera (b) și la articolul 9 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 384/96 al Consiliului (11).

(13)

În ceea ce privește cauza C-571/14 Timberland Europe, Curtea de Justiție a decis, la 11 aprilie 2016, să elimine cauza din registru la cererea instanței naționale de trimitere.

(14)

Articolul 266 din TFUE prevede că instituțiile Uniunii trebuie să ia măsurile impuse de executarea hotărârilor Curții. În caz de anulare a unui act adoptat de instituții în cadrul unei proceduri administrative, cum ar fi procedura antidumping, executarea hotărârii Curții constă în înlocuirea actului anulat cu un nou act, în care este eliminată ilegalitatea identificată de către Curte (12).

(15)

În conformitate cu jurisprudența Curții, procedura de înlocuire a actului anulat poate fi reluată chiar de la punctul în care a intervenit ilegalitatea (13). Aceasta implică, în special, faptul că, într-o situație în care este anulat un act care încheie o procedură administrativă, anularea respectivă nu afectează în mod necesar actele pregătitoare, cum ar fi deschiderea procedurii antidumping. Într-o situație în care este anulat un regulament care instituie măsuri antidumping definitive, aceasta înseamnă că, în urma anulării, procedura antidumping este încă deschisă, întrucât actul de încheiere a procedurii antidumping a dispărut din ordinea juridică a Uniunii (14), cu excepția cazului în care ilegalitatea a avut loc în etapa de deschidere.

(16)

În afară de faptul că instituțiile Uniunii nu au examinat cererile de acordare a TEP și TI depuse de producătorii-exportatori din RPC și din Vietnam care nu au fost incluși în eșantion, toate celelalte constatări menționate în Regulamentul (CE) nr. 1472/2006 și în Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1294/2009 rămân valabile.

(17)

În cazul de față, ilegalitatea a avut loc după deschidere. Prin urmare, Comisia a decis să reia prezenta procedură antidumping, care rămânea deschisă în urma hotărârilor, de la punctul în care a intervenit ilegalitatea și să examineze dacă, pentru producătorii-exportatori în cauză, au prevalat condițiile economiei de piață în perioada cuprinsă între 1 aprilie 2004 și 31 martie 2005, care a fost perioada de anchetă (denumită în continuare „perioada de anchetă”). Comisia a examinat, de asemenea, după caz, dacă producătorii-exportatori în cauză îndeplinesc condițiile de acordare a tratamentului individual în conformitate cu articolul 9 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului (15) (denumit în continuare „regulamentul de bază înainte de a fi modificat”) (16).

(18)

Prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/1395 (17), Comisia a reinstituit o taxă antidumping definitivă și a perceput definitiv taxa provizorie instituită asupra importurilor efectuate de Clark și Puma de anumite tipuri de încălțăminte cu fețe din piele originare din RPC și produse de treisprezece producători-exportatori chinezi care au depus cererile de acordare a TEP și TI, dar care nu au fost incluși în eșantion.

(19)

Prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/1647 (18), Comisia a reinstituit o taxă antidumping definitivă și a perceput definitiv taxa provizorie instituită asupra importurilor efectuate de Clark, Puma și Timberland de anumite tipuri de încălțăminte cu fețe din piele originare din Vietnam și produse de anumiți producători-exportatori vietnamezi care au depus cereri de acordare a TEP și TI, dar care nu au fost incluși în eșantion.

(20)

Prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/1731 (19), Comisia a reinstituit o taxă antidumping definitivă și a perceput definitiv taxa provizorie instituită asupra importurilor efectuate de Puma și Timberland de anumite tipuri de încălțăminte cu fețe din piele originare din Republica Populară Chineză și produse de un producător-exportator din Vietnam și de doi producători-exportatori din RPC care au depus cereri de acordare a TEP și TI, dar care nu au fost incluși în eșantion.

(21)

Validitatea Regulamentului (UE) 2016/1395, a Regulamentului (UE) 2016/1647 și a Regulamentului (UE) 2016/1731 a fost contestată de Puma și Timberland în fața Tribunalului în cauzele T-781/16 Puma și alții/Comisia și T-782/16 Timberland Europe/Comisia. În plus, validitatea Regulamentului (UE) 2016/1395 a fost, de asemenea, contestată în fața Tribunalului de Clark în cauza T-790/16 C & J Clark International/Comisia și T-861/16 C & J Clark International/Comisia.

(22)

În vederea punerii în aplicare a hotărârii pronunțate în cauzele conexate C-659/13 C & J Clark International Limited și C-34/14 Puma SE menționate în considerentul 12, Comisia a adoptat Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/223 de stabilire a unei proceduri pentru evaluarea anumitor cereri de acordare a tratamentului de societate care funcționează în condițiile unei economii de piață și a tratamentului individual depuse de către producători-exportatori din China și din Vietnam și de punere în aplicare a hotărârii Curții de Justiție în cauzele conexate C-659/13 și C-34/14 (20) La articolul 1 din regulamentul respectiv, Comisia a însărcinat autoritățile vamale naționale să transmită toate cererile de rambursare a taxelor antidumping definitive plătite pentru importurile de încălțăminte originare din China și din Vietnam, depuse de importatori în temeiul articolului 236 din Codul vamal comunitar și care se bazează pe faptul că un producător-exportator neinclus în eșantion a solicitat acordarea TEP/TI în ancheta care a condus la instituirea măsurilor definitive prin Regulamentul (CE) nr. 1472/2006 (denumită în continuare „ancheta inițială”). Comisia evaluează cererea relevantă de acordare a TEP sau TI și reinstituie rata corespunzătoare a taxei. Pe această bază, autoritățile vamale naționale ar trebui să decidă ulterior cu privire la cererea de rambursare și de remitere a taxelor antidumping.

(23)

Ca urmare a unei notificări din partea autorităților vamale franceze în conformitate cu articolul 1 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/223, Comisia a identificat doi producători-exportatori chinezi care au depus cereri de acordare a TEP și TI în ancheta inițială, dar care nu au fost incluși în eșantion. A fost identificat un alt producător-exportator care a fost furnizorul firmei Deichmann, un importator german, care a contestat plata taxelor. Prin urmare, Comisia a analizat formularul de cerere de acordare a TEP și a TI transmis de către acești trei producători-exportatori chinezi.

(24)

Având în vedere cele de mai sus, prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/2257 (21), Comisia a reinstituit o taxă antidumping definitivă și a perceput definitiv taxa provizorie instituită asupra importurilor de anumite tipuri de încălțăminte cu fețe din piele originare din Republica Populară Chineză și produse de trei producători-exportatori care au depus cereri de acordare a TEP și TI, dar care nu au fost incluși în eșantion.

(25)

În conformitate cu articolul 1 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/223, autoritățile vamale din Regatul Unit, Belgia și Suedia au notificat Comisiei cereri de rambursare depuse de importatori la 12 iulie 2016 (Regatul Unit), 13 iulie 2016 (Belgia) și la 26 iulie 2016 (Suedia). Ca urmare a acestor notificări, Comisia a analizat cererile de acordare a TEP și TI depuse de nouăsprezece producători-exportatori și, prin Regulamentul (UE) 2017/423 (22), a reinstituit o taxă antidumping definitivă și a perceput cu titlu definitiv taxa provizorie instituită asupra importurilor de anumite tipuri de încălțăminte cu fețe din piele originare din RPC și din Vietnam și produse de acești nouăsprezece producători-exportatori.

(26)

Pe parcursul anchetei sus-menționate, prin observațiile formulate de mai multe părți interesate în urma comunicării informațiilor, au fost identificate alte cinci societăți/grupuri de societăți care, în mod direct sau prin intermediul unor producători-exportatori chinezi sau vietnamezi, au prezentat un formular de cerere de acordare a TEP și TI în cursul anchetei inițiale, dar care nu au fost incluse în eșantion și care nu au fost evaluate în exercițiile anterioare privind punerea în aplicare. Aceste societăți au fost enumerate în anexa VI la Regulamentul (UE) 2017/423 și au făcut parte din patru grupuri de societăți.

(27)

Pe această bază, Comisia a identificat patru grupuri de societăți care reuneau șapte societăți și care erau producători-exportatori chinezi sau vietnamezi care nu au fost incluși în eșantion în ancheta inițială și a evaluat cererile de acordare a TEP și TI prezentate de aceste societăți în cursul anchetei inițiale. Având în vedere cele de mai sus, prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/1982 (23), Comisia a reinstituit o taxă antidumping definitivă și a perceput definitiv taxa provizorie instituită asupra importurilor de anumite tipuri de încălțăminte cu fețe din piele originare din Republica Populară Chineză și produse de acești producători-exportatori care au depus cereri de acordare a TEP și TI, dar care nu au fost incluși în eșantion.

(28)

În plus, la articolul 3 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/423, Comisia a suspendat temporar evaluarea situației societăților enumerate în anexa sa III până la data la care importatorul care solicită rambursare de la autoritățile vamale naționale va informa Comisia cu privire la numele și adresele producătorilor-exportatori de la care comercianții relevanți au cumpărat încălțămintea. Într-adevăr, deși Comisia consideră că sarcina probei în ceea ce privește identificarea producătorilor-exportatori din China și/sau din Vietnam revine importatorilor care solicită rambursarea taxelor antidumping achitate, ea recunoaște, de asemenea, că este posibil ca nu toți importatorii care au cumpărat încălțăminte de la comercianți să fi fost la curent cu necesitatea de a informa Comisia cu privire la numele producătorilor-exportatori de la care comercianții respectivi au cumpărat încălțămintea. Prin urmare, Comisia a contactat în mod specific toți importatorii vizați de notificările Regatului Unit, Belgiei și Suediei și i-a invitat să furnizeze informațiile necesare, și anume numele și adresele producătorilor-exportatori din RPC sau din Vietnam, într-un termen stabilit.

(29)

Prin urmare, trei importatori, și anume Pentland Brands Ltd., Puma UK Ltd. și Deichmann Shoes UK Ltd. au furnizat numele și adresele furnizorilor lor respectivi din China și/sau Vietnam la 18 aprilie 2017 (Puma UK Ltd.), la 27 aprilie 2017 (Pentland Brands Ltd.) și la 15 mai 2017 (obligă Deichmann Shoes UK Ltd.), respectiv.

(30)

La 7 aprilie 2017, în conformitate cu articolul 1 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/223, autoritățile vamale din Germania au notificat Comisiei cereri de rambursare depuse de importatori din Uniune și au furnizat documente justificative. La 20 iunie 2017, autoritățile vamale din Germania au trimis un addendum la notificarea lor inițială și au notificat Comisiei cereri suplimentare din partea importatorilor.

(31)

La 23 mai 2017, în conformitate cu articolul 1 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/223, autoritățile vamale din Țările de Jos au notificat Comisiei cereri de rambursare depuse de importatori din Uniune și au furnizat documente justificative. La 21 iulie 2017, autoritățile vamale din Țările de Jos au trimis un addendum la notificarea lor inițială și au notificat Comisiei cereri suplimentare din partea importatorilor.

(32)

Ca urmare, Comisia a primit numele și adresele unui total de 600 de societăți care au fost raportate ca furnizori de încălțăminte din RPC și Vietnam.

(33)

Pentru 431 dintre aceste societăți (enumerate în anexa III la prezentul regulament), Comisia nu are nicio dovadă că acestea au depus un formular de cerere de acordare a TEP/TI în ancheta inițială. Aceste societăți nu au fost în măsură să demonstreze nici că ar fi fost afiliate unuia dintre producătorii-exportatori chinezi sau vietnamezi care au furnizat o cerere de acordare a TEP/TI în cadrul anchetei inițiale.

(34)

Din restul de societăți, 19 producători-exportatori au fost deja evaluați în mod individual sau ca parte a unui grup de societăți incluse în eșantionul de producători-exportatori chinezi sau vietnamezi în contextul anchetei inițiale (enumerate în anexa IV la prezentul regulament). Întrucât niciuna dintre aceste societăți nu a beneficiat de un nivel individual al taxei, taxa de 16,5 % pentru RPC, sau, respectiv de 10 % pentru Vietnam se aplică importurilor de încălțăminte provenite de la aceste societăți. Aceste niveluri nu au fost afectate de hotărârea menționată în considerentul 12.

(35)

Din societățile rămase, șaptezeci și doi de exportatori-producători (enumerați în anexa V la prezentul regulament) au fost deja evaluați individual sau ca parte a unui grup de societăți în contextul punerii în aplicare a hotărârii menționate în considerentul 12: și anume, în Decizia de punere în aplicare 2014/149/UE sau în Regulamentele de punere în aplicare (UE) 2016/1395, (UE) 2016/1647, (UE) 2016/1731, (UE) 2016/2257 și, respectiv, (UE) 2017/1982.

(36)

Societățile sau grupurile de societăți evaluate prin Decizia de punere în aplicare 2014/149/UE nu au făcut obiectul niciunei reinstituiri a taxei antidumping, astfel cum s-a menționat în considerentul 10, pe baza faptului că rambursarea taxelor către aceste societăți avusese deja loc și, astfel, le-a furnizat o încredere legitimă că nu va avea loc o astfel de restituire. Prin urmare, pe de altă parte, cererile de rambursare depuse de importatorii din Uniune afiliați societăților sau grupurilor de societăți evaluate prin Regulamentele de punere în aplicare (UE) 2016/1395, (UE) 2016/1647, (UE) 2016/1731, (UE) 2016/2257, și, respectiv, (UE) 2017/1982 nu ar trebui acordate. Acest lucru este motivat prin faptul că acești importatori se găsesc într-o situație juridică diferită față de importatorii evaluați de Decizia de punere în aplicare 2014/149/UE, în special prin faptul că nu au dobândit o încredere legitimă.

(37)

Celelalte 70 de societăți (enumerate în anexa II la prezentul regulament) erau producători-exportatori chinezi sau vietnamezi care nu au fost incluși în eșantion în ancheta inițială și care prezentaseră o cerere de acordare a TEP/TI. Prin urmare, Comisia a examinat cererile de acordare a TEP și TI depuse de aceste societăți.

(38)

Pe scurt, în acest regulament, Comisia a examinat cererile de acordare a TEP/TI depuse de: Aiminer Leather Products Co., Ltd, Best Health Ltd., Best Run Worldwide Co. Ltd, Bright Ease Shoe Factory, Cambinh Shoes Company, Dong Anh Footwear Joint Stock Company, Dong Guan Bor Jiann Footwear Co., Ltd, Dongguan Hongguo Shoes Co. Ltd., Freetrend Industrial Ltd, Freeview Company Ltd, Dongguan Hopecome Footwear Co Ltd, Dongguan Houjie Baihou Hua Jian Footwear Factory, Dongguan Qun Yao Shoe Co., Ltd, Dongyi Shoes Co., Ltd, Doozer (Fujian) Shoes Co., Ltd, Emperor (VN) Co., Ltd, Everlasting Industry Co., Ltd, Fu Jian Ching Luh Shoes Co., Ltd, Fu Jian Lion Score Sport Products Co., Ltd, Fujian Footwear & Headgear Import & Export (Holdings) Co., Ltd, Fujian Jinjiang Guohui Footwear & Garment Co., Ltd, Gan Zhou Hua Jian International Footwear Co., Ltd, Golden Springs Shoe Co., Ltd, Haiduong Shoes Stock Company, Hangzhou Forever Shoes Factory, Hua Jian Industrial Holding Co., Ltd, Huu Nghi Danang Company, Hwa Seung Vina Co., Ltd, Jason Rubber Works Ltd, Jinjiang Hengdali Footwear Co., Ltd, Jinjiang Xiangcheng Footwear and Plastics Co., Ltd, JinJiang Zhenxing Shoes & Plastic Co., Ltd, Juyi Group Co., Ltd, K Star Footwear Co., Ltd, Kangnai Group Wenzhou Lucky Shoes and Leather Co., Ltd, Khai Hoan Footwear Co., Ltd, Lian Jiang Ching Luh Shoes Co., Ltd, Li-Kai Shoes Manufacturing Co., Ltd, New Star Shoes Factory, Ngoc Ha Shoe Company, Nhi Hiep Transportation Construction Company Limited, Ophelia Shoe Co., Ltd, Ormazed Shoes (Zhao Qing City) Ltd, Ormazed Shoes Ltd (Dong Guan) Ltd, Pacific Joint - Venture Company, Phuc Yen Shoes Factory, Phuha Footwear Enterprise, Phuhai Footwear Enterprise, Phulam Footwear Joint Stock Company, Putian Dajili Footwear Co., Ltd, Right Rich Development VN Co., Ltd, Saigon Jim Brother Corporation, Shenzhen Harson Shoes Ltd, Shunde Sunrise (II) Footwear Co., Ltd, Splendour Enterprise Co., Ltd, Stellar Footwear Co., Ltd, Sung Hyun Vina Co., Ltd, Synco Footwear Ltd, Thai Binh Shoes Joint Stock Company, Thang Long Shoes Company, Thanh Hung Co, Ltd, Thuy Khue Shoes Company Ltd, Truong Loi Shoes Company Limited, Wenzhou Chali Shoes Co, Ltd, Wenzhou Dibang Shoes Co., Ltd, Wenzhou Gold Emperor Shoes Co., Ltd, Xiamen Sunchoose Import & Export Co., Ltd, Xingtaiy Footwear Industry & Commerce Co., Ltd, Zhuhai Shi Tai Footwear Company Limited și Zhuhai Shun Tai Footwear Company Limited.

(39)

Comisia are posibilitatea de a remedia aspectele regulamentului în litigiu care au dus la anularea acestuia, lăsând în același timp neschimbate părțile evaluării care nu sunt afectate de hotărâre (24).

(40)

Prezentul regulament vizează să corecteze acele aspecte ale regulamentului în litigiu care s-au dovedit a fi incompatibile cu regulamentul de bază și care au dus, astfel, la declararea anulării în ceea ce privește producătorii-exportatori menționați în considerentul 30.

(41)

Toate celelalte constatări din regulamentul în litigiu și din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1294/2009 care nu au fost declarate nule de către Curtea de Justiție rămân valabile și sunt încorporate în prezentul regulament.

(42)

Prin urmare, considerentele de mai jos se limitează la noua evaluare necesară pentru executarea hotărârilor Curții.

(43)

Comisia a examinat dacă prevalau TEP sau TI pentru producătorii-exportatori în cauză menționați în considerentul 38 care au depus cereri de acordare a TEP/TI în cursul perioadei de anchetă. Scopul acestei analize este de a evalua măsura în care importatorii în cauză sunt îndreptățiți să beneficieze de o rambursare a taxei antidumping plătite în legătură cu taxele antidumping plătite pentru exporturile acestor furnizori.

(44)

În cazul în care analiza arată că TEP trebuia acordat producătorilor-exportatori în cauză ale căror exporturi au făcut obiectul taxei antidumping plătite de importatorii în cauză, producătorului-exportator respectiv ar trebui să-i fie atribuit un nivel individual al taxei, iar rambursarea taxei ar fi limitată la o sumă care corespunde diferenței dintre taxa plătită și nivelul individual al taxei și anume, în cazul importurilor din China, diferența dintre 16,5 % și taxa instituită asupra unicei societăți exportatoare din eșantion care a obținut TEP, și anume 9,7 %; iar în cazul importurilor din Vietnam, diferența dintre 10 % și nivelul individual al taxei calculate pentru producătorul-exportator în cauză, dacă este cazul.

(45)

În cazul în care analiza indică faptul că trebuia să i se fi acordat TI unui producător-exportator chinez căruia i s-a refuzat acordarea TEP, producătorului-exportator în cauză ar trebui să i se atribuie un nivel individual al taxei, iar rambursarea taxei ar fi limitată la o sumă corespunzătoare diferenței dintre taxa plătită, și anume 16,5 %, în cazul importurilor din China și 10 % în cazul importurilor din Vietnam, și nivelul individual al taxei calculat pentru producătorul-exportator în cauză, dacă este cazul.

(46)

Pe de altă parte, dacă în urma analizei acestor cereri de acordare a TEP și a IT rezultă că atât cererea de acordare a TEP, cât și cea de acordare a TI ar trebui să fie respinse, nu se poate acorda rambursarea taxelor antidumping.

(47)

După cum se explică în considerentul 12, Curtea de Justiție a anulat regulamentul în litigiu și Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1294/2009 cu privire la exporturile anumitor tipuri de încălțăminte de la anumiți producători-exportatori chinezi și vietnamezi, întrucât Comisia nu a examinat cererile de acordare a TEP și a TI depuse de producătorii-exportatorii în cauză.

(48)

Prin urmare, Comisia a examinat cererile de acordare a TEP și TI ale producătorilor-exportatori în cauză în vederea stabilirii nivelului taxei aplicabile exporturilor acestora. Evaluarea respectivă a arătat că informațiile furnizate nu au demonstrat că producătorii-exportatori în cauză își desfășurau activitatea în condițiile unei economii de piață sau că aceștia se calificau pentru acordarea tratamentului individual (pentru o explicație detaliată, a se vedea mai jos considerentul 49 și următoarele).

(49)

Trebuie subliniat că sarcina probei incumbă producătorului care dorește să beneficieze de TEP în temeiul articolului 2 alineatul (7) litera (b) din regulamentul de bază. În acest scop, articolul 2 alineatul (7) litera (c) primul paragraf prevede că cererea depusă de un astfel de producător trebuie să conțină probe suficiente, astfel cum se specifică în respectiva dispoziție, din care să reiasă că producătorul își desfășoară activitatea în condițiile unei economii de piață. Prin urmare, nu revine instituțiilor Uniunii sarcina de a dovedi că producătorul nu îndeplinește condițiile prevăzute pentru a beneficia de statutul menționat. Dimpotrivă, instituțiilor Uniunii le revine obligația de a evalua dacă elementele de probă furnizate de producătorul în cauză sunt suficiente pentru a demonstra îndeplinirea criteriilor menționate la articolul 2 alineatul (7) litera (c) primul paragraf din regulamentul de bază pentru a i se acorda TEP, iar instanța Uniunii are obligația de a verifica dacă evaluarea respectivă este sau nu viciată de o eroare vădită (punctul 32 din hotărârea pronunțată în cauza C-249/10 P și punctul 24 din hotărârea pronunțată în cauza C-247/10 P).

(50)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază, toate cele cinci criterii enumerate la respectivul articol trebuie îndeplinite pentru ca producătorului-exportator să i se poată acorda TEP. Prin urmare, Comisia a considerat că neîndeplinirea a cel puțin unui criteriu este suficientă pentru a respinge cererea de acordare a TEP.

(51)

Niciunul dintre producătorii-exportatori în cauză nu a putut demonstra că îndeplinește criteriul 1 (Decizii comerciale). Mai precis, Comisia a constatat că societățile 34, 36, 37, 38, 39, 42, 43, 44, 45, 46, 47, 48, 53, 54,58, 65, 66, 67, 69, 72, 77, 79, 80, 82, 84, 85, 88, 89, 92, 93, 94, 96, 97, 98, 99, 100, 101 și 102 (25) nu puteau să stabilească în mod liber cantitățile vândute pe piața internă și la export. În acest sens, Comisia a stabilit că au existat limitări privind producția și/sau o limitare a cantităților de vânzare pe piețe specifice (internă și de export). Anumite societăți 33, 35, 39, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 58, 59, 60, 61, 62, 63, 66, 67, 68, 69, 70, 72, 73, 74, 75, 77, 81, 83, 84, 85, 86, 87, 91, 96, 97, 101 și 102 nu au furnizat suficiente informații cu privire la structura acționariatului, acționarii, consiliul de administrație sau selectarea directorilor care să demonstreze că deciziile lor comerciale au fost luate în conformitate cu semnalele pieței, fără intervenția semnificativă a statului. În plus, anumite societăți nu au furnizat o autorizație comercială sau o traducere în limba engleză a acesteia (societățile 33, 35, 59, 60, 62, 81 și 87), sau nu au furnizat statutul societății sau o traducere în limba engleză a acestuia (societățile 34, 40, 41, 51, 59, 63, 64, 95, 101 și 102). În continuare, anumite societăți nu au furnizat suficiente informații cu privire la furnizorii lor (societățile 42, 43, 44, 46, 49, 51, 57, 60, 64, 65, 69, 74, 76 și 95) sau nu au putut să demonstreze că selectarea mâinii de lucru a fost suficient de independentă de autoritățile locale (societățile 38, 39, 42, 45 și 46) și, prin urmare, nu au furnizat suficiente dovezi că deciziile lor comerciale au fost luate fără intervenția semnificativă a statului.

(52)

În plus, societățile 33, 34, 35, 40, 41, 43, 44, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 66, 67, 68, 69, 70, 72, 73, 74, 75, 76, 79, 80, 81, 82, 84, 85, 86, 87, 88, 91, 93, 94, 95, 96, 97, 100, 101 și 102 nu au putut să demonstreze că îndeplinesc criteriul 2 (Contabilitate). Mai precis, societățile 33, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 66, 67, 68, 73, 74, 75, 76, 79, 80, 81, 82, 84, 85, 86, 87, 88, 91, 93, 94, 96, 97, 101 și 102 nu au demonstrat că dispun de un singur set de documente contabile de bază supuse unui audit independent în conformitate cu standardele internaționale de contabilitate. În special, evaluările TEP au arătat că aceste societăți fie nu au reușit să furnizeze Comisiei un aviz/raport din partea unui auditor independent, fie evidențele contabile ale societății nu au fost auditate sau nu dispuneau de note explicative în mai multe posturi din bilanț și din contul de profit și pierdere. Alte societăți nu au furnizat o traducere în engleză a documentelor sus-menționate (societățile 34, 35, 40, 41, 51, 57, 69, 70, 95 și 100). În plus, în cazul conturilor auditate ale anumitor societăți 43, 44, 45, 57, 65 și 72 s-au constatat neconcordanțe majore, printre altele, discrepanțe în ceea ce privește datele raportate pentru ani diferiți, diferențe între versiunea originală și traducerea în limba engleză, îndoieli cu privire la corectitudinea metodei de amortizare, inventarul și bilanțul sau probleme notate în raportul de audit care nu au fost corectate ulterior. Prin urmare, aceste societăți nu îndeplinesc criteriul 2.

(53)

În ceea ce privește criteriul 3 (Active și reportare), mai multe societăți nu au demonstrat că nu se reportează denaturări din vechiul sistem de economie planificată. În special, societățile 33, 34, 35, 36, 37, 38, 39, 42, 43, 44, 47, 48, 58, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 66, 67, 70, 72, 74, 75, 76, 77, 80, 81, 83, 84, 85, 86, 87, 88, 91, 94, 95, 96, 97, 101 și 102 nu au furnizat informații esențiale și complete cu privire la condițiile și valoarea drepturilor de utilizare a terenurilor. În plus, societățile 34, 35, 37, 38, 39, 42, 43, 45, 46, 52, 53, 54, 57, 60, 63, 65, 66, 72, 77, 79, 84, 85, 87, 93, 94, 95 și 98 nu au furnizat informații privind abaterea de la rata normală de impozitare sau istoricul plății acestei taxe, în timp ce societățile 37, 42, 43, 44, 57, 84, 87 și 94 nu au furnizat informații privind furnizarea de electricitate sau prețul. Societățile 40 și 41 nu a furnizat o traducere în limba engleză a informațiilor esențiale referitoare la activele lor.

(54)

În ceea ce privește criteriul 4 (Mediul juridic), societățile 76, 101 și 102 nu au demonstrat că au acționat în conformitate cu legile privind falimentul și proprietatea care garantează securitatea juridică și stabilitatea.

(55)

Societatea 70 nu a demonstrat că îndeplinește criteriul 5 (Operațiunile de schimb valutar), având în vedere că, în conformitate cu notele care însoțesc conturile, societatea a utilizat un curs fix de schimb într-un schimb comercial în monedă străină, fapt care nu este în conformitate cu criteriul 5, care prevede că operațiunile de schimb valutar sunt efectuate la cursul de schimb al pieței.

(56)

În plus, societățile 56, 71, 78 și 90 nu au furnizat elemente de probă privind producția de produs în cauză, proprietatea asupra principalelor materii prime, proprietatea asupra produsului în cauză și controlul asupra stabilirii prețului. Prin urmare, cererile lor de acordare a TEP nu au făcut obiectul unei analize detaliate.

(57)

Comisia a informat producătorii-exportatori vizați cu privire la faptul că niciunuia nu ar trebui să i se acorde TEP și i-a invitat să prezinte observații. Nu s-au primit observații.

(58)

Prin urmare, niciunul dintre cei 70 de producători-exportatori în cauză nu a îndeplinit toate condițiile prevăzute la articolul 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază și, prin urmare, se refuză acordarea TEP pentru toți producătorii-exportatori respectivi.

(59)

În temeiul articolului 9 alineatul (5) din regulamentul de bază anterior modificării sale, în cazurile în care se aplică articolul 2 alineatul (7) litera (a) din același regulament, o taxă individuală va fi, totuși, specificată pentru exportatorii care pot demonstra că îndeplinesc toate criteriile prevăzute la articolul 9 alineatul (5) din regulamentul de bază anterior modificării sale.

(60)

Astfel cum se menționează în considerentul 49, este necesar să se indice că sarcina probei îi revine producătorului care dorește să solicite TI în temeiul articolului 9 alineatul (5) din regulamentul de bază anterior modificării sale. În acest sens, articolul 9 alineatul (5) primul paragraf din regulamentul de bază înainte de a fi modificat prevede că cererea depusă trebuie să fie motivată în mod corespunzător. Prin urmare, instituțiilor Uniunii nu le revine sarcina de a dovedi că exportatorul nu îndeplinește condițiile prevăzute pentru a beneficia de statutul menționat. Dimpotrivă, instituțiile Uniunii trebuie să evalueze dacă elementele de probă furnizate de exportatorul în cauză sunt suficiente pentru a demonstra că sunt îndeplinite criteriile prevăzute la articolul 9 alineatul (5) din regulamentul de bază înainte de a fi modificat pentru a-i acorda TI.

(61)

În conformitate cu articolul 9 alineatul (5) din regulamentul de bază înainte de a fi modificat, exportatorii trebuie să demonstreze cu o cerere motivată corespunzător că toate cele cinci criterii enumerate în acest alineat sunt îndeplinite, astfel încât să li se poată acorda TI. Prin urmare, Comisia a considerat că neîndeplinirea a cel puțin unuia dintre criterii este suficientă pentru a respinge cererea de acordare a TI.

(62)

Cele cinci criterii sunt următoarele:

(63)

Toți cei 70 de producători-exportatori în cauză care au solicitat TEP au solicitat, de asemenea, și TI în eventualitatea în care nu le-ar fi fost acordat TEP. Prin urmare, Comisia a examinat cererile de acordare a TI ale fiecărui producător-exportator în cauză, pe lângă faptul că le-a respins cererile de acordare a TEP, astfel cum se prevede în considerentele 49-57.

(64)

În ceea ce privește criteriul 1 (Repatrierea capitalului și a profiturilor), societățile 69, 77, 86 și 95 nu au demonstrat că puteau să repatrieze în mod liber capitalul și profiturile și, deci, nu a demonstrat că acest criteriu era îndeplinit.

(65)

În ceea ce privește criteriul 2 (Vânzările la export și prețurile stabilite în mod liber), societățile 33, 34, 35, 36, 37, 40, 41, 43, 44, 45, 46, 47, 48, 52, 53, 54, 58, 59, 60, 62, 64, 66, 67, 69, 72, 74, 75, 79, 80, 82, 84, 85, 88, 89, 92, 93, 94, 95, 96, 97, 98, 99 și 100 nu au demonstrat că deciziile comerciale, cum ar fi prețurile de export și cantitățile exportate, precum condițiile și termenii vânzării sunt luate în mod liber, ca răspuns la semnalele pieței, întrucât probele analizate, cum ar fi actul constitutiv sau autorizațiile comerciale, arătau o limitare a producției și/sau a cantităților de vânzare a încălțămintei pe piețe specifice.

(66)

În ceea ce privește criteriul 3 (Societatea – principalele cadre de conducere și acțiunile – este suficient de independentă de intervenția statului), societățile 33, 34, 35, 36, 37, 38, 39, 40, 41, 42, 43, 44, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 57, 58, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 66, 67, 68, 69, 70, 72, 73, 74, 75, 76, 77, 80, 81, 82, 83, 84, 85, 86, 87, 91, 93, 94, 95, 96, 97, 98, 101 și 102 nu au demonstrat că deciziile lor comerciale au fost luate fără intervenția semnificativă a statului. Printre altele, nu există informații sau nu au fost furnizate informații suficiente în ceea ce privește structura acționariatului societății și modul în care au fost luate deciziile. În plus, societățile33, 34, 35, 36, 37, 38, 39, 42, 43, 44, 58, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 66, 67, 70, 72, 74, 75, 76, 77, 80, 81, 83, 84, 85, 86, 87, 91, 94, 95, 96, 97, 101, 102 nu au furnizat informații suficiente cu privire la modul în care dreptul de folosire a terenului a fost transferat către aceste societăți și în ce termeni și condiții. Societățile 33, 34, 35, 40, 41, 51, 59, 62, 81 și 95 nu au furnizat o traducere în limba engleză a documentelor relevante.

(67)

În cele din urmă, societatea 70 nu a demonstrat că operațiunile de schimb valutar au fost efectuate la cursul de schimb al pieței. Prin urmare, aceasta nu a îndeplinit cerințele de la criteriul 4 (Schimb valutar la cursul de schimb al pieței).

(68)

În plus, societățile 33, 34, 35, 36, 37, 38, 39, 40, 41, 42, 43, 44, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 57, 58, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 66, 67, 68, 69, 70, 72, 73, 74, 75, 76, 77, 80, 81, 82, 83, 84, 85, 86, 87, 91, 93, 94, 95, 96, 97, 98, 101 și 102 nu au demonstrat că îndeplinesc cerințele de la criteriul 5 (Eludare) întrucât nu au fost furnizate informații care să clarifice modul în care sunt luate deciziile în cadrul societății și dacă statul exercita o influență semnificativă asupra procesului decizional al societății.

(69)

În plus, societățile 56, 71, 78 și 90 nu au furnizat elemente de probă privind producția de produs în cauză, proprietatea asupra principalelor materii prime, proprietatea asupra produsului în cauză și controlul asupra stabilirii prețului. Prin urmare, cererile lor de acordare a TI nu au făcut obiectul unei analize detaliate.

(70)

Având în vedere cele de mai sus, niciunul dintre cei 70 de producători-exportatori în cauză nu a îndeplinit condițiile prevăzute la articolul 9 alineatul (5) din regulamentul de bază înainte de modificarea acestuia și, prin urmare, s-a refuzat acordarea TI pentru toți producătorii-exportatori respectivi. Comisia a informat în acest sens producătorii-exportatori în cauză și i-a invitat să prezinte observații. Nu s-au primit observații.

(71)

Prin urmare, taxa antidumping reziduală aplicabilă Chinei și Vietnamului, de 16,5 % și, respectiv, de 10 %, ar trebui să fie impusă și exporturilor celor 70 de producători-exportatori în cauză pentru perioada de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1472/2006. Inițial, perioada de aplicare a regulamentului respectiv a fost cuprinsă între 7 octombrie 2006 și 7 octombrie 2008. Ulterior deschiderii unei reexaminări în perspectiva expirării măsurilor, aceasta a fost prelungită de la 30 decembrie 2009 până la 31 martie 2011. Ilegalitatea identificată de hotărâri constă în faptul că instituțiile Uniunii nu au stabilit dacă produsele fabricate de către producătorii-exportatori în cauză ar trebui să facă obiectul taxei reziduale sau al unei taxe individuale. În baza ilegalității identificate de Curte, nu există niciun temei juridic pentru scutirea integrală a produselor fabricate de producătorii-exportatori în cauză de orice taxă antidumping. Prin urmare, un act nou care să remedieze ilegalitatea identificată de Curte trebuie să reevalueze doar nivelul taxei antidumping aplicabile, și nu măsurile ca atare.

(72)

Întrucât Comisia a ajuns la concluzia că taxa reziduală aplicabilă Chinei și, respectiv, Vietnamului ar trebui să fie reinstituită în ceea ce privește producătorii-exportatori în cauză la același nivel ca cel instituit inițial prin regulamentul în litigiu și prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1294/2009, nu este necesară modificarea Regulamentului (CE) nr. 388/2008. Acest din urmă regulament rămâne valabil.

(73)

În urma comunicării constatărilor, Comisia a primit observații în numele (i) Federation of the European Sporting Goods (denumită în continuare „FESI”) și al Footwear Coalition (26), reprezentând importatorii de încălțăminte din Uniune; (ii) C&J Clark International, Cortina, Deichmann and Wortmann („Clarks et al”), importatori de încălțăminte în Uniune, (iii) Sino Pro Trading, și (iv) Schuhhaus SIEMES Einkaufs & Beteiligungs GmBH („SIEMES”), ambii importatori de încălțăminte din China și din Vietnam.

(74)

FESI și Footwear Coalition au afirmat că, în conformitate cu dosarul accesibil publicului al Comisiei, o societate denumită Fortune Footwear Co. Ltd a depus o cerere de acordare a TEP/TI în cursul perioadei de anchetă și, prin urmare, nu ar trebui să fie inclusă în anexa III la prezentul regulament. Cu toate acestea, nu a fost înregistrată nicio cerere de acordare a TEP/TI prezentată de această societate, iar FESI și Footwear Coalition nu au oferit alte elemente de probă care să ateste că această întreprindere a prezentat, într-adevăr, o astfel de cerere. Prin urmare, această afirmație este respinsă.

(75)

FESI și Footwear Coalition au afirmat, de asemenea, că o societate denumită Foshan Nanhai Shyang Yuu/Hu Footwear a fost inclusă în mod eronat în anexa III, întrucât această societate ar fi depus o cerere de acordare a TEP/TI. Nu este inclusă însă nicio societate denumită Foshan Nanhai Shyang Yuu/Hu Footwear în anexa III sau în orice altă anexă la prezentul regulament. O societate cu o denumire similară (Nanhai Shyang Ho Footwear Co. Ltd) este inclusă în anexa III, dar FESI și Footwear Coalition nu a furnizat nicio dovadă că este vorba despreaceeași societate, și anume Foshan Nanhai Shyang Yuu/Hu Footwear. Prin urmare, această afirmație este respinsă. Din motive de exhaustivitate, trebuie remarcat, de asemenea, că o societate cu o denumire similară, Foshan Nanhai Shyang Yuu Footwear Ltd, a fost evaluată în Regulamentul (UE) 2016/2257. În mod similar, nu există însă nicio dovadă că aceasta din urmă este aceeași societate, și anume Foshan Nanhai Shyang Yuu/Hu Footwear.

(76)

FESI și Footwear Coalition au afirmat, de asemenea, că Guangzhou Panyu Xintaiy Footwear Industry Commerce Co., Ltd a depus o cerere de acordare a TEP/TI și că această cerere ar fi trebuit să fie evaluată de către Comisie. Se clarifică faptul că cererea de acordare a TEP/TI a acestei societăți a fost, într-adevăr, evaluată. Societatea nu a îndeplinit criteriile pentru acordarea TEP și TI, iar cererea sa a fost respinsă. În consecință, taxa definitivă ar trebui să fie reinstituită în ceea ce o privește, iar societatea este, prin urmare, inclusă în anexa II la prezentul regulament. Prin urmare, afirmația FESI și Footwear Coalition în acest sens este respinsă.

(77)

FESI și Footwear Coalition au susținut, de asemenea, că o societate denumită Mega Power Union Co. Ltd a depus o cerere de acordare a TEP/TI. Cu toate acestea, Comisia nu are nicio dovadă cu privire la această cerere de acordare a TEP/TI, iar FESI și Footwear Coalition nu au oferit alte elemente de probă care să ateste că această întreprindere a prezentat, într-adevăr, o astfel de cerere. Prin urmare, afirmația FESI și Footwear Coalition în acest sens este respinsă.

(78)

În cele din urmă, FESI și Footwear Coalition au afirmat că un grup denumit „grupul Evervan” a depus o cerere de acordare a TEP/TI și că grupul de societăți respectiv a fost inclus în mod eronat în anexa III. Cu toate acestea, în timp ce șase societăți enumerate în anexa III au denumiri care conțin termenul „Evervan” (Evervan, Evervan Deyang Footwear Co., Ltd, Evervan Golf, Evervan Qingyuan Footwear Co., Ltd, Evervan Qingyuan Vulcanized, Evervan Vietnam), FESI și Footwear Coalition nu au oferit elemente de probă care să ateste că acestea constituie, într-adevăr, un grup. FESI și Footwear Coalition nu au furnizat, de asemenea, dovezi că acest grup în ansamblul său, a prezentat, într-adevăr, o cerere de acordare a TEP/TI. Prin urmare, această afirmație este respinsă. Din motive de exhaustivitate, trebuie remarcat faptul că o societate denumită „Guangzhou Evervan Footwear Co., Ltd” a depus o cerere de TEP/TI care a fost evaluată și respinsă în Regulamentul (UE) 2017/1982. Nu există dovezi care ar permite stabilirea unei relații cu celelalte societăți care conțin termenul „Evervan” enumerate în anexa III.

(79)

FESI și Footwear Coalition au susținut că, atunci când se examinează cererile de acordare a TEP/TI, sarcina probei revine Comisiei, întrucât producătorii-exportatori chinezi și vietnamezi s-au achitat de sarcina probei prin depunerea cererilor de acordare a TEP/TI în cursul anchetei inițiale. FESI și Footwear Coalition au susținut, de asemenea, că producătorilor-exportatori vizați de actuala punere în aplicare ar trebui să li se acorde aceleași drepturi procedurale precum cele acordate producătorilor-exportatori incluși în eșantion în cursul anchetei inițiale. FESI și Footwear Coalition au afirmat în special că a fost efectuată numai o analiză documentară în loc de vizite de verificare la fața locului, iar producătorilor-exportatori chinezi și vietnamezi nu li s-a acordat nicio ocazie pentru a-și suplimenta formularele de cerere de acordare a TEP/TI prin intermediul unor scrisori de clarificare.

(80)

În plus, FESI și Footwear Coalition au afirmat că producătorilor-exportatori vizați de prezenta punere în aplicare nu le-au fost oferite aceleași garanții procedurale precum cele aplicate în cazul anchetelor antidumping standard, fiind în schimb aplicate standarde mai stricte. FESI și Footwear Coalition au susținut că Comisia nu a luat în considerare intervalul de timp scurs între depunerea cererii de acordare a TEP/TI în ancheta inițială și evaluarea acestor cereri. În plus, în cursul anchetei inițiale, producătorii-exportatori au avut la dispoziție numai 15 zile pentru completarea cererilor de acordare a TEP/TI, în locul termenului obișnuit de 21 de zile.

(81)

Pe această bază, FESI și Footwear Coalition, au afirmat că nu a fost respectat principiul juridic fundamental de a acorda părților interesate posibilitatea de a-și exercita pe deplin drepturile la apărare prevăzute la articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și la articolul 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană. Pe această bază, s-a susținut că, neacordând producătorilor-exportatori posibilitatea de a completa informațiile incomplete, Comisia a săvârșit un abuz de putere și a inversat în mod efectiv sarcina probei în etapa de punere în aplicare.

(82)

În cele din urmă, FESI și Footwear Coalition au afirmat, de asemenea, că această abordare ar fi discriminatorie în ceea ce privește producătorii-exportatori chinezi și vietnamezi care au fost incluși în eșantion în ancheta originală, dar și în ceea ce privește alți producători-exportatori din țări care nu au economie de piață, care au făcut obiectul unei anchete antidumping și au depus cereri de acordare a TEP/TI în ancheta respectivă. Astfel, societățile chineze și vietnameze vizate de punerea în aplicare actuală nu ar trebui să facă obiectul acelorași cerințe de furnizare a informațiilor ca cele aplicate într-o anchetă normală de 15 luni și nu ar trebui să facă obiectul unor standarde procedurale mai stricte.

(83)

De asemenea, FESI și Footwear Coalition au afirmat că Comisia a aplicat datele disponibile, de facto, în sensul articolului 18 alineatul (1) din regulamentul de bază, deși aceasta nu a respectat normele de procedură prevăzute la articolul 18 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(84)

Comisia reamintește faptul că, în conformitate cu jurisprudența, sarcina probei incumbă producătorului care dorește să beneficieze de TEP/TI în temeiul articolului 2 alineatul (7) litera (b) din regulamentul de bază. În acest scop, articolul 2 alineatul (7) litera (c) primul paragraf prevede că cererea depusă de un astfel de producător trebuie să conțină probe suficiente, astfel cum se specifică în respectiva dispoziție, din care să reiasă că producătorul își desfășoară activitatea în condițiile unei economii de piață. Prin urmare, astfel cum a stabilit Curtea în hotărârile din cauzele Brosmann și Aokang, instituțiile nu au nicio obligație de a dovedi că producătorul nu îndeplinește condițiile prevăzute pentru recunoașterea unui astfel de statut. Dimpotrivă, este obligația Comisiei să evalueze dacă probele furnizate de producătorul în cauză sunt suficiente pentru a demonstra că sunt îndeplinite criteriile stabilite la articolul 2 alineatul (7) litera (c) primul paragraf din regulamentul de bază în scopul de a-i acorda TEP/TI (a se vedea considerentul 49). În această privință, se reamintește faptul că nu există nicio obligație pentru Comisie care să fie prevăzută în regulamentul de bază sau în jurisprudență de a-i acorda producătorului-exportator posibilitatea să aducă toate informațiile faptice lipsă în completarea cererii de acordare a TEP/TI. Comisia își poate baza evaluarea pe informațiile prezentate de către producătorul-exportator.

(85)

În ceea ce privește argumentul potrivit căruia a fost realizată numai o analiză documentară, Comisia remarcă faptul că o analiză documentară este o procedură prin care cererile de TEP/TI sunt analizate pe baza documentelor prezentate de către producătorul-exportator. Toate cererile de acordare a TEP/TI sunt supuse unei analize documentare de către Comisie. În plus, Comisia poate decide să efectueze vizite de verificare la fața locului. Vizitele de verificare la fața locului nu reprezintă, totuși, o cerință și nici nu se efectuează pentru fiecare cerere de acordare a TEP/TI. Inspecțiile la fața locului, atunci când acestea sunt efectuate, de obicei au ca scop să confirme o anumită evaluare preliminară efectuată de instituții și/sau să verifice veridicitatea informațiilor furnizate de producătorul-exportator în cauză. Cu alte cuvinte, dacă elementele de probă prezentate de către producătorul-exportator arată în mod clar că TEP/TI nu este justificat, etapa suplimentară și facultativă a inspecțiilor la fața locului nu se organizează, în mod normal. Comisiei îi revine obligația de a evalua oportunitatea unei vizite de verificare (27). Libertatea de a decide cu privire la mijloacele de verificare a informațiilor dintr-un formular de acordare a TEP/TI revine instituției respective. Astfel, în cazul în care, precum în speță, Comisia decide, pe baza unei analize documentare, că se află în posesia unor probe suficiente pentru a se pronunța cu privire la o cerere privind TEP/TI, o vizită de verificare nu este necesară și nu poate fi solicitată.

(86)

În ceea ce privește afirmația că drepturile la apărare nu au fost respectate în mod corespunzător prin decizia Comisiei de a nu trimite scrisori de clarificare, în primul rând, trebuie reamintit faptul că drepturile la apărare sunt drepturi individuale și că FESI și Footwear Coalition nu se pot baza pe o încălcare a unui drept individual al altor societăți. În al doilea rând, Comisia contestă afirmația potrivit căreia constituie o practică a Comisiei să realizeze un schimb semnificativ de informații detaliate și o procedură detaliată de finalizare a scrisorilor de clarificare atunci când se face recurs doar la o analiză documentară, spre deosebire de cazul în care se efectuează analize documentare însoțite de verificări la fața locului. Într-adevăr, FESI și Footwear Coalition nu au fost în măsură să furnizeze elemente de probă care să indice contrariul.

(87)

Observațiile FESI și ale Footwear Coalition privind discriminarea trebuie, de asemenea, să fie respinse ca nefondate. Se reamintește că principiul egalității de tratament este încălcat în cazul în care instituțiile Uniunii tratează în mod diferit situații similare, creând astfel un dezavantaj pentru anumiți operatori în raport cu alții, fără ca o astfel de diferențiere să fie justificată de existența unor diferențe obiective de natură substanțială (28). Și cu toate acestea, Comisia realizează exact contrariul: prin obligarea producătorilor-exportatori chinezi și vietnamezi care nu au fost incluși în eșantion să depună cereri de acordare a TEP/TI pentru reexaminare, ea intenționează să aducă acești producătorii-exportatori care nu au fost incluși anterior în eșantion pe picior de egalitate cu cei care au fost incluși în eșantion în ancheta inițială. În plus, întrucât regulamentul de bază nu prevede un termen-limită minim în această privință, în măsura în care termenul în acest scop este rezonabil și oferă părților suficiente posibilități de a colecta (sau recolecta) informațiile necesare, garantând în același timp dreptul lor la apărare, nu are loc nicio discriminare.

(88)

În ceea ce privește argumentele întemeiate pe articolul 18 alineatul (1) din regulamentul de bază, Comisia ar dori să remarce faptul că, în cazul de față, nu a aplicat articolul 18 din regulamentul de bază. De fapt, ea a acceptat informații furnizate de producătorii-exportatori în cauză, nu a respins aceste informații și și-a întemeiat evaluareape acestea. Rezultă că nu era necesar să se urmeze procedura prevăzută la articolul 18 alineatul (4) din regulamentul de bază. Procedura de la articolul 18 alineatul (4) din regulamentul de bază se aplică în cazurile în care Comisia intenționează să respingă anumite informații furnizate de partea interesată și să recurgă în schimb la datele disponibile.

(89)

Un alt importator, și anume Sino Pro Trading Limited, a susținut că Comisia nu ar fi putut să aibă timp suficient să examineze cererile de acordare a TEP și TI depuse de 600 de societăți într-o perioadă de numai câteva luni, susținând că ancheta desfășurată de Comisie nu ar fi fost, prin urmare, în măsură să genereze rezultate solide. Această parte a mai susținut că rezultatul acestei anchete, și anume că toate cererile de acordare a TEP/TI care au fost evaluate au fost de asemenea respinse, pare să indice faptul că ancheta Comisiei a fost părtinitoare. Pe de altă parte, această parte a susținut, de asemenea, că nu au fost analizate suficiente cereri de acordare a TEP/TI, și anume doar 70 din cele 600 inițial. În plus, același importator a susținut că, având în vedere că evaluările societăților în considerentele 49-72 au fost cu titlu anonim, părțile interesate au fost împiedicate să coreleze constatările făcute cu o anumită societate. În cele din urmă, acest importator a susținut că furnizorul său, deși este enumerat în anexa II la prezentul regulament, nu a fost anchetat, ci că i s-ar fi trimis doar un chestionar cu un termen insuficient pentru a putea răspunde.

(90)

În ceea ce privește afirmațiile de mai sus, în primul rând, Comisia a precizat că a primit numele a 600 de întreprinderi din partea autorităților vamale din Germania sau din Țările de Jos sau a celor trei importatori menționați în considerentul 29 în calitate de furnizori de încălțăminte din China și din Vietnam. Astfel cum se explică în considerentul 33, în ceea ce privește cea mai mare parte a acestor societăți, Comisia nu dispune de nicio dovadă că acestea au depus vreo cerere de acordare a TEP sau TI în cursul anchetei inițiale. În ceea ce privește un număr semnificativ dintre societățile rămase, Comisia a evaluat deja cererile lor de acordare a TEP și TI în exercițiile anterioare privind punerea în aplicare. Această procedură este explicată în detaliu în considerentele 34-36, iar societățile relevante, precum și actele juridice relevante sunt enumerate în anexele IV și VI la prezentul regulament. În ceea ce privește argumentul potrivit căruia Comisia ar fi examinat 600 de societăți în exercițiul de față, acesta este incorect și trebuie, în consecință, să fie respins.

(91)

În plus, Comisia a precizat că, după cum s-a menționat în considerentul 17, Comisia a reluat prezenta procedură antidumping de la punctul în care a intervenit ilegalitatea și, prin urmare, a examinat dacă prevalau condițiile economiei de piață pentru producătorii-exportatori în cauză, pentru perioada cuprinsă între 1 aprilie 2004 și 31 martie 2005, adică în cursul perioadei de anchetă a procedurii care a condus la instituirea taxelor antidumping definitive în 2006. Prin urmare, Comisia nu a colectat informații noi, ci și-a bazat evaluarea pe cererea de acordare a TEP/TI depusă de producătorii-exportatori în cauză pe parcursul prezentei anchete. Concluziile acestor evaluări au fost comunicate producătorilor-exportatori în cauză, cărora li s-a acordat un termen pentru a-și prezenta observațiile. Astfel cum se menționează în considerentul 70, niciunul dintre exportatorii în cauză, inclusiv furnizorul Sino Pro Trading Ltd nu a furnizat niciun fel de observații cu privire la prezenta comunicare a informațiilor.

(92)

În cele din urmă, se subliniază faptul că informațiile furnizate de către producătorii-exportatori în cererile lor de acordare a TEP/TI sunt considerate confidențiale în sensul articolului 19 din regulamentul de bază. Prin urmare, pentru a proteja confidențialitatea, denumirile societăților au fost înlocuite cu numere.

(93)

Prin urmare, toate afirmațiile de mai sus au fost respinse.

(94)

FESI și Footwear Coalition au afirmat că Comisia ar fi încălcat dispozițiile articolului 266 TFUE, dat fiind că acest articol nu-i conferă temeiul juridic pentru redeschiderea anchetei cu privire la o măsură expirată. FESI și Footwear Coalition au reiterat, de asemenea, faptul că articolul 266 din TFUE nu permite instituirea de taxe antidumping în mod retroactiv, făcând trimitere la hotărârea Curții de Justiție în cauza C-458/98P Industrie des poudres sphériques/Consiliul  (29).

(95)

În această privință, FESI și Footwear Coalition au afirmat că procedura antidumping privind importurile de încălțăminte din China și din Vietnam a fost încheiată la 31 martie 2011 împreună cu expirarea măsurilor. În acest scop, Comisia a publicat un aviz în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene în ceea ce privește expirarea taxelor la 16 martie 2011 (30) (denumit în continuare „avizul de expirare”), industria din Uniune nu a susținut o continuare a dumpingului, iar hotărârea Curții de Justiție nu ar fi anulat avizul de expirare.

(96)

În plus, aceleași părți au susținut, de asemenea, că nu ar exista nicio putere în regulamentul de bază care ar permite Comisiei să redeschidă ancheta antidumping.

(97)

În acest context, FESI și Footwear Coalition au argumentat în plus că reluarea anchetei și examinarea cererilor de acordare a TEP/TI depuse de producătorii-exportatori chinezi și vietnamezi în cauză în ancheta inițială încalcă principiul universal de prescripție sau de decădere. Acest principiu este prevăzut în Acordul OMC și în regulamentul de bază, care a stabilit un termen-limită de 5 ani pentru durata măsurilor, precum și la articolele 236 alineatul (1) și 221 alineatul (3) din Codul Vamal Comunitar, care au stabilit o perioadă de 3 ani pentru importatori pentru a solicita rambursări de taxe antidumping, pe de o parte și pentru autoritățile vamale naționale pentru a colecta taxe de import și taxe antidumping, pe de altă parte (31). Articolul 266 din TFUE nu permite abaterea de la acest principiu.

(98)

În cele din urmă, s-a afirmat că Comisia nu a oferit vreo motivare sau jurisprudență anterioară care să sprijine utilizarea articolului 266 din TFUE ca temei juridic pentru redeschiderea procedurii.

(99)

În ceea ce privește lipsa oricărui temei juridic de a redeschide ancheta, Comisia reamintește jurisprudența citată mai sus în considerentul 15, în temeiul căreia ea își poate relua ancheta de la punctul în care a survenit ilegalitatea. În orice caz, după cum a reamintit recent avocatul general, articolul 266 din TFUE împuternicește Comisia să ia măsuri pentru restabilirea legalității în conformitate cu constatările unei hotărâri prin care măsura în cauză este declarată nulă și o obligă să își adapteze comportamentul în funcție de conținutul acestei hotărâri (32). Cauza Comisia/McBride și alții  (33), pe care se bazează FESI și Footwear Coalition, nu se aplică în acest context, întrucât în cauza respectivă normele care conferă competența de a adopta un act (în locul celui anulat) nu mai erau cuprinse în legislația UE, având în vedere că, în cazul de față, temeiul juridic nu a dispărut, iar singura modificare a fost acordarea acestei competențe Comisiei (34).

(100)

În ceea ce privește așteptările legitime, ar trebui reamintit faptul că legalitatea unui regulament antidumping trebuie să fie evaluată ținând seama de normele obiective ale dreptului Uniunii și nu de o practică decizională, chiar și în cazul în care o astfel de practică există (ceea ce nu este cazul în situația de față). Prin urmare, faptul că, în anumite cazuri din trecut, Comisia este posibil să fi urmat o altă practică, quod non, nu poate crea încredere legitimă: în temeiul unei jurisprudențe constante a Curții, încrederea legitimă nu poate apărea decât în cazul în care instituțiile au dat asigurări precise care ar permite unei părți interesate să deducă în mod întemeiat că instituțiile Uniunii Europene ar acționa într-un anumit mod (35). Nici FESI, nici Footwear Coalition nu au încercat să demonstreze că au fost furnizate astfel de asigurări în cazul de față. Acest lucru este cu atât mai adevărat cu cât practica anterioară menționată nu corespunde situației de fapt și de drept din prezentul caz, iar diferențele pot fi explicate prin diferențe de fapt și de drept față de prezentul caz.

(101)

Diferențele respective sunt următoarele: Ilegalitatea identificată de Curte nu se referă la constatările privind dumpingul, prejudiciul și interesul Uniunii și, prin urmare, la principiul instituirii taxei, ci doar la nivelul precis al taxei. Anulările anterioare invocate de către părțile interesate se refereau, dimpotrivă, la constatările privind dumpingul, prejudiciul și interesul Uniunii. Prin urmare, instituțiilor li se permite recalcularea precisă a nivelului taxei pentru producătorii-exportatori în cauză.

(102)

În particular, în cazul de față, nu era necesar să se solicite informații suplimentare de la părțile interesate. Mai degrabă, Comisia a trebuit să evalueze informații care i-au fost adresate, dar care nu au fost evaluate înainte de adoptarea Regulamentului (CE) nr. 1472/2006. În orice caz, astfel cum se precizează în considerentul 99, practica anterioară în alte cazuri nu constituie o garanție precisă și necondiționată în cazul de față.

(103)

În final, toate părțile care fac obiectul procedurii, adică producătorii-exportatori în cauză, precum și părțile în cauze ale Curții și asociația care reprezintă una dintre respectivele părți au fost informate prin comunicarea faptelor relevante cu privire la temeiul pe baza căruia Comisia intenționează să adopte prezenta evaluare a cererilor de acordare a TEP/TI. Prin urmare, drepturile lor la apărare sunt asigurate. În această privință, trebuie observat în special faptul că importatorii neafiliați nu beneficiază, în cadrul unei proceduri antidumping, de drepturi la apărare, având în vedere că respectivele proceduri nu sunt îndreptate împotriva lor.

(104)

În ceea ce privește argumentul potrivit căruia măsurile în cauză au expirat la 31 martie 2011, Comisia nu înțelege de ce expirarea măsurilor ar avea vreo relevanță în ceea ce privește posibilitatea adoptării de către Comisie a unui nou act care să înlocuiască actul anulat în urma unei hotărâri de anulare a actului inițial. Potrivit jurisprudenței menționate în considerentul 15, procedura administrativă ar trebui să fie reluată de la momentul în care a avut loc ilegalitatea. Comisia a redeschis ancheta tocmai din acest punct pentru a evalua dacă cererile de acordare a TEP/TI care au fost neevaluate ar fi trebuit să fie aprobate, și, pe lângă asta, dacă ar fi fost datorat un nivel mai redus al taxei (ceea ce, la rândul său, ar fi permis acestor societăți să solicite o rambursare a taxelor respective plătite în plus prin intermediul autorității lor vamale competente împreună cu dobânda (36)). Un aviz de expirare, deși încheie procedura în mod oficial, nu poate avea ca efect privarea acestor societăți de dreptul de a li se reexamina cererile de acordare a TEP/TI, un drept care, în definitiv, le-ar fi fost acordat în cursul anchetei, astfel cum a recunoscut Curtea în cauza C&J Clark  (37). Prin urmare, ancheta a fost redeschisă la 17 martie 2016 și va fi închisă prin prezentul regulament, în conformitate cu articolul 9 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(105)

FESI și Footwear Coalition au susținut, de asemenea, că procedura adoptată de a redeschide ancheta și de a institui retroactiv taxa constituie un abuz de putere din partea Comisiei și încalcă TFUE. FESI și Footwear Coalition susțin în această privință că Comisia nu are autoritatea de a aduce atingere articolului 236 alineatul (1) din Codul Vamal Comunitar prin împiedicarea rambursării taxelor antidumping. Aceștia au susținut că era responsabilitatea autorităților vamale naționale să evidențieze consecințele unei anulări a taxelor anti-dumping și că autoritățile respective ar avea, de asemenea, obligația să ramburseze taxele antidumping a căror nulitate a fost constatată de Curte.

(106)

În această privință, FESI și Footwear Coalition au susținut că articolul 14 alineatul (3) din regulamentul de bază nu permite Comisiei să deroge de la articolul 236 din Codul vamal comunitar, deoarece ambele acte legislative fac parte din aceeași ordine juridică, iar regulamentul de bază nu poate fi considerat ca o lex specialis a Codului Vamal Comunitar.

(107)

În plus, au continuat aceleași părți, articolul 14 alineatul (3) din regulamentul de bază nu face trimitere la articolul 236 din Codul Vamal Comunitar și indică doar faptul că pot fi adoptate dispoziții speciale de către Comisie, dar nu și derogări de la Codul Vamal Comunitar.

(108)

Ca răspuns la această afirmație, este important să se sublinieze că articolul 14 alineatul (1) din regulamentul de bază nu înseamnă că normele care reglementează legislația vamală a Uniunii devin aplicabile în mod automat instituirii taxelor antidumping individuale (38). Dimpotrivă, articolul 14 alineatul (3) din regulamentul de bază oferă instituțiilor Uniunii dreptul de a transpune și de a asigura aplicarea, în cazul în care este necesar și util, a normelor care reglementează legislația vamală a Uniunii (39).

(109)

Această transpunere nu necesită aplicarea integrală a tuturor dispozițiilor din legislația vamală a Uniunii. Articolul 14 alineatul (3) din regulamentul de bază prevede explicit dispoziții speciale cu privire la definiția comună a noțiunii de origine, un bun exemplu de situație în care survine o derogare de la dispozițiile din legislația vamală a Uniunii. Acesta este contextul în care Comisia a făcut uz de competențele care decurg din articolul 14 alineatul (3) din regulamentul de bază și a solicitat autorităților vamale naționale să se abțină temporar de la orice rambursare. Aceasta nu contestă competența exclusivă pe care autoritățile vamale naționale o au în ceea ce privește litigiile referitoare la datoria vamală: autoritatea decizională le revine în continuare autorităților vamale ale statelor membre. Autoritățile vamale din statele membre continuă să decidă, pe baza concluziilor la care a ajuns Comisia în ceea ce privește cererile de acordare a TEP și TI, dacă rambursarea ar trebui să se acorde sau nu.

(110)

Astfel, deși este adevărat că nicio dispoziție din legislația vamală a Uniunii nu prevede ridicarea unui obstacol în calea rambursării taxelor vamale plătite în mod eronat, o astfel de afirmație generală nu poate fi făcută în ceea ce privește rambursarea taxelor antidumping. În consecință, și având în vedere necesitatea globală de a protejaresursele proprii ale Uniunii de cererile de rambursare nejustificate și dificultățile inerente pe care le-ar fi generat urmărirea rambursărilor nejustificate ulterior, Comisia a trebuit să se abată temporar de la legislația vamală a Uniunii prin utilizarea competențelor sale în temeiul articolului 14 alineatul (3) din regulamentul de bază.

(111)

FESI și Footwear Coalition au susținut de asemenea că, prin încălcarea articolului 296 din TFUE, Comisia nu a motivat în mod corespunzător și nu a furnizat indicații privind temeiul juridic în baza căruia taxele au fost reinstituite cu efect retroactiv și, prin urmare, rambursarea taxelor a fost refuzată importatorilor vizați de punerea în aplicare actuală. Prin urmare, FESI și Footwear Coalition au afirmat că dreptul la o protecție judiciară efectivă a părților interesate a fost încălcat de către Comisie.

(112)

SIEMES, unul dintre importatorii care a transmis observații cu privire la comunicarea informațiilor, a susținut, de asemenea, că regulamentul de punere în aplicare al Comisiei nu oferă o justificare adecvată, fapt ce încalcă dispozițiile aerticolului 296 din TFUE, însă fără a explica această afirmație mai în detaliu. În sprijinul afirmației sale, partea în cauză a făcut referire la hotărârea pronunțată în cauza T-310/12 Yuanping Changyuan Chemicals/Consiliul  (40).

(113)

Comisia consideră că raționamentul juridic detaliat prevăzut în documentul de informare generală și în prezentul regulament, inclusiv trimiterea la temeiurile juridice pentru prezentul regulament, motivează în mod corespunzător ultima afirmație.

(114)

FESI și Footwear Coalition au susținut, de asemenea, că corectarea retroactivă a măsurilor expirate încalcă principiul protecției încrederii legitime. FESI a afirmat că, în primul rând, părțile, inclusiv importatorii, ar fi primit asigurări că măsurile au expirat la 31 martie 2011 și că, având în vedere timpul scurs de la ancheta inițială, părțile au fost îndreptățite să presupună că ancheta inițială nu va fi reluată sau redeschisă. De asemenea, producătorii-exportatori chinezi și vietnamezi erau îndreptățiți să nutrească o încredere legitimă justificată că cererile lor de acordare a TEP/TI depuse în ancheta inițială nu vor mai fi reexaminate de Comisie, pe baza simplului fapt că aceste cereri nu au fost evaluate în termenul aplicabil de trei luni în cursul anchetei inițiale.

(115)

În ceea ce privește încrederea legitimă a părților interesate că măsurile antidumping au expirat și că ancheta nu va mai fi redeschisă, se face trimitere la considerentul 104, unde aceste afirmații au fost abordate în detaliu.

(116)

În ceea ce privește încrederea legitimă a producătorilor-exportatori chinezi și vietnamezi că cererile lor de acordare a TEP/TI nu vor fi reexaminate, se face trimitere în considerentul 99, unde acest aspect a fost de asemenea, abordat având în vedere jurisprudența Curții în acest domeniu.

(117)

FESI și Footwear Coalition au susținut, de asemenea, că instituirea măsurilor antidumping cu efecte retroactive constituie o discriminare a: (i) importatorilor vizați de punerea în aplicare actuală față de importatorii vizați de punerea în aplicare a hotărârilor Brosmann și Aokang menționate în considerentul 6 cărora li s-au rambursat taxele plătite pentru importurile de încălțăminte provenite de la cei cinci producători-exportatori vizați de aceste hotărâri; precum și (ii) o discriminare a producătorilor-exportatori vizați de punerea în aplicare actuală față de cei cinci producători-exportatori vizați de hotărârile Brosmann și Aokang care nu au fost supuși niciunei taxe ca urmare a Deciziei de punere în aplicare 2014/149/UE.

(118)

În ceea ce privește afirmația privind discriminarea, Comisia reamintește în primul rând cerințele referitoare la discriminare, astfel cum sunt prezentate în considerentul 87.

(119)

Apoi, se remarcă faptul că diferența dintre importatorii vizați de punerea în aplicare actuală și cei vizați de punerea în aplicare a hotărârilor Brosmann și Aokang este că aceștia din urmă au decis să conteste Regulamentul (CE) nr. 1472/2006 în fața Tribunalului, în timp ce primii nu a făcut acest lucru.

(120)

O decizie adoptată de o instituție a Uniunii, care nu a fost atacată de către destinatarul său în termenele prevăzute la articolul 263 al șaselea paragraf din TFUE devine definitivă în privința acestuia. Această jurisprudență se întemeiază în special pe considerația că termenele de formulare a unei acțiuni urmăresc garantarea securității juridice, pentru a se evita repunerea în discuție pe termen nelimitat (41) a actelor Uniunii care produc efecte juridice.

(121)

Acest principiu procedural a dreptului Uniunii creează în mod necesar două grupuri: cei care au contestat o măsură a Uniunii și care, ca urmare, au dobândit probabil o poziție favorabilă (precum Brosmann și ceilalți patru producători-exportatori) și cei care nu au făcut acest lucru. Totuși, aceasta nu înseamnă că Comisia a tratat cele două părți în mod inegal prin încălcarea principiului egalității de tratament. Recunoașterea faptului că o parte intră în această din urmă categorie din cauza unei decizii conștiente de a nu contesta o măsură a Uniunii nu discriminează grupul respectiv.

(122)

Astfel, toate părțile interesate au beneficiat de protecție judiciară în instanțele Uniunii în orice moment.

(123)

În ceea ce privește pretinsa discriminare a producătorilor-exportatori vizați de punerea în aplicare actuală care nu erau supuși niciunei taxe în urma Deciziei de punere în aplicare 2014/149/UE, este necesar să se remarce faptul că decizia Consiliului de a nu reinstitui taxele a fost în mod clar adoptată cu privire la circumstanțele speciale ale situației specifice, astfel cum se prezenta la momentul în care Comisia a făcut propunerea pentru reinstituirea taxelor menționate și, în special, pe motiv că taxele antidumping în cauză fuseseră deja rambursate și în măsura în care comunicarea inițială a datoriei către debitor a fost retrasă în urma hotărârilor pronunțate în cauzele Brosmann și Aokang. Potrivit Consiliului, această rambursare a creat așteptări legitime din partea importatorilor în cauză. Având în vedere faptul că nu a avut loc o rambursare comparabilă pentru alți importatori, aceștia nu sunt într-o situație comparabilă cu cea a importatorilor vizați de decizia Consiliului.

(124)

În orice caz, faptul că Consiliul a ales să acționeze într-un anumit mod, având în vedere circumstanțele cauzei, nu poate crea obligații în sarcina Comisiei de a pune în aplicare o altă hotărâre exact în același mod.

(125)

În plus, FESI și Footwear Coalition au susținut că Comisia nu are competența de a adopta regulamentul de instituire a unei taxe antidumping în mod retroactiv în contextul actualei puneri în aplicare, și că, în orice caz, această competență ar aparține Consiliului. Această afirmație s-a bazat pe argumentul că, în cazul în care ancheta este reluată chiar din punctul în care a intervenit ilegalitatea, ar trebui să se aplice aceleași norme precum cele din momentul anchetei inițiale, în care măsurile definitive ar fi adoptate de Consiliu. Aceste părți au susținut că, în conformitate cu articolul 3 din Regulamentul (UE) nr. 37/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 ianuarie 2014 de modificare a anumitor regulamente referitoare la politica comercială comună în ceea ce privește procedurile de adoptare a anumitor măsuri (denumit, de asemenea, „Regulamentul Omnibus I”) (42), noua procedură de luare a deciziilor în domeniul politicii comerciale nu se aplică în contextul de față, dat fiind faptul că, înainte de intrarea în vigoare a Regulamentului Omnibus I, (i) Comisia adoptase deja un act (regulamentul provizoriu), (ii) consultările care au fost necesare în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 384/96 al Consiliului din 22 decembrie 1995 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene fuseseră inițiate și încheiate și (iii) Comisia adoptase deja o propunere de regulament al Consiliului de adoptare a măsurilor definitive. Pe această bază, aceste părți au concluzionat că ar trebui să se aplice procedurile de luare a deciziilor anterioare intrării în vigoare a Regulamentului Omnibus I.

(126)

Argumentația respectivă se concentrează totuși asupra datei de deschidere a anchetei (care este într-adevăr relevantă în raport cu celelalte modificări de fond care au fost aduse regulamentului de bază), dar nu ține seama de faptul că Regulamentul (UE) nr. 37/2014 utilizează un criteriu diferit (și anume, deschiderea procedurii de adoptare a măsurilor). Poziția FESI și Footwear Coalition este, prin urmare, întemeiată pe o interpretare eronată a normei tranzitorii prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 37/2014.

(127)

Într-adevăr, având în vedere trimiterea de la articolul 3 din Regulamentul (UE) nr. 37/2014 la „procedurile inițiate în vederea adoptării măsurilor”, care stabilește normele tranzitorii pentru modificările aduse procedurilor de luare a deciziilor pentru adoptarea de măsuri antidumping și având în vedere noțiunea de „procedură” din regulamentul de bază, pentru o anchetă care a fost deschisă înainte de intrarea în vigoare a Regulamentului (UE) nr. 37/2014, dar în care Comisia nu a lansat consultarea comitetului competent în vederea adoptării unor măsuri înainte de intrarea în vigoare respectivă, procedurii de adoptare a măsurilor antidumping menționate i se aplică noile norme. Același lucru este valabil și în cazul procedurilor în care măsurile au fost instituite pe baza vechilor norme și fac obiectul unei reexaminări sau al măsurilor privind taxe provizorii instituite pe baza vechilor norme, dar pentru care procedura de adoptare a unor măsuri definitive nu a fost încă lansată atunci când Regulamentul (UE) nr. 37/2014 a intrat în vigoare. Cu alte cuvinte, Regulamentul (UE) nr. 37/2014 se aplică în cazul unei „proceduri de adoptare” specifice și nu în cazul întregii perioade a unei anumite anchete sau chiar a unei proceduri.

(128)

Regulamentul în litigiu a fost adoptat în 2006. Actul legislativ relevant aplicabil prezentei proceduri este Regulamentul (UE) 2016/1036. Prin urmare, această afirmație este respinsă.

(129)

În ceea ce privește Clarks et al, se susține, în primul rând, că Comisia nu a dispus de niciun temei juridic pentru a examina cererile privind TEP/TI depuse de producătorii-exportatori în cadrul anchetei inițiale. Cortina et al a susținut că procedura, care a fost închisă prin expirarea măsurilor la 31 martie 2011, nu a fost invalidată de hotărârea Curții în cauzele conexate C-659/13 și C-34/14, și că, prin urmare, aceasta nu poate fi repusă în discuție.

(130)

Ca răspuns la această afirmație, Comisia face trimitere la explicația oferită în considerentele 99-104.

(131)

În al doilea rând, Cortina et al a susținut că prezenta procedură încalcă principiul neretroactivității și principiul securității juridice, consacrat la articolul 10 din regulamentul de bază. În plus, SIEMES, un alt importator de încălțăminte a afirmat, în mod similar, că nu există temei juridic pentru impunerea de taxe antidumping cu efect retroactiv și a făcut trimitere la jurisprudență, și anume cauza C-458/98 P, Industrie des poudres sphériques/Consiliul  (43), și la practica decizională a Comisiei în această privință.

(132)

În ceea ce privește argumentul privind retroactivitatea întemeiat pe articolul 10 din regulamentul de bază și pe articolul 10 din Acordul antidumping al OMC (denumit în continuare „OMC ADA”), articolul 10 alineatul (1) din regulamentul de bază, care preia textul articolului 10.1 din OMC ADA prevede că taxele antidumping provizorii și definitive se aplică doar produselor puse în liberă circulație după data la care intră în vigoare măsurile luate în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) sau cu articolul 9 alineatul (4) din regulamentul de bază, după caz. În cazul de față, taxele antidumping în cauză se aplică numai produselor puse în liberă circulație după ce au intrat în vigoare regulamentul provizoriu și regulamentul în litigiu (definitiv), adoptate în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) și, respectiv, cu articolul 9 alineatul (4) din regulamentul de bază. Cu toate acestea, retroactivitatea, în sensul articolului 10 alineatul (1) din regulamentul de bază, se referă doar la situația în care mărfurile au fost puse în liberă circulație înainte de introducerea măsurilor, după cum se poate observa din însuși textul dispoziției respective, precum și din excepția pe care o prevede articolul 10 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(133)

Comisia observă, de asemenea, că în cazul de față nu este vorba nici despre o încălcare a principiului retroactivității, nici despre o încălcare a securității juridice și a încrederii legitime.

(134)

În ceea ce privește retroactivitatea, jurisprudența Curții face distincție, atunci când evaluează dacă o măsură este retroactivă, între aplicarea unei norme noi unei situații care a devenit definitivă (cunoscută și ca o situație juridică existentă sau definitivă) și unei situații care a început înainte de intrarea în vigoare a noii norme, dar care nu este încă definitivă (cunoscută, de asemenea, ca o situație temporară).

(135)

În cazul de față, situația importurilor de produse în cauză care au avut loc în timpul perioadei de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1472/2006 nu a devenit încă definitivă, întrucât, ca urmare a anulării regulamentului în litigiu, taxa antidumping aplicabilă produselor nu a fost încă stabilită în mod definitiv. În același timp, prin publicarea avizului de deschidere și a regulamentului provizoriu, importatorii de încălțăminte au fost avertizați că ar putea fi instituită o astfel de taxă. Conform jurisprudenței consacrate a instanțelor Uniunii, operatorii nu pot avea încredere legitimă până când instituțiile nu au adoptat un act de închidere a procedurii administrative cu caracter definitiv.

(136)

Prezentul regulament constituie o aplicare imediată la efectele viitoare ale unei situații care este în curs de desfășurare: Taxele pe încălțăminte au fost percepute de autoritățile vamale naționale. Ca urmare a cererilor de rambursare, cu privire la care nu s-a luat o hotărâre definitivă, ele constituie o situație în curs de desfășurare. Prezentul regulament stabilește nivelul taxei vamale aplicabile acestor importuri și, prin urmare, reglementează efectele viitoare ale unei situații aflate în curs de desfășurare.

(137)

În orice caz, chiar dacă ar fi existat o aplicare retroactivă în sensul legislației Uniunii, quod non, această retroactivitate ar fi justificată, din următorul motiv:

(138)

Normele de fond ale dreptului Uniunii se pot aplica pentru situațiile existente înainte de intrarea lor în vigoare, în măsura în care din termenii, din obiectivele sau din concepția lor generală rezultă în mod clar că trebuie să li se acorde un astfel de efect. În particular, în cauza C-337/88 Società agricola fattoria alimantare (SAFA) s-a hotărât că:„Chiar dacă, drept regulă generală, principiul securității juridice se opune posibilității ca punctul de pornire al aplicării în timp a unui act comunitar să fie stabilit la o dată anterioară publicării acestuia, cu titlu excepțional, situația poate fi diferită dacă obiectivul care trebuie atins impune acest lucru și dacă încrederea legitimă a persoanelor interesate este respectată în mod corespunzător”. (44)

(139)

În cazul de față, scopul este de a respecta obligația Comisiei în temeiul articolului 266 din TFUE. Întrucât, în hotărârile menționate în considerentul 12, Curtea a constatat doar o ilegalitate în ceea ce privește stabilirea nivelului taxei aplicabile și nu cu privire la instituirea măsurilor în sine (și anume, în ceea ce privește constatările privind dumpingul, prejudiciul, legătura de cauzalitate și interesul Uniunii), producătorii-exportatori în cauză nu s-ar fi putut aștepta în mod legitim să nu fie impuse măsuri antidumping definitive. Prin urmare, impunerea respectivă, chiar dacă a fost retroactivă, quod non, nu poate fi interpretată ca o încălcare a încrederii legitime.

(140)

În al treilea rând, Clarks et al a susținut că ar fi discriminatoriu și ar încălca dispozițiile articolului 266 din TFUE să se reinstituie o taxă antidumping asupra celor 70 de producători-exportatori în cauză, dat fiind că nu s-a reinstituit nicio taxă antidumping ca urmare a hotărârilor Brosmann și Aokang.

(141)

Afirmația este neîntemeiată. Importatorii care au importat de la Brosman și de la ceilalți patru producători-exportatori vizați de hotărârile în cauzele C-247/10 P și C-249/10 P se găsesc într-o situație de fapt și de drept diferită, pentru că producătorii-exportatori de la care au importat aceștia au decis să conteste regulamentul în litigiu și deoarece le-au fost rambursate taxele, astfel încât sunt protejați de articolul 221 alineatul (3) din Codul vamal comunitar. Pentru ceilalți nu s-a produs o astfel de situație și nu s-a efectuat o astfel de rambursare. A se vedea, de asemenea, în această privință, considerentele 118-122.

(142)

Clarks et al a afirmat că au existat mai multe nereguli procedurale rezultate din această anchetă. În primul rând, partea a susținut că este posibil ca producătorii-exportatori în cauză să nu mai fie în măsură să furnizeze observații pertinente sau să prezinte probe suplimentare pentru a-și susține cererile de acordare a TEP/TI pe care le-au depus cu mai mulți ani în urmă. De exemplu, s-ar putea ca societățile să nu mai existe sau documentele relevante să nu mai fie disponibile.

(143)

În plus, Clarks et al a susținut că, spre deosebire de ancheta inițială, măsurile luate de Comisie ar afecta, de facto și de jure, numai importatorii, întrucât aceștia nu dispun de niciun mijloc pentru a furniza informații relevante și nu pot impune furnizorilor lor să coopereze cu Comisia.

(144)

Comisia subliniază că nicio dispoziție din regulamentul de bază nu obligă Comisia să acorde societăților exportatoare care solicită acordarea TEP/TI posibilitatea de a completa informațiile faptice lipsă. De fapt, și astfel cum s-a stabilit în considerentul 88, sarcina probei incumbă producătorului care dorește să beneficieze de TEP/TI în temeiul articolului 2 alineatul (7) litera (b) din regulamentul de bază. Dreptul de a fi ascultat privește evaluarea acestor fapte, dar nu include dreptul de a rectifica informațiile deficitare. Altfel, producătorul-exportator ar putea prelungi evaluarea pe termen nedeterminat, transmițând informații în mod fragmentat.

(145)

În această privință, se reamintește faptul că nu există nicio obligație, pentru Comisie, să solicite producătorului-exportator să completeze cererea de TEP/TI. Astfel cum s-a menționat în considerentul 84, Comisia își poate baza evaluarea pe informațiile prezentate de către producătorul-exportator. În orice caz, producătorii-exportatori în cauză nu au contestat evaluarea cererilor de li se acorda TEP/TI de către Comisie și nu au precizat documentele sau persoanele pe care nu au mai fost în măsură să se bazeze. Prin urmare, afirmația este atât de abstractă încât instituțiile nu pot lua în considerare astfel de dificultăți atunci când efectuează evaluarea cererilor de TEP/TI. Întrucât argumentul respectiv se bazează pe speculații și nu este susținut de indicații precise cu privire la documentele și persoanele care nu mai sunt disponibile și cu privire la relevanța documentelor și a persoanelor respective pentru evaluarea oportunității acordării TEP/TI, argumentul se respinge.

(146)

În ceea ce privește afirmația conform căreia un importator nu ar avea nicio posibilitate de a furniza informații relevante, Comisia constată următoarele: în primul rând, importatorii nu beneficiază de dreptul la apărare, deoarece măsura antidumping nu este îndreptată împotriva lor, ci împotriva producătorilor-exportatori. În al doilea rând, importatorii au avut posibilitatea de a prezenta observații cu privire la acest aspect încă din cursul procedurii administrative care a precedat adoptarea regulamentului în litigiu. În al treilea rând, în cazul în care importatorii considerau că exista o neregulă în acest sens, ar fi trebuit să ia măsurile contractuale necesare cu furnizorii lor pentru a se asigura că dispun de documentația necesară. Prin urmare, argumentul trebuie respins.

(147)

În al cincilea rând, Clarks et al a afirmat că Comisia nu a examinat dacă instituirea taxelor antidumping ar fi în interesul Uniunii și a susținut că măsurile ar fi contrare interesului Uniunii deoarece (i) măsurile au avut deja efectul preconizat atunci când au fost instituite pentru prima dată; (ii) măsurile nu ar aduce un beneficiu suplimentar pentru industria din Uniune; (iii) măsurile nu ar afecta producătorii-exportatori și (iv) măsurile ar impune un cost important pentru importatorii în Uniune.

(148)

Prezentul caz privește doar cererile de TEP/TI, deoarece acesta este singurul aspect în care instanțele Uniunii au identificat o eroare de drept. În interesul Uniunii, evaluarea din Regulamentul (CE) nr. 1472/2006 rămâne în totalitate valabilă. În plus, prezenta măsură este justificată pentru a proteja interesele financiare ale Uniunii.

(149)

În al șaselea rând, Clarks et al a susținut că taxa antidumping, dacă este reinstituită, nu va mai putea fi colectată dat fiind că au expirat termenele de prescripție prevăzute la articolul 221 alineatul (3) din Codul vamal comunitar (actualul articol 103 alineatul (1) din Codul vamal al Uniunii). Potrivit Clarks et al, această situație ar constitui un abuz de putere din partea Comisiei.

(150)

Comisia reamintește că, în temeiul articolului 221 alineatul (3) din Codul vamal comunitar/al articolului 103 alineatul (1) din Codul vamal al Uniunii, termenele de prescripție nu se aplică în cazul în care se sesizează o instanță judecătorească cu calea de atac prevăzută la articolul 243 din Codul vamal comunitar/la articolul 44 alineatul (2) din Codul vamal al Uniunii, ca în toate cazurile de față, în care sunt vizate căile de atac în temeiul articolului 236 din Codul vamal comunitar/al articolului 119 din Codul vamal al Uniunii. O cale de atac în sensul articolului 103 alineatul (3) din Codul vamal al Uniunii, în conformitate cu clarificarea de la articolul 44 alineatul (2) din același regulament, se extinde de la contestarea inițială împotriva deciziei autorităților vamale naționale care instituie taxele până la hotărârea definitivă pronunțată de instanța națională, inclusiv, dacă este cazul, o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare. Perioada de trei ani este, prin urmare, suspendată de la data depunerii contestației.

(151)

În cele din urmă, Clarks et al a afirmat că, în urma expirării punctului 15 litera (a) punctul (ii) din Protocolul de aderare a Chinei la OMC la 11 decembrie 2016, Comisia nu mai poate să se bazeze pe metoda utilizată pentru a determina valoarea normală pentru exportatorii chinezi în cadrul anchetei inițiale [și anume, metoda bazată pe țara analogă în temeiul articolului 2 alineatul (7) litera (a) din regulamentul de bază].

(152)

Regulamentul în litigiu a fost adoptat în 2006. Actul legislativ relevant aplicabil prezentei proceduri este Regulamentul (UE) 2016/1036 al Parlamentului European și al Consiliului din 8 iunie 2016 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Uniunii Europene. Prin urmare, această afirmație este respinsă.

(153)

În plus, SIEMES a susținut că durata procedurii în ceea ce privește cererea de rambursare a taxelor antidumping în curs din partea autorităților vamale germane încalcă dreptul la bună administrare prevăzut la articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. În primul rând, Comisia constată că deciziile privind rambursarea taxelor antidumping intră în sfera de competență a autorităților vamale naționale ale statelor membre. În al doilea rând, Comisia a înțeles din informațiile care i-au fost furnizate că cererea de rambursare prezentată de SIEMES la 19 martie 2012 a fost respinsă deoarece hotărârea în temeiul căreia aceasta a depus cererea de rambursare a fost limitată la Brosmann și Aokang. Hotărârea nu a avut niciun efect asupra celorlalți producători-exportatori din China și din Vietnam. Abia la 4 februarie 2016, Curtea de Justiție a declarat, în cauzele conexate C-659/13 C & J Clark International Limited și C-34/14 Puma SE, că regulamentul în litigiu nu este valabil în ceea ce îi privea pe toți producătorii-exportatori ai produsului în cauză, (a se vedea considerentul 12). Abia în acest moment SIEMES a fost vizată de o hotărâre a Curții, astfel cum a fost notificat în mod corespunzător de către autoritățile vamale germane în scrisoarea lor din 7 septembrie 2016. Comisia a pus în aplicare hotărârea în ceea ce privește un anumit număr de producători-exportatori, astfel cum este descris în considerentele 18 până la 38, precum și importatorii care solicită rambursarea creanțelor în fața autorităților vamale germane. În special, în ceea ce privește importurile care fac obiectul cererilor de rambursare care au fost notificate Comisiei de autoritățile vamale germane în conformitate cu articolul 1 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/223 (se face trimitere la considerentul 30), Comisia a respectat pe deplin termenul de opt luni pentru punerea în aplicare prevăzută la articolul 1 alineatul (2) din acest regulament. În consecință, Comisia nu este de acord cu argumentul că această procedură a încălcat principiul bunei administrări. Prin urmare, afirmația a trebuit să fie respinsă.

(154)

Ținând cont de observațiile prezentate și de analiza acestora, Comisia a ajuns la concluzia că trebuie să se reinstituie taxa antidumping reziduală aplicabilă Chinei și Vietnamului, și anume de 16,5 % și, respectiv, de 10 %, pentru perioada de aplicare a regulamentului în litigiu.

(155)

Astfel cum se menționează în considerentul 28, Comisia a suspendat evaluarea societăților enumerate în anexa III la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/423 al Comisiei până la data la care importatorul care solicită rambursare de la autoritățile vamale naționale informează Comisia cu privire la numele și adresele producătorului-exportator/producătorilor-exportatori de la care comercianții relevanți au cumpărat încălțămintea, sau, în cazul în care nu se primește niciun răspuns în termenul menționat, de la expirarea termenului stabilit de Comisie pentru furnizarea informațiilor respective.

(156)

La articolul 3 din Regulamentul (UE) 2017/423, Comisia a solicitat autorităților vamale naționale relevante să nu ramburseze taxele vamale colectate până când Comisia nu a finalizat evaluarea cererilor de acordare a TEP/TI relevante.

(157)

Prin urmare, astfel cum s-a menționat în considerentul 29, Pentland Brands Ltd., Puma UK Ltd. și Deichmann Shoes UK Ltd s-au făcut cunoscuți și și-au identificat furnizorii. Comisia a analizat cererile de acordare a TEP/TI ale furnizorilor identificați în prezentul regulament. Prin urmare, Comisia a finalizat evaluarea privind situația societăților enumerate în anexa III la Regulamentul (UE) 2017/423. În consecință, pentru societățile enumerate în anexa III la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/423 al Comisiei, Comisia nu are nicio dovadă că acestea au depus un formular de cerere de acordare a TEP/TI în ancheta inițială. Cererea de rambursare relevantă a importatorilor ar trebui, prin urmare, să nu fie aprobată, întrucât regulamentul în litigiu nu a fost anulat în ceea ce privește aspectele care îi vizează. Pentru facilitarea consultării, Comisia a reprodus anexa III din Regulamentul (UE) 2017/423 ca anexa VI la prezentul regulament.

(158)

Producătorii-exportatori în cauză, importatorii vizați de notificarea autorităților vamale din Germania și Țările de Jos, importatorii care s-au făcu cunoscuți și au furnizat numele și adresele furnizorilor lor respectivi din China și/sau Vietnam, precum și toate părțile care și-au manifestat interesul, au fost informați cu privire la faptele și considerentele esențiale în baza cărora s-a intenționat recomandarea reinstituirii taxei antidumping definitive asupra exporturilor celor 70 de producători-exportatori în cauză. Părților li s-a acordat un termen pentru a-și prezenta observațiile asupra informațiilor comunicate.

(159)

Prezentul regulament este în conformitate cu avizul comitetului instituit în baza articolului 15 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/1036,

—

„încălțăminte sport” înseamnă încălțăminte în sensul notei de subpoziție 1 din capitolul 64 al anexei I la Regulamentul (CE) nr. 1719/2005 al Comisiei (47);

—

„încălțăminte de tehnologie specială” înseamnă încălțămintea cu un preț CIF per pereche egal sau mai mare de 7,5 EUR, pentru activități sportive, prevăzută cu talpă turnată în unul sau mai multe straturi, neinjectată, fabricată cu materiale sintetice special concepute pentru a amortiza șocurile cauzate de mișcări verticale sau laterale și care au caracteristici tehnice, cum ar fi pernițe ermetice care conțin gaze sau lichide, componente mecanice care absorb sau neutralizează șocurile sau materiale cum sunt polimerii cu densitate scăzută, încadrată la codurile NC ex 6403 91 11, ex 6403 91 13, ex 6403 91 16, ex 6403 91 18, ex 6403 91 91, ex 6403 91 93, ex 6403 91 96, ex 6403 91 98, ex 6403 99 91, ex 6403 99 93, ex 6403 99 96, ex 6403 99 98;

—

„încălțăminte cu bombeu de protecție” înseamnă încălțămintea prevăzută cu un bombeu de protecție cu o rezistență la impact de cel puțin 100 jouli (48) și încadrată la codurile NC: ex 6403 30 00 (49), ex 6403 51 11, ex 6403 51 15, ex 6403 51 19, ex 6403 51 91, ex 6403 51 95, ex 6403 51 99, ex 6403 59 11, ex 6403 59 31, ex 6403 59 35, ex 6403 59 39, ex 6403 59 91, ex 6403 59 95, ex 6403 59 99, ex 6403 91 11, ex 6403 91 13, ex 6403 91 16, ex 6403 91 18, ex 6403 91 91, ex 6403 91 93, ex 6403 91 96, ex 6403 91 98, ex 6403 99 11, ex 6403 99 31, ex 6403 99 33, ex 6403 99 36, ex 6403 99 38, ex 6403 99 91, ex 6403 99 93, ex 6403 99 96, ex 6403 99 98 și ex 6405 10 00;

—

„papuci de casă și alte tipuri de încălțăminte de interior” înseamnă încălțămintea încadrată la codul NC ex 6405 10 00.