(1)   Denumirea care urmează a fi protejată ca denumire de origine sau indicație geografică se înregistrează doar în limbile care sunt sau au fost utilizate în mod tradițional pentru a descrie produsul specific din arealul geografic delimitat.

(2)   Numele unei denumiri de origine sau al unei indicații geografice se înregistrează în grafia originală. Dacă grafia originală nu utilizează caracterele latine, denumirea în grafia sa originală trebuie să fie înregistrată împreună cu transcrierea denumirii în caractere latine.

(1)   Descrierea produselor vitivinicole indică categoria relevantă sau categoriile relevante de produse vitivinicole din lista categoriilor prevăzută în partea II a anexei VII la Regulamentul (UE) nr. 1308/2013.

(2)   Dacă prevede că ambalarea, inclusiv îmbutelierea, trebuie să aibă loc în arealul geografic delimitat sau într-un areal din imediata vecinătate a arealului delimitat în cauză, caietul de sarcini al produsului trebuie să includă, de asemenea, o justificare care să arate de ce, în acest caz specific, ambalarea trebuie să aibă loc în arealul geografic respectiv, pentru a proteja calitatea, a garanta originea sau a asigura controlul, ținând seama de legislația Uniunii, în special cea privind libera circulație a mărfurilor și libera furnizare a serviciilor.

(1)   Prin derogare de la articolul 93 alineatul (1) litera (a) punctul (iii) și de la articolul 93 alineatul (1) litera (b) punctul (iii) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 și cu condiția ca în caietul de sarcini al produsului să se prevadă acest lucru, un produs cu denumire de origine protejată sau indicație geografică protejată poate fi transformat în vin în oricare dintre locurile următoare:

(2)   Prin derogare de la articolul 93 alineatul (1) litera (a) punctul (iii) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 și cu condiția ca în caietul de sarcini al produsului să se prevadă acest lucru, un produs poate fi transformat în vin spumant sau vin petiant cu denumire de origine protejată dincolo de imediata vecinătate a arealului delimitat în cauză dacă această practică era utilizată anterior datei de 1 martie 1986.

(3)   Prin derogare de la articolul 93 alineatul (1) litera (a) punctul (iii) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, în ceea ce privește vinurile licoroase cu denumirea de origine protejată „Málaga” și „Jerez-Xérès-Sherry”, mustul de struguri stafidiți în care s-a adăugat alcool neutru de origine viticolă pentru a împiedica fermentarea, obținut din soiul de viță-de-vie Pedro Ximénez, poate proveni din regiunea „Montilla-Moriles”.

(1)   Doar cu titlu tranzitoriu, un stat membru poate acorda protecție unei denumiri la nivel național, cu efect de la data transmiterii către Comisie a cererii de protecție.

Respectiva protecție națională tranzitorie încetează fie la data la care se ia o decizie privind protecția în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1308/2013, fie la data retragerii cererii.

(2)   Dacă denumirea nu este protejată în temeiul prezentului regulament, consecințele unei astfel de protecții naționale sunt în întregime responsabilitatea statului membru respectiv. Măsurile luate de statele membre în temeiul alineatului (1) nu au niciun efect asupra comerțului în interiorul Uniunii sau asupra comerțului internațional.

(1)   Cererile de protecție sunt considerate admisibile dacă sunt depuse în conformitate cu articolele 94, 95 și 96 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 și cu articolul 3 și articolul 5 alineatul (3) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/34 și dacă sunt completate corespunzător.

O cerere de protecție este considerată completată corespunzător dacă este în conformitate cu articolul 94 alineatele (1) și (3) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 și cu articolul 2 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/34 și dacă documentul unic este completat corespunzător.

Documentul unic, care rezumă caietul de sarcini al produsului și care este menționat la articolul 94 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, este considerat completat corespunzător atunci când îndeplinește cerințele enumerate la articolul 5 alineatele (1) și (2) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/34. Caietul de sarcini al produsului este considerat completat corespunzător dacă îndeplinește cerințele prevăzute la articolul 94 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013.

(2)   În cazul în care consideră că o cerere este inadmisibilă, Comisia informează autoritățile competente ale statului membru sau ale țării terțe sau solicitantul stabilit într-o țară terță cu privire la motivele care au dus la constatarea inadmisibilității.

(3)   Cel puțin o dată pe lună, Comisia publică lista denumirilor pentru care a primit cereri de protecție ca denumiri de origine sau indicații geografice, numele statului membru solicitant sau al țării terțe solicitante și data depunerii cererii.

(1)   În scopul articolului 98 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, o declarație de opoziție motivată este admisibilă dacă:

Motivele de opoziție se evaluează în raport cu teritoriul Uniunii.

Dacă opoziția e depusă de o persoană fizică sau juridică, declarația de opoziție motivată corespunzător este admisibilă numai dacă demonstrează interesul legitim al autorului opoziției.

(2)   Dacă consideră că opoziția nu este admisibilă, Comisia informează autoritatea sau persoana fizică sau juridică care a prezentat opoziția în privința motivelor care au dus la constatarea inadmisibilității.

(1)   În cazul în care consideră că opoziția este admisibilă, Comisia invită autoritatea sau persoana fizică sau juridică ce a depus opoziția, precum și autoritatea sau persoana fizică sau juridică ce a depus cererea de protecție să desfășoare consultări corespunzătoare timp de trei luni. Invitația se emite în termen de patru luni de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene a cererii de protecție la care se referă declarația de opoziție motivată, invitația fiind însoțită de o copie a declarației de opoziție motivată. În orice moment pe parcursul acestor trei luni, la cererea autorității sau a persoanei fizice sau juridice care a depus cererea, Comisia poate amâna cu maximum trei luni termenul-limită pentru consultări.

(2)   Autoritatea sau persoana care a depus opoziția și autoritatea sau persoana care a depus cererea de protecție încep aceste consultări fără întârzieri nejustificate. Ei își pun reciproc la dispoziție informațiile relevante pentru a evalua dacă cererea de protecție îndeplinește condițiile prezentului regulament și ale Regulamentului (UE) nr. 1308/2013.

(3)   Dacă părțile ajung la un acord, fie solicitantul stabilit în țara terță, fie autoritățile din statul membru sau din țara terță din care a fost depusă cererea de protecție notifică Comisiei rezultatele consultărilor desfășurate și toți factorii care au făcut posibilă ajungerea la un acord, inclusiv opiniile părților. Dacă detaliile publicate în conformitate cu articolul 97 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 au fost modificate substanțial, Comisia repetă examinarea menționată la articolul 97 alineatul (2) din regulamentul respectiv, în urma unei proceduri naționale care garantează că respectivele detalii modificate au fost publicate în mod corespunzător. Dacă, în urma ajungerii la un acord, nu se aduc modificări caietului de sarcini al produsului sau dacă modificările nu sunt substanțiale, Comisia adoptă o decizie în conformitate cu articolul 99 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, acordând protecție denumirii de origine sau indicației geografice în cauză.

(4)   Dacă nu se ajunge la un acord, fie solicitantul stabilit în țara terță, fie autoritățile din statul membru sau din țara terță din care a fost depusă cererea de protecție notifică Comisiei rezultatele consultărilor desfășurate și toate informațiile și documentele aferente. Comisia adoptă o decizie în conformitate cu articolul 99 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, fie de acordare a protecției, fie de respingere a cererii.

(1)   Fără a aduce atingere articolului 102 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care să acorde o perioadă de tranziție de până la cinci ani pentru ca produsele originare dintr-un stat membru sau dintr-o țară terță care au o denumire ce conține sau constă într-o denumire ce contravine articolului 103 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 să poată utiliza în continuare denumirea sub care au fost comercializate.

Acordarea unei astfel de perioade de tranziție este condiționată de prezentarea unei declarații de opoziție admisibile în temeiul articolului 96 alineatul (3) sau al articolului 98 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 care să arate că decizia de acordare a protecției pentru denumirea respectivă ar periclita existența:

(2)   Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care să prelungească până la 15 ani perioada de tranziție menționată la alineatul (1) în cazuri justificate în mod corespunzător, în care să se demonstreze că:

(3)   Atunci când se utilizează o denumire menționată la alineatele (1) și (2), țara de origine este clar și vizibil indicată pe etichetă.

(4)   În scopul depășirii unor dificultăți temporare, cu obiectivul pe termen lung de a se garanta că toți producătorii din arealul în cauză respectă caietul de sarcini al produsului, un stat membru poate acorda protecție pentru o perioadă de tranziție, începând cu data la care cererea este înaintată Comisiei, cu condiția ca operatorii în cauză să fi comercializat în mod legal și continuu produsele vitivinicole în cauză, utilizând denumirile în cauză, timp de cel puțin cinci ani înainte de depunerea cererii la autoritățile statului membru și cu condiția ca aceste dificultăți temporare să fi fost aduse în discuție în cadrul procedurii de opoziție la nivel național menționate la articolul 96 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013. Perioada de tranziție este cât se poate de scurtă și nu depășește 10 ani.

Primul paragraf se aplică mutatis mutandis unei indicații geografice protejate sau unei denumiri de origine protejate referitoare la un areal geografic situat într-o țară terță, cu excepția procedurii de opoziție.

Aceste perioade de tranziție sunt indicate în dosarul de cerere menționat la articolul 94 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013.

(1)   În scopul articolului 105 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, modificările caietelor de sarcini ale produselor sunt clasificate în două categorii din punctul de vedere al importanței lor: modificări care necesită o procedură de opoziție la nivelul Uniunii (denumite în continuare „modificări la nivelul Uniunii”) și modificări care trebuie gestionate la nivelul statului membru sau al țării terțe în cauză (denumite în continuare „modificări standard”).

O modificare este considerată o modificare la nivelul Uniunii în cazul în care:

Cererile de modificări la nivelul Uniunii depuse de țări terțe sau de producători din țări terțe trebuie să conțină dovada că modificarea solicitată este în conformitate cu legislația privind protecția denumirilor de origine sau a indicațiilor geografice aflată în vigoare în țara terță respectivă.

Toate celelalte modificări sunt considerate modificări standard.

(2)   În scopul articolului 105 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, o modificare temporară este o modificare standard referitoare la o schimbare temporară a caietului de sarcini al produsului ca urmare a impunerii unor măsuri sanitare și fitosanitare obligatorii de către autoritățile publice sau ca urmare a unor dezastre naturale sau condiții meteorologice nefavorabile recunoscute în mod oficial de autoritățile competente.

(1)   O cerere de aprobare a unei modificări la nivelul Uniunii a caietului de sarcini al unui produs, astfel cum este definită la articolul 14 din prezentul regulament, urmează mutatis mutandis procedura prevăzută la articolele 94 și 96-99 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, în capitolul II secțiunile 1, 2 și 3 din prezentul regulament și în capitolul II secțiunile 1, 2 și 3 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/34 mutatis mutandis.

(2)   Dacă, pe baza examinării efectuate în temeiul articolului 97 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, Comisia consideră că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 97 alineatul (3) din regulamentul respectiv, Comisia publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria C, cererea de modificare la nivelul Uniunii menționată la articolul 9 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/34. Decizia finală privind aprobarea modificării se adoptă fără a se aplica procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, cu excepția cazului în care a fost depusă o opoziție admisibilă sau a cazului în care cererea de modificare este respinsă, cazuri în care se aplică articolul 99 al doilea paragraf din regulamentul menționat.

(3)   O cerere de aprobare a unor modificări la nivelul Uniunii conține doar modificări la nivelul Uniunii. Dacă o cerere de aprobare a unor modificări la nivelul Uniunii conține, de asemenea, modificări standard sau temporare, procedura pentru modificări la nivelul Uniunii se aplică doar modificărilor la nivelul Uniunii. Modificările standard sau temporare sunt considerate a nu fi fost prezentate.

(4)   În cadrul examinării cererilor de modificare, Comisia se concentrează asupra modificărilor propuse.

(1)   Cererile de aprobare a unei modificări la nivelul Uniunii a caietului de sarcini al unui produs sunt considerate admisibile dacă sunt depuse în conformitate cu articolul 105 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 și cu articolul 3 și articolul 9 alineatul (2) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/34, mutatis mutandis, și dacă sunt completate corespunzător.

O cerere de aprobare a unei modificări la nivelul Uniunii a caietului de sarcini al unui produs este considerată completată corespunzător dacă este cuprinzătoare și exhaustivă și îndeplinește cerințele prevăzute la articolul 2 și la articolul 9 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/34.

Aprobarea de către Comisie a unei cereri de aprobare a unei modificări la nivelul Uniunii a caietului de sarcini al unui produs vizează doar modificările prezentate în cererea respectivă.

(2)   Dacă cererea este considerată inadmisibilă, autoritățile competente din statul membru sau din țara terță sau solicitantul stabilit într-o țară terță sunt informați cu privire la motivele inadmisibilității.

(1)   Modificările standard sunt aprobate și făcute publice de statele membre cărora le corespunde arealul geografic al denumirii de origine sau al indicației geografice.

Cererea de aprobare a unei modificări standard a caietului de sarcini al unui produs este prezentată autorităților din statul membru căruia îi corespunde arealul geografic al denumirii sau al indicației. Solicitanții trebuie să îndeplinească condițiile prevăzute la articolul 95 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013. Dacă cererea de aprobare a unei modificări standard a caietului de sarcini al unui produs nu provine de la solicitantul care a depus cererea de protecție a denumirii sau a denumirilor la care se referă caietul de sarcini al produsului, statul membru oferă solicitantului respectiv posibilitatea de a formula observații privind cererea, dacă respectivul solicitant există în continuare.

Cererea de modificare standard conține o descriere a modificărilor standard, oferă un rezumat al motivelor pentru care sunt necesare modificările și demonstrează că modificările propuse se califică drept standard în conformitate cu articolul 14 din prezentul regulament.

(2)   În cazul în care consideră că sunt îndeplinite cerințele din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 și dispozițiile adoptate în temeiul acestuia, statul membru poate aproba și face publică modificarea standard. Decizia de aprobare include documentul unic consolidat modificat, după caz, și caietul de sarcini consolidat modificat al produsului.

Modificarea standard se aplică în statul membru după ce a fost făcută publică. Statul membru comunică Comisiei modificările standard în termen de cel mult o lună de la data la care a fost făcută publică decizia națională de aprobare.

(3)   Deciziile de aprobare a modificărilor standard privind produsele vitivinicole originare din țări terțe se adoptă în conformitate cu sistemul în vigoare în țara terță în cauză și sunt comunicate Comisiei de către un producător individual în sensul articolului 3 sau de către un grup de producători care are un interes legitim, fie direct Comisiei, fie prin intermediul autorităților din respectiva țară terță, cel târziu la o lună de la data la care sunt făcute publice.

(4)   Comunicarea modificărilor standard este considerată completată corespunzător atunci când este în conformitate cu articolul 10 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/34.

(5)   Dacă modificarea standard implică o modificare a documentului unic, Comisia publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria C, descrierea modificării standard menționate la articolul 10 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/34, precum și documentul unic modificat, în termen de trei luni de la data primirii comunicării transmise de statul membru, de țara terță sau de producătorul individual sau grupul de producători din țara terță.

(6)   În cazul în care modificarea standard nu implică o modificare a documentului unic, Comisia face publică, prin sistemele de informare menționate la articolul 32 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/34, descrierea modificării standard, în termen de trei luni de la data primirii comunicării transmise de statul membru, țara terță sau solicitantul stabilit în țara terță.

(7)   Modificările standard se aplică pe teritoriul Uniunii după publicarea lor în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria C, sau după ce au fost făcute publice de către Comisie în sistemele de informare menționate la articolul 32 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/34.

(8)   Dacă arealul geografic cuprinde mai mult de un stat membru, statele membre în cauză aplică procedura pentru modificările standard separat pentru partea arealului care se află pe teritoriul lor. Modificarea standard se aplică numai după ce devine aplicabilă ultima decizie națională de aprobare. Ultimul stat membru care aprobă modificarea standard transmite Comisiei comunicarea menționată la alineatul (4) cel târziu la o lună de la data la care este făcută publică decizia sa de aprobare a modificării standard.

Dacă unul sau mai multe dintre statele membre în cauză nu adoptă decizia națională de aprobare menționată la primul paragraf, oricare dintre statele membre în cauză poate transmite o cerere în cadrul procedurii de modificare la nivelul Uniunii. Această regulă se aplică, de asemenea, mutatis mutandis, dacă printre țările în cauză se numără cel puțin o țară terță.

(1)   Modificările temporare sunt aprobate și făcute publice de statele membre cărora le corespunde arealul geografic al denumirii de origine sau al indicației geografice. Modificările temporare sunt comunicate Comisiei împreună cu motivele care stau la baza lor, cel târziu la o lună de la data la care a fost făcută publică decizia națională de aprobare. Modificarea temporară este aplicabilă în statul membru după ce a fost făcută publică.

(2)   Dacă arealul geografic cuprinde mai mult de un stat membru, procedura de modificare temporară se aplică separat în statele membre în cauză pentru partea arealului care se află pe teritoriul lor. Modificările temporare se aplică numai când devine aplicabilă ultima decizie națională de aprobare. Ultimul stat membru care aprobă modificarea temporară comunică acest lucru Comisiei cel târziu la o lună de la data la care este făcută publică decizia sa de aprobare. Această regulă se aplică, de asemenea, mutatis mutandis, dacă printre țările în cauză se numără cel puțin o țară terță.

(3)   Modificările temporare privind produsele vitivinicole originare din țări terțe sunt comunicate Comisiei, împreună cu motivele care stau la baza lor, de un producător individual în sensul articolului 3 sau de un grup de producători care are un interes legitim, fie direct, fie prin intermediul autorităților din respectiva țară terță, cel târziu la o lună de la aprobare.

(4)   Comunicarea modificărilor temporare este considerată completată corespunzător atunci când conține toate elementele menționate la articolul 11 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/34.

(5)   Comisia face publice aceste modificări în termen de trei luni de la data primirii comunicării transmise de statul membru, de țara terță sau de producătorul individual sau grupul de producători din țara terță. Modificarea temporară este aplicabilă pe teritoriul Uniunii după ce a fost făcută publică de către Comisie.

(1)   În scopul articolului 106 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, o cerere de anulare motivată este admisibilă dacă:

(2)   Dacă consideră că cererea de anulare nu este admisibilă, Comisia informează autoritatea din statul membru sau din țara terță în cauză sau persoana fizică sau juridică ce a depus cererea în privința motivelor care au contribuit la constatarea inadmisibilității.

(3)   Declarațiile de opoziție motivate față de anulare sunt admisibile numai dacă demonstrează importanța utilizării comerciale de către o persoană interesată a denumirii înregistrate.

(1)   O mențiune tradițională se înregistrează:

(2)   Mențiunea tradițională se înregistrează cu grafia sa originală și în scrierea sa originală. Dacă grafia originală nu utilizează caracterele latine, denumirea în grafia sa originală trebuie să fie înregistrată împreună cu transcrierea denumirii în caractere latine.

(1)   Autoritățile competente din statele membre sau din țările terțe sau organizațiile profesionale reprezentative stabilite în țări terțe pot solicita protecția unei mențiuni tradiționale.

(2)   Prin „organizație profesională reprezentativă” se înțelege orice organizație de producători sau asociație de organizații de producători care a adoptat aceleași norme și care își desfășoară activitatea în arealul uneia sau al mai multor denumiri de origine sau indicații geografice pentru vin, dacă printre membrii săi se numără cel puțin două treimi dintre producătorii stabiliți în arealul în care își desfășoară activitatea organizația și dacă realizează cel puțin două treimi din producția arealului respectiv. O organizație profesională reprezentativă poate depune o cerere de protecție numai pentru produsele vitivinicole pe care le fabrică.

(1)   Cererile de protecție sunt considerate admisibile dacă sunt depuse în conformitate cu articolul 25 din prezentul regulament și cu articolul 21 și articolul 30 alineatul (3) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/34 și sunt completate corespunzător.

O cerere este considerată completată corespunzător dacă conține următoarele informații:

(2)   Cererea este însoțită de o copie a legislației statului membru în cauză sau a normelor aplicabile producătorilor de vin din țara sau țările terțe în cauză care reglementează utilizarea mențiunii în cauză, precum și o trimitere la publicarea legislației sau a normelor respective.

(3)   Dacă cererea nu este completată corespunzător sau dacă documentele menționate la alineatul (2) nu au fost furnizate odată cu cererea, aceasta nu este admisibilă.

(4)   Dacă cererea este inadmisibilă, autoritățile din statul membru sau din țara terță sau solicitantul stabilit în țara terță în cauză sunt informați cu privire la motivele inadmisibilității și la faptul că au dreptul să depună o altă cerere completată corespunzător.

(1)   O cerere de protecție a unei mențiuni tradiționale este considerată valabilă dacă denumirea pentru care se solicită protecția:

Litera (b) nu se aplică mențiunilor tradiționale la care se face referire la articolul 112 litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013.

(2)   În sensul alineatului (1) litera (b), utilizare tradițională înseamnă:

(3)   În sensul alineatului (1) litera (c), o denumire care a devenit „generică” înseamnă o denumire care, deși se referă la o metodă specifică de producție sau de maturare, sau la calitatea, culoarea, tipul de loc sau o anumită particularitate din istoria unui produs vitivinicol, a devenit denumirea comună a produsului respectiv utilizată în Uniune.

(1)   Data depunerii unei cereri de protejare a unei mențiuni tradiționale este data primirii cererii de către Comisie.

(2)   Comisia examinează dacă cererea de protecție îndeplinește condițiile prevăzute în prezentul capitol.

(3)   Dacă consideră că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolele 26 și 27, Comisia adoptă un act de punere în aplicare privind publicarea cererii de protecție în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(4)   Dacă o cerere de protecție a unei mențiuni tradiționale nu îndeplinește condițiile prevăzute în prezentul capitol, Comisia informează solicitantul cu privire la motivele refuzului, stabilind un termen-limită pentru retragerea sau modificarea cererii sau pentru transmiterea de observații.

(5)   Dacă solicitantul nu elimină obstacolele până la termenul-limită menționat la alineatul (4), Comisia adoptă un act de punere în aplicare prin care respinge cererea, în conformitate cu articolul 115 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013.

(1)   O opoziție motivată este admisibilă dacă:

(2)   O opoziție considerată admisibilă este notificată autorităților din statul membru sau din țara terță în cauză sau organizației profesionale reprezentative din țara terță în cauză.

(1)   Dacă nu respinge opoziția în conformitate cu articolul 23 alineatul (3) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/34, Comisia comunică opoziția solicitantului care a depus cererea și invită solicitantul să prezinte observații până la termenul-limită menționat la articolul 24 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/34. Eventualele observații primite în această perioadă sunt comunicate autorului opoziției.

Pe parcursul examinării unei opoziții, Comisia solicită părților să transmită observații cu privire la comunicările primite de la celelalte părți, dacă este cazul, în perioada menționată la articolul 24 alineatul (2) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/34.

(2)   Dacă nici solicitantul, nici autorul opoziției nu reacționează transmițând observații sau dacă nu sunt respectate perioadele prevăzute pentru transmiterea de observații și pentru prezentarea de comentarii, menționate la articolul 24 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/34, Comisia ia o decizie în privința opoziției.

(3)   Decizia Comisiei de a respinge sau de a recunoaște mențiunea tradițională în cauză este luată pe baza dovezilor de care dispune Comisia. Comisia analizează dacă sunt îndeplinite condițiile menționate sau prevăzute la articolul 27, 32 sau 33 din prezentul regulament. Decizia de respingere a mențiunii tradiționale este notificată autorului opoziției și solicitantului.

(4)   Dacă sunt depuse opoziții multiple, o examinare preliminară a uneia sau a mai multora dintre opoziții poate împiedica continuarea procedurii referitoare la o cerere de protecție. În aceste circumstanțe, Comisia poate suspenda celelalte proceduri de opoziție. Comisia aduce la cunoștința celorlalți autori de opoziții orice decizie care îi privește și care a fost adoptată pe parcursul procedurii.

În cazul respingerii unei cereri, procedurile de opoziție suspendate sunt considerate încheiate, iar autorii opozițiilor în cauză sunt informați corespunzător.

(1)   Înregistrarea unei mărci care conține o mențiune tradițională sau constă într-o mențiune tradițională care nu respectă definiția și condițiile de utilizare ale mențiunii tradiționale respective, prevăzute la articolul 112 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, și care se referă la un produs care se încadrează în una dintre categoriile enumerate în partea II a anexei VII la regulamentul respectiv este:

(2)   O denumire nu este protejată ca mențiune tradițională dacă, în lumina reputației și renumelui unei mărci, o astfel de protecție poate induce în eroare consumatorii în ceea ce privește adevărata identitate, natură sau calitate a produsului vitivinicol sau adevăratele proprietăți ale acestuia.

(3)   Fără a se aduce atingere alineatului (2), o marcă menționată la alineatul (1) care a fost solicitată, înregistrată sau stabilită prin utilizarea cu bună-credință, în cazul în care legislația națională prevede astfel, pe teritoriul Uniunii, înainte de data protejării mențiunii tradiționale în țara de origine, poate continua să fie utilizată și reînnoită în pofida protecției acordate unei mențiuni tradiționale, cu condiția să nu existe motive de anulare sau de revocare a mărcii în temeiul Directivei 2008/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului (9), al Directivei (UE) 2015/2436 a Parlamentului European și a Consiliului (10) sau al Regulamentului (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului (11).

În astfel de cazuri, utilizarea mențiunii tradiționale este permisă alături de mărcile relevante.

(1)   O mențiune pentru care se depune o cerere de protecție și care este integral sau parțial omonimă cu o mențiune tradițională deja protejată în temeiul articolului 113 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 se înregistrează ținându-se seama în mod adecvat de utilizările locale și tradiționale, precum și de riscul de a se crea confuzii.

O mențiune omonimă care induce în eroare consumatorii în ceea ce privește natura, calitatea sau adevărata origine a produselor vitivinicole nu se înregistrează, chiar dacă mențiunea respectivă este exactă.

O mențiune omonimă înregistrată poate fi utilizată doar dacă în practică există o distincție suficientă între mențiunea omonimă înregistrată ulterior și cea deja înregistrată, ținând seama de necesitatea de a se asigura un tratament echitabil pentru producătorii respectivi și de necesitatea de a nu induce în eroare consumatorul.

(2)   Alineatul (1) se aplică mutatis mutandis mențiunilor tradiționale protejate anterior datei de 1 august 2009 care sunt integral sau parțial omonime cu o denumire de origine protejată sau o indicație geografică protejată, cu denumirea unui soi de struguri de vinificație sau cu sinonimul acesteia menționat în anexa IV.

(1)   O cerere de anulare motivată este admisibilă dacă:

Cererea de anulare motivată corespunzător este admisibilă doar dacă demonstrează interesul legitim al solicitantului.

(2)   În cazul în care consideră că cererea de anulare nu este admisibilă, Comisia informează autoritatea sau persoana care a trimis cererea cu privire la motivele inadmisibilității.

(3)   Comisia pune cererea de anulare la dispoziția autorităților și a persoanelor afectate, în conformitate cu articolul 30 alineatul (4) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/34.

(4)   Declarațiile de opoziție motivate față de cererile de anulare sunt admisibile doar dacă demonstrează utilizarea comercială continuă a denumirii înregistrate de către o persoană interesată.

(1)   Definiția mențiunilor tradiționale prevăzută la articolul 112 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 se aplică mutatis mutandis mențiunilor utilizate în mod tradițional în țări terțe pentru produsele vitivinicole care fac obiectul indicațiilor geografice sau denumirilor de origine reglementate de legislația țărilor terțe în cauză.

(2)   Produsele vitivinicole care provin din țări terțe ale căror etichete poartă alte indicații tradiționale decât mențiunile tradiționale enumerate în baza de date electronică „E-Bacchus”, menționată la articolul 25 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/34, pot utiliza respectivele indicații tradiționale pe etichetele vinurilor în conformitate cu normele aplicabile în țările terțe în cauză, inclusiv cu normele adoptate de organizații profesionale reprezentative.

(1)   Indicațiile obligatorii menționate la articolul 119 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 trebuie să figureze în același câmp vizual pe recipient, astfel încât să fie lizibile simultan, fără a fi necesar să se întoarcă recipientul, să fie scrise cu caractere indelebile și să se distingă clar de textul sau elementele grafice înconjurătoare.

(2)   Prin derogare de la alineatul (1), indicațiile obligatorii menționate la articolul 41 alineatul (1) și numărul lotului pot să apară în afara câmpului vizual menționat la alineatul respectiv.

(3)   Dimensiunea caracterelor utilizate pentru indicațiile menționate la alineatul (1) din prezentul articol și la articolul 41 alineatul (1) trebuie să fie de minimum 1,2 mm, indiferent de formatarea utilizată pentru caracterele respective.

(1)   În scopul indicării anumitor substanțe sau produse care provoacă alergii sau intoleranțe, menționate la articolul 21 din Regulamentul (UE) nr. 1169/2011, mențiunile care trebuie utilizate pentru a se face referire la sulfiți, la ouă și la produsele pe bază de ouă și la lapte și la produsele pe bază de lapte sunt cele enumerate în partea A a anexei I.

(2)   Mențiunile la care se face referire la alineatul (1) pot fi însoțite de pictograma relevantă ilustrată în partea B a anexei I.

(1)   Produsele vitivinicole a căror etichetă sau prezentare nu este conformă cu condițiile corespunzătoare prevăzute în prezentul regulament nu pot fi comercializate în Uniune și nu pot fi exportate.

(2)   Prin derogare de la secțiunea 2 subsecțiunea 3 și de la partea II titlul II capitolul I secțiunea 3 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, în cazul produselor vitivinicole care urmează să fie exportate, statele membre pot permite indicații și prezentări care intră în conflict cu normele în vigoare ale Uniunii în materie de etichetare și prezentare dacă respectivele indicații sau prezentări ale produselor vitivinicole sunt impuse de legislația țării terțe în cauză. Aceste indicații pot apărea în alte limbi decât limbile oficiale ale Uniunii.

(3)   Prin derogare de la secțiunea 2 subsecțiunea 3 și de la partea II titlul II capitolul I secțiunea 3 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, în cazul produselor vitivinicole menite a fi consumate la bordul unui avion, statele membre pot permite prezentări care intră în conflict cu normele în vigoare ale Uniunii în materie de prezentare dacă respectivele prezentări ale produselor vitivinicole sunt necesare din motive de securitate.

(1)   Indicarea provenienței, menționată la articolul 119 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, se realizează după cum urmează:

Prin derogare de la primul paragraf litera (a), în cazul produselor vitivinicole menționate la punctele 4, 5 și 6 din partea II a anexei VII la Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 care nu poartă o denumire de origine protejată sau o indicație geografică protejată, mențiunea la care se face referire la respectiva literă (a) poate fi înlocuită cu mențiunea „produs în (…)” sau cu o mențiune echivalentă, completată de numele statului membru în care a avut loc a doua fermentație.

Primul și al doilea paragraf nu aduc atingere articolelor 47 și 56.

(2)   În cazul produselor vitivinicole menționate la punctele 2, 10, 11 și 13 din partea II a anexei VII la Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, indicarea provenienței, menționată la articolul 119 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, se realizează după cum urmează:

(3)   În ceea ce privește Regatul Unit și dispozițiile prevăzute la alineatul (1) literele (a) și (c) și la alineatul (2) literele (a) și (c), numele statului membru poate fi înlocuit cu numele țării individuale relevante care face parte din Regatul Unit și în care sunt recoltați strugurii utilizați pentru fabricarea produsului vitivinicol.

(1)   În scopul aplicării articolului 119 alineatul (1) literele (e) și (f) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 și a prezentului articol:

(2)   Numele și adresa îmbuteliatorului este completată:

În cazul îmbutelierii în regim contractual, mențiunea privind îmbuteliatorul este completată de mențiunea „îmbuteliat pentru (…)” sau, atunci când se precizează numele și adresa persoanei care a efectuat îmbutelierea în numele unei părți terțe, de mențiunea „îmbuteliat pentru (…) de către (…)”.

Dacă îmbutelierea este efectuată în alt loc decât sediul îmbuteliatorului, indicațiile la care se face referire în prezentul alineat sunt însoțite de o trimitere la locul exact în care a avut loc operațiunea și, dacă aceasta s-a desfășurat într-un alt stat membru, la numele statului respectiv. Aceste cerințe nu se aplică dacă îmbutelierea se efectuează într-un loc aflat în imediata vecinătate a sediului îmbuteliatorului.

În cazul altor recipiente decât sticlele, cuvintele „ambalator” și „ambalat de (…)” înlocuiesc cuvintele „îmbuteliator” și, respectiv, „îmbuteliat de (…)”, cu excepția cazului în care limba folosită nu marchează în sine această diferență.

(3)   Numele și adresa producătorului sau vânzătorului se completează cu mențiunile „producător” sau „produs de” ori „vânzător” sau „vândut de” ori cu mențiuni echivalente.

Statele membre pot decide:

(4)   Numele și adresa importatorului sunt precedate de cuvintele „importator” sau „importat de (…)”. În cazul produselor vitivinicole importate în vrac și îmbuteliate în Uniune, numele importatorului poate fi înlocuit sau completat cu indicarea îmbuteliatorului, în conformitate cu alineatul (2).

(5)   Indicațiile prevăzute la alineatele (2), (3) și (4) pot fi grupate în cazul în care se referă la aceeași persoană fizică sau juridică.

Una dintre aceste indicații se poate înlocui printr-un cod stabilit de statul membru în care își are sediul social îmbuteliatorul, producătorul, importatorul sau vânzătorul. Codul este completat cu o trimitere la statul membru în cauză. Numele și adresa unei alte persoane fizice sau juridice implicate în distribuția comercială decât îmbuteliatorul, producătorul, importatorul sau vânzătorul indicat prin cod apare, de asemenea, pe eticheta produsului în cauză.

(6)   Atunci când numele sau adresa îmbuteliatorului, a producătorului, a importatorului sau a vânzătorului conține sau constă într-o denumire de origine protejată sau o indicație geografică protejată, aceasta apare pe etichetă:

Statele membre pot hotărî ce opțiune se aplică produselor vitivinicole fabricate pe teritoriile lor.

(1)   Mențiunile incluse în partea A a anexei III la prezentul regulament, care precizează conținutul de zahăr, apar pe eticheta produselor vitivinicole prevăzute la articolul 119 alineatul (1) litera (g) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013.

(2)   În cazul în care conținutul de zahăr al produselor vitivinicole, exprimat ca fructoză, glucoză și zaharoză, justifică utilizarea a doi dintre termenii enumerați în partea A a anexei III, se alege numai unul dintre respectivii doi termeni.

(3)   Fără a se aduce atingere condițiilor de utilizare descrise în partea A a anexei III, conținutul de zahăr nu poate să difere cu mai mult de 3 grame per litru față de cel indicat pe eticheta produsului.

(1)   Mențiunile „vin spumos” și „vin perlant”, la care se face referire în partea II a anexei VII la Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, se completează cu mențiunea „obținut prin adaos de dioxid de carbon” sau „obținut prin adaos de anhidridă carbonică”, scrise cu caractere de același tip și de aceeași dimensiune, chiar și atunci când se aplică articolul 119 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013.

(2)   Alineatul (1) nu se aplică atunci când limba utilizată indică faptul că s-a adăugat dioxid de carbon.

(3)   În ceea ce privește vinurile spumante de calitate, trimiterea la categoria produsului vitivinicol se poate omite în cazul vinurilor ale căror etichete conțin mențiunea „Sekt”.

(1)   Anul de recoltă menționat la articolul 120 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 poate apărea pe etichetele produselor vitivinicole menționate la punctele 1-11, 13, 15 și 16 din partea II a anexei VII la Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, cu condiția ca cel puțin 85 % din cantitatea de struguri utilizată în procesul de fabricare a respectivelor produse să fi fost recoltată în anul respectiv. Acest procentaj nu include:

(2)   În scopul alineatului (1), produsele vitivinicole care nu poartă o denumire de origine protejată sau o indicație geografică, dar care poartă o indicare a anului de recoltă pe etichetă trebuie să fie certificate în conformitate cu articolul 12 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/274 al Comisiei (13).

(3)   În cazul produselor vitivinicole obținute în mod tradițional din struguri recoltați în luna ianuarie sau februarie, anul de recoltă care apare pe eticheta produselor vitivinicole este anul calendaristic anterior.

(1)   Denumirile soiurilor de struguri de vinificație utilizate pentru fabricarea produselor vitivinicole menționate la punctele 1-11, 13, 15 și 16 din partea II a anexei VII la Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 sau sinonimele acestor soiuri, menționate la articolul 120 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, pot apărea pe eticheta produselor respective în condițiile prevăzute la literele (a) și (b) dacă sunt fabricate în Uniune sau în condițiile prevăzute la literele (a) și (c) dacă sunt fabricate în țări terțe.

(2)   În scopul alineatului (1), un produs vitivinicol care nu poartă o denumire de origine protejată sau o indicație geografică protejată, dar care poartă o indicare a soiului de struguri pe etichetă trebuie să fie certificat în conformitate cu articolul 12 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/274.

În cazul vinurilor spumante și al vinurilor spumante de calitate, denumirile soiurilor de struguri de vinificație utilizate pentru completarea descrierii produsului, și anume, „pinot blanc”, „pinot noir”, „pinot meunier” sau „pinot gris” și denumirile echivalente în celelalte limbi ale Uniunii, se pot înlocui cu sinonimul „pinot”.

(3)   Denumirile soiurilor de struguri de vinificație și sinonimele acestora care conțin sau constau într-o denumire de origine protejată sau o indicație geografică protejată care poate apărea pe eticheta unui produs cu denumire de origine protejată sau cu indicație geografică protejată sau pe indicația geografică a unei țări terțe sunt cele enumerate în partea A a anexei IV la prezentul regulament.

Partea A a anexei IV poate fi modificată de către Comisie numai pentru a ține seama de practicile de etichetare consacrate ale noilor state membre, după aderare.

(4)   Denumirile soiurilor de struguri de vinificație și sinonimele lor care conțin o parte a unei denumiri de origine protejate sau a unei indicații geografice protejate și fac referire directă la elementul geografic al denumirii de origine protejate sau al indicației geografice protejate în cauză, enumerate în partea B a anexei IV la prezentul regulament, pot apărea numai pe eticheta unui produs cu denumire de origine protejată sau cu indicație geografică protejată sau cu indicația geografică a unei țări terțe.

(1)   Conținutul de zahăr exprimat ca fructoză și glucoză, astfel cum se prevede în partea B a anexei III la prezentul regulament, poate apărea pe eticheta altor produse vitivinicole decât cele menționate la articolul 119 alineatul (1) litera (g) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013.

(2)   În cazul în care conținutul de zahăr al produselor vitivinicole justifică utilizarea a două dintre mențiunile enumerate în partea B a anexei III la prezentul regulament, se alege doar una dintre cele două mențiuni.

(3)   Fără a se aduce atingere condițiilor de utilizare descrise în partea B a anexei III la prezentul regulament, conținutul de zahăr nu poate să difere cu mai mult de 1 gram per litru față de valoarea înscrisă pe eticheta produsului.

(4)   Alineatul (1) nu se aplică produselor vitivinicole menționate la punctele 3, 8 și 9 din partea II a anexei VII la Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 dacă condițiile de utilizare a indicației referitoare la conținutul de zahăr sunt reglementate de statele membre sau stabilite prin normele aplicabile în țara terță în cauză, inclusiv, în cazul țărilor terțe, prin normele adoptate de organizații profesionale reprezentative.

(1)   În conformitate cu articolul 120 alineatul (1) litera (f) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, produsele vitivinicole menționate la punctele 1-11, 13, 15 și 16 din partea II a anexei VII la Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 pot purta indicații referitoare la anumite metode de producție. Aceste indicații pot include metodele de producție menționate la prezentul articol.

(2)   Pentru a descrie un produs vitivinicol cu o denumire de origine protejată sau cu o indicație geografică protejată ori cu o indicație geografică a unei țări terțe care a fost fermentat, maturat sau învechit într-un recipient din lemn, se utilizează doar termenii folosiți pentru a se face referire la indicațiile privind anumite metode de producție care sunt enumerate în anexa V. Totuși, statele membre și țările terțe pot stabili alte indicații echivalente celor specificate în anexa V pentru un astfel de produs vitivinicol.

Utilizarea uneia dintre indicațiile la care se face referire la primul paragraf este permisă atunci când produsul vitivinicol a fost învechit într-un recipient din lemn în conformitate cu dispozițiile naționale în vigoare, chiar și în cazul în care procesul de învechire continuă într-un alt tip de recipient.

Indicațiile la care se face referire la primul paragraf nu pot fi utilizate pentru a descrie un produs vitivinicol care a fost fabricat cu ajutorul unor așchii de lemn de stejar, chiar și împreună cu utilizarea unor recipiente din lemn.

(3)   Mențiunea „fermentat în sticlă” poate fi utilizată numai pentru a descrie vinurile spumante cu o denumire de origine protejată sau cu o indicație geografică a unei țări terțe sau vinurile spumante de calitate, cu condiția ca:

(4)   Mențiunile „fermentat în sticlă prin metoda tradițională”, „metoda tradițională”, „metoda clasică” sau „metoda tradițională clasică” pot fi utilizate numai pentru a descrie vinurile spumante cu o denumire de origine protejată sau cu o indicație geografică a unei țări terțe sau vinurile spumante de calitate, cu condiția ca produsul:

(5)   Termenul „Crémant” poate fi utilizat numai pentru vinurile spumante de calitate albe sau roze cu o denumire de origine protejată sau cu o indicație geografică a unei țări terțe, cu condiția ca:

Fără a se aduce atingere articolului 55, termenul „Crémant” figurează pe etichetele vinurilor spumante de calitate în combinație cu denumirea unității geografice care stă la baza arealului delimitat al denumirii de origine protejate sau al indicației geografice din țara terță în cauză.

Primul paragraf litera (a) și al doilea paragraf nu se aplică producătorilor care dețin mărci ce conțin termenul „Crémant” înregistrate anterior datei de 1 martie 1986.

(6)   Referirile la producția ecologică de struguri sunt reglementate de Regulamentul (CE) nr. 834/2007 al Consiliului (14).

(1)   Mențiunile referitoare la exploatații enumerate în anexa VI, altele decât cele prin care se indică numele îmbuteliatorului, al producătorului sau al vânzătorului, sunt rezervate produselor vitivinicole cu denumiri de origine protejate sau indicații geografice protejate.

Mențiunile respective se utilizează numai dacă produsul vitivinicol este fabricat doar din struguri recoltați de pe plantațiile viticole deținute de exploatația respectivă, iar fabricarea vinului se desfășoară integral în exploatația respectivă.

(2)   Statele membre reglementează utilizarea propriilor mențiuni enumerate în anexa VI. Țările terțe stabilesc normele utilizate aplicabile propriilor mențiuni enumerate în anexa VI, inclusiv normele adoptate de organizații profesionale reprezentative.

(3)   Operatorii implicați în comercializarea produsului vitivinicol fabricat într-o astfel de exploatație pot utiliza numele exploatației numai în etichetarea și prezentarea respectivului produs vitivinicol doar în cazul în care exploatația în cauză este de acord cu utilizarea respectivă.

(1)   În temeiul articolului 120 alineatul (1) litera (g) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 și fără a se aduce atingere articolelor 45 și 46, numai un produs vitivinicol cu o denumire de origine protejată, cu o indicație geografică protejată sau cu o indicație geografică a unei țări terțe poate avea pe etichetă o referire la denumirea unei unități geografice mai restrânse sau mai extinse decât arealul respectivei denumiri de origine sau indicații geografice.

(2)   Dacă se face referire la denumirile unor unități geografice mai restrânse decât arealul aflat la baza denumirii de origine sau a indicației geografice, suprafața unității geografice respective este bine delimitată de solicitant în caietul de sarcini și în documentul unic. Statele membre pot stabili norme în ceea ce privește utilizarea acestor unități geografice.

În cazul produselor vitivinicole fabricate într-o unitate geografică mai restrânsă, se aplică următoarele:

În cazul mărcilor înregistrate sau al mărcilor consacrate prin utilizare anterior datei de 11 mai 2002 care conțin sau constau în denumirea unei unități geografice mai restrânse decât arealul aflat la baza denumirii de origine sau a indicației geografice și referiri la zone geografice ale statelor membre în cauză, statele membre pot decide să nu aplice cerințele stabilite la al doilea paragraf literele (a) și (b).

(3)   Denumirea unei unități geografice mai restrânse sau mai extinse decât arealul aflat la baza denumirii de origine sau a indicației geografice sau o referire la o zonă geografică indică:

(1)   Vinul spumant, vinul spumant de calitate și vinul spumant de calitate de tip aromat produse în Uniune se comercializează sau se exportă în sticle din sticlă de tip „vin spumant” închise cu:

Alte băuturi fabricate în Uniune nu se comercializează sau exportă nici în sticle din sticlă de tip „vin spumant”, nici închise în modul menționat la primul paragraf litera (a).

(2)   Prin derogare de la alineatul (1) al doilea paragraf, statele membre pot decide că alte băuturi pot fi comercializate sau exportate în sticle din sticlă de tip „vin spumant” sau cu o închidere în conformitate cu alineatul (1) primul paragraf litera (a) sau în ambele moduri, cu condiția ca băuturile respective să fie în mod tradițional îmbuteliate în astfel de sticle și să nu inducă în eroare consumatorii în ceea ce privește adevărata natură a băuturii.

(1)   Statele membre pot impune obligativitatea, interzicerea sau limitarea utilizării indicațiilor menționate la articolele 49, 50, 52, 53 și 55 din prezentul regulament și la articolul 13 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/34 în cazul produselor vitivinicole cu denumiri de origine protejate sau cu indicații geografice protejate fabricate pe teritoriul lor, prin introducerea unor condiții mai stricte decât cele prevăzute în prezentul capitol, prin intermediul caietelor de sarcini aferente respectivelor produse vitivinicole.

(2)   Statele membre pot impune obligativitatea utilizării indicațiilor menționate la articolele 52 și 53 din prezentul regulament în cazul produselor vitivinicole fabricate pe teritoriul lor, dacă respectivele produse vitivinicole nu poartă denumiri de origine protejate sau indicații geografice protejate.

(3)   În scopuri de control, statele membre pot decide să stabilească și să reglementeze alte indicații decât cele menționate la articolul 119 alineatul (1) și la articolul 120 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 pentru produsele vitivinicole fabricate pe teritoriile lor.

(4)   În scopuri de control, statele membre pot decide să pună în aplicare articolele 118, 119 și 120 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 în cazul produselor vitivinicole îmbuteliate pe teritoriile lor, dar încă necomercializate sau neexportate.

(1)   Articolele 2-12 și articolul 72 din Regulamentul (CE) nr. 607/2009, privind cererea de protecție și etichetarea temporară, continuă să se aplice în cazul tuturor cererilor de protecție pendinte la data aplicării prezentului regulament.

(2)   Articolele 13-16 din Regulamentul (CE) nr. 607/2009, referitoare la procedura de opoziție, continuă să se aplice cererilor de protecție în cazul cărora documentele unice aferente au fost deja publicate, la data punerii în aplicare a prezentului regulament, în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, în vederea prezentării de opoziții.

(3)   Articolele 21, 22 și 23 din Regulamentul (CE) nr. 607/2009, privind anularea protecției, se aplică în continuare cererilor de anulare a protecției pendinte la data aplicării prezentului regulament.

(4)   Dispozițiile din prezentul regulament și din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/34 care reglementează opozițiile se aplică cererilor pendinte în cazul cărora documentele unice sunt publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene după data aplicării prezentului regulament.

(5)   Alineatele (1), (2) și (3) se aplică mutatis mutandis procedurilor referitoare la mențiunile tradiționale în cazul cărora o cerere de protecție sau o cerere de anulare este pendinte la data aplicării prezentului regulament.

(6)   Articolele 20 și 72 din Regulamentul (CE) nr. 607/2009, referitoare la modificarea caietului de sarcini al produsului și la etichetarea temporară, se aplică în continuare atât cererilor de modificare a caietelor de sarcini ale produselor care au fost deja publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene la data aplicării prezentului regulament, cât și cererilor de modificări minore sau care nu sunt minore indicate de statele membre ca îndeplinind cerințele pentru o modificare la nivelul Uniunii.

În ceea ce privește cererile de modificare pendinte care nu intră sub incidența alineatului (1), deciziile statelor membre de a prezenta Comisiei astfel de modificări sunt considerate aprobări ale unor modificări standard în conformitate cu articolul 17 alineatul (2) din prezentul regulament.

Statele membre comunică Comisiei lista modificărilor pendinte, prin intermediul poștei electronice, în termen de trei luni de la data aplicării prezentului regulament. Această listă se împarte în următoarele două grupe:

Comisia publică lista modificărilor standard per stat membru în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria C, în termen de trei luni de la primirea listei complete a fiecărui stat membru, și face publice cererile și documentele unice legate de modificările standard respective.

(7)   Dispozițiile din Regulamentul (CE) nr. 607/2009 se aplică în continuare în cazul cererilor de modificare a unor mențiuni tradiționale care sunt pendinte la data aplicării prezentului regulament.

(8)   Modificările aduse unui caiet de sarcini al unui produs prezentate autorităților competente dintr-un stat membru la 1 august 2009 sau ulterior acestei date și transmise Comisiei de aceste autorități înainte de 30 iunie 2014, în conformitate cu articolul 73 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 607/2009, sunt considerate aprobate dacă au fost recunoscute de Comisie ca punând caietul de sarcini al produsului în conformitate cu articolul 118c din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007.

Modificările care nu au fost recunoscute de Comisie ca punând caietul de sarcini al produsului în conformitate cu articolul 118c din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 sunt considerate cereri de modificare standard și respectă normele tranzitorii prevăzute la alineatul (6) din prezentul articol.

(9)   Produsele vitivinicole introduse pe piață sau etichetate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 607/2009 pot fi comercializate până la epuizarea stocurilor existente.

(10)   Procedura prevăzută la articolul 118s din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 se aplică oricărei modificări a caietului de sarcini al produsului prezentate unui stat membru începând cu 1 august 2009 și trimise Comisiei de statul membru respectiv înainte de 31 decembrie 2011.

(1)   O cerere comună, astfel cum este menționată la articolul 95 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, este prezentată Comisiei de către unul dintre statele membre în cauză sau de către un solicitant în sensul articolului 3 într-una dintre țările terțe în cauză, direct sau prin intermediul autorităților din respectiva țară terță. Cerințele prevăzute la articolul 94 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 și la articolele 2 și 3 din prezentul regulament sunt îndeplinite în toate statele membre și țările terțe în cauză.

(2)   Statul membru, țara terță sau un solicitant în sensul articolului 3 stabilit într-o țară terță care prezintă Comisiei o cerere comună, astfel cum este menționată la alineatul (1), devine destinatarul oricărei notificări sau decizii emise de Comisie.

(1)   Documentul unic menționat la articolul 94 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 include următoarele elemente principale ale caietului de sarcini al produsului:

(2)   Descrierea legăturii, menționată la alineatul (1) litera (i), include:

Dacă o cerere vizează diferite categorii de produse vitivinicole, detaliile care confirmă legătura se dovedesc pentru fiecare dintre produsele vitivinicole în cauză.

(3)   Documentul unic se întocmește conform formularului pus la dispoziție în sistemele de informare menționate la articolul 30 alineatul (1) litera (a). Țările terțe utilizează modelul pentru documente unice din anexa I.

(1)   În cazul în care o cerere considerată admisibilă nu îndeplinește condițiile prevăzute în partea II titlul II capitolul I secțiunea 2 subsecțiunea 2 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, Comisia comunică autorităților statului membru sau celor ale țării terțe, ori solicitantului stabilit în țara terță în cauză temeiurile respingerii, stabilind un termen-limită pentru retragerea sau modificarea cererii sau pentru prezentarea de observații.

În cazul în care, pe baza informațiilor respective, se aduc modificări substanțiale caietului de sarcini al produsului, aceste modificări fac obiectul unei publicări adecvate, înainte ca noua versiune a documentului unic să fie trimisă Comisiei, pentru a i se permite oricărei persoane fizice sau juridice care are un interes legitim și stabilită sau rezidentă pe teritoriul statului membru respectiv să prezinte o opoziție. Trimiterea electronică la publicarea caietului de sarcini se actualizează și duce la versiunea consolidată a caietului de sarcini propus al produsului.

(2)   În cazul în care, până la termenul-limită stabilit, autoritățile din statul membru respectiv sau cele din țara terță în cauză ori solicitantul stabilit în țara terță în cauză nu înlătură obstacolele din calea acordării protecției, Comisia respinge cererea în conformitate cu articolul 97 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013.

(3)   Comisia ia orice decizie de respingere a cererii în cauză pe baza documentelor și a informațiilor de care dispune. Comisia notifică decizia de respingere a cererii autorităților din statul membru sau din țara terță sau solicitantului stabilit în țara terță în cauză.

(1)   O declarație de opoziție motivată, astfel cum se menționează la articolul 98 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 și la articolul 11 alineatul (1) din Regulamentul delegat (UE) 2019/33, trebuie să conțină:

Declarația de opoziție motivată poate fi însoțită de documente justificative, după caz.

Dacă se bazează pe existența unei mărci anterioare cu reputație și renume, opoziția trebuie să fie însoțită de:

Informațiile și dovezile care trebuie prezentate pentru a se demonstra utilizarea unei mărci anterioare cuprind detalii referitoare la locul, durata, măsura și natura utilizării mărcii comerciale anterioare și la reputația și renumele acesteia.

Declarația de opoziție motivată se întocmește conform formularului din anexa II.

(2)   Perioada de trei luni menționată la articolul 12 alineatul (1) din Regulamentul delegat (UE) 2019/33 începe la data la care invitația de participare la consultări este trimisă părților interesate prin mijloace electronice.

(3)   Comisia este notificată cu privire la rezultatele consultărilor menționate la articolul 12 alineatele (3) și (4) din Regulamentul delegat (UE) 2019/33 în termen de o lună de la încheierea consultărilor, conform formularului din anexa III la prezentul regulament.

(1)   O cerere de modificare la nivelul Uniunii a unui caiet de sarcini al unui produs, menționată la articolul 105 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 și la articolele 15 și 16 din Regulamentul delegat (UE) 2019/33, conține:

(2)   Cererea de modificare la nivelul Uniunii se întocmește conform formularului pus la dispoziție în cadrul sistemelor de informare menționate la articolul 30 alineatul (1) litera (a). Țările terțe utilizează formularul din anexa IV.

Documentul unic modificat se întocmește în conformitate cu articolul 5. Trimiterea electronică la publicarea caietului de sarcini al produsului duce la versiunea consolidată a caietului de sarcini propus al produsului. O cerere dintr-o țară terță poate include un exemplar al versiunii consolidate a caietului de sarcini al produsului în locul trimiterii electronice la exemplarul publicat al caietului de sarcini al produsului.

(3)   Informațiile care trebuie publicate în conformitate cu articolul 97 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 cuprind cererea menționată la alineatele (1) și (2) din prezentul articol, completată corespunzător.

(1)   Comunicarea modificărilor standard aduse caietului de sarcini al produsului, menționate la articolul 17 din Regulamentul delegat (UE) 2019/33, conține:

(2)   Comunicarea din partea unui stat membru include o declarație a statului membru respectiv în care să se precizeze că statul membru consideră că modificarea aprobată îndeplinește cerințele Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 și ale Regulamentului delegat (UE) 2019/33.

(3)   În cazul produselor originare din țări terțe, comunicarea din partea autorităților din țara terță sau din partea unui solicitant în sensul articolului 3 care are un interes legitim include dovada că modificarea este aplicabilă în țara terță. Comunicarea respectivă poate conține caietul de sarcini consolidat al produsului, astfel cum a fost făcut public, în locul trimiterii la publicare aferente.

(4)   Formularul pus la dispoziție în sistemele de informare menționate la articolul 30 alineatul (1) litera (a) se utilizează în scopul comunicărilor menționate la alineatele (1) și (2).

(5)   Formularul din anexa V se utilizează pentru comunicările menționate la alineatul (3).

(1)   Comunicarea unei modificări temporare aduse caietului de sarcini al produsului, menționate la articolul 18 din Regulamentul delegat (UE) 2019/33, conține:

(2)   Comunicarea din partea unui stat membru include o declarație a statului membru respectiv în care să se precizeze că statul membru consideră că modificarea aprobată îndeplinește cerințele Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 și ale Regulamentului delegat (UE) 2019/33.

(3)   În cazul produselor originare din țări terțe, comunicarea din partea autorităților din țara terță sau din partea unui solicitant în sensul articolului 3 care are un interes legitim include dovada că modificarea este aplicabilă în țara terță. Comunicarea respectivă poate conține caietul de sarcini consolidat al produsului, astfel cum a fost făcut public, în locul trimiterii la publicare aferente.

(4)   Formularul pus la dispoziție în sistemele de informare menționate la articolul 30 alineatul (1) litera (a) se utilizează în scopul comunicărilor menționate la alineatele (1) și (2).

(5)   Formularul din anexa VI se utilizează pentru comunicările menționate la alineatul (3).

(1)   La intrarea în vigoare a unei decizii de acordare a protecției pentru o denumire de origine sau pentru o indicație geografică, Comisia înregistrează în Registrul denumirilor de origine protejate și al indicațiilor geografice protejate, instituit în conformitate cu articolul 104 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, următoarele date:

(2)   Dacă aprobă o modificare a caietului de sarcini al unui produs sau primește o comunicare referitoare la o modificare aprobată a caietului de sarcini al unui produs care implică o modificare a informațiilor înregistrate în registru, Comisia înregistrează noile date, cu efect de la data intrării în vigoare a deciziei de aprobare a modificării.

(3)   Atunci când intră în vigoare o anulare, Comisia șterge denumirea din registru și păstrează evidența în ceea ce privește anularea.

(4)   La data intrării în vigoare a prezentului regulament, toate datele prezente în baza de date electronică „e-Bacchus”, menționată la articolul 18 din Regulamentul (CE) nr. 607/2009, se introduc în registrul electronic menționat la alineatul (1) din prezentul articol.

(5)   Registrul este accesibil publicului.

(1)   Cererea de anulare a protecției unei denumiri de origine sau a unei indicații geografice, menționată la articolul 106 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, conține:

Cererea de anulare poate fi însoțită de documente justificative, după caz.

Cererea de anulare se întocmește conform formularului care figurează în anexa VII.

(1)   Când efectuează controalele prevăzute în prezenta secțiune, organismele de control și autoritățile competente responsabile îndeplinesc cerințele prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 882/2004.

(2)   În ceea ce privește denumirile de origine protejate și indicațiile geografice protejate referitoare la un areal geografic dintr-o țară terță, verificarea anuală a conformității cu caietul de sarcini al produsului, în etapa de producție a vinului și în timpul sau după condiționarea acestuia, este efectuată de:

(3)   Organismele de control menționate la articolul 90 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 și organismul sau organismele de certificare menționat(e) la alineatul (2) litera (b) din prezentul articol respectă standardul internațional ISO/IEC 17065:2012 și sunt acreditate în conformitate cu acesta.

Prin derogare de la alineatul (1) și pentru o perioadă de doi ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament, Ciprul nu este obligat să se conformeze și să fie acreditat în conformitate cu standardul internațional ISO/IEC 17065:2012.

(4)   Atunci când verifică conformitatea cu caietul de sarcini, autoritatea menționată la articolul 90 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 și autoritatea sau autoritățile menționată/menționate la alineatul (2) litera (a) din prezentul articol oferă garanții corespunzătoare de obiectivitate și imparțialitate și dispun de personal calificat și de resursele necesare pentru a-și îndeplini sarcinile.

(5)   Toți operatorii care doresc să participe la întregul proces de producție sau, după caz, la ambalarea unui produs cu denumire de origine protejată sau cu indicație geografică protejată sau la o parte a acestui proces informează în acest sens autoritatea competentă menționată la articolul 90 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013.

(6)   Statele membre sunt autorizate să impună operatorilor care fac obiectul controalelor o taxă pentru acoperirea costurilor generate de instituirea și funcționarea sistemului de control.

(1)   Verificarea anuală efectuată de autoritatea competentă sau de organismele de control, menționată la articolul 90 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, constă în:

Verificarea anuală se desfășoară în statul membru în care are loc producția în conformitate cu caietul de sarcini al produsului și se efectuează urmând una sau mai multe dintre următoarele metode:

Dacă optează pentru efectuarea controalelor aleatorii menționate la al doilea paragraf litera (a), statele membre selectează numărul minim de operatori care trebuie să facă obiectul respectivelor controale.

Dacă optează pentru efectuarea eșantionării menționate la al doilea paragraf litera (b), statele membre se asigură că, prin numărul, natura și frecvența controalelor, eșantionarea este reprezentativă pentru întregul areal geografic delimitat în cauză și corespunde volumului de produse vitivinicole comercializate sau deținute în vederea comercializării.

(2)   Examinările menționate la alineatul (1) primul paragraf literele (a) și (b) se efectuează pe eșantioane anonime și demonstrează că produsul testat prezintă caracteristicile și calitățile descrise în caietul de sarcini al produsului cu respectiva denumire de origine sau indicație geografică.

Examinarea se efectuează în orice etapă a procesului de producție și în etapa de ambalare, după caz. Fiecare eșantion prelevat este reprezentativ pentru vinurile respective deținute de operator.

(3)   În scopul verificării conformității cu caietul de sarcini al produsului, menționate la alineatul (1) primul paragraf litera (c), autoritatea de control:

(4)   Verificarea anuală garantează faptul că un produs nu poate utiliza denumirea de origine protejată sau indicația geografică protejată aferentă decât dacă:

(5)   În cazul unei denumiri de origine protejate transfrontaliere sau al unei indicații geografice protejate transfrontaliere, controlul poate fi efectuat de o autoritate de control a oricăruia dintre statele membre în cauză.

(6)   Produsele care nu îndeplinesc condițiile stabilite la alineatele (1)-(5) pot fi introduse pe piață, însă fără denumirea de origine sau indicația geografică relevantă, cu condiția ca celelalte cerințe juridice să fie îndeplinite.

(7)   Prin derogare de la alineatul (1), verificarea anuală poate fi efectuată în etapa ambalării produsului, pe teritoriul unui alt stat membru decât cel în care s-a realizat producția, caz în care se aplică articolul 43 din Regulamentul delegat (UE) 2018/273 al Comisiei.

Autoritățile competente sau organismele de control din diferite state membre care sunt responsabile cu efectuarea controalelor referitoare la o denumire de origine protejată sau la o indicație geografică protejată cooperează în special pentru a se asigura că, în ceea ce privește obligațiile referitoare la ambalare, operatorii stabiliți într-un alt stat membru decât cel în care se realizează producția vinului a cărui denumire este înregistrată ca denumire de origine protejată sau ca indicație geografică protejată îndeplinesc obligațiile în materie de control prevăzute în caietului de sarcini al produsului în cauză.

(8)   Alineatele (1)-(5) se aplică vinurilor care beneficiază de protecție națională tranzitorie în temeiul articolului 8 din Regulamentul delegat (UE) 2019/33.

(1)   Cererea de protecție a unei mențiuni tradiționale este prezentată Comisiei de autoritățile competente ale statelor membre sau de cele ale țărilor terțe sau de organizațiile profesionale reprezentative stabilite în țări terțe în conformitate cu articolul 30 alineatul (3).

(2)   În cazul unei cereri prezentate de o organizație profesională reprezentativă stabilită într-o țară terță, solicitantul comunică Comisiei, în conformitate cu articolul 30 alineatul (3), informațiile referitoare la organizația profesională reprezentativă și la membrii acesteia. Comisia publică aceste informații.

(1)   Un stat membru, o țară terță sau orice persoană fizică sau juridică ce are un interes legitim poate prezenta o opoziție față de cererea de protecție a unei mențiuni tradiționale, în termen de două luni de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene a actului de punere în aplicare menționat la articolul 28 alineatul (3) din Regulamentul delegat (UE) 2019/33.

(2)   O opoziție este comunicată Comisiei în conformitate cu articolul 30 alineatul (3).

(1)   O opoziție justificată corespunzător conține detalii cu privire la fapte, dovezi și observații prezentate în sprijinul acesteia, însoțite de documentele justificative relevante.

(2)   Dacă se bazează pe existența unei mărci anterioare cu reputație și renume, opoziția trebuie să fie însoțită de:

Informațiile și dovezile care trebuie prezentate pentru a se demonstra utilizarea unei mărci anterioare cuprind detalii referitoare la locul, durata, măsura și natura utilizării mărcii comerciale anterioare și la reputația și renumele acesteia.

(3)   Dacă detaliile privind dreptul sau drepturile anterioare revendicate, temeiul sau temeiurile, faptele, dovezile sau observațiile ori documentele justificative menționate la alineatele (1) și (2) nu au fost prezentate la data prezentării opoziției sau dacă lipsesc detalii sau documente, Comisia informează în acest sens autoritatea sau persoana care a prezentat opoziția și o invită să remedieze în termen de două luni deficiențele constatate. Dacă aceste deficiențe nu sunt remediate până la expirarea termenului-limită, Comisia respinge opoziția ca inadmisibilă. Decizia de a respinge opoziția ca inadmisibilă este notificată autorității sau persoanei care a prezentat opoziția și autorităților din statul membru sau din țara terță sau organizației profesionale reprezentative stabilite în țara terță în cauză.

(1)   În cazul în care Comisia comunică o opoziție care nu este respinsă în conformitate cu articolul 23 alineatul (3) solicitantului care a depus cererea de protecție, solicitantul prezintă observații în termen de două luni de la data emiterii respectivei comunicări.

(2)   În cazul în care acest lucru este solicitat de către Comisie în cursul analizării opoziție, părțile prezintă observații cu privire la comunicările primite de la celelalte părți, dacă este cazul, într-o perioadă de două luni de la data emiterii respectivei invitații.

(1)   La intrarea în vigoare a unei decizii de acordare a protecției unei mențiuni tradiționale, Comisia înregistrează următoarele date în registrul electronic al mențiunilor tradiționale protejate:

(2)   Registrul electronic al mențiunilor tradiționale protejate trebuie pus la dispoziția publicului.

(1)   Articolele 21-24 se aplică mutatis mutandis cererii de modificare a unei mențiuni tradiționale protejate.

(2)   Dacă aprobă o modificare a unei mențiuni tradiționale, Comisia înregistrează noul caiet de sarcini cu efect de la data intrării în vigoare a actului de punere în aplicare prin care se aprobă modificarea.

(1)   O cerere de anulare a protecției unei mențiuni tradiționale conține:

Cererea de anulare poate fi însoțită de documente justificative, după caz.

(2)   Dacă informațiile detaliate referitoare la motivele, faptele, dovezile și observațiile, precum și documentele justificative menționate la alineatul (1) nu au fost prezentate în același timp cu cererea de anulare, Comisia îl informează în acest sens pe autorul cererii de anulare și îl invită să remedieze, în termen de două luni, deficiențele constatate.

Dacă deficiențele nu sunt remediate până la expirarea termenului-limită, Comisia consideră inadmisibilă cererea de anulare și o respinge. Decizia prin care cererea este considerată inadmisibilă este notificată autorului cererii de anulare.

(1)   În cazul în care nu consideră inadmisibilă cererea de anulare în conformitate cu articolul 28 alineatul (2), Comisia comunică cererea de anulare autorităților din statul membru sau din țara terță sau solicitantului stabilit în țara terță în cauză și îl invită pe acesta să prezinte observații în termen de două luni de la data emiterii respectivei invitații. Eventualele observații primite în această perioadă de două luni sunt comunicate autorului cererii.

În cursul analizării unei cereri de anulare, Comisia invită părțile să prezinte observații referitoare la comunicările primite de la celelalte părți, într-o perioadă de două luni de la data emiterii respectivei invitații.

(2)   Dacă autoritățile din statul membru sau din țara terță, solicitantul stabilit în țara terță în cauză sau autorul cererii de anulare nu prezintă nicio observație ca răspuns sau nu respectă perioadele de timp acordate, Comisia ia o decizie în privința cererii.

(3)   Comisia adoptă decizia de anulare a protecției mențiunii tradiționale în cauză pe baza dovezilor de care dispune. Comisia analizează dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 36 din Regulamentul delegat (UE) 2019/33.

Decizia de anulare a protecției mențiunii tradiționale este notificată autorului cererii de anulare și autorităților din statul membru sau din țara terță în cauză.

(4)   Dacă se depun mai multe cereri de anulare referitoare la o mențiune tradițională și dacă se poate concluziona, prin analizarea preliminară a uneia sau a mai multora dintre cererile respective, că mențiunea tradițională în cauză nu mai poate fi protejată, Comisia poate suspenda celelalte proceduri de anulare. Comisia notifică părților care au depus celelalte cereri de anulare orice decizie care le privește și care a fost luată pe parcursul procedurii.

Dacă se adoptă o decizie de anulare a unei mențiuni tradiționale, procedurile de anulare suspendate sunt considerate încheiate, iar autorii cererilor de anulare în cauză sunt informați corespunzător.

(5)   Când intră în vigoare o decizie de anulare a unei mențiuni tradiționale, Comisia elimină denumirea din registru, păstrând evidența în ceea ce privește anularea.

(1)   Documentele și informațiile necesare pentru punerea în aplicare a capitolului II trebuie comunicate Comisiei după cum urmează:

(2)   Prin derogare de la alineatul (1) litera (a), autoritățile competente din statele membre transmit Comisiei declarațiile de opoziție motivate, notificările referitoare la rezultatul consultărilor efectuate cu scopul de a se ajunge la un acord în contextul unei proceduri de opoziție și cererile de anulare, menționate la articolele 11, 12 și, respectiv, 21 din Regulamentul delegat (UE) 2019/33, prin intermediul poștei electronice, utilizând formularele prevăzute în anexele II, III și, respectiv, VII la prezentul regulament.

(3)   Documentele și informațiile necesare pentru punerea în aplicare a capitolului III trebuie comunicate Comisiei prin poșta electronică, utilizând formularele prevăzute în anexele VIII-XI.

(4)   Comisia comunică informații și le pune la dispoziția autorităților competente din statele membre prin intermediul sistemelor de informare instituite de Comisie, în conformitate cu alineatul (1) litera (a). Informațiile în contextul procedurilor menționate la alineatul (1) litera (b) și la alineatele (2) și (3) sunt comunicate de Comisie statelor membre, autorităților competente și organizațiilor profesionale reprezentative din țările terțe, precum și persoanelor fizice sau juridice care au un interes legitim în temeiul prezentului regulament prin intermediul poștei electronice.

Statele membre, autoritățile competente și organizațiile profesionale reprezentative din țările terțe, precum și persoanele fizice sau juridice care au un interes legitim în temeiul prezentului regulament pot contacta Comisia, prin intermediul celor două adrese de poștă electronică indicate în anexa XII, pentru a obține informații privind modalitățile practice de acces la sistemele de informare, metodele de comunicare și modul în care trebuie puse la dispoziție informațiile necesare pentru aplicarea capitolelor II și III.

(1)   Comunicările și transmiterile de documente menționate la articolul 30 sunt considerate efectuate la data primirii de către Comisie.

(2)   Comisia confirmă autorităților competente ale statelor membre, prin intermediul sistemelor de informare, primirea tuturor comunicărilor și a tuturor dosarelor transmise prin intermediul sistemelor de informare menționate la articolul 30 alineatul (1) litera (a).

Comisia atribuie un număr de dosar fiecărei noi cereri de protecție sau de modificare la nivelul Uniunii, comunicărilor privind cererile de modificări standard și comunicărilor privind cererile de modificări temporare.

Confirmarea de primire cuprinde cel puțin următoarele elemente:

Comisia notifică și pune la dispoziție informații și observații referitoare la aceste comunicări și transmiteri de documente prin intermediul sistemelor de informare menționate la articolul 30 alineatul (1) litera (a).

(3)   În cazul comunicărilor și al transmiterilor de dosare prin intermediul poștei electronice, Comisia confirmă primirea, prin intermediul poștei electronice.

Comisia atribuie un număr de dosar fiecărei noi cereri de protecție sau de modificare la nivelul Uniunii, comunicărilor privind cererile de modificări standard și comunicărilor privind cererile de modificări temporare.

Confirmarea de primire cuprinde cel puțin următoarele elemente:

Comisia notifică și pune la dispoziție informații și observații referitoare la aceste comunicări și transmiteri prin poșta electronică.

(4)   Articolul 4 din Regulamentul delegat (UE) 2017/1183 și articolele 1-5 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/1185 se aplică mutatis mutandis notificării și punerii la dispoziție a informațiilor menționate la alineatele (1) și (2) din prezentul articol.